UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ

– DREPT – IFR –

LUCRARE SCRISĂ LA

DISCIPLINA: PROTECTIA CONSUMATORULUI

RĂSPUNDEREA PRODUCĂTORILOR PENTRU PRODUSELE CU

DEFECTE

Student,
DUMITRU A VIOLETA MARIANA
Coordonator: Cristian Jora
Număr matricol: 20302
Anul de studiu: III
Grupa: 2202
 INTRODUCERE

Raspunderea producatorilor pentru produsele cu defecte a aparut ca

raspuns la realitatea cotidiana de pretudindeni. Necesitatea acestei forme
de raspundere civila este datorita faptului ca situatia economica existenta
pe plan mondial are nevoie de a oferi o protectie mai sporita
consumatorului fata de eventualele pagube generate de produsele
neconforme, defecte.

Aceasta calitate pe care o dobandeste cumparatorul, respectiv cea

de protectie a consumatorului este o cerinta a noilor directive europene pe
piata dar si o aspiratie la nivelul tarii noastre. Cu ajutorul acestor norme se
poate educa si aduce in prim plan constientizarea utilizatorului final al
produselor cu privire la ocrotirea sa in relatia cu comerciantii si bineinteles
producatorii.

Raspundere producatorilor conform legii nr. 240/2004

In scopul atingerii acestei nevoi, in anul 2004 a fost adoptata legea

Legea nr. 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele
generate de produsele cu defecte Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.
552 din 22/06/2004.
 La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile legale cuprinse
în O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor care priveau regimul
juridic al răspunderii producătorului pentru produsele cu defecte, au fost în
mod expres abrogate.

Conform art. 2 (1) lit. a din legea 240/2004, producatorul este definit
astfel:

1. fabricantul produsului finit al unei materii prime sau parti componente

ale produsului;
2. orice persoana care se prezinta ca producator, prin faptul ca isi
inscrie pe produs numele, marca sau alt semn distinctiv;
3. orice alta persoana, care importa un produs in Romania in vederea
vanzarii, inchirierii, cumpararii sau altei forme de instrainare in cadrul
activitatii proprii de comercializare in cadrul societatii, este
considerata producator al acestuia si raspunde in aceeasi masura ca
si producatorul;
4. orice alta persoana, care importa un produs din Comunitatea
Europeana in vederea vanzarii, inchirierii, cumpararii sau altei forme
de instrainare in cadrul activitatii proprii de comercializare in cadrul
societatii, este considerata producator al acestuia si raspunde in
aceeasi masura ca si producatorul;
5. daca producatorul unui produs nu poate fi identificat, fiecare furnizor
al produsului respectiv va fi tratat drept producator, daca el nu
comunica consumatorului prejudiciat, intr-un interval de timp
rezonabil, datele de identificare a producatorului sau a persoanei
care i-a furnizat produsul; aceasta dispozitie este valabila si pentru un
produs importat, in cazul in care produsul nu indica identitatea
 importatorului prevazut la pct. 3 ori 4, chiar daca este precizat numele
producatorului;

Ca si definitie, art. 2 (1) lit. d, un produs defectuos este atunci cand

acesta nu ofera siguranta la care consumatorul se asteapta in mod normal,
care are vicii ascunse, sau care contravine regulilor stabilite intr-un anumit
domeniu:

“d) produs cu defecte - produsul care nu ofera siguranta la care

persoana este indreptatita sa se astepte, tinanduse seama de toate
imprejurarile, inclusiv de:

1. modul de prezentare a produsului;

2. toate utilizarile previzibile ale produsului;
3. data punerii in circulatie a produsului.”

Defectele care afecteaza un produs pot fi de trei feluri: defecte de

fabricatie, defecte de concepere şi defecte de informare.

Daca consumatorul constata ca produsul prezinta defecte, acesta are

dreptul de a intitui o cerere cu privire la daune morala asa cum prevede si
art. 2 al. 3 din legea 240/2004.

Pentru repararea pagubelor survenite, trebuie inaintata o actiune in

instanta de judecata, in termen de 3 ani din momentul in care cumparatorul
a luat la cunostinta de prejudiciu si defect. Aceasta face parte din
cometenta instantei de judecata in a carei raza reritoriala s-a produs
paguba, pruducatorul are sediu, ori paratul isi are domiciliul.
 Sarcina probei revine persoanei prejudiciate si pentru a face obiectul
raspunderii civile a producatorului, consumatorul trebuie sa indeplineasca
trei conditii cumulativ:

- trebuie sa faca dovada pagubei

- trebuie sa faca dovada defectului
- trebuie sa faca dovada defectului si a raportului de cauzalitate
dintre defect si paguba.

Art. 2 lit. c) din Legea nr. 240/2004 defineşte paguba ca fiind:

- prejudiciul cauzat prin moartea sau vătămarea integrităţii

corporale sau a sănătăţii unei persoane;
- deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu
defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal
destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de
persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea
lui să fie mai mare de 200 lei;
- deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul decât produsul cu
defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal
destinat folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de
persoana prejudiciată pentru uz sau consum personal, iar valoarea
lui să fie mai mare decât echivalentul în lei a 500 Euro”.

