UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

PALII LINA

“UNELE CATEGORII DE CONTRACTE ADMINISTRATIVE”

Studiu de caz

Conducător științific: Cuciurca Doina, magistru în drept, lector universitar

Autorul: Palii Lina

Chișinău-2023
 Curpins
Introducere............................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. CONTRACTUL ADMINISTRATIV.........................................................................................4
1.1 Originea teoriei “contractului administrativ” în Republica Moldova............................................4
1.2 Contractele administrative, trăsături, clasificare, efectele, obiectul și părțile..............................5
Clasificarea contractelor administrative se poate realiza după mai multe criterii:.............................7
Criterii de grupare a actelor administrative:.......................................................................................7
Efectele contractelor administrative..................................................................................................8
Încetarea efectelor contractului administrativ...................................................................................9
Obiectul contractelor administrative..................................................................................................9
1.3 Rolul contractelor administrative...............................................................................................10
Capitolul II. UNELE CATEGORII DE CONTRACTE ADMINISTRATIVE.......................................................11
2.1 Distinctia intre contractul administrativ (public) si contractul privat.........................................11
2.2 Trăsăturile caracteristice contractului administrativ..................................................................13
2.3 Studii de caz................................................................................................................................14
CONCLUZIE...........................................................................................................................................17
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................18

pag. 2
 Introducere

Noțiunea de contract administrativ, în concepția modernă, este o creație a doctrinei

franceze, cristalizată pe baza jurisprudenței Consiliului de Stat din Franţa
sfârşitului secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, care
a evoluat cu rapiditate datorită oportunităţii utilizării acestor contracte în special în
domeniul prestării serviciilor publice.

Deşi în legislaţia Republicii Moldova termenul „contract” este unul dintre cei mai
frecvent utilizaţi (în peste 340 de legi), pentru prima oară termenul „contract
administrativ” a fost utilizat de legislativ în Legea contenciosului administrativ nr.793
din 10.02.2000.

Contractul administrativ reprezintă instituţia juridică aflată la confluenţa dintre dreptul

public şi cel privat. Prin intermediul acestei instituţii, rigiditatea dreptului public capătă
valenţele unei anumite libertăţi contractuale caracteristică dreptului privat, în limitele
legii şi ale caietului de sarcini întocmit pentru încheierea fiecărui contract
administrativ.

În Republica Moldova, doar după consacrarea în art.1, 2 ale Legii cu privire la

proprietate, nr.459 din 22.01.91, iar mai apoi în art.9 şi 126 ale Constituţiei Republicii
Moldova, adoptate la 29 iulie 1994, a proprietăţii publice şi private, a asigurării de
către stat a administrării „proprietăţii publice ce-i aparţine, în condiţiile legii” şi
inviolabilităţii „investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine”, în ţara
noastră a început o etapă nouă de dezvoltare a teoriei contractelor publice şi civile.

Contractul administrativ, încă de la începuturile sale a fost privit ca o formă juridică de

gestionare a bunurilor publice, serviciilor și lucrărilor publice. Această instituție
juridică a dreptului administrativ a constituit și constituie subiectul a numeroase
cercetări juridice în domeniu, justificate de nevoia stringentă de a cunoaște
dimensiunile și implicațiile contractelor administrative într-o societate în continuă
dezvoltare, în vederea stabilirii liniilor de acțiune pentru implimentarea cu succes a
acestora în activitatea de administrare.

Cuvinte-cheie: contract administrativ, jurisdicție, drept public, drept privat, Guvern,

Constituția Republicii Moldova, lege.

pag. 3
 CAPITOLUL I. CONTRACTUL ADMINISTRATIV

1.1 Originea teoriei “contractului administrativ” în Republica Moldova.

Apariţia propriu-zisă a teoriei contractului administrativ este însă apanajul dreptului

modern francez, la noi în ţară teoria penetrând odată cu dezvoltarea raporturilor
juridice dintre administraţiile publice şi particulari, firme cu capital străin de cele mai
multe ori, care aveau ca obiect concesionarea de lucrări publice sau de servicii publice.

În Republica Moldova, doar după consacrarea în art.1, 2 ale Legii cu privire la

proprietate, nr.459 din 22.01.91, iar mai apoi în art.9 şi 126 ale Constituţiei Republicii
Moldova, adoptate la 29 iulie 1994, a proprietăţii publice şi private, a asigurării de
către stat a administrării „proprietăţii publice ce-i aparţine, în condiţiile legii” şi
inviolabilităţii „investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine”, în ţara
noastră a început o etapă nouă de dezvoltare a teoriei contractelor publice şi civile.

