Codul civil al Republicii Moldova Monitorul Oficial al R.Moldova N 82-86 din 22.06.

2002 CARTEA INTII DISPOZITII GENERALE Titlul I DISPOZITII COMUNE Capitolul I LEGISLATIA CIVILA Articolul 1. Bazele legislaţiei civile (1) Legislaţia civilă este intemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii in afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei in drepturile in care a fost lezată şi de apărare judiciară a lor. (2) Persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii. (3) Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova.

(1) Scopul acestui articol este stabilirea unor principii in baza cărora urmează să
fie reglementate raporturile civile şi care urmează să ghideze persoanele care vor interpreta şi aplica legislaţia civilă. Deci in acest articol pe de o parte se instituie nişte reguli pe care urmează să le respecte legiuitorul atit la elaborarea normele care urmează din codul civil cit şi la adoptarea altor acte normative iar pe de altă parte se instituie nişte principii in conformitate cu care trebuie să interpreteze legislaţia civilă inclusiv participanţii la raporturile juridice civile. (2) Nerespectarea acestor principii insă nu va afecta insă valabilitatea legilor adoptate de Parlament cu excepţia cazurilor in care principiile respective sint consfinţite şi de constituţie (vezi spre exemplu principiul inviolabilităţii proprietăţii). Principiile stabilite in acest articol vor juca un rol important in cazurile in care se vor soluţiona problemele privind aplicarea actelor normative subordonate legilor, care urmează să fie adoptate in cazurile prevăzute de lege şi in conformitate cu prevederile acestora (vezi comentariul la art. 3). (3) La alin. (1) au fost fixate in mod special şapte principii: a) recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile juridice civile. Prin egalitatea participanţilor la raporturile juridice civile trebuie de inţeles faptul că in cadrul raporturilor juridice civile participanţii nu se află in raporturi de subordonare. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la raporturile juridice pot fi inegale; b) inviolabilitatea proprietăţii. Acest principiu este deja fixat in Constituţia Republicii Moldova (vezi art. 46). Importanţa acestuia insă poate servi drept justificare pentru această repetiţie; c) libertatea contractuală. Prin libertate contractuală trebuie de inţeles dreptul participanţilor raporturilor juridice civile de a incheia liber contracte civile, atit prevăzute de legislaţie cit şi contracte neprevăzute de legislaţie dar care nu sint prohibite de normele imperative, de

a determina liber conţinutul contractului sau de a-i modifica conţinutul acestuia precum şi dreptul de a desfiinţa contractul in orice moment. Nimeni nu poate fi obligat să inchei contracte civile decit in cazurile expres prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 667); d) inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private. Prin inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private trebuie de inţeles interdicţia instituită pentru persoanele de drept privat şi persoanele de drept public de interveni in afacerile private prin orice mijloace care nu sint prevăzute in lege. Va constitui imixtiune in afacerile private spre exemplu colectarea informaţiilor despre viaţa familială a persoanei fără acordul acesteia in alte cazuri decit cele expres prevăzute de lege. Chiar şi informaţia colectată in ordinea prevăzută de lege poate fi folosită doar in conformitate cu reguli speciale care să excludă folosirea acestei informaţii in alte scopuri decit cele pentru care a fost colectată sau in alte scopuri prevăzute de lege. Acest principiu se bazează şi pe prevederile art. 28 – 30 ale Constituţiei Republicii Moldova care stipulează că statul respectă şi ocroteşte viaţa familială şi privată şi principiile inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei; e) necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile. Acest principiu garantează persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a-şi exercita drepturile civile in modul şi in condiţiile care corespund cel mai bine intereselor acestora. In acelaşi timp trebuie de avut in vedere că nu există o libertate absolută de exercitarea a drepturilor civile. Titularii drepturilor civile trebuie să-şi exercite aceste drepturi cu bună-credinţă şi in conformitate cu prevederile legale, cu ordinea publică şi bunele moravuri (vezi comentariul la art. 9); f) restabilirea persoanei in dreptul in care a fost lezată. In conformitate cu această regulă in toate cazurile in care este posibil persoana a căror drepturi au fost lezate trebuie să fie repusă in situaţia anterioară, fapt care constituie cea mai bună modalitatea de apărare a drepturilor civile. Titularul urmează să fie repus in drepturi atit in cazul in care a pierdut dreptul (a pierdut posesia asupra bunului) cit şi in cazul dreptul mai aparţine titularului dar exercitarea acestuia este imposibilă sau este ingreuiată (spre exemplu deteriorarea bunului). Mijloacele prin care se asigură repunerea titularului in drepturi pot fi cele mai diverse şi vor depinde atit de natura bunului cit şi de natura incălcării dreptului. Spre exemplu obligarea de a dezminţi informaţiile care nu corespund realităţii sau obligarea de a preda bunul proprietarului. In cazurile in care restabilirea persoanei in drepturi nu este posibilă sau nu este justificată ţinind cont atit de interesele creditorului cit şi a debitorului drepturile persoanei vor fi apărate prin repararea prejudiciului. Trebuie de menţionat că prejudiciul care nu a fost reparat prin repunerea in drepturi urmează să fie reparat şi in cazul repunerii titularului in dreptul lezat; g) apărarea judiciară a drepturilor. Acest principiu constituţional (vezi art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova) garantează tuturor persoanelor dreptul de a se adresa in instanţele de judecată cu o cerere privind apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege care au fost lezate de persoane private sau de persoane oficiale. După cum a menţionat Curtea Constituţională in hotărirea nr. 16 din 28 mai 1998 dreptul persoanei de a se adresa justiţiei este o „...condiţie sine qua non a efectivităţii drepturilor şi libertăţilor sale”. Nu constituie o incălcare a principiului liberului acces la justiţie stabilirea prin lege a condiţiilor şi a procedurii apărării judiciare a drepturilor. (4) Pornind de la importanţa principiului libertăţii contractului legiuitorul a consfinţit o dată in plus in alin. (2) că persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de contract trebuie să fie insă in concordanţă cu normele imperative şi să nu fie contrare ordinii publice, bunelor moravuri, precum şi a drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Părţile unui contract sint libere să stabilească prin contract nu numai drepturi şi obligaţii ci

şi alte condiţii. Spre exemplu modul de exercitarea a acestor drepturi şi obligaţii. Şi aceste condiţii suplimentare insă trebuie să fie in concordanţă cu normele imperative şi să nu contravină drepturile şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Spre exemplu părţile nu pot stipula prin contract exercitarea drepturilor sau executarea obligaţiilor contrar regulilor cu privire la buna-credinţă şi diligenţă (vezi comentariul la art. 513). (5) In scopul asigurării principiilor enumerate la alin. (1) şi a altor principii ale dreptului civil legiuitorul a stipulat la alin. (3) că drepturile civile pot fi limitate doar prin lege organică şi doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. In conformitate cu art. 54 alin. (2) al Constituţie exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restringeri decit cele prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi care sint necesare in interesele: a) securităţii naţionale; b) integrităţii teritoriale; c) bunăstării economice a ţării; d) ordinii publice sau au drept scop: a) prevenirea tulburărilor in masă şi a infracţiunilor; b) protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane; c) impiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale; d) garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Limitarea drepturilor civile trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o (art. 54 alin. (4) al Constituţiei Republicii Moldova. Articolul 2. Raporturile reglementate de legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor. (2) Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului inconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (3) Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice, cele care practică, precum şi cele care nu practică activitate de intreprinzător.

(6) Scopul acestui articol este determinarea obiectului de reglementare a legislaţie
civil, deci atit obiectul de reglementare a codului civil cit şi a altor legi civile. Deci in baza alin. (1) putem face concluzia că codul civil este elaborat in baza conceptului unităţii dreptului privat. Acest fapt presupune că nu va exista divizarea dreptului privat in drept civil şi drept comercial. Deci normele codului civil vor fi aplicate atit raporturilor dintre persoane care acţionează in scop lucrativ cit şi raporturilor dintre persoanele care nu urmăresc acest scop. Această concluzie are la bază şi prevederile alin. (4) care stipulează că subiecte a raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice care practică activitatea de intreprinzător cit şi cele care nu practică această activitate. (7) Alin. (1) prevede că legislaţia civilă reglementează raporturile patrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice. Prin raporturi patrimoniale trebuie de inţeles acel raport social care datorită conţinutului şi valorii economice poate fi evaluat pecuniar, adică in bani. Drept exemplu poate servi raportul născut din contractul de leasing. In alin. (1) sint enumerate drept obiecte ale legislaţiei civile cele mai des intilnite raporturi patrimoniale. Legislaţia civilă

reglementează insă şi alte raporturi patrimoniale. Chiar in alin. (1) se stipulează că constituie obiect de reglementare a legislaţiei civile şi alte raporturi patrimoniale. Spre exemplu raporturile privind moştenirea sau privind gestiunea de afaceri. (8) Pe lingă raporturile patrimoniale legislaţia civilă reglementează şi raporturile juridice nepatrimoniale care mai sint numite şi personal nepatrimoniale. Prin raport juridic nepatrimonial trebuie să inţelegem acel raport social care este lipsit de un conţinut economic, deci acel raport al cărui conţinut nu poate fi evaluat pecuniar. Drept exemplu poate servi raportul care are in conţinutul său dreptul de autor al unei opere literare. (9) In alin. (1) se stabileşte că legislaţia civilă reglementează acele raporturi personale nepatrimoniale care sint legate cu cele patrimoniale. In acelaşi timp in alin. (3) se prevede că raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale (deci inclusiv şi cele care nu sint legate de raporturile patrimoniale, cum ar fi spre exemplu dreptul la nume, reputaţie, etc.) sint reglementate de codul civil şi de alte legi. Apariţia acestor două reglementări separate se datorează controversei care există in literatura de specialitate, precum că dreptul civil nu reglementează relaţiile personal nepatrimoniale care nu sint legate de cele patrimoniale ci doar le apără. (10)Spre deosebirea de Codul civil din 1964 care prevedea că raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale sint reglementate de normele ramurilor de drept respective in alin. (2) este stipulat că codul civil şi alte legi reglementează aceste raporturi juridice. Deci legislaţia civilă se va aplica acestor raporturi direct şi nu in subsidiar. Desigur că in cazul in care in Codul familiei, Codul muncii sau in alte acte normative destinate reglementării acestor raporturi juridice vor fi stabilite reguli speciale in raport cu normele din Codul civil se vor aplica actele normative speciale in conformitate cu adagiul specialul derogă de la general. (11)Lipseşte din Codul civil şi o normă similară celei din art. 2 al Codului civil din 1964, care ar prevedea că legislaţia civilă nu se aplică raporturilor juridice care se bazează pe subordonarea unei părţi faţă de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare. Chiar şi in lipsa unei asemenea norme legislaţia civilă nu se va aplica acestor raporturi juridice deoarece legislaţia civilă reglementează doar raporturile juridice civile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Pe cind in cazul acestor raporturi juridice precum şi in cazul altor raporturi juridice (spre exemplu raporturile privind executarea silită a hotăririlor judecătoreşti) cel puţin una dintre părţi acţionează in exercitarea atribuţiilor sale şi poate să dea indicaţii celeilalte părţi care este obligată să le execute datorită faptului că legislaţia o plasează in poziţie de subordonare faţă de cealaltă parte. (12)In conformitate cu prevederile alin. (4) in calitate de participanţi a raporturilor juridice civile pot apărea persoanele fizice şi persoanele juridice. Prin persoană fizică trebuie să inţelegem omul privit ca titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Prin persoană juridică (care mai este numită persoană morală) trebuie să inţelegem acea entitate care indeplinind condiţiile stabilite de lege este recunoscută ca titulară de drepturi subiective şi obligaţii civile. Deşi este intilnită frecvent opinia că persoana fizică este subiect individual de drept iar persoana juridică este subiect colectiv de drept civil totuşi şi in cazul persoanei juridice nu este obligatoriu să existe un colectiv. (13)In alin. (4) nu este stipulată nici o condiţie pentru recunoaşterea persoanei fizice sau a persoanei juridice in calitate de subiect a raporturilor juridice civile. Deci vor putea fi subiecte a raporturilor juridice civile toate persoanele fizice şi juridice indiferent de naţionalitate (vezi comentariul la art. 1588 şi 1598),

scopul urmărit sau alte criterii. Totuşi in cazurile expres prevăzute de lege vor există limitări a participării unor persoane fizice sau juridice la raporturile juridice civile. Spre exemplu poate fi tutore doar persoane fizică (vezi comentariul la art. 38) iar părţi a contractului de factoring pot fi doar intreprinzătorii (vezi comentariul la art. 1290 şi următoarele). Articolul 3. Legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă constă in prezentul cod, in alte legi, in ordonanţe ale Guvernului şi in acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art.2 şi care trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova. (2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar in cazurile in care sint emise in temeiul legii şi nu contravin ei.

(14)Scopul acestei norme este de a defini noţiunea de legislaţie civilă şi de a
stipula unele condiţii privind adoptarea acesteia.

(15)In conformitate cu alin. (1) prin legislaţie civilă trebuie să inţelegem totalitatea
actelor normative care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane aflate pe poziţie de egalitate juridică. (16)In alin. (1) este stipulat că legislaţia civilă trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia. Prin aceasta trebuie de inţeles: a) actul normativ trebuie să fie adoptat de către organul competent. In conformitate cu art. 60 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului. Deci oricare alt organ are dreptul de a adopta acte normative numai in cazul in care acest drept este stipulat prin lege. Chiar şi in cazurile stabilite de lege aceste organe nu pot adopta norme primare de drept ci doar norme care au drept scop asigurarea executării legilor. In acest sens Curtea Constituţională a adoptat mai multe hotăriri. Spre exemplu in hotărirea Curţii Constituţionale nr. 41 din 20 iulie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărirea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 a fost stipulat „... Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite hotăriri şi dispoziţii doar prin organizarea executării legilor, ele nu pot conţine norme juridice primare. In acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat deja in hotăririle nr. 40 din 22 decembrie 1997 şi nr. 29 din 25 mai 1999”. Tot in temeiul unei legi se adoptă şi ordonanţele Guvernului (art. 106/2 al Constituţiei). Prin ordonanţe insă pot fi adoptate şi norme primare de drept; b) actul normativ trebuie să fie adoptat cu respectarea procedurilor stabilite pentru categoria respectivă de acte normative. Astfel legile trebuie să fie adoptate de Parlament şi promulgate de Preşedinte (art. 93 al Constituţiei). In cazul in care Preşedintele refuză să promulge legea aceasta nu poate să intre in vigoare nici chiar printr-un act al Parlamentului (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 23 din 9 iulie 1998 ). Pentru ordonanţele Guvernului nu este necesară promulgarea dar in cazurile in care este prevăzut de legea de abilitare acestea se supun aprobării de către Parlament (art. 106/2 al Constituţiei). Actele normative departamentale urmează să fie expuse expertizei juridice şi inregistrării de stat. In conformitate cu p. 6 al Hotăririi Guvernului Republicii Moldova nr.1104 din 28 noiembrie 1997 cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi inregistrării de stat a actelor normative departamentale actele nesupuse expertizei juridice şi inregistrării de stat „...nu au putere juridică şi nu pot servi drept temei legitim pentru reglementarea relaţiilor de drept respective sau aplicarea sancţiunii”; c) actul normativ trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Obligativitatea publicării legii este stipulată in expres in art. 76 al Constituţiei

Republicii Moldova care prevede că „Legea se publică in Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră in vigoare la data publicării sau la data prevăzută in textul ei”. In conformitate cu Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art. 76 din Constituţia Republicii Moldova „Intrarea in vigoare a legii” „data intrării in vigoare a legii, prevăzută in textul ei, nu poate precede data publicării acesteia”. In cazul in care legea nu este publicată aceasta nu produce efecte juridice deoarece art. 76 al Constituţiei prevede „Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”. Modul de intrarea in vigoare a legii se referă „atit la lege in intregime cit şi şa părţile ei componente (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998). Regulile cu privire la obligativitatea publicării şi cu privire la efectele nepulicării stabilite de art. 76 al Constituţiei se aplică tuturor actelor normative. Prin hotărirea nr. 31 din 11 iunie 1999 pentru controlul constituţionalităţii hotăririlor Guvernului nr. 740 din 30 decembrie 1996 şi nr. 114 din 2 februarie 1999 Curtea Constituţională s-a pronunţat că „...dispoziţiile constituţionale privind intrarea in vigoare a legilor au incidenţă şi asupra modului de publicare şi intrare in vigoare a hotăririlor şi dispoziţiilor Guvernului şi a altor acte normative de vocaţie generală”. In rezultatul acestei interpretări Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 30 al legii cu privire la Guvern (in redacţia legii nr. 83-XIV din 8 iulie 1998, care prevedea posibilitatea intrării in vigoare a Hotăririlor de Guvern anterior publicării (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 4 din 4 februarie 1999); d) să nu conţină dispoziţii care să contravină prevederilor Constituţionale. (17)Codul civil nu conţine o normă specială cu privire la forţa juridică a acestuia. Rezultă că legiuitorul nu a acceptat conceptul privind forţa juridică superioară a codului civil in raport cu alte legi. Deci in caz de apariţia a contradicţiilor dintre codul civil şi alte legi adoptate de Parlament contradicţiile vor fi soluţionate in conformitate cu principiile: a) legea mai nouă abrogă legea mai veche; sau b) specialul derogă de la general. (18)In conformitate cu art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Prin hotăţrirea nr. 9 din 18 februarie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei" Curtea constituţională s-a pronunţat că „legile organice constituie o categorie inferioară legilor constituţionale şi o categorie superioară faţă de cele ordinare”. Asupra faptului că legile organice au o forţă juridică superioară faţă de legile ordinare Curtea constituţională s-a pronunюat єi in hotгrirea nr. 56 din 26 octombrie 1999 pentru controlul constituюionalitгюii art. 67 din Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 „Privind sistemul bugetar єi procesul bugetar”. Deşi nici Constituţia Republicii Moldova nu prevede expres acest fapt, nici legislaţia ţărilor din care a fost preluat conceptul cu privire la divizarea legilor in legi organic şi legi ordinare, nici nu există vre-o lucrare doctrinară care să imbrăţişese acest concept şi nici Curtea Constituţională nu a adus nici un argument in susţinerea acestei poziţii interpretarea Curţii Constituţionale este obligatorie in conformitate cu art. 134 şi 140 ale Constituţiei. Reieşind din aceasta pentru a stabili locul Codului civil in ierarhia actelor normative şi a determina forţa juridică a normele incluse in Codul civil trebuie de analizat dacă Codul civil este o lege organică sau ordinară. Această necesitate va exista atită timp cit nu va fi modificată Constituţia sau pină cind Curtea Constituţională nu va da o altă interpretare art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova. In conformitate cu art. 72 lit. i) al Constituţiei Republicii Moldova dintre normele incluse in codul civil doar normele cu privire regimul general al proprietăţii şi a moştenirii trebuiau să fie adoptate printr-o lege organică. Reieşind din aceasta şi din faptul că la adoptarea Codului Civil Parlamentul nu a stipulat expres dacă Codul Civil este o lege organică sau o lege ordinară rezultă că doar normele cu

privire la regimul general al proprietăţii şi a moştenirii sint norme organice. Voinţa legiuitorului de a adopta Codul civil in intregime drept lege organică ar putea fi dedusă totuşi din Legea nr. 1125-XV pentru punerea in aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova in care a fost stipulat expres că aceasta este o lege organică. Or atribuirea calităţii de lege organică acestei legi poate fi justificată doar in condiţiile in care legiuitorul a pornit de la prezumţia că Codul civil este o lege organică sau a urmărit să atribuie Codului civil calitatea de lege organică prin legea de punere in vigoare. (19)Actele normative pot avea un caracter complex, adică pot include atit norme care reglementează raporturi civile cit şi norme care reglementează alte raporturi juridice. Chiar şi in codul civil există norme care nu reglementează raporturi juridice civile, spre exemplu normele cu privire la registrul bunurilor imobile (vezi comentariul la art. 496 şi următoarele). La categoria legislaţie civilă vom atribui nu actul normativ integral ci doar acele norme care reglementează raporturilor juridice civile, adică raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele aflate pe poziţiei de egalitate juridică. (20)In conformitate cu alin. (2) pentru a reglementa raporturile juridice civile actele normative subordonate legii trebuie: a) să fie emise in temeiul legii. Adică posibilitatea adoptării unei asemenea act normativ trebuie să rezulte din lege. Prin lege in acest caz se are in vedere actul normativ adoptat de Parlament. Trebuie de avut in vedere că noţiunea de lege poate fi folosită şi cu un sens mai larg. In aceste cazuri prin lege vom inţelege orice normă de conduită respectarea căreia este asigurată prin forţa coercitivă a statului; b) să nu conţină dispoziţii contrare legii in temeiul căreia a fost emisă sau contrară prevederilor altor legi; c) să nu conţină dispoziţii contrare dispoziţiilor unui act normativ subordonat legii cu o forţă juridică superioară. Pentru determinarea ierarhiei actelor normative nu este relevant faptul dacă organele care au adoptat actele normative sint subordonate ierarhic sau nu. Spre exemplu actele adoptate de organele centrale au o forţă juridică superioară faţă de actele normative adoptate de organele locale deşi autorităţile publice locale nu sint subordonate ierarhic organelor centrale. Articolul 4. Uzanţa (1) Uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu al raporturilor civile. (2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

(21)Scopul acestui articol este de a defini noţiunea de uzanţe şi de a stabili
condiţiile in care acestea au caracter obligatoriu şi urmează să fie folosită pentru reglementarea raporturilor juridice civile. Prin această normă legiuitorul a stipulat in mod expres că uzanţele sint izvoare de drept şi astfel a soluţionat controversele doctrinare privind calitatea de izvor de drept a uzanţelor. (22)In conformitate cu prevederile alin. (1) uzanţele sint nişte norme de conduită care, deşi neconsfinţite de legislaţie, s-au stabilit pe teritoriul intregii ţări sau in anumite părţi ale acesteia, sau intre anumite persoane fizice şi juridice care practică anumite activităţi profesionale sau comerciale şi au fost respectate o perioadă indelungată fiind considerate obligatorie. Nu este relevant dacă cei care respectă regulile le numesc uzanţe sau nu. (23)Uzanţele sint nişte norme de conduită care nu au fost stabilite de legiuitor.

Apariţia uzanţelor se datorează faptului că anumite reguli de conduită au fost respectate o perioadă de timp indelunga şi cei care le-au respectat le-au considerat obligatorii. (24)O normă de conduită este considerată general recunoscută in cazul in care toate persoanele de pe un anumite teritoriu sau care practică o anumită profesie sau activitate comercială cunosc sau ar fi trebuit să cunoască această regulă şi o acceptă in calitate de regulă obligatorie sau ar fi acceptat-o dacă ar fi cunoscut-o. (25)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată in cazurile in care in localitatea, intre persoanele sau in activitatea in care s-a stabilit această normă de conduită, părţile raporturilor juridice civile au acţionat in conformitate cu această normă. Nu este necesar să se facă referinţă expresă la faptul că a fost respectată anume această normă şi nici o referire expresă la faptul că norma a fost respectată datorită caracterului ei obligatoriu. O cerinţă obligatorie pentru ca o normă să devină uzanţă este aplicarea uniformă adică să fie interpretată şi aplicată in acelaşi sens in locul sau de către persoanele intre care s-a stabilit. (26)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată un timp indelungat dacă a fost aplicată suficient de mult timp pentru reglementarea mai multor raporturi juridice civile astfel incit să putem constata că această normă a inceput să fie considerată obligatorie. Determinarea exactă a perioadei de timp sau a numărului de raporturi juridice in care s-a aplicat norma de conduită nu este posibil. Acestea urmează să fie determinate in fiecare caz aparte ţinindu-se cont de faptul că durata de timp necesară pentru ca o normă de conduită să fie recunoscută drept uzanţă este cu atit mai mare cu cit sint mai puţine raporturile juridice asupra cărora se aplică. (27)Legiuitorul nu a stabilit printre condiţiile de aplicare a uzanţelor faptul ca părţile raportului juridic să facă referinţă la aceasta. Rezultă că o uzanţă va vi obligatorie pentru părţile unui raport juridic şi in cazul in care va lipsi o referinţă expresă sau implicită privind acceptarea uzanţelor in general sau a unor uzanţe in particular. Totuşi trebuie de avut in vedere faptul că aplicarea uzanţelor se intemeiază pe prezumţia că părţile unui raport juridic au acceptat ca uzanţele să guverneze raporturile civile dintre ele. In cazul in care părţile vor inlătura această prezumţie excluzind in mod expres aplicarea unei anumite uzanţe sau aplicarea uzanţelor in general acestea nu vor mai guverna raporturile juridice dintre părţile care au exclus aplicarea uzanţelor. Părţile pot exclude aplicare uzanţelor pentru reglementarea unuia, a citorva sau a tuturor raporturilor juridice dintre acestea. (28)Dacă insă legislaţia civilă prevede pentru anumite cazuri că raporturile juridice dintre părţi vor vi guvernate de uzanţe (vezi spre exemplu art. 389 şi 734 ale Codului civil) părţile nu vor putea exclude aplicarea uzanţelor in general ci doar aplicarea anumitor uzanţe, indicind in mod expres in fiecare caz aparte care uzanţe şi pentru care raporturi juridice civile nu se vor aplica. (29)In conformitate cu prevederile alin. (2) uzanţele vor guverna raporturile juridice numai in cazul in care acestea nu vor fi contrare: a) legii. Noţiunea de lege in acest caz este folosită in sens larg, adică include in sine toate actele normative. Uzanţa nu se va aplica doar in cazul in care legea nu contravine constituţiei şi dacă actele normative subordonate legii vor fi adoptate in temeiul legii sau nu vor contravine acesteia (vezi comentariul la art. 3). In doctrină se menţionează că uzanţele nu se vor aplica doar in cazurile in care contravin unei legi imperative. In cazul in care uzanţele contravin unei legi dispozitive acestea vor putea fi aplicate deoarece părţile raportului juridic civil pot deroga de la normele dispozitive; b) sau ordinii publice. Prin ordinea publică trebuie de inţeles principiul in conformitate cu care nimeni nu este

indreptăţit să aibă un comportament dăunător intereselor societăţii sau bunăstării publice, chiar dacă comportamentul nu este contrar unui text de lege sau imoral; c) sau bunelor moravuri. Prin bunele moravuri trebuie de inţeles totalitate regulilor de convieţuire socială respectarea cărora este considerată obligatorie de către majoritate membrilor societăţii. Articolul 5. Analogia legii şi analogia dreptului (1) In cazul nereglementării prin lege ori prin acord al părţilor şi lipsei de uzanţe, raporturilor prevăzute la art.2 li se aplică, dacă aceasta nu contravine esenţei lor, norma legislaţiei civile care reglementează raporturi similare (analogia legii). (2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile şi obligaţiile părţilor se determină in funcţie de principiile generale şi de sensul legislaţiei civile (analogia dreptului). (3) Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă. (4) Instanţa de judecată nu este in drept să refuze infăptuirea justiţiei in cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară.

(30)Scopul acestui articol este de a stabili o cale de soluţionare a unor cazuri
concrete dacă există pentru soluţionarea căreia nu există un test de lege, adică n cazurile in care există lacune in legislaţie. Aici se propune soluţionarea cazului cu ajutorul analogiei, adică prin recurgerea la norme (analogia legii) şi principii (analogia dreptului) de drept civil care vizează situaţii similare celei care trebuie rezolvată. Pentru folosirea analogiei este necesar să se indeplinească cumulativ trei condiţii: a) lipsa unei legi. Noţiunea de lege este folosită in sens larg, prin aceasta subinţelegindu-se lipsa oricărui act normativ care să reglementeze cazul; b) lipsa unui acord dintre părţi prin care să fie reglementat cazul; c) lipsa unei uzanţe. Se consideră că aceste condiţii pentru aplicarea analogiei se implinesc şi in cazul in care legea, acordul dintre părţi sau uzanţa nu produc efecte juridice. Spre exemplu in cazul in care legea este neconstituţională, acordul dintre părţi este nul sau uzanţa nu poate fi aplicată in temeiul art. 4 alin. (2). (31)Analogia legii constă in aplicarea la un raport social a unei norme juridice care reglementează un caz asemănător. Nu este un caz de analogie a legii aplicarea unui text de lege in care se prevede expres că dispoziţiile ei se aplică prin asemănare, adică in cazul normelor de trimitere (vezi spre exemplu art. 1288). Pentru aplicarea analogiei legii pe lingă condiţiile expuse la punctul 1 este necesar: a) ca raportul juridic să fie asemănător raportului juridic reglementat de norma care urmează să fie aplicată prin analogie; b) ca norma care urmează să fie aplicată prin analogie să fie cu caracter general. Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care stabilesc reguli speciale. (32)In conformitate cu alin. (3) nu pot fi aplicate prin analogie nici normele care limitează drepturile civile şi nici normele prin care este prevăzută răspunderea civilă. Normele care limitează drepturile civile nu pot fi aplicate prin analogie deoarece in conformitate cu art. 1 alin. (2) drepturile civile pot fi limitate doar in cazurile prevăzute de Constituţie şi doar prin lege organică. Normele care stabilesc răspunderea civilă nu pot fi aplicate prin analogie deoarece toate aceste norme sint norme speciale deoarece stabilesc cazuri speciale de răspundere civilă in raport cu regulile generale cu privire la răspunderea contractuală (vezi comentariul la art. 602) şi răspunderea delictuală (vezi comentariul la art. 1398).

(33)In conformitate cu alin. (3) in cazul in care nu este posibil de soluţionat un

caz concret prin aplicarea unei norme care reglementează un caz similar se va aplica analogia dreptului. Se consideră că nu este posibilă aplicarea unei norme analogice in cazul in care norma lipseşte cu desăvirşire precum şi in cazul in care o normă similară există dar acesta nu poate fi aplicată din anumite motive. Spre exemplu este o regulă specială şi nu una generală. Analogia dreptului presupune rezolvarea unui caz concret, care nu este reglementat printr-o normă juridică expresă, nici chiar asemănătoare cazului, pe baza principiilor generale ale dreptului civil sau in baza principiilor generale ale dreptului. (34)Posibilitatea folosirii analogiei legii şi analogiei dreptului rezultă şi din alin. (4) prin care este interzis judecătorului să refuze infăptuirea justiţiei pe motiv că legea lipseşte sau este neclară. Deci judecătorul nu este in drept să respingă pretenţiile reclamantului doar pentru motivul că nu există o lege care să reglementeze cazul concret, sau că legea nu este clară, sau că legea este pasibilă de mai multe interpretări. In caz contrar acesta poate fi urmărit pentru denegare de justiţie. Articolul 6. Acţiunea in timp a legii civile (1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. (2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării sale in vigoare. (3) De la data intrării in vigoare a legii noi, efectele legii vechi incetează, cu excepţia cazurilor in care legea nouă prevede altfel. (4) In cazul situaţiilor juridice contractuale in curs de realizare la data intrării in vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. (5) In situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de instrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic incheiat anterior intrării in vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sint, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

(35)Scopul acestuia articol este de a stabili unele reguli cu privire la acţiunea

legii civile in timp, adică cu privire la momentul de cind incepe acţiunea legii (intrarea in vigoare) şi cu privire la momentul cind incetează acţiunea legii (ieşirea din vigoare). In acest articol insă ne se stabilesc toate regulile cu privire la acţiunea legii civile ci doar cele care ţine de succesiunea legilor civile in timp. (36)Alin. (1) consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Prin neretroactivitatea legii civile trebuie de inţeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei in vigoare sau altfel spus trecutul scapă aplicării legii civile noi şi este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin adagiul tempus regit actum. Principiul neretroactivităţii stabilit in codul civil nu este opozabil legiuitorului.

Deci Parlamentul in orice caz poate atribui unei legi caracter retroactiv şi instanţele judecătoreşti sau alte organe care aplică normele civile nu vor putea refuza aplicarea legii pe motiv că aceasta contravine Codului civil. Principiul neretroactivităţii ar putea fi opozabil legiuitorului numai in cazul in care ar fi fixat in Constituţia Republicii Moldova. Redacţia actuală a art. 22 al Constituţiei nu de dă insă un răspuns clar la această intrebare. Nu există actualmente o claritate nici in privinţa poziţiei Curţii Constituţionale deoarece există hotăriri ale Curţii Constituţionale prin care aceasta se pronunţă ferm in favoarea neretroactivităţii legii dar există şi hotăriri (mai recente) din care rezultă că nu pot avea caracter retroactiv numai legile care stabilesc răspundere penală şi administrativă. Astfel prin Hotărirea nr. 32 din 29 octombrie privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea in vigoare a legii" Curtea Constituţională a declarat expres că legile nu pot avea caracter retroactive. După cum a menţionat Curtea Constituţională “Consacrat expres in art. 22 din Constituţie, principiul neretroactivităţii legii urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adincirea securităţii juridice, a certitudinii in raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă in posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”. Aceiaşi poziţie a fost exprimată de Curtea Constituţională şi in Hotăririle Curţii Constituţionale nr. 29 din 27 octombrie 1997 şi nr. 11 din 15 februarie 2001. Recent se pare că Curtea constituţională şi-a schimbat poziţia pentru că in Hotărirea nr. 26 din 23 mai 2002 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea in aplicare a art. 16 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească" a declarat că „Dispoziţiile art. 22 din Constituţie (privind neretroactivitatea legii) se rezumă la aceea că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, in momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decit cea care era aplicabilă in momentul comiterii actului delictuos”. Şi deşi in alineatul următor Curtea Constituţională a declarat „Principiul neretroactivităţii legii are un caracter universal...” afirmaţia Curţii „Este de observat, totodată, că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Or, art. 22 din Constituţie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. In afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepţii de la principiul neretroactivităţii legii normele juridice cu caracter imperativ legile interpretative, precum şi normele juridice in care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv”. In concluzie, legile (stricto senso) ar putea fi aplicate cu caracter retroactiv in cazurile in care acest lucru va fi prevăzut expres de legiuitor cu condiţia că norma privind caracterul retroactiv al legii nu este neconstituţională. Dreptul de a se pronunţa privind neconstituţionalitatea legii o are doar Curtea Constituţională (art. 134 al Constituţiei Republicii Moldova). Alte acte normative nu vor putea fi aplicate retroactiv chiar dacă autorul a prevăzut expres caracterul retroactiv, deoarece aceste acte normative trebuie să nu contravină Codului civil, inclusiv art. 6 (vezi comentariul la art. 2). (37)Prin neretroactivitatea legii trebuie de inţeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior şi nici condiţiile stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica condiţiile de incheiere a unui contract incheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvirşită anterior intrării legii in vigoare şi nici condiţiile de stingere a unei obligaţii stinse anterior intrării legii in vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. Astfel art. 846 care prevede că in contractele

de instrăinarea a bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă, in cazul decesului dobinditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la succesori lui, nu va modifica efectele produse de decesul dobinditorului (incetarea contractului şi restituirea casei transmiţătorului – art. 452 al Codului civil vechi) inainte de data intrării in vigoare a Codului civil. La fel regulile cu privire la obligativitatea punerii in intirziere a debitorului (art. 617) nu se vor aplica situaţiilor juridice in curs de realizare la momentul intrării in vigoare a codului dacă neexecutarea a avut loc inainte de intrarea in vigoare a Codului civil. (38)Din principiul neretroactivităţii rezultă că faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unor situaţii juridice, potrivit legii in vigoare la momentul realizării acestora, nu vor putea produce acest efect in temeiul legii ulterioare, adică legea ulterioară nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii care era in vigoare la momentul realizării faptului. Astfel contractul care nu a produs efecte juridice sau fapta care nu a dat naştere răspunderii juridice civile la data la care a fost incheiat (a avut loc) in conformitate cu legea in vigoare la acea dată. (39)Alin. (2) consacră un alt principiu al acţiunii in timp a legii civile – principiul aplicării imediate a legii noi. In conformitate cu acesta legea nouă se aplică situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării legii in vigoare. Astfel situaţiile juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării in vigoare a legii noi cad sub imperiul legii noi. Dacă insă elementele care alcătuiesc constituirea sau stingerea unei situaţii juridice au individualitate proprie şi s-au infăptuit inainte de intrarea in vigoare a legii noi atunci aceste elemente rămin guvernate de legea sub imperiul căreia sau produs. Astfel predarea şi recepţionarea bunurilor in contractul de vinzare-cumpărare incheiat anterior intrării legii noi in vigoare va fi guvernat de legea nouă. Dacă insă bunul fusese livrat pină la data intrării legii noi in vigoare această operaţie va rămine guvernată de legea veche, pe cind recepţionarea bunurilor se va face in conformitate cu legea nouă. (40)Efectele produse in timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea in vigoare la data cind se realizează fiecare efect in parte. Dar efectele produse de aceeaşi situaţie juridică din momentul intrării in vigoare a legii noi vor fi reglementate de aceasta in baza principiului aplicării imediate a legii noi. Astfel efectele unui contract de inchiriere sint determinate de legea in vigoare la data incheierii contractului şi legea nouă nu poate modifica drepturile şi obligaţiile părţilor acestui contract fără a avea un caracter retroactiv. Dacă insă neexecutarea obligaţiilor va avea loc după intrarea in vigoare a legii noi efectele neexecutării, deci drepturile şi obligaţiile părţilor, vor fi guvernate de legea nouă. (41)In alineatul trei in mare parte se repetă dispoziţiile alineatului doi privind aplicarea imediată a legii noi şi in acelaşi timp se stabileşte o excepţie de la acest principiu şi anumite ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi. Astfel in cazurile prevăzute de legea nouă legea civilă veche poate continua să fie aplicată unor situaţii determinate, deşi a intrat in vigoare o lege civilă nouă. Ultraactivitatea este justificată de necesitatea ca anumite situaţii juridice in curs de realizare să rămină guvernate de legea sub imperiul căreia au inceput respectiv să se constituie, să se modifice sau să se stingă. In doctrină se menţionează că există cazuri de ultractivitate care nu sint expres prevăzute de legea nouă dar care pot fi deduse prin interpretare. Spre exemplu se citează cazul de ultraactivitate a legilor juridice supletive. (42)In conformitate cu prevederile alin. (4) natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract existent la data intrării in vigoare a legii noi vor fi guvernate in continuare de legea sub imperiul căreia a fost incheiat contractul şi deci au luat naştere drepturile şi obligaţiile respective. Vor

rămine guvernate de asemenea de legea veche orice alte efecte produse de contract la data intrării in vigoare a legii noi. Spre exemplu modul de executare a obligaţiilor stabilit de părţi. Legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi alte efecte ale contractului doar in condiţia in care aceasta erau in fiinţă la data intrării in vigoare a legii noi. Cele care vor lua naştere sub imperiul legii noi vor fi guvernate de acesta. (43)In conformitate cu prevederile alin. (5) modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor apărute sub imperiul legii vechi vor fi guvernate de legea nouă de la data intrării acesteia in vigoare. Această regulă se va aplica doar in cazul in care in conformitate cu alin. (4) nu urmează să fie aplicate dispoziţiile legii vechi. (44)In conformitate cu prevederile alin. (1) condiţiile de valabilitate ale actului juridic urmează să fie guvernate de legea in vigoare la data incheierii actului juridic. Deci in cazul in care legea ulterioară adaugă o condiţie de valabilitate sau suprimă o asemenea condiţie actul juridic incheiat sub imperiul legii noi nu devine nul sau respectiv nu devine valabil ulterior intrării in vigoare a legii noi. Această regulă nu este insă valabilă şi pentru clauzele unui act juridic. In conformitate cu alin. (5) clauzele unui act juridic incheiat sub imperiul legii vechi şi care sint contrare dispoziţiilor imperative ale legii noi sint nule de la data intrării in vigoare a legii noi. Legea nouă nu poate afecta insă valabilitatea clauzelor actului juridic dacă situaţia juridică reglementată de aceste clauze deja s-a stins. Articolul 7. Legislaţia civilă şi tratatele internaţionale Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sint stabilite alte dispoziţii decit cele prevăzute de legislaţia civilă, se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.

(45)Scopul acestei norme este de a stabili reguli cu privire la corelaţia dintre
legislaţia civilă şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (46)In conformitate cu art. 7 in cazul in care vor exista contradicţii intre tratatele internaţionale la care este parte Republica Moldova şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. Această normă este in concordanţă cu art. 8 al Constituţiei Republicii Moldova care prevede că Republica Moldova se obligă să respecte tratatele internaţionale. (47)Noţiunea de tratat internaţional este definită in art. 1 al Legii 595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova care prevede că prin tratat internaţional trebuie inţeles „orice acord incheiat in scris de către Republica Moldova, destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional, perfectat fie intr-un instrument unic, fie in două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat, acord, convenţie, act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol, declaraţie, statut, act final, modus vivendi, aranjament etc., toate avind valoare juridică egală”. (48)In conformitate cu art. 3 al Legii 595/1999 există trei categorii de tratate internaţionale: a) tratatele interstatale care se incheie in numele Republicii Moldova; b) tratatele interguvernamentale, care se incheie in numele Guvernului Republicii Moldova; şi c) tratate interdepartamentale, care se incheie in numele ministerelor sau departamentelor Republicii Moldova. Indiferent de organul in numele căruia a fost incheiat tratatul internaţional

parte a acestuia este Republica Moldova şi in cazurile in care vor exista contradicţii intre tratatele din oricare categorie şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (49)Tratatele internaţional devin obligatorii pentru Republica Moldova in rezultatul exprimării consimţămintului de a fi legat printr-un tratat internaţional. Conform art. 4 alin. (1) al Legii 595/1999 consimţămintul de a fi legat printr-un tratat internaţional se exprimă prin „...semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat internaţional, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a consimţămintului”. Trebuie de avut in vedere că in conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii 595/1999 un tratat internaţional sau o parte a acestuia se poate aplica in mod provizoriu chiar inainte de intrarea in vigoare acestuia. (50)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie ţinut cont de faptul că acestea intră in vigoare pentru Republica Moldova in conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor (art. 18 alin. (1) al Legii 595/1999). Deci in acest caz nu sint aplicate regulile cu privire la intrarea in vigoare a legilor şi in special regula cu privire la inexistenţa legilor nepublicate in mod oficial. In conformitate cu art. 30 alin. (1) al Legii 595/1999 tratatul internaţional trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial in termen ce nu depăşeşte 15 zile de la data intrării in vigoare. Nepublicarea tratatului internaţional nu afectează insă valabilitatea acestuia. In conformitate cu art. 27 al Convenţiei cu privire la dreptul tratatelor, incheiată la Viena la 23 mai 1969 o parte a unui tratat internaţional nu poate invoca dispoziţii ale dreptului intern pentru a justifica refuzul de a aplica un tratat internaţional. (51)In conformitate cu art. 8 alin (2) al Constituţiei Republicii Moldova prevede că „intrarea in vigoare a unui tratat internaţional conţinind dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Art. 22 alin. (2) al Legii 595/1999 prvede că tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sint puse in vigoare şi nu sint aplicabile. Prin decizia nr. 5 din 24 noiembrie 2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului intre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999 curtea Constituţională s-a pronunţat că nici Constituţia Republicii Moldova şi nici Legea 595/1999 nu prevăd efectele juridice ale unui tratat internaţional intrat in vigoare şi declarat neconstituţional. In aceste condiţii Curtea Constituţională consideră că in cazul in care nu a avut loc revizuirea Constituţiei tratatul internaţional intrat in vigoare devine executoriu. Din această poziţie a Curţii Constituţionale rezultă că in cazul in care vor exista contradicţii intre un tratat internaţional care a intrat in vigoare pentru Republica Moldova şi Constituţia Republicii Moldova se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (52)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie de ţinut cont de faptul că in conformitate cu art. 21 al Legii 595/1999 interpretarea tratatului internaţional trebuie efectuată „...in conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional, astfel incit să se evite eventualele contradicţii dintre prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi dispoziţiile tratatului”. Este de menţionat că interpretarea tratatului internaţional trebuie să fie făcută ţinind cont de voinţa tuturor părţilor la tratat. In cazul in care intre părţile tratatului există contradicţii, poziţia părţii moldoveneşti faţă de interpretarea tratatului internaţional se determină ţinind cont de opinia ministerelor şi departamentelor, de atribuţiile cărora ţine obiectul tratatului, precum şi opinia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

Capitolul II APARITIA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR CIVILE. EXERCITAREA SI APARAREA DREPTURILOR CIVILE Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile (1) Drepturile şi obligaţiile civile apar in temeiul legii, precum şi in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sint prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar: a) din contracte şi din alte acte juridice; b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile; c) din hotărire judecătorească in care sint stabilite drepturi şi obligaţii; d) in urma creării şi dobindirii de patrimoniu in temeiuri neinterzise de lege; e) in urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii intelectuale; f) in urma cauzării de prejudicii unei alte persoane; g) in urma imbogăţirii fără justă cauză; h) in urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice in materie civilă. 1. In articolul comentat se enumără temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Printre acestea sunt menţionate: legea, actele persoanelor fizice şi juridice care nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Legea este considerată temeiul principal de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor. Termenul de „lege” nu trebuie inţeles in sens ingust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci şi celelalte acte normative elaborate in concordanţă cu legea. Articolul comentat admite posibilitatea apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Din aceste considerente enumerarea temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor nu este exhaustivă şi este posibilă apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile in baza altor temeiuri, dar cu respectarea condiţiilor cerute de lege. Actele juridice fac parte din categoria faptelor juridice. Faptele juridice sunt acele circumstanţe de fapt care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaţii. In unele cazuri ele apar datorită voinţei persoanei fizice, iar altele contrar voinţei acesteia. Această deosebire permite delimitarea faptelor juridice in acţiuni şi evenimente. Şi unele şi altele constituie temei pentru apariţia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice civile, doar cu condiţia că norma de drept leagă de ele anumite consecinţe juridice. Acţiunile, ca fapte juridice, se delimitează in acţiuni legale şi ilegale. Acţiunile ilegale sunt acţiunile care se săvirşesc contrara prevederilor legii sau altor acte normative. In art. 8 se menţionează printre temeiurile de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor aşa acţiuni i legale precum cauzarea de prejudicii unei persoane şi imbogăţirea fără justă cauză.