Natura raspunderii producatorului poate fi penala, contraventionala

sau civila. Felul acesteia (contractuala sau delictuala) este conditionata de
existenta sau inexistenta unui contract intre producator si comparator si
bineinteles de natura prejudiciului adus.
 In cazul in care produsul pune viata in pericol, sanatatea si
integritatea fizica, atunci raspunderea producatorului este delictuala
indiferent cum a fost achizitionat produsul, prin contract sau nu.

Totusi legea, in cuprinsul ei, prevede ca producatorul poate fi

exonerate de orice raspundere daca acesta dovedeste ca exista una dintre
situatiile prevazute de art. 7 din legea nr. 240/2004. Astfel, conform
dispozitiilor acestui articol, producătorul este exonerat de răspundere dacă
dovedeşte unul dintre următoarele aspecte:

a) nu el este cel care a pus produsul în circulaţie;

b) în funcţie de împrejurări, defectul care a generat paguba nu a existat
la data la care produsul a fost pus în circulaţie sau a apărut ulterior
punerii în circulaţie a produsului, din cauze neimputabile lui;
c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice
altă formă de distribuţie în scop economic al producătorului şi nu a
fost fabricat sau distribuit în cadrul activităţii sale profesionale;
d) defectul se datorează respectării unor condiţii obligatorii, impuse prin
reglementările emise de autorităţile competente;
e) nivelul cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice existent la momentul punerii
în circulaţie a produsului nu i-a permis depistarea defectului în cauză;
f) defectul se datorează nerespectării de către consumator a
instrucţiunilor de utilizare furnizate în documentele tehnice care
însoţesc produsul, demonstrate în baza expertizei tehnice de
specialitate.

De asemenea in cazul unui proces, raspunderea producatorului de

componente poate fi inlaturata si automat duce la exonerarea acestuia, in
cazul in care acesta dovedeste unul dintre cazurile prevazute de art. 7 alin.
2 din legea 240/2004, si anume:

 “că defectul este imputabil proiectării greşite a ansamblului în

care acesta a fost montat sau instrucţiunilor date de
producătorul produsului destinat consumatorului.”

In anumite cazuri legea prevede o raspundere limitata atunci cand

exista culpa comuna, producator si persoana afectata, moment in care
fiecare dintre ei raspund in functie de vinovatie si in cazul in care
producatorul adauga in contract vreo clauza de exonerare a raspunderii,
contractul cade sub incidenta nulitatii absolute.

Din punctul meu de vedere, daca analizam cele mentionate anterior

vis-à-vis de producator, utilizator final si posibilele defecte ale produselor,
ajungem la concluzia ca raspunderea producatorului poate surveni doar
daca este determinata de anumite aspecte, cum ar fi:

 folosirea corespunzatoare a produsului;

 consumul neadecvat al produsului;
 utilizarea produselor periculoase in mod gresit, ceea ce nu inseamna
ca produsul este defect;

Putem lua exemplu un medicament care daca este luat sub dozaj
corespunzator nu pune in pericol viata consumatorului, insa daca este
administrat intr-un dozaj necorespunzator poate afecta grav sanatatea sau
poate duce chiar la decesul consumatorului in functie de caz. Observam ca
intre produsele defectuase si produsele periculoase exista o diferenta
majora si trebuie sa stim a le distinge.
 Pentru asta s-a trebuit a fi implementate anumite obiective, cum ar fi:

1. realizarea unui inalt nivel de protectie a consumatorilor ;

2. aplicarea efectiva a legislatiei in domeniul protectiei
consumatorilor;
3. intarirea activitatilor de informare, consiliere si educarea
consumatorilor.

Prin realizarea obiectivelor propuse se asigura protectia vietii si

integritatii corporale a indivizilor, un drept fundamental regasit de-a lungul
timpului in toate statele. Printre cele mai importante obiective cu privire la
protectia consumatorului este acela de a asigura o legislatie corecta care
sa atinga necesitatiile utilizatorului si sa impuna o rigurozitate fata de
produsele realizate de producatori, ca acestea sa fie sigure si sa respecte
standardele fie romanesti, fie europene, si sa raspunda criteriilor de
siguranta si securitate.

Concluzii

Concluzia mea este ca legea nr. 240/2004 este benefica si vine ca un

aport in sprijinul celorlalte legi si ordonante care fac obiectul cauzei
studiate. Totusi prezinta anumite lacune cu privire la raspunderea
producatorului, deoarece aceasta face referire doar la produsele destinate
pietei nu si la produsele destinate cercetarii stiintifice.
 Bibliografie

1. P. E. Ispas,Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura

Humangiu 2019
2. Tratat de drept civil.Contracte special. Vol.I. Vânzarea şi schimbul,
Dan Chirică Editura Humangiu 2017
3. Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru
pagubele generate de produsele cu defecte
4. I. Ciochină-Barbu, C. Jora, Drept civil. Obligațiile, ediția a II-a,
Editura Universitară, București, 2020
5. M.Of. Partea I a României nr. 313/22 aprilie 2008, cu modificările
ulterioare
6. legislatie.just.ro
7. juridice.ro