În pofida acestui fapt, contractele administrative privind administrarea proprietăţii de

stat au fost printre cele dintâi reglementate prin lege. Astfel, potrivit art.3 pct.6) al Legii
cu privire la Guvern, nr.64 din 31.05.90, acesta „realizează colaborarea economică cu
ţările lumii în condiţiile dezvoltării relaţiilor contractuale, formării infrastructurii de
piaţă, integrării generaleuropene şi mondiale”; în special, potrivit pct.1) art.18 şi alin.1
art.20, colaborează „cu Guvernul Uniunii R.S.S., cu guvernele republicilor unionale”,
„cu state străine, cu organizaţii internaţionale” prin contracte publice internaţionale.

În continuare, conform art.2 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr.845

din 03.01.92, „Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sunt antreprenori
speciali. Atribuţiile de antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută
managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta”, iar Legea cu
privire la întreprinderea de stat, nr.146 din 16.06.94, în art.6 stipulează că „fondatorul
transmite bunurile şi atribuţiile sale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de
întreprinzător administratorului în baza contractului (acordului)”, iar „contractul-tip
(acordul-tip) dintre fondator şi administrator – şeful întreprinderii de stat se aprobă de
către Guvern”.

Suplimentar, Legea cu privire la Guvern prevede în alin.2 al art.22 şi un alt tip de

contracte administrative – contracte de muncă cu funcţionarii de stat. Similar, acelaşi
tip de contracte cu poliţişti se încheie potrivit Legii cu privire la poliţie, nr.416 din

pag. 4
 18.12.90, care stipulează în art.19 alin.7 şi în art.21 pct.5) că „ocuparea posturilor în
organele, instituţiile şi subunităţile poliţiei poate fi efectuată atât pe bază de concurs,
cât şi prin încheierea de contracte în modul stabilit de Ministerul Afacerilor Interne”.

Încheierea contractelor administrative între organele administraţiei publice şi alte

organe şi instituţii de stat sau alte persoane juridice era prevăzută de art.10 din Legea
cu privire la serviciul de alternativă, nr.633 din 09.07.91 (abrogată): „Direcţia
Serviciului de alternativă încheie contracte cu întreprinderi, instituţii, organizaţii, centre
de instrucţie privind satisfacerea serviciului de alternativă a cetăţenilor şi pregătirea lor
profesională specială”.

1.2 Contractele administrative, trăsături, clasificare, efectele, obiectul și părțile

Contractele administrative se deosebesc de contractele civile doar prin regimul juridic

ce li se aplică, cel comun de drept civil pentru contractele civile şi cel administrativ, de
drept public în cadrul contractelor administrative.
Organele administraţiei publice pentru realizarea sarcinilor pe care le au nu folosesc
numai acte administrative, ci şi contracte administrative.
Actele administrative de gestiune sunt acele acte pe care autoritatea publică le încheie
cu persoanele fizice şi juridice prin acordul de voinţă al părţilor, în regim de drept
public sau de drept privat, pentru administrarea domeniului public şi privat şi
organizarea de servicii publice.
Actele administrative de gestiune se împart în acte de gestiune publică şi acte de
gestiune privată.
Actele de gestiune publică, denumite şi contracte administrative, sunt supuse unui
regim juridic mixt, de drept public şi de drept privat, preponderent fiind regimul de
drept public.
Contractele administrative sunt acte juridice pe care le încheie organele administraţiei
publice cu cei administraţi, acte care cuprind un acord de voinţă generator de drepturi
şi de obligaţii pentru părţile contractante şi care sunt supuse unor reguli de drept public
care fac parte din regimul juridic administrativ.