Printre acţiunile ilegale ca temei de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor se atribuie şi abţinerea de la anumite acţiuni – inacţiunile. Intr-o serie de norme ale prezentului cod se foloseşte termenul sinonim de „eschivare”. Eschivarea reprezintă neexecutarea acţiunilor in termenele şi ordinea stabilită fără indicarea motivelor. Astfel, eschivarea părţii obligate de la inregistrarea actului juridic dă dreptul părţii interesate să ceară repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea inregistrării actului juridic (art. 215). Aceleaşi consecinţe survin şi in cazul eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic (art. 213 alin. 2). Manifestarea de voinţa a persoanei cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, poate fi exprimată nu numai prin acţiuni active, ci şi prin tăcerea acesteia. Astfel, tăcerea se consideră exprimarea voinţei de a incheia actul juridic doar in cazurile prevăzute de lege sau de acordul părţilor (art. 208 alin. 4). Evenimentele sunt acele circumstanţe care nu depind de voinţa omului (naşterea şi moartea persoanei fizice, calamităţile naturale, acţiunile militare). Evenimentele ca temei pentru apariţia şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor sunt cuprinse intr-o serie de articole ale codului. 2. Alineatul comentat conţine enumerarea temeiurilor in baza cărora apar drepturile şi obligaţiile civile. a) Printre temeiurile de apariţia a drepturilor şi obligaţiilor civile in primul rind sunt menţionate contractele. Contractele, in condiţiile economiei de piaţă, constituie faptul juridic de bază care dă naştere la drepturi şi obligaţii civile. In virtutea principiului libertăţii contractuale, consfinţit la art. 667, acesta, de regulă, se incheie la acordul comun al părţilor, in mod liber, fără a fi impuşi. Art. 669 stabileşte excepţia de la principiul libertăţii contractuale, care constă in obligarea unei părţi contractante la incheierii contractului. De rind cu contractele civile, care sunt acte juridice bi- sau multilaterale, temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile constituie şi actele juridice unilaterale, pentru săvirşirea cărora este suficient manifestarea de voinţă a unei singure părţi (art. 196). Ca exemplu poate servi promisiunea publică de recompensă (art. 1371). b) Actele emise de o autoritate publică (organele legislative, executive sau administraţiei publice locale) sunt fapte juridice independente pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Actele emise de autoritate publică constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazurile expres prevăzute de lege, deoarece ele dau naştere la raporturi administrative, in care părţile se află pe poziţie de subordonare. In calitate de asemenea acte pot fi menţionate: actul inregistrării de stat a persoanei juridice, care constituie temei pentru constituirea persoanei juridice (art. 63); actul emis de autoritatea administraţiei publice locale prin care se dobandeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor găsite (art. 324 - 325) ş. a. c) Hotărarea judecătorească constituie un alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, ea constituie temei nu numai pentru modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor deja apărute, dar temei pentru apariţia lor. Recunoaşterea hotărarii instanţei de judecată ca fapt juridic, presupune că din momentul intrării ei in vigoare, drepturile şi obligaţiile civile se consideră apărute şi nu necesită acţiuni suplimentare pentru executarea forţată a hotărarii instanţei de judecată. Asemenea semnificaţie este atribuită hotărarii judecătoreşti prin care se declară valabilitatea actului juridic executat total sau parţial, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială (art. 213 alin. 2). Existenţa hotărarii judecătoreşti privind declararea valabilităţii actului juridic, nu necesită autentificarea ulterioară a acestuia. d) Patrimoniul poate fi creat sau dobindit nu numai in baza contractelor sau altor acte juridice, dar şi in urma altor temeiuri care nu sunt interzise de lege. Astfel, dreptul de proprietate poate fi dobindit prin producerea de bunuri (art. 320), descoperirea unei comori (art. 327) ş. a. e) La acţiunile care constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor se

atribuie elaborarea de lucrări ştiinţifice, cercetării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor, precum şi altor rezultate ale activităţii intelectuale. Drepturile civile asupra lucrărilor apar in virtutea faptului creării lor. Rezultatele activităţii intelectuale trebuie să fie recunoscute drept invenţii in ordinea stabilită de lege. Adică, dreptul asupra invenţiilor trebuie să fie confirmat prin patent. f) Acţiunile ilegale - cauzarea de prejudicii unei persoanei - constituie alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum şi dreptul creditorului de a cere repararea lui. Aceste obligaţii extracontractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV, care stabileşte condiţiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii, subiecţii care răspund pentru prejudicile cauzate, precum şi ordinea de repararea a prejudicului cauzat vieţii şi sănătăţii persoanelor, compensarea pagubei morale. g) Caracter extracontractual au şi obligaţiile care rezultă din imbogăţirea fără just cauză, reglementarea juridică a cărora se conţine la Capitolul XXXIII. Astfel, in rezultatul imbogăţirii fără justă cauză apare obligaţia persoanei de a restitui ceea ce a dobindit sau a realizat din contul altei persoanei fără temei legal sau contractuale (art. 1389 alin. 1). h) Prin alte fapte ale persoanelor fizice sau juridice care dau naştere la drepturi şi obligaţii se inţeleg acele temeiuri care deşi nu sunt acte juridice, dar ca fapte juridice dau naştere la raporturi juridice. Evenimentele sunt acele fenomene care se produc independent de voinţa omului şi constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazul in care legea leagă de producerea lor apariţia unor efecte juridice. Ca exemplu de asemenea evenimente poate servi naşterea copilului după decesul celui ce a lăsat moştenirea, astfel lărgindu-se cercul moştenitorilor ( art. 1433). Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor (1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să işi exercite drepturile şi să işi execute obligaţiile cu bunăcredinţă, in acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. (2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se inţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum consideră necesar, determinind de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cat şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul dreptului civil singur decide instrăinarea dreptului cei aparţine, precum şi refuzul de la acest drept. Rămane la dorinţa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaţii civile. Astfel, de exemplu, in conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele in unele cazuri nu numai că este in drept să incheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de voinţa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii. In exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut in vedere drepturile subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. In ceea ce priveşte posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea in viitor trebuie să se

ţină cont de art. 23 alin. 4. Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile. Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acţiunile săvarşite de titularul dreptului, cu excepţia acelor acţiuni care imbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu pot servi acţiunile proprietarului indreptate spre folosirea bunurilor pe care le are in proprietate sau altfel spus acţiuni indreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi folosinţă ce aparţin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt acele acţiuni, care imbracă forma actelor juridice, cat şi alte acţiuni cu caracter juridic. Spre exemplu, proprietarul poate să vandă casa de locuit, poate să o transmită in arendă, poate să o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acţiune cu caracter juridic, alta decat actul juridic civil, poate servi acţiunile creditorului de a reţine bunul exercitand dreptul de retenţie. Este interzisă influenţa din partea persoanelor terţe asupra drepturilor persoanei fizice sau juridice. Exercitarea drepturilor subiective civile este in strinsă legătură cu executarea obligaţiilor civile. In dependenţă de faptul cum va fi executată obligaţia civilă se va putea vorbi despre realizarea dreptului civil. Modalitatea de executare a obligaţiilor diferă in raporturile juridice civile absolute de cea din raporturile juridice relative. Astfel, in cazul raporturilor absolute obligaţia se execută prin inacţiunile de la care urmează să se abţină subiectul pasiv (in cazul dreptului de proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abţine de la săvarşirea acţiunilor care ar prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). In schimb, in cazul raporturilor relative obligaţia va fi executată prin săvarşirea acţiunilor, corespunzătoare naturii juridice a raportului obligaţional, de către persoana obligată (spre exemplu in raportul de vanzare-cumpărare vanzătorul trebuie transmită bunul compărătorului). Exercitării drepturilor şi obligaţiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă nişte cerinţe generale inaintate faţă de titularii drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, persoanele fizice şi juridice işi exercită drepturile şi işi execute obligaţiile cu bună-credinţă, in acord cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Primul principiu este principiul bunei-credinţe in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. Dacă persoana in exercitarea drepturilor sau executarea obligaţilor a acţionat cu bună-credinţă apoi actele juridice incheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule. Al doilea principiu este principiul legalităţii exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. In conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite drepturile civile in aşa fel ca acţiunile săvarşite de el să nu contravină normelor legale. La fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor. Al treilea principiu constă in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor in corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forţă obligatorie pentru părţile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile inserate in contract. Dar contractul va avea forţă de lege intre părţi numai in cazul in care corespunde prevederilor legii, adică nu conţine prevederi contrare legii. Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Acest principiu impune subiectelor a respecta, in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, nu doar prevederile legale, dar şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi in alte norme ale Cc (art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3, art. 1332). 2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea

acestui drept. Astfel, in virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale (posesia, folosinţa, dispoziţia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar atunci cand acest efect este prevăzut expres in lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). In cazul drepturilor de creanţă, neexercitarea lor pe o durată de timp indelungată (perioadă ce depăşeşte termenul de prescripţie) va face ca creditorul să nu poată obţine o executare silită a obligaţiei, aceasta transformandu-se din obligaţie perfectă in obligaţie imperfectă. Articolul 10. Apărarea judiciară a drepturilor civile (1) Apărarea drepturilor civile incălcate se face pe cale judiciară. (2) Modul de aplanare a litigiului dintre părţi pină la adresare in instanţa de judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract. (3) Apărarea drepturilor civile pe cale administrativa se face doar in cazurile prevăzute de lege. Hotărirea emisă pe cale administrativă poate fi atacată in instanţa de judecată. 1. Posibilitatea apărării drepturilor civile incălcate constituie una din garanţiile realizării lor. Dreptul la apărarea judiciară şi accesul liber la justiţie sunt garantate de Constituţie (art. 20). In articolul comentat sunt consfinţite următoarele prevederi fundamentale: drepturile civile sunt susceptibile de apărare judiciară independent de faptul dacă sunt sau nu prevederi exprese in Codul civil sau alte legi; instanţa de judecată apără nu numai drepturile, dar şi interesele legitime, atit cele incălcate, cit şi cele contestate; apărarea judiciară este o formă de apărare preponderentă, dar nu exclusivă de apărare. Se admite şi apărarea pe cale administrativă a drepturilor incălcate, dar această cale este admisă numai in cazurile expres stabilite in lege, după subiectele raportului juridic menţinindu-se dreptul de a ataca in instanţa de judecată hotărirea emisă pe cale administrativă. Dreptul de a ataca hotărirea emisă pe cale administrativă nu depinde de faptul dacă este prevăzută această posibilitate in lege sau alte acte normative. 2. In cazurile stabilite in lege sau contractul incheiat intre părţi pină la adresarea in instanţa de judecată, părţile sunt obligate să aplaneze prealabil litigiul apărut. Este de menţionat că modul de aplanare a litigiului pină la adresarea in instanţa de judecată trebuie să fie expres stabilit in lege sau să se conţină in contract. Nerespectarea modului de aplanare prealabilă a litigiului face ca cererea de chemare in judecată depusă să fie restituită, conform art. 170 CPC, dar aceasta nu exclude posibilitatea adresării repetate, dacă este adusă dovada soluţionării prealabile a litigiului.

3. La apărarea drepturilor civile pe cale administrativă, aplicată in cazurile expres stabilit in lege, pot fi atribuite, in primul rind depunerea plingerilor asupra acţiunilor şi actelor organelor de stat la organul ierarhic superior, in al doilea rind, adoptarea de către organele de stat, imputernicite cu funcţii jurisdicţionale, a hotăririlor cu utilizarea metodelor de apărare a drepturilor civile stabilite la art. 11, cu respectarea procedurii stabilite de actele normative. Astfel, conform art. 273 din Codul Vamal nr. 1149/2000, persoanele fizice şi juridice care nu sunt de acord cu decizia organului vamal privind aplicarea sancţiunii o atacă la Departamentul Vamal. Decizia Departamentului Vamal asupra plingerii impotriva organului vamal privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată in judecată in termen de 10 zile de la emitere. De asemenea, in ordine administrativă pot fi atacate deciziile organului fiscal sau acţiunile funcţionarului fiscal, conform art. 269 din Codul Fiscal nr. 1163/1997. In ordine administrativă sunt apărate drepturile civile de către organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei. In cazurile incălcării de către agenţii economici a prevederilor legii respective, organele de stat de reglementare antimonopolistă examinează cauzele date in baza declaraţiilor făcute de agenţii economici, de organele puterii şi ale administraţiei, de societăţi şi uniuni de consumatori sau din iniţiativă proprie. Cauzele se examinează in ordinea stabilită de Guvern. Astfel, organele de stat de reglementare antimonopolistă aplică metodele de apărare a drepturilor incălcate stabilite la art. 11. Dispoziţia organului de stat de reglementare antimonolistă poate fi atacată in instanţă de judecată de către agenţii economici, organele puterii şi ale administraţiei şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru a declara nevalabile aceste dispoziţii. Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile Apărarea dreptului civil se face prin: (53)recunoaşterea dreptului; (54)restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui; (55)recunoaşterea nulităţii actului juridic; (56)declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică; (57)impunerea la executarea obligaţiei in natură; (58)autoapărare; (59)repararea prejudiciilor; (60)incasarea clauzei penale; (61)repararea prejudiciului moral; (62)desfiinţarea sau modificarea raportului juridic; (63)neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publica; (64)alte căi prevăzute de lege. In articolul comentat sunt enumerate metodele de apărare a drepturilor civile. Printre acestea doar două sunt noii, celelalte fiind cunoscute şi Codului civil din 1964. Metodele indicate pot fi grupate in: metode aplicate numai de către instanţa de judecată (ca exemplu recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică etc.), metode care pot fi aplicate atit de către participanţii la raporturile juridice civile cit şi prin intermediul instanţei de judecată (repararea prejudiciilor, incasarea clauzei penale etc.), autoapărarea,

apărarea drepturilor civile fără participarea instanţei de judecată. Unele dinte metodele enumerate pot fi aplicate nu numai de către instanţa de judecată, dar şi de organele de stat, care in cazurile prevăzute de lege, realizează apărarea drepturilor civile pe cale administrativă. De exemplu, organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei, este in drept să oblige agentul economic sau organul puterii sau al administraţiei să lichideze incălcarea, să restabilească situaţia iniţială, să rezilieze sau să modifice contractul sau acordul, să anuleze ori să modifice actul nelegitim adoptat. Enumerarea metodelor de apărare a drepturilor civile nu este exhaustivă, ceea ce inseamnă că drepturile civile pot fi apărate şi prin alte metode care sunt prevăzute de lege. a) Recunoaşterea dreptului. Necesitatea aplicării metodei respective apare in cazul in care dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau există pericolul real de a fi exercitate asemenea acţiuni. Deseori incertitudinea dreptului subiectiv duce la imposibilitatea sau ingreuiază titularul de a beneficia de el. Spre exemplu, dacă proprietarul unui imobil nu are documentele care ar confirma dreptul de proprietate, aceasta face imposibilă instrăinarea lui. Recunoaşterea dreptului constituie mijlocul de inlăturare a stării de incertitudine in relaţiile dintre persoane, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea şi evitarea acţiunilor din partea persoanelor terţe, care atentează la realizarea lui firească. Recunoaşterea dreptului, ca metodă de apărare a drepturilor, se poate realiza pe cale judiciară. Cerinţa reclamantului de a recunoaşte dreptul este adresată instanţei de judecată, care oficial confirmă existenţa sau lipsa dreptului contestat la reclamant. In unele cazuri recunoaşterea dreptului constituie temei pentru aplicarea altor metode de apărare prevăzute de lege. Astfel, pentru restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului sau obligarea la executarea obligaţiei in natură, este necesar a stabili dacă reclamantul dispune de dreptul apărarea căruia o solicită. Dar deseori recunoaşterea dreptului are importanţă de sine stătătoare şi nu se imbină cu alte metode de apărare. Recunoaşterea dreptului este cea mai răspindită metodă de apărare a dreptului de proprietate, altor drepturi reale, precum şi a drepturilor relative. b) Restabilirea situaţiei existente anterior incălcării dreptului este altă metodă independentă de apărare a dreptului. Această metodă se aplică in cazurile in care dreptul subiectiv civil incălcat nu se stinge şi poate fi restabilit ca rezultat al inlăturării consecinţelor negative ale incălcării lui. Restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului constă in săvirşirea unor acţiuni, precum revendicarea bunului din posesiunea ilegală (art. 374). Metodă răspindită de apărare a dreptului subiectiv civil reprezintă suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui. Această metodă de apărare poate fi aplicată atit de sine stătător cit şi in ansamblu cu alte metode, precum repararea prejudiciilor sau incasarea clauzei penale. Esenţa acestei metode de apărare a dreptului constă in posibilitatea titularului dreptului de a suprima (inlătura) acţiunile care incălcă dreptul sau care creează pericolul incălcării lui. Astfel, proprietarul este in drept să ceară incetarea incălcării dreptului său, deşi acestea nu sunt insoţite de deposedarea lui prin intentarea acţiunii negatorii (art. 376). Titularul dreptului are posibilitatea de a se apăra şi in cazul in care se creează pericolul incălcării dreptului lui. Astfel, in cazul pericolului prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să intreprindă măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol (art. 380). c) Apărarea drepturilor subiective civile poate avea loc şi prin metoda recunoaşterii nulităţii actului juridic. Nulitatea este o sancţiune civilă, indreptată impotriva efectelor actului juridic civil, care este incheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate (a se vedea art. 216 – 233 şi comentariul respectiv).

d) Apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice se poate realiza prin intermediul declarării nulităţii actului emis de o autoritate publică. Dacă prin emiterea de către o autoritate publică a unui act se incalcă drepturile titularilor, aceştia sunt in drept să ceară instanţei de judecată nulitatea lui. Stabilindu-se că actul emis contravine legii şi incalcă dreptul subiectiv civil al titularului, instanţa de judecată il declară nul total sau parţial. In cazul dat nu se cere anularea lui ulterioară de către autoritatea care l-a emis. Persoanele fizice şi juridice pot să ceară nu numai nulitatea actelor ilegale ale autorităţilor publice, dar şi actele emise de organele de conducere ale persoanei juridice, dacă ele nu corespund legii sau altor acte normative şi incalcă drepturile persoanelor fizice sau juridice. Astfel, instanţele de judecată vor examina cererile acţionarilor privind declararea nulităţii hotăririlor adunării generale a acţionarilor, organelor de conducere şi altor organe ale societăţii, care incalcă drepturile stabilite de lege ale acţionarilor. Actele autorităţilor publice se declară nule din momentul emiterii lor. Cerinţa de declarare a nulităţii actului poate fi insoţită şi de alte metode de apărare, de exemplu cerinţa de reparare a prejudiciului sau poate avea caracter independent, dacă interesul titularului dreptului subiectiv civil se reduce numai la constatarea nulităţii actului, care impiedică realizarea dreptului. e) Impunerea la executarea obligaţiei in natură se caracterizează prin aceea că debitorul este obligat, la cererea creditorului, să execute acea prestaţie la care s-a obligat. Prestaţia poate consta in a da, a face sau a nu face. Această metodă de apărare a dreptului se aplică in raporturile obligaţionale. Obligarea debitorului la executarea prestaţiei in natură are ca scop protejarea intereselor creditorului, care este indreptăţit să ceară anume acea prestaţie la care s-a obligat debitorul, indiferent de faptul dacă ultimul susţine că valoarea prestaţiei propuse este mai mare decit cea datorată. Creditorul este in drept să insiste ca debitorul să intreprindă acele acţiuni care constituie obiectul raportului obligaţional: de a da un bun, a presta un serviciu, ş. a. Numai in cazul in care executarea in natură a obligaţiei a devenit imposibilă sau creditorul a pierdut interesul, executarea in natură a obligaţiei urmează să fie inlocuită cu altă metodă de apărare la alegerea creditorului. f) Autoapărarea ocupă un loc aparte in sistemul mijloacelor de apărare a drepturilor subiective civile. In scopul autoapărării, nu sunt considerate ilicite acţiunile persoanei care ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze, dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată (art. 13). g) Repararea prejudiciilor reprezintă acea metodă de apărare a drepturilor civile incălcate, care dă posibilitate persoanei drepturile căreia au fost lezate să ceară repararea integrală acestora (art. 14). h) Clauza penală reprezintă o evaluare anticipată de către părţi a prejudiciului. Stabilirea clauzei penale prin contract sau prin lege are ca scop preintimpinarea incălcării drepturilor civile şi stimulează executarea obligaţiilor. De aceea clauza penală este nu numai mijloc de apărare a drepturilor civile, dar şi mijloc de garantare a executării obligaţiilor civile (art. 624 - 630). Incasarea clauzei penale poate avea loc atit benevol, cit şi in mod forţat prin intermediul instanţei de judecată. i) Repararea prejudiciului moral este acea metodă de apărare a dreptului civil care constă in obligarea persoanei care a cauzat suferinţe fizice sau psihice la plata unei compensaţii băneşti unei alte persoane. Aplicarea metodei date de apărare a drepturilor civile se limitează la următoarele circumstanţe: in primul rand, cererea de compensare a prejudiciului moral poate fi intentată de o persoană fizică concretă şi in al doilea rand, prin fapta persoanei obligate la compensarea prejudiciului sunt incălcate drepturile personale nepatrimoniale. Posibilitatea de compensare a prejudiciului moral in cazul incălcării altor drepturi subiective civile are loc numai in

cazurile expres prevăzute de legislaţie. j) Metodă specifică de apărare a drepturilor civile constituie desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. In temeiul acestei metode de apărare a dreptului incălcat, titularul dreptului este indreptăţit să solicite de la contraagentul său desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. De exemplu, această metodă de apărare a dreptului incălcat este aplicabilă in relaţiile dintre consumatori şi vinzători. Astfel, conform art. 11 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 1453/1993, consumatorul are la dispoziţie o serie de drepturi, pe care le poate valorifica, la alegerea sa, in cazul in care depistează careva defecţiuni ale produselor procurate, in decursul termenului de garanţie sau de valabilitate. Printre aceste drepturi se enumere şi dreptul consumatorului de a cere inlocuirea gratuită a produsului cu un alt produs de calitate corespunzătoare sau rezilierea contractului şi restituirea preţului. De cele mai dese ori această metodă de apărare a drepturilor civile se realizează in ordine extrajudiciară, iar in caz de apariţie a divergenţelor – pe cale judiciară. k) Neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică. In cazul emiterii de către autoritatea publică a actelor care contravin legii, instanţa de judecată nu le aplică, chiar dacă declararea nulităţii lor nu este de competenţa sa. Totodată instanţa de judecată trebuie să motiveze din ce considerente nu aplică prevederile actului, precum şi să indice cărei norme şi cărei legi contravine actul respectiv. In cazul in care este competenţa instanţei de judecată declararea nulităţii actului, aceasta nu se poate limita numai la neaplicarea lui, ci trebuie să declare nulitatea lui. Nu numai instanţa de judecată este cea care nu trebuie să aplice actele care contravin legii, dar şi oricare alt organ care realizează apărarea drepturilor persoanelor fizice sau juridice. l) Apărarea drepturilor civile poate avea loc şi prin intermediul altor metode. Posibilitatea dată rezultă din conţinutul articolului comentat, deoarece enumerarea metodelor nu este exhaustivă. Astfel, prin lege pot fi prevăzute alte metode de apărare a drepturilor civile. Articolul 12. Declararea nulităţii actului ce contravine legii emis de o autoritate publica (1) Actul, emis de o autoritate publică, ce incalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui. (2) In cazurile recunoaşterii de către instanţa de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul incălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi. 1. Art. 53 din Constituţie consfinţeşte dreptul fundamental al persoanei vătămate intr-un drept de o autoritate publică prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Articolul comentat dezvoltă norma constituţională şi conferă instanţei de judecată dreptul de a declara nul actul care contravine legii emis de o autoritate publică. Posibilitatea atacării in instanţa de judecată a actului ilegal emis de o autoritate publică este reglementată de art. 11 ca una din metodele de apărare a drepturilor civile. Prin prevederile articolului dat se instituie controlul judecătoresc asupra actelor emise de o autoritate publică, care este mult mai efectiv spre deosebire de cel administrativ, deoarece la infăptuirea justiţiei judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecarea pricinii in instanţă de judecată dă posibilitate ca litigiul să fie examinat public şi a adopta o hotărire legală şi

intemeiată. Temei pentru adoptarea de către instanţa de judecată a hotăririi prin care se declară nul actul emis de autoritatea publică constituie necorespunderea actului legii, adică ilegalitatea acestuia, precum şi incălcarea prin actul emis a drepturilor şi intereselor civile ale persoanelor fizice sau juridice. Sunt pasibile de nulitate actele emise de autorităţile publice care au caracter atit normativ cit şi individual. Necorespunderea actului emis prevederilor legii constă in: interpretarea incorectă sau aplicarea greşită a legii la emiterea actului; emiterea actului de autoritatea publică cu depăşirea imputernicirilor sale sau incălcarea procedurii de emitere; atragerea la răspundere, care nu este stabilită in actul normativ şi alte incălcări. Actul ilegal trebuie să incalce un drept sau interes a persoanei care s-a adresat in instanţa de judecată. Aceste condiţii trebuie intrunite cumulativ. Cu cerere de chemare in judecată privind declararea nulităţii actului ilegal emis de o autoritate publică se poate adresa persoana fizică sau juridică drepturile sau interesele căreia au fost incălcate. De asemenea, cu asemenea cerere de chemare in judecată se poate adresa şi procurorul dacă prin emiterea unui asemenea act se incalcă interesele statului şi ale societăţii (art. 71, 72 din CPC). Conform Legii nr. 1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei autorităţile administraţiei publice şi factorii lor de decizie au dreptul de a depune cerere in instanţa de judecată privind declararea nulităţii deciziei Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, care nu corespunde legii ori emiterea este cu incălcarea competenţei sau modului stabilit. Ordinea de examinare a cererilor de chemare in judecată este stabilită de Capitolul XXII din CPC şi Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000. 2. Dacă instanţa de judecată recunoaşte actul emis de o autoritate publică ca fiind nul, dreptul sau interesul incălcat pot fi restabilite sau apărate. Restabilirea sau apărarea dreptului sau interesului incălcat se face prin metodele reglementate de prezentul Cod şi de alte legi. Articolul 13. Autoapărarea (1) Nu sint ilicite acţiunile persoanei care, in scopul autoapărării, ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau, in acelaşi scop, reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat să tolereze acţiunea dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi dacă, fără o intervenţie imediată, există pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanţial ingreuiată. (2) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. (3) In cazul deposedării de bunuri, trebuie să se solicite imediat sechestrarea acestora dacă nu este obţinută executarea silită. (4) Daca este reţinută, persoana obligată trebuie să fie adusă imediat in faţa autorităţii competente. (5) Persoana care a săvirşit una dintre acţiunile prevăzute la alin.(1), presupunind in mod eronat ca are dreptul la autoapărare, este obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi, chiar daca eroarea nu se datorează culpei sale. 1. Autoapărarea reprezintă una din metodele de apărare a drepturilor civile. Pentru această metodă de apărare a drepturilor civile este caracteristic faptul că titularul dreptului civil se apără prin acţiunile proprii. Spre deosebire de alte metode de apărare a drepturilor civile, acest mod de apărare este o măsură prealabilă de apărare şi se realizează fără adresare la instanţa de judecată sau alt organ competent, care realizează apărarea drepturilor civile incălcate.

Din prevederile acestui aliniat cat şi alin. 3-5 pot fi evidenţiate următoarele caractere ale autoapărării: a) autoapărarea poate fi exercitată in cazul in care dreptul subiectiv a fost incălcat sau prelungeşte a fi incălcat (spre exemplu dacă o persoană este obligată să restituie un bun pe care il deţine proprietarului, dar nu o face, atunci proprietarul va putea sustrage acest bun, in cazul in care cel ce posedă bunul pleacă peste hotare stabilindu-şi domiciliul permanent intr-o altă ţară). b) circumstanţele in care este exercitat dreptul la autoapărare exclud pentru moment posibilitatea adresării in organele competente pentru a cere apărarea dreptului subiectiv incălcat. In acest sens la alineatul comentat se stabileşte că se va putea apela la autoapărare „dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată”. c) după regula generală autoapărarea se exercită nemijlocit de către persoana al cărui drept a fost incălcat. Cu toate acestea dispoziţia alineatului comentat permite a apela şi la ajutorul terţelor persoane intru exercitarea dreptului la autoapărare. Spre exemplu, in cazul nostru descris la lit. a, este posibil să se apeleze la ajutorul prietenelor pentru a sustrage bunul datorat, numai că urmează a fi respectate strict condiţiile autoapărării. d) autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. Acest caracter al autoapărării este expres prevăzut in alin. 2. In cazul in care autoapărarea va depăşi aceste limite ea va fi calificată ca samovolnicie, ceea ce in corespundere cu prevederile art. 352 din Codul penal va atrage răspunderea penală. Prin introducerea autoapărării, legiuitorul permite persoanei să-şi aptere dreptul incălcat dacă sunt intrunite cumulativ trei condiţii: a) există incălcarea dreptului sau pericolul incălcării lui; b) necesitatea curmării sau evitării incălcării dreptului; c) intreprinderea măsurilor corespunzătoare caracterului şi conţinutului incălcării dreptului. Exercitarea dreptului la autoapărare poate fi exercitat prin: a) sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unui bun; b) reţinerea persoanei obligate care ar putea să se ascundă. După cum se poate observa, acţiunile persoanei care au ca scop autoapărarea pot fi indreptate fie impotriva bunurilor persoanei obligate, fie nemijlocit impotriva persoanei obligate. Referitor la bunuri, in scopul autoapărării persoana este autorizată fie să sustragă, fie să distrugă sau să deterioreze un bun care aparţine persoanei obligate. Aşa spre exemplu, proprietarul bunului este in drept să sustragă bunul din posesia hoţului cind acesta a fost prins la locul săvirşirii infracţiunii, la fel bunul poate fi sustras in cazul cind este deţinut de o persoană care nu este proprietar şi această persoană intenţionează a doua zi să plece peste hotare, ceea ce va ingreuia substanţial realizarea dreptului persoanei indreptăţite. In ceea ce priveşte acţiunile săvarşite in scop de autoapărare indreptate impotriva persoanei, apoi acestea pot consta fie in reţinerea persoanei obligate, fie in inlăturarea rezistenţei celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze. 2. Acţiunile persoanei indreptate spre apărarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale nu sunt ilicite, dacă ele sunt săvirşite cu scopul autoapărării, in limitele necesare inlăturării pericolului. Legiuitorul nu specifică ce se are in vedere prin limitele necesare inlăturării pericolului, dar acestea pot fi deduse din circumstanţele concrete ale cazului. Ca exemplu de depăşire a limitelor necesare inlăturării pericolului constituie distrugerea de către persoană a bunurilor persoanei obligate valoarea cărora depăşeşte esenţial valoarea creanţei persoanei care a apelat la acest mod de autoapărare. 3. In dependenţă de faptul la ce modalitate de autoapărare recurge persoana indreptăţită, legiuitorul o obligă ulterior să respecte o anumită procedură. Astfel, dacă ca rezultat al autoapărării persoana care a recurs la autoapărare a deposedat

persoana obligată de un bun, prima este obligată să solicite imediat sechestrarea acestuia, dacă nu a obţinut executarea silită. 4. In cazul in care persoana indreptăţită recurge la reţinerea persoanei obligate, atunci este necesar ca persoană reţinută să fie adusă in faţa autorităţii competente. 5. Pentru recurgerea la autoapărare, dar fără temeiuri justificate survin consecinţe negative pentru persoana care a aplicat autoapărarea in asemenea condiţii. Astfel, este important să se cunoască faptul că dacă persoana a apelat la autoapărare, intru apărarea drepturilor sale, săvirşind una dintre acţiunile stabilite la alin. (1), insă a presupus in mod eronat că are dreptul la autoapărare, atunci ea va fi obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat are loc conform prevederilor art. 14. Repararea prejudiciului se va efectua chiar şi atunci cand eroarea nu se datorează culpei celui ce a apelat la autoapărare.

Articolul 14. Repararea prejudiciilor (1) Persoana lezata intr-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata intr-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului incălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin incălcarea dreptului (venitul ratat). (3) Dacă cel care a lezat o persoana intr-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezata este in drept să ceară, pe lingă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie. 1. Articolul comentat conţine reglementări generale privind repararea prejudiciilor. Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciilor rezultă din faptul lezării lor in drepturi, indiferent de faptul dacă se conţine sau nu asemene prevedere in norma Codului. Metodei de reparare a prejudiciilor ii este atribuit un caracter universal de apărare a drepturilor civile. Această metodă poate fi combinată cu alte metode de apărare. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciilor stă unul din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a prejudiciului, care constă in despăgubirea titularului dreptului incălcat atit pentru prejudiciul efectiv, cit şi pentru venitul ratat. De la acest principiul este şi excepţia, care constă in repararea prejudiciului intr-un volum redus, dacă aceasta este prevăzut de lege (art. 1376 alin. 5). 2. La alin. 2 se enumără două tipuri de prejudicii: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. In conţinutul prejudiciului efectiv sunt incluse: cheltuielile pe care o persoană lezată intr-un drept le-a suportat real la momentul intentării acţiunii sau care urmează să fie suportate la restabilirea dreptului incălcat, adică cheltuielile suplimentare. La prejudiciul efectiv sunt atribuite şi pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea bunurilor, deoarece şi in acest caz de asemenea sunt suportate cheltuieli. Venitul ratat este acel venit care ar fi fost posibil in condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului in imprejurări normale (de exemplu, s-ar fi executat contactul). In toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cit şi cel care urmează să fie suportat trebuie dovedită legătura cauzală intre incălcarea (neexecutarea) obligaţiilor şi pagubele cauzate, precum şi mărimea acestora. Aceeaşi cerinţă trebuie să fie respectată şi in cazul solicitării reparării venitului ratat. Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost

obţinut din cauza incălcării obligaţiei, precum şi legătura cauzală intre neexecutare şi venitul ratat. La calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realităţii acelor venituri, care persoana prejudiciată presupunea că-l va obţine in condiţiile normale ale circuitului civil. Prin condiţii normale ale circuitului civil se inţelege acele condiţii tipice de funcţionare a pieţii, asupra cărora nu influenţează circumstanţele imprevizibile sau imprejurările considerate ca forţă majoră. 3. Partea lezată intr-un drept este protejată sporit prin faptul că i se pune la dispoziţie dreptul de a cere, pe lingă repararea prejudiciilor şi partea din venit rămasă după reparaţie, dacă cel care a cauzat prejudiciul obţine asemenea venit. Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sint apărate in cazurile şi in modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, in limita in care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului incălcat şi din caracterul consecinţelor acestei incălcări. Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective ale persoanelor fizice, iar in unele cazuri şi ale persoanelor juridice, care apar in legătură cu reglementarea de către normele dreptului civil a relaţiilor personale nepatrimoniale. Drepturilor personale nepatrimoniale le sunt specifice o serie de trăsături: in primul rind, ele sunt lipsite de conţinut economic, adică nu pot fi exprimate in bani, in al doilea rind, ele sunt indisolubil legate de personalitatea titularului, ceea ce insemnă că nu pot fi instrăinate sau transmise in alt mod altor persoane. Unele particularităţi, in temeiul legii, sunt specifice doar unor drepturi exclusive ale persoanelor juridice, ca de exemplu, dreptul la firmă, la marca de produs şi la marca de serviciu. In cazurile stabilite de lege ele pot fi instrăinate. Apărarea juridico-civilă a drepturilor personale nepatrimoniale este posibilă in următoarele cazuri: cind esenţa dreptului sau valorii incălcate şi caracterul consecinţelor acestei incălcări admite posibilitatea aplicării metodelor generale (art. 11) şi, in al doilea caz cind pentru apărarea acestor drepturi in prezentul cod şi in alte legi sunt prevăzute metode speciale de apărare. Asemenea metode speciale de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale sunt stabilite pentru apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice (art. 16), apărarea dreptului la nume (art. 29), pentru apărarea proprietăţii intelectuale. Nu este exclus că pentru apărarea drepturilor personale nepatrimoniale sau altor valori nemateriale concomitent pot fi aplicate atit metodele speciale cit şi cele generale de apărare. De regulă, dintre metodele generale de cele mai dese ori se aplică repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral. Astfel, apărarea vieţii, sănătăţii sau libertăţii şi inviolabilităţii persoanei in temeiul Capitolului XXXIV, care prevede repararea prejudiciilor (pierderea sau reducerea capacităţii de muncă, cheltuielile suplimentare etc.) şi compensarea prejudiciului moral. Mărimea prejudiciului care urmează să fie reparat, precum şi modul de calculare se stabileşte de lege. Pentru apărarea libertăţii şi inviolabilităţii persoanei se aplică prevederile art. 1405, precum şi Legea nr.1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi e anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţei judecătoreşti. Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale. (2) Orice persoană este in drept să ceară dezminţirea informaţiei ce ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a raspindit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii. (3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia. (4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspindită printr-un mijloc de informare in masă, instanţa de judecată il obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotăririi judecătoreşti. (5) In cazul in care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să inlocuiască documentul. (6) In alte cazuri decit cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată. (7) Persoana lezată in drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare in masă, este in drept să publice replica sa in respectivul mijloc de informare in masa pe contul acestuia. (8) Orice persoana in a cărei privinţă a fost răspindită o informaţie ce ii lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este in drept, pe lingă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel. (9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este in drept să adreseze in instanţa de judecată o cerere in vederea declarării informaţiei răspindite ca fiind neveridică. 1. Articolul comentat consfinţeşte garanţiile juridico-civile de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice la onoare, demnitate şi reputaţie profesională. Onoarea persoanei fizice reprezintă aprecierea socială a acesteia din partea societăţii. Demnitate este autoaprecierea din partea persoanei a calităţilor sale morale, profesionale. Reputaţia profesională constituie aprecierea calităţilor profesionale ale persoanei. 2. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată este in drept să recurgă la apărarea lor. Ea este in drept să ceară dezminţirea acelor informaţii care ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dacă nu corespund realităţii. Prin „informaţii” se are in vedere orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă, de sunet şi/sau de imagine. Răspindirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională constă in publicarea in presă a informaţiilor, translarea, difuzarea unor asemenea informaţii in emisiunile radiofonice şi televizate, demonstrarea in programele de cronică cinematografică şi in alte mijloace de comunicare, in caracteristicile de serviciu, precum şi in discursurile publice sau comunicarea lor in altă formă, inclusiv orală citorva sau cel puţin unei persoane. Răspindirea informaţiilor se consideră de asemenea demonstrarea (afişarea) in locurile publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere, expunerea acestor informaţii in foile volante caricaturile difuzate care prin conţinutul sau forma lor ponegresc onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională. Comunicarea unor asemenea de informaţii persoanei la care se referă nu constituie răspindire, dar

poate duce la atragerea persoanei care răspindeşte la răspundere penală pentru calomnie, dacă sunt intrunite elementele componenţei de infracţiuni (art. 170 Cod penal). Afirmaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt acelea care nu corespund realităţii şi discreditează onoarea, demnitatea şi reputaţia persoanei in opinia publică sau in opinia unor persoane din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor morale ale societăţii (informaţiile despre săvirşirea unei fapte nedemne, comportarea nedemnă in colectivul de muncă, in familie, in viaţa cotidiană, informaţiile care ponegresc activitatea de producţie, gospodărească şi obştească, reputaţia etc. ). Persoanele fizice şi juridice sunt in drept să ceară dezminţirea informaţiilor carei lezează onoarea, demnitatea, reputaţia profesională numai in acele cazuri in care ele nu corespund realităţii. Răspandirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dar care corespunde realităţii, nu dă dreptul reclamantului de a cere dezminţirea acestor informaţii. De asemenea nu pot fi dezminţite informaţiile care se cuprind in hotăririle şi sentinţele judiciare, demersurile in scris (verbale) şi depoziţiile martorilor adresate anchetei sau instanţei de judecată in procesul soluţionării unei cauze, in ordonanţele de anchetă şi administrative, in hotăririle organelor puterii şi administraţiei de stat, comisiilor de atestare, in actele despre aplicarea faţă de lucrător a sancţiunii disciplinare şi in alte documente oficiale, pentru atacarea cărora legislaţia prevede o altă cale. In cazul răspandirii informaţiilor care lezează reputaţia profesională a persoanei juridice, ea este in drept să ceară dezminţirea lor, schimbarea documentelor emise, publicarea replicii in mijloacele de informare in masă, declararea informaţiei ca fiind neveridică. Persoana juridică este in drept să ceară şi repararea prejudiciului cauzat. Prejudiciului moral cauzat persoanei juridice nu poate fi compensat, prejudiciul moral compensandu-se numai persoanelor fizice, fiindcă numai aceasta pot suporta suferinţe psihice sau fizice. La examinarea acţiunii privind dezminţirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, sarcina probaţiuei revine atit reclamantului, cit şi reclamatului. Reclamatul este obligat să dovedească că informaţia răspandită corespunde realităţii. Reclamantului este obligat să demonstreze numai faptul răspandirii afirmaţiilor de către reclamat. Reclamantul poate aduce dovezi că afirmaţiile răspandite nu corespund realităţii, dar aceasta este un drept şi nu o obligaţie. 3. Onoarea şi demnitatea persoanei fizice poate fi apărată şi după decesul acesteia. Astfel, dreptul de a cere apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanei decedate il au persoanele interesate. Anume ele sunt in drept să se adreseze cu asemenea cerere in instanţa de judecată. 4. Dacă instanţa de judecată stabileşte că informaţiile răspandite nu corespund realităţii, ea va satisface acţiunea, pronunţand hotărarea in care trebuie să indice metoda de dezminţire a informaţiilor care nu corespund realităţii. Dacă informaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt răspandite prin mijloace de informare in masă, instanţa de judecată va obliga organul de informare in masă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni, in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotărarii judecătoreşti. 5. Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională se conţine intr-un document emis de o organizaţie, ultima va fi obligată de către instanţa de judecată să inlocuiască documentul. De exemplu, informaţiile care se conţin in materialele prezentate de comisiile de atestare (caracteristici, proceseverbale) care conţin asemenea informaţie poate fi atacată in instanţa de judecată pe motivul că nu corespunde realităţii. In cazul dat persoana este in drept să ceară inlocuirea acestor documente care-i lezează onoarea sau demnitatea. 6. Modalitatea de dezminţire a informaţiilor, care lezează onoarea, demnitatea

şi reputaţia profesională, răspandite prin alte mijloace decit cele menţionate la alin. 4 şi 5, se stabileşte de instanţa de judecată de la caz la caz, avind in vedere modalitatea utilizată la răspindirea acestor informaţii. 7. Alineatul comentat stabileşte o modalitate specifică de apărare a drepturilor şi intereselor ocrotite de lege, dacă in mijloacele de informare in masă au fost răspandite informaţii, care ii lezează aceste drepturi şi interese, dar corespund realităţii sau răspindirea informaţiilor nu-i lezează drepturile şi interesele, nu corespund realităţii, dar răspindirea lor lezează persoana in drepturile şi interesele sale, o umilesc. In aceste cazuri persoana are dreptul să publice replica sa in mijlocul de informare in masă pe contul acestuia. Deşi acest mod de apărare, precum publicarea replicii este stabilit doar pentru răspandirea informaţiilor prin mijloacele de informare in masă, nu este exclusă posibilitatea aplicării metodei respective şi in cazul răspindirii informaţiilor prin alte metode. 8. Alin. 8 confirmă posibilitatea utilizării pentru apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei, pe lingă metodele speciale de apărare şi metodele generale de apărare. Dintre acestea sunt evidenţiate cele mai răspandite: repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral cauzat. Prejudiciul material şi moral cauzat prin răspindirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională urmează să fie reparat conform normelor care se conţin la Capitolul XXXIV al prezentului cod (obligaţii care nasc din cauzarea de daune). In conformitate cu aceste norme repararea prejudiciului patrimonial poate avea loc doar in cazul răspandirii cu vinovăţie a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională (art. 1398), iar prejudiciul moral se compensează indiferent de vinovăţia autorului (art. 1422). 9. Alin. 9 conţine incă un mod special de apărare a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale in cazul in care identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională unei alte persoane este imposibilă, adică este anonimă. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată de o persoană neidentificată (anonimă), este in drept să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere prin care se solicită declararea informaţiei răspandită ca fiind neveridică. Examinarea cererii are loc in baza prevederilor Capitolului XXIV din CPC. La răspandire anonimă a informaţiilor nu se atribuie publicarea in mijloacele de informare in masă fără indicarea autorului. In acest caz in toate cazurile se cunoaşte răspanditorul. Prin urmare, răspunzător pentru răspandirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este organul de informare in masă. T i t l u l II PERSOANELE Capitolul I PERSOANA FIZICA Articolul 17. Noţiunea de persoana fizica Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Omul luat in mod individual, ca persoană fizică, participă la cele mai variate raporturi juridice. Locul central in cadrul acestor raporturi revine raporturilor juridice civile, la care persoana fizică participă ca subiect de drept civil. Omul, ca persoană fizică, este un subiect de drept universal, poate participa la diverse raporturi juridice civile. Persoana fizică este subiect de drept este titularul de drepturi şi obligaţii, care formează conţinutul raportului juridic civil.

Articolul 18. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice (1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte in egală măsura tuturor persoanelor fizice. (2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare in momentul naşterii şi incetează o dată cu moartea. (3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie. 1. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice e legată de existenţa fiinţei umane şi constituie o calitate a oricărei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă este definită ca aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, ceea ce constituie condiţie necesară pentru a fi participant la diferite raporturi juridice. Ea reprezintă posibilitatea generală şi abstractă de a fi titularul drepturilor şi obligaţiilor civile, fiind recunoscută in egală măsură pentru toate persoanele fizice fără nici o discriminare. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in mod egal pentru toate persoanele se bazează pe principiul general care se aplică in intregul sistem de drept, precum şi in dreptul civil, acesta fiind principiul egalităţii in faţa legii. Temelia juridică a acestui principiu este consfinţită la art. 16 din Constituţie, ceea ce a constituit temei pentru a consfinţi lui la alineatul respectiv. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in egală măsură nu inseamnă că ea persoana fizică nu poate fi ingrădită in capacitatea sa de folosinţă. Dimpotrivă ea poate fi ingrădită, dar numai in cazurile şi in condiţiile stabilite de lege. 2. La alin. 2 se conţine regula generală care stabileşte momentul apariţiei şi incetării capacităţii de folosinţă. Prin urmare, capacitatea de folosinţă incepe la data naşterii persoanei fizice, care se dovedeşte cu actul de stare civilă - certificatul de naştere şi incetează odată cu moartea acesteia. Fiind un atribut inerent fiinţei umane este firesc ca capacitatea de folosinţă să fie acordată chiar de la naştere şi să fie indisolubil legată de existenţa acesteia. Apariţia capacităţii de folosinţă nu depinde de virsta persoanei fizice, starea sănătăţii, de posibilitatea realizării drepturilor şi obligaţiilor. De la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naştere este o excepţie, care se conţine la alineatul 3 al articolului comentat, conform căreia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, cu condiţia că se naşte viu. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice incetează o dată cu moartea acesteia. De asemenea, declararea morţii persoanei fizice produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat (a se vedea art.52). Dar dacă cel declarat mort este viu, el are capacitate de folosinţă, deoarece hotărirea instanţei de judecată nu poate constitui temei pentru incetarea capacităţii de folosinţă. Această aptitudine a persoanei fizice este intangibilă. 3. La alin. 3 se conţine excepţia de la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naşterea. Legiuitorul stabileşte excepţia, conform căreia copilului i se recunoaşte dreptul la moştenire din momentul concepţiei, dar cu condiţia că se naşte viu. Astfel, se poate de afirmat că copilul dobandeşte anticipat capacitatea de folosinţă, care după conţinutul său este redusă, fiindcă nu dobandeşte intreaga capacitate de folosinţă, ci numai dreptul de a moşteni din momentul concepţiunii sale, dacă se naşte viu. Pentru dobandirea unei asemenea capacităţi de folosinţă de la concepţiune, trebuie să fie intrunite cumulativ următoarele condiţii: (65)să fie vorba de dobandirea de drepturi, deoarece copilul conceput, dar nenăscut nu poate avea şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă anticipată constă numai in aptitudinea de a avea drepturi. (66)copilul trebuie să fie conceput in timpul vieţii defunctului, dar să se nască viu după decesul acestuia. Pentru a fi considerat că copilul s-a născut viu este

suficient ca el să fi respirat măcar odată, fapt ce poate fi dovedit prin mijloace ştiinţifice medicale, existenţa aerului in plămani. Indiferent cit timp a trecut după naştere (un minut, o oră etc.) copilului i se intocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces. Dacă copilul se naşte mort, se consideră că nu a fost niciodată subiect de drept civil, iar capacitatea de folosinţă anticipată a acestuia dispare. Articolul 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobindi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Prin prevederile articolului comentat legiuitorul defineşte capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Astfel, capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei fizice de a dobandi prin faptă proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Aceste prerogative persoana fizică le realizează prin incheierea de acte juridice civile singur, personal, fără nici o intervenţie din partea altei persoane. Prin incheierea actelor juridice civile persoana fizică nu numai işi exercită drepturile şi işi asumă obligaţii, dar şi dobandeşte drepturi civile şi execută obligaţiile civile asumate. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă care reprezintă posibilitatea pasivă a persoanei de a fi titular de drepturi şi obligaţii, capacitatea de exerciţiu presupune săvarşirea de acţiuni proprii de partea persoanei, indreptate spre dobandirea de drepturi şi asumarea de obligaţii. Persoanele care au capacitate de folosinţă, dar care nu au capacitate de exerciţiu dobandesc şi exercită drepturi civile, işi asumă obligaţii şi le execută prin intermediul reprezentanţilor. Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciţiu a persoanei fizice (1) Capacitatea deplină de exerciţiu incepe la data cind persoana fizică devine majoră, adică la implinirea virstei de 18 ani. (2) Minorul dobindeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului. In cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecata il poate lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea. (3) Minorul care a atins virsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avind capacitate de exerciţiu deplina dacă lucrează in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de intreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărire a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar in lipsa unui astfel de acord, prin hotărire judecătorească. 1. Capacitatea de exerciţiu, fiind posibilitatea persoanei de a dobandi şi de a exercita drepturi civile prin propriile fapte, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa, nu apare odată cu naşterea persoanei fizici, precum capacitatea de folosinţă, ci la o anumită perioadă de timp după naştere ei. Această condiţie cerută de lege este condiţionată de faptul că pentru ca persoana fizică prin acţiunile proprii să dobandească şi să exercite drepturi civile, să-şi asume personal obligaţii civile şi să le execute, este necesar ca ea să atingă un anumit grad de dezvoltare mintală şi experienţă necesară vieţii juridice civile. Din aceste considerente, legiuitorul stabileşte că persoana fizică dobandeşte capacitatea de exerciţiu deplină la varsta

majoratului, adică la varsta de 18 ani, cind are voinţă conştientă, suficientă şi discernămant pentru a-şi da seama de interesele ei, importanţa şi consecinţele faptelor sale. Astfel, premisele inceputului capacităţii de exerciţiu depline sunt: existenţa capacităţii de folosinţă şi discernămantul, adică maturitatea psihică pentru ca persoana să-şi poată reprezenta corect consecinţele juridice ale manifestării sale de voinţă. Persoana fizică cu capacitate de exerciţiu deplină are aptitudinea de a incheia orice fel de acte juridice civile (de conservare, de administrare şi de dispoziţie), cu excepţia celor interzise de lege. Aptitudinea de a incheia singur orice act juridic civil neinterzis de lege implică şi posibilitatea de a imputernici pe altul să incheie, in numele şi pe seama sa, asemenea acte juridice (cu excepţia celor referitoare la drepturi şi obligaţii strict personale). Capacitatea de exerciţiu deplină inseamnă şi aptitudinea de a incheia acte juridice civile in numele şi pe seama altei persoane, in calitate de reprezentant legal (părinte, tutore, curator) sau reprezentant convenţional (mandatar). 2. De la regula generală, conform căreia capacităţii de exerciţiu deplină se dobindeşte la implinirea virstei de 18 ani, in Cc sunt două excepţii. Prima excepţie, care se referă la persoanele care s-au căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. Conform art. 14 din Codul Familie, virsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei. Virsta matrimonială poate fi redusă pentru bărbaţi, dar nu mai mult de doi ani, in cazul in care sunt motive temeinice. Reducerea se incuviinţează de către autoritatea administraţiei publice locale in baza cererii minorului care doreşte să se căsătorească, pentru aceasta fiind necesar şi acordul părinţilor lui. După inregistrarea căsătoriei la Organele Inregistrării Actelor de Stare Civilă, minorul dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină. Aceasta este necesar pentru a asigura egalitatea soţilor in căsătorie, ceea ce constituie un principiu al legislaţiei familiale. La desfacerea căsătorie pină la implinirea majoratului, capacitatea de exerciţiu deplină a minorului se menţine. Altfel se soluţionează problema menţinerii capacităţii de exerciţiu deplină a minorului in cazul declarării nulităţii căsătoriei. Deoarece incălcarea condiţiilor stabilite de lege pentru declararea nulităţii căsătoriei sunt diferite, consecinţele declarării nulităţii căsătoriei sunt stabilite de instanţa de judecată in dependenţă de circumstanţele concrete ale cazului. De aceea se lasă la discreţia instanţei de judecată să decidă fie să menţină, fie să dispună pierderea capacităţii de exerciţiu restransă a minorului din momentul stabilit de ea. 3. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) constituie un temei nou pentru recunoaşterea minorului care a implinit virsta de 16 ani cu capacitate de exerciţiu deplină. Pentru aceasta este necesar ca minorul să dispună de venit propriu, fiind angajat in campul muncii in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, să practice activitate de intreprinzător. Emanciparea minorului se efectuează printr-o hotărare a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar dacă lipseşte acordul părinţilor, minorul este emancipat de către instanţa de judecată conform prevederilor Capitolului XXVI din CPC. Cu toate că nimic nu se spune despre acordul minorului pentru emanciparea lui, nu sunt dubii referitor la faptul că emanciparea acestuia are loc in baza cererii lui. Participarea minorului in calitate de membru al cooperativei de asemenea constituie temei pentru emanciparea lui, dacă calitatea de membru al cooperativei ii asigură o sursă de venit stabilă. Scopul emancipării minorului constă in eliberarea acestuia de a primi acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului pentru incheierea actelor juridice. Minorul emancipat dobindeşte şi exercită in volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exerciţiu deplină şi işi asuma personal obligaţii civile şi le execută, inclusiv răspunde de sine stătător pentru obligaţiile apărute ca rezultat al cauzării prejudiciului de către el. Ca excepţie, minorul emancipat nu este inzestrat cu acele drepturi şi nu poate să-şi asume acele obligaţii pentru care conform legii este stabilit un cenz de varstă.

Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a implinit virsta de 14 ani (1) Minorul care a implinit virsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuviinţarea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului, iar in cazurile prevăzute de lege, şi cu incuviinţarea autorităţii tutelare. (2) Minorul care a implinit virsta de 14 ani are dreptul fără consimţămintul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului: a) să dispună de salariu, bursa sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii; b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege; c) să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri in conformitate cu legea; d) să incheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2). (3) Din motive intemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, in drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b). (4) Minorul care a implinit virsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă. 1. Comparativ cu prevederile legislaţiei precedente (art. din Codul civil din 1964) in noul Cod civil a fost redusă virsta la care minorii dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă. Astfel, minorii care au implinit virsta de 14 ani dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă, ei fiind in drept să incheie orice acte juridice (vinzarea-cumpărarea bunurilor, să imprumute, să doneze etc.), dar pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanţilor legali (părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului). Pentru incheierea unor acte juridice, in cazurile prevăzute de lege (vezi art. 42 alin. 2 din Codul civil), este necesară incuviinţarea autorităţii tutelare. Incheierea actelor juridice fără incuviinţare, constituie temei pentru a declara actul juridic nul de către instanţa de judecată la cererea reprezentanţilor legali (vezi art. 224 Cc şi comentariul acestui articol). 2. Alin. 2 al art. comentat stabileşte o serie de temeiuri cind minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept de sine stătător să incheie unele acte juridice fără acordul părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului. Astfel, minorului care a implinit 14 ani are dreptul: a) să dispună de salariu, de bursă, de alte venituri rezultate din activităţi proprii. Cu toate acestea, minorul nu este in drept de sine stătător să dispună de bunurile care au fost procurate din aceste surse. b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege. Astfel, conform Legii nr. 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 12), minorul este in drept de sine stătător să exercite intregul complex de imputerniciri necesare pentru crearea lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, invenţiilor sau altor rezultate al activităţii intelectuale, inclusiv utilizarea lor şi primirea onorariului. c) să facă depuneri la instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri. Legea, conferind minorului dreptul de a face depuneri, ii permite acestuia să dispună de sine stătător doar de depunerile făcute de ei, dar nu de alte persoane. Dacă depunerile sunt efectuate de alte persoane pe numele minorului, ultimul este in drept să dispună de aceste depuneri numai cu acordul reprezentanţilor legali. d) să incheie actele juridice prevăzute la art. 22 alin. 2. Printre aceste acte

juridice se enumără: . precum şi dacă minorul exercită in mod abuziv dreptul său de autor asupra unei lucrări ştiinţifice. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. conform art. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului (de exemplu.actele juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrare de stat a drepturilor apărute in temeiul lor.a) şi b). cărţi etc. care ameninţă să se prăbuşească dacă asemenea reparaţii nu vor fi efectuate. să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. aceste acte sunt indispensabile pentru existenţa bunului şi de ele beneficiază minorul. Sunt. minorul care a implinit varsta de 14 ani. Anume din aceste considerente. Prin natura lor. Articolul 22. Minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept să devină membru de cooperativă. bursa sa sau alte venituri provenite din activităţile proprii. Prin urmare.acte de conservare. curatorilor. 3. inclusiv şi cele patrimoniale. de asemenea acte de conservare şi actele prin care se intrerupe o prescripţie. Minorul este in drept. legiuitorul prin norma respectivă. cererea de inventar. literare sau de artă. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte fără acordul părinţilor. 4. In acest caz. De exemplu. Trebuie să precizăm. la spectacole. adică răspunde personal pentru prejudiciul cauzat. Dreptul de a cere instanţei de judecată limitarea minorului in capacitate de exerciţiu. . cumpărarea unor bunuri de mică importanţă: rechizite. adoptatorilor sau curatorilor). inscrierea unei ipoteci (grevarea bunului imobil). asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale. el poate fi limitata in capacitatea sa de exerciţiu de către instanţa de judecată. cumpărarea unor bilete pe mijlocul de transport in comun. . fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. va fi un act de conservare.(2) lit. Minorul. o profesie anumită. 1407. care a implinit 14 ani poate fi limitat in capacitatea de exerciţiu. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să fie de acord cu incheierea de acte juridice care să-i aducă beneficii. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. fără a se cere acordul părinţilor. gratuit să studieze limbile străine. contrar intereselor sale. că mărimea cheltuielilor ce urmează să fie suportate la reparaţia casei de locuit trebuie să fie infime in raport cu preţul casei de locuit. adoptatorilor sau curatorului ori autorităţii tutelare. dispune de capacitate civilă delictuală.actele juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii. adică se urmăreşte menţinerea bunului in starea lui actuală. etc. măsurile intreprinse de minor pentru repararea unei case de locuit. Aşa spre exemplu. dacă el abuzează de drepturile sale prevăzute la alin. Totodată. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii (salariu. alte venituri rezultate din activităţi proprii). dacă minorul neraţional. a prevăzut că actele de conservare pot fi făcute chiar de minor.). Pentru a califica un act drept act de conservare este necesar ca acesta să intrunească in sine următoarele condiţii: i) să existe un pericol care ameninţă pieirea unui bun sau incetarea unui drept. el dispune de toate drepturile membrilor de cooperativă. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu a implinit virsta de 14 ani . Actele de conservare au ca scop de a salva un bun de la un pericol iminent. In caz contrat. aparţine persoanelor interesate: părinţilor. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. ii) actul săvarşit să necesite o cheltuială minimă in raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. adoptatori sau curatori pentru aceste scopuri. iroseşte salariul. tutorilor. bursă.

2. limbă. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte juridice. apartenenţă politică. grad de cultura sau de alte criterii similare. . 2. indiferent de rasă. Ca excepţie de la regula generală instituită la alineatul 1 al articolului comentat. Cu excepţia actelor juridice indicate la alin. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. minorul in varstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine stătător: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. in condiţiile prevăzute de lege. De aceea pentru ei toate atele juridice le incheie părinţii. adoptatori sau tutore. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. dar nu au implinit varsta de 14 ani şi minorii care nu au implinit virsta de 7 ani. (2) Minorul in virstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine statator: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. sex. o profesie anumită. Minorii de la 7 la 14 ani. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. (Vezi comentariul articolului 21 alin. Minorul este in drept fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. ci pentru ei şi in numele lor aceste acte vor fi incheiate de reprezentanţii legali.(1) Toate actele juridice pentru şi in numele minorului pină la implinirea virstei de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. adoptatorilor) să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. c) acte de conservare. In caz contrat. Articolul 23. opinie. naţionalitate. Reprezentanţii legali sunt restranşi in dreptul de a dispune de bunurile minorului (articolele 42 – 43 şi comentariul respectiv). (2) Persoana fizica nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă. tutorilor. adoptatorii. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii. 2. 2 pct. toate actele juridice pentru şi in numele minorului care nu a implinit varsta de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. adoptatori sau tutori pentru aceste scopuri. d)). Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului. De exemplu. Din conţinutul articolului comentat rezultă că legiuitorul distinge două categorii de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani şi anume: minorii care au implinit virsta 7 ani. etc. dispun de capacitatea de a incheia anumite acte juridice de sine stătător. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu (1) Capacitatea civila este recunoscută in măsură egală tuturor persoanelor. Minorii care nu-au implinit varsta de 7 ani sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să incheie acte juridice care să-i aducă beneficii. adoptatori sau tutore. origine etnică. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. c) acte de conservare. in cazurile expres prevăzute la alin. religie. origine socială. tutorii. avere. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. 1. gratuit să studieze limbile străine.

rasa. sex. şi nici obiect de instrăinare. opinia. Legiuitorul recunoaşte capacitatea civilă in egală măsură pentru toate persoanele fizice. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice are caracter legal. Limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu constă in lipsirea acesteia de posibilitatea de a-şi dobandi şi executa prin acţiunile proprii drepturi şi a-şi asuma şi executa obligaţii. naţionalitatea. este lovit de nulitate absolută. prin limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu se reduce volumul acesteia (a se vedea articolele 21 alin. iar aceasta este inadmisibil. averea. limbă. Capacitatea civilă este o parte a capacităţii juridice. gradul de cultură sau de alte criterii similare nu au nici o influenţă asupra capacităţii civile. apartenenţă politică. Exemplu de ingrădire a capacităţii de folosinţă cu caracter de pedeapsă stabilită de legea penală poate servi privaţiunea de libertate. capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu. De aceea legiuitorul interzice lipsirea persoanei fizice de capacitate de folosinţă. origine etnică. Orice act juridic prin care o persoană fizică ar renunţa. precum şi posibilitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin incheierea de acte juridice. Astfel. instrăinarea acesteia. opinie. cit şi de drept penal. Egalitatea capacităţii civile a tuturor persoanelor se bazează pe principiul egalităţii in faţa legii civile. origine socială. 4. alte acte juridice indreptate spre limitarea persoanei in capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu sint nule. cit şi capacitatea de exerciţiu. fie de lege civilă. 3. Din prevederile alineatului comentat rezultă caracterul inalienabil al capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu. in tot sau in parte. consfinţit şi prin prevederile normelor constituţionale. religia. 2. (4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu. indiferent de rasă. Capacitatea de folosinţă este inerentă oricărei fiinţe umane. originea etnică. de aceea subiectul de drept nu este in drept să-şi ştirbească calitatea sa de subiect prin voinţa personală. avere. care sunt stabilite in scopul ocrotirii intereselor unor anumite categorii de persoane ( a se vedea art. Egalitatea capacităţii civile este garantată şi apărată de către stat atit prin mijloace de drept civil. originea socială.(3) Nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu decit in cazul şi in modul prevăzut de lege. 3 şi art. Aceasta inseamnă că nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu. Capacitatea civilă include in sine atit capacitatea de folosinţă. religie. sexul. de limitare. Ca excepţie. persoana fizică poate fi limitată in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu doar numai in cazul şi in modul stabilit de lege. care exprimă aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii civile. Limitată capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă in stabilirea unor ingrădiri. in tot sau in parte. iar ingrădire cu caracter atat de sancţiune civilă cit şi de protecţie constituie decăderea din drepturi părinteşti. 43 şi comentariul la articolul respectiv. limitării sau instrăinării capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu a persoanei fizice nu trebuie confundată cu renunţarea la un drept subiectiv civil. fie de a dobandi anumite drepturi şi obligaţii. naţionalitate. Persoana fizică este in . Persoana fizică nici intr-un caz nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă. Interzicerea renunţării. 25). Astfel. ceea ce se explică prin faptul că persoana fizică odată lipsită de capacitatea de folosinţă incetează de a mai fi subiect de drept. Ingrădiri cu caracter de protecţie stabilite de legea civilă reprezintă incapacităţi speciale de a incheia anumite acte juridice civile. limita sau instrăina. 1. Persoana fizică pierde integral capacitatea de folosinţă numai in cazurile dispariţiei sale ca subiect de drept (moartea fizică sau declararea morţii). grad de cultura sau de alte criterii similare. apartenenţa politică. care au caracter de pedeapsă sau de protecţie şi sunt stabilite fie de legea penală. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice este intangibilă. ceea ce inseamnă că acestea nu pot constitui obiect de renunţare. limba.

In baza hotăririi judecătoreşti. 222 şi comentariul art. instituţia de psihiatrie (psihoneurologie). o persoană fizică poate renunţa la o moştenire deschisă in favoarea sa. Asupra acestei persoane se instituie curatela. Persoana fizică care suferă de asemenea tulburări psihice este declarată incapabilă numai de către instanţa de judecată. Hotărirea judecătorească prin care persoana fizică este declarată incapabilă serveşte temei pentru ca autoritatea tutelară să numească o tutelă. (2) Persoana indicata la alin. o declară ca fiind capabilă. 1. instanţa de judecată anulează limitarea. a procurorul. declară persoana fizică incapabilă. şi in baza raportului de expertiză psihiatrică legală. procurorul. In baza hotărarii judecătoreşti. tutela asupra persoanei se anulează. in baza rezultatelor expertizei psihiatrice. Asupra ei se instituie tutela. In baza hotărarii judecătoreşti. Limitarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice poate avea loc numai in cazul intrunirii cumulative a . Articolul 24. curatela asupra ei se anulează. Limitarea persoanei fizice in capacitatea de exerciţiu (1) Persoana care. autoritatea tutelară. ii apără drepturile şi interesele acesteia.drept să efectueze asemenea operaţiuni. care este imputernicit cu prerogativele stabilite de lege. care stabileşte starea lui psihică. Astfel. Persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină pot fi limitate in capacitate de exerciţiu in temeiul prezentului articol. să instrăineze un bun sau un drept etc. de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului. in baza cărora. in urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. la cererea tutorelui. a autorităţii tutelare. rudele apropiate (părinţi copii. bunei). Temei pentru declararea incapacităţii persoanei fizice constituie tulburarea psihică cauzată de bolile mintale sau de deficienţe mintale. Actele juridice incheiate de către persoana declarată incapabilă sunt lovite de nulitate absolută (a se vedea art. 3. surori. Tutorele instituit asupra persoanei declarate incapabile este reprezentantul ei legal. instanţa de judecată. conform prevederilor Capitolului XXVIII din CPC. Articolul 25. 1. Instanţa de judecată. incheie in numele ei toate actele juridice. (3) Dacă au dispărut temeiurile in care persoana fizica a fost limitata in capacitatea de exerciţiu. respectiv). tutela asupra persoanei se anulează. a membrilor de familie a persoanei. să primească şi să dispună de salariu. instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. (3) Dacă temeiurile in care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut. persoana fizică a fost declarată incapabilă dispar. Declararea incapacităţii persoanei fizice (1) Persoana care in urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie). Dacă temeiurile. (2) Actele juridice in numele persoanei fizice declarate incapabile se incheie de către tutore. la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie. inrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată in capacitatea de exerciţiu. din cauza cărora aceasta nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale. fraţi.(1) are dreptul să incheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu. 2.

Alte abuzuri precum jocurile de hazard. (2) Persoana care practică activitate de intreprinzător fără inregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de intreprinzător. genurile de activitate sunt interzise de lege sau lipseşte licenţa. fără acordul curatorului. de pensie sau de alte tipuri de venituri. să constituie temei pentru inrăutăţirea stării materială a familiei sale. nu lui insuşi. Articolul 26. procurorului. (68)rezultatul consumului abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. a membrilor ei de familie sau a curatorului. autorităţii tutelare. Minorul care s-a căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. Ultima poate practica activitate de intreprinzător cu acordul curatorului. Temei pentru refuzarea inregistrării poate servi incapacitatea intreprinzătorului. care practică activitate de intreprinzător. 3. 20). dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină (art. 3). din momentul inregistrării de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. Activitatea de intreprinzător a persoanei fizice (1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de intreprinzător. de sine stătător. Persoana fizică este limitată in capacitate de exerciţiu numai de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate: membrii familiei. de aceea este in drept să practice activitate de intreprinzător. Asupra acestei persoane se instituie curatela. de sine stătător persoanele fizice pot practica activitatea de intreprinzător la implinirea majoratului. dacă nu este lipsită de capacitate de exerciţiu din cauza tulburărilor psihice (art. să incheie acte juridice prin care: să dispună de patrimoniul său. Astfel. In baza hotărarii judecătoreşti. 8 din Legea nr. in care se indică genurile de activitate care vor fi practicate de intreprinzător. curatela asupra ei se anulează. 2.următoarelor condiţii: (67)consumul abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. a varstei de 18 ani (art. Pentru ca persoana fizică să poată practica activitate de intreprinzător ea trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să fie supusă inregistrării a de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. 110/1994 cu privire la arme). După achitarea taxei de . anulează limitarea persoanei in capacitate de exerciţiu. a dispensarului de psihiatrie. (3) Asupra activităţii de intreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel. Dacă persoana fizica limitată in capacitate de exerciţiu incetează să abuzeze de băuturi alcoolice sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. 2). fără a constitui o persoană juridică. 1. Inregistrarea are loc in aceeaşi zi. instanţa de judecată. la cererea persoanei. să primească şi să dispună de salariu. cu excepţia acelor activităţi pentru care prin lege este stabilit un cenz de varstă (art. 24) sau limitată in capacitate de exerciţiu din cauza abuzului de alcool. Refuzul sau eschivarea de la inregistrare pot fi atacate in instanţa de judecată. Inregistrarea de stat a intreprinzătorului are loc in baza cererii. Persoana fizică limitată in capacitate de exerciţiu nu are dreptul. Acelaşi lucru se referă şi faţă de minorul emancipat (art. 20 alin. 25). Activitatea de intreprinzător reprezintă acea activitate de producere efectuată pe risc propriu şi care este indreptată spre dobandirea de beneficii sistematice. pariurile nu pot servi temei pentru limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu. autorităţii tutelare. 20 alin. in cazurile in care genul de activitate urmează a fi licenţiat. substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art.

ca atribut de identificare a acesteia. in baza căruia două sau mai multe persoane se obligă reciproc să urmărească in comun scopuri economice ori alte scopuri. Numele persoanei fizice este un atribut de identificare a acesteia. nu pot fi urmărite. solicitantului i se eliberează un certificat. declaraţiei de naştere. capacitatea de folosinţă a intreprinzătorului individual este practic similară capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice cu scop lucrativ. (4) Prenumele se stabileşte la data inregistrării naşterii. care constituie documentul fe bază ce confirmă dreptul de a practica activitatea de intreprinzător. dobandind şi exercitand drepturi sau asumandu-şi obligaţii. pentru obligaţiile sape persoana fizică nu va răspunde cu bunurile care nu pot fi urmărite. precum şi dreptul de a se opune folosirii numelui de către alte persoane. iar in sens restrans – numele de familie. rectificarea greşelilor strecurate in actele care cuprind numele. iar prenumele este stabilit de către aceştia.inregistrare. 1339). Activitatea de intreprinzător desfăşurată fără constituirea persoanei juridice este reglementată de regulile aplicabile activităţii persoanei juridice cu scop lucrativ. Astfel. Persoana fizică intră in diverse raporturi juridice. se utilizează atat in sens larg cit şi in sens restrans. iar prevăzut de lege. şi patronimicul. conform normelor legale. Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele. Instanţa de judecată poate aplica faţă de actele juridice incheiate de o asemenea persoană fizică regulile prezentului Cod cu privire la obligaţiile rezultate din activitatea de intreprinzător. Numele persoanei fizice. copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume. Intreprinzătorii individuali pot activa in colectiv in baza unui contract de societate civilă. dobindit in cazul modifică in baza 1. In sens larg prin nume se desemnează numele de familie şi prenumele. de a folosi numele dobindit. Conform art. posibilitatea de a cere indreptarea. 2. dar care nu a fost supusă inregistrării de stat nu dobandeşte in legătură cu aceasta statut de intreprinzător. impărţind intre ele foloasele şi pierderile (art. fără a constitui o persoană juridică. 55 din Codul Familiei. Articolul 28. Persoana fizică care practică activitate de intreprinzător. 60). legiuitorul consfinţeşte dreptul oricărei persoane fizice dreptul la nume stabilit sau dobindit conform prevederilor legii. Prin urmare. Legiuitorul utilizează . El poate avea drepturi şi asuma obligaţii. Copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor. in condiţiile prevăzute de lege. Conţinutul acestui drept cuprinde prerogativele titularului de a purta. 3. conform legii. cu condiţia că nu sunt interzise de lege (art. (3) Numele de familie se dobandeşte prin efectul filiaţiei şi se prin efectul schimbării stării civile. Numele persoanei fizice (1) Orice persoană fizica are dreptul la numele stabilit sau potrivit legii. Astfel. 2. faţă de personalitatea altuia. pentru obligaţiile care-i revin persoana fizică poartă răspundere cu toate bunurile din patrimoniul său. necesare pentru orice gen de activitate. Ca excepţia. Articolul 27. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său. cu excepţia bunurilor care. Aceasta se datorează faptului că personalitatea unei persoane fizice trebuie să apară distinct in relaţiile inter-umane.

La incheierea căsătoriei se modifică numele de familie pentru ambii soţi. cand numele lor comun va fi format din numele lor de familie reunite. (3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau prejudiciile care rezultă. 100/2001). 55 din Codul Familie. art. impreună cu numele de familie. dacă acesta a implinit virsta de 10 ani se cere şi acordul acestuia. In cazul adopţiei. şi stabileşte că acesta este format din următoarele componente: numele de familie. care individualizează persoana fizică in familie şi. 55 Codul Familie). Atit titularul numelui. in societate. Prenumele copilului se stabileşte la acordul comun al părinţilor la data inregistrării naşterii copilului. Dobandirea numelui de familie are loc prin efectul filiaţiei. cit şi soţul sau rudele lui apropiate pot să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului. prenumele. Utilizarea numelui (1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui sau. In ambele cazuri de schimbare a numelui de familie a adoptatului. conform prevederilor art. ca subiect de drept. care sunt utilizate impreună. Astfel. incheierii căsătoriei sau divorţului. Prenumele este o parte componentă a numelui şi constă dintr-un cuvant sau grup de cuvinte. depunerii cererii de către persoană la organele de inregistrare a actelor de stare civilă in a cărei rază teritorială işi are domiciliul solicitantul. in condiţiile prevăzute de lege. Numele persoanei fizice cuprinde şi patronimicul acesteia doar in cazurile prevăzute de lege. Modificarea numelui de familie are loc ca rezultat al schimbării stării civile. Persoana care a implinit varsta de 16 ani are dreptul să solicite schimbarea numelui de familie prin depunerea unei cereri la oficiul de stare civilă in a cărui rază teritorială işi are domiciliul (art. (2) Persoana fizică dobandeşte şi exercită drepturile şi execută obligaţiile in numele său. Acest rol al prenumelui se realizează. Patronimicul este acea parte componentă a numelui care derivă de la prenumele tatălui. In cazurile in care instanţa de judecată pronunţă incetarea adopţiei. cu care alcătuieşte o unitate. indeosebi. Articolul 29. 4. care ia ca nume numele de familie a celuilalt soţi. Dacă părinţii au nume de familie diferit. 129 Codul Familiei). iar in cazurile prevăzute de lege şi patronimicul. impreună cu numele de familie. Numele de familie nu aparţine unei persoane fizice determinate. In caz de divorţ modificarea numelui de familie are loc numai dacă in timpul căsătoriei soţii au avut nume comun. numelui de familie al adoptatului poate fi modificat de către instanţa de judecată la cererea adoptatorilor (art. precum şi pentru unul dinte soţi. copilul i se va da numele de familie al tatălui sau al mamei.termenul de nume in sens larg. Numele de familie este format di unul sau mai multe cuvinte. Cu ajutorul numelui de familie omul. se soluţionează şi problema restabilirii numelui de familie. (4) Persoana fizica este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaţii. in baza acordului comun al acestora. stabilit conform legii (art. Rolul prenumelui se exprimă in funcţia acestuia de a contribui la o mai bună individualizare a persoanei fizice in familie şi societate. se individualizează in societate. Prenumele persoanei nu este supus modificării in urma schimbării stării civile. 49 – 53 din Legea nr. Prenumele persoanei poate fi simplu sau compus din două prenume. copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor săi. dar este comun membrilor aceleiaşi familii. . Modificarea numelui de familie poate avea loc in cazurile: adopţiei. 3.

Dreptul de a cere repararea prejudiciilor aparţine nu numai titularului numelui. 27 din Constituţie. Persoana fizică participă la diverse raporturi juridice. In cazul nerespectării acestei obligaţii survine răspunderea persoanei respective pentru prejudiciile cauzate. oricărui cetăţean al Republicii Moldova ii este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa in orice localitate din ţară. unor persoane li se permite utilizarea unui nume inventat (pseudonim). De aceea numele nu poate fi exercitat. 3. care este compus dintr-un cuvint ori un grup de cuvinte. iar dacă acesta nu se cunoaşte. (2) Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. orice persoană are obligaţia negativă de a se abţine de la săvarşirea unor asemenea acţiuni ce ar incălca dreptul titularului numelui. incit ii poate provoca titularului numelui pagube. Deoarece ea dobandeşte şi exercită drepturi. care constă in respectarea numele acestuia. cit timp acest fapt nu implică fraudă sau alt scop ilicit. 14. rudelor apropiate. care nu trebuie să repete numele altei persoane. Persoana fizică utilizează numele său la dobandirea şi exercită drepturile.1. persoana este considerată că domiciliază la locul unde se găseşte. In cazul utilizării de către o persoană a numelui altei persoane. decat personal de către titular. Conţinutul dreptului de respectare a numelui constă in dreptul titularului de a cere utilizarea intocmai a numelui său. intrebuinţate pentru a ascunde adevăratul nume. 4. In conformitate cu prevederile art. conform art. precum şi executarea obligaţiile. Astfel. execută obligaţiile asumate. legiuitorul obligă ca aceasta să intreprindă măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor despre schimbarea numelui. Astfel. Utilizarea numelui unei persoane este o faptă delictuală. Astfel. Domiciliul şi reşedinţa (1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta işi are locuinţa statornică sau principală. căruia ii sunt specifice trăsăturile drepturilor absolute. Avand caracterul personal acesta este strans legat de persoana omului. artei şi ştiinţei şi altor drepturi conexe. pentru ca locuinţa persoanei fizice să fie considerată . conform art. Se consideră că persoana işi păstrează domiciliul atita timp cit nu şi-a stabilit un altul. Autorul este in drept să utilizeze sau să permită utilizarea operelor fără indicarea numelui. prim este răspunzătoare pentru confuziile sau prejudiciile cauzate. numai in cazurile prevăzute de lege. utilizarea numelui persoanei se admite cu acordul ei. (4) In lipsă de reşedinţă. Ca excepţie. aşa precum este stabilit in actele de stare civilă. autorii operelor de creaţie intelectuală in domeniul literaturii. 1. legea. obligă la păstrarea numelui inscris in registrul de stare civilă. 9 al Legii 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. adică anonim. dar şi soţului. (3) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reşedinţei sale. Domiciliul şi reşedinţa sunt atribute de identificare a persoanei fizice in raporturile de drept civil şi se prezintă ca drepturi nepatrimoniale. in principiu. individualizandu-se prin numele său. Prin urmare. iar nu prin reprezentare. au dreptul de a utiliza pentru individualizare pseudonimul. in general. Numele persoanei fizice este un drept personal nepatrimonial al acesteia. Articolul 30. Numele persoanei este un drept personal nepatrimonial. la locul ultimului domiciliu. De aceea cel care utilizează numele altuia va răspunde pentru toate confuziile sau prejudiciile cauzate astfel conform prevederilor prezentului Cod. Legiuitorul stabileşte că domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea are locuinţa statornică sau principală. Ea este in drept să utilizeze numele său in toate domeniile vieţii şi activităţii cotidiene. 2.

Reşedinţa poate fi stabilită in aceeaşi ori in altă localitate decat cea in care işi are domiciliul. in cazul in care numai unul din părinţi il reprezintă ori in cazul in care se află sub tutelă. 573). iar dacă ea are mai multe locuinţe statornice. 4. se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. inclusiv cele civile. . 52). Dacă părinţii nu ajung la un numitor comun in privinţa domiciliului minorului. Dacă o persoană fizică are o singură locuinţă statornică. deoarece ea lipseşte. 2. acolo va fi şi domiciliul ei. importanţa domiciliului poate fi evidenţiată sub următoarele aspecte: (69)de domiciliu ţine declararea persoanei fizice absente fără veste (art. Reşedinţa de asemenea este un atribut de identificare in spaţiu a persoanei fizice. să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de incredere. Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. cu consimţămantul acestora. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu (1) Domiciliul minorului in varstă de pană la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent. (5) Domiciliul minorului aflat in dificultate. domiciliul său va fi locuinţa sa principală. locul deschiderii succesiunii (art. atunci domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu. 1443) şi alte drepturi şi obligaţii ale persoanelor fizice. (70)in dependenţă de domiciliu este stabilită competenţa diferitor organe ale puterii executive şi celor judecătoreşti. domiciliul are importanţă pentru individualizarea persoanei fizice in spaţiu in toate raporturile juridice. (4) Domiciliul minorului. 1. acesta se consideră la reşedinţa sa. 49) şi declararea morţii acesteia (art. Stabilirea reşedinţei este guvernată de principiul libertăţii depline. orice persoană fizică işi poate alege reşedinţa. iar dacă părinţii locuiesc separat. (3) Instanţa de judecată poate. In cazul in care reşedinţa persoanei nu poate fi stabilită. Domiciliul minorului care nu a implinit varsta de 14 ani este la părinţii săi. in cazurile prevăzute prin lege. Articolul 31. domiciliul persoanei se consideră la locul unde ea se găseşte. ce apare ca un drept subiectiv nepatrimonial ocrotit de lege. asupra acestuia decide instanţa de judecată. conform intereselor sale. in mod excepţional. părinţilor li se permite să stabilească domiciliul minorului printr-un acordul. (6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu este la reprezentantul ei legal. 3. (2) Domiciliul minorului dat in plasament de instanţa de judecată unui terţ rămine la părinţii săi. domiciliul acestui minor este la acel părinte cu care locuieşte permanent. Aceasta constă in faptul că in cazul in care domiciliul persoanei nu poate fi stabilit cu certitudine. iar dacă nici locul de aflare nu este cunoscut. Totodată. instanţa de judecată decide unde va fi domiciliul minorului.drept domiciliu este necesar ca ea să fie statornică. Astfel. domiciliul său va fi in locul unde se află locuinţa sa principală. Ca atribut de identificarea. Reşedinţa prezintă importanţă pentru persoana fizică. avind in vedere interesul suprem al minorului. iar dacă persoana fizică are mai multe locuinţe statornice. ori la o instituţie de ocrotire. este la reprezentantul legal. In cazul in care aceştia au domicilii separate şi nu se inţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul. (71)după domiciliu se determină locul executării obligaţiilor (art.

Dacă minorul este reprezentat de către un singur părinte ori dacă se află sub tutelă. Tutorele este cel care reprezintă persoana declarată incapabilă in societate. (1) Tutela şi curatela se instituie pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. in cazurile prevăzute de lege (art.04. Din aceste considerente legiuitorul stabileşte că domiciliul acestei persoane este la reprezentantul ei legal. Scopul tutelei şi curatelei este ocrotirea persoanelor fizice incapabile. ocrotirea drepturilor patrimponiale a minorilor şi a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu sau limitate in capacitatea de exerciţiu de la 26. In scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor. 115 din Codul Familie. Dacă minorul este in dificultate. Tutela єi curatela. 1. (2) Tutorii şi curatorii apără drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei in relaţii cu persoane fizice şi juridice. a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi a persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată este o instituţie nouă pentru CC. inclusiv in instanţa de judecată. instanţa de judecată va decide asupra domiciliului acestuia. 24). Ea se realizează in timpul participării persoanei fizice in raporturile civile concrete prin reprezentarea ori asistarea acesteia de către tutore sau curator. 32 CC determină in primul rind. Anterior această instituţie a fost reglementată de CCF/1969 (art. Efectul declarării persoanei incapabile constă in instituirea tutelei asupra acesteia. incheind in numele ei actele juridice. adică la tutore. asupra căror persoane. 3. 6. fără mandat. Cu toate că minorul este dat in plasament. 2. Dacă părinţii au domicilii separate şi pot ajunge la un numitor comun privind determinarea domiciliului minorului. conform art. (3) Tutela sau curatela asupra minorului se instituie in cazul in care el nu are părinţi ori infietori sau cind instanţa de judecată a stabilit decăderea părinţilor lui din drepturile părinteşti. acesta poate fi dat in plasament de către instanţa de judecată unui terţ. in al doilea rind. domiciliul acestuia se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. Persoanele . 112 Codul Familiei). Odată cu intrarea in vigoare a CF la 26 aprilie 2001 instituţia tutelei şi curatelei a rămas să fie reglementată in acest act normativ numai in măsura in care ea este privită ca o formă de ocrotire a minorilor rămaşi fără grijă părintească.Tutela şi curatela ca instituţie de ocrotire a minorilor. cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitate de exerciţiu. dar numai cu consimţămantul acestora. 63 Codul Familiei). 4. domiciliul acestuia rămane la părinţii săi. in cazurile prevăzute de lege (art. Ocrotirea se efectuează printr-un ansamblu de mijloace care să asigure recunoaşterea şi protecţia drepturilor subiective civile şi a intereselor indreptăţite ale acestora. sau cind el a rămas fără ocrotire părintească din alte motive. instanţa de judecată este in drept să-i stabilească domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude. Persoana fizică. Tutela şi curatela este unul dintre mijloacele de protecţie ale persoanei fizice ca participant in circuitul civil.Punctul 1 art. cu ce scop se instituie tutela şi curatela. In cazuri excepţionale.luand in consideraţie interesele minorului (art. 2. avand in vedere interesele minorului. fie persoane de incredere. domiciliul minorului este la reprezentantul lui legal. 126-153). Respectiv. 5.2001 şi pină la intrarea in vigoare a prezentului Cod a fost reglementată insuficient. Articolul 32. poate fi declarată incapabilă de către instanţa de judecată. in cazurile prevăzute de lege.

Tutorele unei persoane incapabile este obligat să aibă grijă de persoana tutelată şi respectiv să-i apere interesele patrimoniale completindu-i prin acţiunile sale capacitatea de exerciţiu care ii lipseşte. 1. acceptarea succesiunii etc. (1) Tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra minorilor in virstă de pină la 14 ani. 3. organele de asistenţă socială şi alte organe). (2) Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi incheie fără mandat in numele şi in interesul ei actele juridice necesare. cit şi in instanţa de judecată. in raporturile juridice cu organele administrative (reprezentarea intereselor minorilor in instituţiile de invăţămint.Ocrotirea părintească este mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă in totalitatea drepturilor şi indatoririlor pe care le au părinţii faţă de copiii lor minori. in caz de decădere a părinţilor din drepturile părinteşti in baza art. in caz de luare a copilului de la părinţi fără decăderea lor din drepturile părinteşti in baza art. Tutela. adică cel ce reprezintă nu are nevoie să dobindească un act pentru fiecare caz in parte. deoarece insăşi decizia administraţiei publice locale despre numirea in funcţie de tutore sau curator serveşte ca mandat universal. persoanele majore care in urma unei tulburări psihice au fost declarate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile in temeiul art. in caz cind părinţii sint declaraţi incapabili de către instanţa judecătorească şi in alte cazuri cind o cer interesele copilului. inclusiv la cererea părinţilor. sau dacă aceştea sunt de provenienţă naturală sau adoptaţi.a)Persoanele care suferă de alienaţie sau debilitate mintală pot fi declarate la cererea membrilor familiei. 4. Atit tutela cit şi curatela prezintă o sarcină gratuită şi obligatorie in virtutea căreia o anumită persoană denumită tutore sau curator este chemată să exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de un copil minor. Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special. b)Minorii in virsta de pină la 14 ani nu posedă capacitatea de exerciţiu in .asupra cărora se instituie tutela sau curatela sint minorii care nu au atins virsta de 18 ani. Tutela şi curatela asupra minorilor se instituie in caz de deces al părinţilor. Articolul 33. 67 CF. indiferent dacă aceştea provin din căsătorie sau din afara căsătoriei.Tutorii şi curatorii sint persoane fizice cu imputerniciri speciale care apără drepturile şi interesele persoanelor incapabile. al cărui părinţi sint decedaţi ori in imposibilitate de a-şi exercita indatoririle. cu capacitate restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. 71 CF. Fiind numite de autorităţile publice locale printr-o decizie specială ele reprezintă drepturile şi interesele persoanelor tutelate in raporturile civile (ca de exemplu. după caz.in caz cind părinţii nu trăiesc impreună cu copilul şi nu participă la educaţia şi intreţinerea lui din motive neintemeiate. la incheierea diferitor convenţii. droguri şi alte substanţe psihotrope conform art. 24 CC şi persoanele care au fost limitate in capacitatea de exercţiu in urma consumului abuziv de alcool. in raporturile familiale (educarea unui minor şi relaţiile lui cu rudele sale).). 25 CC. a procurorului şi a altor persoane interesate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile. In urma declarării persoanei ca fiind incapabilă instanţa de judecată dispune autorităţii tutelare numirea unui tutore deoarece persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze.

1. (2) Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le incheie de sine stătător. 61 CF) drepturile şi interesele legitime ale copiilor sint apărate de către părinţii lor. apărării proprietăţii lui. (74)acte pe care tutorele nu le poate incheia nici chiar cu incuviinţarea autorităţii tutelare. Conform legislaţiei familiale (art. Actele juridice pe care tutorele le poate incheia in calitate de reprezentant legal pot fi clasificate in trei grupe: (72)actele pe care tutorele le poate incheia singur. 2.pofida minorităţii. Curatela. (1) Curatela se instituie asupra minorilor in virstă de la 14 la 18 ani. creşterii şi dezvoltării minorului. asigurării materiale. de onoare şi de incredere deaceia tutorele incheie fără mandat in numele şi in interesul persoanei tutelate actele juridice necesare. In realizarea drepturilor personale nepatrimoniale şi . CC reglementează drepturile patrimoniale ale minorului şi anume drepturile de posesie. (73)acte pe care tutorele le poate incheia doar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Articolul 34. fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Prin reprezentarea minorului pină la 14 ani şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu in actele civile inţelegem incheierea acestora de către tutore. deaceea este şi firesc ca efectele actelor juridice incheiate de tutore să se răsfringă asupra patrimoniului persoanei tutelate. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale a minorului este reglementată in detaliu de CF (art. (3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă in realizarea drepturilor şi indelinirea obligaţiilor şi o protejează impotriva abuzurilor unor terţi. de aceea ei nu pot participa la raporturile juridice civile de sine stătător. 142-147). Tutela este o sarcină socială. In lipsa acestora apare problema asigurării educaţiei. precum şi asupra persoanelor fizice limitate in capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool.Minorul care a implinit virsta de 14 ani işi exercită singur drepturile şi işi execută tot astfel obligaţiile. consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. dar in numele şi pe seama minorului şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu. insă pentru al apăra impotriva abuzurilor terţilor persoane asupra lui se instituie curatela. folosinţă şi dispoziţie a bunurilor care ii aparţin cu drept de proprietate. Prin acţiunile sale tutorele completează capacitatea de exerciţiu a persoanei incapabile şi a minorului in virstă de pină la 14 ani şi in aşa mod cel de sub tutelă poate in deplină măsură să-şi realizeze drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale.Tutorele din momentul numirii lui in această funcţie reprezintă interesele persoanei tutelate. Dacă pină la virsta de 14 ani minorul s-a aflat sub tutelă aceasta se transformă in curatelă fără o decizie specială a autorităţii tutelare. Intre tutore şi persoana tutelată există o autonomie patrimonială adică tutorele nu are drept de proprietate asupra bunurilor persoanei tutelate şi cel de sub tutelă nu are drept de proprietate asupra bunurilor tutorelui.

Curatorul este chemat să-i ajute persoanei aflate sub curatelă să-şi exercite drepturile in modul cel mai convenabil pentru el.Minorii in virstă de la 14 la 18 ani aflaţi sub curatelă pot de sine stătător să incheie acte juridice de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. dispunerea de veniturile rezultate din munca proprie etc. droguri sau alte substanţe psihotrope şi aceasta (76)inrăutăţeşte starea materială a familiei lor (art. consultaţii. adresări in diferite instituţii pentru adolescenţi sau instituţii curative care ar putea schimba situaţia celui limitat in capacitate de exerciţiu. 3. numirea curatorului asupra persoanei limitate in capacitate de exerciţiu se face cu scopul de a proteja drepturile patrimoniale ale acesteia cit şi a familiei sale. Persoanele care sint limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată se bucură de aceleaşi drepturi. Articolul 35. 1.Autorităţile administraţiei publice locale – consiliile executive ale municipiilor. . Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi. să exercite dreptul de autor asupra unui rezultat al activităţii intelectuale. raioanelor. oraşelor. Dacă a fost incheiat un act juridic fără consimţămintul lui curatorul se poate adresa in instanţa judecătorească pentru a cere declararea nulităţii actului juridic. (1) Autorităţi tutelare sint autorităţile administraţiei publice locale. 42 CC se cere consimţămintul curatorului şi permisiunea prealabilă a autorităţii titulare de la domiciliul persoanei aflate sub curatelă. distribuirea corectă a sumelor primite pentru asigurarea intreţinerii materiale. Pentru incheierea de către minor sau persoana limitată in capacitatea de exerciţiu a actelor juridice indicate la art. 21 CC). satelor sint autorităţi tutelare care iau toate deciziile referitor la problemele tutelei şi curatelei. Autorităţile tutelare. altele decit cele expuse mai sus. (2) Autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei.Libertatea oferită minorului in virstă de la 14 la 18 ani inclusiv pentru incheierea actelor juridice. Atunci cind minorul işi realizează drepturile patrimoniale sau işi execută obligaţiile patrimoniale minorul are nevoie de ajutorul curatorului. minorul să frecventeze şcoala pină la virsta de 16 ani.executarea obligaţiilor personale nepatrimoniale curatela nu se deosebeşte de tutelă. 43 CC nici chiar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. să dispună de veniturile rezultate din activităţi proprii. Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice.. nu trebuie să-i dăuneze. dacă nu sint lezate interesele persosanei aflate sub curatelă. să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri (art. Consimţămintul curatorului poate fi dat prealabil incheierii actului juridic sau actul juridic poate fi incuviinţat ulterior. 2. Curatorul trebuie să-l ajute pe cel de sub curatelă să-şi indeplinească obligaţiile şi să-l protejeze de abuzul terţelor persoane. Curatorul nu poate să-şi dee consimţămintul pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art. cel limitat in capacitate de exerciţiu să dispună de veniturile sale in aşa mod ca să-şi poată satisface necesităţile curente. Spre deosebire de minorul in virsta de la 14 la 18 ani asupra căruia curatela se stabileşte in scopul apărării lui. Persoanele fizice majore pot fi limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată in cazurile cind: (75)ele consumă abuziv alcool. 25 CC).

acordarea ajutorului medical. In localităţile unde lipsesc secţiile sau direcţiile de invăţămint sau asistenţă socială problemele de tutelă şi curatelă sint puse pe seama secretarilor consiliilor locale.examinează petiţiili şi propunerile cetăţenilor . Documentul in cauză prevede că direcţiile sau secţiile de invăţămint exercită funcţia de protecţie a drepturilor copilului . Dacă sub tutelă este o persoană incapabilă se controlează condiţiile de trai. In Republica Moldova este şi un organ guvernamental care se ocupă cu protecţia copiilor orfani şi celor lipsiţi de grijă părintească – Comitetul pentru Infiere care a fost instituit prin HG 749/1993. In cazul persoanelor limitate in capacitatea de exerciţiu se controlează eficacitatea curatelei—dacă veniturile celui de sub curatelă se folosesc pentru binele familiei lui şi nu in daună. Autoritatea tutelară verifică dările de seamă prezentate. aprobat de Ministerul Educaţiei. efectuează controale şi acordă ajutor tutorilor şi curatorilor in ce priveşte indeplinirea obligaţiilor lor. (1) Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau curatelei in termen de o lună de la data primirii informaţiei despre necesitatea instituirii. Prin supraveghere permanentă autoritatea tutelară minimalizează cazurile de comportament indiferent . Instituirea tutelei şi curatelei.Instituirea tutelei şi curatelei se poate face din oficiu ori pe baza informaţiei primite de autoritatea tutelară. (2) Pină la numirea tutorelui sau curatorului. lipsite de capacitate de exerciţiu printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti sau copii minori cu handicap care se află in instituţiile subordonate Ministerului Muncii şi Asistenţă Socială. organizează munca de plasare a minorilor orfani şi a celor lipsiţi de grijă părintească in instituţiile respective sau familii . elaborat in conformitate cu Regulamentul-tip al Direcţiei generale judeţene (municipale) invăţămint aprobat prin HG 1380/2002 şi .intreprinde măsuri in vederea lichidării neajunsurilor semnalate .Tutorii şi curatorii sint obligaţi. abuziv a tutorilor (curatorilor) faţă de persoanele tutelate. să prezinte periodic nu mai rar decit o dată pe an direcţiilor (secţiilor) invăţămint sau asistenţă socială de la domiciliul lor dări de seamă privind activitatea sa in domeniul protecţiei drepturilor celor puşi sub tutelă sau curatelă. procurarea medicamentelor necesare etc. Articolul 36. 1. ulterior.prezintă spre examinare administraţiei publice locale propuneri de acordare a inlesnirilor pentru intreţinerea lor in instituţiile de invăţămint şi in şcolile de meserii . In amble cazuri instituirea tutelei şi curatelei se face intr-un termen de o lună de la data aflării despre necesitatea acesteia. Metoda supravegherii variază in dependenţă de persoana care se află sub tutelă (curatelă).hotărăşte toate problemele in legătură cu instituirea tutelei sau curatelei. In cazul minorilor se atrage o atenţie deosebită la metodele de educaţie a copilului.Exercită funcţiile de autorităţi tutelare direcţiile sau secţiile de invăţămint – in cazul minorilor şi direcţiile sau secţiile de asistenţă socială in cazul persoanelor majore. Controlul activităţii tutorilor (curatorilor) are ca scop acordarea ajutorului necesar şi inlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs. Direcţiile sau secţiile de invăţămint işi desfăşoară activitatea in baza regulamentului propriu . atribuţiile lor sint exercitate de autoritatea tutelară. 2. Termenul de o lună de zile este stabilit pentru inlăturarea cauzelor care ar duce la .Supravegherea activităţii tutorilor (curatorilor) este obligatorie şi cuprinde toate categoriile persoanelor incapabile şi cu capacitate de exerciţiu limitată. iar in caz de depistare a incălcărilor i-a măsuri pentru inlăturarea lor.

1. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară deschide un dosar personal unde sint păstrate toate documentele necesare cit şi procesele verbale ale controlului condiţiilor de viaţă a tutelatului şi inventarierii bunurilor lui. In termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela. tot la fel şi in cazul notarului care a inregistrat deschiderea succesiunii. Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. in cazul inregistrării unui deces. instituţiile de ocrotire. aplicării sau executării unei sancţiuni privat de libertate. lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei. in cazul pronunţării. cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsite de capacitatea de exerciţiu. Sint obligaţi să prezinte astfel de informaţii cei apropiaţi persoanei ce necesită tutelă (curatelă). despre persoanele care prin hotărirea instanţei de judecată au fost lipsite de capacitatea de exerciţiu sau au fost limitate in capacitatea de exerciţiu şi in alte cazuri. Instanţa de judecată informează autoritatea tutelară despre copiii minori ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti.Hotărirea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul administraţiei publice locale şi poate fi contestată la organele administraţiei publice locale ierarhic superioare sau in instanţa de judecată. curative şi alte persoane interesate. Dreptul de a contesta hotărirea o au părinţii (părintele). a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. in cazul deschiderii unei succesiuni. Articolul 37. Funcţionarul serviciului de stare civilă care inregistrează decesul unei persoane este obligat să anunţe autoritatea tutelară in cazul cind din documentele prezentate rezultă că in familia decedatului au rămas persoane ce necesită instituirea tutelei (curatelei). d)autorităţile administraţiei publice locale.Temei pentru instituirea tutelei şi curatelei serveşte depistarea şi luarea la evidenţă la timp a minorilor lipsiţi de grijă părintească. imputernicite să acţioneze in scopul ocrotirii lor. Totodată pentru majorarea eficacităţii activităţii in domeniu legea obligă єi cetгюenii să informeze imediat dar nu mai tirziu de 5 zile autoritatea tutelară despre toate persoanele care necesită ocrotire prin tutelă (curatelă). 2. cit şi administratorul şi locatarii casei in care persoana locuieşte. au obligaţia să inştiinţeze autoritatea tutelară: a)cei apropiaţi persoanei. Lucrătorii poliţiei şi procuraturii in toate . aceştea pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieşte minorul.lipsa ingrijirii şi la lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor care au nevoie de tutelă sau curatelă. copiii au fost luaţi de la părinţi fără decăderea din drepturile părinteşti. b)serviciul de stare civilă. precum şi administratorul şi locatarii casei in care locuieşte. precum şi notarul public. precum şi orice altă persoană. 3.Din momentul aflării ştirilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei atrubuţiile acestora sint executate de autorităţile tutelare prin numirea unui reprezentant care va avea grijă pină la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor minore. c)instanţa judecătorească. instituţiile educative. Depistarea şi evidenţa acestor persoane este o obligaţie directă a funcţionarilor autorităţii tutelare. rudele apropiate.

a-d).37. din oficiu sau la sesizarea celor menţionaţi la art. de invăţămint. din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator. (83)cel ale cărui interese vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. 37 CC este asigurată de sancţiuni juridice prevăzute la art.Obligaţia prevăzută la lit.cazurile cind sint aplicate sancţiuni privative de libertate faţă de persoanele care au la intreţinere şi ingrijire persoane ale căror drepturi şi interese trebuie ocrotite prin tutelă (curatelă). (78)persoana lipsită de sau limitată in capacitatea de exerciţiu. 4. 3. Tutorele şi curatorul. (1) Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia impreună dacă nu se află in vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (80)cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate. Obligaţia de informare o au şi alte persoane cu funcţii de răspundere care prin activitatea sa profesională sint strins legaţi de copii minori – conducătorii şcolilor. curative. (81)cel căruia. cu excepţia cazului in care persoana are tutore sau curator. Categoria alte persoane presupune obligaţia tuturor cetăţenilor de a prezenta autorităţii tutelare orice fel de informaţie despre minorii rămaşi fără grijă părintească sau persoane incapabile ori cu capacitate limitată care au nevoie de ocrotire. art. .Termenul de 5 zile este stabilit de legislaţie in scopul intăririi comportamentului respectiv a persoanelor cu funcţii de răspundere. (2) Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate in o instituţie de asistenţă socială publică. curative. (82)cel căruia i s-a restrins exerciţiul unor drepturi politice sau civile. instituţiilor preşcolare. de asistenţă socială şi din alte instituţii similare a termenului de 5 zile pentru comunicare autorităţii tutelare despre copiii rămaşi fără ingrijire părintească care pot fi transmişi sub tutelă (curatelă) atrage după sine aplicarea unei amenzi in mărime de la cinci la zece salarii minime. fie in temeiul legii. (3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela. (79)cel decăzut din drepturile părinteşti. de tratament sau in o altă instituţie similară sint exercitate de aceste instituţii. Articolul 38. Rezultatele controlului sint elucidate intr-un proces-verbal care serveşte temei pentru luarea persoanei la evidenţă şi săvirşirea acţiunilor de instituire a tutelei (curatelei). a membrilor societăţii in intregime şi pentru manifestarea grijii faţă de copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi a persoanelor care nu pot de sine stătător să-şi apere drepturile şi interesele personale şi patrimoniale. i s-a anulat adopţia. de educaţie. precum şi cel cu rele purtări. 2. fie prin hotărire judecătorească.(4) şi au consimţit expres. educative şi de alt ordin.La primirea informaţiei autoritatea tutelară efectuiază in termen de 3 zile un control in scopul asigurării veridicităţii informaţiei. 171? C cu privire la CA/1985 care prevede că incălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire. (4) Nu poate fi tutore sau curator: (77)minorul.

