Contracte administrative

Lector dr. Cătălina Dinu

Introducere
 Deseori, în practica judiciară s-au constatat dificultăți
în ceea ce privește stabilirea corectă a regimului juridic
aplicabil al contractelor administrative și implicit a
delimitării acestora de contractele civile. De asemenea,
multitudinea de tipuri sau de denumiri de contracte
pune autoritățile publice contractante în ipostaza
uneori dificilă de a identifica în mod corect actul juridic
pe care doresc să îl încheie în interes public.
 De exemplu, când știe o autoritate publică dacă, într-
un context dat, trebuie să încheie un contract de
concesiune sau un parteneriat public-privat, un
contract de închiriere sau un contract de dare în
folosință gratuită?
Cum învățăm să distingem
diversele categorii de
contracte administrative?
 Și stabilirea cadrului legal aplicabil poate să
confrunte autoritatea contractantă cu
dificultăți, întrucât anumite contracte de
concesiune sunt reglementate de Legea
nr.100/2016, altele de Codul administrativ,
respectiv de Codul Silvic, de Legea
nr.99/2016 sau de Legea nr.51/2006.
 Putem adăuga la lista posibilelor controverse, mai
recente sau mai vechi, aspecte referitoare la
delimitarea părții reglementare și a părții
contractuale a unui contract administrativ, natura
juridică a dreptului de proprietate exercitat asupra
bogățiilor subsolului țării, dar și dacă se mai
justifică reglementarea concesiunii bunurilor
proprietate privată a statului sa a unităților
administrativ-teritoriale și a „co-existenței” sale
alături de concesiunea bunurilor proprietate
publică a statului sau a unităților administrativ-
teritoriale.
Cadrul legal european
 Directiva 2014/23/CE privind atribuirea
contractelor de concesiune
 Directiva 2014/24/CE privind achizițiile

publice și de abrogare a Directivei

2004/18/CE
 Directiva 2014/25/CE privind achizițiile

efectuate de entitățile care își desfășoară

activitatea în sectoarele apei, energiei,
transporturilor și serviciilor poștale și de
abro-gare a Directivei 2004/17/CΕ .
Transpunerea legislației europene
 Legea nr.98/2016 privind achizițiile publice
 Legea nr.99/2016 privind achizițiile

sectoriale
 Legea nr.100/2016 privind concesiunile de

lucrări și concesiunile de servicii

 Legea nr.101/2016 privind remediile și căile

de atac în materie de atribuire a contractelor

de lucrări și concesiune de servicii, precum și
pentru organizarea și funcționarea Consiliului
Național de Soluționare a Contestațiilor
Apariția conceptului de domeniu
public
 Drepturile reale administrative au fost
reglementate din necesitatea identificării unor
modalități de valorificare a bunurilor supuse
inalienabilității, lipsite de posibilitatea juridică
a aproprierii.
 Teoria interesului general
 domeniul administrativ este împărțit în două

categorii: domeniul public și domeniul privat ,

domeniul public fiind afectat interesului
general.
 Teoria serviciului public
 fundamentul însuşi al domenialităţii publice

este ideea de afectare la un serviciu public

 A nu se confunda inalienabilitatea, care

permite administrației să fie titulara dreptului

de proprietate asupra domeniului public (res
publicae), cu indispensabilitatea (res
communes – aer, apă, soare).
Perioada comunistă
 Odată cu instaurarea regimului socialist și
apoi a celui comunist, distincția dintre
domeniu public și domeniu privat dispare,
considerându se că toate aceste bunuri sunt
bunuri ale întregului popor și se constituie în
forma proprietății de stat potrivit art. 5-7 din
Constituția R.P.R. din 1948 și art. 6 din
Constituția R.P.R. din 1952
Perioada comunistă
 Această formă a continuat să coexiste cu
proprietatea cooperatistă, ca singure forme
de proprietate și după abrogarea Constituției
din 1952 și intrarea în vigoare a Constituției
Republicii Socialiste România în anul 1965 .
„Proprietății de stat îi corespundea un drept
real de administrare directă, exercitat ca
dezmembrământ al dreptului de proprietate
de întreprinderile și instituțiile de stat
Perioada postdecembristă
 Reglementări anterioare Constituției României
din 1991
 Prima reglementare care a reafirmat în
perioada postdecembristă, existența
domeniului public și a domeniului privat, a
fost Legea fondului funciar nr. 18/1991 .
 Potrivit art. 4 alin. (4) din această lege,

