Contractul de Concesiune

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării Republicii Moldova
Universitatea Tehnică a Republicii Moldova
Facultatea de Construcții, Geodezie și Cadastru
Departamentul Drept
LUCRARE DE
VERIFICARE
La disciplina ”Drept civil III”
Tema: ”Contractul de concesiune”
A elaborat: St. gr. DP-1707
A verificat: Conf. Univ. Dr. Climov Alla
Chișinău 2019
CUPRINS:
1. GENERALITĂȚI PRIVIND CONTRACTUL DE
CONCESIUNE...........................................................................3
1.1 Evoluția istorică a contractului de concesiune..............3
1.2 Noțiunea, caracterele juridice și formele contractului
de concesiune...........................................................................6
2. ELEMENTELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE
10
2.1 Părțile contractului de concesiune................................10
2.2 Obiectul contractului de concesiune..............................16
2.3 Prețul, forma și termenul contractului de concesiune 17
2.4 Conținutul contractului de concesiune.........................19
2.5 Încheierea contractului de concesiune.......................22
3. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE. .29
3.1 Încetarea contractului de concesiune............................29
3.2 Actualitatea și importanța contractului de concesiune
.................................................................................................31
BIBLIOGRAFIE:....................................................................34
2
1. GENERALITĂȚI PRIVIND CONTRACTUL DE
CONCESIUNE
1.1 Evoluția istorică a contractului de concesiune
Ideea concesionării unui bun public apare încă în Antichitate, în dreptul public roman, dar
fundamentele instituţiei concesionării pentru bunurile private se regăsesc în Evul Mediu.
Concesiunile “bunurilor domeniului public” în Evul Mediu, erau surse de venituri pentru
monarhi şi mijloace de luptă politică, modalităţi de răsplătire a loialităţii.1
În secolul XX, în perioada interbelică, prin sistemul concesiunilor s-au utilizat bunuri
neproductive din domeniul public şi s-a contribuit la progresul societăţii, uşurînd viaţa socială,
fără a greva bugetul statului, ci dimpotrivă, aducîndu-i venituri. De asemenea, s-a lărgit reţeaua
de căi ferate, au fost construite poduri, au fost amenajate rîuri navigabile, s-au dezvoltat
sistemele furnizării de apă potabilă, curent electric, transport în comun etc.2
Prin concesiune se ajunge la situaţia în care un bun aparţinînd domeniului public să poată fi
utilizat în condiţiile proprietăţii private. Principala modalitate prin care administraţia îşi exercită
libertatea contractuală este reprezentată de contractul administrativ, în particular contractul de
concesiune.3
Principala caracteristică a contractelor administrative este inegalitatea de poziţie în care se
găsesc actorii lor: administraţia, în calitate de purtătoare a prerogativelor de putere publică şi, în
consecinţă, superioară particularului poate stabili şi modifica unilateral unele clauze contractuale
şi impune sancţiuni Această trăsătură nu se regăseşte însă în contractele administrative încheiate
între persoanele publice. Contractele încheiate de administraţie cu particularii în scopul de a
colabora în vederea satisfacerii unui serviciu public sau a unui interes general, supusă din această
cauză regimului administrativ, sînt contractele de drept public sau contractele administrative.
Aşa, de exemplu, sînt considerate administrative concesiunea de servicii publice, concesiunea
domeniului public, contractul de lucrări publice.4
Concesiunea serviciului public – se precizează în doctrina administrativă actuală –
reprezintă un mod de administrare a unui serviciu în care o persoana publică, concedentul,
însărcinează prin contract administrativ o persoană privată, concesionarul, de a pune în funcţiune
serviciul, sub controlul autorităţii concedente, pe o anumită perioada de timp, concesionarul
1
Soare Gheorghe, Evoluția în concesiunea bunurilor proprietate publică, În Revista Legea și viața, nr. 5, 2013, 49 p.
2
Trăilescu Anton, Drept administrativ. Tratat eleentar, Editura ALL Beck, București, 2000, 400 p.
3
Guțuleac Victor, Drept administrativ, Editura Tipografia centrală, Chișinău, 2013, 600 p.
4
Prisacaru Valentin, Tratat de drept administrativ roman, Editura Lumina Lex, București, 2002, 915 p.
3
asumîndu-şi această sarcină în schimbul unei remunerări care consta din taxe pe care le percepe
de la utilizatorii serviciului.5
Concesionarul percepe taxele în conformitate cu un tarif stabilit de administraţie, tariful
fiind un act administrativ unilateral prin care administraţia reglementează în mod general şi
impersonal taxele pe care le impune publicului pentru folosirea serviciului public concesionat.
Dintr-o perspectivă generală, concesiunea bunurilor publice, a serviciilor publice nu reprezintă
doar un scop în sine, ci o modalitate juridică creată de civilizaţia secolului al XIX-lea, dar mai
ales a secolului trecut, pentru a face să fie mai bine puse în valoare bunurile publice care
urmează a fi transmise generaţiilor viitoare, pentru a fi prestate la cerinţe înalte servicii publice
esenţiale.6
Astfel, în doctrina interbelică românească concesiunea unui bun al domeniului public a fost
considerată sub aspectul naturii juridice, fie un contract de arendă, fie un act juridic complex,
alcătuit dintr-o parte contractuală şi o parte reglementară.7
În perioada postbelică, sub incidenţa constituţiilor socialiste, în special a Constituţiei din
1965, noţiuni fundamentale ale dreptului public din perioada interbelică deveniseră desuete, pe
fondul dispariţiei distincţiei dintre proprietatea publică a Statului (domeniul public) şi
proprietatea privata a statului (domeniul privat) conceptul de contract de concesiune numărîndu-
se printre acestea.8
Dinamica relaţiilor sociale în repetate rânduri confirmă că delimitarea dreptului public de
cel privat devine, uneori, imposibilă, mai ales în rezultatul apariţiei unor persoane juridice noi,
care se confruntă cu probleme în diviziunea public-privat prin rapiditatea modificărilor
structurale. Dificultatea de interpretare a acestui fenomen este lămurită prin proliferarea fără
precedent a unor forme juridice noi, extrem de variate. În viziunea noastră, această stare de fapt,
care în ultima instanţă influenţează expresia juridică a administraţiei, este determinată şi de
următoarele circumstanţe: Tentativa statului de a deveni mai acceptat, agreat, de a-şi schimba
imaginea folosind noi modalităţi de intervenţie în relaţiile economice, de comunicare. De
menţionat că intenţia statului de a fi agreat îl obligă să se elibereze de identitatea atribuită până în
prezent, puternic marcată de dreptul public.9
Supunerea instituţiilor şi serviciilor publice regulilor dreptului concurenţei. În acest
context, toate activităţile de producţie, distribuţie şi de prestări de servicii ale persoanelor
5
Soare Gheorghe, Evoluția în concesiunea bunurilor proprietate publică, În Revista Legea și Viața, nr. 5, 2013, 49 p.
6
Prisacaru Valentin, Conteciosul Administrativ român, Editura ALL Beck, București, 1998, 564 p.
7
Orlov Maria, Belecciu Ștefan, Drept administrativ, Editura Academiei Ștefan cel Mare al MAI, Chișinău, 2005, 269
p.
8
Corbeanu Ion, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2002 398 p.
9
Guceac Ion, Balmuș Victor, Originea și dimensiunea conceptului ”contract administrativ”, În Revista Națională de
Drept, nr.12 , 2008, 7 p.
4
juridice publice trebuie supuse dreptului privat, deoarece în realitate ele întrunesc toate
caracteristicile unei activităţi de administrare privată asimilate cu acelea ale agenţilor economici
privaţi. Aşadar, suntem martori oculari ai unui proces ireversibil de pătrundere a logicii
economiei de piaţă în domeniul politicilor publice. În aceste condiţii apare necesitatea clarificării
conceptuale a noţiunii de contract administrativ.10
Este cunoscut că teoria contractelor administrative este opera dreptului francez modern
izvorâtă din jurisprudenţa Consiliului de Stat, preluată şi dezvoltată ulterior de doctrina
administrativă franceză, care se sprijină pe existenţa unor instanţe administrative încadrate în
puterea executivă şi pe dreptul pozitiv care reglementează această materie. 11
Problematica contractelor administrative prin prisma diversităţii contractelor pe care le
încheie administraţia publică şi a elementelor specifice contractelor administrative, care le
deosebeşte de cele de drept comun, a fost abordată în premieră de Jean Rivera, Jean Waline,
J.C.Venezia, Y.Gaudement.12 Astfel, în opinia cercetătorilor francezi Jean Rivero şi Jean Waline,
în dreptul francez s-a conturat o doctrină specifică referitoare la contractele administrative şi la
definirea regimului juridic specific acestor contracte.13
La sfârşitul sec.XIX – începutul sec.XX, Gaston Jeze conturează teoria, potrivit căreia, în
afară de contractele caracteristice dreptului privat, există o categorie de contracte specifică
dreptului public, cu un regim juridic diferit, şi anume: contractele administrative. În opinia
acestor autori, originea contractelor administrative trebuie căutată, în esenţă, în necesităţile
imperioase de ordin financiar ale autorităţilor publice, care aveau în administrare bunuri
proprietate publică, de a le valorifica în interesul comunităţilor locale sau în interes naţional, în
funcţie de proprietatea asupra acestor bunuri.14
Profesorul Antonie Iorgovan susţine că perioada statului liberal de la sfârşitul sec.XIX –
începutul sec.XX a fost de neconceput fără teoria şi, mai ales, practica, inclusiv contencioasă, în
materia contractelor administrative. Marile echipamente de infrastructură ale Franţei din acea
perioadă şi până la ora actuală sunt strâns legate de teoria contractelor administrative (căile
ferate, drumurile, electricitatea, aprovizionarea cu gaze şi apă etc.). Pe parcurs, contractele
administrative au penetrat şi sfera „socialului” (se consideră contract administrativ, de exemplu,
convenţia dintre Casa naţională de asigurare medicală şi organizaţiile naţionale ale medicilor,
decizie susţinută şi de Consiliul de Stat în 1974).15
10
Apostol Tofan Dana, Drept administrativ, Editura ALL Beck, București, 2003, 336 p.
11
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura ALL Beck, București, 2001, 624 p.
12
J.Rivero, J.Waline. Droit administrativ p.97; A. de Venezia Laubadere, J.C.Y. Gaudement. Traite de droit
administrativ 284 p.
13
Apostol Tofan Dana, Drept administrativ, Editura ALL Beck, București, 2003, 336 p.
14
15
Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura ALL Beck, București, 2001, 624 p.
5
Teoria contractelor administrative a apărut şi s-a dezvoltat în România odată cu
dezvoltarea raporturilor juridice dintre administraţie şi întreprinzătorii particulari ce aveau ca
obiect concesiunea unor lucrări publice sau servicii publice. Specialişti notorii din perioada
interbelică au întîmpinat-o însă cu unele rezerve, calificând-o ca o „instituţie exogenă ce nu
putea evoca esenţa realităţilor endogene”.16
Teoria contractelor administrative este strâns legată de domeniul public şi, implicit, de
proprietatea publică, precum şi de serviciul public, noţiuni de drept constituţional. În doctrina
contemporană, subliniază prof. Verginia Vedinaş, contractul administrativ este definit ca
reprezentând „un acord de voinţă între o autoritate publică, aflată pe o poziţie de superioritate
juridică, pe de o parte, şi alte subiecte de drept, pe de altă parte, prin care se urmăreşte
satisfacerea unui interes general, prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări
publice sau punerea în valoare a unui bun public, supus unui regim de putere publică”.17
1.2 Noțiunea, caracterele juridice și formele contractului de