Tutore (curator) poate fi orice persoană fizică care a implinit majoratul şi intruneşte condiţiile morale necesare pentru indeplinirea unei astfel de obligaţii. ocrotirea părintească. şcoli-internat pentru copii orfani sau semiorfani. Ei apără atit drepturile şi interesele personale cit şi drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor tutelate in raport cu terţele persoane. Dacă minorul sau persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau limitată in capacitatea de exerciţiu au deja numit un tutore (curator) şi sint plasaţi in instituţiile enumerate mai sus temporar.Lipsa posibilităţilor de a aranja minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească cit şi majorii lipsiţi de sau limitaţi in capacitatea de exerciţiu duce la necesitatea plasării lor in instituţii de stat pentru copii de virstă preşcolară. asupra persoanei incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată. 3. deoarece sarcina tutelei (curatelei) cere o activitate personală şi o răspundere personală. Conducătorul instituţiilor enumerate indeplineşte funcţiile de tutore (curator) paralel cu funcţiile sale prevăzute de regulamentul acestor instituţii. Din oficiu tutorele (curatorul) se desemnează in astfel de cazuri cum ar fi tutela . instituţii de reabilitare a persoanelor ce fac abuz de alcool sau substabţe narcotice etc. autoritatea tutelară numeşte un tutore (curator). In caz de necesitate conducătorii instituţiilor reprezintă persoanele in instanţa de judecată fără mandat special. instituţii curative. De regulă. a fost indepărtat de la ele. cei ce au nevoie de ocrotire prin tutelă (curatelă). numai cu consimţămintul acesteia. dacă ambii şi-au dat acordul şi nu se află in cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. 2.Tutorele (curatorul) este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela in cazurile cind există informaţia unei instituţii sau a unei persoane despre minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească sau despre persoane lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. in momentul morţii. deseori. Tutore sau curator in aceste cazuri nu se numeşte şi conform alineatului 2 al prezentului articol atribuţiile de tutore (curator) sint exercitate de aceste instituţii.(84)cel inlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur. ocrotirea drepturilor persoanelor de sub tutelă (curatelă) se infăptuieşte de către tutore (curator). Autoritatea tutelară numeşte tutorele (curatorul) asupra minorului. Informaţia este urmată de un control rezultatele căruia sint oglindite intr-un proces verbal care reflectă vericiditatea acesteia şi cererea persoanei care doreşte să devină tutore (curator). adică directorul şcolii-internat. ai spitalului etc. exercitind o tutelă sau curatelă. Autoritatea tutelară este in drept să hotărască problema incetării funcţiei de tutore (curator) in cazurile cind plasamentul in instituţiile de stat cu intreţinere deplină a devenit permanent. (86)cel care se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela. (85)cel care. medicul-şef al casei de invalizi. 1. case de invalizi pentru copii sau pentru persoane bolnave psihic. şi nu medicul de servici sau pedagogul copilului. Funcţiile tutorelui (curatorului) sint indeplinite de conducătorul instituţiei educative sau curative in care se află minorul sau persoana incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată. sint plasaţi in familia tutorelui (curatorului). instituţii de tip sanatorial pentru copii cu handicap. In aceste cazuri pot fi numiţi tutori (curatori) soţul şi soţia impreună.(4) al prezentului articol. Dar. şi indeosebi minorii.. Dacă cel ce pretinde a fi tutore (curator) este căsătorit se cere єi consimюгmintul soюului lui.

adică să aibă calităţi morale respective care le-ar permite să crească. (1) Tutela şi curatela sint sarcini personale. ceea ce inseamnă că ele nu pot fi . decăzute din drepturile părinteşti. Pentru ca tutela (curatela) să-şi atingă scopul de ocrotire persoanele ce pretind a fi numite in această funcţie trebuie să nu fie cu rele purtări.asupra minorului ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti la cererea autorităţii tutelare. Articolul 39. sau există o hotărire anterioară a autorităţii tutelare despre inlăturarea din culpa lui a fostului tutore (curator). cele in privinţa cărora a fost anulată adopţia din culpa lor. autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei). Persoanele care sint lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. 4. asupra persoanei care are tulburări mintale şi a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu la cererea autorităţii tutelare. de comportare faţă de alţii şi faţă de colectivitate. iar cel in virstă de la 14 la 18 ani de curatelă. Această prevedere este nouă pentru legislaţia noastră şi poate fi explicată doar prin simplul respect faţă de părintele decedat considerinduse că el a avut destule motive pentru indepărtarea persoanei de la tutela (curatela) copilului său. Cazurile prevăzute la lit. Cerinţa faţă de starea sănătăţii stipulară la lit. restrinse in drepturile civile nu pot fi numite tutore (curator) in cazurile in care faptul este dovedit printr-o hotărire rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti. 1. Impedimentul prevăzut la lit.d) presupune că cel ce urmează a fi numit tutore sau curator nu trebuie să sufere de boli grave transmisibile care ar duce la pierderea capacităţii de muncă pentru o perioadă indelungată.g) şi i) al prezentului articol pot servi temei de refuz pentru numirea tutorelui (curatorului) atunci cind autoritatea tutelară posedă destule probe care dovedesc că interesele persoanei ce pretinde această funcţie vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă). sau ar fi de o virstă foarte inaintată şi nu şiar putea indeplini funcţiile. a fost numită tutore (curator) anterior. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente indeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei.După cum s-a menţionat mai sus minorul in virstă de pină la 14 ani are nevoie de tutelă. deaceea persoana care nu a implinit majoratul nu poate fi numită nici tutore şi nici curator. Calităţile morale presupun că persoana respectă ansamblul normelor de conveţuire.Tutela şi curatela sint sarcini personale.j) se bazează pe faptul că cel ce se află intr-o instituţie curativă sau educativă este tutelat de conducătorul acestei instituţii in temeiul alinetului 2 al prezentului articol. In cazul cind persoana ce se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana tutelată. Interdicţia prevăzută la lit. să educe minorii şi să acorde ajutor necesar persoanelor lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. (3) Autoritatea tutelară poate.h) poate fi dovedit printr-un testament autentificat in modul prevăzut de lege. sau astfel de boli care i-ar impiedica deplasarea liberă. să decidă ca administrarea patrimoniului sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice sau unei persoane juridice competente. ţinind seama de cuantumul şi componenţa patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă. (2) Obligaţiile de tutelă şi curatelă se indeplinesc gratuit.

mijloace de transport etc. el nu este obligat să-l intreţină pe cel tutelat din mijloace proprii. şi. tratament medical urgent.. cotă de participaţiune in capitalul social al unei persoane juridice. 1053 p. titluri de valoare.Dacă cel pus sub tutelă (curatelă) are un patrimoniu costisitor compus din mai multe bunuri de preţ (imobile. (89)să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. Aceasta se face prin incheierea unui contract de administrare fiduciară intre autoritatea tutelară şi persoana fizică sau juridică desemnată de ea (art.Tutorele (curatorul) nu este remunerat pentru indeplinirea obligaţiilor care şi le-a asumat in mod benevol.) autoritatea tutelară poate decide ca afministrarea intregului patrimoniu sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice. in al doilea rind. autoritatea tutelară poate numi un alt tutore (curator). Dacă tutorele (curatorul) in diferite imprejurări a fost nevoit să facă cheltuieli pentru indeplinirea obligaţiilor de tutelă (curatelă). Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins virsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare. dar persoana tutelată mai are nevoie de ocrotire. Tutorele dobindeşte dreptul de folosinţă la locuinţa minorului insă nu dreptul de proprietate. el este in drept să ceară autorităţii tutelare compensarea acestor cheltuieli. (88)să aibă grijă de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă. 1. Articolul 40.5 CC). in primul rind. in locuinţa celui tutelat. 3. cum ar fi. ce pot fi acoperite din mijloacele celui pus sub tutelă (curatelă).Pentru ca tutorele (curatorul) să-şi poată mai bine indeplini obligaţiile ce ii revin el trebuie să locuiască impreună cu minorul sau persoana incapabilă ori limitată in capacitatea de exerciţiu aflate sub tutela sa. la altă adresă.) işi incetează activitatea. . păstrarea bunurilor. 2. cheltuieli şcolare etc. Această activitate poate fi efectuată gratuit sau poate fi remunerată. alteia decit tutorul (curatorul) sau unei persoane juridice competente. Dacă tutorele (curatorul) din diferite motive intemeiate (boală gravă. In cazul lipsei acestor mijloace problema poate fi soluţionată de administraţia publică locală prin stabilirea unor indemnizaţii sau ajutoare prevăzute de legislaţia in vigoare. de exemplu. Obligaţiile tutorelui şi ale curatorului. (2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte in educarea minorului. schimbarea situaţiei familiale. accentul pe grija de sănătatea şi dezvoltarea celui pus sub tutelă (curatelă). ori in altă localitate el trebuie in mod obligatoriu să anunţe autoritatea tutelară pentru ca aceasta să poată controla dacă sint respectate interesele celui pus sub tutelă (curatelă) şi in continuare să supravegheze activitatea lui. schimbarea domiciliului etc.transmise şi trebuiesc indeplinite de persoana numită in această funcţie. Activitatea lui nu este remunerată deoarece fiind o sarcină personală ea pune. (1) Tutorele şi curaterul sint obligaţi: (87)să locuiască impreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea domiciliului. Dacă tutorele (curatorul) decide să-şi schimbe locul de trai.

Tutorele (curatorul) la fel ca şi părintele este in drept să aleagă procedeele de educare a minorului. pregătit profesional in conformitate cu capacităţile lui şi potrivit cerinţelor şi scopurilor societăţii noastre. dacă nu este numit un administrator al bunurilor. El este obligat să asigure ca minorul să obţină studiile de invăţămint general de nouă ani (Legea 547/1995). 4. mijloace pentru instruirea copiilor. Articolul 41. imbrăcăminte.Tutorele şi curatorul au aceleaşi drepturi şi obligaţii in educarea minorului. inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităţii tutelare inventarul spre aprobare. cit şi expluatarea minorului.1406-1409 CC. in prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare. La alegerea procedeelor de educare el trebuie să ee in consideraţie opinia copilului şi recomandările autorităţii tutelare. (2) La numire. In cazul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu. Tutorele (curatorul) poate intreţine persoana aflată sub tutelă şi din mijloace proprii insă nu este obligat să o facă. civilă. 5.Tutorele şi curatorul sint obligaţi să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă in raporturile lor cu terţele persoane. tutorele. ţinind cont de opnia copilului minor forma şi instituţia de invăţămint. (1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Metodele de educare a copiilor trebuie să excludă comportamentul abuziv. droguri sau substanţe psihotrope şi nu inrăutăţeşte starea materială a familiei sale pentru ca instanţa să hotărască intrebarea despre restabilirea capacităţii de exerciţiu. in toate organele inclusiv şi in instanţa de judecată. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă. Exprimarea opiniei de către copil poate avea loc la orice virstă de la care copilul işi conştientizează acţiunile. atunci cind acesta este deţinut de către alte persoane sau şi-a schimbat locuinţa fără invoirea autorităţii tutelare (art. creşterea şi dezvoltarea copiilor minori din mijloacele celui tutelat. să fie crescut sănătos. In cazul apariţiei unor contradicţii.Autoritatea tutelară poate da incuviinţare minorului care a atins virsta de 14 ani pentru a locui separat de curator. după caz. nu mai face abuz de băuturi alcoolice. dacă el doreşte să-şi schimbe felul invăţăturii ori pregătirii profesionale şi dacă acest fapt nu va influenţa negativ asupra educaţiei copilului.Grija de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă presupune asigurarea lui cu hrană . dacă cel tutelat se insănătoşeşte tutorele este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească pentru ca aceasta să constate dacă poate fi restabilită capacitatea de exerciţiu şi tutela incetată. insultele şi maltratările de orice ordin. neinţelegeri tutorele şi curatorul se poate adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul respectiv. Tutorele (curatorul) alege. Tutorele (curatorul) poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de persoanele tutelate conform art. Lăsarea minorului sau a persoanei lipsite de sau limitate in capacitate de exerciţiu fără ajutor atraje după sine răspunderea. contravenţională sau penală. Tutorele (curatorul) este nu numai in drept dar şi obligat să ceară inapoierea minorului.2. 3. medicamente.146 CF). in numele acestuia. odihnă şi alte mijloace care asigură traiul şi sănătatea persoanelor bolnave. In esenţă ele coincid cu drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor. Curatorul celui limitat in capacitate de exerciţiu la fel este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească dacă cel de sub curatelă s-a tratat. .

să efectuieze acte de conservare a bunurilor sau acte de instrăinare.(3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă. indemnizaţie de şomer sau alte indemnizaţii prevăzute de legislaţie. uzură.). de pensie alimentară dacă părinţii sau unul din ei nu locuiesc impreună cu copilul. El poate incheia in numele minorului şi pentru folosul lui acte de dispoziţie cu excepţia celor prevăzute la art. (4) Dacă veniturile curente sau mijloacele baneşti ale celui pus sub tutelă nu sint suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare. pensie alimentară şi alte venituri curente. un raport privind modul in care s-a ingrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile acestuia. 2. iar al doilea la tutore. 4.43 CC. deseori. imbrăcăminte. In acest scop legislaţia prevede un şir de indemnizaţii şi ajutoare pentru populaţie. descrierea fiecăruia in parte. Tutorele poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutelă dacă nu a fost numit un administrator asupra lor. (5) Tutorele este dator să intocmească şi să prezinte anual autorităţii tutelare. ceea ce asigură posibilitatea controlului asupra indeplinirii de către tutore a obligaţiei prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol. ajutor. pensie pentru limită de virstă. 3. de indemnizaţii sau ajutoare materiale plătite din sistema asigurărilor sociale de stat. dacă este necesar. dobinda la banii depuşi intr-o instituţie bancară şi alte miloace provenite din gestionarea averii lui. costul total al bunurilor in bani. Scopul administrării bunurilor celui aflat sub tutelă este eficienţa. asistenţă medicală.Latura patrimonială a ocrotirii minorului şi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu constă in drepturile şi obligaţiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui tutelat. se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru intreţinerea celui pus sub tutelă. Procesulverbal se intocmeşte in două exemplare dintre care unul se păstrează la autoritatea tutelară in dosarul celui tutelat. In cazul numirii acestuia tutorele administrează şi dispune doar de bunurile rămase in gestiunea sa. de regulă. Toate sumele cuvenite celui pus sub tutelă le primeşte tutorele şi trebuie să dispună de ele in aşa mod ca cel tutelat să fie asigurat cu cele necesare traiului (hrană. acestea pot fi acoperite din contul bunurilor lui.Politica socială din ţară prevede că statul acordă susţinere materială minorilor lipsiţi de grijă părintească şi persoanelor cu handicap. locuinţă. conservării sau instrăinării bunurilor ce aparţin celui pus sub tutelă. evaluarea lor ţinindu-se cont de perioada de folosinţă. Dar. Izvor al veniturilor curente a celui tutelat pot fi şi dividenzii primiţi de el din acţiile care ii aparţin. Inventarierea presupune enumerarea tuturor bunurilor.Pentru a asigura o administrare eficientă a bunurilor autoritatea tutelară trebuie să dispună de o informaţie completă privind patrimoniul celui pus sub tutelă. dacă au decedat părinţii sau unul din ei. sub formă de pensie. beneficiază de pensie pentru pierderea intreţinătorului. instruire pentru copii etc. Aceasta presupune acţiunile pe care le desfăşoară tutorele in scopul utilizării. cu acordul autorităţii tutelare. In acest scop la numire tutorele inventariază bunurile celui pus sub tutelă. In cazul .Minorii lipsiţi de grijă părintească. Cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu la fel pot beneficia de o pensie pentru invaliditate. a lor. La intocmirea procesului-verbal privind inventarierea este obligatorie prezenţă reprezentantului autorităţii tutelare. in termen de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic. ceea ce presupune că tutorele trebuie să utilizeze bunurile doar in interesele celui pus sub tutelă şi in conformitate cu legea să intrebuinţeze veniturile şi fructele dobindite din patrimoniu pentru binele tutelatului. care semnează inventarul după ce ultimul se prezintă autorităţii tutelare spre aprobare. 1. sumele acordate nu pot satisface nevoile curente ale persoanelor tutelate.

de schimb sau de inchiriere (arendă). Prezentarea dărilor de seamă intr-un anumit termen – anual in timp de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic – urmăreşte scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui.Exercitarea de către tutore a obligaţiei de a primi şi cheltui sumele cuvenite celui pus sub tutelă pentru intreţinerea persoanei tutelate este strins legată de o altă obligaţie – de a duce evidenţa veniturilor şi cheltuielilor. iar curatorul să incuviinţeze fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare acte juridice: (90)de instrăinare a bunurilor: (91)prin vinzare. dar dreptul de dispoziţie este limitat. tutorele le poate instrăina pentru a acoperi cheltuielile necesare intreţinerii şi pentru a indeplini sarcina unei buni gospodăriri a patrimoniului fără acordul autorităţii tutelare. dacă cel tutelat are nevoie de o ingrijire specială.Unele drepturi ale tutorelui şi curatorului sint limitate in exercitarea lor. sumele primite in formă de pensii. a convenţiilor de partajare a averii sau a cotelor-părţi ale persoanei puse sub tutelă sau curatelă şi a oricăror altor acte juridice care duc la micşorarea averii acesteia. La autoritatea tutelară se prezintă un raport anual in care sint oglindite in cifre. (93)prin donaţie. Tutorele şi curatorul are grijă de persoana celui pus sub tutelă (curatelă). Articolul 42. tutorele nu este in drept să incheie. dacă există careva informaţii că tutorele nu-şi indeplineşte conştiincios funcţiile şi in alte cazuri. deoarece pot să-şi pieardă valoarea. (1) Fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. de folosinţă gratuită sau de depunere in gaj a bunurilor. folosinţa gratuită. indemnizaţii. iar curatorul să incuviinţeze incheierea actelor juridice de instrăinare (inclusiv de donaţie). Dacă nici ajutorul acordat nu poate acoperi cheltuielile necesare intreţinerii tutorele poate instrăina bunurile minorului. a actelor juridice prin care se renunţă la drepturile persoanei puse sub tutelă sau curatelă. dacă există un patrimoniu valoros. şi pe de altă parte. Şi anume tutorele nu este in drept să incheie.veniturilor insuficiente pentru intreţinerea celui de sub tutelă tutorele se poate adresa la organul administraţiei publice locale pentru ca să-i fie acordat un ajutor unic sau lunar. i-l ocroteşte şi ii gestionează bunurile. Dreptul de folosinţă şi de posesie tutorele şi curatorul i-l exercită in deplină măsură de sine stătător. dobinzi. inchiriere inclusiv arendă. ajutoare. Tutorele este obligat să dispună eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Autorizaţia autorităţii tutelare pentru incheierea de acte juridice. să fie supuse stricăciunii sau pieirii. Deaceea in cazurile cind bunurile tutelatului nu pot fi păstrate. Rezultatele raportului sint verificate şi aprobate de persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii tutelare. alte venituri de la folosirea patrimoniului celui tutelat. (92)prin schimb. pe de o parte. cu excepţia cazurilor cind aceasta poartă un caracter . In toate celelalte cazuri instrăinarea bunurilor celui pus sub tutelă poate avea loc numai cu acordul autorităţii tutelare. cheltuielile făcute pentru intreţinerea celui tutelat şi despre modul de administrare şi dispunere de bunurile celui tutelat. Autoritatea tutelară poate cere prezentarea dării de seamă şi in alţi termeni. 5. 1. (2) Incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. dividenzi.

ca de exemplu convenţii de partajare a averii. instrăinarea bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă. cum ar fi: renunţul de a accepta succesiunea. se incheie in scris. tutorele nu poate incheia iar curatorul – incuviinţa aceste acte nici chiar cu acordul autorităţii tutelare. (96)alte acte care depăşesc dreptul de a administra patrimoniul celui tutelat.. Reieşind din aceste prevederi legiuitorul a prevăzut expres că pentru incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se cere permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. donaţie. (2) Excepţie de la prevederile alin. (97)acte care duc la micşorarea averii celui tutelat. Lipsa permisiunii prealabile a autorităţii tutelare la incheierea actelor sus arătate serveşte drept temei pentru nulitatea actului juridic. refuzul de a primi donaţia. Permisiunea trebuie să fie dată de autoritatea tutelară numai in cazul cind instrăinarea urmează să satisfacă in cel mai favorabil mod interesele celui pus sub tutelă şi sumele de bani obţinute vor fi folosite de tutore sau curator conform indicaţiilor autorităţii tutelare. Autoritatea tutelară trebuie să acorde permisiunea in prealabil şi pentru fiecare act juridic in parte. (1) Tutorele nu are dreptul să incheie acte juridice cu titlu gratuit. (94)de gajare a bunurilor. .Instrăinarea bunurilor imobile prezintă unele particularităţi. cu excepţia transmiterii către aceasta a averii prin donaţie sau in folosinţă gratuită. (95)de renunţare la drepturile patrimoniale ale persoanei de sub tutelă şi curatelă. Contractele de vinzare-cumpărare.832 CC). se autentifică notarial şi se inscriu in registrul bunurilor imobile. iar curatorul nu are dreptul să-şi dea acordul la incheierea actelor juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. 1. Este inadmisibilă incuviinţare generală pentru incheierea tuturor actelor juridice enumerate mai sus. 2. ca de exemplu. soţul şi rudele acestora de pină la gradul al patrulea inclusiv nu au dreptul să incheie convenţii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă. Articolul 43.Pentru incheierea unor acte juridice drepturile tutorului şi curatorului sint ingrădite. Sint interzise contractele de donaţie in care cel tutelat are calitatea de donator. (3) Tutorele şi curatorul. Interdicţia incheierii de acte juridice in numele celui pus sub tutelă sau curatelă. ridicarea sumelor depuse la cec sau a titlurilor de valoare care nu urmează a fi folosite pentru intreţinerea persoanei de sub tutelă (curatelă). gaj a bunurilor imobile.(1) fac actele juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. de schimbare a mărimii cotelor-părţi etc. de schimb. Acestea sint actele considerate prejudiciabile pentru minor şi persoana lipsită de sau limitată in capacitate de exerciţiu.neinsemnat şi este indreptată spre realizarea unor obligaţii morale (art. Pentru ca autoritatea tutelară să permită incheierea actelor juridice tutorele sau curatorul trebuie să se adreseze cu o cerere in care să fie argumentată necesitatea actului juridic şi că el va fi incheiat in scopul satisfacerii anumitor cerinţe ale minorului sau persoanei lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu.

strănepoţi.1536 CC. 3. In astfel de cazuri. (3) Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in temeiurile prevăzute de lege pentru incetare contractului de administrare fiduciară a proprietăţii. 2. cu rudele in linie dreaptă (copii.deoarece acesta este un contract cu titlu gratuit şi inevitabil duce la micşorarea patrimoniului celui tutelat. soţul şi rudele acestora pină la gradul al patrulea inclusiv işi are rădăcinile in insăşi esenţa tutelei şi curatelei – de a-l ocroti pe cel aflat sub tutelă. Astfel de convenţii poartă un caracter gratuit şi sint indreptate spre folosul celui tutelat şi nu poate să-l prejudicieze. Gradul de rudenie al patrulea inclusiv inseamnă că tutorele (curatorul) nu poate incheia convenţii din numele celui tutelat. bunici etc. şi a cărui reprezentant legal el este. Legislaţia in vigoare nu stipulează. Nu pot fi incheiate convenţii nici cu soţul (soţia) tutorului (curatorului) şi afinii lui pină la gradul al patrulea inclusiv. (2) In exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăţii persoanei puse sub tutelă. Articolul 44. nepoţi de la frate sau soră. de a-i respecta drepturile şi de a nu-i leza interesele. surori.2.Tutorele are in sarcina lui de ocrotire a persoanei tutelate două laturi – cea . art. autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară a proprietăţii cu administratorul pe care l-a desemnat. verii primari). spre deosebire de legislaţia altor state.Interdicţia de incheiere a convenţiilor intre tutore şi curator. Administrarea fiduciarг a proprietгюii celui pus sub tutelг. Ca excepţie pot fi incheiate convenţii prin care către persoana tutelată se transmit bunuri prin donaţie sau in folosinţă gratuită. unchii. (1) In cazul necesităţii administrării permanente. respectiv. Intre alte acte juridice care nu pot fi incheiate de tutore şi incuviinţate de curator mai putem menţiona contractul de gaj.Interdicţia de a incheia unele acte juridice de către tutore şi de a le incuviinţa de către curator nu se răsfringe asupra actelor juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri.) şi in linie colaterală (fraţi. Tot la fel tutorele şi curatorul nu poate renunţa la succesiune din numele celui tutelat. lezează drepturile şi interesele lui. administratorul cade sub incidenţa art.219 CC). De regulă indeplinirea bunelor moravuri şi a obligaţiilor morale se consideră atunci cind obiect al donaţiei făcute din numele tutelatului de către tutore sau de cel ce se află sub curatelă cu acordul curatorului este un cadou ce nu depăşeşte trei salarii minime. părinţi. nepoţi. La incheierea unor astfel de convenţii apare conflict de interese intre tutore (curator) ca parte contractantă şi persoana de sub tutelă ale cărei interese trebuie susţinute de tutore (curator). precum şi in cazul incetării tutelei. 1. tutorele işi păstrează imputernicirile asupra părţii din averea celui pus sub tutelă care nu este transmisă in administrare fiduciară.42 şi 43. a bunurilor imobile şi mobile de valoare ale persoanei puse sub tutelă. care prin esenţa lui garantează executarea obligaţiei altuia pe seama celui tutelat şi. In caz de necesitate refuzul se poate face in temeiul unei hotăriri judecătoreşti conform alin. mătuşele. Incheierea de către tutore in numele persoanei lipsită de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea de către curator a actelor juridice incheiate de persoana limitată in capacitate de exerciţiu duce la nulitatea lor cu toate efectele nulităţii unui act juridic (art. care este suma in limitele căreia unele cadouri pot fi considerate ca fiind neinsemnate.

3. Păstrarea mijloacelor băneşti. absent fără veste sau limitat in capacitate de exerciţiu. Dacă cel pus sub tutelă dispune de un patrimoniu valoros şi care necesită o grijă permanentă cum ar fi bunuri imobile. titluri de valoare etc. terenuri de pămint. altul decit cel care ocroteşte persoana tutelată. 4. Bunurile trasmise in administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru obligaţiile personale ale menagerului fiduciar care nu reies din contract.42 CC din numele minorului şi a persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea incheierii actelor juridice de către minorii in vitstă de la 14 – la 18 ani şi a persoanelor limitate in capacitate de exerciţiu are nevoie de permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare.46 şi art.Bunurile persoanei de sub tutelă. adică va avea grijă ca bunurile să fie păstrate. In deplină măsură sint aplicate faţă de administratorul fiduciar şi prevederile alin. conservate in caz de necesitate.47 CC.1059 CC şi in cazul decesului persoanei tutelate sau a administratorului fiduciar ori a recunoaşterii lui ca fiind incapabil.Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in cazul incetării tutelei (curatelei) in conformitate cu art. autoritatea tutelară alege o persoană cu care se incheie un contract de administrare fiduciară. se cere să fie respectate aceleaşi cerinţe ca şi la numirea tutorelui (curatorului). de regulă. deoarece anterior putea fi numit un tutore.3 art.Administratorul fiduciar la fel ca şi tutorele pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art.Faptul se dă publicităţii care se menţine pentru toată perioada contractului. să fie folosite conform destinaţiei etc. (1) Sumele de bani care depăşesc necesităţile intreţinerii celui pus sub tutelă şi ale administrării bunurilor lui se depun pe numel acestuia la o . intreprinderi. practic. imbunătăţite dacă o permit veniturile. Deaceea la numirea lui. Activitatea lui poate fi gratuită sau remunerată. nici chiar cu permisiunea autorităţii tutelare. Administratorul fiduciar gestionează bunurile in nume propriu. Contractul susnumit este un contract. Drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar sint asemănătoare cu cele ale tutorelui. Incetarea unilaterală şi prealabilă a contractului de administrare fiduciară nu se admite decit in cazurile prevăzute la art. sint separate de bunurile administratorului fiduciar in mod obligatoriu.136 CCF/1969).XIV CC cu particularităţile instituţiei tutelei şi curatelei. doar in cazul cind aceasta dispunea de bunuri care nu se aflau la domiciliul persoanei de sub tutelă (art. reglementat de cap. nou pentru legislaţia civilă. 2. care sint obiect al contractului. dar pe riscul şi contul celui tutelat.43 CC privind interdicţia de a incheia acte juridice cu soţul şi rudele sale şi ale lui pină la gradul al patrulea inclusiv. Articolul 45. El nu poate incheia. In deosebi in cazul minorilor grija personală pentru creşterea şi educarea copilului este atit de vastă că tutorele nu intotdeauna poate să se preocupe bine de latura patrimonială.personală şi cea patrimonială. Administrarea fiduciară este o activitate de incredere şi de sine stătătoare a persoanei desemnate de autoritatea tutelară ca menagerul fiduciar in scopul realizării cit mai efective a drepturilor persoanei tutelate şi in interesele ultimului.Dacă in administrare fiduciară a fost transmisă numai o parte din averea celui tutelat tutorele va ingriji de persoana celui tutelat şi işi va păstra imputernicirile asupra părţii patrimoniului care nu a fost transmis. acte juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. ba chiar mai mult şi cerinţe adăugătoare ce ţin de profesionalismul persoanei pentru a dobindi rezultate mai eficiente.

(1) Minorul. odihna persoanei tutelate şi administrarea patrimoniului lui. 2. Deci problema poate fi rezolvată numai printr-un control strict a activităţii tutorilor din partea autorităţii tutelare şi conlucrarea lor cu instituţiile financiare. Sumele care depăşesc necesităţile curente pentru intreţinerea celui de sub tutelă se depun pe numele lui la o instituţie financiară. (3) Autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de la indeplinirea obligaţiilor in cazurile in care minorul a fost intors părinţilor sau a fost infiat. pensie alimentară de la părinţii care locuiesc separat de copiii minori. Pe măsura nevoilor apărute in familie tutorele poate ridica aceste sume. o neglijenţă garavă sau fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator. Indepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la indeplinirea obligaţiilor lor.instituţie financiară de unde nu pot fi ridicate decit cu autorizaţia autorităţii tutelare. lit. (2) Tutorele poate depune sumele necesare intreţinerii pe numele minorului. de regulă. Legislaţia in vigoare nu prevede care este mărimea sumei necesară pentru a acoperi cheltuielile curente ale tutelatului. a curatoruli. 37 pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciază minorul. insă regulile instituţiilor bancare nu prevăd modalitatea de separare a sumelor depuse pe numele minorului ce depăşesc necesităţile intreţinerii şi sumele necesare intreţinerii. exprimată printr-o cerere scrisă.21. Autoritatea tutelară incuviinţează eliberarea banilor din instituţia financiară doar in cazurile cind s-a controlat că ei vor fi folosiţi in interesul şi pentru binele celui pus sub tutelă (curatelă). pot fi depuse la cont pe numele minorului. Acestea se trec intr-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. de pensie alimentară. de invăţămint. lecuirea.Tutelă este o relaţie de familie şi minorul locuieşte. precum şi persoanele prevăzute la art. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate singur dispune de sumele aflate la contul lui dar cu incuviinţarea. autoritatea tutelară eliberează . de tratament sau in o altă instituţie similară. deaceia alin. fără incuviinţarea autorităţii tutelare. alin.2. precum şi dacă nu-şi indeplineşte corespunzător sarcina. Minorul care a atins virsta de 14 ani şi singur a depus banii la instituţia financiară pe numele său poate dispune de bani de sine stătător (art.1 al acestui articol poate fi aplicat in cazurile cind veniturile depăşesc considerabil cheltuielile pentru intreţinerea. Articolul 46. iar sumele primite pentru intreţinerea minorului sub formă de pensie de urmaşi.Persoanele care se află sub tutelă (curatelă) pot avea diferite venituri aşa ca – o sumă de bani primită ca moştenire. (4) In cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă intr-o instituţie de asistenţă socială publică. ciştiguri proprii etc. indemnizaţii etc. in familia tutorelui. Prezentul alineat stipulează că sumele curente necasare intreţinerii se trec intr-un cont separat. Dar şi aici el poate fi limitat dacă se va stabili că cheltuie banii fără rost ori in dauna sănătăţii şi intereselor sale. c) CC). Pentru a dispune de sumele depuse pe cont pe numele tutelatului la instituţia financiară tutorele (curatorul) are nevoie de acordul autorităţii tutelare. (2) Tutorele sau curatorul va fi indepărtat dacă săvirşeşte un abuz. 1. de educaţie. Tutorele poate să-l intreţină din sursele proprii.

121. Adoptator poate fi insuşi tutorele (curatorul). 4. abuzează de drepturi. cit şi altor cetăţeni care cunosc aceste fapte sau acte. copiii de sub tutelă (curatelă) pot fi inapoiaţi părinţilor. necesitatea supravegherii permanente etc. locatarilor casei in care el locuieşte. care pe baza raporturilor stabilite dintre el şi minor a hotărit să intărească această legătură sufletească prin dobindirea statutului de părinte. boala gravă.53 alin. art. persoanelor cu funcţii de răspundere căror faptele sau actele le-au devenit cunoscute in urma activităţii lor profesionale. cum ar fi invaliditatea.122 CF.. tutorele sau curatorul de indeplinirea sarcinii dacă există motive intemeiate. indicind motivele.4). dacă acest fapt nu contravine intereselor minorilor.. Dacă adopţia minorului se face de către o altă persoană pentru incuviinţarea ei se cere şi acordul tutorelui (curatorului). Astfel. la cerere. legiuitorul impune obligaţia de a contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorului (curatorului) care prejudiciază minorul persoanelor apropiate copilului.3).Din diferite motive. In cazul cind tutela (curatela) a fost stabilită pe un anumit termen tutela (curatela) poate inceta la expirarea acestui termen şi fără o hotărire specială. 3. fiind pus intr-o situaţie periculoasă pentru viaţă tutorele (curatorul) poate fi atras la răspundere penală conform art. sau o altă persoană care satisface cerinţele prevăzute de art. instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii (art.49 alin. (5) Autoritatea tutelară eliberează. Copilul aflat sub tutelă (curatelă) poate fi adoptat. 1.121 CF. persoana pentru viitor nu poate fi adoptator. Minorul care a implinit virsta de 14 ani se poate adresa şi in instanţa de judecată. Deaceea. tutore (curator) sau părinte educator (art. cel tutelat poate fi plasat intr-o instituţie de . 2. Indepărtarea tutorelui (curatorului) de la indeplinirea funcţiilor atrage după sine urmări negative. se eschivează de la indeplinirea obligaţiilor cu rea voinţă sau lasă fără ingrijire persoanele tutelate. 143. Poate fi inlăturată persoana care foloseşte tutela (curatela) in scop interesat. 150 CF).1398 CC. Dacă părinţii au fost restabiliţi in drepturile părinteşti. Constituţia stipulează că toate preocupările privind intreţinerea. Examinind problema inlăturării tutorelui (curatorului) autoritatea tutelară ia măsuri pentru recuperarea pagubei pricinuite celui de sub tutelă (curatelă) conform art. Autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei) asupra minorului. de ciştig.19) şi Codul Familiei (art. Autoritatea tutelară hotărăşte incetarea tutelei (curatelei) odată cu hotărirea despre transmiterea copilului in ingrijirea viitorilor adoptatori in baza art.Tutela şi curatela asupra minorilor poate avea un caracter temporar.Alineatul 1 al articolului comentat subliniază dreptul copilului la protecţie contra abuzurilor din partea părinţilor şi a persoanelor care ii inlocuiesc consfinţit in Convenţia cu privire la drepturile copilului din 1989 (art. Aceasta poate fi indeosebi periculos pentru copiii de virstă fragedă sau persoanele incapabile.163 CP.tutorele sau curatorul de indeplinirea obligaţiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă. In caz că cel tutelat a fost lăsat fără supraveghere şi ajutor necesar. s-au reintors din străinătate.Inlăturarea de la funcţia de tutore sau curator este o sancţiune pentru neindeplinirea corespunzătoare a sarcinilor puse pe seama lui. Sensul acestui drept este că minorul care se află sub tutelă (curatelă) poate in orice moment să se adreseze autorităţii tutelare de la domiciliu pentru a contesta sau denunţa actele şi faptele tutorelui (curatorului) dacă prin ele sint incălcate drepturile şi interesele copilului sau tutorii (curatorii) abuzează de drepturile lor. au fost eliberaţi din locurile de detenţie etc.

Un alt temei pentru incetarea curatelei este incheierea unei căsătorii.14 CF. Anume la atingerea de către minor a virstei de 14 ani tutela incetează. In urma incheierii căsătoriei minorul dobindeşte capacitatea de exerciţiu deplină care se menţine şi in caz de divorţ (art. şi să-şi apere drepturile şi interesele in caz de incălcare a lor. de invăţămint. In fiecare caz concret să examinează in ansamblu toate condiţiile care au dus la plasarea tutelatului in instituţia respectivă. 1.asistenţă socială publică.Tutela (curatela) este o sarcină binevolă şi eficacitatea ei este intr-o legătură directă cu voinţa persoanei imputernicită a o indeplini. in viaţă. In urma emancipării minorul dobindeşte capacitatea deplină de exerciţiu şi. neputinţa de a-l supraveghea. Dacă plasarea este temporară tutorele curatorul poate să-şi menţină funcţiile.) care nu-i permit tutorelui sau curatorului să-şi indeplinească funcţiile in modul corespunzător. (2) Curatela incetează o dată cu dobindirea sau restabilirea capacităţii depline de exerciţiu. pierderea locului de muncă. tutela asupra lui incetează. imposibilitatea inţelegerii cu cel tutelat. In aceste cazuri el poate depune la autoritatea tutelară o cerere. relaţiile dificile intre minor şi soţul tutorelui sau curatorului. care serveşte drept temei pentru emiterea hotăririi de eliberare a tutorelui sau curatorului de la indeplinirea sarcinii. Condiţiile şi ordinea incheierii căsătoriei de către un minor sint reglementate de art. Emanciparea minorului care a atins virsta de 16 ani este o noţiune nouă pentru legislaţia civilă din ţară şi este reglementată de art. Totodată ea este şi o sarcină obligatorie. Atunci cind plasamentul poartă un catacter permanent şi cel de sub tutelă este la intreţinerea deplină a statului autoritatea tutelară eliberează tutorele (curatorul) de la indeplinirea obligaţiilor lor. 5. respectiv. necesitatea administrării bunurilor celui aflat sub tutelă.21 CC. Tutorele devine curatorul minorului fără ca autoritatea tutelară să ee o hotărire in acest sens. In toate cazurile enumerate mai sus curatela incetează in mod automat fără adoptarea unei hotăriri speciale a autorităţii tutelare.Tutela şi curatela poate inceta indiferent de voinţa persoanelor care indeplinesc aceste funcţii. . Articolul 47.3 CC. Incetarea tutelei şi curatelei.20 alin. relaţiile lui cu tutorul (curatorul) şi in dependenţă de aceşti factori autoritatea tutelară decide asupra incetării tutelei (curatelei).2 CC). schimbarea situaţiei materiale etc. să-şi asume obligaţii. totuşi. durata aflării in această instituţie. 2. cu indicarea motivelor. de educaţie.Temei pentru incetarea curatelei serveşte atingerea virstei de 18 ani in urma cărei minorul dobindeşte capacitatea deplini de exerciţiu şi poate de sine stătător să dobindească drepturi. Dar. (1) O dată cu atigerea de către minorul pus sub tutelă a virstei de 14 ani. decade necesitatea curatelei. iar persoana care a exercitat funcţia de tutore devine curatorul lui fără a fi necesară o hotărire suplimentară in acest sens. care nu permite refuzul neintemeiat de la obligaţiile puse pe seama tutorelui (curatorului). de tratament etc. necesitate ingrijirii permanente a unui membru al familiei.20 alin. pot apărea diferite motive (boală gravă. Implinirea virstei de 14 ani de către orice minor duce la dobindirea parţială a capacităţii de exerciţiu in urma cărui fapt minorul poate singur incheia unele acte juridice conform art.

sau a unui contract de administrare fiduciată reglementat de art. că se cere indeplinirea condiţiilor prevăzute la art.46 alin. reieşind din faptul că cel care are nevoie de ajutor se află in neputinţă. fiindcă nu o poate face din cauza stării sănătăţii. Asistentul persoanei fizice capabile se numeşte de autoritatea tutelară la cererea persoanei ce are nevoie de ajutor. Tutela (curatela) incetează in cazul decesului tutorului (curatorului) sau a persoanei de sub tutelă (curatelă). (3) Dispunerea de patrimoniul persoanei puse sub patronaj se efectuează de către curator (asistent) doar in baza unui contract de mandat sau de administrare fiduciară incheiat cu ea. deoarece ea prevede că asistentul poate dispune de patrimoniul persoanei puse sub patronaj doar in baza unui contract de mandat reglementat de art.Latura patrimonială a patronajului este mai complicată. pe bună dreptate. Patronajul asupra persoanelor fizice capabile. separat de curatelă deoarece scopul curatelei este de a intregi capacitatea de exerciţiu a persoanei care nu o posedă in deplină măsură. deoarece ea este capabilă şi poate să-şi exprime conştient voinţa. Ca formă de ocrotire a persoanelor capabile ea era specificată in art. 3. Legea nu prevede expres care sint cerinţele faţă de persoana ce pretinde a fi asistent. art. Autoritatea tutelară emite o hotărire privind incetarea curatelei in baza hotăririi instanţei judecătoreşti rămase definitivă. In ultimul caz numirea asistentului se face numai cu consimţămintul persoanei care are nevoie de ajutor. Tot in acest alineat este stipulat că actele juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj pot fi incheiate de către . Incheierea de acte juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj poate fi efectuată de curator (asistent) cu acordul ei verbal.In alineatul comentat curatorul este denumit asistent ceea ce redă mai exact esenţa acestui statut al persoanei care infăptuieşte patronajul. Asistentul poate fi o persoană indicată de cel care are nevoie de ajutor sau la alegerea autorităţii tutelare. (4) Patronajul asupra persoanei capabile. dar cu o sănătate precară nu a fost desemnat anterior in legislaţie.129 CCF/1969 şi se numea curatelă. 2. din cauza sănătăţii precare.(1). (2) Curatorul (asistentul) persoanei fizice capabile poate fi desemnat de organul de tutelă şi curatelă doar cu consimţămintul acesteia. care se află sub curatelă ca fiind limitată in capacitatea de exerciţiu.1030-1052 CC.(4) şi (5). 1. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. dar. Articolul 48.1053-1060 CC. (5) Curatorul (asistentul) persoanei puse sub patronaj se eliberează de la indeplinirea obligaţiilor sale in cazurile prevăzute la art. (1) La cererea unei persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu care.Patronajul ca formă de ocrotire a persoanelor capabile. este restabilită in capacitatea deplină de exerciţiu curatela incetează. am putea spune. art. iar scopul patronajului – de a ajuta persoana capabilă să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi să-şi indeplinească obligaţiile. In prezentul articol patronajul este. asupra ei poate fi instituită curatelă in formă de patronaj.In cazul cind printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti persoana. instituit in conformitate cu alin. incetează la cererea acesteia.38 CC.

5. (2) In cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. Declararea persoanei dispărute fără veste are loc la cererea persoanelor interesate de către instanţa de judecată. (99)expirarea termenului de cel puţin un an din ziua primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării ei. In cazurile incheierii unui contract de mandat sau administrare fiduciară se vor aplica prevederele art. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut.(4) şi (5) art. 4. Declararea persoanei dispărută fără veste (1) Persoana fizica poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. nu apare necesitatea incheierii contractului de mandat sau de administrare fiduciară. (100)epuizarea tuturor posibilităţilor de stabilire a ştiri despre locul aflării persoanei. Prezentul alineat indicind cazurile de incetare a patronajului. art. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă in apărarea drepturilor şi lucrurilor acesteia. din cauza sănătăţii precare.1033. precum şi pentru acele persoane care se află la intreţinerea ei. deplasare indelungată. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. din care fapt reiese că patronajul este reglementat de prezentul cod ca o formă a curatelei. conform prevederilor Capitolului XXVII din CPC.curator (asistent) cu acordul verbal al persoanei patronate.Patronajul poate inceta in baza cererii persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu care. adică activitatea la fel poate fi gratuită sau remunerată. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. dacă persoana de sub patronaj nu dispune de un patrimoniu valoros. de tratament. pentru invalizi etc. In scopul asigurării securităţii persoanei care se află in neputinţă activitatea asistentului este supravegheată de autoritatea tutelară. In mod obişnuit patronajul incetează la moartea uneia dintre părţi. fie a asistentului.Patronajul poate inceta şi in baza hotăririi organului de tutelă şi curatelă in cazurile cind persoana de sub patronaj este plasată intr-o instituţie de asistenţă socială publică. 1057 CC. Pentru declararea persoanei fizice dispărută fără veste trebuie să fie intrunite următoarele fapte juridice: (98)lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării.motivele care stau la baza cererii de incetare a patronajului nu importă. imobile. Are dreptul de a cere incetarea patronajului şi asistentul dacă indeplinirea sarcinii nu poate fi efectuată de către el din motive intemeiate (boală gravă. Patronajul poate fi infăptuit gratuit sau remunerat. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. de la intai ianuarie al următorului an. Totodată survin consecinţe negative pentru creditorii persoanei dispărute. Deci. necesitatea ingrijirii unui copil minor-invalid etc. deoarece lipsa indelungată şi necunoaşterea locului aflării ei creează pericol pentru acestea. 1.). . face trimitere la alin. Cu atit mai mult că in caz de necesitate a incheierii unui contract care cere autentificare notarială asistentul poate acţiona in baza unei procuri. Articolul 49. fie a persoanei de sub patronaj.46 CC.

instanţa de judecată poate numi un administrator şi inainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute.Declararea de către instanţa de judecată a persoanei fizice dispărută fără veste creează o serie de consecinţe juridice: a) asupra bunurilor acestei persoane se instituie pe baza hotărarii instanţei de judecată un administrator cu care autoritatea tutelară incheie contract de administrare fiduciară. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste (1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste. c) din bunurile proprietatea acestei persoane se acordă mijloace de intreţinere celor pe care dispărutul era obligat conform legii să-i intreţină. să efectueze orice acţiuni in interesul celui declarat absent fără veste. Administratorul fiduciar este in drept. chiar dacă nu a expirat termenul de un an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. Dacă este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. asupra averii persoanei declarate absente fără veste. Contractul de administrare fiduciară este reglementat de prevederile art. Dacă persoana absentă fără veste este declarată prin hotărarea instanţei de judecată absentă fără veste. administratorul se inlocuieşte cu un alt administrator instituit in baza hotărarii instanţei de judecată prin care a avut loc declararea persoanei absente fără veste. d) contractul de mandat la care este parte persoana fizică declarată dispărută fără veste incetează. instanţa de judecată numeşte un administrator. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut. inclusiv şi să incheie acte juridice. iar autoritatea tutelată incheie cu acesta un contract de administrare fiduciară. 1. Ca excepţie. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. cu care autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară. Drepturile şi obligaţiile persoanei declarate absente fără veste sunt exercitate şi executate de către administrator. de la intai ianuarie al următorului an. d) incetează acţiunea termenului procurii. in temeiul acestui contract. la cererea persoanei interesate. precum şi a persoanelor aflate cu el in raporturi juridice. Creditorii celui absent fără veste sunt in drept să inainteze pretenţii către administrator. se instituie un administrator. (2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia. dar care nu şi le pot realiza din cauza absenţei persoanei. in lipsa căreia persoana fizică nu poate fi declarată absentă fără veste. Administratorul este imputernicit să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. . La cererea persoanei interesate. In scopul protejării averii persoanei declarate absente fără veste. Administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. 2. Expirarea termenului de cel puţin 1 an din ziua primirii ultimilor ştiri este o condiţie. atunci termenul de un an de zile incepe să curgă din acea zi. Articolul 50. Dacă se cunoaşte ziua primirii ultimilor ştiri. 2. art. 1053 – 1060. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. Declararea persoanei absente fără veste nu duce la modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor ei. b) persoanele intreţinute de către persoana declarată dispărută fără veste obţin dreptul de a primi pensie din cauza pierderii intreţinătorului. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste.