Pot fi identificate următoarele trăsături în ceea ce priveşte contractul

administrativ:

pag. 5
- Acord de voinţă prin care se naşte un raport juridic;
- Întotdeauna,una din părţile contractante este o componentă a sistemului de
administraţie publică (sau un alt subiect de drept autorizat de o
autoritate a administraţiei publice), aceasta are calitatea de parte în acest
contract, urmare a
prevederilor legale care o autorizează să realizeze un interes public pentru utilizarea
domeniului public,încheind contracte administrative. Cealaltă parte poate fi o persoană
fizică sau juridică,română sau străină,din afara sistemului de administraţie publică. De
regulă, această parte este aleasă de organul de administraţie publică,în urma organizării
licitaţiei publice.
- Aceste contracte au titlu oneros, în sensul că particularul realizează anumite activități
în schimbul unui „preţ”, a unei plăţi. Cheltuielile trebuie prevăzute în
bugetul autorității, serviciului de administrație publică ce organizează licitația și
incheie contractul.
- Contractul administrativ este destinat să asigure funcționarea aceluiași serviciu public
a cărui organizare reprezintă tocmai obligaţia organului administrativ
contractant: organizarea unui serviciu public sau punere în valoare a bunurilor
respective;
- Unele clauze din contract – pe care părțile trebuie să le accepte – sunt stabilite prin lege
sau în baza legii,prin hotărâre a guvernului; particularul nu poate decât să le accepte
sau nu.Aceste clauze nu pot fi negociate,ele fiind făcute cunoscute printr-un caiet de
sarcini, dat publicităţii sau pus la dispoziţia celor interesaţi o dată cu anunţarea
licitaţiei publice,în urma căreia se va încheia contractul;
- Referitor la obligațiile și drepturile contractuale, organul administrției publice nu le
poate ceda decât altui organ de administraţie publică,în timp ce particularul le poate
ceda,transfera oricui,dar cu aprobarea organului administraţiei.
- În anumite circumstanțe – precizate de la bun început – (neîndeplinirea, din culpă, de
către particular a obligaţiilor sau când executarea devine împovărătoare pentru acesta)
organul de administraţie publică poate modifica sau rezilia contractul, fără a se
recurge la justiţie;
- Condițiile de executare a contractului administrativ sunt mai riguroase și sancțiunile
mai energice decât în cazul contractelor civile;
- Capacitatea de a contracta – în toate situațiile când administrația încheie um contract –
ea nu face defapt decât să pună în valoare o competenţă a sa.” Capacitatea de a

pag. 6
 contracta a organelor administraţiei publice este legată de personalitatea juridica a
acestora, pentru că atunci când un serviciu public încheie diferite contracte,se
angajează statul nu serviciul public.”
- Părțile au înțeles că se vor supune unui regim de drept public.
- Soluționarea litigiilor revine instanțelor de contecios administrativ.

Clasificarea contractelor administrative se poate realiza după mai multe criterii:

După subiecte se disting:

· contracte încheiate între două autorităţi publice, respectiv între două persoane juridice
de drept public;
· contracte încheiate între o persoană de drept public şi un particular-persoană fizică
sau juridică.

După obiect se disting:

· contracte privind concesionarea de servicii publice, unităţi de producţie ale regiilor
autonome sau de terenuri;
· achiziţii guvernamentale;
· executarea de lucrări publice de construcţii montaj;
· prestări de servicii;
· împrumutul de stat.

După modalităţile de încheiere se disting:

· contracte încheiate prin licitaţie publică, care este cea mai frecventă modalitate de
încheiere a unor asemenea contracte;
· contracte încheiate prin simpla învoială, care sunt de regulă limitate la o anumită
sumă;
· contracte încheiate prin învoială dar care au nevoie pentru a fi valabile şi de aprobarea
unei autorităţi ierarhic superioare

Criterii de grupare a actelor administrative:

· După întinderea efectului juridic pe care-l produc:

pag. 7
 - acte normative, care conţin reguli generale şi impersonale aplicabile unui număr
nedefinit de cazuri şi de subiecţi;

- acte individuale care se referă la una sau la un număr determinat de persoane.

· După persoana administrativă care le emană:

- decrete emise de Preşedintele Republicii Moldova;

- hotărîri şi ordonanţe emise de guvern;

- instrucţiuni şi ordine emise de către miniştrii;

- ordine ale prefecţilor;

- hotărîri ale consiliilor judetene, municipale, orăşeneşti şi comunale;

- dispoziţii ale primarilor;

· După numărul manifestărilor de voinţă care le încorporează:

- unilaterale, care conţin o singură manifestare de voinţă;

- complexe, care conţin mai multe manifestări de voinţă.

Efectele contractelor administrative

Prin efecte se înțeleg drepturile şi obligaţiile înnăscute, modificate sau stinse prin actul
administrativ.

Principiul de bază care guvernează efectele actului juridic este prevăzut de Codul Civil
şi este cel al forţei obligatorii a contractului.