concesiune
Concesiunea, apărută în statele europene la frontiera dintre perioada medievală şi cea
modernă, şi-a regăsit nişa sa şi în sistemul de drept al Republicii Moldova. În pofida faptului că
sunt deja câteva decenii de când a fost implementată această instituţie, este puţin cunoscută,
puţin aplicată, iar uneori criticată pe nedrept. Aşadar, instituţia concesiunii este o instituţie
complexă care are multiple implicaţii atât în plan politico-statal, cât şi social. Privit în general,
esenţa concesiunii constă în administrarea de către un privat (persoană fizică sau juridică,
inclusiv străină), pe propriul risc şi pe propria răspundere, a unui serviciu public, bun public sau
executarea unei lucrări în vederea eficientizării economice a acestora.18
Autorul citat apreciază că „noţiunea contractelor administrative este intim şi indisolubil
legată de categoriile juridice ale proprietăţii publice, domeniului public şi ale autorităţii publice.
Originea contractelor administrative trebuie căutată, în esenţă, în necesităţile imperioase de ordin
financiar ale autorităţilor publice care aveau în administrare bunuri proprietate publică, de a le
valorifica în interesul comunităţilor locale sau în “interes naţional, în funcție de proprietatea
asupra acestor bunuri”19
16
p.
17
Verdinaș Virginia, Drept administrativ și instituții politico-administrative, Editura Lumina Lex, București, 2002,
655 p.
18
Cuznețov Alexandru, Conceptualizarea contractului comercial de concesiune, În Revista Națională de Drept, nr. 1,
2017, 23 p.
19
Avram Iulian, Contractele de concesiune, Editura Rosetti, București, 2003, 324 p.
6
În concepţia noastră, fără a nega natura de act de gestiune cu privire la patrimoniul public
ori privat al statului şi a componentelor acestuia înfăptuit de către autorităţile publice care
administrează bunurile, serviciile ou' activităţile date în concesiune ~ califcarea contractului de
concesiune ca un act administrativ de gestiune ori ca un contract administrativ m1 ni se pare. cea
mai adecvată cel puţin pentru următoarele considerente.20
Orice act administrativ este unilateral şi presupune subordonarea voinţei şi
comportamentul subiectului căruia i se adresează faţă de cerinţele emitentului, dreptul de control
ierarhic, de sanctionare, de Suspendare şi de anulare a actelor încheiate de destinatar şi alte
prerogative specifice raporturilor de drept administrativ. Or, în cazul contractului de concesiune,
cea mai mare parte dintre caracterele menţianate ale actului administrativ nu se regăsesc, aşa
după cum va reieşi pe parcursul analizei pe care o vom efectua, pe de o parte, iar pe de altă parte
actul administrativ nu presupune acordul de voinţă (concordant) dintre emitent şi destinatar, pe
când; în cazul oricărui contract (chiar şi al celor încheiate în mod tacit sau în formă simplificată)
acordul de voinţă dintre părţi este esenţialmente necesar pentru valabila lui încheiere.21
O definiţie ex lege dispune că concesiunea este un contract prin care statul sau unităţile
administrativ-teritoriale cesionează (transmite) unui investitor (persoană fizică sau juridică,
inclusiv străină), în schimbul unei redevenţe, dreptul de a desfăşura activitate de prospectare,
explorare, valorificare sau restabilire a resurselor naturale pe teritoriul Republicii Moldova, de a
presta servicii publice, de a exploata bunurile mobile şi imobile proprietate publică a statului sau
a unităţilor administrativ-teritoriale care, conform legislaţiei, sunt scoase integral sau parţial din
circuitul civil, precum şi dreptul de a desfăşura anumite genuri de activitate, inclusiv cele care
constituie monopolul statului, preluând gestiunea obiectului concesiunii, riscul prezumtiv şi
răspunderea patrimonială.22
Instituția concesiunii este o instituție coplexă care are multiple implicații atât în plan
politico-statal, cât și social. Esența concesiunii constă în administrarea de către un privat
(persoană fizică sau juridică inclusive străină), pe propriul risc și pe propria răspundere, a unui
serviciu public, bun public sau executarea unei lucrări în vederea eficientizării economice a
acestora.23
Natura juridică a contractului de concesiune este una dublă, de drept administrative și
drept civil. Dubla natură a actului de concesiune constă în faptul că acesta cuprinde pe lângă
clauzele de natură contractuală și clause de natură reglementară. Clauzele de natură contractuală
20
Verdinaș Virginia, Drept administrativ și instituții politico-administrative, Editura Lumina Lex, București, 2002,
655 p.
21
22
Legea cu privire la concesiuni din 13.07.95. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.67.
23
Chibac Gheorghe, ș. a., Drept civil. Contracte speciale, Editura Cartier juridic, Chișinău, 2005, 686 p.
7
deosebesc actul de concesiune de actele unilaterale, de putere, ale autorității publice, iar clauzele
regleentare îl disting, îl separă de categoria contractelor civile.24
Clauzele de natură contractuală sunt acele clause care sunt stabilite în urma acordului de
voință între părțile contractante. Clauzele reglementare sunt stabilite unilateral de către
concedent și pot fi modificate de către acesta în orice moment. Sunt considerate clause
reglementare prevederile referitoare la organizarea și funcționarea serviciului public, condițiile
de exploatarea a bunurilor publice concesionate sau caracteristicile lucrărilor ce urează sa fie
executate de către concesionar.25
Din analiza definiției se pot reține urătoarele caractere juridice ale concesiunii:26
 Solemn – caracterul solemn al contractului de concesiune rezidă în faptul că contractual de
concesiune trebuie sa fie încheiat în formă scrisă. Contractul model al contractului de
concesiune este prevăzut în anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului despre măsurile pentru
executarea Legii cu privire la concesiuni din 27.02.1996.27
 Sinalagatic – contractual de concesiune este sinalagmatic, deoarece părțile își asumă drepturi
și obligații reciproce. De exemplu, concedentul este obligat să-i acorde concesionarului, în
termenele prevăzute de contract, drepturile asupra obiectului concesiunii, să pună la
dispoziția concesionarului bunul, activitatea sau serviciul concesionat, iar concesionarul, la
rândul său, are obligația de a expoata și valorifica obiectul concesiunii conform prevederilor
contractului, de a plăti redevența, de a restitui la sfârșitul concesiunii obiectul concesiunii,
etc. Prin urmare pute spune că drepturile unei părți contractante le corespund obligațiile
celeilalte părți contractante.
 Comutativ – la momentul în cheierii contractului de concesiune părțile își cunosc deja
întinderea prestațiilor la care se oblige.
 Cu titlu oneros – contractual de concesiune este cu titlu oneros, deoarece ambele părți urăresc
obținerea unui beneficiu. Astfel, prin intermediul contractului de concesiune este realizat atât
interesul public al statului, cât și interesul personal al subiectului care a acceptat gestionarea
serviciilor publice.
 Cu executare succesivă – contractual de concesiune este un contract cu executare succesivă,
întrucât concesionarul își execută prestațiile prevăzute de contract în mod continuu, pe toată
durata concesiunii, iar concedentului îi revine obligația ca pe parcursul concesiunii să nu
intervină în activitatea econoică a concesionarului.
24
25
26
p.
27
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 32-33, 1996.
8
 Intuitu personae – contractual de concesiune este un contract intuit personae, adică persoana
care a obținut concesiunea trebuie să-și execute personal obligațiile care îi revin din contract.
Acest fapt reiese din art. 17 al Legii cu priire la concesiuni, potrivit căruia transmiterea
integral sau parțială de către concesionar a obiectului concesiunii unor terți este interzisă.
După cum rezultă din definiţia concesiunii, există trei forme ale contractului de
concesiune:28
 contractele de concesiune de bunuri;
 contractele de concesiune de activităţi economice;
 contractele de concesiune de servicii publice.
În cazul concesiunii de bunuri, o persoană privată obţine dreptul de a exploata bunuri

publice (proprietate de stat sau municipală), care sunt retrase integral sau parţial din circuitul
civil. Această varietate a concesiunii se deosebeşte de dreptul de gestiune economică prin faptul
că titularul dreptului de concesiune este o persoană privată, iar titularul dreptului de gestiune este
întreprinderea de stat sau cea municipală. În afară de aceasta, dreptul de gestiune economică se
constituie prin act administrativ, iar dreptul de concesiune apare în baza contractului“.29
În baza contractului de concesiune de activităţi economice, concesionarul este în drept de
a desfăşura activităţi de prospectare, explorare, valorificare sau restabilire a resurselor naturale
pe teritoriul Republicii Moldova. De asemenea, el este în drept să desfăşoare anumite genuri de
activitate, inclusiv cele care constituie monopolul statului.30
În legătură cu concesionarea serviciilor publice se impun anumite precizări referitoare la
noţiunea de serviciu public, scopul acestuia etc. Serviciul public poate fi definit ca o activitate
necesară “pentru satisfacerea unei nevoi de interes general, care este atât de importantă, încât
trebuie să funcţioneze în mod regulat şi continuu”.31
Astfel, scopul serviciului public este satisfacerea unui interes general. Unica autoritate
copetentă să stabilească existența unui intreres general și să dispună organizarea unui serviciu
public în funcție de exigențele interesului general este statul, care poate organiza și gestiona
direct serviciul public respective sau îl poate concesiona unei persoane particulare.32
Prin urmare, concesiunea unui serviciu public presupune o modalitate de gestiune a unui
serviciu de către o persoană particulară, pe propriul risc și pe propria răspundere. Concesiunea de
servicii publice se deosebește de concesiunea unui bun prin faptul că concesiunea de bunuri
28
29
Bloșenco Andrei, Drept civil. Partea special. Note de curs, Editura Cartdidact, Chișinău, 2003, 450 p.
30
p.
31
32
9
presupune dreptul și obligația cesionarului de a exploata bunul, în tip ce cesiunea serviciului
public presupune numai gestionarea serviciului public de către un privat.33
2. ELEMENTELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