Dacă persoana apare sau sunt ştiri despre locul aflării ei. 301 din CPC. anulează hotărarea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează. la domiciliul persoanei lipsesc ştiri despre locul aflării şi au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării. Efectele apariţiei persoanei declarate dispăruta fără veste (1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sint ştiri despre locul aflării ei. Deoarece administratorul fiduciar fiind obligat să administreze in nume propriu patrimoniul persoanei declarate dispărute. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. dar pe riscul şi pe contul acesteia. (2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste in legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. (4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat. Conform regulii generale. Articolul 52. instanţa de judecată. persoana poate fi declarată decedată de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate. Anularea hotărarii instanţei de judecată are loc la cererea persoanei declarate absent fără veste sau altor persoane interesate in ordinea stabilită de art.Articolul 51. 1. Declararea persoanei decedata (1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărare a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident. instanţa de judecată printro nouă hotărare anulează hotărarea pronunţată prin care persoana a fost declarată absentă fără veste. Dacă o persoană dispărută in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident este declarată decedată. Administratorul este obligat să prezinte proprietarului o dare de seamă despre cheltuielile care le-a suportat in legătură cu administrarea patrimoniului. la cererea persoanei interesate. Declararea persoanei absente fără veste prezumă aflarea acestuia in viaţă. după caz. el este obligat să manifeste faţă de interesele persoanei declarate absente fără veste diligenţă de care dă dovadă in propriile afaceri. ultima este in drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat (a se vedea art. Persoana fizică poate fi declarată decedată dacă sunt intrunite condiţiile cerute de lege. Pentru declararea persoanei decedată legea nu stabileşte obligativitatea declarării absenţei fără veste pe durata termenului . 14 şi comentariul respectiv). dacă administratorul fiduciar nu administrează corespunzător patrimoniul persoanei declarate absente. 2. De aceea. (3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Hotărarea de anularea constituie temei pentru desfiinţarea administrării fiduciare asupra bunurilor acesteia. 1. dacă. timp de 3 ani. administrarea fiduciara a patrimoniului acesteia. (2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său.

Toate convenţiile incheiate de persoana declarată decedată sun considerate valabile şi au putere juridică datorită faptului că ea posedă capacitate de exerciţiu. Dar declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflării ei in viaţă. dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor. (4) Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vandute. 2. La declararea persoanei decedate in baza temeiurilor stabilite la art. (3) Dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobandirii lor ştia că cel declarat decedat este in viaţă. Din aceste considerente hotărarea instanţei de judecată despre declararea decesului are forţă juridică numai la domiciliul ei. ceea ce inseamnă că drepturile lui personale incetează ori se deschide succesiunea asupra bunurilor şi acestea trec la moştenitori.2 . după anularea hotărarii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din .) sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident (incendiu. atunci persoana poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. Numai in acest loc se face inscrieri in actele de stare civilă despre decesul ei. care a dispărut in urma acţiunilor militare. căsătoria se consideră desfăcută. adică la locul unde a fost declarată decedată. 52 alin. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. In baza acestui temei poate fi declarat mort de către instanţa de judecată nu numai un militar. (2) Independent de momentul apariţiei sale. Articolul 53. 1 şi alin. instanţa de judecată reiese din prezumţia morţii acesteia. dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte (calamităţi naturale – inundaţii. Cu toate acestea hotărarea definitivă a instanţei de judecată serveşte temei pentru introducerea in actele de stare civilă a datelor privind decesul persoanei. Declararea persoanei decedate poate avea loc şi după expirarea a 6 luni. dar şi orice altă persoană fizică. Declararea morţii nu influenţează asupra drepturilor ei subiective. maritime etc. in temeiurile prezentului articol. iar bunurile care-i aparţineau trec la moştenitori. Efectele apariţiei persoanei declarate decedată (1) In cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată.in care ea a lipsit. Dar dacă persoana este declarată decedată in urma dispariţiei in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident. dobandite acolo unde nu se ştie despre declararea decesului ei. instanţa de judecata anulează hotărirea privind declararea decesului ei. Dacă persoana declarată decedată se află undeva in viaţă. Declararea decesului are aceleaşi efecte juridice ca şi moartea fizică. cutremure etc. catastrofe aeriene. 4. Dacă dispariţia fără veste este legată de acţiuni militare. persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului sau. Este suficient ca din momentul primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării persoanei să expire 3 ani.). hotărarea dată nu influenţează asupra capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu la locul aflării ei de facto. Declararea persoanei decedate la cererea persoanelor interesate are loc in conformitate cu prevederile Capitolului XXVII din CPC. adică ziua in care a avut loc accidentul sau calamitatea naturală. se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. auto. Ziua morţii persoanei declarate decedată. Dacă bunurile nu s-au păstrat. 3.

4. cu toate că au trecut cu titlu gratuit. ajungem la concluzia că. este in drept să se adreseze pentru restituirea lor. Deseori odată cu cererea de restituire a bunurilor pot apărea litigii referitor la veniturile dobandite şi cheltuielile suportate pe durata folosirii lor de către dobinditorul de la care sunt restituite bunurile. conform prevederilor art. 1398. Anularea hotărarii despre declararea persoanei decedate serveşte temei pentru anularea inregistrării decesului in registrul de stare civilă. (2) Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă prin inscrierea datelor in registrele actelor de stare civilă şi eliberarea de certificate in baza acestor inscrieri. fiind distruse. Restituirea bunurilor care persoanei declarate decedate depinde de faptul dacă s-a păstrat in natură şi de caracterul trecerii lor la alte persoane. după anularea hotărarii de declarare a decesului. persoana declarată decedată poate cere de la oricare persoană restituirea bunurilor care s-au păstrat in natură şi au trecut cu titlu gratuit la dobinditor după declararea decesului său (in ordine de succesiune sau au fost donate de către moştenitori persoanelor terţe). Adresarea la instanţa de judecată cu cererea despre anularea hotărarii instanţei de judecată poate parveni atit de la persoana declarată decedată cit şi de la alte persoane interesate. dacă se va dovedi că acesta a fost de rea-credinţă la data dobandirii lor. 1. Astfel. Cu totul diferit este soluţionată problema in cazul in care bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat. in cazul in care a distrus. persoanei i se restituie suma realizată din vanzarea bunurilor. g) decesul. b) adopţia.vanzarea bunurilor. Indiferent de momentul apariţiei sale. Temei pentru anularea hotărarii instanţei de judecată despre declararea persoanei decedate constituie apariţia ei la domiciliu sau depistarea locului aflării ei. e) desfacerea căsătoriei. Articolul 54. el este obligat să restituie valoarea lor. Dobinditorul cu titlu gratuit. de la dobinditorul cu titlu oneros bunurile vor putea fi cerute. Dacă bunurile au trecut in baza unor acte juridice cu titlu oneros. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă (1) Inregistrării de stat sint supuse următoarele acte de stare civilă: a) naşterea. c) stabilirea paternităţii. valoarea acestora nu se restituie de către dobanditorii cu titlu gratuit. care incepe să curgă din momentul in care după apariţia sa persoana a aflat sau trebuia să afle despre trecerea bunurilor sale la alte persoane. Dacă aceste bunuri nu s-au păstrat (au fost vandute). f) schimbarea numelui. . dacă nici unul din ei nu a incheiat o nouă căsătorie. Adică se face dovada că dobinditorul ştia că cel declarat decedat este in viaţă. a consumat sau a realizat bunurile dobandite. dar in limitele termenului de prescripţie. atunci. 3. In acest caz dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie bunurile dobandite. Interpretand per a contraria prevederea respectivă. dacă bunurile. 2. Căsătoria persoanei declarate decedate poate fi restabilită de către organele stării civile la cererea ambilor soţi. dar nu s-au păstrat in natură. d) incheierea căsătoriei. este obligat să compenseze valoarea lor in bani. persoana declarată decedată nu este in drept să ceară restituirea lor de la dobinditorul cu titlu oneros. 312 (vezi comentariul la articolul respectiv). Ca excepţie. dacă se dovedeşte că la momentul dobandirii ştia despre aflarea in viaţă a persoanei declarate decedate. Soluţionarea lor va avea loc in conformitate cu prevederile art. intrebuinţate. realizate. iar dacă bunurile nu s-au păstrat.

lista cărora este exhaustivă şi nu poate fi lărgită. procedura de inregistrare a acestor acte. stabilirea paternităţii. deoarece de aceste evenimente legea leagă apariţia. obligaţii de intreţinere. odată cu naşterea copilului la părinţi apar drepturi şi obligaţii părinteşti. decesul. incheierea căsătoriei. Conform art. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. Astfel. 100/2001 privind actele de stare civilă. etc. Aceste date sunt necesare pentru elaborarea unor prognoze ştiinţific argumentate de dezvoltare economică şi socială a societăţii. dreptul copilului minor al defunctului la pensie etc. in legătură cu moartea persoanei apar drepturile de succesiune a patrimoniului defunctului. 100/2001 privind actele de stare civilă. se stabilesc prin Legea nr. mortalitate. Sunt recunoscute valabile actele de stare civilă oficializate conform ritualurilor religioase. procedura de inregistrare a acestor acte. procedura de rectificare şi modificare a lor.(3) Organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. modificarea sau incetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi caracterizează statutul de drept al acestora. Alin. desfacerea căsătoriei. prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia. acestea sunt inscrisuri autentice de stat. 3 al Legii nr. modificarea sau incetarea unor drepturi şi obligaţii de o importanţă majoră pentru persoanele fizice. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. adică stabileşte că drepturile şi obligaţiile corespunzătoare apar sau incetează doar din momentul inregistrării actelor de stare civilă. schimbarea numelui . Astfel. Scopul inregistrării de stat constă in stabilirea unei dovezi incontestabile a faptului că evenimentele respective au avut loc şi momentul cand ele au avut loc. In unele cazuri legea leagă de inregistrarea actului de stare civilă naşterea (stingerea) de drepturi. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. pentru a determina. sunt supuse inregistrării de stat asemenea acte de stare civilă precum: naşterea. eliberandu-se in baza acestor inscrieri certificatele corespunzătoare de stare civilă. Asemenea importanţă este atribuită inregistrării căsătoriei şi desfacerea căsătoriei (desfacerea la organele de stare civilă). Aceste acte de stare civilă se echivalează cu actele de stare civilă intocmite la organele de inregistrarea a actelor de stare civilă şi nu necesită inregistrare de stat ulterioară. gradul de natalitate. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează prin inscrierea datelor de către funcţionarul organului de stare civilă in registrele actelor de stare civilă. 1. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă are importanţă pentru protecţia drepturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice. 2. 1 al articolului comentat enumără care acte de stare civilă se supun inregistrării de stat. de exemplu. Articolului comentat are un conţinut general şi se limitează doar la aspectele cele mai generale in materia actelor de stare civilă. Capitolul II PERSOANA JURIDICA Sectiunea 1 DISPOZITII GENERALE . forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. se stabilesc prin lege. Aceasta se explică prin faptul că: organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează şi in interesul statului. 3. pană la instituirea sau reconstituirea organelor de stare civilă. procedura de rectificare şi modificare a lor. adopţia.

Organul executiv este cel care manifestă in exterior voinţa persoanei juridice. acţionarii etc) al acesteia formează şi manifestă in exterior o voinţă unitară. Organul suprem (mai numit şi principal) la fondare este totalitatea fondatorilor. preşedinte. (102)Persoana juridica poate fi organizata in mod corporativ sau in baza calităţii de membru. determină scopul. manager. membrilor. modul de gestionare a patrimoniului. Persoane juridice in a căror privinţa fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţa sant organizaţiile necomerciale. Cu excepţia atribuţiilor date de lege şi actele constitutive organului principal. patrimoniul distinct. Persoane juridice in a căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţa sant societăţile comerciale si cooperativele. Persoana juridică este un subiect de drept creat de legiuitor prin ficţiune in scopul de a permite colectivelor de indivizi să se manifeste in raporturile juridice similar unei persoane fizice. poate fi dependenta sau independenta de un anumit număr de membri. Noţiunea de persoana juridica (101)Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct si răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu. acţionarilor etc. statut). Persoana juridică ca o organizaţie de sine – stătătoare presupune existenţa a cel puţin două organe obligatorii şi altele facultative: (104)organul suprem. constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice. aprobă actele de constituire le modifică şi completează. direcţie) sau unipersonal (director. poate sa dobandească si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale. răspunderea. (103)In funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice. organizaţia este structurarea colectivului de oameni astfel incat aceştia să se manifeste ca unul singur. hotărarile de modificare şi completare a acestora. adoptate in limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toţi participanţii persoanei juridice. fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă fata de ea. care-şi găseşte expresia in actele adoptate. adunarea generală a membrilor. (105)Organul executiv. In cadrul acestui organ se formează voinţa persoanei juridice. administrator etc. In cazurile stabilite acestea sunt opozabile terţilor. Numit convenţional organ suprem (adunarea asociaţilor. Altfel spus. In timpul activităţii persoanei juridice organul suprem include in sine totalitatea asociaţilor. Actele acestui organ se fac in forma actelor de constituire (contract. capacitatea civilă şi procedurală. Pentru aceasta dispoziţia alin. 1.) Organul executiv deţine atribuţii de gestiune a patrimoniului şi reprezentare a persoanei juridice.Articolul 55. congres etc. precum şi alte acte adoptate prin majoritatea voturilor stabilite de lege sau de insuşi actele constitutive.Organizaţia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care colectivul de participanţi (fondatorii. Astfel el decide fondarea persoanei juridice.) acesta este cel care decide cele mai importante probleme ce ţin de existenţa acestui subiect. obiectul de activitate. poate avea scop lucrativ sau nelucrativ. organele acesteia şi persoanele cu funcţii de răspundere. . precum şi poate decide reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice. membrii. sa-si asume obligaţii. acţionarilor. poate fi reclamant si parat in instanţa de judecata. organul executiv poate face orice acţiuni legale in numele . Actele acestui organ. asociaţii.(1) defineşte persoana juridică evidenţiind principalele elemente ale acesteia – organizaţia (structura organizatorică) proprie. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere.

fondurilor de investiţii. deşi arată că aceştia sunt sursa de formare a patrimoniului. Frecvent prin patrimoniu se inţelege numai latura activă. a burselor etc. Participanţii la fondare fie că transmit cu titlul de aport la capitalul social. . In unele cazuri pentru obligaţiile persoanei juridice pot fi urmăriţi şi alte persoane (art. In unele cazuri organul principal poate delega şi atribuţia de desemnare şi revocare a organului executiv.136) a fondatorilor pentru obligaţiile instituţiei (art. Ca exemplu ar servi răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv (art. Patrimoniu distinct. precum şi de eficienţa activităţii acesteia. Inzestrarea iniţială a persoanei juridice cu patrimoniu este prerogativa fondatorilor. administrative. persoanei juridice i s-a conferit capacitate civilă. Caracterul distinct al patrimoniului arată că acesta nu se confundă cu patrimoniul participanţilor la persoana juridică.121. inclusiv capacitate de avea drepturi şi obligaţii proprii (capacitate de folosinţă). a comanditaţilor pentru obligaţiile societăţii in comandită (art. participă intr-un anumit mod la activitatea persoanei juridice. insă valoarea şi lichiditatea acestora arată dinamica patrimoniului. Aceste organe au atribuţia de a supraveghea activitatea organului executiv in perioada dintre şedinţele organului principal. Mărimea patrimoniului poate fi diferită pentru fiecare persoană juridică şi depinde de valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit. taxă sau o altă contribuţie materială. juridic şi economic. 67 sediul). Ca universalitate juridică patrimoniul persoanei juridice este unic. Patrimoniul nu depinde de regimul juridic al bunurilor care intră in activ. Capacitatea. 128).284 alin. consiliul de administraţie la intreprinderile de stat. Răspunderea persoanei juridice este una materială independent de caracterul şi natura obligaţiei – civile. fie se obligă să transmită in viitor anumite valori sau să contribuie prin anumite activităţi la formarea patrimoniului. Aceste criterii au ca scopul de identifica subiectul respectiv dintre totalitatea de persoane ( art.persoanei juridice. patrimoniul persoanei juridice reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic al persoanei juridice. Reieşind din noţiunea legală in patrimoniu se conţine o parte activă şi o parte pasivă. fiscale sau penale. Organul de control controlează activitatea organului executiv şi raportează rezultatele acestuia organului suprem. Fundamentul răspunderii persoanei juridice il constituie patrimoniul acesteia. Reieşind din prevederile art. consiliile instituţiilor financiare. depind de ea organizatoric. Răspunderea. Toate bunurile incluse in activul patrimoniului pot fi urmărite pentru obligaţiile asumate. In calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societăţile pe acţiuni şi cooperativele de producţie care au mai mult de 50 de acţionari sau membri. precum şi de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii prin fapte proprii (capacitate de exerciţiu).(1) din CC. de a decide asupra unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul principal. cotizaţie. Unele persoane juridice au o structură organizatorică mai complicată.68). Participanţii inzestrează persoana juridică cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri comune. care deşi sunt amplasate in alte localităţi ele sunt părţi componente ale acesteia. Prin patrimoniu se stabileşte legătura de dependenţă a persoanei juridice de voinţa participanţilor săi. sau un auditor independent angajat special in acest scop. Astfel pot fi create organe reprezentative care se interpun intre organul principal şi cel executiv şi organe de control.183).66 denumirea persoanei juridice) şi de ai determina stabilimentul in spaţiu (art. făcandu-se posibil să fie văzută distinct de alte subiecte. In legătură cu aceasta au fost stabilite criteriile prin care o persoană juridică se individualizează. Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale). de cenzori. adică ansamblul de bunuri (lucruri şi drepturi) ale persoanei juridice. In calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie. Pentru a avea calitatea de subiect şi a se manifesta in circuitul civil similar unui individ.

(8) şi (9) din Legea nr.87 din C. obţinerea in rezultatul acestora a unor beneficii şi impărţirea lor . asociaţiile(sindicate. Dacă intr-o societate pe acţiuni de tip inchis numărul de acţionari depăşeşte 50 de persoane survin obligaţiile stabilite la art./2002. Alin.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni. Ca exemple de persoane juridice constituite in mod corporativ sunt societatea comercială pe acţiuni şi societatea cu răspunderea limitată. 60 şi 61 din CC cat şi de dispoziţiile actelor legislative speciale care reglementează diverse forme de persoane juridice. adică aceasta se va reorganiza sau lichida. 2. fiecăruia din aceştia revenindu-le cate un singur vot. precum şi scopul persoanei juridice. cooperativele de producţie pot avea cel puţin de 5 persoane.(art. numărul de participanţi. societatea pe acţiuni de tip inchis poate avea cel mult de 50 de persoane. legea cu privire la contenciosul administrativ etc.cel puţin 5000 de membri.2 alin. intrepriderile de stat şi municipale (art. membrului sau asociatului. cooperative de producţie etc.5 din Legea nr. In sensul acestei norme persoana juridică este organizată: (106)in mod corportativ sau dependentă de calitatea de membru. Pentru a evidenţia sub toate aspectele capacitatea civilă a persoanei juridice legiuitorul a considerat necesar să evidenţieze. Posibilitatea fiecărui fondator de a influenţa activitatea persoanei juridice organizate in mod corporativ depinde de mărimea participaţiunii la capitalul social.179 CC) cooperativele de producţie şi cooperativele de intreprinzător. Criteriul principal al acestei clasificări este scopul urmărit de fondatori sau asociaţii persoanei juridice. De exemplu o societate in nume colectiv sau in comandită poate avea numărul de asociaţi minim de 2 persoane şi maxim de 20 de persoane. partide). membri). La constituirea persoanei juridice in mod corporativ prioritate i se acordă criteriului material de participare la formarea patrimoniului persoanei juridice şi existenţei anumitor drepturi patrimoniale ale fondatorilor asupra persoanei juridice astfel constituire.civ. Societăţile comerciale sunt constituite in scop de a desfăşura activitatea de intreprinzător. partidele politice . manifestandu-şi astfel voinţa in raport cu alte subiecte. Astfel de categorii de persoane juridice se consideră societăţile comerciale in nume colectiv şi in comandită. Ca criterii principale sunt evidenţiate unirea factorului material sau personal. (107)persoana juridică poate fi dependentă de un anumit număr de persoane. Dacă partidul sau o organizaţiei social politică nu confirmă numărul minim de membri stabilit prin art. asociaţi. Prevederi speciale sunt prevăzute şi pentru alte forme de persoane juridice. chiar in definiţie şi capacitatea civilă materială (aptitudinea de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii) şi capacitatea civilă procedurală (aptitudinea de a fi reclamant şi parat in instanţă).18 din aceiaşi lege.Datorită capacităţii atribuite prin lege persoana juridică participă in circuitul civil dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. Incălcarea dispoziţiilor legale cu privire la numărul de asociaţi au consecinţe diferite. Societatea in nume colectiv şi societatea in comandită in care au rămas un singur asociat se dizolvă dacă timp de 6 luni nu se reorganizează (v. In cazul in care legea specială nu prevede consecinţele incălcării se aplică dispoziţiile art. art. Capacitatea materială a persoanei juridice este determinată de prevederile art.121 şi 136 CC).(2) stabileşte anumite criterii de clasificare a persoanelor juridice. Capacitatea procesuală a persoanei juridice este prevăzută de Codul de procedură civilă.718/1991 survin consecinţele indicate la art. La constituirea persoanei juridice dependentă de calitatea de membru nu are importanţă valoarea participării patrimoniale a fondatorului. Potrivit acestui criteriu legiuitorul leagă existenţa persoanei juridice de un anumit număr de participanţi (fondatori. Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (art.106-170 CC). (108)Persoane juridice cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ.134 şi 143).

Legislaţia pune anumite limite persoanelor juridice străine. excludere şi lichidare (art. fundaţiile etc. taxe sau altfel de contribuţii materiale. sindicatele. iar in caz de obţinere a unor venituri din activitatea lor acesta este destinat realizării scopului propus şi nu se imparte intre fondatori sau asociaţi. Prin alin. Referindu-se la drepturile asupra patrimoniului (drepturi patrimoniale). Participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi patrimoniale asupra activelor acestora.97). persoanele juridice de drept public şi cooperativele de consum. in cooperative.149. membru sau acţionar al persoanei juridice. Aceste persoane juridice se constituie in scopuri ideale. De exemplu . Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu „intreprinderea cu investiţii străine” reglementată prin Legea nr. In unele persoane juridice (societatea in nume colectiv. SC. Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţiile necomerciale (asociaţiile. adică SNC. 166 etc. Şi in această situaţie ei nu pot pretinde la o parte din veniturile organizaţiei nu pot cesiona calitatea de asociat.998/1992 privind investiţiile străine. 139. au posibilitatea. plata unor cotizaţii. instituţiile. partidele. la randul lor pot fi divizate in drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. cultele participanţii nu au drepturi patrimoniale asupra activelor persoanei juridice. legiuitorul a arătat că in societăţile comerciale. Articolul 56. precum şi să dispună intr-un alt mod de acest drept (art. Participanţii la societăţile comerciale care au cote de participare la capitalul social.96). Societăţile comerciale se constituie in formele stabilte de art. Ca urmare a acestor plăţi participantul obţine anumite drepturi asupra persoanei juridice.). 3. Principalele reglementări ce ţin de statutul juridic al persoanelor juridice străine sunt stabilite prin dispoziţiile art. Membrii organizaţiilor necomerciale. Intreprinderea cu investiţii străine se constituie in Republica Moldova in una din formele societăţilor comerciale stabilite la art. să-l instrăineze prin acte intre vii sau pentru cauză de moarte. Persoanele juridice inregistrate in statele străine (persoane juridice străine) au aceleaşi drepturi ca şi persoanele juridice inregistrate in Republica Moldova (persoane juridice naţionale) dacă legea din Moldova nu stabileşte altfel. in anumite condiţii.106 alin. in special asociaţiile. precum şi in cazul lichidării are dreptul la o parte din activele supuse repartizării (art. Persoanele care constituie persoana juridică au posibilitatea de a participa la activitatea acesteia şi de a influenţa formarea voinţei ei prin exprimarea dreptului de vot. in intreprinderile de stat şi municipale fondatorii şi asociaţii ( numiţi participanţii) dispun de asemenea drepturi. cooperative) asociatul poate să se retragă din societate cerand o cotă din activele acesteia. Toţi participanţii la persoana juridică trebuie să contribuie la formarea patrimoniului acesteia prin facerea unor aporturi la capitalul social. adică drepturi de creanţă. SRL şi SA.). Cota de participare acordă deţinătorului dreptul la o cotă din beneficiul supus repartizării intre asociaţi. drepturi care. nu pot pretinde la o cotă parte din patrimoniu in caz de retragere. in condiţiile legii.106 (2) din CC.(2) CC.131. in comandită. cu persoanele juridice ale Republicii Moldova.intre asociaţi cu titlu de dividend.1596 – 1600 C. Civ./2002. 152. Reglementări speciale se conţin şi in legi speciale.(3) din articolul comentat legiuitorul determină legătura juridică dintre persoana juridică şi persoanele care au constituit-o sau care dobandesc ulterior calitatea de asociat. se inregistrează in Registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţilor şi se consideră persoană juridică naţională. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine Persoanele juridice străine sant asimilate.

un organ al acestuia. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. prestări servicii etc.29 din Legea nr. Societăţile comerciale. in raporturile civile. Evidenţierea persoanelor juridice ca fiind de drept public trebuie de făcut după trei criterii: (109)Statutul juridic al membrului. sant situate pe poziţii de egalitate.718/1991 in Republica Moldova nu se admite crearea partidelor şi altor organizaţii social politice ale statelor străine. Statul şi unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public(art. In caz de incheiere a unor contracte de vanzare –cumpărare. ele continuă să fie persoane juridice de drept privat. sau unui cerc mai larg de persoane. Statul şi unităţile teritorial administrative. deşi au ca participanţi persoane private ele urmăresc un scop general promovat şi susţinut de stat. Uniunea Avocaţilor etc. Tipurile de persoane juridice Persoanele juridice sant de drept public sau de drept privat care. Instituţiile financiare străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca Naţională a Moldovei art. Persoanele juridice de drept public nu poate avea scop lucrativ. organizaţiile necomerciale. Aceasta din urmă decide soarta lor prin hotărarile organelor reprezentative sau de către organele executive. precum şi subdiviziunile şi organizaţiile lor. arendă. Dacă persoana juridică reprezintă interesul general al unei colectivităţi (toţi cetăţenii statului sau a unei localităţi) aceasta este una de drept public.6. persoanele juridice de drept public şi cele de drept privat in raporturile civile au drepturi şi obligaţii similare. indiferent de poziţia lor contractuală au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoanele private. Statul işi realizează capacitatea juridică prin intermediul organelor sale cărora le atribuie personalitate juridică. Articolul 57. partide. cărora li se deleghează funcţii ale statului. inseşi statul. Dacă persoana juridică este constituită de persoane private in scopul de a promova interese particulare ale membrilor săi. Statul. (110)Sursa principală a patrimoniului sunt bunurile din proprietatea colectivităţii.(2) din Legea nr. Potrivit dispoziţiilor art. cum ar fi Camera de Comerţ şi Industrie. imprumut. organizaţii social politice şi altele de tipul acestora. asociatului sau al fondatorului. Potrivit dispoziţiei comentate.4 din Legea nr. cooperativele şi alte persoane juridice sunt persoane juridice de drept privat. Această diviziune işi raţionamentul in interesul pe care il promovează aceste persoane. Unele persoane de drept public. similar persoanelor de drept public. Deşi unele persoane juridice de drept privat promovează un interes general. Societăţile pe acţiuni din statele străine pot plasa acţiuni in RM numai cu respectarea dispoziţiilor art. aceasta este de drept privat. prin intermediul organului competent formează şi alte persoane juridice drept public. Uniunea Notarilor. iar statul de asemenea le poate delega exercitarea unor atribuţii de stat. (111)Scopul persoanei juridice este interesul general al colectivităţii.199/1998.550/1995.7 din Legea nr. Persoanele juridice sunt divizate in două categorii de drept public şi de drept privat. Pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea contractului acestea vor fi putea fi obligate să-şi onoreze .58 CC).1308/1997).6 alin. Astfel de persoane sunt Banca Naţională a Moldovei. Această structură include o colectivitate determinată sau determinabilă de oameni: cetăţenii statului. Ne referim in această situaţie la sindicate .persoanele juridice străine sunt limitate in dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă (art. cetăţenii care locuiesc in localitatea concretă. sau o persoană juridică formată de acestea.

Statul. 1. din actele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. Structural statul are o organizare similară persoanei juridice avand un organ suprem. Parlamentul formează voinţa statului care işi găseşte expresia in actele legislative. (114)Prin derogare de la prevederile alin. se manifestă ca un singur subiect.obligaţia şi să plătească daune interese. inclusiv incheie contracte semnand contractele civile in numele statului. La alegeri poporul delegă puterea de stat care-i aparţine spre a fi exercitată persoanelor care intrunesc un anumit număr de voturi. dacă contrariul nu rezultă din prevederile legilor speciale. Persoanele juridice de drept public (112)Statul si unităţile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Aceştia la randul lor in comun formand Parlamentul organ cu atribuţii de legiferare al statului. deşi reprezentat de un număr mare de organe.(2). unităţile administrativ teritoriale şi alte persoane juridice formate in modul stabilit de lege de către stat. acte care stabilesc modul de formare şi funcţionare a tuturor organelor statului şi determină comportamentul tuturor participanţilor la raporturile juridice. 2 din Constituţie aparţine suveranitatea şi puterea in stat. in conformitate cu competenta lor. persoane juridice organe de stat. un organ reprezentativ şi organe executiv.direct. prin participarea la referendum şi la alegeri. inclusiv şi pentru organul emitent.Reieşind din denumire şi conţinutul articolului comentat persoane juridice de drept public sunt statul. precum şi deleagă imputerniciri organelor de stat şi persoanelor cu funcţii de răspundere de a exercita anumite atribuţii şi de a incheia anumite contracte in numele statului. in cazurile expres prevăzute de lege. (113)Organele imputernicite sa exercite o parte din funcţiile (atribuţiile) Guvernului poseda personalitate juridica doar daca aceasta decurge din prevederile legii sau. In circuitul civil statul. Poporul işi poate manifesta şi exprima unitar voinţa prin două modalităţi: . Dispoziţiile actelor legislative sunt obligatorii pentru toţi participanţii la viaţa juridică – persoane fizice. cu excepţia cazurilor prevăzute expres. . se manifestă in circuitul civil ca o persoană juridică de drept public.indirect prin reprezentaţii săi in organul legislativ. dobandind şi exercitand drepturi şi obligaţii in nume . Deşi nici un act normativ nu determină clar structura organizatorică a statului aceasta poate fi evidenţiată prin prisma noţiunii de persoană juridică. Atribuţiile statului si ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercita in asemenea raporturi de organele acestora. numiţi parlamentari. in cazuri expres prevăzute de lege. Acesta. reprezintă statul in raporturi juridice. gestionează patrimoniul statului. Organul suprem – este poporul (totalitatea cetăţenilor) căruia potrivit art. potrivit Legii cu privire la Guvern organizează executarea actelor legislative. organele statului sau de unităţile administrativ teritoriale Acestora li se aplică normele ce privesc persoanele juridice reglementate de Codul civil. Organ executiv – este Guvernul. persoanele juridice de drept public se pot infiinţa si altfel. (115)Următoarele articole ale acestui capitol nu se aplica persoanelor juridice de drept public. fiind menţionat ca subiect distinct de drept. Articolul 58. organele statului cărora prin lege le sunt atribuite statut de personalitate juridică. Statul şi celelalte persoane juridice de drept public nu pot avea o poziţie privilegiată in raport cu cele de drept privat. căci in acest caz se pierde interesul acestora din urmă de a contracta.

2. din contul statului şi pentru stat. 3. Această afirmaţie rezultă din articolul comentat şi art. De aceia organele statului sunt o parte a unei persoane juridice şi nu persoane juridice de sinestătătoare. al UTA. Potrivit dispoziţiei comentate aceste organe au statut de persoană juridică numai dacă aceasta este stabilit in mod expres in lege.192) ele totuşi trebuie privite ca persoane juridice de drept public. iar autoritatea acesteia se extinde pe intreg teritoriu al Republicii Moldovei.192/1998 privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Capacitatea juridică a UTA le exercită autorităţile administraţiei publice locale ale acestora. departamentele etc. Astfel de persoane juridice sunt: (116)Banca Naţională a Moldovei a cărui mod de constituire şi funcţionare este reglementat prin Legea nr. Potrivit alin. In instanţa de judecată statul trebuie să fie ca un participant unic – parat. 3 alin.(2) din Legea nr. Au statut de Unităţi teritorial administrative localităţile care au statut de municipiu.7 din Legea nr. Legea cu privire la Guvern nu atribuie ministerelor şi departamentelor statutul de persoană juridică. Persoane juridice de drept privat (120)Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar in una . (119)Alin. Ca exemplu serveşte Camera licenţierii care potrivit dispoziţiilor art. decat in cazul in care la prevederile Codului fac trimitere actele normative ce reglementează statutul juridic al acestora. adică al Republicii Moldova. Prin legi speciale au fost fondate anumite persoane juridice care indeplinesc anumite funcţii ale statului. al Băncii Naţionale. Unităţile administrativ teritoriale sunt raioanele. prefectul sau Başcanul. şi nu au răspundere proprie.451/2001 are statut de persoană juridică. precum şi Unitatea administrativ teritorială Găgăuzia. Tot ce fac aceste organe fac in numele statului. Curtea este organul suprem de control financiar in stat cu statut de persoană juridică şi care decide in mod autonom asupra programului său de activitate. (3) persoanele juridice de drept public pot fi infiinţate in modul stabilit de lege. nu au scop propriu.1 că. a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum nici al altor persoane juridice de drept public.) participand la relaţiile civile nu dobandesc drepturi şi obligaţii pentru sine ci pentru stat. Aceste Organe. Aceasta stabileşte in art. 764/2001 privind organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova potrivit căruia unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public. Personalitatea juridică a unor structuri ale Guvernului rezultă din dispoziţii legale. (4) stabileşte că dispoziţiile Codului civil privind peroanele juridice nu reglementează statutul juridic al statului. Articolul 59.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Organele administraţiei publice centrale menţionate in art. terţ etc. In această situaţie ministerul sau departamentul trebuie privit ca un organ al persoanei juridice şi nu ca subiect de sine-stătător. departamentele şi alte organe fondate de acestea.propriu. (118)Curtea de conturi a fost constituită prin Legea nr. insă nu fac parte din Guvern.107 din Constituţie (ministerele. CNVM este persoană juridică. acesta insă le este stabilit prin Regulamentele aprobate de Guvern. contribuie la exercitarea puterii executive in stat.Organele care exercită o parte din atribuţiile Guvernului sunt ministerele. oraşele şi satele.312/1994 privind Curtea de conturi. (117)Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost constituită in baza Legii nr. reclamant. BNM „este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament”. Unităţile teritorial administrative deşi sunt expres numite şi ca subiecte distincte (art. deşi avand personalitate juridică ele nu au patrimoniu propriu. In calitate de organ executiv al UTA este primarul.

adică de a satisface aspiraţiile sociale. societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. contribuie la obţinerea profitului de către membrii săi. culturale şi de altă natură. ii. comercială. care la randul său se constituie in forme de asociaţii. sportive etc.Alin. (129)sindicatele constituite potrivit Legii sindicatelor nr. societate in comandită. (121)Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) si scop nelucrativ (necomercial). b) Persoanele juridice cu scop nelucrativ se constituie de către fondatori.718/1991. cultural educative. Acestui scop corespund persoanele juridice constituite in forma societăţilor comerciale.(2) legiuitorul face cea mai importantă clasificare a persoanelor juridice de drept privat.979/1992. (126)uniunile de persoane juridice constituite potrivit art. ecologiste. a) Persoanele juridice cu scop lucrativ se constituie de fondatori in scopul de a desfăşura o activitate de intreprinzător (mai numită şi activitate lucrativă. 104 din CC. In calitate de persoane juridice cu scop lucrativ trebuie de considerat şi intreprinderile de stat şi municipale care se constituie in scopul desfăşurării unor activităţi de intreprinzător in domenii importante pentru stat şi unităţile administrativ teritoriale. divizandu-l după scopul urmărit de fondatorii acestora in: (123)persoane juridice cu scop lucrativ. de tineret. iv.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti. Organizaţiile necomerciale sunt: (125)organizaţiile obşteşti de apărare a drepturilor omului. Fondatorii societăţilor comerciale la constituire pun in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activităţi de intreprinzător in scopul realizării şi distribuirii intre ei a beneficiilor. economică. societăţile comerciale (art. (130)fundaţiile.1007/2002 privind cooperativele de producţie. constituite potrivit Legii nr. profesionale. 1. instituţii şi fundaţii. organizaţiile necomerciale (180 alin. unele cooperative şi intreprinderile de stat şi municipale. intreprinderile de stat şi municipale (art. .. (124)persoane juridice cu scop nelucrativ (ideal). bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. (122)Prin alin.1129/2000. Deşi majoritatea persoanelor juridice cu scop nelucrativ pot desfăşura activităţi economice pentru a realiza beneficii. de veterani.(2). asociaţi şi membri care işi propun un scop ideal. (128)cultele constituite potrivit Legii despre culte nr.(1) dispune imperativ că persoanele juridice de drept privat se pot constitui doar in formele prevăzute de lege. Forme ale persoanelor juridice de drept privat sunt: i. cooperativele (art. societăţi ştiinţifice.din formele prevăzute de lege.106 (2). Persoanele juridice cu scop nelucrativ mai sunt numite şi organizaţiile necomerciale.73/2001 cooperativa de intreprinzător. Potrivit Legii nr.179). iii. (131)cooperativele de consum. Societăţile comerciale pot avea forma de societate in nume colectiv.171). Potrivit Legii nr. de antreprenoriat) a realiza beneficii şi a le impărţi intre ei. cooperativa de producţie se constituie in scopul desfăşurării in comun a activităţii de producţie şi a altor activităţi economice. (127)partidele şi alte organizaţii social politice constituite potrivit Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice nr. insă acest beneficiu nu poate fi distribuit cu titlu de dividend sau dobandă ci se va utiliza pentru realizarea scopului propus de către organizaţie. invalizi. de femei.

(137)Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut de lege. (134)Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege si de actul de constituire. (133)Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege. Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă constă in faptul că aceasta nu poate fi limitată sau ingrădită decat in cazurile şi condiţiile stabilite de lege. b) aptitudinea – de a avea obligaţii. (135)Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Articolul 60. Dispoziţiile legale determină conţinutul. Ca efect la sfarşitul exerciţiului financiar. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. cat şi cele cu scopuri ideale pot practica unele şi aceleaşi activităţi.97). Caracterul legalităţii arată că originea capacităţii civile se află in actele legislative. specialitate. legalitate şi unicitate. Unicitatea capacităţii civile arată că fiecare societate comercială are o singură capacitate. adică in lege. Generalitatea capacităţii rezultă din dispoziţiile art.96. Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenţa apare in momentul obţinerii ei sau in momentul indicat in ea si incetează o data cu expirarea licenţei daca legea nu prevede altfel. Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice (132)Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice se dobandeşte la data inregistrării de stat si incetează la data radierii ei din registrul de stat. a căror lista este stabilita de lege.(1) şi se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii fără a le enumăra limitativ sau a le evidenţia anumite criterii distinctive. fondatorii pot impărţi beneficiul realizat in calitate de dividend. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe . dobandită la data inregistrării de stat şi care există atata timp cat aceasta „trăieşte”. doar in baza unui permis special (licenţa). De exemplu. Ele sant asimilate persoanelor juridice de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil. (136)Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităţi. activitatea in invăţămant. dacă este practicată in formă de societate comercială aceasta indică că fondatorii işi propun ca scop obţinerea de beneficii. 1. Caracterul inalienabilităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a instrăinării sau refuzului in total sau in parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinţă.Importanţa clasificării respective nu este de a determina care activităţi pot fi practicate de una sau altă categorie de persoane juridice. chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire. inceputul şi sfarşitul capacităţii civile. Altfel se poate spune că capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăţii comerciale de a avea drepturi.60 alin. inalienabilitate. precum nici nu pot fi repartizate actele in cazul lichidării (art.(1) şi 61 alin. intangibilitate. Dacă persoana juridică este constituită in forma organizaţiei necomerciale membrii acesteia nu pot repartiza beneficiul in calitate de dividend. Atat persoanele juridice cu scop lucrativ. Capacitatea de folosinţă a societăţi comerciale se caracterizează prin generalitate. iar in caz de lichidare a unei asemenea persoane juridice activele rămase se impart intre asociaţi conform art.

dar fiind permise numai intreprinderilor de stat.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte o capacitate universală de folosinţă. 2. Dobandirea personalităţii juridice impune şi unele obligaţii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. stabilindu-se că toate actele incheiate de organul executiv in limitele legii obligă persoana juridică in toate cazurile. Din dispoziţia alin. O serie de activităţi nu sunt interzise. evidenţiind trei limite a capacităţii: a) determinate de natura de subiect abstract. adică de la data inregistrării şi inlcuderea in Registrul de stat respectiv (art. munca forţată. dobandeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi embleme. Acest caracter insă nu impiedică de a grupa drepturile şi obligaţiile care fac parte din conţinutul capacităţii după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept. origine etnică. b) determinate de scopul pentru care a fost constituită. Inceputul capacităţii de folosinţă. să efectueze plăţile numai prin operaţiuni bancare. activitatea mercenarilor. precum nici nu impiedică de a delimita capacitatea de folosinţă de cea de exerciţiu. Capacitatea declarată la alin. Nu intră in categoria activităţilor interzise activităţile desfăşurate in baza licenţei sau altei autorizaţii de stat. dar aceasta este restransă la acţiunile legate de incasarea valorilor patrimoniale de la terţi şi repartizarea acestora intre asociaţi sau după caz intre terţi. poate să desfăşoare activităţi nelicenţiate. adică de aceia că persoana juridică nu poate avea drepturile persoanei fizice. Societatea pe acţiuni este obligată să-şi inregistreze acţiunile emise la fondarea societăţii. sclavia. să ţină Registrul acţionarilor. rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăţile comerciale şi cooperative. Compararea de exemplu a societăţilor comerciale cu persoanele juridice cu scop nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală. Dovadă a inregistrării de stat serveşte certificatul de inregistrare eliberat de organul de stat care efectuează inregistrarea. comercializarea mărfurilor de proastă calitate etc. fără a fi obligat ca aceste activităţi să fie indicate expres in actele de constituire. să desfăşoare activitatea in limitele concurenţei loiale etc. poate să depună actele pentru a i se elibera licenţa. Numai după inregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de decontări intr-o bancă comercială. Caracterul specialităţii scopul de a diferenţia capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale de cea a persoanei fizice. adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă. socială sau apartenenţă politică. Activităţile interzise sunt acele pentru care există sancţiuni penale sau administrative. religie. Printre acestea am califica infracţiunile privind traficul de fiinţe umane. sex. Persoana juridică dobandeşte capacitatea de folosinţă concomitent cu calitatea de persoană juridică. Reieşind din dispoziţiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializată in raport cu capacitatea persoanei fizice. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese judiciare de anulare a actelor incheiate de către persoana juridică. Doctrina a privit specialitatea ca o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. 99 CC după ce s-a incheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate toate actele necesare. Excepţia de la această regulă este stabilită prin art. cu excepţia celor interzise de lege. poate solicita inregistrarea drepturilor dobandite in procesul de constituire. Ultima este considerată ca fiind o capacitate universală. 100 CC potrivit căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanţa redeschide procedura de lichidare. operaţiuni cu mijloace băneşti dobandite pe cale ilegală. Deşi actul constitutiv este legea persoanei . Ca exemplu pot servi obligaţia de inregistrare in calitate de contribuabil la inspectoratul fiscal teritorial. naţionalitate. precum şi să săvarşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. permiţanduli-se să desfăşoare orice activitate economică aducătoare de profit care consideră necesar. Radierea se face potrivit art.. şi c) determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte.63 CC). să ţină evidenţa contabilă.capacităţi. Capacitatea de folosinţă incetează la data radierii acesteia din Registrul de stat.

cum ar fi procurarea şi vinzarea de imobile. de arendă. Totodată. Dacă directorul neglijand interdicţia din actul constitutiv incheie actul juridic. persoana juridică cit şi persoanele cu funcţii de răspundere a acestora pot fi sancţionate. dacă asociaţia respectivă are club al membrilor săi. Astfel. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. De exemplu o asociaţie a arhitecţilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice. Licenţa se eliberează contra plată. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este limitată dacă impotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. 4. 8 din Legea licenţierii unor genuri de activitate nr. de concesiune. Persoana juridică care are calitatea de debitor. inclusiv pe contul bancar al societăţii etc. autorităţile publice locale etc. acesta este perfect valabil. 6. Pentru desfăşurarea activităţii supuse licenţierii fără licenţă. persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind nu obţine o altă licenţă. Alin. lucrări. Autoritatea publică principală care eliberează licenţe este Camera de licenţiere. armament. .2001. mobilă şi terminand cu medicamente. Limitarea capacităţii persoanei juridice are lor atunci cind prin actele autorităţilor publice sau a instanţelor de judecată se stabileşte anumite ingrădiri. (5) stabileşte obligaţia persoanei juridice de a desfăşura unele activităţi numai după ce a fost obţinută autorizaţia necesară de la organul de stat competent. 3. Lista activităţilor supuse autorizării este stabilită de art. Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenţă la obiectul respectării cerinţelor legale de desfăşurare a activităţii autorizate. Dar dacă in rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se adreseze către director pentru a fi despăgubită. interdicţiile sau sechestrul pus pe bunurile materiale. Limitarea capacităţii de folosinţă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenţei. Nu trebuie de privit ca o limitare a capacităţii persoanei juridice interdicţiile puse persoanei care ocupă funcţia de administrator al persoanei juridice. La incheierea şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană juridică de drept privat. asigurarea populaţiei cu servicii medicale.juridice. Agenţia Naţională pentru Reglementare in Energetică. ar putea edita lucrările ştiinţifice ale membrilor săi şi să le realizeze. statul pentru asigurarea bunei sale funcţionări de asigura procesul de invăţămant de stat. aceasta putind desfăşura numai activităţi permise de lege şi actul de constituire. 5. capacitatea de apărare şi securitate a sa. In legătură cu aceasta ele săvirşesc acte civile. insă toate acţiunile cu bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităţii realizand voinţa creditorilor. tehnică de calcul. acestea se procură din reţeaua comercială internaţională sau naţională. servicii etc. Incepind cu rechizitele de birou. cu ţigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de pasageri. in termen de 15 zile de la adresare. de produse petroliere. dacă aceasta se face pentru propria necesitate. insă ele nu ar putea să facă comerţ cu băuturi spirtoase. 451/30. Dacă licenţa este retrasă. ci numai organelor şi participanţilor (asociaţilor. şi in cazul depistării unor incălcări pot suspenda acţiunea licenţei sau după caz chiar pot retrage licenţa. Aceasta priveşte şi alte activităţi. In cazul suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind decizia de suspendare nu este anulată.07. trebuie să procure cele mai diverse mărfuri. imobile etc. limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse terţilor. Sunt competente de a elibera licenţe in domenii speciale Banca Naţională. iar acolo funcţionează un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranţă că acolo s-ar putea vinde şi băuturi spirtoase şi ţigări avind pentru aceasta autorizaţiile respective. adică incheie contracte de vinzare cumpărare. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată. fondatorilor) acestora. de prestări servicii. Persoana juridică de drept public pentru indeplinirea atribuţiilor stabilite de lege au necesitate de a procura anumite bunuri materiale. formal işi păstrează personalitatea juridică.

(6)-(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni calitatea de administrator o poate avea şi o persoană juridică. (141)In cazul in care organul executiv nu este desemnat.6 alin. in mod firesc discernămant şi nici o voinţă proprie. Dacă calitatea de administrator o au mai multor persoane (comitet de conducere. voinţa persoanei juridice se realizează prin voinţa celor ce o compun. adică de la data inregistrării de stat. Spre deosebire de persoana fizică care este dotată de la natură. exprimate in cadrul adunării generale. Calitatea de administrator o poate avea una sau mai multe persoane fizice care dispun de capacitatea deplină de exerciţiu.70 alin. de exemplu in societăţile comerciale pe persoane se cere acordul tuturor asociaţilor. o majoritate absolută sau o majoritate calificată. in raporturile cu terţii. administratorii au imputerniciri egale privind administrarea şi reprezentarea societăţii. insă nu o poate realiza. constituiţi in adunarea generală. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de folosinţă. actul constitutiv trebuie să prevadă modul in care acestea acţionează. In ipoteza in care persoana juridică a fost inregistrată dar nu are organ executiv rezultă că aceasta are capacitate de exerciţiu. individual sau colectiv. drepturile şi işi execută obligaţiile prin administrator. In cadrul societăţilor comerciale. sint desemnate să acţioneze. In lipsa unor prevederi exprese. 1. in principiu. Societatea comercială se deosebeşte nu numai prin propriile atribute de identitate şi patrimoniu distinct dar şi prin aptitudinea de a manifesta o voinţă de sinestătătoare. (139)Au calitatea de administrator persoanele fizice care. Administratorul este organ al persoanei juridice. in societăţile comerciale pe capitaluri se cere o majoritate simplă. prin lege sau prin actul de constituire. capacitatea de exerciţiu este o aptitudine de a exercita. Ea exprimă a) aptitudinea sau posibilitatea . Organul executiv desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta in cazul in care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv.(3) Legea nr. de la o anumită varstă. Potrivit art. cu discernămant şi voinţă. Pentru exprimarea voinţei persoanei juridice pe unele chestiuni. 2. Formarea voinţei societăţii comerciale diferă de la o formă la alta. ci este o calitate nouă. b) aptitudinea – de a asuma şi a indeplini obligaţii prin propriile acţiuni. Voinţele participanţilor persoanei juridice. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobandi drepturi şi a exercita obligaţii prin actele proprii. Fiind un subiect artificial. persoana juridică nu are . devin o voinţă colectivă. care constituie voinţa persoanei juridice. La baza formării acestei voinţe stă principiul majorităţii. insă. generată de voturile asociaţilor. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice (138)Persoana juridica işi exercită. nu se reduce la simpla lor insumare. participanţii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia.de a dobandi şi exercita drepturi prin propriile acţiuni. (140)Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sint supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. Deci spre deosebire de capacitatea de folosinţă care este o aptitudine de a avea.Articolul 61. Art. in numele şi pe seama persoanei juridice. persoana juridică işi manifestă voinţa in exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin organul său executiv.1204 cu . de la data constituirii. Persoana juridică este un subiect distinct de persoanele care o compun şi se manifestă in circuitul civil prin intermediul organelor sale. direcţie). Au calitatea de administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite in modul stabilit de lege sau de actul constitutiv. Aceasta.