Obligaţiile principale ale particularului contractant depind de contractul încheiat şi pot

fi:

- asigurarea continuităţii funcționării contractului public;

- executarea unor lucrări publice;

- achiziţionarea unor bunuri publice;

- exploatarea unui bun din domeniul public sau privat;

- plata unor redevențe;

pag. 8
 - executarea lucrărilor de investiţii prevăzute de caietul de sarcini;

- restituirea bunurilor concesionate.

Obligaţiile administraţiei publice constau în asigurarea condiţiilor necesare executării

contractului şi de a plăti preţul cuvenit.

Autoritatea are dreptul şi totodată obligaţia de a verifica modul în care se respectă

cauzele contractuale.

Părțile contractului administrativ pot fi dezlegate de obligaţiile lor numai în cazuri de

forţă majoră sau daca una din părţi a facut imposibilă executarea contractului.

Părţile nu pot fi substituite în executarea obligaţiilor lor deoarece contractul a fost

încheiat în urma unei licitaţii, cu luarea în considerare a prestaţiei particularului
declarat câştigător.

Administraţia îşi rezervă dreptul de a rezilia contractul fără a apela la justiţie şi de a îl

obliga pe contractant la plata unor penalităţi si daune, măsuri luate în vederea
executării intereselor colectivităților locale.

Încetarea efectelor contractului administrativ

Contractul administrativ îşi încetează efectele la urmatoarele momente:

- în mod firesc, prin executarea integrală de către ambele părţi;

- la expirarea termenului pentru care au fost încheiate;

- oricând, prin acordul de voinţă al părţilor;

- prin manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor.

În cazuri de forţă majoră, particularul contractant poate renunţa la executarea

contractului fără a fi obligat la plata despăgubirilor.

Obiectul contractelor administrative

Obiectul contractului îl pot constitui următoarele:

a) concesionarea unei activităţi economice, serviciu public, unităţi de producţie ale unor
regii autonome şi terenuri proprietate de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale;

pag. 9
 b) închirierea unor bunuri care aparţin statului;

c) locaţia gestiunii secţiilor sau agenţilor economici cu capital integral sau majoritar de
stat;

1.3 Rolul contractelor administrative

Importanţa contractului administrativ s-a manifestat odată cu dezvoltarea economică,

industrială şi socială a statelor europene, concesiunea fiind unul dintre instrumentele
juridice preferate pentru stabilirea relaţiilor economice dintre administraţie şi
particulari. Acceptarea tezei contractului administrativ a condus la ideea că modificarea
şi denunţarea unilaterală a contractului, reprezintă reguli de ordine publică, la care
administraţia nu poate renunţa pe cale convenţională, administraţia având dreptul
suveran de modificare a părţii reglementare a contractului şi chiar a caietului de sarcini.
De asemenea, executarea serviciului trebuie realizată personal, sub controlul
administraţiei şi cu orice preţ, singurele excepţii admise fiind forţa majoră şi
impreviziunea.
Contractele administrative au fost privite drept contractele încheiate de particulari cu
administraţia, în legătură cu organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, în care
se stipuleazăo anumită participare a particularului contractant la funcţionarea acestor
servicii şi care cuprindeclauze speciale care nu îşi găsesc locul în contractele de drept
civil sau comercial. Constantele teoriei contractelor administrative, sunt următoarele:
(a) unul dintre subiecte este o autoritate a administraţiei publice sau un
subiect autorizat de aceasta;
(b) obiectul acestor contracte este realizarea unui interes general, a unui interes public
fie prin prestarea unui serviciu public, fie prin exercitarea unei funcţii publice;
(c) sunt supuse unui regim juridic de drept public.
Prof. Gaston Jeze, identifica următoarele contracte administrative:
(a) contractul de furnituri, respectiv furnizarea sau confecţionarea de obiecte materiale
mobiliare;
(b)contractul de lucrări publice, care avea ca obiect efectuarea unei construcţii
imobiliare publice;
(c) contractul administrativ de transport – care avea ca obiect transporturi pentru stat;
(d)contractul de concesiune a unui serviciu public, care avea ca obiect organizarea şi
exploatareaunui serviciu public;

pag. 10
 (e) contractele de locaţiune de servicii care se refereau la angajarea unor persoane
pentru satisfacerea unui serviciu public;
(f) contractele de împrumut public ale statului. Serviciul public reprezintă activitatea
organizată de administraţia publică nemijlocit sau prin autorizarea unui particular de a
presta o anumită activitate de interes public, în vederea satisfacerii unui interes general.