2.1 Părțile contractului de concesiune
Contractul de concesiune se încheie între o autoritate publică, numită concedent, şi o
persoană privată (antreprenorul), numită concesionar. În calitate de concedent apare Guvernul,
reprezentat de organul administraţiei publice centrale împuternicit, în cazul concesionării
terenurilor şi a altor resurse naturale, sau organele centrale de specialitate şi autorităţile
administraţiei publice locale, în cazul concesionării întreprinderilor de stat sau municipale, a
altor obiecte economice. 34
Considerăm că o astfel de formulare privind sfera instituţiilor publice şi autorităţilor
publice care au calitatea de concedent este destul de confuză. Mai oportun ar fi ca în cazul
concesionării bunurilor publice ale statului sau a activităţilor şi serviciilor de interes naţional în
calitate de concedent să participe autorităţile administraţiei publice centrale, iar în cazul
concesionării bunurilor proprietate publică ale unităţilor administrativ-teritoriale ori pentru
activităţile şi serviciile publice de interes local în calitate de concedent să participe autorităţile
administraţiei publice locale. Concesionar poate fi orice persoană fizică sau juridică, antreprenor,
cu orice formă organizatorico-juridică, exceptând întreprinderea de stat şi cea municipală. 35
Caracteristica esenţială a contractelor administrative, care le deosebeşte de contractele
civile, este aceea că, în cazul primelor, cel puţin unul dintre subiectele contractului este o
persoană juridică de drept public. Astfel, dacă subiect al contractului civil poate fi orice persoană
fizică, care are capacitate deplină de exerciţiu sau orice persoană juridică, atunci în cazul
contractelor administrative cel puţin un subiect trebuie să aibă „o calitate" specială, şi anume: să
fie o autoritate publică sau o persoană morală de drept public. 36
Prin excepţie, contractul încheiat între două subiecte de drept privat, prin care una
acţionează în sensul executării unui serviciu public, dobândeşte un caracter administrativ. Dacă
una din părţile contractante este o persoană publică şi cealaltă este o persoană de drept privat,
contractul poate fi administrativ, însă „această condiţie este necesară, dar nu suficientă".37
33
34
Cuznețov Alexandru, Conceptualizarea contractului commercial de concesiune, În Revista Națională de Drept Nr.
1, 2017.
35
36
Belecciu Lucian, Părțile contractului de concesiune, În Revista Națională de Drept Nr.1, 2007.
37
10
Prin definiţia dată concesiunii în art.(1) alin.(1) din Legea cu privire la concesiune
legiuitorul determină atât denumirea părţilor contractante între care se formează raportul juridic -
concedentul, respectiv concesionarul, cât şi obiectul contractului de concesiune. Mai mult, în
art.4 al Legii nominalizate legiuitorul determină sfera autorităţilor publice, persoane juridice de
drept public, care pot avea calitatea de concedent, în timp ce art.5 prevede sfera persoanelor care
pot avea calitatea de concesionar. 38
Astfel, potrivit art.4 din Legea cu privire la concesiuni, au calitatea de concedent în numele
statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale: 39
a) Guvernul, în cazul concesionării terenurilor şi altor resurse naturale. În acest caz, contractul
de concesiune se va încheia între concesionar şi organul central de specialitate al
administraţiei publice autorizat de Guvern;
b) Organele centrale de specialitate şi autorităţile administraţiei publice locale, în limitele
competenţei lor, în cazul concesionării bunurilor întreprinderilor de stat (municipale), a
altor obiecte economice.
În ce priveşte calitatea de concesionar, aceasta o poate avea orice persoană fizică sau
juridică din Republica Moldova sau din alte state care pot fi subiecţi de drept.
De competența Guvernului țin: 40
a) aprobarea documentelor de politici privind dezvoltarea concesiunii și a actelor normative
necesare pentru implementarea prezentei legi, aprobarea modelelor de documente de
atribuire (cereri, oferte, comunicate informative etc.) și a procedurilor de atribuire a
concesiunii pentru asigurarea aplicării concesiunilor;
b) aprobarea listei lucrărilor și serviciilor propuse pentru concesiune de către autoritățile
administrației publice centrale, a celor de interes public național, aprobarea obiectivelor
concesiunii, a bunurilor accesorii lucrărilor și serviciilor ce fac obiectul concesiunii, a
cerințelor generale de selectare a concesionarului și a condițiilor concesiunii;
c) desemnarea autorității contractante abilitate cu drept de a încheia contract cu concesionarul și
de a monitoriza executarea contractului respectiv, în cazul concesiunii inițiate de către
Guvern sau de către autoritățile administrației publice centrale.
De competența Ministerului Economiei și Infrastructurii țin:
a) elaborarea documentelor de politici privind concesiunile de lucrări și/sau de servicii și a
propunerilor de modificare și completare a actelor normative privind concesiunile de
lucrări și/sau de servicii;
38
39
Legea cu privire la concesiunile de lucrări și concesiunile de serviciu, Nr. 121, din 05.07.2018.
40
11
b) elaborarea și prezentarea spre aprobare Guvernului a proiectelor de acte normative
necesare pentru implementarea prezentei legi.
De competența Agenției Proprietății Publice (în continuare – Agenție) țin: 41
a) generalizarea propunerilor de lucrări și servicii pasibile concesionării și prezentarea
acestora către Guvern pentru includerea în listele lucrărilor și serviciilor propuse pentru
concesiune de către autoritățile administrației publice centrale și a celor de interes public
național;
b) avizarea studiilor de fezabilitate;
c) elaborarea și prezentarea spre aprobare Guvernului a proiectelor de acte normative
necesare pentru aprobarea listei bunurilor accesorii lucrărilor și serviciilor ce fac obiectul
concesiunii, a cerințelor generale de selectare a concesionarului și a condițiilor
concesiunii în baza studiilor de fezabilitate;
d) consultarea autorităților administrației publice centrale pentru identificarea lucrărilor și
serviciilor ce fac obiectul concesiunii, a obiectivelor concesiunii, a cerințelor generale de
selectare a concesionarului și a condițiilor concesiunii în baza studiilor de fezabilitate;
e) publicarea, pe pagina web oficială a Agenției, a comunicatelor informative și a
documentelor aferente concesiunii de lucrări și/sau de servicii de interes public național;
f) ținerea evidenței patrimoniului public transmis în concesiune și a contractelor de
concesiune;
g) inițierea proiectelor de concesiune și monitorizarea contractelor de concesiune semnate
de către Agenție.
De competența autorităților administrației publice centrale și persoanelor juridice de drept
public, abilitate cu funcții de autoritate contractantă, țin:42
a) identificarea lucrărilor și serviciilor pasibile concesionării și prezentarea propunerilor
către Agenție privind includerea acestora în lista lucrărilor și serviciilor propuse pentru
concesiune;
b) inițierea și monitorizarea proiectelor de concesiune, prezentîndu-se anual Agenției
informația privind executarea concesiunii;
c) instituirea comisiei de atribuire a concesiunii;
d) elaborarea, negocierea și semnarea contractelor de concesiune în condițiile prezentei legi
și ale actelor normative necesare pentru implementarea prezentei legi, prezentîndu-se
Agenției copiile de pe contracte pentru ținerea evidenței;
e) asigurarea elaborării studiilor de fezabilitate și prezentarea acestora Agenției spre avizare;
41
42
12
f) asigurarea elaborării documentației de atribuire.
De competența consiliului municipal, raional sau local (autorități deliberative ale
administrației publice locale) țin: 43
a) aprobarea listei lucrărilor și serviciilor de interes public local propuse pentru
concesiune, a obiectivelor concesiunii de interes local, a bunurilor accesorii lucrărilor
și serviciilor ce fac obiectul concesiunii, a cerințelor generale de selectare a
concesionarului și a condițiilor concesiunii;
b) instituirea comisiei de atribuire a concesiunii.
De competența primarului/președintelui raionului (autorități executive ale administrației
publice locale) țin:44
a) identificarea lucrărilor și serviciilor de interes public local pasibile concesionării, cu
prezentarea listei acestora spre aprobare autorităților deliberative ale administrației
publice locale corespunzătoare;
b) elaborarea, în baza studiilor de fezabilitate, și prezentarea spre aprobare autorităților
deliberative ale administrației publice locale a cerințelor generale de selectare a
concesionarului, a condițiilor concesiunii și a listei bunurilor accesorii lucrărilor și
serviciilor ce fac obiectul concesiunii;
c) inițierea, realizarea și monitorizarea procedurii de atribuire a concesiunii;
d) ținerea evidenței bunurilor accesorii lucrărilor și serviciilor ce fac obiectul concesiunii,
proprietate publică a unității administrativ-teritoriale, puse la dispoziția
concesionarului în baza contractului de concesiune;
e) elaborarea, negocierea și semnarea contractelor de concesiune, prezentîndu-se
Agenției copiile pentru ținerea evidenței;
f) monitorizarea proiectelor de concesiune în care autoritatea administrației publice
locale are calitatea de autoritate contractantă, prezentîndu-se anual Agenției informația
privind executarea concesiunii;
g) asigurarea elaborării studiilor de fezabilitate și prezentarea acestora Agenției spre
avizare;
h) asigurarea elaborării documentației de atribuire.
De competența Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor ține examinarea
contestațiilor privind atribuirea concesiunilor.
Organele centrale de specialitate aveau în competenţa lor bunurile întreprinderilor de stat, iar
autorităţile administraţiei publice locale - bunurile întreprinderilor municipale. Asupra bunurilor
43
44
13
proprietate publică sau privată a statului ori asupra bunurilor proprietate publică ori privată a
raionului, oraşului sau satului, bunuri care pot fi concesionate, calitatea de proprietar o are statul,
raionul, oraşul şi satul. 45
Autorităţile publice (ministerele, organele administraţiei publice centrale, precum şi
consiliile locale şi raionale) au un drept de administrare asupra acestor bunuri, iar în raporturile
juridice care au ca obiect bunurile în cauză ele acţionează în numele statului, raionului, oraşului
şi satului. În cazul activităţilor sau serviciilor publice de interes naţional sau local, nu putem
vorbi despre un „titular al dreptului de proprietate", pentru că desfăşurarea acestor activităţi şi
prestarea acestor servicii constituie o obligaţie a persoanelor juridice de drept public. 46
În cazul concesionării de bunuri, statul, raionul, oraşul sau satul - în calitate de proprietar -
deleagă autorităţii publice care le reprezintă atributul său de a încheia contractul de concesiune,
pe când în cazul concesiunii de activităţi sau servicii publice persoana juridică de drept public
apare ca subiect de drept în nume propriu. 47
Altfel spus, încheierea contractului de concesiune trebuie să aibă loc cu respectarea
normelor legale de competenţă ale concedentului. Astfel, spre exemplu, încheierea unui contract
de concesiune a unei autostrăzi de interes naţional o poate face doar Ministerul Transporturilor,
în timp ce concesionarea unui teren din proprietatea publică de interes local o poate face
consiliul local pe al cărui teritoriu se află terenul. 48
Concesionari pot fi persoane fizice sau juridice din Republica Moldova şi din alte state.
Referitor la capacitatea juridică a concesionarilor - persoane fizice şi juridice din Republica
Moldova ori străine - vom menţiona că aceasta este reglementată de Codul civil al Republicii
Moldova. Pentru ca persoana fizică, cetăţean al Republicii Moldova, să fie subiect de drept în
cadrul unui raport juridic născut dintr-un contract de concesiune, să aibă deci calitatea de
concesionar, este necesar să aibă capacitatea juridică (adică capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu). În privinţa persoanelor juridice din Republica Moldova care pot avea
calitatea de concesionar - subiect de drept al raportului juridic de concesiune - vom arăta că sunt
aplicabile dispoziţiile Codului civil, unde se prevăd modalităţile de înfiinţare a unei persoane
juridice.49
Din însăşi definiţia clasică a concesiunii se reţine că autoritatea publică (concedent)
însărcinează un particular (cetăţean sau societate comercială) printr-o convenţie încheiată cu
acesta să facă să funcţioneze un serviciu public pe cheltuiala şi riscul său, remunerându-se prin
45
p.
46
47
48
49
14
redevenţe percepute de la uzageri. Concesiunea a apărut din lipsa posibilităţilor autorităţilor
locale de a face să funcţioneze mari servicii publice sau să se realizeze lucrări de importanţă
naţională. Atunci s-a născut ideea ca unele servicii publice (în principiu, cele comerciale şi
industriale) să fie gestionate de un particular, acesta remunerându-se prin taxele colectate de la
beneficiarii serviciului. 50
În secolul al XIX-lea, concesionarul era întotdeauna o persoană privată, întreprinderi mai
mari sau mai mici asigurând investiţia necesară pentru construcţia căilor ferate, aducţia apei
curente etc. În prezent, concesiunea nu se mai acordă numai unor persoane private, ci şi unor
organisme mixte (societăţi de economie mixtă, cum este cazul Franţei) al căror capital o parte
este privat, iar o parte aparţine colectivităţilor locale. Suntem de părere că la noi în ţară calitatea
de concesionar o poate avea o persoană juridică de drept privat din Republica Moldova sau una
străină. Persoanele juridice de drept public trebuie să fie excluse de la posibilitatea de a dobândi
calitatea de concesionar, deoarece acestea pot exploata bunuri ce fac parte din domeniul public al
statului, raionului, oraşului sau municipiului, prin alte mijloace legale.51
În ceea ce ne priveşte, considerăm că pot avea calitatea de concesionari doar persoanele
juridice de drept privat cu scop patrimonial, deoarece doar aşa vor putea fi exploatate la cel mai
înalt nivel bunurile, prestate serviciile de o calitate superioară şi la un preţ minim, precum şi vor
fi realizate lucrări de importanţă majoră, care altfel nu s-ar fi executat, având în vedere situaţia
financiară precară a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, indiferent de forma de
organizare juridică, precum şi indiferent dacă capitalul este majoritar privat sau mixt (de stat şi
privat). Referitor la persoanele juridice de drept privat străine care pot avea calitatea de
concesionar, vom menţiona că, în conformitate cu art.1598 din Codul civil, „persoana juridică
străină desfăşoară în Republica Moldova activitate comercială şi altă activitate reglementată de
legislaţia civilă în conformitate cu dispoziţiile stabilite de această legislaţie pentru o activitate
similară a persoanelor juridice ale Republicii Moldova dacă legea Republicii Moldova nu
prevede altfel pentru persoanele juridice străine". 52
Trăsătura contractului de concesiune în care calitatea de concesionar o are o persoană
juridică de drept privat străină este că i se va aplica legea Republicii Moldova, motivată pe
calitatea unei persoane juridice de drept public, în calitate de concedent, cât şi pe faptul că
obiectul concesiunii îl constituie doar bunurile, activităţile ori serviciile din domeniul public ori
privat al statului, judeţului, oraşului sau comunei. 53
50
Vasile Andrei, Prestarea serviciilor publice prin agenți privați, Editura ALL Beck, București, 2003, 165 p.
51
Popa Eugen, Mari instituții ale dreptului administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2002, 327 p.
52
53
1, 2017.
15
În concluzie: părţile contractului de concesiune sunt, pe de o parte, persoane juridice de
drept public în calitate de concedent, şi, pe de altă parte, persoane fizice sau juridice de drept
privat, străine sau din Republica Moldova - în calitate de concesionar.
2.2 Obiectul contractului de concesiune

