246 I!!. STATUTUL CONSTITUŢIONAL Al OMULUI Ş!

CETĂŢEANULUI

practicile naţionale. (3) Pentru a combate marginalizarea socială şi să­

răcia, Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul la asistenţă socială şi la
asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa, destinate să asigure o viaţă deinnă
tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu nor-
mele stabilite de dreptul Uniunii şi de legislaţiile şi practicile naţionale''. De
asemenea, art. 33 alin. (2) din aceeaşi Cartă prevede că „Pentru a putea
concilia viaţa de familie şi viaţa profesională, orice persoană are dreptul
de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de matemitat,e,
precum şi dreptul la un concediu de maternitate plătit şi la un concediu
parental acordat în urma naşterii sau adopţiei unui copil'.

§2. Conţinut

Sub denumirea de „nivel de trai', textul constituţional al art. 47 regle-

mentează o serie de drepturi sociale ce presupun o problematică deosebit
de complexă. Aceasta întrucât drepturile sociale sunt legate în mod esen-
ţial de ideea de progres economic şi social şi, de asemenea, sunt înso-
ţite de o necesitate substanţială de susţinere financiară. Caracteristicile
în cauză determină o anumită specificitate şi o dinamică aparte, pe care
constituţiile, caracterizate ca legi cu o mare stabilitate, nu o pot asigura
în sine. Adaptarea la această dinamică revine, prin urmare, legiuitorului
infraconstituţional care, prin reglementările pe care le adoptă, trebuie să
respecte, pe de o parte, exigenţele constituţionale şi cele impuse de re-
glementările internaţionale, iar, pe de altă parte, să fie în măsură să rea-
lizeze politicile sociale impuse de realităţile socio-istorice concrete. Dată
fiind specificitatea menţionată şi dificultatea sarcinii legiuitorului în acest
context, i se recunoaşte acestuia o largă posibilitate de apreciere.
în legătură cu problematica drepturilor sociale, este de menţionat
că art. 1 alin. (3) din Constituţie caracterizează România ca fiind stat
social, fără a da o definiţie acestui concept. Invocarea sa în faţa Curţii
Constituţionale şi interpretarea sistematică a dispoziţiilor constituţionale,
care consacră drepturilor sociale din perspectiva principiului enunţat, au
determinat pronunţarea unor decizii prin care Curtea a examinat şi a preci-
zat înţelesul conceptului de „stat social', circumscriind astfel, pe de o parte,
sfera drepturilor sociale, mai ales a celor de securitate socială, iar, pe de
altă parte, obligaţiile statului în raport de norma constituţională, respectiv
marja de apreciere pe care acesta o are în adoptarea de măsuri care vizea-
ză drepturi sociale. O decizie a Curţii Constituţionalei11 defineşte „noţiunea
de «Stat social" ca fiind acel complex de măsuri ce vizează atât politk::a

111 Decizia nr. 1594/2011 (M. Of. nr. 909 din 21 decembrie 2011).

l
248 li!. STATUTUL CONSTITUŢIONAL Al OMULUI ŞI CETĂŢEANULUI

Curtea Constituţională din Letonia. Tot astfel este şi jurisprudenţa referi-

toare la dreptul la pensie al rnagistraţilor1 1 1, prin care Curtea a reţinut consi-
derentele referitoare la necesitatea asigurării securităţii financiare a. juae-
cătorilor, drept garanţie a independenţei acestora, cuprinse în Hotărârea
Curţii Constituţionale din Letonia din 18 ianuarie 2010121, în Hotărârea
Curţii Constituţionale din Lituania din 12 iulie 2001131 şi în Hotărâre.a Curţii
Constituţionale a Republicii Cehe din 14 iulie 2005141,