„terenurile din domeniul public sunt cele

afectate unei utilități publice”.
Perioada postdecembristă
 Potrivit art.18 alin.(3) din Legea nr. 18/1991,
republicată, „Terenurile neatribuite, rămase la
dispoziţia comisiei, sau din domeniul privat al
statului, din aceeaşi localitate sau din alte
localităţi, se pot restitui, la cerere, în
condiţiile legii, foştilor proprietari sau
moştenitorilor acestora care au fost înscrişi în
anexele privind despăgubirile la
regulamentele de aplicare a legilor fondurilor
funciar”.
Perioada postdecembristă
 Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare a fost reglementată
concesionarea terenurilor aparţinând
domeniului privat al statului sau al unităţilor
administrativ teritoriale destinate executării
de construcții
Reglementări legale
postconstituționale
 Art. 136 alin. (1) din Constituția României, republicată
reglementează existența a două forme de proprietate –
proprietatea publică și proprietatea privată, iar concesiunea
este raportată doar la proprietatea publică.
 Proprietatea publică a fost reglementată la nivel constituțional
odată cu intrarea în vigoare a Constituției din 1991, iar art.
135 alin. (5) readuce în actualitate expresia „proprietate
publică”.
 Astfel, conform art.135 alin.(5) din Constituția României, în
forma inițială, „bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de
comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic
valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale
platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege,
fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.
Constituția României
 Ulterior revizuirii Constituției României în
anul 2003, art.135 devine art. 136, care, prin
alin. (3) menţine prevederile anterioare cu
privire la obiectul exclusiv al proprietății
publice, însă restrânge sfera bunurilor
enumerate expres, iar sintagma „bogățiile de
orice natură ale subsolului” este înlocuită cu
sintagma „bogățiile de interes public ale
subsolului”.
Legislație relevantă
 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de
utilitate publică reglementează situațiile și condițiile în
care bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau
a persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ, precum şi
cele aflate în proprietatea privată a comunelor, oraşelor,
municipiilor şi judeţelor pot fi expropriate. Odată
expropriate, aceste bunuri sunt transmise în domeniul
public de interes local, județean sau național, după caz.
 3. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi
regimul juridic al acesteia a reglementat concesiunea
bunurilor din domeniul public și a realizat astfel,
„transpunerea” dispozițiilor constituționale ale art. 135
din Constituția României.
Legislație relevantă
 Legea 255/2010 privind exproprierea pentru
cauză de utilitate publică, necesară realizării
unor obiective de interes naţional, judeţean şi
local
Reglementarea domeniului public în
Codul civil
 Regimul juridic al proprietății publice, precum și
drepturile reale derivate, sunt reglementate în
Titlul VI intitulat Proprietatea publică (art.858-
art.875). Aceste reglementări se referă la
următoarele aspecte: definirea dreptului de
proprietate publică, caracterele și efectele sale
juridice, drepturile reale corespunzătoare, limitele
legale ale dreptului de proprietate publică.
 Legiuitorul a realizat reglementarea sub aceeași
cupolă, a tuturor drepturilor patrimoniale
referitoare la proprietate .
Reglementarea domeniului public în
Codul civil
 Mai mult, raportul juridic care se poate naște, de
exemplu, între titularul dreptului de concesiune
(concesionar) și un terț față de contractul de
concesiune, comportă o natură civilă, acestuia din
urmă nefiindu i opozabile prevederile din
contractul administrativ la care nu este parte.
 În aceeași idee, menționăm că în art.873 din
Codul civil este reglementat că apărarea dreptului
de concesiune de către concesionar se face sub
forma unei acțiuni confesorii care este specifică
dezmembrămintelor dreptului de proprietate
privată .
Reglementarea domeniului public în
Codul civil
 din dispozițiile art. 554 alin. (2) C.civ. rezultă
că reglementările referitoare la proprietatea
publică se aplică cu proritate față de cele
referitoare la proprietatea privată. Normele
care reglementează proprietatea privată sunt
subsidiare când în cauză este vorba despre
proprietatea publică: „Dacă prin lege nu se
prevede altfel, dispoziţiile aplicabile dreptului
de proprietate privată se aplică şi dreptului de
proprietate publică, însă numai în măsura în
care sunt compatibile cu acesta din urmă”.
Sfera domeniului public
 Art. 5 alin. (1) din Legea nr.18/1991 realizează o
enumerare a terenurilor care sunt bunuri ce aparțin
domeniului public: „terenurile pe care sunt amplasate
construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii,
reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi,
terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi
fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor
maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării
Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii
naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile
şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii,
terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe
care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin
natura lor, sunt de uz sau interes public.”.
Sfera domeniului public
 Legea nr. 47/2007 completează art. 5 cu un al
treilea alineat, conform căruia „terenurile pe
care sunt amplasate reţele stradale şi parcuri
publice, terenurile pentru rezervaţii naturale şi
parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile
şi siturile arheologice şi istorice, monumentele
naturii nu pot fi dezafectate din domeniul
public”, decât în cazuri de excepţie pentru
lucrări de interes naţional, necesitatea
modificării fiind impusă de abuzurile constatate
în practica autorităţilor administraţiei publice
Domeniul public în Codul
administrativ
 Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute
la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele prevăzute în anexa
nr. 2, precum şi din alte bunuri care, potrivit legii sau prin
natura lor, sunt de uz sau de interes public naţional.
 Potrivit art.286 alin.(2), domeniul public al judeţului este alcătuit
din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum şi din alte bunuri
de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin
hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege
ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional.
 Potrivit art.286 alin.(3), domeniul public al comunei, al oraşului
sau al municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa
nr. 4, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local,
declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt
declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public
naţional ori judeţean.
Codul civil/Codul administrativ
 Dispozițiile art. 859 alin. (1) C.civ. reiau
dispozițiile constituționale în materie:
„constituie obiect exclusiv al proprietăţii
publice bogăţiile de interes public ale
subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial
energetic valorificabil, de interes naţional,
plajele, marea teritorială, resursele naturale
ale zonei economice şi ale platoului
continental, precum şi alte bunuri stabilite
prin lege organică”.