Pot fi concesionate bunurile din domeniul public al statului sau unităților administrativ-
teritoriale, fie că sunt bunuri imobile sau bunuri mobile. Dacă se concesionează terenuri, de orice
natură, concesionarul are obligația de a înregistra contractul de concesiune în registrul de
publicitate imobiliară sau în cartea funciară. Legiuitorul a identificat două categorii de bunuri
care pot fi utilizate de concesionar pe perioada executării contractului și anume: bunurile de retur
adică acelea care au făcut obiectul concesiunii precum și cele care au rezultat în urma
investițiilor impuse prin caietul de sarcini. Acestea revin, de plin drept, gratuit și libere de orice
sarcini concedentului, la momentul încetării contractului; bunurile proprii sunt bunurile
concesionarului care fie au fost folosite úi epuizate pe durata concesiunii, fie au fost doar
utilizate de acesta. Bunurile proprii rămân în proprietatea concesionarului la încetarea
concesiunii. 54
Obiectul concesiunii îl poate constitui atât un bun cât și un serviciu public sau o activitate
economică întrucât, de cele mai multe ori bunurile concesionate sunt afectate unor servicii
publice sau economice. În astfel de cazuri, distinct de contractul de concesiune a bunului
proprietate publică, concesionarul bunului are obligația de a încheia contracte de concesiune
având ca obiect prestarea de servicii sau realizarea de lucrări.55
Pot face obiectul unei concesiuni bunurile, activităţile sau serviciile publice din următoarele
domenii: transporturile publice (servicii); autostrăzile, pădurile şi tunelurile rutiere cu taxă
(servicii); infrastructurile rutiere, feroviare, portuare şi aeroportuare civile (servicii); construcţia de
hidrocentrale noi şi exploatarea acestora, inclusiv a celor aflate în conservare (activităţi
economice); serviciile poştale; spectrul de frecvenţe şi reţele de transport şi de distribuţie pentru
telecomunicaţii; activităţile economice legate de cursurile de ape naturale şi artificiale,
lucrările de gospodărire a apelor aferente acestora, staţiile şi instalaţiile de măsurători
hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor şi amenajările piscicole; terenurile proprietate
publică, plajele, cheiurile şi zonele libere; reţelele de transport şi de distribuţie a energiei electrice
şi termice; reţelele de transport prin conducte şi de distribuţie a petrolului şi a gazelor
combustibile; reţelele de transport şi de distribuţie publică a apei potabile; exploatarea
54
Ponea Adina Calotă, Contractul de concesiune - izvor al dreptului real de concesiune, În Revista de Științe
Juridice, Nr. 3, 2007.
55
16
zăcămintelor minerale şi a substanţelor solide şi fluide; exploatarea surselor termale;
resursele naturale ale zonei economice maritime şi ale platoului continental; bazele sportive, locurile
de recreere, instituţiile profesioniste de spectacole; unităţile medico-sanitare, secţiile sau
laboratoarele din structura acestora, precum şi serviciile medicale auxiliare; activităţile economice
legate de punerea în valoare a monumentelor şi a siturilor istorice; colectarea, depozitarea şi
valorificarea deşeurilor; orice alte bunuri activităţi sau servicii publice care nu sunt interzise prin
legi organice speciale.56
Obiectul contractului de concesionare, fiind un eleent esențial pentru validitatea acestuia
trebuie să îndeplinească următoarele condiții:57
 Bunul să existe în momentul încheierii contractului, dar pot fi concesionate și
bunuri viitoare;
 Bunul trebuie să fie determinat în individualitatea sa ori determinabil prin specia sa.
Concesionarea unor bunuri viitoare sau determinabile ar putea avea loc mai ales în cazul
încredințării particularilor unor activități economice sau servicii publice care constituie, prin ele
însele, o universalitate de bunuri prezente și viitoare.58
2.3 Prețul, forma și termenul contractului de concesiune

