UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

– DREPT – IFR –

LUCRARE SCRISĂ LA

DISCIPLINA: DREPTUL ASIGURARILOR

FUNCTIILE ASIGURARII CONFORM

TEORIEI SI IN JURISPRUDENTA

Data transmiterii eseului: 21.01.2021

Student,
DUMITRU A VIOLETA MARIANA
Număr matricol: 20302
Anul de studiu: III
Grupa: 2202

1
 FUNCTIILE ASIGURARILOR

Asigurarile au la baza lor principiul mutualitatii, conform caruia fiecare asigurat contribuie
cu o suma modica, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care vor fi
compensati pentru pagubele suferite, cei încercati.
Platind un procent mic din acoperirea exercitata de polita de asigurare asigutatorului, entitatea
care preia riscul, asiguratul primeste în schimb garantia de despagubire împotriva pierderii posibile si
viitoare. Întrucat, la data semnarii contractului de asigurare nu se poate sti cand se va produce riscul
asigurat si când se va materializa paguba, asiguratorul trebuie sa fie capabil sa acopere prejudiciul,
indiferent de data la care acesta se va produce. În conditiile astea, în ajutorul asiguratorului
actionează principiul mutualitatii de administrare a riscului prin intermediul asigurarii, conform
caruia orice paguba este suportată în comun de mai multe persoane si nu-si exercita impactul asupra
unei singure persoane (asiguratorul, în cazul nostru).
Persoana asigurata este, conform legii, “orice persoană, care are un contract de asigurare
încheiat cu asigurătorul şi care urmareşte a se proteja de riscul asigurat”. In mod uzual, acesta are
calitatea de parte în contractul de asigurare şi este concomitent titularul indemnizaţiei de asigurare în
ipoteza survenirii cazului asigurat, dar nimic nu interzice încheierea unui contract de asigurare în
virtutea căruia, la producerea evenimentului garantat, prima de asigurare urmează să se plătească
unei terţe persoane, care este numit beneficiarul asigurării. Asadar, asiguratul este persoana legitima
care are dreptul să încaseze compensatia, despagubirea, fără să fie totusi parte în contractul de
asigurare. Dacă contractul este încheiat în favoarea beneficiarului, cum este cazul creditorului, acesta
mai poartă denumirea de stipulantul asigurării.
Dacă capacitatea persoanei juridice trebuie analizată şi raportată la principiul specialităţii
capacităţii de folosinţă a comercianţilor persoane juridice, în ceea ce priveşte persoanele fizice,
jurisprudenţa a apreciat că acestea pot încheia contracte de asigurare odată ce au împlinit vârsta de 14
ani şi nu sunt puse sub interdicţie. Mai mult, contractele de asigurare încheiate de minorii sub 14 ani
şi de persoanele puse sub interdicţie sunt considerate valabile atâta timp cât cei în cauză sau
reprezentanţii legali ai acestora sau autoritatea tutelară nu au cerut anularea. Astfel, deși la asigurarea
de bunuri, în doctrină, s-a apreciat că raportul juridic de asigurare încheiat se materializează într-un
act juridic de conservare, astfel că, asiguratul poate fi orice persoană capabilă să încheie acest tip de
act juridic, deci inclusiv minorul cu vârsta de până la 14 ani, lipsit de capacitate de exerciţiu, având
însă în vedere că scopul încheierii contractului de asigurare este înlocuirea bunului pierdut sau a
valorii pierdute din acesta cu o sumă de bani este indubitabil că asigurarea de bunuri este un act
juridic de administrare care urmăreşte exploatarea în condiţii optime a patrimoniului şi nicidecum
salvarea bunului, păstrarea lui - operaţiuni de esenţa actelor juridice de conservare, astfel că acest
contract poate fi încheiat singur de minorul care are vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani, cu capacitate
de exerciţiu restrânsă, fără a fi necesară încuviinţarea ocrotitorului legal. Întrucât, asigurarea nu
reprezintă o formă naturală de exploatare a patrimoniului, ci una dată de finalitatea urmărită,
protejarea patrimoniului, putem aprecia că, natura juridică de act de administrare a contractului de
asigurare de bunuri este dată de scopul lui, nu de esenţa lui.
Legea specială nu cuprinde norme speciale referitoare la capacitatea asiguratului și nu
distinge între persoane fizice, persoane juridice, grupuri de interes economic, filiale, comercianţi sau
necomercianţi, asociaţii şi fundaţii si pentru valabilitatea contractului se impun a fi respectate
condiţiile clasice referitoare la capacitatea de exerciţiu.
2
 Functiile asigurarii exprima mijloacele prin care asigurarea îsi îndeplineste menirea sa
sociala, iar rolul asigurarii exprima rezultatele obtinute prin exercitarea functiilor acesteia. Potrivit
conceptiilor unor economisti, asigurarile, în calitate de componenta a politicii de risc, ar îndeplini
urmatoarele funcţii care constau in manifestarea continutului si a menirii / destinatiei lor in procesul
activitatii economico-sociale, acestea fiind:
 Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati si de accidente si plata
sumelor asigurate;
 Functia de prevenire a riscurilor si a daunelor;
 Functia financiara;
 Functia de repartitie;
 Functia de control;