Secţiunea a 10-a. Dreptul la căsătorie

§1. Reglementare

Articolul 48 din Constituţie stabileşte că: „(1) Familia se întemeiază

pe căsătoria liber consimţită Între soţi, pe egalitatea acestora şi pe drep-
tul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea

că modificarea unilaterală a cuantumului pensiilor este neconstituţională, cu referire

directă la imposibilitatea legiuitorului de a scădea pensiile mari pentru a creşte pensiile
mici. Totodată, prin Decizia nr. 39/1999 (Xll.21), aceeaşi instanţă constituţională a statuat
că pensia (contributivă) este un drept câştigat şi cumpărat într~o atât de mare măsură
încât modificarea cuantumului său nominal este neconstituţională".
'''Decizia nr. 873/2010 (M. Of. nr.433 din 28 iunie 2010).
:21 Prin această hotărâre au fost declarate neconstituţionale şi inaplicabile anumite
prevederi din Legea referitoare !a puterea judiciară, constatând că acestea contravin
principiului independenţei judecătorilor, consacrat prin art. 83 din Constituţia
letonă. Parlamentul ţinând cont de situaţia financiară a Letoniei şi de angajamentele
externe ale ţării - a decis recalcularea salarii!o~judecătorllor, ceea ce ar fl condus la o
scădere a cuantumului remuneraţiei acestora. ln acest sens, Curtea Constituţională a
constatat că noţiunea de independenţă a judecătorilor include o remuneraţie adecvată,
comparabilă cu prestigiul profesiei şi cu scopul responsabilităţii lor. Luând în considerare
statutul judecătorului, scopul remuneraţiei judecătorilor este atât de a asigura 'indepen~
denţa, cât şi de a compensa în mod parţial restricţiile impuse prin lege. Totodată, cerinţa
asigurării unei remuneraţii adecvate pentru judecători este nu numai în conexiune cu
principiul independenţei judecătorilor, dar şi cu cerinţele de calificare şi competenţă
stabilite şi cu înterdictiile impuse acestora.
t31 S~a statuat că îii statele democratice este acceptat faptul că judecătorul care trebuie
să soluţioneze litigiile din societate, inclusiv acelea între persoane fizice sau juridice şi
stat, nu trebuie să aibă numai o înaltă calificare profesională şi o reputaţie pertectă, dar
trebuie să fie independent din punct de vedere material şi trebuie să aibă un sentiment de
siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorilor
astfel încât să compenseze statutul, funcţiile şi responsabilităţile acestora, iar menţinerea
remuneraţiei judecătorilor este una dintre garanţiile independenţei judecătorilor.
14 1 Swa reţinut că în statele democratice securitatea financiară este recunoscută în
mod clar ca unu! dintre elementele esenţiale care asigură independenţa judecătorilor.
 6. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILOR 279

e) îndatorirea de exercitare cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor

şi de respectare a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi (art. 57)

Secţiunea a 2-a. Scurtă caracterizare

a îndatoririlor fundamentale consacrate
în Constituţia României
§1. Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor ţării

. Consacrată iniţial ca obligaţie a cetăţenilor, respectarea Constituţiei şi

a supremaţiei sale a fost transformată, la revizuirea Constituţiei în an;il
2003, într-un principiu general al întregii reglementări constituţionale: „ln
România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obli-
gatorie" [art. 1 alin. (5)]. Este vorba despre o obligaţie ce revine, în egală
măsură, tuturor subiectelor de drept, atât autorităţilor publice, cât şi cetă­
ţenilor.
Astfel, cum arătam în capitolul consacrat drepturilor fundamentale, re-
spectiv principiilor aplicabile acestor drepturi, din textul legal de referinţă
decurg şi o serie de obligaţii care privesc autorităţile publice şi, în special,
activitatea legiuitorului, adică acelea care privesc asigurarea calităţii legis-
laţiei, în concordanţă cu principiile statului de drept