Conform art. 7 al Legii cu privire la concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, 59
redevența concesiunii fie se stabilește în natură, în bani sau în ambele forme, cu modul de plată
într-o singură tranșă sau în plăți periodice pe toată durata contractului de concesiune, fie
reprezintă valoarea investițiilor necesare pentru realizarea îmbunătățirilor ce urmează a fi aduse
obiectului concesiunii și bunurilor accesorii lucrărilor și serviciilor ce fac obiectul concesiunii.
Redevenţa reprezintă o parte din profitul obţinut de concesionar şi se stabileşte de către
părţi în momentul încheierii contractului. Modul de calcul şi modul de plată a redevenţei se
stabilesc de către concedent.60
Redevența se stabilește pentru exploatarea tuturor obiectelor concesiunii în ansamblu sau
pentru fiecare obiect în parte. Cuantumul minim al redevenței pentru fiecare proiect de
concesiune în parte se stabilește de către Guvern, în cazul proiectelor de interes public național,
și de către autoritățile deliberative ale administrației publice locale, în cazul proiectelor de interes
56
Prescure Titus, Despre regimul juridic al contractului de concesiune în dreptul românesc contemporan, În revista
de Științe Juridice Nr. 2, 2016.
57
Trăilescu Anton, Drept administrativ, Tratat elementar, Editura ALL Beck, București, 2002, 400 p.
58
59
60
Soare Gheorghe, Evoluția în concesiunea bunurilor proprietate publică, În Revista Legea și Viața, nr. 5, 2013, 49
p.
17
public local. Cuantumul, forma redevenței, modul și termenele de achitare a redevenței se
stabilesc în contractul de concesiune.61
Ca şi contraprestaţie pentru exploatarea bunurilor, activităţilor ori a serviciilor primite în
concesiune, concesionarii sunt obligaţi să plătească autorităţii concedente, o sumă de bani periodică
numită redevenţă. Redevenţa a fost defmită de doctrină ca fiind "o sumă de bani plătită periodic de
către concesionar concedentului în schimbul încredinţării exploatării unui serviciu public, a unei
activităţi economice ori a unor bunuri proprietate publică ori privată a statului ori a unităţilor
administrativ teritoriale redevenţa nu este o fracţiune din preţ, ci un drept al autorităţii concedente de
a pretinde o parte din beneficiile realizate din exploatarea serviciului public.62
Prin redevență se înțelege acea sumă de bani pe care concesionarul o datorează periodic
concedentului în schimbul exploatării bunului. Ea reprezintă principala obligație a
concesionarului și constituie un element esențial al contractului de concesiune. Altfel spus,
redevența este prețul concesiunii și poate fi stabilită ca o cotă parte din profitul obținut de
concesionar prin exploatarea bunului concesionat. Modul de calcul dar și cel de plată al
redevenței se stabilesc de către ministerele de resort sau de autoritățile administrației publice
locale. Redevența obținută din concesiune se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale.63
Conform art. 10 al Legii cu privire la concesiunii de lucrări și concesiunile de serviciu 64
durata concesiunii este limitată în scopul evitării denaturării concurenței. Autoritatea
contractantă estimează durata concesiunii în baza lucrărilor și/sau serviciilor solicitate, durata
maximă fiind de 35 de ani. Pentru concesiunile a căror durată estimată este mai mare de 5 ani,
durata maximă a concesiunii nu poate depăși termenul estimat necesar concesionarului pentru a
obține un venit minim care să permită recuperarea costurilor investițiilor efectuate, a costurilor în
legătură cu executarea lucrărilor și/sau prestarea serviciilor și pentru a obține un profit rezonabil.
Din modul de redactare a textului legal rezultă că forma scrisă este necesară ad
validitatem pentru încheierea valabilă a contractului. Sancțiunea nerespectării acestei condiții de
formă atrage inexistența actului care, nu mai poate fi probat prin nici un alt mijloc de probă. De
altfel, necesitatea formei scrise a contractului de concesiune rezultă și din coroborarea
dispozițiilor legale care prevăd faptul că, redactarea acestuia se va face în limba română, în două
exemplare, câte unul pentru fiecare parte. În cazul în care concesionarul este de naționalitate sau
61
62
63
64
18
cetățenie străină, contractul se va putea încheia în patru exemplare, două în limba română și două
într-o altă limbă aleasă de părți.65
2.4 Conținutul contractului de concesiune

Obligaţiile concedentului
Concedentul este obligat, în primul rând, să încheie contractul de concesiune în termenul
stabilit de lege sau în cel propus de el prin caietul de sarcini, sub sancţiunile prevăzute de lege.
Concedentul, în raport cu obiectul concesiunii, este obligat să-i predea
concesionarului toate bunurile şi celelalte mijloace necesare pentru realizarea în bune condiţii
a obiectului concesiunii.66
Bunurile de retur sunt acele bunuri care au făcut obiectul concesiunii, precum şi cele care au
rezultat în urma investiţiilor impuse prin caietul de sarcini. Bunurile de retur revin de plin drept,
gratuit şi libere de orice sarcini concedentului, la expirarea contractului de concesiune.
Bunurile de acest gen se pot divide în două categorii: bunurile de retur propriuzise (care au fost
predate spre exploatare concesionarului la începerea concesiunii) şi bunurile de retur de
investiţie care sunt rezultatul investiţiilor concesionarului, fiind afectate realizării serviciului public
pe parcursul executării contractului de concesiune".67
Bunurile de preluare sunt bunurile care au aparţinut concesionarului şi au fost
utilizate de către acesta pe durata concesiunii. Aceste categorii de bunuri, la expirarea
contractului de concesiune, pot reveni concedentului, în măsura în care acesta în urmă îşi
manifestă, intenţia de a prelua bunurile respective în schimbul plăţii unei compensaţii egale cu
valoarea contabilă actualizată, conform dispoziţiilor caietului de sarcini. Aşa după cum sa
remarcat32, la expirarea contractului de concesiune concedentul, în baza legii, are un drept de
creanţă asupra patrimoniului concesionarului, în temeiul căruia este îndrituit să-i ceară să încheie
un contract de vânzare-cumpărare (corelativ acestui drept, concesionarului îi revine o obligaţie
legală şi personală de vânzare).68
Bunurile proprii sunt acelea care au aparţinut concesionarului şi au fost folosite de către
acesta pe durata concesiunii, cu excepţia bunurilor de preluare. Bineînţeles, la expirarea contractului
de concesiune bunurile proprii vor rămâne în proprietatea concesionarului.69
65
66
67
68
69
19
Concedentul este obligat să nu modifice în mod unilateral contractul de concesiune, în
afara cazurilor prevăzute şi autorizate expres de lege.
Concedentul este obligat să notifice concesionarului apariţia oricăror împrejurări de
natură să aducă atingere drepturilor acestuia (obligaţie specifică de informare).
Drepturile concedentului
În mod specific contractului de concesiune, concedentul are în baza legii un drept de
control asupra modului de respectare a obligaţiilor asumate de către concesionar. Un astfel de
drept de control vizează modul de utilizare a bunurilor de retur, stadiul de realizare a
investiţiilor, precum şi modul în care este satisfăcut interesul public prin realizarea activităţii
sau serviciului public. Desigur, nu este exclusă posibilitatea ca prin contract părţile să stabilească
condiţiile şi limitele exercitării dreptului de control (acesta putând fi exercitat şi inopinat), dar în
lipsa unei clauze în acest sens, concesionarul nu se poate opune unui control inopinat, sub
motiv că nu a fost notificat de către concedent, în prealabil.70
Concedentul are dreptul să-i ceară concesionarului, să depună cu titlu de garanţie
termen de 90 de zile de la data semnării contractului, dar şi după această perioadă) o sumă
fixă reprezentând o cotă parte din suma obligaţiei de plată către concedent, stabilită de acesta
şi datorată pentru primul an de activitate.71
Concedentul are dreptul să-i ceară concesionarului să-i predea bunurile de retur şi săi
transfere, cu titlu oneros, dreptul de proprietate asupra bunurilor de preluare. Concedentul este
în drept să modifice în mod unilateral partea reglementară a contractului (în limitele
precizate deja), dacă împrejurări excepţionale privind interesul public realizat prin acea
concesiune impune o astfel de modificare. in astfel de situaţii, concedentul are dreptul să-i
ceară concesionarului să continue exploatarea bunului, desfaşurarea activităţii ori prestarea
serviciului în noile condiţii stabilite de concedent, fără a putea solicita încetarea contractului de
concesiune.72
Obligaţiile concesionarului
Concesionarul este obligat, în baza contractului de concesiune şi a legii, să asigure
exploatarea eficace în regim de continuitate şi permanenţă a bunurilor, activităţilor şi
serviciilor publice ce fac obiectul concesiunii.73
Concesionarul are obligaţia de a exploata în mod direct bunurile, activităţile sau
serviciile publice care fac obiectul concesiunii, fără a putea subconcesiona unei alte
70
71
72
73
20
persoane, în tot sau în parte, obiectul concesiunii. Astfel, concesionarul nu va fi îndreptăţit să
incheie contracte de locaţiune, să constituie un uzufruct (chiar cu privire la fondul de
comerţ), contracte de asociere în participaţiune în care calitatea de asociat activ (gerant) să o aibă
o terţă persoană, sau să aducă ca aport la capitalul unei societăţi comerciale drepturi sau bunuri
dobândite în contractul de concesiune, şi aceasta deoarece „serviciul public se desfăşoară pe
riscul concesionarului, acesta neputând transfera riscurile către terţe persoane".74
Concesionarul este obligat să plătească redevenţa la valoarea prevăzută în ofertă (în
caietul de sarcini), în modalitatea şi la termenele stabilite prin contractul de concesiune. De
asemenea, este obligat ca în termen de 90 de zile de la data semnării contractului de
concesiune, să depună garanţia impusă de lege, în cuantumul şi modalitatea impusă de
concedent.75
La încetarea contractului de concesiune, ca urmare a expirării termenului convenit,
concesionarul este obligat să predea concedentului bunurile de retur, propriu-zise şi de
investiţie, în mod gratuit şi libere de orice sarcini.76
La încetarea contractului de concesiune, concesionarul este obligat să încheie cu
concedentul un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect bunurile de preluare
desemnate ca atare în caietul de sarcini şi stabilite de părţi prin contract, dacă concedentul îşi va
manifesta intenţia de a le cumpăra.77
În situaţia în care contractul de concesiune va înceta din alte cauze decât scurgerea
termenului convenit ori din intervenţia unor cauze de forţă majoră sau caz fortuit,
concesionarul este dator să continue realizarea activităţii ori serviciului public, până la
preluarea acestora de către concedent (această obligaţie specială este o consecinţă a
obligaţiei legale şi contractuale a concesionarului de a îndeplini activitatea ori serviciul
concesionat).78
Drepturile concesionarului
Concesionarul are dreptul de a exploata în mod direct, pe riscul şi pe răspunderea sa,
bunurile, activităţile şi serviciile publice care fac obiectul contractului, potrivit obiectivelor
stabilite de concedent, prin caietul de sarcini.79
74
75
1, 2017.
76
p.
77
78
79
1, 2017.
21
Concesionarul are dreptul de a folosi şi de a culege fructele bunurilor ce fac obiectul
concesiunii, potrivit naturii bunului şi scopului stabilit de părţi prin contractul de concesiune.80
Concesionarul are dreptul de a încheia contracte cu terţii pentru asigurarea şi
valorificarea exploatării bunurilor, activităţilor şi serviciilor publice care fac obiectul
concesiunii, în condiţiile legii, fără a putea transmite acestora drepturile dobândite prin
contractul de concesiune (interdicţia de subconcesionare).81
Concesionarul are dreptul ceară concedentului, atunci când acesta va modifica
sau denunţa unilateral contractul, în condiţiile legii, să-i plătească cuvenita despăgubire (în
cazul producerii unui prejudiciu), în mod prompt, efectiv şi prealabil.82
Concesionarul are dreptul, la expirarea duratei iniţiale a contractului, să-i ceară
concedentului prelungirea acestuia pentru o nouă perioadă, cu respectarea limitelor impuse de
lege.83
2.5 Încheierea contractului de concesiune