Capitolul II. UNELE CATEGORII DE CONTRACTE ADMINISTRATIVE

2.1 Distinctia intre contractul administrativ (public) si contractul privat

Articolul 13. Contractul administrativ

Contractul administrativ este contractul care poate da naștere, modifica sau stinge un
raport juridic de drept public, dacă legea nu prevede altfel.1

Contractele incheiate de administratia publica au anumite caracteristici speciale,

impuse de interesul public care sta la fundamentul incheierii si executarii acestora,
fiind considerate contracte publice.

Contractele publice sunt intalnite sub diferite forme: achizitii publice, concesiuni,
asocieri in participatie, etc.; toate acestea au anumite trasaturi comune, care alcatuiesc
impreuna regimul juridic al contractelor publice, si guverneaza incheierea, executarea
si efectele contractului public, precum si responsabilitatea contractuala.

Astfel, partile au obligatia de a accepta anumite clauze reglementare stabilite prin lege
sau, pe baza legii, prin hotarare de guvern (clauze care formeaza partea reglementara a
contractului), insa au si facultatea de a negocia alte clauze contractuale (partea
contractuala). Cand interesul public o cere, sau daca executarea contractului este prea
grea pentru particular ori acesta nu si-a indeplinit din culpa obligatiile, autoritatea
administrativa poate modifica sau rezilia unilateral contractul fara a recurge la justitie.

Autoritatea administrativa nu poate ceda drepturile sau obligatiile sale decat unei alte
autoritati administrative, iar particularul le poate ceda unei alte persoane doar cu
acordul administratiei.

1 Codul administrativ al Republicii Moldova

pag. 11
In teoria contractelor administrative, se considera, ca, atunci cand legea nu dispune
altfel, solutionarea litigiilor nascute in legatura cu aceste contracte sunt de competenta
instantelor de contencios administrativ. Din pacate, asa cum vom arata mai jos,
jurisprudenta noastra nu poate decide asupra competentei dupa bunul plac, aplicandu-
se regulile procedurii civile, conform carora competenta revine judecatoriei. Totusi,
consideram ca judecatoria, desi nu are sectie specializata de contencios administrativ,
va trebui sa judece litigiul cu aplicarea principiilor de drept public, si nu a celor de
drept privat.

In concluzie, regimul juridic special caruia ii sunt supuse contractele administrative se

caracterizeaza, in primul rand, prin forme speciale necesare incheierii lor (caietele de
sarcini, care cuprind unele din clauzele contractului ce urmeaza a fi incheiat,
particularii avand doar posibilitatea de a accepta sau a refuza incheierea contractului in
aceste conditii; la clauzele standard se adauga si unele clauze negociate de parti),
precum si principii speciale cu privire la executarea lor (rezilierea, sanctiuni, decaderi).

Sunt contracte administrative, spre exemplu, contractul de achizitii publice,

reglementat in prezent prin O.U.G. 34/2006, si contractul de concesiune, reglementat
prin OUG 34/2006 si OUG 54/2006.

Categorii de contracte administrative. Contracte încheiate între două autorităţi ale

administraţiei publice sau între două persoane juridice de drept public (de exemplu,
conform art.5 din Legea privind descentralizarea administrativă nr.435-XVI din 28
decembrie 2006, autorităţile publice locale de nivelurile întâi şi al doilea, precum şi
cele centrale pot coopera, în condiţiile legii, pentru a asigura realizarea unor proiecte
sau servicii publice care solicită eforturi comune ale acestor autorităţi).

Contracte încheiate între o autoritate a administraţiei publice (persoană juridică de

drept public) şi un particular (la această categorie se referă contractele de parteneriat
public-privat, concesiune, achiziţii publice, etc.).

Categorii lato senso. Practic administrația publică (lato senso) încheie doua categorii
de contracte a căror natura juridica diferă in funcție de obiect şi regim juridic:

1. contracte de drept privat, respectiv contracte civile (comerciale) sau chiar de drept al
muncii, care sunt guvernate de norme de drept comun sau normele dreptului privat;
pag. 12
 2. contracte de drept public sau contracte administrative prin care se pune in valoare un
bun proprietate publica, se prestează un serviciu public, se realizează o lucrare public
de norme de drept public in general si norme de drept administrativ in special (notă: a
se vedea și prevederile Codului administrativ).