Astfel.(4) se stabileşte că. poate oricand retrage administratorului imputernicirea de reprezentare. In caz de pluralitate de candidaţi.privire la fondurile de investiţii prevede că managerul fondului de investiţii poate să fie numai persoană juridică – participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare. şi transmiterea imputernicirilor către cel sine. Excepţie face persoanele juridice de drept public a căror desemnare se face prin acte ale autorităţilor publice. membrii. 4. Numele administratorului se inscrie in registrul de stat in care se inmatriculează persoana juridică. Articolul 62. precum şi in caz de condamnare pentru incălcarea regulilor de creditare. Preşedintele Republicii Moldova. atunci relaţiile dintre ele se reglementează prin dispoziţiile contractului de mandat. Prin hotărare judecătorească poate fi interzisă ocuparea funcţiei de administrator in temeiul Legii cu privire la insolvabilitate. sau dacă legea şi actul de constituire permite. managerului – şef. Candidatura administratorului o va numi persoana care s-a adresat. acţionarii etc. guvernatorului etc. Cererea de desemnare a administratorului o poate inainta participanţii (asociaţii. precum şi refuzul acestuia de la funcţia deţinută. abuzurile la emiterea titlurilor de valoare. dacă in virtutea unor circumstanţe administratorul nu este desemnat. modul de transmitere a funcţiei şi afacerilor gestionate trebuie să fie reglementate de actele constitutive ale persoanei juridice. (3) se stabileşte că dacă prin actele constitutive sau prin contractul incheiat intre persoana juridică şi administratorul nu se stabileşte altfel. luarea de mită. atribuţiile de reprezentare pe care le are de regulă administratorul sunt supuse regulilor mandatului. Funcţia de administrator o poate exercita şi altă persoană imputernicită prin lege sau act constitutiv. 3. Interdicţii sunt stabilite prin Constituţie sau prin legi speciale şi ele privesc deputaţii. Retragerea sau renunţarea de la funcţia de administrator este posibilă. sau el insuşi refuză de la aceasta. Calitatea de administrator a persoanei juridice o are persoana fizică care ocupă funcţia directorului. directorului general. Actele de constituire ale persoanei juridice .) sau creditorii acesteia. judecătorii. Managerul persoană juridică pentru a exercita funcţia de administrator numeşte o persoană fizică şi aceasta fiind reprezentant a administratorului – persoană juridică săvarşeşte actele necesare in numele persoanei juridice pe care o administrează. calitatea de administrator trece la altă persoană numai după inscrierea datelor de identificare acestuia in registru de stat. spălarea banilor. dar trebuie de făcut intr-o modalitate ordonată. Administratorul la randul său tot este indreptăţit să renunţe oricand la atribuţiile sale. Prin dispoziţia alin. preşedintelui. procurorii. modul de revocare a administratorului. acesta poate fi desemnat de instanţa de judecată. Dacă organul suprem al persoanei juridice a desemnat administratorul atunci acesta va depune o cerere prin care se va solicita revocarea acestuia din funcţie. şi in acest caz relaţiile dintre aceştia vor fi carmuite de prevederile codului muncii.88. etc. inclusiv cei de la Curtea Constituţională. inşelarea clienţilor. membrii Guvernului. Nu poate avea calitatea de administrator a persoanei juridice persoanele cărora le este interzis prin lege sau prin hotărare judecătorească să ocupe posturi cu funcţii in persoanele juridice. de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul incheiat cu acesta. Dar şi in acest caz. Astfel de circumstanţe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărarii de desemnare. Prin alin. instanţa va decide in favoarea celui cu calităţi profesionale mai inalte. primarului. Dacă administratorul este revocat din funcţie. persoana juridică prin hotărarea organului său suprem. prin decizia consiliului. Instanţa va numi administratorul conducandu-se prin analogie de prevederile art. abuzul de serviciu etc. Ca exemplu poate servi asociatul societăţii in nume colectiv. comanditatul din societatea in comandită. Contractul dintre persoana juridică şi administrator poate fi un contract de muncă. Administratorul numit de instanţă va avea aceleaşi atribuţii ca şi administratorul desemnat de organul suprem. In lipsa unor prevederi legale.

Codul civil prin art.Persoana juridică i-a naştere in baza actului de constituire. termenul de act de constituire trebuie considerat echivalent termenului de documente de constituire. modul de administrare a activităţii si alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. atunci cand apare un singur fondator sau un contract de societate. (144)Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie sa conţină denumirea si sediul ei.157 numai prin actul de constituire. fie numai contractul de constituire. deoarece pentru a realiza scopul pe care şi-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale importante care aceştia trebuie să le transmită. fie potrivit art.1134/1997 prin contract de constituire şi statut. iar celor cu răspundere limitată şi pe acţiuni in baza a două acte . In acest caz. . Actul de constituire nu poate acorda mai multe drepturi decat legea. in care va acţiona aceasta ca subiect de drept. este persoana juridică cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Pentru ca societatea comercială să dobandească personalitate juridică actul de constituire trebuie intocmit in formă autentică. si persoanele juridice de drept privat cu scop nelucrativ activează in baza normelor generale cu privire la organizaţiile de tipul respectiv. Persoanele juridice cu scop lucrativ. 1. Spre deosebire de legislaţia anterioară care stabilea constituirea societăţii comerciale in nume colectiv şi societăţii in comandită numai in baza unui contract de constituire.15 din Legea nr. 32-33.108 stabileşte constituirea societăţilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. fie ambele şi contractul de constituire şi statutul.1007/2002 cu privire la cooperativa de producţie actul constitutiv al cooperativei de producţie este statutul. fie potrivit dispoziţiilor art.107 alin. dacă in calitate de semnatari apar mai multe persoane. (143)Contractul de constituire a persoanei juridice se incheie. iar in cazurile prevăzute de lege. Actul de constituire este documentul in care se materializează voinţa fondatorului (fondatorilor) care decide infiinţarea persoanei juridice. Legiuitorul a stabilit condiţii mai rigide pentru societăţile comerciale. Persoana juridica constituita de către un singur fondator activează in baza statutului aprobat de acesta. societatea pe acţiuni poate fi constituită la dorinţa fondatorilor.7 din Legea nr.(142)Persoana juridica activează in baza contractului de constituire sau in baza contractului de constituire si a statutului. Spre deosebire de celelalte forme.(1) şi art. Actul constitutiv trebuie să corespundă condiţiilor stabilite de lege şi să aibă un conţinut predeterminat de dispoziţiile legale. In calitate de act de constituire poate fi. 35 din Legea nr. Potrivit art. sau doar in baza statutului. şi care circumscrie limitele. Denumirea diferită a actului de constituire depinde de forma de organizare a acesteia. Actul de constituire conţine asemenea clauze incat acoperă toate prevederile care se includeau anterior in contractul de constituire şi in statut. Persoanele juridice de drept public. De aceia prin actul de constituire se stabileşte mai intai obligaţiile pe care fondatorii şi-i asumă unul faţă de altul in legătură cu formarea patrimoniului şi apoi se determină modul de colaborare dintre aceştia in legătură cu funcţionarea societăţii.contract de constituire şi statut. Potrivit art. 73/2001 documentele de constituire a cooperativei de intreprinzător sunt contractul de constituire şi statutul. fie numai statutul. iar statutul se aproba de către fondatorii (membrii) ei. In actele de constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul si scopurile activităţii ei. Actul de constituire a societăţii comerciale este in esenţă un act juridic unilateral.

432/1995. şi unele organizaţiile necomerciale ar putea să activeze in baza unei legi cadru fără a avea un act constitutiv individual.60-61 şi 63 potrivit cărora capacitatea civilă a persoane juridice apar de la data inregistrării de stat. Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie să fie intocmit in formă scrisă şi să fie semnat de toţi fondatorii. Prin legi speciale sunt reglementate activitatea Băncii Naţionale. societăţile pe acţiuni. Astfel actul de constituire trebuie să conţină principalele clauze prin care se identifică o persoană juridică intre participanţii circuitului civil şi in spaţiu a acesteia.) duce la nulitatea societăţii (art.15 din Legea patronatelor prevede că patronatul se constituie prin decizia de infiinţare şi statut. 157 prevede clauzele particulare care trebuie să le cuprindă actul de constituire a formei concrete de societate comercială. 137. Reieşind din dispoziţiile Legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr. din Legea cooperaţiei de consum nr. Dispoziţii similare sunt incluse şi in pct. 3. Forma autentică este necesară fundaţiei şi instituţiei private. Totodată. fundaţiile instituţiile etc. 146. Contractul de constituire a altor persoane juridice decat cele menţionate pot fi incheiate in formă scrisă sub semnătură privată. Dacă o persoană juridică se constituie de o singură persoană fizică sau juridică acesta trebuie să intocmească un singur act de constituire. Art.122. Codul prevede că prin legi speciale se poate stabili că persoanele juridice de drept public pot activa fără un act constitutiv individual. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să fie scris in limba romană şi potrivit art. De asemenea acestea trebuie să prevadă modul de administrare a persoanei juridice. Art. adică denumirea şi sediul. in viitor.186 organizaţiile necomerciale acţionează in baza statutului .a). iar art.(1) autentificat notarial. Persoanele juridice fără scop lucrativ. municipiului nr. iar in unele cazuri trebuie de autentificat notarial.Potrivit art. Forma autentică a actului de constituire se cere numai pentru fundaţii şi instituţii private.146/1994 cu privire la intreprinderea de stat Documentele de constituire a intreprinderii sunt decizia fondatorului şi statutul.cadru al satului (comunei) oraşului. dacă legea nu stabileşte altfel.1252/2000.1129/2000. adoptarea unei asemenea legi ar solicita şi modificarea art. Curtea de conturi. 2. In calitate de lege am considera că este legea cu privire la statutul . Alin. Astfel. Prin această Lege se stabileşte că statutul satului sau oraşului este aprobat de consiliul local şi inregistrat in organul executiv al autorităţii administraţiei publice ierarhic superioare. Asemănător persoanelor de drept public prin cod se admite că. Potrivit art.10-11 stabileşte că fundaţia se constituie prin act de constituire şi statut.(3) stabileşte principalele clauze ale actului constitutiv.1505/2000 privind asociaţiile de economii şi imprumut al cetăţenilor prevede că „documentele de constituire a asociaţiei sunt procesul – verbal al adunării de constituire şi statutul”. admiţandu-se situaţia că acestea să funcţioneze in baza unei legi cadru sau a unei legi speciale. Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.837/1996 asociaţiile obşteşti au ca act de constituire statutul. Legea cu privire la fundaţii in art.12 din Legea nr.107 alin.110 (2) lit. art.2 din Legea nr. Celelalte clauze din actul de constituire sunt precizate in dispoziţiile altor articole din prezentul cod. Comparativ cu societăţile comerciale cerinţele faţă de persoanelor juridice cu scop nelucrativ cerinţele sunt mai liberale.9 din Regulamentul – Model al intreprinderii municipale. nerespectarea căreia. Aceiaşi concluzie rezultă din Legea sindicatelor nr.108 prevede clauzele generale care trebuie să le includă actul de constituire a societăţii comerciale indiferent de formă. sau in legile speciale care reglementează specificul diferitor forme de persoane juridice. Aceste dispoziţii transformă actul de constituire intr-un act solemn. . Astfel de persoane juridice pot fi societăţile cu răspundere limitată.

potrivit căreia toate persoanele juridice de drept privat nu există pană la inregistrare. Deşi procedura de inregistrare a persoanelor juridice cu scop lucrativ este distinctă de cea a persoanelor juridice cu nelucrativ totuşi de această . fiind accesibile oricărei persoane.. Modul de inregistrare a persoanelor juridice de drept privat se stabileşte de acte normative speciale. dar care ţine de realizarea scopului propus prin normele statutare. Articolul 63. Inregistrarea de stat a persoanei juridice (145)Persoana juridica se considera constituita in momentul inregistrării ei de stat. Din acelaşi moment aceasta dobandeşte şi capacitate juridică. (146)Persoana juridica de drept public se considera constituita in momentul intrării in vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul ori statutul ei sau in momentul indicat in act.Organizaţiile necomerciale sunt obligate să prevadă in actul de constituire obiectul de activitate şi scopul care şi-l propune la fondare. Persoanele juridice de drept public nu sunt supuse inregistrării de stat. 1. (147)Persoana juridica este pasibila de inregistrare de stat in modul prevăzut de lege. 2. Potrivit art. 3.122/1991 prin reorganizarea Băncii republicane din Moldova. Datele inregistrării de stat se inscriu in registrul de stat. Ele se consideră infiinţate şi dobandesc capacitate la data intrării in vigoare a actului normativ prin care acestea se fondează sau la altă dată indicată in acesta.Prin această dispoziţie legiuitorul stabileşte regula. (148)Incălcarea modului.188). Banca Naţională a Moldovei a fost infiinţată in concordanţă cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. sau funcţionarul public competent şi inmatricularea datelor de identitate şi a altora stabilite de lege in registrul de stat.192/1998 „in termen de 2 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi Comisia de Stat pentru Piaţa Hartiilor de Valoare se reorganizează in Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare”.1103/2000 a fost fondată Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei şi a fost aprobat Regulamentul acesteia. de constituire a persoanei juridice sau faptul ca actul de constituire nu este in conformitate cu legea atrage refuzul inregistrării de stat a persoanei juridice. inclusiv activitate de intreprinzător (art.32 din Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. Inregistrarea persoanelor juridice in Republica Moldova se face prin act administrativ. Persoana juridică ca subiect al raporturilor juridice i-a naştere din momentul adoptării hotărarii de inregistrare de către organul de stat. prevăzut de lege. Prin Legea cu privire la protecţia concurenţei nr. Potrivit art. Numai dacă organul de inregistrare refuză inregistrarea din motive neintemeiate. (149)Persoana juridica este supusa reinregistrării de stat doar in cazurile prevăzute de lege. persoana lezată se poate adresa in instanţă pentru ca ultima prin act judecătoresc să oblige organul de a inregistra persoana juridică. In cazul cand pe parcursul activităţii organizaţia necomercială işi modifică obiectul sau scopul ea trebuie să facă aceasta prin modificarea actului de constituire. Similar acestora se creează şi alte persoane juridice de drept public. 17 din Legea nr. In fond prin art. Nu se admite refuzul inregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice.187 se prevede că astfel de organizaţii pot desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege.764/2001 formarea unităţilor administrativ – teritoriale se efectuează de Parlament şi statutul de persoană juridică este dobandit la data indicată in actul adoptat de acesta.

datele de identitate ale managerului principal şi al fondatorilor. . cooperativele de producţie şi de intreprinzător. instituţii. fundaţii. indicandu-se in mod obligatoriu datele principale de identitate ale acesteia (denumirea completă şi abreviată.976/2000 se ţine registrul şi se inregistrează patronatele. De exemplu: (150)Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale inregistrează intreprinderile (societăţile comerciale. persoana juridică se inscrie in Registrul de stat sub un anumit număr.837/1996 se ţine registrul de stat şi se inregistrează asociaţiile obşteşti.10 din Legea nr. numele fondatorilor precum şi alte date stabilite de legile speciale sau care le solicită fondatorii. in Legea nr. asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor.).1129/2000 se inregistrează sindicatele. Dispoziţia alin.11 din Legea nr. 1265/2000 a altor acte normative care reglementează statutul juridic al subiectelor supuse inregistrării. iar la cererea acestuia sau a fondatorilor extrase din Registru. sediul.15 din Legea nr. Ca dovadă a inregistrării de stat Camera eliberează managerului principal certificatul de inregistrare de modelul stabilit. 4. (151)Secţia organizaţii neguvernamentale şi partide politice a Ministerului Justiţiei inregistrează asocaţii obşteşti.22 din Legea nr.14 din Legea menţionată cultele in Republica Moldova se inregistrează prin procedura de recunoaştere a acestora. In registre se inscriu principalele date privind persoana juridică inregistrată. intreprinderile de stat şi municipale) şi organizaţiile (cooperativele de consum. De exemplu Camera inregistrării de stat ţine registrul de stat al intreprinderilor. (152)Modul de inregistrare a cultelor este reglementat de legea despre Culte nr. obiectul principal de activitate. Serviciul de stat pentru problemele cultelor ţine registrul cultelor. Fiecare din organele menţionate sunt imputernicite cu atribuţii de inregistrare şi sunt obligate să ţină registrul persoanelor juridice pe care le inregistrează. patronate. Dacă se adoptă hotărarea de inregistrare. uniunile de intrepinderi. potrivit art. sediul. cu condiţia că au fost prezentate actele prevăzute de lege. Astfel de date pe langă numărul de inregistrare şi data inregistrării in registrul se inscrie denumirea. potrivit art. a partidelor politice. 1719 din Legea nr. organizaţii şi partide politice. Potrivit art. De exemplu. precum şi alte date care le cere legea sau fondatorii.1265/2001 se stipulează expres că Camera este obligată să elibereze extrase din Registrul de stat in termen de 3 zile de la solicitare. potrivit art. scopul. Codul civil stabileşte două temeiuri de refuz .979/1992 şi se exercită de Serviciul de Stat pentru problemele cultelor.718/1991 se ţine registrul de stat şi se inregistrează partidele şi organizaţiile social politice. Ţinerea registrelor de stat şi inregistrarea unor categorii de organizaţii necomerciale se execută de Ministerul Justiţiei: Astfel. sindicate etc.incălcare modului de constituire a persoanei juridice sau dacă actul de constituire nu corespunde cerinţelor stabilite in lege. potrivit art.(4) din articolul comentat stabileşte temeiurile generale de refuz a inregistrării de stat a persoanei juridice.1265/2000.19-25 a Legii nr. asociaţiile de locatari. obiectul de activitate. persoanele care o vor gestiona şi reprezenta. Pentru a inregistra o persoană juridică la Camera Inregistrării de Stat oficiului teritorial al acesteia sau inseşi Camerei trebuie să i se prezinte actele stipulate de art.581/1999 se ţine registrul organizaţiilor necomerciale şi se inregistrează fundaţiile etc. mărimea capitalului social). iar pentru unele şi capitalul social. potrivit art. Inregistrarea la Camera Inregistrării de stat se efectuiază cu respectarea dispoziţiilor Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr. Ministerul Justiţiei ţine registrul asociaţilor obşteşti.divizare nu este atat de dură. iar acesta timp de 15 zile adoptă decizie de inregistrare sau de respingere a cererii de inregistrare. Datele incluse in Registrul de stat in care sunt inregistrate persoanele juridice sunt accesibile tuturor persoanelor interesate.

sediul. Articolul 64. independent dacă acestea au fost sau nu inregistrate. inregistrarea asigură publicitatea cu privire la persoana juridică.inregistrarea permite statului să supravegheze activitatea persoanelor juridice in vederea respectării legislaţiei. Un motiv pentru respingerea inregistrării ar servi nevărsarea minimului de capital social stabilit la art. . Informaţia conţinută in Registru precum şi in actele constitutive deţinute la organul de inregistrare se prezumă a fi veridică. nepetrecerea adunării constitutive la societatea pe acţiuni. persoana in al cărei interes faptul trebuia inregistrat nu poate sa-l opună terţilor. Cu adevărat prin inregistrare se urmăreşte un triplu scop: . precum şi cu inseşi asociaţii sau membrii persoanei juridice. adică este accesibil terţilor şi oricine este interesat poate să-l consulte şi nu poate invoca necunoaşterea informaţiei deţinute acolo. Publicitatea registrelor de stat ale persoanelor juridice (153)Pană in momentul in care faptul nu a fost inscris in registrul de stat al persoanelor juridice si nu a fost făcut public. Prin alte norme inclusiv cele din legile speciale se pot stabili şi alte temeiuri de refuz al inregisrării de stat.Prin incălcarea modului de constituire se inţelege nerespectarea de către fondatori a unor cerinţe sau neefectuarea unor operaţiuni stabilite de lege pentru constituirea persoanei juridice. nu sau semnat numărul necesar de fondatori (membri) sau nu au fost indeplinite alte condiţii. . Actele de constituire a persoanelor juridice şi sunt opozabile semnatarilor acestora de la data semnării lor. sau dacă nu este respectată forma stabilită. Va fi respinsă inregistrarea persoanei juridice dacă există o altă persoană juridică cu aceiaşi denumire. sau dacă nu au fost prezentate toate actele necesare. Insă pentru a le face opozabile terţilor este necesar de a le face cunoscute (publice) terţilor. Aceasta prevedere nu este valabila pentru actele juridice săvarşite in decursul a 15 zile de după momentul cand faptul a fost făcut public in măsura in care terţul demonstrează ca nu a ştiut si nici nu trebuia sa ştie despre acest fapt. inclusiv şi datele incluse in registru. Un asemenea scop il urmăreşte inregistrarea de stat. prioritatea are cel dintai. (155)In cazul in care faptul care trebuia inregistrat a fost făcut public in mod greşit. De cel de-al doilea temei de respingere a inregistrării Organul de stat poate face uz atunci cand actul de constituire nu conţine prevederile indicate in lege pentru forma persoanei juridice. In Registrul de stat se inscrie cu preferinţă următoarele date : . Publicitatea are importanţă pentru terţii care vor să intre in relaţii cu persoana juridică. terţul trebuie sa-l recunoască in raport cu sine.denumirea persoanei juridice. Nu va fi inregistrat un partid politic dacă nu va avea cel puţin 5000 de membri domiciliaţi in cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul doi. aceste modificări obţin putere juridică şi pot fi utilizate in raport cu terţii de la data cand acestea au fost inregistrate de către organul de stat. Semnatarii acestor acte pot cere unul altuia indeplinirea obligaţiilor asumate. Deoarece registrul intreprinderilor este public. cu excepţia cazului cand terţul ştia sau trebuia sa ştie despre neveridicitate.113 alin. 1. (154)Daca faptul este inregistrat si făcut public.(3) dacă se cere inregistrarea societăţii comerciale. conţine unele prevederi care contravin legii.inregistrarea marchează „naşterea” societăţii ca persoană juridică. cu excepţia cazului cand demonstrează ca terţul cunoştea faptul. terţul poate opune faptul făcut public persoanei in al cărei interes trebuia inregistrat. pană la proba contrarie. Dacă organul principal adoptă hotărarea de a modifica actele constitutive. sau să fie accesibile acestora. dar nu mai puţin de 600 in fiecare din acestea. In caz de conflicte intre actele constitutive deţinute de organul de stat şi cele ce se află la persoana juridică şi la membrii acesteia.

capitalul social şi cotele de participare pe care le are fiecare asociat pentru societăţile comerciale. Publicitatea nu trebuie de confundat cu publicaţiile persoanei juridice care aceasta trebuie să le facă in Monitorul Oficial făcute potrivit dispoziţiilor art. . Astfel de acte ar putea fi cele de asigurare cu energie electică.(2) trebuie să intre in procedura de lichidare cu care conduce administratorul. Persoana juridică constituită pentru un termen stabilit nu se va dizolva. Persoana juridică constituite in zonele libere şi avand calitate de rezident al acestor zone pot stabili termenul de activitatea pană la expirarea termenului stabilit pentru zona liberă. Persoana juridică constituite pentru un anumit termen nu poate să activeze după expirarea acestuia. (157)La expirarea termenului stabilit pentru existenta persoanei juridice. persoana juridică se constituie pentru a activa un termen nelimitat. Nu poate invoca faptul necunoaşterii modificărilor terţul care a participat la adunarea organului principal sau ulterior a fost informat despre modificările efectuate.90 alin. Datele prin care se modifică actele constitutive care au fost adoptate de organul principal dar nu au fost inregistrate au putere juridică numai in raport cu terţii care cunoşteau despre modificările efectuate. (de ex.1. dacă pană la data expirării va prelungi acest termen. Din momentul dizolvării administratorul (organul executiv) nu are dreptul să intreprindă noi operaţiuni. Datele inregistrate in registru au putere juridică şi terţul nu poate invoca necunoaşterea acestora.66 alin. Denumirea persoanei juridice (158)Persoana juridica participa la raporturile juridice numai sub denumire proprie.01. (7) lichidatorul este in drept să incheie noi acte juridice in măsura in care acestea sunt necesare pentru lichidare. dar pană la repartiţia activelor intre asociaţi (vezi art. şi se consideră dizolvată. Obligaţiile de a demonstra faptul cunoaşterii despre modificările efectuate il are persoana juridică sau asociaţii acesteia. 86 alin. 25 ani) sau pană la anumită dată. Organul principal a persoanei juridice poate reveni şi decide continuarea existenţei şi activităţii persoanei juridice chiar şi după ce a inceput procedura de lichidare. adică nu poate desfăşura genurile de activitate stabilite prin actul de constituire. membrii sau asociaţii sunt in drept să constituie persoana juridică pentru a activa un termen fix (de ex. Durata persoanei juridice (156)Persoana juridica este perpetua daca legea sau actele de constituire nu prevăd altfel. Totuşi un terţ poate să demonstreze că nu cunoaşte datele inregistrate dacă a contract cu persoana juridică in timp de 15 zile de la data inregistrării.86 alin. şi alte date pe care legea le stabileşte sau pe care membri acesteia solicită.(7) sau art. Alin. dar are dreptul să le termine pe cele incepute deja. De regulă.durata activităţii.2010). Totuşi fondatori. dacă organul principal nu a desemnat un lichidator.(5) sau in alte publicaţii. telefonie etc.(5). stabilita prin actele de constituire si inregistrata in modul corespunzător. Articolul 66. Articolul 65. aceasta se dizolva daca pană la acel moment actele de constituire nu se modifica. Excepţie de la aceasta o fac numai terţii care ştiau despre inregistrarea greşită. Mai mult prin art. numele administratorului. Persoana juridică a cărei termen de activitate a expirat se consideră dizolvată de drept şi potrivit art. (3) stabileşte că datele inregistrate in registru obligă persoana juridică şi atunci cand acestea au fost inregistrate din greşeală. termică.67 alin.

. „fundaţie” etc. Persoana juridică se identifică in circuitul civil de alte subiecte ale raporturilor juridice inclusiv de alte persoane juridice prin denumirea sa.(159)Denumirea persoanei juridice trebuie sa includă. cum ar fi „societate cu răspundere limitată”. (162)Persoana juridica nu poate folosi in denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce in eroare cu privire la forma sa. Astfel dacă persoana juridică este o societate comercială sub forma de societate in nume colectiv sau societatea in comandită in denumirea trebuie să fie indicat şi numele unuia sau tuturor asociaţilor care răspund nelimitat pentru obligaţiile societăţii. sa inceteze utilizarea denumirii si sa ii repare prejudiciul. In calitate de elemente obligatorii ale denumirii trebuie să fie forma de organizare a persoanei juridice şi numele sau denumirea unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. 136 alin. Dispoziţiile legale obligă că in denumirea persoanei juridice să fie indicată forma de organizare. De aceia persoana juridică trebuie să conţină şi un cuvant. „societate pe acţiuni”. (161)Se interzice utilizarea in denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale.121 alin. 1. si inconfundabilă cu o altă denumire inregistrată in Registrele in care se inregistrează persoanele juridice. Ca exemplu ar servi denumirea Societatea in nume colectiv „Movileanu şi compania” sau dacă societatea are un singur comanditat va purta denumirea Societatea in comandită „Movileanu”. legiuitorul obligă să se indice şi cuvantul şi „ şi compania” (vezi art. „asociaţie”. (164)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" despre modificarea denumirii. Societatea care indică in denumire numai numele unui asociat. Partidul Social Liberal etc. iar pentru societăţile comerciale pe persoane şi numele unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. care constă din grupul de cuvinte stabilit de lege pentru forma respectivă. Asociaţia de cultură „Basarabia”. la cererea ei. Denumirea organizaţiei necomerciale poate fi Fundaţia „SOROS”. sub sancţiunea plăţii de daune-interese. Cel care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat. Denumirea trebuie să conţină o combinaţie de elemente obligatorii şi neobligatorii care ar face-o irepetabilă. o imbinări de cuvinte sau de litere care ar face-o irepetabilă şi inconfundabilă cu altele. precum si a numelor proprii. Norme similare sunt stabilite şi pentru cooperative care au obligaţia să precizeze forma „ cooperativă de consum”. (165)In actul emis de persoana juridica trebuie sa se menţioneze denumirea. Instituţia obştească „Centru de studiere şi propagare a dreptului privat”. sub sancţiunea plăţii de daune-interese. forma juridica de organizare. codul fiscal si sediul. „cooperativă de producţie” sau „cooperativă de intreprinzător”. etc. „fond de investiţie”. insă aceste elemente nu pot să individualizeze definitiv persoana juridică.(3) şi art. dar de fapt ei sunt mai mulţi. daca acestea nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei si daca nu exista in acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui. Denumirea persoanei juridice de drept public se stipulează in actul normativ prin care aceasta se . numărul inregistrării de stat. (160)Persoana juridica nu poate fi inregistrată daca denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice inregistrate deja. (163)Persoana juridica a cărei denumire este inregistrată are dreptul sa o utilizeze. in limba de stat.(3). In unele cazuri prin legi speciale se stabileşte că persoana juridică trebuie să prevadă in denumirea sa şi alte prevederi cum ar fi „bursă de mărfuri”.

Dacă denumirea indicată in actele de constituire şi care se cere inregistrată este similară alteia inregistrate anterior inregistrarea nu se va face. Indicarea la forma de organizare permite participanţilor la circuitul civil să facă concluzie despre scopul persoanei juridice precum şi despre răspunderea asociaţilor acesteia. Din acest motiv „denumirea” capătă o valoare economică şi similar unui obiect palpabil se transformă intr-un res corporalis care incorporează in sine reputaţia şi şansele in afaceri societăţii comerciale cu care o destinge clientela. (170)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial . Această valoare este acordată de către clientelă. societatea comercială poate fi declarată nulă in temeiul art. Astfel de termeni ar fi cei prin care se exprimă cuvinte necenzurate. Nu pot fi utilizate in denumiri nume proprii care sunt similare numelor personalităţilor marcante. Şi deci orice act emis de persoana juridică trebuie să-i poarte denumirea şi semnătura persoanei imputernicită să angajeze persoana juridică in raport cu terţii. In relaţiile pe care le are persoana juridică cu alte persoane denumirea este principalul element faţă de care este exprimată atitudinea şi recunoştinţa terţilor. (169)Toate documentele si scrisorile intrate la sediu se considera receptionate de catre persoana juridica. sau chiar dacă nu coincide dar la utilizarea acestuia există autorizaţia persoanei sau a moştenitorilor acestora. Excepţie de la această regulă o fac două situaţii. Este important ca denumirea stabilită prin actele de constituire să fie inregistrată in registrul de stat. căci dreptul persoanei juridice asupra denumirii este protejat numai dacă există o asemenea inregistrare. care ii avansează „şansele” persoanei juridice sau altfel spus. Anume in ea (denumire) se exprimă reputaţia pozitivă sau negativă pe care o au terţii faţă de persoană. Denumirea este cea care se incrustează in subconştientul acelora care sau aflat sau se află in legătură persoana juridică şi anume ea poartă povara atitudinii pozitive sau negative.c). Dacă actul de constituire al persoanei juridice cu scop lucrativ nu prevede denumirea acesteia. (168)Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. In conţinutul tuturor actelor care ies de la persoana juridică trebuie să se indice alături de alte date şi denumirea sa. De aceia in activitatea de intreprinzător denumirea dobandeşte o valoare economică. şi acesta poate fi in anumite condiţii transmisibil. Articolul 67. (167)Stabilirea si schimbarea sediului sint opozabile tertilor din momentul inregistrarii de stat. duşmănie intre naţiuni sau altele de acest fel.constituie.110 alin. Sediul persoanei juridice (166)Persoana juridica are un sediu. Persoana juridică are un drept personal asupra denumirii sale avand drept să o utilizeze personal sau să permită sau să interzică altor persoane s-o folosească. Persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta.(2) lit. Numele utilizat coincide cu numele unuia din asociaţi. Denumirea persoanei juridice se stabileşte iniţial de fondatori prin actul de constituire. Titularului i se acordă dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat să plătească o despăgubire. indicat in actele de constituire. Nu pot fi utilizate in denumiri cuvinte care exprimă noţiuni contrare bunelor moravuri. Aceasta arată la funcţia de semnare a angajamentelor pe care şi le asumă o persoană juridică. prin şanse se inţelege o posibilitatea de a obţine din activitatea de intreprinzător rezultate favorabile. Codul civil stabileşte că prin lege pot fi interzise utilizarea unor cuvinte sau sintagme in denumirea persoanelor juridice. care face apel la violenţă fizică. Din acest considerent dreptul asupra denumirii de firmă a societăţii comerciale este calificat ca un bun.

iar persoana juridica nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului). fie domiciliul unuia din asociaţi. La sediul societăţii trebuie să păstreze documentele persoanei juridice. In actul de constituire trebuie să fie indicată localitatea. Toate lucrurile pe care le deţine persoana juridică cu drept de proprietate. Determinarea sediului are importanţă practică sub cel puţin trei aspecte: sediul persoanei juridice determină naţionalitatea acesteia. Prin alin.1265/2000 este stabilită şi sancţiunea privind „sistarea activităţii intreprinderii şi organizaţiei” precum şi chiar „lichidarea acesteia in condiţii legale” . potrivit căruia toate persoanele juridice ca şi toate persoanele de drept privat răspund pentru obligaţiile cei revin cu toate bunurile care ii aparţin.al Republicii Moldova" despre modificarea sediului sub sanctiunea platii de daune-interese.Sediul permite a determina instanţa de judecată competentă in litigiile in care persoana juridică are calitatea de parat. legiuitorul prezumă că toate actele care au ajuns la sediul indicat in Registrul de stat au fost aduse la cunoştinţa persoanei juridice. Prin sediul societăţii se determină locul executării obligaţiilor pecuniare. iar după caz strada. ci numai cu cele care sunt in circuitul civil şi aparţin acestora cu drept de proprietate privată. Ca şi denumirea sediul se stabileşte prin actul constitutiv la libera alegere a semnatarilor acestuia – fie locul de desfăşurare a activităţii a persoanei juridice. Cu acţiunea acestui principiu este legată şi procedura de lichidare forţată a persoanei juridice pentru cauza de insolvabilitate stabilită la art. 194 potrivit căreia Republica Moldova şi unităţile administrativ teritoriale nu răspund cu bunurile proprietate publică. Sub aspect procedural. sau in cazul altor obligaţii cand persoana juridică are calitatea de debitor şi prin contract nu s-a stabilit contrariul. Dacă sediul este modificat societatea are obligaţia să comunice Organului de inregistrare timp de 7 zile despre modificare şi să publice informaţia respectivă in Monitorul Oficial. imobile sau mobile.101. adică persoana juridică nu poartă . sau părţi sociale. In caz de mutare a sediului aceasta trebuie să fie adus la cunoştinţa terţilor prin publicarea unui anunţ in Monitorul Oficial. sunt ele bunuri corporale sau incorporale. Articolul 68. cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire. cu excepţia că ele trebuie să se inregistreze la organul fiscal din teritoriul unde-şi are sediul. sunt mijloace băneşti. Sediul determina organul fiscal al statului la care persoana juridică prezintă rapoartele financiare şi fiscale şi la contul căruia se efectuiază plăţile obligatorii.(1) se stabileşte principiul general. Dispoziţiile legale nu impun condiţii sau obligaţii privitor la locul unde ar putea acesta să se afle. numărul casei sau şi a biroului. (172)Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice. hartii de valoare. Pentru persoanele juridice care se inregistrează la Camera inregistrării de stat potrivit Legii nr. Excepţie de la această regulă este stabilită prin art. Răspunderea persoanei juridice (171)Persoana juridica răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce ii aparţine. independent de categoria la care aceste aparţin. fie locul aflării organelor acesteia . indiferent de faptul dacă au fost procurate din mijloace proprii sau din mijloacele atrase se includ in activul persoanei juridice şi pot fi urmărite de către creditorii acesteia. Prin dispoziţia alin. cu toate consecinţele negative pentru aceasta.(2) se confirmă regulă potrivit căreia fiecare subiect de drept răspunde de sine-stătot pentru propriile sale obligaţii. Sediul este un atribut principal al persoanei juridice şi arată locul in spaţiu unde este aceasta amplasată. in care persoana juridică are calitatea de debitor.

aceasta se constituie in condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective.136 pentru comanditaţii din societăţile in comandită şi in art.121 şi art. Astfel de reguli sunt prevăzute la art.183 alin. In special art. Excepţiile sunt stabilite fie de lege fie de actele constitutive ale persoanei juridice. care produce efecte la data inregistrării modificărilor in actele de constituire ale persoanei juridice absorbante. insă sunt unele excepţii. in altă haină juridică. dezmembrare (divizare si separare) sau transformare. ci aceeaşi persoană juridică işi continuă activitatea dar in altă formă. fie că dizolvarea unora şi constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea). fie constituirea altora (separarea). dacă prima a devenit insolvabilă datorită executării dispoziţiilor date cea dea doua. Dizolvarea unor şi constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop in sine al reorganizării ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operaţiuni.118 alin. asociaţii sau alţi participanţi ai persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile acesteia. cu excepţia reorganizării prin absorbţie.15 alin. Articolul 69. (5) şi (6) din Legea nr. (177)Reorganizarea produce efecte fata de terţi numai după data inregistrării de stat a noilor persoane juridice. Prin actul de constituire asociaţii pot să-şi asume răspunderi suplimentare la cele stabilite de dispoziţiile legale.128 se stabileşte că asociaţii societăţii in nume colectiv răspund pentru obligaţiile societăţii nelimitat şi solidar. O situaţie cu totul deosibită se creează la transformare.1137/1997 privind societăţile pe acţiuni. (174)Hotărarea de reorganizare se ia de fiecare persoana juridica in parte. in condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie se stabileşte că „statutul cooperativei poate prevedea o răspundere suplimentară a membrului cooperativei pentru obligaţiile acesteia in mărime ce nu va depăşi venitul realizat de el in cooperativă in anul financiar precedent”.răspundere pentru obligaţiile fondatorilor sau a membrilor săi şi invers fondatorii membrii.(4) pentru fondatorii instituţiei. Astfel prin dispoziţiile art. (175)In cazurile prevăzute de lege.9 alin. dacă activele societăţii nu satisfac cerinţele creditorilor. De la această regulă.(3) precum şi la art. Poartă răspundere subsidiară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară (societăţii fiice) intreprinderea cu participaţiunea majoritară (societatea mamă). Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia). Aceiaşi regulă este stabilită in art. deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi. (176)Daca prin fuziune sau dezmembrare se infiinţează o noua persoana juridica. Reorganizarea persoanei juridice (173)Persoana juridica se reorganizează prin fuziune (contopire si absorbţie). Hotărarea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces . reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează in baza unei hotărari judecătoreşti.(3) din Legea nr. Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică la alta potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice in locul predecesorului său. Dispoziţiile legale din Codul civil cu privire la reorganizare stabilesc şi norme de procedură care asigură o sincronizare a operaţiunilor efectuate şi inregistrările pe care le efectuează organul de stat in aşa fel incat să se asigure o transmisiune corectă şi unitară a drepturilor şi obligaţiilor.

58 alin. de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi. Hotărarea de reorganizare prin divizare şi separare poate fi adoptată de Agenţie numai dacă apariţia noilor persoane juridice duce la dezvoltarea concurenţei şi există posibilitatea de a izola organizatoric. Articolul 70.74 alin. Infiinţarea persoanei juridice noi care apare in rezultatul reorganizării se face cu respectarea dispoziţiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma respectivă. Succesiunea de drept in cazul reorganizării persoanelor juridice (178)In cazul contopirii persoanelor juridice. Insă. De asemenea este problematică reorganizarea care implică persoane juridice cu scop lucrativ cu cele fără scop lucrativ. Hotărarea de aprobare a reorganizării este obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărare. Una din soluţiile procedurii planului poate fi divizarea persoanei juridice insolvabile in două sau mai multe şi transmiterea cotelor de participaţiune la unul sau mai mulţi creditori. cu excepţia transformării. Legea cu privire la protecţia concurenţei nr. faţă de terţi operaţiunea de reorganizare produce efecte şi le este acestora opozabilă numai după inregistrare la organul de stat a noii persoane juridice. 79 şi 85. drepturile si obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridica . Despre fuziunea. Astfel de hotărari poate să fie adoptată de instanţă in procesul de insolvabilitate cand faţă de persoana juridică insolvabilă se aplică procedura planului stabilită de Legea insolvabilităţii. dacă se realizează o contopire a două societăţi in nume colectiv şi se constituie o societate cu răspundere limitată. care au votat impotrivă sau care nu au fost prezenţi. in conformitate cu actul de transmitere.19 din Legea menţionată Agenţia are dreptul să adopte o hotărare privind divizarea sau separarea forţată a unui agent economic care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă dacă acesta a incălcat de două şi mai multe ori dispoziţiile legale.73.de reorganizare in care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul principal al persoanei juridice.(3) prevede că in unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare poate s-o decidă şi instanţa de judecată. sau dintr-o societate pe acţiuni se separă o nouă societate cu răspundere limitată apoi la proiectul contractului de fuziune prin contopire (vezi art. drepturile si obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoana juridica. decat in cazul cand sunt norme exprese in acest sens.1103/2000 stabileşte şi o modalitate de reorganizare forţată a persoanelor juridice prin decizia Agenţiei Naţionale pentru Concurenţei. Dacă in procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărarea cu privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv. Această afirmaţie ne-i intemeiem pe dispoziţiile art. Astfel.(3) sau la proiectul de dezmembrare prin separare (vezi art. precum şi intre persoanele juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat. Alin. (3) se anexează actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată care se constituie. Valoare juridică obligatorie actului de constituire i-o dă hotărarea organului suprem care adoptă hotărarea de reorganizare şi nu semnătura persoanelor care vor dobandi calitatea de asociaţi sau membri ai persoanei juridice care se constituie. Potrivit art.80 alin.(4) din care rezultă că dispoziţiile din articolele ce urmează nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public. (179) In cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta. Considerăm necesar de a menţiona că reorganizarea ca operaţiune juridică nu poate opera intre persoane juridice de drept public. divizarea şi transformarea acestora a se vedea comentariul la art. teritorial şi tehnologic subdiviziunile persoanei juridice care urmează a fi reorganizată.

Reorganizarea prin contopire a persoanelor juridice are ca efect dizolvarea persoanelor juridice cu trecerea concomitentă a drepturilor şi obligaţiilor la o nouă persoane juridică care se infiinţează. Prin articolul comentat sunt stabilite reguli de trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care decid să se reorganizeze la persoanele juridice care-şi continuă existenţa şi după reorganizare sau care se constituie in rezultatul reorganizării. şi drepturile şi obligaţiile trec de la persoana juridică absorbită la persoana juridică absorbantă. şi actul de transmitere trebuie prezentat impreună cu actele necesare pentru inregistrarea modificărilor societăţii absorbante cat şi impreună cu actele necesare pentru inregistrarea excluderii (radierii) persoanei juridice absorbite. in corespundere cu bilanţul de repartiţie.75 numai după ce noua persoană juridică a fost inregistrată la organul inregistrării de stat şi acesta primeşte in activul său toate bunurile persoanelor juridice care se dizolvă. făcand ca acestea (persoana juridică nou constituită şi persoanele juridice care se dizolve) pentru puţin timp să coexiste in timp. La reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. Actul de transmitere trebuie să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă şi administratorul persoanei juridice care s-a constituit. Actul de transmitere se intocmeşte pe baza contractului de fuziune aprobat in condiţiile art. adică elaborarea unui contract de fuziune. participanţii la aceasta. De asemenea acest plan trebuie să arate data prezumată a viitoarei fuziuni şi intocmirii actului de transmitere. patrimoniul fiecărei persoane juridice care doreşte să participe la reorganizare şi alte date ce au importanţă. drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoana juridica in conformitate cu actul de transmitere. Pentru aceasta legiuitorul stipulează necesitatea elaborării unui proiect al contractului de contopire (art. o parte din drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece. Trec la succesori şi drepturile litigioase dintre părţi. işi modifică propriile acte constitutive.absorbanta in conformitate cu actul de transmitere. Actul de transmitere este unul din ultimele documente care poate fi semnat de administratorul persoanei juridice care dizolvă. (182)In cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare. Dacă drepturile care se transferă trebuie să fie inregistrate succesorul de drepturi trebuie să le inregistreze. la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă). (180)In cazul divizării persoanei juridice. care preluandu-le integral. inclusiv şi cele nepatrimoniale. Acesta este motivul pentru care persoana juridică care se constituie in rezultatul fuziunii trebuie să fie inregistrată mai inainte decat ar fi fost radiate cele care se dizolvă. . O diferenţă poate fi observată şi Actul de transmitere in cazul absorbţiei poate fi semnat de persoanele juridice participante la fuziune chiar pană la inregistrarea de stat modificărilor. drepturile si obligaţiile ei trec la noile persoane juridice in conformitate cu bilanţul de repartiţie. Fuziunea prin absorbţie este o procedură similară contopirii. Fiind un proces anevoios fuziunea prin contopire trebuie să fie motivată din punct de vedere economic şi aceasta să se aducă la cunoştinţa celor interesaţi arătandu-se poziţiile pozitive şi negative ale viitoarei reorganizări.74) care trebuie să arate perspectivele fuziunii. urmand să efectueze aceleaşi operaţiuni juridice. aprobarea acestuia de către organele competente ale persoanelor juridice care fuzionează şi intocmirea unui act de transmitere a patrimoniului. La succesori se transferă nu numai drepturile şi obligaţiile care se indică in actul de transfer sau bilanţul de repartiţie şi toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate. Deosebirea insă este că in rezultatul absorbţiei nu se constituie o nouă persoană juridică. precum şi cele care nu erau cunoscute la momentul reorganizării. şi continuă toate raporturile juridice pe care le avea persoana juridică absorbită. (181)In cazul separării.

Şi abia după aceasta persoana juridică care s-a dezmembrat şi a stat la temelia fondării celor noi urmează a fi radiată din registru. Ne referim la transformarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită intr-o societate cu răspundere limitată sau pe acţiuni. Aceasta işi are explicaţia in aceia că bunurile şi documentele trebuie să fie transmise de la persoana juridică care s-a divizat la cele care s-au constituit şi in legătură cu aceasta trebuie să fie intocmit un act semnat cel care transmite şi de cel care primeşte. Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie (183)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie trebuie sa conţină dispoziţii cu privire la succesiunea intregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate. Similar reorganizării prin contopire in procesul reorganizării prin divizare este necesară coexistenţa in timp a persoanei juridice care se divizează şi incetează activitatea cu persoanele juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. Persoana juridică continuă să există insă intr-o nouă formă. Astfel in prima situaţie va fi intocmit un plan de dezmembrare şi vor fi elaborate actele de constituire ale persoanelor juridice care se constituie in rezultatul separării.Reorganizarea societăţii prin divizare are ca efect trecerea patrimoniului de la persoana juridică care se dizolvă la persoanele juridice care se constituie. Totuşi in unele situaţii transformarea are ca consecinţe reducerea răspunderii. La transformarea persoanei juridice drepturile şi obligaţiile persoanei juridice nu suportă modificări. şi nu trec de la una la alte. Reieşind din cele menţionate şi sub aspectul procedurii de reorganizare vor exista deosebiri. inclusiv obligaţiile contestate de părţi. Dezmembrarea prin separare a persoanei juridice evidenţiază două situaţii: Prima situaţie este acea cand in rezultatul dezmembrării dintr-o persoană juridică care-şi continuă existenţa i-a fiinţă una sau mai multe persoane juridice la care trec o parte din drepturile şi obligaţiile primei. Articolul 71. In continuare va fi mai intai inregistrată societatea nouă. Ce-a de-a doua situaţie este cand in rezultatul dezmembrării o parte din patrimoniu se separă de la persoana juridică care işi continuă existenţa şi trece la o altă persoană juridică existentă. Actele de constituire a persoanelor juridice care se infiinţează in rezultatul dezmembrării prin divizare dobandesc putere juridică şi sunt opozabile membrilor persoanei juridice care se dizolvă de la data aprobării lor impreună cu proiectul dezmembrării. şi noile societăţi continuă raporturile juridice ale societăţii dizolvate in modul şi proporţiile stabilite prin proiectul dezmembrării aprobat in ordinea stabilită de art. (184)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie se confirma de . In legătură cu aceasta sunt necesare a fi operate modificări atat in actele constitutive ale persoanei juridice care se dezmembrează cat şi a persoanei juridice care primeşte patrimoniul respectiv. In cea de-a doua situaţie la planul de dezmembrare trebuie să fie anexat şi contractul incheiat cu persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. şi nu este necesar a fi intocmit un act de transmitere. Mai ales că frecvent acelaşi administrator continuă să reprezinte persoana juridică şi după transformare. după aceasta nu mai au o astfel de răspundere. căreia i se va transmite o parte din activele şi pasivele societăţii care se reorganizează modificandu-se şi actele de constituire ale acesteia din urmă. In rezultatul acestei transformări asociaţii care răspundeau subsidiar pentru obligaţiile societăţii de pană la transformare nelimitat şi solidar. Acelaşi pericol există şi in cazul transformării unei instituţii in asociaţie sau fundaţie.81 şi a bilanţului de repartiţie. Astfel incat ultimele mai intai se inregistrează apar ca persoane juridice apoi primesc prin bilanţul de repartiţie activele şi pasivele care le revin. in privinţa tuturor drepturilor si obligaţiilor fata de toţi debitorii si creditorii acesteia.