Etapa prealabilă a deciziei de inițiere a concesiunii
Elaborarea propunerilor de concesiune include întocmirea listelor lucrărilor și serviciilor
propuse pentru concesiune, efectuarea studiului de fezabilitate, care cuprinde și studiul de
oportunitate, precum și stabilirea condițiilor concesiunii. Autoritățile administrației publice
centrale elaborează propunerile de concesiune și le prezintă, în ordinea stabilită, Guvernului
spre aprobare. 84
Autoritățile executive ale administrației publice locale elaborează propunerile de
concesiune și le prezintă spre examinare autorităților deliberative ale administrației publice
locale care, în termen de 20 de zile de la data prezentării propunerilor, adoptă decizia
corespunzătoare. În baza listelor aprobate, autoritățile contractante elaborează studiile de
fezabilitate, listele bunurilor accesorii lucrărilor și serviciilor ce fac obiectul concesiunii,
stabilesc cerințele generale de selectare a concesionarilor și condițiile concesiunii, prezentîndu-
le spre aprobare Guvernului sau, după caz, autorităților deliberative ale administrației publice
locale.85
În situația în care o autoritate contractantă intenționează să realizeze un proiect prin
atribuirea unui contract de concesiune care să cuprindă fie executarea lucrărilor și operarea
80
81
82
83
84
85
22
rezultatului acestora, fie prestarea, gestionarea și operarea serviciilor, autoritatea contractantă
are obligația de a elabora un studiu de oportunitate, care este parte integrantă a unui studiu de
fezabilitate și care demonstrează necesitatea și raționalitatea realizării proiectului în modul
respectiv. În cazul în care, ca urmare a studiului de oportunitate, autoritatea contractantă
constată că riscul de operare va fi transferat operatorului economic, contractul respectiv este
considerat contract de concesiune și urmează să se aplice prevederile prezentei legi.86
Listele lucrărilor și serviciilor propuse pentru concesiune se publică în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova și pe pagina web oficială a Agenției. Solicitanții concesiunii au
dreptul: 87
1. să solicite autorităților administrației publice centrale și locale concesiunea unor lucrări
și/sau a unor servicii neincluse în listele publicate. În cazul în care solicitările de concesiune
sînt susținute de către autoritățile publice centrale și locale, lucrările și/sau serviciile sînt
incluse în listele respective conform art. 12 alin. (2);
2. să participe concomitent la mai multe proceduri de atribuire a concesiunii.
Concursul public se inițiază prin publicarea unui anunț de concesiune, conform art. 25 alin.
(2), în Buletinul Achizițiilor Publice, pe paginile web oficiale a Agenției și a autorității
contractante, prin care autoritatea contractantă solicită operatorilor economici depunerea
ofertelor și care va conține informații privind:88
a) intenţia de stabilire a unui raport de concesiune, precum şi obiectivul acestuia;
b) denumirea, adresa și datele de contact ale autorității contractante;
c) durata concesiunii;
d) procedura de atribuire a concesiunii;
e) modalitatea de obţinere a documentaţiei de concurs;
f) adresa şi termenul-limită de prezentare a ofertelor;
g) locul şi data deschiderii ofertelor;
h) termenul de relatare a rezultatelor procedurii de atribuire a concesiunii;
i) denumirea și adresa organului competent de examinare a contestației, termenul de
depunere a contestațiilor;
j) alte informații relevante concesiunii, la discreția autorității contractante.
Dialogul competitiv se desfășoară în trei etape:89
a) prima etapă – depunerea ofertelor și selectarea ofertanților, prin aplicarea criteriilor
de calificare și de selecție prevăzute în documentația de atribuire;
86
87
88
89
23
b) a doua etapă – dialogul cu ofertanții calificați în prima etapă, în vederea identificării
și definirii soluției/soluțiilor în măsură să răspundă cerințelor autorității contractante
în baza căreia/cărora se vor depune ofertele finale;
c) a treia etapă – depunerea ofertelor finale/îmbunătățite de către ofertanții calificați în
urma celei de-a doua etape a dialogului competitiv, prin aplicarea criteriilor de
atribuire.
În cadrul dialogului competitiv, doar ofertanții care întrunesc criteriile de calificare și de
selecție stabilite de către autoritatea contractantă în anunțul de concesiune au dreptul de a
participa la etapele următoare. Perioada cuprinsă între data publicării anunțului de concesiune în
Buletinul Achizițiilor Publice și data-limită de depunere a ofertelor este de cel puțin 30 de zile,
dar nu mai mare de 90 de zile.Perioada cuprinsă între data transmiterii invitației de participare la
etapa a treia a dialogului competitiv și data-limită de depunere a ofertelor finale este de cel puțin
15 zile, dar nu mai mare de 30 de zile. 90
Autoritatea contractantă are obligația de a indica în anunțul de concesiune criteriile de
calificare și de selecție, regulile aplicabile și, după caz, numărul minim și maxim de ofertanți pe
care intenționează să îi invite la a doua și a treia etapă. Numărul minim de ofertanți, indicat în
anunțul de concesiune, trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurență reală și nu poate fi
mai mic de 3. La selectarea ofertanților pentru următoarele etape, autoritatea contractantă are
obligația de a aplica doar criteriile de calificare și de selecție prevăzute în anunțul de
concesiune, care trebuie să fie obiective și nediscriminatorii.Autoritatea contractantă desfășoară
a doua etapă a dialogului competitiv printr-un dialog cu fiecare ofertant calificat în parte, în
scopul identificării și definirii celor mai bune soluții de realizare a obiectivului concesiunii. În
cadrul dialogului, autoritatea contractantă și ofertanții calificați pot discuta și negocia toate
aspectele referitoare la concesiune, prevăzute în documentația de atribuire, cu excepția
obiectului concesiunii, criteriilor de atribuire și a cerințelor minime, care nu pot fi modificate pe
parcursul desfășurării dialogului.91
Autoritatea contractantă are obligația de a păstra confidențialitatea soluțiilor propuse sau
a altor informații comunicate de ofertanți, acestea fiind dezvăluite doar cu acordul lor, exprimat
în scris, cu privire la fiecare intenție de comunicare a anumitor informații specifice. Autoritatea
contractantă este în drept de a desfășura dialogul cu ofertanții în runde succesive, pînă la
identificarea și definirea soluției/soluțiilor în măsură să satisfacă toate cerințele stabilite. La
finalizarea etapei a doua a dialogului competitiv, autoritatea contractantă transmite simultan
90
91
24
tuturor ofertanților selectați o invitație de participare la etapa a treia și de depunere a ofertelor
finale.92
Elaborarea documentației de atribuție
În conformitate cu Legea cu privire la concesiune, art 1., autoritatea contractantă are
obligația de a elabora documentația de atribuire, care asigură ofertanților informații complete și
explicite cu privire la cerințele concesiunii, la obiectul contractului, la repartizarea riscurilor și la
modul de desfășurare a procedurii de atribuire a concesiunii.93
În sensul alin. (1), autoritatea contractantă indică:94
a) în anunțul de concesiune – obiectul concesiunii și criteriile de calificare și de selecție;
b) în documentația de atribuire – criteriile de atribuire a concesiunii și, după caz, cerințele
minime care trebuie îndeplinite, precum și termenul orientativ de finalizare a procedurii
de atribuire a concesiunii.
Autoritatea contractantă publică toate modificările elementelor prevăzute în anunțul de
concesiune și comunică tuturor ofertanților modul de organizare a procedurii de atribuire a
concesiunii, termenul orientativ de finalizare a acesteia și toate modificările intervenite în
documentația de atribuire. Contractele de concesiune se atribuie în baza criteriilor stabilite de
autoritatea contractantă conform art. 30 dacă sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:95
a) oferta respectă cerințele minime stabilite în documentația de atribuire;
b) ofertantul respectă criteriile de calificare și de selecție;
c) ofertantul nu este exclus de la participarea la procedura de atribuire a concesiunii,
în condițiile prezentei legi.
Autoritatea contractantă aplică în cadrul procedurii de atribuire a concesiunii criterii de
calificare și de selecție nediscriminatorii și proporționale cu obiectul concesiunii de lucrări și/sau
de servicii, referitoare la:
a) eligibilitatea ofertantului;
b) capacitatea ofertantului.
Operatorul economic are dreptul, dacă este cazul și în legătură cu un anumit contract de
concesiune, să recurgă la susținerea unor terți în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor privind
situația economică și financiară și/sau a criteriilor privind capacitatea tehnică și profesională,
indiferent de natura relațiilor juridice existente între operatorul economic și terții respectivi. În
cazul în care operatorul economic își demonstrează situația economică și financiară și/sau
capacitatea tehnică și profesională, invocînd și susținerea acordată de către terți, conform alin.
92
p.
93
94
95
Popa Eugen, Mari instituții ale dreptului administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2002, 327 p.
25
(4), acesta are obligația de a dovedi autorității contractante că a luat toate măsurile necesare
pentru a avea acces, în orice moment, la resursele necesare, prezentînd un angajament în acest
sens din partea terților respectivi.96
Dacă un operator economic demonstrează îndeplinirea criteriilor privind situația
financiară, invocînd și susținerea acordată de către terți, autoritatea contractantă este în drept să
solicite ca operatorul economic și terții să poarte răspundere în mod solidar pentru executarea
contractului de concesiune.În cazul în care mai mulți operatori economici participă în comun la
procedura de atribuire a concesiunii, îndeplinirea criteriilor privind capacitatea tehnică și
profesională se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului,
iar autoritatea contractantă este în drept să solicite ca aceștia să poarte răspundere în mod solidar
pentru executarea contractului de concesiune. 97
Autoritatea contractantă verifică dacă terțul care asigură susținerea în îndeplinirea
criteriilor privind situația economică și financiară și/sau capacitatea tehnică și profesională
îndeplinește criteriile relevante privind capacitatea, precum și criteriile privind eligibilitatea,
prevăzute de prezentul articol. Dacă terțul nu corespunde acestor criterii, autoritatea contractantă
solicită operatorului economic înlocuirea terțului respectiv.Autoritatea contractantă exclude din
procedura de atribuire a concesiunii operatorul economic în privința căruia s-a stabilit, în urma
examinării informațiilor și documentelor prezentate de acesta, sau s-a luat cunoștință prin alt
mod că operatorul respectiv a fost condamnat prin hotărîre definitivă a instanței judecătorești
pentru comiterea uneia dintre infracțiunile specifice domeniului în care se inițiază concesiunea,
precum și pentru participarea în cadrul unei organizații criminale, pentru corupție, pentru
infracțiuni economice, pentru infracțiuni teroriste sau pentru infracțiuni legate de activitățile
teroriste, de finanțarea terorismului, de exploatarea copiilor și de alte forme.98
În sensul prevederilor alin. (3) lit. b), prin abatere profesională gravă se înțelege orice
abatere comisă de către operatorul economic care afectează reputația profesională a acestuia,
precum încălcarea regulilor de concurență manifestată prin trucarea licitațiilor, concursurilor, sau
încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, săvîrșite cu intenție sau din culpă gravă.
Autoritatea contractantă are dreptul să excludă operatorul economic la orice etapă a procedurii de
atribuire a concesiunii în care ia cunoștință că operatorul economic se află, avînd în vedere
acțiunile sau inacțiunile săvîrșite înainte sau pe parcursul procedurii, în una dintre situațiile
prevăzute la alin. (1)–(3) de natură să atragă excluderea din procedura de atribuire a
concesiunii.99
96
97
98
99
26
Operatorul economic aflat în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (1)–(3), care atrag
excluderea din procedura de atribuire, este în drept să furnizeze dovezi care să arate că măsurile
luate de acesta sînt suficiente pentru a-și demonstra credibilitatea prin raportare la motivele de
excludere.În cazul în care autoritatea contractantă consideră dovezile prezentate de către
operatorul economic, conform alin. (6), ca fiind suficiente pentru demonstrarea credibilității,
aceasta nu exclude operatorul economic din procedura de atribuire a concesiunii. În cazul în care
operatorului economic nu i-a fost aplicată, prin hotărîre definitivă a unei instanțe judecătorești,
măsura interdicției de a participa la procedura de atribuire a unui contract de achiziție publică sau
a unui contract de concesiune pentru o anumită perioadă, excluderea din procedura de atribuire a
concesiunii prevăzută la alin. (1)–(3) nu se aplică dacă a expirat o perioadă de 5 ani de la data
rămînerii definitive a hotărîrii instanței judecătorești de condamnare.100
Contractul de concesiune se atribuie celei mai avantajoase oferte din punct de vedere
economic, stabilită în baza unor criterii obiective, respectîndu-se principiile egalității de
tratament, nediscriminării, transparenței și garantîndu-se evaluarea ofertelor în condiții de
concurență reală.
Procedura de atribuire a concesiunii se finalizează prin:101
a) semnarea contractului de concesiune (în cazul în care ofertantul declarat cîștigător
desfășoară și alte activități decît cele ce constituie obiectul concesiunii, contractul va
prevedea obligația concesionarului de a ține separat evidența contabilă aferentă
activităților respective); sau
b) anularea procedurii de atribuire a concesiunii;
Executarea contractelor de concesiune
Autoritatea contractantă are obligația de a solicita ofertantului să indice în ofertă
partea/părțile din contract pe care urmează să le subcontracteze, denumirea și datele de contact
ale subcontractanților propuși. Se permite subcontractarea părții din contract care prevede lucrări
și/sau servicii conexe și auxiliare lucrărilor și serviciilor ce fac obiectul concesiunii și care pot fi
executate și prestate doar de către persoane specializate. Subcontractanții propuși trebuie să
respecte obligațiile în domeniile protecției mediului, social și al relațiilor de muncă. Autoritatea
contractantă are obligația de a se asigura că subcontractanții propuși nu se află în situațiile de
excludere din procedura de atribuire a concesiunii. În scopul verificării prevăzute la alin. (4),
subcontractantul completează o declarație pe propria răspundere, precizînd că nu se află în
niciuna din situațiile ce atrag excluderea din procedura de atribuire a concesiunii.102
100
101
102
27
În cazul în care este identificată o situație de excludere din procedura de atribuire a
concesiunii în care se află un subcontractant, autoritatea contractantă solicită ofertantului să
înlocuiască subcontractantul respectiv. Autoritatea contractantă solicită concesionarului, după
atribuirea concesiunii, cel tîrziu în momentul începerii executării contractului de concesiune, să-i
comunice denumirea, datele de contact și reprezentanții legali ai subcontractanților săi implicați
în executarea contractului respectiv. Concesionarul are obligația, pe durata executării
contractului de concesiune, de a notifica autoritatea contractantă despre modificarea informațiilor
prevăzute la alin. (7).Pe durata executării contractului de concesiune, concesionarul are dreptul
de a implica noi subcontractanți cu condiția de a transmite autorității contractante informațiile
prevăzute la alin. (7) pentru a obține acordul acesteia cu privire la noii
subcontractanți. Contractele de concesiune pot fi modificate fără organizarea unei noi proceduri
de atribuire a concesiunii doar în situațiile prevăzute de prezentul articol. Contractele de
concesiune pot fi modificate fără organizarea unei noi proceduri de atribuire a concesiunii în
cazul în care modificările, indiferent dacă pot sau nu pot fi evaluate în bani și indiferent de
valoarea acestora, au fost prevăzute în documentele de inițiere a concesiunii de anumite clauze
de revizuire a valorii sau a altor elemente. 103
Contractele de concesiune pot fi modificate fără organizarea unei noi proceduri de
atribuire a concesiunii în cazul în care devine necesară achiziționarea de la concesionar a unor
lucrări sau servicii suplimentare care nu au fost incluse în contractul de concesiune inițial, dar
care au devenit necesare pentru îndeplinirea acestuia.104
Contractele de concesiune pot fi modificate fără organizarea unei noi proceduri de
atribuire a concesiunii în cazul în care sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:105
a) modificarea a devenit necesară în urma unor circumstanțe pe care o autoritate
contractantă, care acționează cu diligență, nu ar fi putut să le prevadă;
b) modificarea nu afectează caracterul general al contractului de concesiune;
c) modificarea nu implică extinderea duratei concesiunii.
Contractul de concesiune poate fi modificat fără organizarea unei noi proceduri de
atribuire a concesiunii dacă poziția concesionarului inițial a fost preluată prin succesiune, prin
achiziție, ca urmare a unui proces de reorganizare sau de insolvabilitate a concesionarului, de
către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție stabilite inițial, cu condiția
ca această modificare să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului. Modificarea
contractului de concesiune pe parcursul perioadei de valabilitate, în afara cazurilor și condițiilor
prevăzute de prezentul articol, se efectuează prin organizarea unei noi proceduri de atribuire a
103
104
105
28
concesiunii. Pe parcursul perioadei de valabilitate a contractului de concesiune, cesiunea
obligațiilor asumate prin contractul respectiv nu este admisă.106
3. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