2.2 Trăsăturile caracteristice contractului administrativ

Ca orice contract este un acord de voință încheiat între anumite subiecte de drept, părți
ale contractului.

Spre deosebire de contractele obișnuite, unul din subiectele contractului administrativ

are întotdeauna calitatea de subiect determinant, fiind vorba de regulă despre o
autoritate publica sau despre alt subiect de drept autorizat sa desfășoare o activitate de
interes public, adică este o persoană juridică de drept public.

Dacă la contractele obișnuite părţile se afla pe poziție de egalitate juridica, in cazul

celor administrative subiectul determinant are întotdeauna o poziție de superioritate
juridica fata de celelalte, de aici putem vorbi de inegalitatea juridică a parților
contractante.

Obiectul contractului este determinat prin lege sau în baza legii, spre deosebire de
contractul de drept privat, el putând fi reprezentat de un serviciu, o lucrare publica,
valorificarea unui bun public, adică în general o activitate de interes public.

Ca regulă clauzele contractului administrativ sunt de doua categorii:

a) una prestabilita de lege sau conform legii, care formează partea reglementată a
contractului;

b) alta stabilită de părţi care formează partea convențională sau negociată.

În general contractul este supus regimului de drept public.

Posibilitatea subiectului determinant de a modifica sau rezilia unilateral contractul

atunci când interesul public o cere, posibilitate fundamentată prin poziția de
superioritate juridica a subiectului determinant fata de celalalt subiect;

pag. 13
 Forma scrisa a contractului administrativ care este o forma de validare a acestuia
impusă si de existența reglementării respective care deosebește acest tip de contract de
cele de drept privat pentru care legea poate să nu impună forma scrisa. În ultima
perioadă se impune tot mai mult elemente electronice (cum ar fi achizițiile publice în
format electronic).

2.3 Studii de caz

Potrivit cercetătorului francez Jean Michel de Forges, administraţia poate încheia

următoarele contracte administrative principale2:

a) contractul de concesiune a serviciului prin care autorităţile administraţiei publice îi

încredinţează unui particular misiunea de a executa, de a pune în funcţiune o activitate
publică (serviciu) contra unei remuneraţii, denumită redeventă, taxa încasată de la
beneficiarii (utilizatorii) acestui serviciu;

b) contractul de lucrări publice este acel contract administrativ prin care organele
administraţiei publice încredinţează unui antreprenor particular edificarea unei
construcţii, realizarea unei autostrăzi, căi ferate etc., a unor imobile în principiu, în
interesul public, general;

c) contractul de furnituri are ca obiect achiziţionarea de către administraţie a diferitelor

bunuri mobile.

Prof. D.N. Bahrah consideră că contractele administrative pot fi clasificate3:

a) după atitudinea faţă de puterea publică a părţilor: interne (părţi sunt organele
administraţiei publice); externe (una dintre părţi este o persoană particulară);

b) după obiectul contractului: privind competenţa (delimitarea sau delegarea

împuternicirilor); privind administrarea proprietăţii publice; privind achiziţiile publice;
contracte cu militarii, studenţii, agenţii serviciilor speciale; acorduri financiare şi
fiscale; acorduri de interacţiune, colaborare; concesii şi acorduri investiţionale ş.a.;

2 Jean Michel de Forges. Droit administratif, p.70; M.T. Oroveanu. Tratat de drept administrativ, p.101.
3 Д.Н. Бахрах. Административное право России, p.144.

pag. 14
 c) după criteriile unanim recunoscute: contracte între două şi mai multe părţi;
contracte-tip, consensuale, prealabile, principale etc.; d) după conţinut: acorduri
organizaţionale şi mixte, în care clauzele organizaţionale sunt legate cu raporturile de
muncă, de proprietate etc.

Prof. Antonie Iorgovan consideră că clasificarea contractelor administrative se poate

face după mai multe criterii şi având în vedere mai multe opinii4:

a) după subiect, se disting două mari categorii: contracte încheiate între două autorităţi
de administraţie publică (două persoane de drept public); contracte încheiate între o
persoană de drept public şi un particular (persoană fizică sau juridică, de drept privat);

b) după natură, se disting cel puţin două mari categorii: contracte care sunt încheiate
pentru realizarea serviciilor publice destinate punerii în valoare a bunurilor domeniului
public (de dare în administrare, concesionare, închiriere); contracte care sunt încheiate
pentru realizarea altor servicii publice – învăţământ, sănătate, menţinerea ordinii
publice etc.