(4) succesorii răspund solidar pentru obligaţiile de pană la reorganizare in cazul cand nu este posibil de a determina succesorul. Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice in cazul reorganizării ei (185)In termen de 15 zile de la adoptarea hotărarii de reorganizare. Actul de transmitere se intocmeşte in cazul fuziunii persoanelor juridice şi se semnează de administratorii persoanei juridice care transmite şi care primeşte. Bilanţul de repartiţie işi are originea in proiectul de dezmembrare aprobat potrivit art. in termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz.fondatorii (membrii) persoanei juridice sau de organul persoanei juridice imputernicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire. si se prezintă. organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat sa informeze in scris toţi creditorii cunoscuţi si sa publice un aviz privind reorganizarea in 2 ediţii consecutive ale "Monitorului Oficial al Republicii Moldova". (187)Creditorii sint in drept sa informeze organul inregistrării de stat cu privire la creanţele fata de debitorul care se reorganizează. . Anume din acest considerent am menţionat că persoana care se dizolvă şi cea care se constituie in urma contopirii trebuie să coexiste in timp pentru intocmirea acestui act. iar alta să pună la evidenţa sa anumite bunuri şi obligaţii. precum şi să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dezmembrează precum şi de cele care i-au fiinţă in urma reorganizării. (188)Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pană la reorganizarea acestora daca din actul de transmitere si din bilanţul de repartiţie nu este posibila determinarea succesorului. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie sunt documentele prin care se confirmă transferul patrimoniului de la o persoană juridică la alta. in sens că acest act serveşte ca temei pentru o persoană juridică să scoată de la evidenţa sa.81. Acest act trebuie să fie transmis la organul de inregistrare la care se inregistrează persoana juridică care se constituie numai după inregistrarea acesteia. pentru inregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor in actele de constituire ale persoanelor juridice existente. Deşi din conţinutul normei rezultă că actul de transmitere sau bilanţul trebuie să prevadă toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate. Articolul 72. sa ceara persoanei juridice care se reorganizează garanţii in măsura in care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar daca vor dovedi ca prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor. totuşi neindicarea lor nu inseamnă că drepturile şi obligaţiile nu trec. Aceste acte sunt cele care arată legătura dintre persoanele juridice participante in procesul de reorganizare şi proporţia de drepturi şi obligaţii transferate.72 alin. care au decis reorganizarea persoanei juridice. Bilanţul de repartiţie se intocmeşte in cazul reorganizării prin dezmembrare şi trebuie să fie aprobat de organul principal al persoanei juridice care se dezmembrează. impreuna cu actele de constituire ale persoanelor juridice create. 1. Actul respectiv se intocmeşte in baza contractului de fuziune aprobat potrivit art. Aceasta se explică prin aceia că pană la inregistrare persoana juridică nu are capacitate juridică şi in numele ei nu poate să fie semnate acte. (186)Creditorii pot. In temeiul art.75.

Din momentul consemnării in Registru a inceperii procedurii de reorganizare organul de inregistrare nu este in drept să inregistreze modificări in actele de constituire a societăţilor implicate in procedura de reorganizare. Considerăm că legiuitorul stabileşte răspunderea solidară nu numai pentru cazul in care numele creditorului nu este indicat in actele menţionate. cum ar fi dreptul creditorului la informaţie privind reorganizarea. pentru consemnarea inceperii reorganizării in Registrul de stat. sau cand prin actul de transfer şi bilanţul de repartiţie se stabileşte o disproporţie intre drepturi şi obligaţii. Creditorii care consideră că vor fi afectaţi prin reorganizarea debitorului său au dreptul să se opună procedurii de reorganizare şi să ceară fie garanţii suplimentare. precum şi să publice informaţia in Monitorul Oficial. in legătură cu faptul că prin fuziune se poate unifica persoane juridice cu starea diferită a activelor. Potrivit alin. Deoarece la reorganizare are loc o cesiune a datoriei de la persoana debitoare la o altă persoană succesoare pentru aceasta este necesar acordul creditorului. Data la care se adoptă hotărărea de reorganizare este data la care se aprobă contractul de fuziune (art. iar pentru obligaţia care incă nu a ajuns la scadenţă el este in drept să ceară numai garanţii. creditorul unui societăţi pe acţiuni care se transformă intr-o societate cu răspundere limitată precum şi alte situaţii in care creditorul nu este nici de cum afectat de procedura de reorganizare. . dacă din actul de transmitere sau din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului. Are dreptul de a cere garanţii creditorul unei societăţii care se reorganizează prin fuziune. dacă creditorul nu a fost satisfăcut. De exemplu nu poate cere garanţii creditorul a cărei obligaţie integral deja este garantată printr-o garanţie reală (gaj sau ipotecă) sau personală a unui terţ. Legiuitorul stabileşte că nu toţi creditorii pot cere garanţii. dreptul creditorului de a cere garanţii de la persoana juridică care se reorganizează precum şi posibilitatea creditorului de a se adresa către succesorii persoanei juridice pentru a fi satisfăcut. astfel incat datoriile nu pot fi acoperite din valoarea bunurilor transmise succesorului.81). Dacă reorganizarea a fost inregistrată contrar intereselor creditorului acesta are dreptul la apărare judiciară. Organul executiv al persoanei juridice trebuie să deţină dovezi că şi-a indeplinit obligaţia de informare personală. Pentru ca persoana juridică să nu se reorganizeze pană la executarea sau garantarea creanţelor se stabileşte dreptul creditorului de a preveni Camera Inregistrării de Stat pentru a nu inregistra reorganizarea.21 din Legea nr. Astfel dacă obligaţia a ajuns la scadenţă integral creditorul este in drept să ceară executarea.(1) administratorul persoanei juridice care se reorganizează sau participă la o reorganizare este obligat să notifice personal fiecare creditor al său.(189)Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar. pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare participanţilor sau creditorilor persoanelor juridice reorganizate. Dispoziţia alin. dar şi in cazul in care creanţele acestuia nu sunt incluse integral. in caz contrar ei vor purta răspundere personală pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neinformare. putandu-se adresa atat in nulitatea inregistrării reorganizării şi pentru incasarea forţată a creanţelor sale. pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării.(4) stabileşte răspunderea solidară a persoanei juridice pentru obligaţiile de pană la reorganizare. unde unele pot fi in prag de insolvabilitate.1265/2000 intreprinderea sau organizaţia este obligată să inştiinţeze in scris oficiul teritorial al Camerei Inregistrării de stat despre adoptarea hotărarii de reorganizare.75) sau proiectul dezmembrării (art. insă nu poate cere executarea anticipată a obligaţiei. Dacă obligaţia a ajuns parţial la scadenţă creditorul poate cere achitarea datoriei. Articolul comentat stabileşte cateva-i tipuri de garanţii. Protecţia creditorilor este una din cele mai importante probleme ale procesului de reorganizare a persoanelor juridice. fie executarea obligaţiilor. Potrivit art.

(3). şi nici de cum nu poate fuziona cu o altă societate comercială. ci au numai drepturi personale (vezi art. O problemă de importanţă majoră pentru procedura de fuziune priveşte posibilitatea de a fuziona a societăţile comerciale cu organizaţiile necomerciale. La fuziunea are loc o succesiune universală. Potrivit art. Fuziunea la randul său are două forme: contopirea şi absorbţia. care se naşte pentru a continua raporturile juridice incepute de societăţile predecesoare. Articolul 73. In legislaţie nu există norme exprese ce interzic o asemenea fuziune.(5) stabileşte răspunderea administratorilor persoanei juridice pentru abuzurile pe care aceştia le admit in procesul de reorganizare.Alin. dar inglobează in sine drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice absorbite care se dizolvă şi urmează a fi radiată din Registrul de stat. Nici intrun caz nu ar putea ca un membru care nu a avut drepturi patrimoniale pană la reorganizare să le aibă după reorganizare. In cazul fuziunii societăţilor pe acţiuni aceasta are loc prin consolidarea bilanţurilor lor cu convertirea ulterioară a acţiunilor societăţilor care participă la reorganizare in acţiuni ale societăţii recent infiinţate. Fuziunea prezintă pericol pentru creditorii persoanei juridice deoarece operaţiunea poate opera intre persoane juridice cu starea financiară diferită. deoarece drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se dizolvă trec integral la persoana juridică care absorbantă sau la cea nou constituită. (192)Absorbţia are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice absorbite si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica absorbanta. Deosebirea dintre aceste forme este in efecte juridice pe care acesta le produce.1204/1997 cu privire la fondurile de investiţii un fond de investiţii poate să fuzioneze numai cu un alt fond de investiţii. (193)In cazurile stabilite de lege. Răspunderea in faţa creditorilor administratorii o poartă numai dacă in procesul de reorganizare au admis incălcări ale procedurilor legale. Invers. Contopirea (numită şi fuziune) duce la dizolvarea persoane juridice care iniţiază procedura de reorganizare şi radierea acestora din Registrul de stat. Fuziunea persoanelor juridice (190)Fuziunea se realizează prin contopire sau absorbţie. fuziunea poate fi condiţionata de permisiunea organului de stat competent. in rezultatul fuziunii prin absorbţie (numită şi asociere) persoana juridică absorbantă continue să existe şi după fuziune. In principiu este posibil de a absorbi şi pe o persoană in prag de . Pentru despăgubire se pot adresa in egală măsură atat asociaţii sau membri persoanei juridice cat şi creditorii acesteia.29 din Legea nr. (191)Contopirea are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice participante la contopire si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica ce se infiinţează. dar nu şi pentru creanţele pe care le au creditorii faţă de persoana juridică care s-a reorganizat. Din acest motiv considerăm că fuziunea ar putea opera doar intre societăţi comerciale sau intre organizaţii necomerciale. şi apariţia unei persoane juridice noi. Fuziunea este o operaţiune tehnico-juridică prin care două sau mai multe persoane juridice in scopul concentrării capitalului şi sporirii rentabilităţii activităţii işi unifică patrimoniul in una singur. Totodată este necesar de menţionat că nu ar putea fuziona o societate comercială cu o organizaţie necomercială datorită faptului că asociaţii societăţilor comerciale au drepturi de creanţă asupra societăţii comerciale pe cand membrii organizaţiei necomerciale nu au drepturi de creanţă.55 alin.

Spre deosebire de alte contracte civile in care interesele părţilor contractante sunt contrare. organul imputernicit al persoanei juridice elaborează proiectul contractului de fuziune. potrivit art. Astfel.insolvabilitate. (195)In proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice: a) forma (felul) fuziunii. La proiectul contractului de fuziune se anexează proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie. in proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice si denumirea. Fuziunea ca operaţiune tehnico-juridică implică mai multe persoane juridice. care este aceeaşi pentru toate persoanele juridice implicate in fuziune. Acest proiect de contract dobandeşte forţă obligatorie după ce este aprobat de organele competente ale persoanelor juridice care decid să fuzioneze in condiţiile art.820/2000 privind protecţia concurenţei Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei efectuează controlul de stat prealabil asupra creării. şi atunci există pericolul de majorare a numărului de creditori şi a creanţelor acestora. Contractul de fuziune prin contopire după natura juridică este similar unui contract de societate civilă. La contopire pot să participe două sau mai multe persoane juridice. Fără acordul acestei agenţii inregistrarea fuziunilor şi comasărilor respective se interzice. (9) din Legea privind societăţile pe acţiuni pentru inregistrarea societăţii infiinţate in procesul reorganizării prin fuziune şi asociere este necesară şi autorizaţia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. e) raportul valoric al participaţiunilor. (198)Daca contractul de fuziune aprobat este afectat de o condiţie. Articolul 74. membrii consiliului sau administratorul persoanei juridice şi se semnează de administratorii acestora.17 din Legea nr. subminand poziţia creditorilor persoanei juridice a cărei activitate este eficientă. b) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune. holdingurilor. potrivit art. c) fundamentarea si condiţiile fuziunii. (196)Daca persoanele juridice fuzionează prin contopire. extinderii. De asemenea. Fuziunea societăţilor comerciale şi uniunilor acestora poate fi condiţionată de autorizarea organelor de stat competent. f) data actului de transmitere. sediul si organul executiv al persoanei juridice ce se constituie. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni stabileşte că in cazurile stabilite de legislaţia antimonopolistă fuziunea societăţilor comerciale se efectuează cu acordul organului de stat competent. Proiectul contractului de fuziune se elaborează de persoanele interesate in procedura fuziunii cum ar fi asociaţii. Proiectul contractului de fuziune (194)In scopul fuziunii.93 alin. in contractul de societate civilă interesele . care se produce in baza unui contract de fuziune aprobat de organele competente ale acestora. (197)Proiectul contractului de fuziune se intocmeşte in scris. acesta se desfiinţează cu efect retroactiv in cazul in care condiţia nu s-a realizat timp de un an de la data aprobării. comasării şi fuzionării asociaţilor de agenţi economici.75. grupurilor industrial – financiare. d) patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare. Contractul poate prevedea un termen mai scurt sau un termen de prevenire. precum şi asupra comasării şi fuzionării agenţilor economici dacă faptul acesta ar duce la formarea unui agent economic a cărui cotă pe piaţa de mărfuri ar depăşi 35 la sută.

eliberarea autorizaţiei de către Comisia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. Contractul de fuziune are valoare juridică de la momentul aprobării de către organul principal al persoanei juridice şi pană la momentul inregistrării acestuia la organul de inregistrare.(8) in contractul de fuziune trebuie de indicat şi alte date de identificare cum ar fi numărul inregistrării de stat şi codul fiscal a fiecărei persoanei juridice. pe cand la incheierea contractului de fuziune semnatari ai acestuia sunt persoanele juridice care fuzionează.1342 alin. insă reieşind dintr-o dispoziţia art. să se anexeze actul de constituire al acesteia precum şi să se indice şi numele candidaţilor in membrii organului executiv. de obţinerea unui credit. dar tot patrimoniul participanţilor la acest contract trec la noua societate care se constituie.(3) apoi prin contractul de contopire părţile contractante nu creează o proprietate comună.33 din Legea nr. Dar dacă in societatea civilă părţile contractante unindu-şi eforturile personale şi contribuţiile materiale dau naştere la o proprietate comună (vezi art. adică prevederile contractului de constituire.29 din Legea nr. De asemenea contractul de fuziune prin absorbţie stă la originea constituirii noii persoane juridice şi fără acest document nu poate fi inregistrată noua societate pe cand la fuziunea prin absorbţie acest contract serveşte ca temei pentru introducerea modificărilor şi completărilor in actul de constituire a persoanei juridice absorbante. După inregistrarea de stat drepturile şi obligaţiile le dobandesc asociaţii şi membrii persoanei juridice care se constituie. (2) stabileşte care trebuie să fie conţinutul contractului de fuziune. Din alin. Contractul trebuie să prevadă dacă fuziunea se face prin contopire sau prin absorbţie. Dacă societăţile fuzionează prin contopire acestea trebuie potrivit alin. Cu siguranţă din prevederile contractului de fuziune trebuie să rezulte avantajele reorganizării.1204&1997 cu privire la fondurile de investiţii şi art. In acest sens legiuitorul menţionează de a indica denumirea şi sediul acestora. Ca condiţii pentru fuzionare poate fi stabilite de exemplu. O deosebire importantă există şi intre drepturile pe care le generează contractul pentru semnatarii acestor două contracte. mărimea participaţiunilor pe care aceştia le-au avut pană la reorganizare şi mărimea participaţiunilor pe care ei le vor avea in persoana juridică care se constituie sau in cea absorbantă.1134/1997 contractul de fuziune prin contopire trebuie să conţină prevederile art. de . Potrivit art.(5) rezultă că fuziunea persoanelor juridice poate fi condiţionată.asociaţilor sunt identice. şi să obţină anumite foloase din activitatea acesteia. drepturile şi obligaţiile care se transmit succesorilor.66 alin. şi acestea au drepturi şi obligaţii numai de la aprobarea acestuia de către organele competente a fiecărei persoane juridice pană la inregistrarea contractului de fuziune şi a actelor de constituire a noii persoane juridice.94 din Legea nr. Astfel ca şi la societatea civilă prin contractul de contopire părţile convin să urmărească un scop comun. Ca efect al inregistrării contractului de fuziune prin contopire toate persoanele juridice participante la procesul de reorganizare işi pierd capacitatea de subiect de drept prin dizolvare pe cand la inregistrarea contractului de fuziune prin absorbţie capacitatea de subiect de drept o pierde numai persoana juridică absorbită pe cand cea absorbantă işi continuă activitatea. adică să constituie o nouă persoană juridică.(3) să se indice datele de identitate ale noii persoane juridice. Contractul de fuziune prin contopire se deosebeşte de contractul de fuziune prin absorbţie. Una din cele mai importante clauze care sunt necesare pentru fiecare contract civil clauzele de identificare a persoanelor juridice care sunt implicate in procesul de reorganizare. datele de identitate a membrilor persoanelor juridice care se contopesc sau a celor absorbite. Astfel prin contractul de societate civilă semnatarii acestuia dobandesc drepturi şi işi asumă obligaţii pentru sine pentru intregul termen de acţiune al contractului. Alin. ei urmăresc un scop comun.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. Astfel dacă contractul de contopire urmăreşte scopul de constituire a unei noi persoane juridice apoi contractul de fuziune prin absorbţie are ca scop preluarea (inglobarea) de către persoana juridică absorbantă a patrimoniului persoanei juridice absorbite.

Codul civil stabileşte şi o majoritate necesară pentru adoptarea hotărarii de reorganizare. De asemenea este posibil de adoptat hotărarea şi cu un număr mai mic de voturi cum ar fi convocarea unei adunări repetate la care este deliberativă cu cel puţin1/3 din numărul total de voturi (in acest sens art. după caz. lăsand posibil ca numai prin actul de constituire să se prevadă o majoritate mai mare. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. De exemplu Legea cu privire la societăţile pe acţiuni poate decide reorganizarea cu 2/3 din voturile reprezentate la adunare. Hotărarea de fuziune (199)Contractul de fuziune produce efecte numai daca este aprobat de adunarea generala a membrilor fiecărei persoane juridice participante la fuziune. d) autorizaţia de fuziune. c) dovada oferirii garanţiilor acceptate de creditori sau a plăţii datoriilor. Dacă condiţia de fuzionare nu s-a realizat in termen de cel mult un an contractul se consideră ca inexistent. Tot odată trebuie de menţionat că in unele acte normative sunt stipulate prevederi prin care hotărarea de reorganizare ar putea fi efectuată şi cu un număr de voturi mai mic. (200)Hotărarea de fuziune se adopta cu 2/3 din numărul total de voturi ale participanţilor daca o majoritate mai mare nu este prevăzută de actul de constituire. ci este necesară şi aprobarea acestui contract de către organul principal al fiecărei persoanei juridice.58 din Legea nr. Pentru ca contractul de fuziune să producă efecte intre persoanele juridice care intenţionează să fuzioneze. Articolul 75. organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere de inregistrare la organul de stat unde este inregistrata persoana juridica absorbanta sau unde urmează a fi inregistrata noua persoana juridica. Cererea de inregistrare a fuziunii (201)După expirarea a 3 luni de la ultima publicaţie a avizului privind fuziunea.1007/2002. şi art. Dar este necesar de prevăzut că reorganizarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită poate fi făcută dacă sunt de acord toţi asociaţii.obţinerea unei licenţe sau de alţi factori. La cerere se anexează: a) copia autentificata de pe contractul de fuziune.(2). 29 din Legea nr. organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune. (202)După expirarea termenului prevăzut la alin. Articolul 76. La cerere se anexează actele indicate la alin.(1). de asemenea.(1). De aceia considerăm că hotărarile de fuziune trebuie de adoptat cu respectarea prevederilor art. o cerere prin care solicita inregistrarea fuziunii. iar adunarea acţionarilor este deliberativă dacă la şedinţă sunt prezenţi acţionarii ce deţin mai mult de jumătate din voturi.1134/1997). la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat. . nu este de ajuns ca acest contract să fie semnat de administratori. b) hotărarea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante.75 alin. Persoana juridica ce se constituie anexează.

dacă are loc fuziunea prin contopire şi urmează a fi inregistrată o nouă persoană juridică trebuie să se prezinte şi o cerere semnată de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă la organul de inregistrare in raza căreia trebuie să fie inregistrată persoana juridică nou constituită şi să se prezinte toate actele necesare pentru inregistrarea acesteia.75. copia avizului publicat in Monitorul Oficial şi certificatul de inregistrare pentru a inscrierea menţiunii „in proces de reorganizare”. persoanele juridice absorbite sau cele contopite se considera dizolvate si se radiază din . aprobată potrivit art. actele care demonstrează garantarea drepturilor creditorilor sau satisfacerea creanţelor acestora. Pentru inregistrarea consemnării trebuie să fie prezentate anumite acte. persoana juridică care se inregistrează la Camera Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale.71. actul de transfer trebuie să fie semnat de administratorul persoanei juridice care se dizolvă şi de administratorul persoanei juridice care s-a constituit. 22 din Legea nr. copiile de pe avizele privind fuziunea publicate in Monitorul Oficial. După expirarea a cel puţin 3 luni de la data ultimei publicaţii in Monitorul Oficial fiecare persoană juridică trebuie să prezinte organului de inregistrare actele pentru inregistrarea fuziunii. Impreună cu o cerere se prezintă contractul de fuziune in formă autentică aprobat de organul competent şi semnat de administrator. Alin. (205)Organul care a efectuat оnregistrarea de stat a persoanei juridice absorbite sau a persoanelor juridice contopite оnscrie in registrul de stat data la care s-a produs absorbţia sau contopirea si expediază spre păstrare organului care a inregistrat fuziunea toate actele persoanelor juridice dizolvate.1265/2000 să notifice organul de inregistrare cu privire la intenţia de fuziune in termen de 3 zile de la data adoptării unei astfel de hotărari de organul competent. potrivit Codului civil trebuie cel puţin 2 publicaţii in Monitorul Oficial pentru a preveni toţi creditorii. De asemenea se mai cere şi actul de transfer. trebuie potrivit art. Astfel.Dispoziţiile articolului comentat prevede limitele de timp in care persoana juridică trebuie să prezinte cererea de inregistrare şi care acte trebuie să fie prezentate pentru a se inregistra fuziunea. insă după cum am menţionat in comentariul la art. a) – d) din alin. Considerăm că termenul de 3 zile este un termen prea restrans pentru a prezenta copia avizului publicat in Monitorul Oficial. cum ar fi hotărarea de reorganizare. (204)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau a noii persoane juridice informează despre inregistrarea fuziunii organul unde este оnregistrata persoana juridica absorbita sau persoanele juridice contopite. In Registrul de Stat se face o consemnare cu privire la viitoarea reorganizare.(1).1265/2000 sunt cerute originalele actelor de constituire şi a certificatului de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă. Articolul 77. precum şi hotărarea de fuziune. autorizaţia de fuziune eliberată de organul de stat competent şi alte acte stabilite de lege. Mai mult.(3) stabileşte că. (206)După inregistrarea efectuata conform alin.(1).21 din Legea nr. actele ce confirmă inchiderea conturilor bancare. De acea actul de transfer va fi prezentat mai tarziu după ce va fi inregistrată persoana juridică nou constituită. Spre exemplu la inregistrarea societăţilor comerciale şi altor intreprinderi efectuată potrivit art. actele privind transmiterea pentru nimicire a ştampilei. inclusiv a celor indicate la lit. Inregistrarea fuziunii (203)Inregistrarea fuziunii se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau care urmează sa inregistreze noua persoana juridica.

De la această dată toate drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se contopesc sau care sunt absorbite trec la societatea nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Luand in consideraţie că se efectuează mai multe inregistrări legiuitorul a stabilit consecutivitatea operaţiunilor de inregistrare şi in lipsa unor acţiuni concordate ale persoanelor juridice care participă la reorganizare nu se va putea respecta termenul menţionat. Fiind prezentate actele indicate la art. O primă inregistrare se face de către organul competent care inregistrează persoana juridică care se constituie sau cel care inregistrează modificările la persoana juridică absorbantă. inclusiv inregistrarea persoanei juridice nou constituite şi radierea celor care fuzionează şi se dizolvă. dacă se inregistrează contopirea unor persoane juridice sunt necesare cel puţin trei operaţiuni de inscriere. iar acesta la randul său trebuie să facă inscrierea de radiere şi să expedieze actele persoanelor juridice dizolvate organului care a inregistrat persoana juridică nou constituită sau modificările la persoana juridică absorbantă. In cazul absorbţiei se fac cel puţin două inscrieri. Astfel. patrimoniul persoanei juridice absorbite sau al persoanelor juridice care se contopesc trece la persoana juridica absorbanta sau la noua persoana juridica.(1) şi 61 alin.(1) potrivit căreia capacitatea civilă a persoanei juridice apare numai la data inregistrării de stat şi numai atunci aceasta poate primi la bilanţul său şi după caz a inregistra bunuri. (208)După inregistrarea fuziunii. şi administratorii persoanelor juridice care se dizolvă nu mai sunt in drept să facă acte juridice din numele acestora.1265/2000 in termen de 15 zile organul de inregistrare trebuie să adopte decizie de inregistrare sau de respingere a cererii. Pentru a se face inregistrarea trebuie să fie prezentate actele tuturor persoanelor juridice care participă la reorganizare inclusiv şi a persoanei juridice care se constituie. iar bunurile sint inregistrate ca bunuri ale persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice. pe cand in alte acte normative un asemenea termen nu este stabilit. Inregistrarea fuziunii constă din mai multe inscrieri efectuate in registrul de stat pe care trebuie să le efectueze organul de inregistrare. Făcandu-se inregistrarea potrivit alin. Efectele fuziunii (207)De la data inregistrării fuziunii. fiind considerate ca dizolvate.60 alin.76 precum şi altele indicate in comentariul la acest articol organul de inregistrare trebuie să verifice actele prezentate şi dacă ele sunt intocmite conform dispoziţiilor legale să facă inregistrările care se cer.(1) organul care a inregistrat este obligat să informeze despre aceasta organul de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă.20 alin. Potrivit art. Inregistrarea făcută potrivit art. Toate raporturile civile şi comerciale ale persoanelor dizolvate vor fi continuate de . inclusiv inscrierea prin care se modifică actele de constituire a persoanei juridice absorbante şi radierea persoanelor juridice absorbite. Aceştia au dreptul numai să semneze actul de transmitere a bunurilor către persoana juridică care s-a constituit. Excepţie o face numai administratorii persoanelor juridice care se contopesc.registrul de stat.77 serveşte temei juridic pentru trecerea universală a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care se dizolvă la persoana juridică nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Această explicaţie işi are originea in dispoziţia art. Articolul 78. persoana juridica absorbanta sau noua persoana juridica include in bilanţul sau activele si pasivele persoanei juridice absorbite sau ale persoanelor juridice contopite.(1) din Legea nr.

Dezmembrarea persoanei juridice (209)Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare. Actul de transfer serveşte temei pentru includerea in bilanţul contabil a activelor şi pasivelor primite de la persoanele juridice care se dizolvă. iar drepturile şi obligaţiile treceau la noile persoane juridice. serveşte ca temei pentru includerea la bilanţul acestora a tuturor bunurilor primite prin succesiune. trebuie de menţionat că pe langă trecerea de drept a patrimoniului trebuie să fie semnat şi actul de transfer intre persoanele implicate in procesul de reorganizare. (211)Separarea are ca efect desprinderea unei parţi din patrimoniul persoanei juridice. Prin alin.(3) se evidenţiază două modalităţi ale separării.succesorii acestora. Mai mult aceste acte servesc temei pentru ca bunurile supuse inregistrării de stat să fie inregistrate după succesorii de drepturi. si transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţa. care nu işi incetează existenta. Dezmembrarea se face prin două forme: divizare şi separare. Divizarea se inţelege ca o operaţiune cand o persoană juridică care-şi pierde calitatea de subiect de drept prin dizolvare divizandu-se in două sau mai multe persoane juridice care se constituie. Reorganizarea prin separare se inţelege operaţiunea prin care din componenţa unei persoane juridice care nu-şi pierde personalitatea juridică prin dizolvare se desprind una sau mai multe persoane juridice. Această modalitate a fost utilizată frecvent la divizarea asociaţiilor republicane de producţie care avea aparatul central in Chişinău iar filiale in alte localităţi ale republicii. Actul de transfer se semnează de reprezentantul persoanei juridică absorbantă şi reprezentantul persoanei juridice absorbite pană la depunerea actelor la organul de inregistrare. O situaţie este cand dintr-o persoană juridică se separă una sau mai multe persoane juridice la care trec o părţi ale patrimoniului. Ca efect asociaţie republicană divizată se dizolva. In special ne referim la imobile. Articolul 79. La divizarea asociaţiei fiecare filială dobandea personalitate juridică transmiţandu-i-se intreg patrimoniul care-l avuse in gestiune pană atunci păstrand acelaşi obiect de activitate. mijloace de transport şi altele a căror inregistrare este obligatorie. (210)Divizarea persoanei juridice are ca efect incetarea existentei acesteia si trecerea drepturilor si obligaţiilor ei la doua sau mai multe persoane juridice. transferandu-le acestora din urmă o parte din patrimoniu. deoarece de la o persoană juridică parţial trec drepturile şi obligaţiile la una sau mai multe persoane juridice. valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni). Totodată. care iau fiinţa. adică după actul de inregistrare a acesteia. Dezmembrarea este o operaţiune potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau mai multe. care se demonstrează prin certificatul de inregistrare a societăţii noi constituite sau extrasul din registru pentru persoana juridică absorbantă. Această formă este utilizată pentru formarea pe baza filialelor a unor persoane juridice. . pe cand in cazul contopirii actul de transfer urmează a fi semnat numai după apariţia persoanei juridice care se constituie. Prin dezmembrare are loc o succesiune cu titlu universal. iar aparatul central care pană atunci avuse numai activităţi administrative se diviza ca persoană juridică. Actul de inregistrare a fuziunii. iar in cea de-a doua situaţie din prima se desprind părţi din patrimoniul acesteia insă nu se constituie noi persoane juridice ci acestea sunt alipite la alte persoane juridice existente.

Proporţional părţii din capitalul social care trece la noua societate trebuie să se transmită activele şi pasivele.. (214)Proiectul dezmembrării se intocmeşte in scris. precum şi toate clauzele indicate la alin. Planul dezmembrării este principalul indiciu potrivit căruia se intocmeşte bilanţul de repartiţie.(2). g) modul si termenul de predare a participaţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ care se dezmembrează si de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care exista. eficienţa. inclusiv cauza reorganizării. i) consecinţele dezmembrării pentru salariaţi. data la care aceste participaţiuni dau dreptul la dividende. La trecerea pasivelor trebuie de luat in consideraţie scadenţa obligaţiilor. modalitatea etc. In special trebuie să se indice expres partea din active şi din pasive care se transmite fiecărei din persoanele care se constituie. Actul de constituire trebuie să corespundă tuturor cerinţelor stabilite de legislaţie pentru forma persoanei juridice care se . in alte cazuri lichiditatea acestora. De aceia trebuie de indicat partea din capitalul social şi participanţiunile fiecărui asociat care trec la societatea care se constituie. datorită faptului că persoana juridică cu patrimoniu mai mic devine mai mobilă. (215)La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii persoane juridice. Adică. Pentru ca dezmembrarea să se efectueze este necesar de intocmit un plan de dezmembrare in care se arate toate aspectele. Proiectul dezmembrării (212)Proiectul dezmembrării persoanei juridice este elaborat de organul executiv. h) data intocmirii bilanţului de repartiţie. e) numărul de participanţi care trec la persoana juridica ce se constituie. denumirii şi sediului persoanelor juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. In special la trecerea activelor in unele cazuri trebuie de luat in consideraţie valoarea de piaţă a activelor şi nu preţul lor de bilanţ. d) partea de patrimoniu care se transmite. după caz. c) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice care se constituie in urma dezmembrării sau cărora li se da o parte din patrimoniu. b) denumirea si sediul persoanei juridice care se dezmembrează. (213)In proiectul dezmembrării trebuie sa se indice: a) forma (felul) dezmembrării. deoarece in baza acestora se formează capitalul social al noii societăţi. insă luand in consideraţie operaţiunea de dezmembrare proporţia la capitalul social va fi mai mare. mai activă reacţionand rapid la necesităţi.Articolul 80. legiuitorul stabileşte că proiectul dezmembrării trebuie să conţină in anexe şi proiectele actelor de constituire a persoanelor juridice care i-au fiinţă. Fiecărui asociat trebuie să i se păstreze aceiaşi mărime a participaţiunii. dacă a deţinut acţiuni sau părţi sociale de 100 000 lei şi in noua societate trebuie să deţină acţiuni sau părţi sociale de aceiaşi mărime. Specificarea aceasta este importantă pentru societăţile comerciale şi cooperative in care asociaţii au drepturi de creanţă asupra patrimoniului. Pe langă indicarea formei de organizare. f) raportul valoric al participaţiunilor. Dezmembrarea ca operaţiune juridică se produce atunci cand intre asociaţii sau membrii persoanei juridice apar neinţelegeri. sau cand se consideră că dezmembrarea va ridica eficienţa activităţii.

1134/1997 care prin coroborare prevăd că hotărarea de reorganizare a societăţii pe acţiuni poate fi luată cu 2/3 din voturile care sunt reprezentate la adunarea convocată iniţial. (1) se stabileşte imperativ o majoritate calificată de 2/3 din numărul total de voturi. insă ea nu este opozabilă terţilor. aceasta fiind deliberativă in prezenţa acţionarilor care deţin mai mult de jumătate din numărul total de voturi. etc. trebuie de menţionat că importanţa juridică a dispoziţiilor acestui articol este minoră. afirmăm că ea trebuie să conţină toate prevederile stipulate la art.72 şi 82. in sensul stabilirii unei majorităţi mai dure.constituie. iar la adunarea repetată ar putea să decidă cu aproximativ 25% din numărul total de voturi. Pe langă acestea trebuie să fie aprobate şi modificările care se efectuează in actul de constituire a persoanei juridice care-şi păstrează identitatea după constituire. Iar atunci cand se reorganizează societăţi comerciale. claritatea şi fermitatea dispoziţiei alin. Prin dispoziţia alin.50.80 alin.80.83. Mai mult. inclusiv cele stabilite la art. Faţă de hotărarea organului suprem legiuitorul nu impune nici un fel de condiţii. Această opţiune se justifică prin pericolul care-l prezintă reorganizarea pentru asociaţii şi membrii persoanei juridice care se reorganizează. Norme similare există şi in alte acte normative. planul dezmembrării ar putea fi respins fără a produce vre-un efect juridic. Articolul 81.(1). 58.(2) şi (3) precum şi să dispună formarea organului executiv al persoanei juridice ce se constituie. Prin adoptarea hotărarii prin care se aprobă dezmembrarea suntem in prezenţa unei limitări a drepturilor participanţilor la persoana juridică. insă indicand că se aprobă proiectul dezmembrării. aproba actul de constituire al noii persoane juridice si desemnează organul ei executiv. drepturile acestora pot fi afectate. dacă pentru aceasta se votează cu majoritatea menţionată la alin. Ar fi util ca in proiectul planului să fie prevăzute şi datele de identitate ale candidaţilor in organele de supraveghere. admiţandu-se derogări prin actul constitutiv. deoarece acesta reprezintă numai o intenţie şi poate fi modificat aşa cum se va considera necesar in cadrul şedinţei de aprobare. Opozabilitate obţinand numai după inregistrarea efectuată conform art. Această normă se aplică pentru toate persoanele juridice. Luand in consideraţie importanţa reorganizării pentru toţi participanţii persoanei juridice. executive şi de control a noilor persoane juridice. Hotărarea aprobată este obligatorie pentru toţi participanţii la persoana juridică şi pentru organele acesteia. cum ar fi Legea cu privire la cooperativele de producţie. (217)Adunarea generala a participanţilor. iar dacă legile speciale anterioare Codului civil prevăd o altă majoritate se va aplica dispoziţiile Codului civil. deoarece contrar voinţei lor (atunci cand ei votează impotrivă sau nu sunt prezenţi la adunarea decisivă) ei se pot pomeni membri intr-o altă persoană juridică. In final.(1). Prin hotărarea organului suprem al persoanei juridice se dă putere juridică proiectului elaborat potrivit art. care din anumite motive considerate de ei justificate votează . de intreprinzători. cu majoritatea indicata la alin. Aprobarea proiectului dezmembrării (216)Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generala a participanţilor cu 2/3 din numărul total de voturi daca actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. 61 din Legea nr. Prin adoptarea hotărarii de către organul suprem al persoanei juridice ce se dezmembrează se obligă organul executiv al persoanei juridice să indeplinească toate formalităţile necesare inregistrării reorganizării. In special ne referim la dispoziţiile art.(1) considerăm că aceasta prevalează cele din legile speciale.

79 din Legea 1134/1997 potrivit căruia acţionarul care a votat impotriva reorganizării.72. Cererea de inregistrare a dezmembrării (218)Organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune. atat la organul de inregistrare a persoanei juridice care se dezmembrează cat şi la organul de inregistrare in raza căruia trebuie să se inregistrează persoana juridică care i-a fiinţă anexandu-se toate actele necesare pentru modificarea actelor constitutive ale persoanelor juridice care-şi continuă activitatea după reorganizare. sau după caz să satisfacă cerinţele creditorilor şi să indeplinească alte condiţii cerute de legile speciale. In acest sens se cere notificarea fiecărui creditor al său despre hotărarea de reorganizare. (221)Organul care urmează sa efectueze inregistrarea de stat a noii .(1). Articolul 83. Astfel. publicarea in două ediţii consecutive a Monitorului Oficial al Republicii Moldova a avizului respectiv şi să se garanteze. care trebuie făcută in termen de 3 zile de la data adoptării hotărarii. De exemplu. de asemenea. sau a plaţii datoriilor. Dacă se inregistrează o societate comercială trebuie să se respecte şi dispoziţiile art. sau ilegal nu a fost admis la şedinţa adunării generale a societăţii pe acţiuni care a decis reorganizarea. (219)La cererea depusa organului care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează. organul executiv are obligaţia să indeplinească toate formalităţile stabilite la art. La cerere se anexează proiectul dezmembrării. Inregistrarea dezmembrării (220)Inregistrarea dezmembrării se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate. semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante. Inregistrarea dezmembrării se face numai după inregistrarea noilor persoane juridice sau a modificării actului de constituire al persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu. are dreptul să ceară societăţii răscumpărarea acţiunilor la preţul de piaţă dacă statutul nu stabileşte altfel. acceptate de creditori. In special persoanele care au drepturi patrimoniale pot suferi in urma dezmembrării. După adoptarea hotărarii de reorganizare prin care a fost aprobat planul de dezmembrare a persoanei juridice. 21 din Legea nr. o cerere de inregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat si o alta la organul care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este inregistrata persoana juridica la care trece o parte din patrimoniu.1265/2000 se stabileşte modul de inştiinţare a organului de inregistrare privind adoptarea hotărarii de reorganizare prin dezmembrare.impotriva reorganizării. Cererea de inregistrare se depune după regulile stabilite la alin. contrar voinţei lor fiind membri sau asociaţi ai unei persoane juridice devin participanţi ai altor persoane juridice. si dovada oferirii garanţiilor.22 din Legea nr. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. devenind asociat al unei societăţi cu activele compromise. după expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea. Articolul 82. cat şi actele necesare pentru inregistrarea noii persoane juridice. Ca o măsură de protecţie de reorganizări păgubitoare apare art.1265/2000. prin art. Dacă o asemenea inştiinţare nu va fi făcută organul de inregistrare ar putea refuza primirea cererii sau ar respinge inregistrarea reorganizării.

Articolul 84. Pană la data radierii persoanei juridice dezmembrate sau modificarea actului constitutiv al acesteia. (223)Dezmembrarea produce efecte din momentul inregistrării ei de stat la organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrată. iar de la această dată drepturile şi obligaţiile se consideră transferate la succesori. modifică actele constitutive sau i-a fiinţă in rezultatul dezmembrării. adică la data inregistrării modificărilor in actele de constituire sau după caz a inscrierii actului de radiere a persoanei juridice dizolvate. O situaţie diferită este atunci cand prin separare nu se constituie o nouă persoană juridică. Bilanţul de repartiţie a persoanei juridice trebuie să fie aprobat de organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează şi desigur de organele executive ale persoanelor juridice care se constituie sau care primesc patrimoniul.77 alin. Totuşi. (226)Noua persoana juridica sau cea existenta primeşte prin act de transmitere si include in bilanţul sau patrimoniul primit si.(1) dezmembrarea se consideră efectuată numai după ce a fost radiată persoana juridică care se dizolvă prin reorganizare sau a fost modificat actul constitutiv ale persoanei juridice care-şi continuă activitatea. Principalul efect al dezmembrării este trecerea prin succesiune cu titlul universal a drepturilor şi obligaţiilor de la persoana dezmembrată la cele care i-au fiinţă sau care primesc o parte din patrimoniu. ci partea patrimoniului desprins trece de la o altă persoană juridică existentă. din dispoziţia alin.(1) se inţelege mai intai că se inregistrează modificările la actele de constituire a persoanei juridice care primeşte patrimoniul desprins şi apoi se vor inregistra modificările la actele constitutive a persoanei juridice de la care acest patrimoniu s-a desprins.(1). inregistrează bunurile supuse inregistrării. patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente. Drepturile şi obligaţiile care trec de la persoana dezmembrată la altele potrivit bilanţului de repartiţie (vezi art. după caz.77. (224)După inregistrarea efectuata conform alin. Operaţiunea de dezmembrare se consideră efectuată la momentul ultimii inregistrări. trebuie să fie inregistrată persoanele juridice care se constituie in rezultatul divizării sau separării. persoana juridica divizata se considera dizolvata si se radiază din registrul de stat. spre deosebire dispoziţiile art. Acestea din urma inscriu data la care s-a produs dezmembrarea. In acest caz.70 alin(3) şi (4) . radiază persoana juridica ce s-a divizat si informează despre aceasta organul unde este inregistrata noua persoana juridica sau organul unde este inregistrata persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu. (222)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate inregistrează dezmembrarea si. Inregistrarea dezmembrării se face similar inregistrării fuziunii şi in acest sens poate fi consultate şi comentariul la art. Acest bilanţ se anexează la actele tuturor persoanelor juridice care se dizolvă. după caz. Efectele dezmembrării (225)De la data inregistrării dezmembrării.persoane juridice sau care a inregistrat persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu informează organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrata despre inregistrarea noii persoane juridice sau despre modificarea actului de constituire al persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu.

Deşi. Acesta se referă la societăţile in nume colectiv şi societăţile in comandită in cazul in care acestea se transformă in persoane juridice in care asociaţii duc o răspundere limitată. legiuitorul in art. Transformarea persoanei juridice (227)Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de organizare prin modificarea actelor de constituire in condiţiile legii. O persoană juridică inregistrată poate să-şi continue existenţa sub o altă formă. Au avut loc transformări frecvente a intreprinderilor agricole (a colhozurilor şi sovhozurilor) in cooperative şi in societăţi pe acţiuni.1056 din 12. a fondului de investiţie pentru privatizare in fond de investiţie nemutual. Dacă pentru dobandirea dreptului legea cere inregistrarea in registrele publice persoana juridică care primeşte trebuie să indeplinească toate formalităţile legate de inregistrarea acestora. Chiar dacă in registru de stat se face inscrieri de radiere şi de inregistrare aceasta in opinia noastră trebuie calificată ca o reinregistrare şi nu ca o dizolvare a unei persoane juridice şi infiinţarea alteia noi.11. In practica de aplicare a normelor legale s-a intalnit frecvent reorganizarea prin transformare a intreprinderilor de stat. ci continuă existenţa intr-o altă haină juridică. după cum rezultă din operaţiunea de transformare nu are loc o trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la o persoană la altă. fiindcă persoana juridică nu dispare. sau a genului principal de activitate. Pentru a nu admite reorganizarea abuzivă şi limitarea de drept a obligaţiilor asociaţilor.aprobat de către organul suprem. In procesul de privatizare a patrimoniului de stat au fost transformate mii de intreprinderi de stat. Transformarea ca operaţiune juridică in unele cazuri prezintă pericol pentru creditori. Articolul 85. căci transformarea nu influenţează componenţa membrilor persoanei juridice şi administratorul poate să rămană acelaşi. a unei intreprinderi naţionale in intreprindere mixtă sau cu capital străin. societăţi pe acţiuni in societăţi cu răspundere limitată şi invers. Persoana juridică continuă cu aceleaşi drepturi şi obligaţii patrimoniale pe care le avea pană la transformare. (228)Transformarea persoanei juridice trebuie sa intrunească si condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridica de organizare in care se transformă. Potrivit prevederilor acestui regulament statul reprezentat de organul său Departamentul Privatizării apare ca fondator şi acţionar unic al societăţii pe acţiuni constituite prin reorganizarea (transformarea) intreprinderii de stat. Răspunderea asociaţilor se limitează la termenul general de prescripţie adică la de trei ani de la data ajungerii . şi a intreprinderii de arendă in societăţi pe acţiuni.135 a stabilit că asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii răspund solidar şi nelimitat şi după transformarea societăţii dar numai pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. Nu urmează a fi calificată ca transformare reorganizarea unei societăţi pe acţiuni de tip inchis in societate pe acţiuni de deschis. Insă in rezultatul transformării pot suferi schimbări drepturile şi obligaţiile membrilor sau după caz a asociaţilor persoanei juridice.1997 a aprobat şi Regulamentul cu privire la reorganizarea in societăţi pe acţiuni a intreprinderilor supuse privatizării prin transformarea intreprinderilor in societăţi pe acţiuni. In acest sens Guvernul prin Hotărarea nr. insă toate bunurile din activ se transmit şi se primesc conform actului de transmitere semnat reprezentanţii persoanei juridice care se dezmembrează şi celei noi infiinţate. Nu trebuie de considerat o transformare atunci cand are loc o schimbare a denumirii de firmă. Nu ar fi necesar nici actul de transmitere. cu condiţia că o asemenea hotărare se adoptă de organul principal cu majoritatea indicată de lege şi indeplineşte toate condiţiile legale prevăzute pentru forma de organizare juridică in care se transformă.

55 alin. iar acesta este in contradicţie cu prevederile art. Articolul 86. fără lichidare. personal si solidar.87.55 alin. insă cu condiţia că votează pentru aceasta toţi asociaţii. Considerăm posibilă transformarea unei societăţi comerciale intr-o organizaţie necomercială. e) insolvabilităţii sau incetării procesului de insolvabilitate in legătura cu insuficienta masei debitoare. Nu este posibilă nici o transformare a organizaţiilor necomerciale in societăţi comerciale. (231)Persoana juridica continua sa existe si după dizolvare in măsura in care este necesar pentru lichidarea patrimoniului.obligaţiei la scadenţă. in acest caz reorganizarea ar putea fi utilizată ca o formă de dobandire abuzivă a drepturilor. c) hotărarii organului ei competent. către persoanele juridice beneficiare. art. administratorul nu mai poate intreprinde noi operaţiuni.96 din Legea nr. f) faptului ca persoana juridica cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant. (233)Organul competent al persoanei juridice poate reveni asupra hotărarii de lichidare sau reorganizare daca patrimoniul nu este repartizat intre membrii acesteia sau nu este transmis unor alte . Aceasta prevedere se aplica din ziua expirării termenului stabilit pentru durata societăţii ori de la data la care asupra dizolvării a hotărat adunarea generala a participanţilor sau instanţa de judecata. b) atingerii scopului pentru care a fost constituita sau imposibilităţii atingerii lui.1134/1997 stabileşte că mărimea cotei fiecărui asociat sau membru in capitalul propriu al persoanei juridice care se constituie nu poate fi mai mică faţă de valoarea nominală totală a acţiunilor deţinute de aceştia pană la reorganizare. iar membrii organizaţiei necomerciale nu au asemenea drepturi şi ca consecinţă a acestei transformări persoanele care nu au participat la adunare sau au votat impotriva reorganizării ar putea fi lipsiţi de drepturile patrimoniale contrar voinţei lor. in starea in care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării.(3) potrivit căruia dacă asociatul sau membrul unei organizaţii necomerciale nu are drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia el nu poate să-l dobandească de la succesorul de drepturi al persoanei juridice drepturi patrimoniale. cu excepţia cazurilor de fuziune si dezmembrare ce au ca efect dizolvarea.(3) asociaţii societăţilor comerciale au drepturi patrimoniale asupra averii acesteia. in caz contrar fiind responsabil. Această regulă se păstrează chiar şi in cazul in care după reorganizare asociatul instrăinează partea socială care ii aparţine.46 din Constituţie. d) hotărarii judecătoreşti in cazurile prevăzute la art. pentru operaţiunile pe care le-a intreprins. Ceia ce inseamnă că o asemenea transformare cu o majoritate de voturi nu poate fi efectuată. In cazul transformării unei societăţi pe acţiuni in altă formă de societate comercială sau in cooperativă. (230)Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării. a persoanei juridice care işi incetează existenta si transmiterea universala a patrimoniului ei. Dizolvarea persoanei juridice (229)Persoana juridica se dizolva in temeiul: a) Expirării termenului stabilit pentru durata ei. Această afirmaţie işi are fundamentul in acelaşi art. (232)Din momentul dizolvării. deoarece potrivit art. g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.