§2. Îndatorirea de fidelitate faţă de ţară

Potrivit art. 54 din Constttuţie, „(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră. (2)
Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răs­
pund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop,
vor depune jurământul cerut de lege".
Această îndatorire este o consecinţă logică a legăturii de cetăţenie şi
reprezintă fundamentul tuturor celorlalte îndatoriri cetăţeneşti înscrise în
Constituţie. Obligaţia de fidelitate faţă de patrie exprimă atât un conţinut
juridic, cât şi moral, expresie a devotamentului pe care orice cetăţean tre-
buie să îl manifeste fată de patria sa.
Îndatorirea de fideÎitate faţă de ţară capătă valenţe specifice pentru
aceia dintre cetăţeni cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi
pentru militari. Ca o manifestare a regimului juridic particular, de putere,
ce caracterizează funcţiile publice, fidelitatea funcţionarilor publici faţă de
lară este marcată prin depunerea unui jurământ, în formele cerute de lege.
' lncălcarea acestei îndatoriri atrage răspunderea juridică şi aplicarea
unor sancţiuni, inclusiv de natură penală. Astfel, constituie infracţiunea de
 280 III. STATUTUL CONSTITUŢIONAL Al OMULUI Şl CETĂŢEANULUI

trădare „Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu

o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau
ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, ·
prin: a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei milita-
re străine; b) subminare economică, politică sau a capaCităţii de apărare
a statului; c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină; d) ajutarea
unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile
împotriva securităţii' naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 1O la 20
de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi' (art 394 C. pen.).

§3. Îndatorirea de apărare a ţării

Potrivit art 55 din Constituţie, „(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să

apere România. (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se
stabilesc prin lege organică. (3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de
20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntari/or, în condi-
tlile legii organice'.
' Atât ca drept, cât şi ca îndatorire, apărarea tării este un' corolar al obli-
gaţiei de fidelitate faţă de ţară. Îndatorirea de apărare a ţării obligă cetăţenii
să fie pregătiţi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni
armate, cât şi în cazul altor acţiuni îndreptate împotriva ţării. Această înda-
torire aparţine tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, fără deosebire
de origine naţională, religie, ocupaţie şi pregătire profesională, şi ea consti-
tuie, în egală măsură, şi un drept al oricărui cetăţean, o posibilitate pe care
legea o recunoaşte şi o protejează. O formă particulară a acestei îndato-
riri generale este cea legată de îndeplinirea stagiului militar. Revizuirea
Constituţiei din anul 2003 a dat o reglementare permisivă acestor dispozi-
ţii, în sensul că stagiul militar nu mai este obligatoriu.
Stabilirea condiţiilor privind îndeplinirea îndatoririlor militare, îndatoriri
ce vor reveni tuturor cetăţenilor români, bărbaţi şi femei, se face prin lege
organică. Limitele încorporării sunt între vârsta de 20 de ani şi cea de 35
de ani, cu excepţia voluntarilor, aceasta fiind în concordanţă cu cerinţele
profesionalizării armatei, ţinând cont şi de perioada de timp necesară pen-
tru realizarea acestui proces.

§4, Îndatorirea de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuie-

lile publice

Potrivit art. 56 din Constituţie, „(1) Cetăţenii au obligaţia să contribu-

ie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de
284 III. STATUTUL CONSTITUŢIONAL AL OMULUI ŞI CETĂŢEANULUI

anumite domenii (ombudsmanul parlamentar, ombudsmanul pentru con-

curenţă, ombudsmanul pentru consumatori, ombudsmanul pentru egalita-
te de şanse, ombudsmanul pentru minorităţi etc.)1 11.

§2. Reglementarea instituţiei Avocatului Poporului în România

2.1. Numire şi statut

Constituantul român a optat pentru denumirea Avocatul Poporului, consi-

derând că este denumirea care exprimă cel mai clar rolul şi semnificaţiile juridi-
ce ale acestei instituţii. Organizarea şi funcţionarea Avocatului Poporului sunt
reglementate de dispoziţiile art. 58-60 din Constituţie şi de Legea nr. 35/1997
privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporuluil21.
Astfel, Avocatul Poporului este autoritate publică autonomă şi indepen-
dentă faţă de orice altă autoritate publică, în condiţiile legii. În exercitarea
atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice, nu
poate fi supus niciunui mandat imperativ sau reprezentativ şi nimeni nu îl
poate obliga să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale. Ca o garan-
ţie a acestei independenţe, instituţia Avocatul Poporului are buget propriu,
care Iace parte integrantă din bugetul de stat. Avocatul Poporului răspunde
în faţa Parlamentului, activitatea sa fiind supusă controlului parlamentar.
Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani de Camera
Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, iar mandatul său poate fi re-
înnoit o singură dată. Poate fi numit Avocat al Poporului orice cetăţean
român care îndeplineşte condiţiile de numire prevăzute pentru judecători
la Curtea Constituţională, adică pregătire juridică superioară, înaltă com-
petenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică
sau în învăţământul juridic superior.
Propunerile de candidaţi se lac de către birourile permanente ale
Camerei Deputaţilor şi Senatului, la recomandarea grupurilor parlamenta-
re din cadrul celor două Camere ale Parlamentului. Candidatii vor fi audiati
de comisiile juridice din Camera Deputaţilor şi Senat. În vederea audierii,
fiecare candidat va depune actele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor
prevăzute de Constituţie şi de prezenta lege pentru a fi numit Avocat al
Poporului. Candidaţii vor fi prezenţi la dezbateri. Este numit ca Avocat al
Poporului candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi ale de-
putaţilor şi senatorilor prezenţi.