Funcţia de despagubire a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente

(în cazul asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă), si de plată a sumelor asigurate (în cazul
asigurărilor de persoane) atunci când în viaţa sau în activitatea asiguraţilor intervin anumite
evenimente.
Functia aceasta este totusi cea mai evidenta si mai importanta pentru populatie, deoarece
reprezinta motivul care indeamna asiguratul sa incheie contractul de asigurare. De la inceputul
aparitiei lor, asigurarile au indeplinit functia asta pe plan teritorial si global, participand la reparatia
lucrurilor deteriorate sau distruse, la indreptarea prejudiciilor de care beneficiarii (persoanele
asigurate) raspund potrivit legii si platesc sume ce le garanteaza asigurarea, in cazul aparitiei unor
anumite circumstante care afecteaza integritatea fizica si in unele cazuri chiar viata persoanelor
asigurate.

Funcţia de prevenire a riscurilor si a daunelor

Fiecare societate de asigurari are in programul sau de activitate masuri complicate pentru
preventia, reducerea si respingerea riscurilor, a daunelor. Platile mari fac doar sa saraceasca
companiile economice, populatia si comunitatea in ansamblu, de aceea , interesul acestora este de a
se elimina sau macar sa se minimalizeze ori diminueze pagubele.
Beneficiarii asigurarii sunt somati sa intreprinda masuri pentru prevenirea daunelor astfel:
- in cazul incendiilor, asiguratii care nu iau masuri de securitate, de protectie si de prevenire,
platesc prime de asigurare ridicate substantial si iau chiar si amenzi. Daca acestia se fac
vinovati de producerea daunelor, nu doar ca asiguratii nu primesc compensatii, dar sunt si
sanctionati.
- asiguratii care iau cele mai eficiente masuri de prevenire a daunelor/incendiilor beneficiaza
de reduceri mari la plata politelor de asigurare.

Funcţia aceasta de prevenire se aplica pe două căi principale:

o prin sponsorizarea unor activităţi pentru prevenirea dezastrelor şi accidentelor, construirea de

diguri de protecţie împotriva inundaţiilor, lucrări de împăduriri, desecări, irigaţii, finanţarea
unor programe educaţionale pentru asiguraţi etc;
o prin impunerea unor condiţii de asigurare care să il forteze pe asigurat la o conduită
preventivă permanentă.

Ca sa se reduca pierderile in domeniul asigurarilor, in mod deosebit in cazul politelor de

asigurare auto, firmele de asigurari au adoptat o prima solutie: fransiza-partea din valoarea daunei,

3
stabilita ca suma fixa ori procent din suma asigurata, suportata de asigurat pentru fiecare eveniment,
stabilita si consemnata in polita in aceeasi valuta ca si suma asigurata.
In prezent, pe piata romaneasca a asigurarilor sunt intreprinse doua tipuri de fransize: unul
care impune un nivel fix din valoarea daunei si al doilea care impune un nivel procentual din
valoarea asigurata. În ţările cu economie planificată şi centralizată, activitatea de prevenire este
impusă prin lege. În ţările cu economie liberă prevenirea nu este impusă, ea acţionând prin
mecanismele pieţei.