Cercetătorul român Toader Toma propune o altă clasificare, după5:

a) modul de perfectare: contracte administrative perfectate pe bază de licitaţie publică;

contracte administrative perfectate pe bază de învoială.

b) domeniul public ce se contractează: contracte privind domeniul public al statului;

contracte privind domeniul public al judeţului; contracte încheiate pentru domeniul
public al municipiilor, oraşelor, comunelor.

Pornind de la faptul că orice clasificare, inclusiv a contractelor administrative, are

avantajele şi dezavantajele sale, considerăm că contractele administrative prevăzute de
legislaţia Republicii Moldova pot fi divizate după:

a) puterea juridică a actului normativ care prevede încheierea contractului: act

legislativ; act normativ al Guvernului, act normativ al organelor de specialitate ale
administraţiei publice centrale sau al altor autorităţi administrative centrale; act

4 Antonie Iorgovan. Tratat de drept administrativ, p.115.

5 Toader Toma. Tratat de drept administrativ, p.73.

pag. 15
normativ al autorităţilor administraţiei publice locale, autorităţilor publice de interes
naţional;

b) obiectul contractului: de constituire; de muncă; de achiziţii publice; de concesionare;

de investiţii; de delegare a competenţei; de delimitare a competenţei; de asociere
(colaborare); de administrare fiduciară; de locaţiune; de ipotecă;

c) statutul juridic al subiecţilor contractului şi numărul lor: între cel puţin două
autorităţi publice sau instituţii publice; între autorităţi publice şi persoane juridice de
drept privat; între autorităţi publice şi persoane fizice;

d) principiul teritorial:

– interne: contracte; acorduri, convenţii;

– internaţionale: acorduri, convenţii, tratate;

e) modul de alegere a părţilor: concurs (licitaţie); cerere de oferte de preţ; negocieri

directe;

f) tipul domeniului public care se contractează: de stat; local;

g) durată: determinată; nedeterminată.

CONCLUZIE

În concluzie, am putea menţiona că dezvoltarea teoriei contractului administrativ nu are

repere sigure conceptuale şi legislative; ea contravine dogmei şi ideologiei legislaţiei
civile. Importanţa contractului administrativ s-a manifestat odată cu dezvoltarea
economică, industrială şi socială a statelor europene, concesiunea fiind unul
dintre instrumentele juridice preferate pentru stabilirea relaţiilor economice dintre

pag. 16
 administraţie şi particulari. Acceptarea tezei contractului administrativ a condus la
ideea că modificarea şi denunţarea unilaterală a contractului, reprezintă reguli de ordine
publică, la care administraţia nu poate renunţa pe cale convenţională, administraţia
având dreptul suveran de modificare a părţii reglementare a contractului şi chiar a
caietului de sarcini. De asemenea, executarea serviciului trebuie realizată personal, sub
controlul administraţiei şi cu orice preţ, singurele excepţii admise fiind forţa majoră şi
impreviziunea.
Contractele administrative au fost privite drept contractele încheiate de particulari cu

administraţia, în legătură cu organizarea şi funcţionarea serviciilor publice, în care

se stipuleazăo anumită participare a particularului contractant la funcţionarea acestor
servicii şi care cuprindeclauze speciale care nu îşi găsesc locul în contractele de drept
civil sau comercial.

BIBLIOGRAFIE

1. Originea şi dimensiunea conceptului „contract administrativ” REVISTA NAŢIONALĂ

DE DREPT Nr. 1, ianuarie 2009
2. Critici aduse teoriei contractului administrativ - REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Nr. 10-12, 2009

pag. 17
3. SCURTE CONSIDERAŢII ASUPRA CONTRACTULUI ADMINISTRATIV ŞI
ASUPRA PROCEDURILOR DE CONTROL JURISDICŢIONAL ÎN MATERIA
ACHIZIŢIILOR PUBLICE - Andreea TABACU
4. Codul administrativ al Republicii Moldova
5. C.Manda. Drept administrativ. – Bucureşti: Victor, 2000, p.143-148.
6. Д.Н. Бахрах. Административное право России. Учебник для вузов. – Москва:
НОРМА, 2002, p.131- 139.
7. A.D. Tofan. Unele consideraţii privind legislaţia în domeniul parteneriatului public-
privat // Revista de Drept Public, 2004, nr.2, p.11.

pag. 18