l1! A. J1ANU, Aspecte privind institu,tia OmbudsmanuluÎ pentru minorită,fi, în Revista

Drepturile Omului, Anul XXIII, Nr. 212013, p. 20-25.
121 Republicată în M. Of. nr. 277 din 15 aprilie 2014.
 7. GARANŢII DE ORDIN INSTITUŢIONAL PENTRU REALIZAREA DREPTURILOR... 291

Ne vom referi, pe scurt, la dialogul existent între instanţele de jurisdicţie

constituţională, dialogul între Curtea Constituţională, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului şi, respectiv, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,
precum şi la importanţa acestuia pentru garantarea drepturilor şi libertăţilor
·fundamentale.

§2. Dialogul între instanţele de jurisdicţie constituţionalăf 1 1

De ce este necesar un astfel de dialog? Statutele sau prezentărilet2 1

organismelor internaţionale de referinţă în domeniu oferă răspunsul la
· această întrebare: pentru că, din cauza obligaţiilor specifice, judecătorii
constituţionali au mai puţin ocazia să poarte un dialog constructiv privind
principiile constituţionale în ţările lor. Or, schimburile care au loc între jude-
cătorii din diferite părţi ale lumii, în cadrul unor organisme special consti-
tuite având ca membrii instanţele de jurisdicţie constituţională, promovea-
ză schimbul de idei şi reflecţia asupra conceptelor şi principiilor de bază
inerente în constituţiile naţionale. Chiar dacă textele constituţiilor diferă
adesea în mod substanţial, discuţia cu privire la concepte şi principii de
bază constituţionale uneşte judecătorii constituţionali în considerarea pre-
ocupării comune de a promova constituţionalitatea în propria lor ţară. De
asemenea, datorită deciziilor pe care le pronunţă, judecătorii acestor in-
stanţe se pot găsi, uneori, în situaţii de conflict cu celelalte puteri ale statu-
lui, organismele la care curţile constituţionale sunt parte le oferă un forum
care permite nu doar un schimb de informaţii în mod liber, dar şi un sprijin
moral. Acest lucru poate fi important pentru însăşi garantarea principiilor
constituţionale pe care sunt chemaţi să le apere, respectiv a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale înscrise în constituţii.
Analizând raporturile existente între curţile constituţionale la nivel euro-
pean şi mondial, se constată că dialogul între acestea se obiectivează în
diferite forme, cu particularităţi specifice.
Pot fi reţinute ca astfel de forme de dialog judiciar transnaţional al curţi­
lor constituţionale următoarele:
a) în cadrul unor organisme internaţionale special constituite în acest scop;
b) în cadrul întâlnirilor bilaterale, simpozioanelor, conferinţelor organi-
zate cu diferite prilejuri;

r11 T. TOADER, M. SAFTA, Forme ale dialogului judiciar Între Curţile Constituponale, în
Dreptul nr. 6/2012.
· [2J De exemplu, prezentarea Conferinţei Mondiale privind Justiţia Constituţională,
disponibilă pe site-ul Comisiei de la Veneţia, www.venice.coe.int; statutul Conferinţei
Mondiale privind Justiţia Constituţională a fost adoptat la 23 mai 2011 la Bucureşti.