3.1 Încetarea contractului de concesiune
În conformitate cu preederile art. 36 al Legii cu privire la concesiunile de lucrări și
concesiunile de serviciu,fără a aduce atingere dispozițiilor dreptului comun privind încetarea
contractelor sau a dreptului autorității contractante de a solicita constatarea nulității absolute a
contractului de concesiune, în conformitate cu dispozițiile dreptului comun, autoritatea
contractantă are dreptul de a rezilia unilateral un contract de concesiune în perioada de
valabilitate a acestuia în cazul în care:107
a) a avut loc o modificare a contractului de concesiune care impune o nouă procedură de
atribuire a concesiunii în conformitate cu art. 35;
b) concesionarul se afla, în momentul atribuirii contractului, în una dintre situațiile
prevăzute la art. 29 alin. (1)–(3), care presupun excluderea acestuia din procedura de
atribuire a concesiunii.
Autoritatea contractantă introduce dreptul de reziliere unilaterală prevăzute în condițiile
contractuale cuprinse în documentația de atribuire.
Pot constitui cauze de încetare a contractului de concesiune următoarele situaţii: 108
 expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune;
 denunţarea unilaterală de către concedent a contractului, atunci când interesul naţional sau
local o impune, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului
(aşa-numita răscumpărare a concesiunii);
 în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, prin rezilierea unilaterală de
către concesionar, cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului;
 dispariţia dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii
obiective a concesionarului de a-1 exploata, prin renunţare, fără plata unei despăgubiri.
Contrar a ceea ce s-a afirmat de către unii autori, noi considerăm ca fiind pe deplin admisibilă
o clauză în contractul de concesiune (încheiat iniţial) prin care părţile se obligă să prelungească
contractul la expirarea duratei, însă, sub rezerva menţinerii interesului public central sau local
106
107
108
29
pentru existenţa şi concesionarea, activităţii, bunului sau serviciului în cauză şi a asigurării
echilibrului fmanciar al contractului.109
În principiu, în cazul în care s-a realizat acordul de voinţă pentru prelungirea
contractului de concesiune, şi dacă părţile nu au convenit altfel, contractul de concesiune
astfel prelungit se va derula în condiţiile stabilite iniţial. 110
În ceea ce priveşte denunţarea unilaterală (răscumpărarea concesiunii ) de către
concedent, această modalitate de încetare a contractului de concesiune se decide de către
autoritatea concedentă, prin act de autoritate (hotărâre a Guvernului şi/sau, după caz, prin
hotărâre a consiliului ) ori de câte ori un interes public major impune această decizie. 111
Răscumpărarea concesiunii se va putea realiza în situaţii de genul: când necesitatea
realizării unui anumit serviciu public a dispărut (nu mai subzistă un interes public central sau
local pentru o astfel de activitate); dacă se impune alegerea unei alte forme de realizare a
unui anumit serviciu public; dacă unui bun concesionat i se va schimba afectaţiunea avută în
vedere la încheierea contractului de concesiune; în cazul unor neînţelegeri grave şi repetate
între concesionari (dacă sunt mai mulţi cei care au primit în concesiune o activitate, un
serviciu public ori un bun); în caz de neînţelegeri între concesionari şi beneficiari; dacă un
bun iniţial concesionat pentru a fi exploatat conform destinaţiei sale, prin decizia autorităţii
concedente i se schimbă destinaţia, în sensul de a fi afectat unui serviciu public (deci se
schimbă obiectul concesiunii).112
Dacă ne vom raporta la concesiunea de bunuri aparţinând domeniului public sau privat
al statului şi/sau unităţilor administrativ-teritoriale, în cazul în care bunul sau bunurile date
în concesiune vor pieri din cauză de forţă majoră contractul respectiv va înceta, sub motivul
imposibilităţii realizării obiectului concesiunii, datorită efectului forţei majore. intr-o astfel de
situaţie, riscul contractului de concesiune îl va suporta debitorul obligaţiei imposibil de executat
(persoana care coincide cu proprietarul bunului). Chiar dacă bunul nu va fi pierit din cauză de
forţă majoră, concesionarul va putea cere să se constate încetarea contractului de concesiune şi
atunci când se va afla în imposibilitate obiectivă de a-1 mai exploata. 113
Din punct de vedere practic, având în vedere că în dreptul românesc (civil) forţa
majoră nu este definită şi nici imposibilitatea obiectivă de exploatare a unui bun, activităţi sau
serviciu public, este util ca părţile prin contractul de concesiune să definească aceste noţiuni
109
110
111
112
113
30
pentru a evita orice neînţelegeri ulterioare.De altfel, în astfel de situaţii ca a celea mai sus
descrise, concesionarul este obligat să-i notifice concedentului împrejurarea că bunul a pierit
din cauză de forţă majoră, sau că se află în imposibilitate obiectivă de a-1 mai exploata, ori că se
află în aceiaşi imposibilitate de a mai realiza exploatarea activităţii ori a serviciului public primit
în concesiune .114
Atât în situaţia pieirii fortuite a bunului, imposibilităţii obiective de a-1 exploata ori a
imposibilităţii obiective a concesionarului de a mai exploata activitatea ori serviciul public, are
loc, în drept, o renunţare a concesionarului la concesiune. Această modalitate de încetare a
contractului de concesiune având o determinare obiectivă. Aşa cum a apreciat doctrina,
„imposibilitatea obiectivă are în vedere imposibilitatea executării obligaţiilor determinată de o
cauză exterioară, care nu este imputabilă părţii respective, înglobând atât forţa majoră cât şi
cazul fortuit".115
3.2 Actualitatea și importanța contractului de concesiune