Funcţia financiară.
Având în vedere decalajul de timp între momentul încasării primelor şi momentul plăţii
despăgubirilor, societăţile de asigurare concentrează temporar sume foarte importante pe care le
plasează pe piaţa capitalului în scopul obţinerii unor venituri suplimentare şi al creşterii siguranţei
afacerilor.
Unii economişti tratează asigurările ca pe o componentă a sistemului financiar al unei ţări şi, ca atare,
consideră că acestea îndeplinesc funcţiile generale ale finanţelor, respectiv:
o funcţia de repartiţie
o funcţia de control.

Funcţia de repartiţie are două faze diferite dar structural legate între ele: constituirea
fondurilor de asigurare şi distribuirea acestora.
Functia de repartitie se infaptuieste in procesul repartitiei produsului national brut, cand se
constituie, se repartizeaza si se utilizeaza fondul de asigurare. Primele de asigurare incasate de
societatile de asigurari de la agentii economici asigurati si de la persoanele fizice reprezinta relatii de
repartitie a produsului national brut. In situatiile in care asiguratii sunt persoane juridice si persoane
fizice romane, plata/incasarea primelor de asigurare constituie o repartitie de produs national brut pe
plan intern.
Primele de asigurare incasate/platite de persoanele fizice si juridice straine reprezinta relatii
de repartitie a produsului national brut pe plan international. In cadrul acestei functii, fondul de
asigurare este folosit, in primul rand, pentru finantarea actiunilor si masurilor de prevenire, limitare
si combatere a daunelor. Aceasta functie consta si in repartizarea si utilizarea fondului de asigurare in
scopul compensarii pagubelor provocate bunurilor asigurate si platii sumelor asigurate in cazul
asigurarilor de persoane.

In masura in care in fondul de asigurare se refac bunurile care apartin asiguratilor romani, se
realizeaza o repartitie de produs national brut pe plan national, iar daca se despagubesc bunurile
asiguratilor straini, se realizeaza o repartitie de produs national brut pe plan international. In acelasi
mod se pune problema si in eventualitatea unor actiuni de prevenire si combatere a calamitatilor.

Functia de repartitie a asigurarilor are anumite laturi sau forme de manifestare si anume:

 crearea posibilitatii pentru apararea avutiei nationale, refacerea bunurilor avariate sau
devastate de cataclisme ori de accidente in scopul desfasurarii normale si fara intrerupere a
procesului de productie, contribuind la cresterea productiei, la realizarea reproductiei simple
si largite, la repararea unor prejudicii de producerea carora asiguratii sunt raspunzatori;
 societatile care isi fac contracte de asigurare trebuie sa ia masuri pentru preventia
accidentelor si deceselor timpurii ale persoanelor asigurate si prin plata sumelor asigurate,
acestia contribuie la crearea unor conditii materiale mai bune de viata pentru asigurati sau
pentru succesorii acestora;

Societatile de asigurari finanteaza masuri de prevenire a daunelor(prevenire si combaterea

incendiilor ,a inundatiilor etc ). Deoarece exista un dezechilibru in timp intre momentul incasarii
4
politelor de asigurare si momentele in care se platesc despagubirile si sumele asigurate - amintim ca
este un decalaj foarte important in cazul asigurarilor de viata, dar si a altor asigurari - firmele de
asigurari si reasigurari incaseaza sume mari de bani pe care le plaseaza pe piata capitalurilor, in
scopul obtinerii unor venituri suplimentare si al cresterii sigurantei si garantiei afacerilor.

In ultimele decade, firmele de asigurari s-au axat cu o atentie deosebita pe urmatoarelor

probleme: primelor de asigurare, cheltuielilor cu publicitate asigurarilor, impozitelor cheltuielilor de
administratie, taxelor, plasamentelor de capital in diferite afaceri etc. Prin plasamentele efectuate de
acestia, asigurarile cotizeaza la creditarea economiei tarii, la cresterea valorii adaugate, la
echilibrarea balantei de plati.