Actualitatea şi importanţa contractului de concesiune.Instituţia concesiunii 56
cunoaşte foarte puţin la momentul actual în Republica Moldova, fapt ce determină ca să fie
aplicată în practică în aceeaşi măsură foarte puţin sau chiar deloc. Totuşi are o aplicabilitate
în gestiunea serviciilor publice de gospodărie comunală, şi anume serviciul public de
alimentare cu apă, serviciul public de canalizare şi epurare a apelor uzate precum şi serviciul
public de salubrizare, este gestionat în unele localităţi din ţară prin concesiune.116
Potrivit art. 17 din Legea nr. l402-XV din 24.10.02 cu privire la serviciile publice de
gospodărie comunală, gestiunea serviciilor publice de gospodărie comunală se organizează
prin gestiune directă ori gestiune indirectă sau concesionarea. Gestiunea directă este în cazul
în care prestarea serviciului public de gospodărie comunală se face de către întreprinderile
municipale, organizate de către autorităţile publice locale în acest scop. Gestiunea indirectă
are loc în cazul prestării serviciului public de gospodărie comunală de către un agent
economic privat, în baza unui contract de concesiune supus regimului juridic de drept
public.117
În situaţia în care întreprinderile municipale sunt în mare măsură falimentare, nu
rămâne decât să fie aplicată pe larg a doua modalitate , concesiunea, care este practicată cu
114
115
116
p.
117
Legea cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală, Nr. 1402-XV din 20.10.02.
31
succes în toate ţările înalt dezvoltate. Anume din acest motiv legiuitorul a şi prevăzut-o în
Legea nr. 1402-XV din 24.10.2002.118
Lipsa de experienţă a autorităţilor publice de organizare a licitaţiilor, pe de o parte, şi
neconcordanţa dintre actele normative care stabilesc mecanismul de realizare a concesiunii
serviciilor publice de gospodărie comunală, pe de altă parte, constituie piedici mari în
prestarea de servicii calitative colectivităţilor locale şi, respectiv, frânează dezvoltarea
economică a acestora.119
În continuare ne vom opri la câteva dintre acestea: 120
Una din aceste piedici se conţine în prevederile confuze ale art.9 din Legea cu privire la
concesiuni (nr.534-XIII din 13.07.1995) care prevede în alin. (2): ”Organele centrale de
specialitate pregătesc propunerile de concesionare şi le prezintă spre examinare Guvernului.
Autorităţile executive ale administraţiei publice locale pregătesc propunerile de concesionare
şi le prezintă spre examinare autorităţilor reprezentative ale administraţiei publice locale care,
în termen de 20 de zile de la data primirii propunerilor, iau decizia privind oportunitatea lor.
În cazul în care propunerile de concesionare nu sînt pregătite conform cerinţelor, ele se
restituie pentru definitivate”. 121
Această prevedere pune în aceleaşi condiţii autorităţile centrale cu cele locale la
întocmirea listei obiectelor supuse concesiunii, iar în următorul aliniat se stabileşte: Lista
obiectelor propuse pentru concesionare şi clauzele obligatorii ale contractului de concesiune,
confirmate de Guvern .sunt aprobate de Parlament”, fără să se specifice care listă, respectiv,
se presupune că oricare din ele, atât Cele înaintate de organele centrale, cât şi cele pregătite
de autorităţile publice locale. Aceste prevederi sunt binevenite pentru obiectele şi serviciile
de interes naţional, gestionate de administraţia publică centrală, pe când pentru serviciile
publice de interes local este suficient aprobarea (listei sau a obiectului) de către autoritatea
publică locală deliberativă, adică Consiliul local. Prin aceasta şi Se manifestă autonomia
locală şi descentralizarea serviciilor publice de interes local declarate în art. 109 din
Constituţie.122
Este şi acesta un amestec direct în activitatea autorităţilor publice locale. În mod
normal, este suficient ca autoritatea publică locală, care a decis darea în concesiune a unui
serviciu public, să prezinte o COpie a deciziei consiliului local şi a contractului de concesiune
118
Legea cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală, Nr. 1402-XV din 20.10.02.
119
120
p.
121
122
p.
32
oflciului teritorial al Aparatului Guvernului, în a cărui competenţă intră verificarea legalităţii
acestora. Aprobarea prealabilă de către Guvern sau Parlament a listei obiectelor supuse
concesionării (serviciile publice în cazul dat) necesită mai mult timp în care serviciul nu va
funcţiona, aducând prin aceasta atingere imaginii autorităţilor publice locale, care sunt
obligate să asigure populaţia cu servicii publice în mod continuu.123
Legea cu privire la concesiuni în mare parte este depăşită, în mod special prevederile
referitoare la atribuţiile autorităţilor publice în domeniul prestării serviciilor publice. Drept
argument putem aduce faptul că în 1995, când a fost adoptată Legea respectivă, tot
patrimoniul public aparţinea statului, fiind gestionat de autorităţile publice centrale. Ulterior,
prin Legea privind patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale, acestea, respectiv, au
devenit proprietarul acestor bunuri (din domeniul public sau privat al unităţii administrativ-
tentoriale). Se pune întrebarea care ar f1 rostul ca stăpânul să ceară aprobarea altor autorităţi
în problemele de gestiune ‘a propriului său patrimoniu.124
O altă confuzie provoacă legislaţia ce reglementează organizarea şi petrecerea
licitaţiilor publice. La moment, actele normative din acest domeniu reglementează detaliat
doar licitaţiile (tendere) pentru investiţiile străine. În ce priveşte Regulamente mai
simplificate, pentru obiecte mici, de interes local cu participarea investitorilor autohtoni (cu
capital mai modest) nu sunt adoptate. Mai mult ca atât, ar f1 binevenită elaborarea şi
adoptarea de către Guvern a unui Regulament special de licitaţie a serviciilor publice de
interes local.125
123
124
p.
125
33
BIBLIOGRAFIE:
 Acte normative:
1. Codul Civil al Republicii Moldova, Nr. 1107 din 06.06.2002, Actualizat la 01.03.2019.
2. Legea cu privire la concesiunile de lucrări și concesiunile de serviciu, Nr. 121, din
05.07.2018.
3. Legea cu privire la serviciile publice de gospodărie comunală, Nr. 1402-XV din 20.10.02.
4. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 32-33, 1996.
 Doctrina:
5. Apostol Tofan Dana, Drept administrativ, Editura ALL Beck, București, 2003, 336 p.
6. Avram Iulian, Contractele de concesiune, Editura Rosetti, București, 2003, 324 p.
7. Bloșenco Andrei, Drept civil. Partea special. Note de curs, Editura Cartdidact, Chișinău,
2003, 450 p.
8. Chibac Gheorghe, ș. a., Drept civil. Contracte speciale, Editura Cartier juridic, Chișinău,
2005, 686 p.
9. Corbeanu Ion, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2002 398 p.
34
10. Guțuleac Victor, Drept administrativ, Editura Tipografia centrală, Chișinău, 2013, 600 p.
11. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura ALL Beck, București, 2001, 624
p.
12. J.Rivero, J.Waline. Droit administrativ p.97; A. de Venezia Laubadere, J.C.Y.
Gaudement. Traite de droit administrativ 284 p.
13. Orlov Maria, Belecciu Ștefan, Drept administrativ, Editura Academiei Ștefan cel Mare al
MAI, Chișinău, 2005, 269 p.
14. Popa Eugen, Mari instituții ale dreptului administrativ, Editura Lumina Lex, București,
2002, 327 p.
15. Prisacaru Valentin, Tratat de drept administrativ roman, Editura Lumina Lex, București,
2002, 915 p.
16. Trăilescu Anton, Drept administrativ. Tratat eleentar, Editura ALL Beck, București,
2000, 400 p.
17. Vasile Andrei, Prestarea serviciilor publice prin agenți privați, Editura ALL Beck,
București, 2003, 165 p.
18. Verdinaș Virginia, Drept administrativ și instituții politico-administrative, Editura
Lumina Lex, București, 2002, 655 p.
 Practica judiciară:
19. Belecciu Lucian, Părțile contractului de concesiune, În Revista Națională de Drept Nr.1,
2007.
20. Cuznețov Alexandru, Conceptualizarea contractului comercial de concesiune, În Revista
Națională de Drept, nr. 1, 2017, 23 p.
21. Guceac Ion, Balmuș Victor, Originea și dimensiunea conceptului ”contract
administrativ”, În Revista Națională de Drept, nr.12 , 2008, 7 p.
22. Ponea Adina Calotă, Contractul de concesiune - izvor al dreptului real de concesiune, În
Revista de Științe Juridice, Nr. 3, 2007.
23. Prescure Titus, Despre regimul juridic al contractului de concesiune în dreptul românesc
contemporan, În revista de Științe Juridice Nr. 2, 2016.
24. Soare Gheorghe, Evoluția în concesiunea bunurilor proprietate publică, În Revista Legea
și viața, nr. 5, 2013, 49 p.
35

Contractul de Concesiune

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contractul de Concesiune

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Republicii Moldova

Facultatea de Construcții, Geodezie și Cadastru

Tema: ”Contractul de concesiune”

A elaborat: St. gr. DP-1707

A verificat: Conf. Univ. Dr. Climov Alla

1.2 Noțiunea, caracterele juridice și formele contractului de

În cazul concesiunii de bunuri, o persoană privată obţine dreptul de a exploata bunuri

2. ELEMENTELE CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

2.2 Obiectul contractului de concesiune

2.3 Prețul, forma și termenul contractului de concesiune

2.4 Conținutul contractului de concesiune

2.5 Încheierea contractului de concesiune

3. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CONCESIUNE

3.2 Actualitatea și importanța contractului de concesiune

S-ar putea să vă placă și