Distribuirea are loc în procesul repartizării fondurilor de asigurare în vederea acoperirii

pagubelor produse asiguraţilor de riscurile asigurate şi achitării sumelor asigurate cuvenite acestora
în cadrul asigurărilor de persoane.

Funcţia de control se manifestă atât în folosirea de către stat a asigurărilor ca mijloc de

depistare a unor cauze generatoare de pagube în economie, cât şi în controlul ce se efectuează asupra
modului de formare şi repartizare a fondurilor de asigurare.
Îndeplinind funcţia de control, asigurările urmăresc modul de aşezare şi încasare a primelor
de asigurare, întreţinerea bunurilor care fac obiectul asigurării, acordarea despăgubirilor şi a sumelor
asigurate cu respectarea strictă a condiţiilor legale şi contractuale. Prin aplicarea acestei funcţii pot
ieşi la iveală şi o serie de aspecte negative privind gospodărirea avutului public, depistându-se
carenţe generatoare de pagube în economie.

Prin functia de control se urmaresc urmatoarele elemente:

 descoperirea cauzelor care produc daune in economie, informand asiguratii despre pagubelor
care puteau fi prevenite spre a se lua pe viitor masurile adecvate in evederea evitarii lor;
 fixarea si incasarea corecta a primelor de asigurare;
 constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor;
 acordarea la timp a despagubirilor si a sumelor asigurate in concordanta cu prevederile legale
si contractuale;
 stingerea obligatiilor fata de asigurati;
 luarea masurilor pentru prevenirea, limitarea si combaterea daunelor;

Importanţa asigurărilor este necesar să fie privită din punctul de vedere al destinaţiei concrete
pe care o capătă fondul de asigurare constituit din primele încasate de la asiguraţi. Fondurile de
asigurare sunt folosite, în primul rând, pentru acordarea de despăgubiri asiguraţilor în vederea
acoperirii pagubelor produse de riscurile cuprinse în asigurare.
Prin despăgubirile plătite populaţiei de către diferite societăţi de asigurare-reasigurare din ţara
noastră, asigurările contribuie la păstrarea integrităţii proprietăţii personale a diferitelor categorii
sociale.
Este de remarcat faptul că, importanţa asigurărilor a crescut în condiţiile economiei de piaţă,
ca urmare a faptului că s-a extins sfera asigurărilor şi asupra bunurilor aparţinând societăţilor
comerciale cu capital de stat şi regiilor autonome, spre deosebire de perioada dinainte de 1 decembrie
1989, când bunurile aparţinând fostelor întreprinderi de interes republican nu făceau obiectul
asigurării.
Comisia de Supraveghere a Asigurarilor printre atributiile are printre atributiile sale si pe cea
de supraveghere, control a situatiilor financiare si activitatii operatorilor in asigurari conform
procedurii stabilite prin normele emise in aplicarea legii, inclusive a sucursalele lor aflate pe
5
teritoriul statelor member, in conformitate cu dreptul de stabilire si cu libertatea de a presta servicii,
dupa consultarea autoritatii competente a statului membru al sucursalei.

Bibliografie:

1. https://www.stiucum.com/finante
2. Dreptul asigurarilor – Vasile Nemes, editia a 4-a, editura Humangiu
3. Prof. univ. dr.Gh.D. Bistriceanu – Asigurari si reasigurari in Romania, Editura Universitara,
Bucuresti, 2006
4. Tăbăraş M., Constantin M.-„Asigurări“ –Ed. CH Beck, 2009
5. Titel Negru- Asigurari.Ghid practic.Editura C.H. Beak,2006
6. Ioana Macovei, Codrin Macovei, Dreptul contractelor de asigurare, editura universul juridic,
Bucuresti, 2020
7. Irina Sferdian, Dreptul asigurărilor, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007
8. Daniela Ciochina - Dreptul asigurarilor