(1) sunt indicate temeiurile de dizolvare a persoanei juridice.(7) din Legea nr. La această fază persoana juridică işi păstrează capacitatea civilă. insă ea nu duce la dizolvarea societăţii. administratorul acesteia devine lichidator daca organul competent sau instanţa desemnează o alta persoana in calitate de lichidator. Faza dizolvării cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc incetarea existenţei persoanei juridice. imposibilitatea atingerii scopului propus şi adoptarea hotărarii de către organul competent al persoanei juridice. adică expirarea termenului stabilit in actul de constituire. Considerăm că prin dispoziţiile menţionate are loc o limitare a capacităţii civile a persoanei juridice pentru un anumit timp. Din conţinutul acestuia cat şi din alte dispoziţii pot fi evidenţiate moduri de dizolvare voluntară. In alin. Totuşi. Excepţie de la această regulă o constituie dizolvarea persoanei juridice pentru cauza de reorganizare. Dizolvarea nu trebuie de confundat cu „suspendarea activităţii” asociaţiei obşteşti prevăzută de art. 65 prevede că la expirarea termenului stabilit pentru existenţa persoanei juridice.836/1996 şi sau după caz a persoanei juridice in art. Similare dizolvării sunt şi efectele „sistării activităţii intreprinderii sau organizaţiei” indicate in art.13 alin.(4) stabileşte că din momentul dizolvării din numele persoanei juridice nu pot fi intreprinse noi operaţiuni. cazurile de dizolvare indicate la alin. Prin dispoziţiile legii se consideră dizolvarea cand persoana juridică nu corespunde anumitor cerinţe ale legii. insă ea este indreptăţită să continue şi să finalizeze operaţiunile deja incepute (art. la data inregistrării dizolvării in registrul de stat sau la data cand hotărarea instanţei devine executorie. Existenţa acesteia nu este legată de soarta asociaţilor sau membrilor acestora şi deseori persoana juridică continuă şi după moartea celor care au fondato. dar numai in măsura in care acesta este necesară pentru indeplinirea formalităţilor de lichidare. a). De aceia alin.(1) lit. fondatorii sau ulterior acestora asociaţii sau membri pot să stabilească o dată fixă pană la care persoana juridică va exista. Prin acestea s-ar putea menţiona şi prevederile art.1265/2000. Un prim temei de dizolvare a persoanei juridice este expirarea termenului pentru care a fost constituită. Dizolvarea persoanei juridice este urmată de procedura de lichidare.(3) din Legea nr. sau definitivă. c). In acest sens art. 47 din Legea nr. considerandu-se că actul de constituire fiind inregistrat la organul de inregistrare se inregistrează şi termenul de activitate a acesteia este cunoscut de publicul interesat. De regulă persoana juridică se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată. Acest moment survine la o anumită dată. de judecata nu Incetarea activităţii unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea şi lichidarea.persoane. aceasta se dizolvă dacă pană la acest moment actele de constituire nu se modifică. atingerea scopului propus. (234)La data dizolvării persoanei juridice. Totodată limitarea activităţii nu inseamnă incetarea tuturor activităţilor persoanei juridice ci numai a celor activităţi la desfăşurarea cărora au fost admise incălcări.134 şi 143.293/1995 potrivit căreia persoanei juridice un anumit timp (de pană la 6 luni sau in al doilea caz de 30 de zile) nu i se permite să efectueze anumite activităţi. Anume din . b). Dacă in termenul respectiv persoana juridică inlătură neajunsurile care a dus la sistarea activităţii atunci persoana juridică recapătă capacitatea deplină. adică la data cand expiră termenul la care a fost constituită. forţată şi care intervin in temeiurile legii. Dizolvarea in acest sens este considerată ca dizolvare de drept. Deci momentul cel mai important pentru faza dizolvării este că persoana juridică nu poate să incheie noi contracte ce vizează obiectul să de activitate. cand persoana juridică incetează fără lichidare datorită transmiterii patrimoniului la succesori.38 alin.(6). deoarece nu mai necesită o inregistrare a acesteia in registrul de stat şi nu trebuie să fie informarea publică. Sunt considerate ca moduri de dizolvare voluntară.90 alin.

Dar dacă din prevederile actului constitutiv este posibil de determinat realizarea scopului atunci persoana juridică trebuie să dizolve.979/1992 cu privire la culte .718/1991. Un alt temei de dizolvare apare atunci cand persoana juridică şi-a realizat scopul pentru care s-a constituit precum şi situaţia in care anumite circumstanţe arată că realizarea scopului propus prin actele de constituire este imposibil.87 alin.(1). 32 din Legea nr. imposibilă. Dizolvarea intervine prin act judecătoresc.69 societatea intră in procedura de lichidare.718/1991). prin dispoziţiile celei din urme legi. sau numai comanditari sau numai comanditaţii şi in termen de 6 luni societatea nu a inlăturat cauza de dizolvare.e). De fapt. art. şi nu excludem posibilitatea existenţei unei situaţii concrete care ar permite clar stabilirea datei dizolvării pentru aceste temeiuri.40 alin. Ca imposibilitate a realizării scopului ar putea servi suportarea unor pierderi neaşteptate (distrugerea sau pierea averii ca efect al unor calamităţi naturale) in rezultatul cărora activele persoanei juridice sau redus intr-atat incat nu mai asigură activităţi normale a acesteia. cum ar fi realizarea şi impărţirea profitului prin intermediul desfăşurării activităţii de intreprinzător de către societăţile comerciale. dacă in instanţă se demonstrează existenţa unuia din temeiurile stabilite la art. Dizolvarea intervine din dispoziţiile legii in cazul in care numărul de asociaţi scade sub numărul stabilit de lege. Totuşi contrar acestei concluzii art.(4) din Legea nr. Ultimul trebuie să decidă fie inlăturarea temeiului de dizolvare fie adoptarea hotărarii de dizolvare şi inceputul lichidării. sau instituţiile de invăţămant pregătirea cadrelor pentru economia naţională. Deci realizarea definitivă a scopului general este de regulă.(2).86 alin.837/1996. adică prin modificarea din 2002 din Legea nr. In literatură s-a menţionat că aceasta este de asemenea o dizolvare de drept.acest considerent a reieşit legiuitorul şi in art. Dacă unul din temeiurile de suspendare intervine atunci organul executiv trebuie să convoace organul principal şi să raporteze despre acest temei.39 alin. Unii autori consideră că neinţelegerile grave dintre asociaţi care nu permit adoptarea unor hotărari raţionale ar putea fi invocat ca motiv de imposibilitate a realizării scopului. iar dacă adunarea nu poate adopta nici o asemenea hotărare atunci instanţa poate decide la cererea participanţilor.1134/1997. art. a organului de stat competent sau a procurorului (vezi art. Dacă in acest sens nu s-a decis in termenul stabilit de lege atunci dizolvarea poate decisă de către instanţă la cererea participanţilor. dacă organul principal nu adoptă hotărarea de dizolvare acest lucru poate să-l ceară oricare din participanţi prin instanţa de judecată. De cele mai multe ori persoanele juridice se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată şi işi propun un scop general. art.14 din Legea 979/1992. art. art. acţionarilor. valoarea activelor persoanei juridice scade sub nivelul capitalului social minimal stabilit de lege precum şi alte prevederi legale. şi deci la data cand există circumstanţele care arată la realizarea scopului sau la cele ce fac imposibilă realizarea societatea trebuie să se considere ca fiind dizolvată. Ca model de dizolvare in dispoziţiile legii pot fi invocate normele art. 32 din Legea nr.110 alin.134 şi 143 cand societatea in nume colectiv şi respectiv societatea in comandită se dizolvă dacă a rămas un singur asociat.89 prevede că organul executiv trebuie să inregistreze dizolvarea in registrul de stat independent de faptul că de fapt inregistrarea dizolvării a fost inregistrată deja.(1) lit.(8)din Legea nr. totuşi in majoritatea cazurilor considerăm că data realizării sau imposibilităţii realizării scopului este una incertă şi de aceia asupra dizolvării trebuie să se pronunţe organul suprem sau instanţa şi la data inregistrării acesteia conform art. satisfacerea unor cerinţe spirituale ale membrilor organizaţiei religioase etc. Deşi este greu de obiectat impotriva acestei poziţii. şi deci temei de dizolvare a acesteia.1265/2000 potrivit căreia numai in cazul in care in care hotărarea de lichidare a intreprinderii sau organizaţiei se adoptă de organul competent sau de instanţa de judecată există obligaţia de inştiinţare a oficiului teritorial al Camerei inregistrării de stat. precum şi in cazul stabilit de art.27 din Legea nr.

O altă situaţie se creează dacă hotărarea de dizolvare se adoptă de instanţă. Anume hotărarea definitivă poate fi prezentată spre a fi inregistrată la organul de stat potrivit art.89. această hotărare este opozabilă terţilor de la data inregistrării dizolvării (vezi art. Dacă data la care expiră termenul activităţii nu ridică probleme şi acestea au fost supuse analizei anterior. Dizolvarea persoanei juridice duce la radierea acesteia din Registrul de stat numai in caz de reorganizare a acestei prin fuziune sau dezmembrare şi deci la dispariţia ei ca subiect de drept.(5) stabileşte că organul principal al persoanei juridice poate să intervină şi săşi modifice hotărarea de dizolvare. In acest articol are loc de fapt un amestec de reglementări şi noţiuni juridice.9 din această lege intervin in timpul activităţii atunci nu poate fi cerută nulitatea ci poate fi cerută suspendarea activităţii pentru un an sau după caz dizolvarea cultului pentru că activitatea acesteia contravine ordinii publice şi intrarea in procedura de lichidare. Cel care nu a respectat hotărarea adunării va fi responsabil faţă de persoana juridică care a decis dizolvarea. 101 şi a art.44 din Legea insolvabilităţii potrivit cărora a fost pronunţată hotărarea instanţei competente prin care s-a intentat procesul de insolvabilitate şi nici de cum intervenirea de fapt a insolvabilităţii.(2) persoana juridică intră in procedura de lichidare. dată de la care actele emise de persoana juridică trebuie să indice că aceasta este „in lichidare”. iar dreptul de a administra şi a dispune cu averea insolvabilului din acest moment trece la administratorului insolvabilităţii desemnat de instanţă. pe cale judiciară de a practica cultul pe o perioadă de un an”.89). Excepţie de la această regulă este stabilită prin Legea cu privire la insolvabilitate nr.90-99. Dacă motivele indicate la art. iar pe de altă parte se indică „cu interdicţia. Desigur că inseşi intentarea procedurii de insolvabilitate nu duce neapărat la dizolvare şi nici o prevedere in acest sens nu există. oricand pană la momentul cand patrimoniul a fost . Din dispoziţia alin. Dizolvarea intervine numai in cazul in care debitorul insolvabil nu are şanse de a-şi restabili solvabilitatea şi atunci administratorul nu este in drept să incheie contracte noi ce privesc obiectul de activitate. Dacă societatea solicită să-i fie aplicată procedura planului aceasta ar putea să desfăşoare operaţiuni curente şi deci să incheie noi contracte ce privesc obiectul principal de activitate pentru a-şi restabili solvabilitatea sau după caz pentru a realiza planul aprobat de creditori şi confirmat de instanţă.632/2001 potrivit căreia hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie de la momentul pronunţării (art. (4) se stabileşte data la care intervine dizolvarea. Dacă hotărarea de dizolvare este adoptată de adunarea generală sau de alt organ principal al persoanei juridice. 4. Aceasta se păstrează pentru efectuarea tuturor formalităţilor de lichidare stabilite la art. iar de la inregistrarea acesteia şi a lichidatorului desemnat (art. Prin alin. Alin. şi aceasta duce la desfiinţarea cultului ca persoană juridică adică a dizolvării acestuia şi intrarea in procedura de lichidare. cand pe de o parte recunoaşterea cultului „se declară nulă”.se stabileşte o reglementare neclară.44).90 alin. In celelalte cazuri dizolvarea nu duce la pierderea personalităţii juridice. apoi data adoptării hotărarii de către adunarea generală a participanţilor sau adoptării hotărarii de către instanţă urmează a fi analizate in mod critic şi distinct. Regula este că hotărarea instanţei este executorie la data cand rămane definitivă şi nu la data adoptării. Deoarece nulitatea poate invocată pentru temeiurile existente la momentul depunerii actelor pentru recunoaştere. Reieşind din cele menţionate dacă dizolvarea intervine in cazul intentării procesului de insolvabilitate.(e) rezultă că insolvabilitatea sau incetarea procesului de insolvabilitate ar servi ca un temei pentru dizolvare. adică efectuarea ultimei operaţiuni a procesului de lichidare. Dacă e să admitem că intre momentul adoptării hotărarii de adunare şi inregistrarea acesteia de către organul de stat au fost făcute unele operaţiuni atunci acestea obligă persoana juridică.(1)lit. Considerăm că dizolvarea poate opera numai in condiţiile art. atunci in cazul incetării procesului de insolvabilitate in legătură cu insuficienţa masei debitoare a persoanei juridice nu poate opera dizolvarea ci urmează deja radierea din registrul de stat a debitorului insolvabil.

. la hotărarea organului principal sau prin hotărarea instanţei şi lichidatorul nu a fost desemnat. Este oportun ca instanţa de judecată in toate cazurile cand adoptă hotărarea cu privire la dizolvare să desemneze un lichidator.(2)lit.96 şi 97. Totuşi. Insă legea stabileşte reguli clare de desemnare a lichidatorului numai in Legea nr. persoana va corespunde prevederilor legii. Articolul 87. obligat să indeplinească obligaţiile lichidatorului este administratorul persoanei juridice. Ca exemplu poate servi nerespectarea dispoziţiilor cu privire la mărimea capitalului social. (238)Dizolvarea persoanei juridice se pronunţă la cererea participantului. Constituirea persoanei juridice se consideră viciată dacă actele constitutive ale acesteia nu corespund dispoziţiilor legale.110 alin.(1) lit. dacă persoana juridică se dizolvă pentru expirarea termenului. De regulă. b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii. d) activitatea ei contravine ordinii publice.87. e) exista alte situaţii prevăzute de lege. Articolul comentat stabileşte temeiurile care servesc ca bază juridică pentru instanţa de judecată care decide dizolvarea persoanei juridice. organul care decide dizolvarea trebuie să desemneze şi lichidatorul care va efectua toate formalităţile de lichidare. Dacă capitalul social indicat in actele constitutive este mai mic decat cel minimal stabilit de lege.repartizat potrivit art. avand posibilitatea să continue activitatea desfăşurată anterior.d) cat şi dizolvarea dispusă prin alin. Candidatura lichidatorului poate fi inaintată de persoana care solicită dizolvarea sau să fie desemnată de către instanţă din randurile persoanelor care au licenţa de administrator al procedurii de insolvabilitate.632/2001. dacă fondatorii acesteia nu au capacitatea civilă necesară. insă nu şi in alte cazuri stabilite de art. iar societatea a fost inregistrată. atunci se poate invoca atat nulitatea (art. (237)Instanţa de judecata poate dizolva persoana juridica daca aceasta contravine interdicţiilor stabilite de prezentul cod pentru forma ei juridica de organizare sau daca activitatea ei contravine grav actului de constituire.110 se stabilesc exaustiv cazurile de nulitate a societăţii comerciale. Prin dispoziţiile art. nu şi-au exprimat consimţămantul in forma cerută de lege. 110 etc.(1)lit a). in termenul pe care il acorda. c) nu se incadrează in prevederile legale referitoare la forma ei juridica de organizare. atunci poate fi invocată dizolvarea pentru temeiul stabilită la alin. b). Dizolvarea persoanei juridice de către instanţa de judecata (235)Instanţa de judecata dizolva persoana juridica daca: a) constituirea ei este viciata. a procurorului sau a Ministerului Justiţiei. obiectul de activitate prevăzut in actele constitutive este interzis de lege sau se permite numai anumitor persoane juridice şi cea inregistrată nu face parte din categoria celor care poate desfăşura un asemenea gen precum şi in alte cazuri stabilite de lege. căci in caz contrar lichidarea poate să sufere. Dar dacă pe parcursul activităţii societatea scade capitalul social sub minimul stabilit de lege şi reducerea este inregistrată la organul de stat. sau să decidă reorganizarea in una din formele permise şi in modul stabilit de codul civil. Constituirea se consideră a fi viciată numai pentru situaţiile existente la data constituirii şi nu pentru cazurile apărute după aceasta. (236)Instanţa de judecata nu dizolva persoana juridica daca.

c) poate opera in cazul in cazul in care după inregistrarea persoanei juridice aceasta se transformă in una din formele de organizare care nu sunt prevăzute de lege. 13 din Legea 1265/2000 potrivit căreia dacă societatea comercială sau organizaţia inregistrată nu comunică Camerei inregistrării. sau de răsturnare autorităţilor publice a statului. _________ din legea nr. Va opera dizolvarea şi in cazul in care instituţia financiară. naţionale sau religioase.199/1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare dacă capitalul social scade sub minimul stabilit de lege.(4) din Legea 837/1996 alin. reieşind din circumstanţele concrete. Alin. Aceiaşi regulă se păstrează in cazul in care legea se modifică. Se poate pronunţa dizolvarea bursei de valori dacă pe parcursul activităţii pentru nerespectarea prevederilor art. violarea drepturilor şi libertaţilor. sau se desfăşoară activităţi supuse licenţierii fără licenţe. sau dacă activitatea acesteia contravine grav actului de constituire. dacă un membru a cumulat mai mult de 5 % din acţiuni. Temeiul stabilit la alin. Potrivit acestor dispoziţii se dizolvă asociaţia care efectuează acţiuni de pregătire şi sau infăptuire a acţiunilor de schimbare prin violenţă a regimului constituţional sau de subminare a integrităţii teritoriale a statului.44 din Legea nr. Potrivit alin. continuă activitatea licenţiată după expirarea termenului licenţei. Elveţiei sau a societăţii cu răspundere suplimentară prevăzută de legislaţia Federaţiei Ruse. Franţei. rasiale. gravitatea incălcării sau chiar numărul de avertizări făcute de organul de stat instanţa ar putea acorda un anumit termen de inlăturare a incălcărilor admise. Ca exemplu ar fi transformarea unei societăţi comerciale in societate in comandită pe acţiuni. Se consideră că activitatea contravine ordinii publice dacă aceasta deşi nu este prevăzută in actul de constituire se desfăşoară şi ea contravine normelor legale. Dizolvarea poate fi pronunţată in alte cazuri stabilite de lege. fondul de investiţie sau bursa de valori va fi inregistrată in altă formă de organizare juridică decat cea stabilită de lege.(4). O asociaţie obştească poate fi dizolvată şi in cazurile stabilite de art. iar ca efect al acestei modificări vechile prevederi ale statului contravin noilor dispoziţii legale.Dizolvarea persoanei juridice pentru temeiul că actul de constituire nu corespunde prevederilor legii operează atunci cand organul principal al persoanei juridice ulterior constituirii introduce modificări in acest act şi aceste modificări contravin dispoziţiilor legale. Persoana juridică poate fi dizolvată dacă activitatea acesteia contravine ordinii publice._____ O asociaţie religioasă dacă activitatea _____________________ etc. dacă membri – . avertizarea repetată a asociaţiilor obşteşti asupra lichidării incălcărilor legislaţiei făcută in decursul unui an de organul care a inregistrat asociaţia. schimbarea sediului care nu este concomitentă şi incălcării obligaţiei de plată a unor impozite sau a unor datorii. Ca exemplu ar putea servi. crearea formaţiunilor paramilitare. organului fiscal şi nu publică in Monitorul Oficial o informaţie cu privire la schimbarea sediului timp de 7 zile de la data schimbării atunci organele de control sau de drept pot cere lichidarea acesteia. prevăzută de legislaţia Romaniei. adică pot cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare. paralel admiţandu-se activităţi caracteristice caselor de toleranţă. atunci instanţa poate acorda un termen pentru perfectarea actelor sale şi introducerea modificărilor in actele de constituire. sau după retragerea licenţei etc. De exemplu. (1) lit. şi in termenul stabilit de actul normativ persoana juridică nu-şi aduce actele constitutive in concordanţă cu prevederile legii.60 alin. Se poate dizolva societatea in nume colectiv şi cea in comandită dacă numărul de asociaţi depăşeşte 20 de persoane şi in timpul acordat suplimentar acestea nu şi-au adus actele in concordanţă cu legea. societatea comercială intreţine băi sau săli de odihnă. dacă numărul de acţionari scade sub 20 de persoane. aţaţarea urii şi discordiei sociale.(3) dizolvarea poate fi pronunţată de instanţă şi in cazul in care persoana juridică in perioada de activitate nu respectă cerinţele legii stabilite pentru forma de organizare. O asociaţie obştească desfăşoară o activitate politică fapt ce este in contradicţie cu prevederile art.(2) stabileşte că. Ca exemplu poate servi art.

organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar. precum şi cota parte a unui asociat să nu depăşească 10% din capitalul social. Dispoziţiile articolului comentat constituie un mijloc de asigurare a integrităţii bunurilor persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită.(4) se poate pronunţa dizolvarea. (242)Administratorul fiduciar notifica organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice despre incheierea judecătoreasca si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. potrivit art. Cea doua situaţie de dizolvare stabilită de acest aliniat este dacă activitatea contravine grav actului de constituire. Aceasta incetează in momentul in care hotărarea judecătoreasca cu privire la dizolvare rămane definitiva. pentru ca persoanele cu funcţii de răspundere să nu intreprindă acţiuni care ar lungi sau ar ingreuia in alt mod lichidarea acesteia. __________organul de inregistrare. iar organul executiv se abate de la acestea. atunci la cererea persoanelor indicate la alin. Instanţa de judecată poate pronunţa dizolvarea persoanei juridice la cererea persoanelor indicat el alin. Prevederi similare există şi in Legea nr. (241)Instanţa de judecata poate modifica sau anula in orice moment incheierea sa de instituire a administrării fiduciare. Articolul 88.13 alin. Dacă in statut sunt stabilite clar activităţile care pot fi desfăşurate. O asemenea situaţie poate exista pentru organizaţiile necomerciale care potrivit art.acţionari ai bursei sunt şi alte persoane decat brocherii şi dealerii.(3) din Legea nr. 1117/1997 cu privire bursele de mărfuri potrivit cărora numărul de fondatori nu poate fi mic de 10 persoane. Poate fi dizolvată şi societatea in nume colectiv sau societatea in comandită dacă persoanele imputernicite cu administrarea nu respectă obiectul de activitate indicat in actul de constituire şi desfăşoară şi alte activităţi in numele societăţii. Instanţa desemnează unul sau mai mulţi administratori fiduciari si determina limitele imputernicirilor si remuneraţia lor.1265/2000 şi organele de control şi cele de drept.(1) şi art. este valabil daca cealaltă parte nu ştia si nici nu trebuia sa ştie despre instituirea administrării fiduciare. capitalul social nu mai mic de 1 mln.(4). Pe langă persoanele indicate in dispoziţia menţionată dreptul de a cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare o au potrivit art.188 alin.(1) ţin de realizarea scopurilor statutare sau rezultă din acestea.(3) pot desfăşura numai activitatea prevăzută de actul de constituire şi care potrivit dispoziţiilor art. Instituirea administrării fiduciare se face prin incheierea instanţei pentru perioada dintre depunerea acţiunii la instanţă şi pană la adoptarea hotărarii . (240)Daca instanţa de judecata nu dispune altfel.187 alin. lei. fără a tine cont de limitarea impusa prin administrare fiduciara. In incheiere se specifica data instituirii administrării fiduciare. Dacă actul de constituire a persoanei juridice prevede şi alte cazuri de dizolvare acestea pot fi invocate in instanţă. la cerere. sub administrare fiduciara. iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot incheia acte juridice fără participarea acestuia. (243)Actul juridic incheiat de persoana juridica pană la inregistrarea administrării fiduciare.60 alin. Administrarea fiduciară (239)Instanţa de judecata care examinează cererea privind dizolvarea persoanei juridice poate pune bunurile acesteia.

schimbarea administratorului. Numele administratorului fiduciar trebuie să fie inregistrat in registrul de stat in care a fost inregistrată persoana juridică. Administrarea fiduciară instituită se efectuează in temeiul dispoziţiilor art. Articolul 89. sau de la data cand . spre deosebire de dispoziţiile art. 1053-1060. precum şi cu anularea administrării dacă temeiurile de instituire au decăzut.judecătoreşti şi rămanerea acesteia definitivă. Astfel.90 alin.1056. şi in acest caz administratorul fiduciar numit de instanţă are prerogativa de a supraveghea activitatea acestor organe. Inregistrarea dizolvării (244)In cazul in care persoana juridica se dizolva in unul din temeiurile prevăzute la art. (245)In cazul dizolvării prin hotărare judecătoreasca. Temei pentru instituirea administrării judiciare serveşte cererea reclamantului. (246)Cererea de dizolvare depusa de organul executiv al persoanei juridice si hotărarea judecătoreasca sant temeiuri pentru inregistrarea dizolvării. insă cu derogările stabilite de articolul comentat şi de incheierea instanţei. Deşi administrarea fiduciară se pronunţă de către instanţă. instanţa transmite o copie de pe hotărarea irevocabila organului care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice ce se dizolva. Astfel dacă prin hotărarea instanţei a fost respinsă cererea de dizolvare administratorul decade din drepturi şi este obligat să transmită funcţia administratorului (organului executiv) a persoanei juridice. Prin incheiere instanţei se determină numele administratorului (administratorilor) fiduciar. impreună cu alte cheltuieli judiciare şi prejudiciu trebuie să fie incasată de la reclamant. Hotărarea de dizolvare este obligatorie de la data adoptării. administrarea fiduciară incetează iar administratorul va preda lichidatorului funcţia in condiţiile art. Dacă prin hotărarea rămasă definitivă s-a pronunţat dizolvarea persoanei juridice. Administratorul desemnat trebuie să primească toate bunurile persoanei juridice in administrare. In caz contrar.86 alin. adică nu este inlăturat de la administrarea trebuirilor persoanei juridice. Instanţa care a desemnat administratorul poate reveni oricand asupra incheierii sale cu modificări.(6). lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul cauzat terţilor. iar actele juridice pentru a avea valoare juridică va trebuie să fie confirmate in prealabil de el. Totodată instanţa poate să respingă cerere respectivă dacă există motive care permite instanţei să nu se indoiască că bunurile persoanei juridice vor fi in siguranţă. (247)De la data inregistrării dizolvării. competenţa acestuia şi remuneraţia.c). in documentele si informaţiile care emana de la persoana juridica. sau să inceteze supravegherea.(1) lit. organul ei executiv depune o cerere de dizolvare la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice respective. intocmind inventarul necesar pentru aceasta. Incheierea privind administrarea fiduciară instituită işi pierde valoarea juridică la data cand hotărarea instanţei cu privire la dizolvare rămane definitivă. aceasta hotărare trebuie anexata la cerere.86 alin. instanţa poate decide că organul executiv al persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită nu este desesizat. f) si g). Plata remuneraţiei administratorului care a fost efectuată.(6) cu excepţia situaţiei prevăzute de art. a) . adică este o instituire forţată. la denumire trebuie adăugata sintagma "in lichidare". calitatea de fondator al administrării precum şi cea de beneficiar o are persoana juridică a cărei dizolvare se solicită. In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotărarea adunării generale a participanţilor.

Cel care a contractat cu o persoană juridică in lichidare. dată care este inregistrată in registrul de stat. Articolul 90. Mai mult.90 alin. Momentul inregistrării dizolvării are in esenţă două semnificaţii: persoana juridică din acest moment nu poate intreprinde noi operaţiuni (art. prejudiciul poate fi incasat nu numai de la persoana juridică in lichidare dar şi de la lichidatorul acestuia. potrivit căreia sunt executorii hotărarile definitive (vezi art. 27 din Legea nr. coment. Lichidatorul persoanei juridice (248)Poate fi lichidator orice persoana fizica majora cu capacitate deplina de exerciţiu care are cetăţenia Republicii Moldova si domiciliază pe teritoriul ei. Dacă dizolvarea se pronunţă prin hotărarea instanţei de judecată. iar de aceasta sunt legate şi alte efecte.(4) legiuitorul pune in sarcina lichidatorului că toate actele. . Ca excepţie de la această regulă apar hotărarile de executare imediată. şi o inregistrare suplimentară introduce elemente de incertitudine (v. potrivit dispoziţiei indicate calcularea termenului de 3 zile incepe la data adoptării hotărarii.44 alin.1265/2000 pentru intreprinderile şi organizaţiile care se inregistrează la Camera inregistrării de stat se stabileşte termenul de 3 zile pentru inregistrarea dizolvării. organ care trebuie să depună impreună cu o cerere şi hotărarea de dizolvare.(2) din Legea insolvabilităţii nr.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni prevede că tranzacţiile cu hartiile de valoare ale societăţii pe acţiuni se suspendă de la data anunţării hotărarii privind lichidarea.86 alin. (2) notifică organul care deţine registrul de stat şi prezintă acestuia hotărarea prin care a fost desemnat. Inregistrarea dizolvării este o obligaţie a organului executiv a persoanei juridice care a decis dizolvarea. scrisori.(4).632/2001) Prin art. iar după caz şi răspunderea juridică pentru nerespectarea hotărarii de dizolvare neinregsitrate intervin numai pentru administrator şi pentru persoanele care au avut cunoştinţă de hotărare şi care sunt ţinuţi la respectarea prevederilor acestora. şi nu după regula generală. Totuşi dizolvarea poate fi inregistrată şi la cererea lichidatorului care in temeiul art.86 alin. Această din urmă hotărare devine executorie la momentul pronunţării (vezi art. şi actul semnat nu conţinea sintagma „in lichidare”. inregistrarea se face numai in baza hotărarii irevocabile. din acest moment intră in procedura de lichidare (art. Pană la această inregistrare hotărarea este opozabilă numai celor care au participat la adoptarea hotărarii.207 din CPC). şi cunoaşte acest fapt suportă riscul actelor incheiate. Momentul dizolvării societăţii comerciale este data expirării termenului de activitate. Lichidatorul anexează hotărarea de desemnare in calitate de lichidator.(2) din acest moment se face publică dizolvarea căci ea devine opozabilă şi oricine doreşte poate consulta registru de stat. Insă pentru ca hotărarea de dizolvare voluntară să fie opozabilă terţilor trebuie să fie inregistrată in registrul de stat in care este inmatriculată persoana juridică a cărei dizolvare s-a pronunţat. acest termen este o piedică birocratică in calea inregistrării dizolvării. nerespectarea acestuia nu este sancţionat. pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana lichidatorului. Dacă. informaţii etc.86). insă demonstrează că la incheierea actului nu a cunoscut că persoana juridică era in procedură de lichidare. Sancţiunile.fiind adoptată de instanţă devine irevocabilă. inclusiv cele prin care se intentează procedura de insolvabilitate. Excepţie de la regula acestei inregistrării o are dizolvarea de drept a societăţilor comerciale pentru expirarea termenului de activitate stabilit de actul constitutiv.97 alin. Prin alin. rapoarte.(4) din Legea nr. De exemplu art. care emană de la persoana juridică dizolvată să indice că aceasta este in lichidare. Prin lege. La arrt. (249)Lichidatorul notifica despre desemnarea sa organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. Deşi.

De exemplu. raportul se prezintă acesteia. deţine licenţa de administrator a insolvabilităţii. registrele si actele persoanei juridice. să aibă domiciliul in Moldova.24. (253)Indată după preluarea funcţiei. aceştia reprezintă persoana juridica in comun daca actul de constituire sau hotărarea prin care sant desemnai nu prevede altfel. Condiţii suplimentare pentru persoanele care sunt lichidatori ai persoanelor juridice sunt stabilite in legi speciale. să nu fi fost declarată incapabilă in modul stabilit de art. (257)Remunerarea lichidatorului este stabilita de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. Lichidatorul este obligat să notifice despre desemnarea sa in această calitate organul de stat care ţine registrul persoanelor juridice de tipul respectiv. In cazul in care administratorul devine lichidator (vezi art. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Daca succesorul este desemnat de instanţa de judecata. adică de persoana juridică care se declară insolvabilă şi să nu fie membru al organelor de conducere şi nici asociat al acesteia.86 alin. Din dispoziţia prezentului articol rezultă că lichidatorul unei persoane juridice cumulativ trebuie să intrunească următoarele condiţii: să fie persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova. să nu fie asociaţi cu răspundere nelimitată a unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită. de debitor. (6) şi nu cumulează condiţii stabilite de la alin. să nu aibă antecedente penale şi să nu fie lipsit de dreptul de administra persoane juridice. art.(1) el trebuie să aducă la cunoştinţa organului care a decis dizolvarea să fie numită o persoană care intruneşte aceste condiţii. (254)Lichidatorul finalizează operaţiunile curente. (256)Lichidatorul poate fi revocat oricand de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. să nu fi fost membru al comitetului de conducere şi nici asociat al persoanei juridice care a fost declarată insolvabilă in ultimele 24 de luni. valorifica creanţele. semnătura lichidatorului. (255)Lichidatorul este obligat sa primească si sa păstreze patrimoniul.73 din Legea nr. obligaţii si responsabilităţi ca si administratorul in măsura in care acestea sunt compatibile cu activitatea de lichidator. In măsura in care este necesar pentru lichidare. Prin aceeaşi hotărare se desemnează un alt lichidator. este inregistrat in calitate de intreprinzător individual (intreprindere individuală). de creditori.(3). să prezinte hotărarea prin care a fost a desemnat şi să comunice toate datele sale de identitate stabilite la alin. domiciliul. (251)Lichidatorul are aceleaşi imputerniciri. Astfel administratorul insolvabilităţii poate fi persoana care are studii superioare. Lichidatorul revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. 632/2001 stabileşte pentru administratorul insolvabilităţii condiţii speciale prin care stabileşte acestuia un statut deosebit de cel al lichidatorului. sa tina un registru cu toate operaţiunile lichidării in ordinea lor cronologica. transforma in bani alte bunuri si satisface cerinţele creditorilor. iar pe de altă parte şi pentru a contribui la efectuarea unei justiţii eficiente. posedă cunoştinţe şi experienţă in domeniul de activitate a persoanei juridice care se lichidează pentru cauză de insolvabilitate. numărul actului de identitate si codul personal. (252)In cazul desemnării mai multor lichidatori. lichidatorul impreuna cu administratorul face si semnează inventarul si bilanţul in care constata situaţia exacta a activului si pasivului.(250)In registru se inregistrează numele. este domiciliat in Moldova. el poate incheia noi acte juridice. este independentă: de judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate. In mare măsură aceste condiţii sunt impuse pentru a proteja interesele creditorilor. Actele lichidatorului sunt opozabile terţilor de la data inregistrării . să fi atins varsta majoratului (18 ani).

Cu siguranţă că aceasta urmează a fi stabilită prin acord comun intre lichidator şi organul care il desemnează.(10) stabileşte organul care are obligaţia de a fixa mărimea remuneraţiei. iar pe de altă parte de finalizarea operaţiunilor incepute pană la dizolvare. Astfel de acte ar putea fi contractele de prestări servicii (internet. lichidatorul publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". insă acestea nu trebuie să fie cele indicate la art. de vanzare a unor active. Informarea creditorilor După inregistrarea desemnării sale. aceştia acţionează in comun. sau acestea două inregistrări trebuie corelate. Lichidarea unei persoane juridice este o procedură de durată. Lichidatorul desemnat activează pană la momentul radierii persoanei juridice din Registrul de stat. Lichidatorul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor de lichidare in ordinea lor cronologică. fie să intreprindă alte măsuri care ar permite incetarea raporturilor juridice fără cheltuieli majore. să intreprindă toate măsurile pentru păstra şi a conserva valoarea activelor. Aici trebuie de menţionat că adoptarea hotărarii de lichidare nu este temei de reziliere a contractelor in care se află persoana juridică care se lichidează. il informează pe . incasarea creanţelor pe care aceasta le are şi desigur de distribuţia activelor rămase după satisfacerea cerinţelor creditorilor conform art. cu excepţia cazului cand legislaţia stabileşte o anumită mărime. fie să negocieze cu cealaltă parte şi să-l despăgubească. dacă organul care l-a desemnat intre timp nu l-a revocat. Se prezumă că patrimoniul trece de la administrator la lichidator in starea in care a fost la momentul semnării inventarului sau altfel numit a actului de predare primire. şi dacă alte temeiuri de reziliere nu sunt atunci lichidatorul va trebuie fie să aştepte pană contractul ajunge la scadenţă. şi prezentării raportului privind operaţiunile deja săvarşite de el in calitate de lichidator. Norma legală permite lichidatorului să incheie noi acte juridice. Intrarea in funcţie a lichidatorului desemnează şi momentul trecerii responsabilităţii de la administrator la lichidator. De aceia inventarul trebuie să descrie cu maximă exactitate starea bunurilor primite de lichidator. a activelor persoanei juridice ce se lichidează. fie să transmită creanţa sa prin cesiune. electrice. Actul de inregistrare a lichidatorului se face concomitent cu inregistrarea dizolvării stabilită de art. De exemplu administratorului insolvabilităţii instanţa de judecată poate să-i stabilească o remuneraţie de pană la 3% din sumele distribuite creditorilor in contul executării creanţelor. telefonie. angajarea unor specialişti etc. care decade l-a momentul semnării inventarului. un aviz despre lichidarea persoanei juridice si. de organizare a licitaţiilor).şi nu de la data desemnării.89. iar actele de reprezentare trebuie să fie semnate de toţi lichidatorii dacă altfel nu este stipulat in actul de constituire a persoanei juridice sau contrariul nu a fost stipulat in hotărarea de desemnare a lichidatorilor. Activitatea lichidatorului revocat incetează l-a momentul cand noul lichidatorul este inregistrat la organul de inregistrare cu excepţia obligaţiei de transmitere a actelor şi a bunurilor persoanei juridice in lichidare. cum ar fi a celor de satisfacere a cerinţelor creditorilor. vanzare-cumpărare a energiei termice. gazelor naturale.(4).96 şi 97. dar altele care sunt necesare persoanei juridice aflate in procedura de lichidare. in termen de 15 zile. să păstreze toată documentaţia persoanei juridice pană la transmiterea acestea altor persoane spre păstrare. in doua ediţii consecutive. Alin.86 alin. Această perioadă este legată pe de o parte de protecţia drepturilor creditorilor şi disponibilizarea angajaţilor. Ca orientare poate servi remuneraţia plătită administratorului persoanei juridice in lichidare. iar acesta din urmă trebuie să asigure evidenţa activului şi pasivului in modul stabilit de legislaţie. de impărţire a activelor intre asociaţi etc. Articolul 91. In caz de pluralitate de lichidatori.

sub sancţiunea decăderii.99) iar dacă acestea sunt intemeiate ele trebuie să fie recunoscute şi satisfăcute. Mai mult. Termenul legal de inaintare a creanţelor este de 6 luni. O altă excepţie stabilită de Legea nr. Articolul 93.95 potrivit căreia dacă creditorul cunoscut nu a inaintat pretenţii suma de bani ce i se cuvine se depune pe cont bancar.(6) potrivit căreia dacă societatea pe acţiuni a fost inregistrată. in termen de 30 de zile de la data cand a fost informat despre respingerea creanţei.100). inainteze o acţiune in instanţa de judecata. Nerespectarea termenului de 15 zile de informare personală a creditorilor nu este un termen de decădere din drepturi. in special creditorii din alte ţări ar putea cere prelungirea termenului de inaintarea a pretenţiilor stabilit de art. căci chiar dacă aceşti creditori nu au luat cunoştinţă de avizul publicat ei se vor considera informaţi. Creanţele pot fi inaintate şi mai tarziu. in limita termenului de prescripţie şi pană la radierea persoanei juridice din registru (vezi art. Articolul 92. Pentru societăţile pe acţiuni care au decis dizolvarea art. lichidarea poate fi făcută şi fără publicarea avizului in Monitorul Oficial. Aceasta este o formalitate legală. Desigur că această obligaţie persistă numai faţă de creditorii a căror calitate rezultă din actele contabile ale debitorului. creditorul are dreptul.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni stabileşte un termen de 10 de la data adoptării pentru publicarea in Monitorul Oficial. Informarea poate fi efectuată şi mai tarziu. Deşi intenţia este nobilă. (259)In cazul in care lichidatorul respinge creanţa.92. Insă există şi creditori despre creanţa cărora persoana juridică care se lichidează nu ştie şi desigur acesta nu poate să-l cunoască. Termenul de inaintare a creanţelor (258)Termenul de inaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".fiecare creditor cunoscut despre lichidare si despre termenul de inaintare a creanţelor.(5) din Legea nr. ca. Prin hotărarea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung. Persoana juridică care a intrat in procedura de lichidare are obligaţia de a informa personal fiecare creditor al său despre adoptarea hotărarii de lichidare. Anume pentru prevenirea acestei categorii de creditori legiuitorul prevede obligaţia persoanei juridice in lichidare să facă cel puţin două publicaţii consecutive in Monitorul Oficial pentru ai informa. Insă in cazul in care informarea creditorului s-a făcut mult mai tarziu decat termenul stabilit acesta. problema cum organul de inregistrare va putea verifica dacă societatea pe acţiuni a incheiat sau nu contracte civile şi comerciale. precum şi celor care au inaintat acţiuni in judecată şi incă nu au fost soluţionate. insă nu a incheiat nici un contract. In susţinerea acestei opţiuni vine şi dispoziţiile art. Legea stabileşte un termen de decădere din drepturi numai pentru persoana a cărei creanţă a fost respinsă de persoana juridică care se lichidează şi nu a inaintat o acţiune in judecată privind incasarea forţată.97 alin.97 alin. Insă acest termen nu lipseşte pe creditorii cunoscuţi de dreptul lor. Ca exemplu poate fi cumpărătorul unui bun pentru care persoana juridică in lichidare răspunde pentru vicii sau pentru evicţiune. ci este un punct de reper pentru lichidator la intocmirea bilanţului de lichidare.96 şi 97 (vezi art. legislaţia stabileşte şi un mecanism de protecţie chiar şi pentru creditorii persoanei juridice lichidate dacă au existat active şi au fost transmise potrivit art.1134/1997 este cea din art. Proiectul bilanţului de lichidare .

In circuitul civil sunt situaţii frecvente cand valoarea de piaţă a bunului diferă de valoarea de bilanţ. lichidatorul este obligat sa intocmească un proiect al bilanţului de lichidare care sa reflecte valoarea de bilanţ si valoarea de piaţa a activelor. de regulă este mai mare decat cea de bilanţ. progresul tehnico-ştiinţific din ultimii ani arată că uzura morală a tehnicii de calcul este foarte rapidă şi deci valoarea de bilanţ poate fi mai mare decat valoarea de piaţă.(1) lit.a) – d). Dispoziţia alin. şi trebuie de admis cu o anumită probabilitate.(5). ceia ce inseamnă că o clădire după 20 de ani. f)-g) nu . lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta acţiunea de insolvabilitate. In caz contrar art. insă ca obiect ea va exista şi desigur va avea o anumită valoare. Dispoziţia alin. Potrivit regulilor stabilite prin Hotărarea Guvernului nr. Protecţia drepturilor debitorilor Hotărarea de reorganizare sau lichidare in afara procedurii insolvabilităţii nu are ca efect scadenţa creanţelor neajunse la scadenţa. Şi invers.1218/1997 cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate in scopul impozitării norma uzurii anuale pentru construcţii capitale este de 5%. (261)Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau instanţei care a desemnat lichidatorul. Cu acordul tuturor creditorilor.(4) din Legea nr. Cererea trebuie depusă in termen de cel mult o lună de la data cand a fost stabilit starea de insolvabilitate.26 alin.(260)In termen de 15 zile de la data expirării termenului de inaintare a creanţelor.(4). Lichidatorul indeplinind anumite formalităţi a procesului de lichidare trebuie să determine mărimea activelor şi pasivelor persoanei juridice in lichidare reflectandu-le in proiectul bilanţului de lichidare. art. datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator si datoriile care se afla pe rol in instanţa judecătorească. Articolul 94. De fapt această valoare de piaţă nu poate fi exactă.86 alin. lichidatorul este obligat sa declare starea de insolvabilitate.(3) obligă lichidatorul să depună o cerere prin care să ceară instanţei intentarea procesului de insolvabilitate dacă din proiectul bilanţului rezultă un excedent al pasivului faţă de active.632/2001 prevede că lichidatorul va răspunde subsidiar in faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după depăşirea termenului de o lună. cu condiţia că in ea ulterior nu s-au făcut investiţii va valora 0 lei. inclusiv creanţele. Bilanţul de lichidare trebuie să fie aprobat pană la inceputul satisfacerii creanţelor care nu au ajuns la scadenţă. căci valoarea exactă va fi determinată la momentul vanzării. Bilanţul de lichidare se consideră că are forţă obligatorie numai după ce este aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. poate servi bunurile imobile a căror valoare de piaţă. Dispoziţia articolului comentat prevede expres că dizolvarea persoanei juridice adoptată in temeiurileart. de regulă de durată creditorilor le-ar fi mai convenabil o executare voluntară şi rapidă decat procesul de insolvabilitate.(1) stabileşte că bilanţul de lichidare trebuie să reflecte atat valoarea de bilanţ cat şi valoarea de piaţă a bunurilor.83 alin. Pană la expirarea termenului de o lună lichidatorul ar trebui să aducă la cunoştinţa organului care l-a desemnat despre survenirea insolvabilităţii şi să obţină de la creditori acordul că aceştia sunt de acceptă satisfacerea cerinţelor in proporţii reduse şi nu doresc intentarea insolvabilităţii.77 alin. art. Luand in consideraţie că procedura de insolvabilitate este una costisitoare şi. (262)Dacă din proiectul bilanţului de lichidare rezulta un excedent al pasivelor fata de active. Ca exemplu.

Depunerea sumelor datorate creditorilor Sumele datorate creditorilor cunoscuţi care nu au inaintat pretenţii si creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea se depun in conturi bancare pe numele lor. (264)Lichidatorul efectuează calculele si intocmeşte raportul privind lichidarea. Dispoziţia prezentului articol stabileşte un mecanism de executare a obligaţiilor pecuniare in cazul in care contractul dintre părţi nu indică locul de executare. Raporturile juridice in care se află persoana juridică dizolvată continuă pană la scadenţa acestora (vezi art. cu consimţămantul participanţilor. Riscul insolvabilităţii instituţiei financiare il suportă creditorul care din anumite considerente nu a primit executarea. iar aceasta nu poate desfăşura activităţile stabilite prin actul de constituire şi deci nu poate continua raporturile juridice in care aceasta s-a aflat. creditorii pot pretinde despăgubiri. Articolul 96. care reflecta mărimea si componenta activelor ramase. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop lucrativ (263)Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sant transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social. in care stabileşte principiile de repartizare. După cum a fost menţionat.146/1994 şi Regulamentul . Articolul 95. iar creditorul nu s-a prezentat pentru a primi executarea. poate sa nu instrăineze bunurile ei daca nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor.84 alin. Insă pe langă aceste forme. Raporturile juridice in care s-a aflat persoana juridică dizolvată ca consecinţă a reorganizării vor fi continuate de succesorii acesteia preluand integral toate drepturile şi obligaţiile celei dizolvate. (266)Proiectul de impărţire a activelor. societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor pe acţiuni. (265)Lichidatorul persoanei juridice dizolvate.179 şi Legea cu privire la intreprinderea de stat nr. Dacă persoana juridică este dizolvată de instanţa de judecată in temeiurile stabile de art. dacă părţile nu convin altfel. societăţilor in comandită. persoanele cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale constituite in forma societăţilor in nume colectiv. lichidatorul intocmeşte un proiect de repartizare a activelor.573 şi 574.(6).90 alin. sau la cererea unei din părţi raporturile nu incetează. adică nu le-a expirat termenul. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări in proiectul de impărţire.au nici o influenţă asupra raporturilor juridice in care persoana juridică dizolvată se află. mai pot fi menţionate şi intreprinderile de stat şi municipale (vezi art. luand in considerare voinţa participanţilor.(1). calculele si raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecata care a desemnat lichidatorul. Satisfacerea cerinţelor creditorilor de către persoana juridică in lichidare se face in locul stabilit potrivit regulile indicate la art. Daca 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele persoanei juridice. Dizolvarea persoanei juridice nu poate servi ca temei pentru rezilierea contractelor care incă nu au ajuns la scadenţă.

model al intreprinderii municipale aprobat prin Hotărarea Guvernului nr. 2) expirarea termenului stabilit la art.14 alin. Activele persoanei juridice cu scop nelucrativ care au rămas după stingerea datoriilor trebuie de transmis anumitor persoane. d) pentru societăţile comerciale. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop nelucrativ (267)Activele care au rămas după satisfacerea creanţelor creditorilor persoanei juridice cu scop nelucrativ se repartizează intre persoanele care.k) din Legea nr. precum şi cooperativele de producţie (Vezi art. au dreptul la ele. lichidatorul purcede la realizarea acestuia. De exemplu la repartizarea imobilelor se va intocmi un act de transmitere in formă autentică şi inregistrat la oficiul cadastral competent.c) din Legea nr. Activele se transmit prin act de predare primire de către lichidator persoanelor indreptăţite. Lichidatorul.(1) fiecăruia din aceste persoane i se repartizează o cotă din active proporţională cotei din capitalul social. acţionarii sau membrii acesteia adică persoanele care deţin o participanţiune (o cotă) din capitalul social. (269)Daca nu pot fi repartizate conform alin. Persoane indreptăţite sunt in dependenţă de forma de organizare a persoanei juridice fondatorii. Activele acestor persoane juridice pot fi repartizate după indeplinirea a două formalităţi: 1) satisfacerea integrală a tuturor pretenţiilor creditorilor.115 alin. insă regula este deosebită de cea . va planifica impărţirea activelor in natură sau le va lichida ( le va vinde transformand bunurile in bani) şi va impărţi sumele băneşti.(1) lit.98. Raportul lichidatorului privind impărţirea bunurilor urmează să fie aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. (268)Daca persoana juridica cu scop nelucrativ este constituita pentru satisfacerea exclusiva a intereselor participanţilor săi si actul constitutiv sau hotărarea adunării generale nu prevăd persoanele care au dreptul la activele persoanei juridice cu scop nelucrativ dizolvate. Transmiterea sumelor de bani sau a bunurilor se face prin act sub semnătură privată dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. potrivit căreia actul de constituire a societăţii comerciale poate prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului şi a activelor decat cea proporţională.387/1994).115 alin. (1) lit. conform actului de constituire sau.(2) lit.73/2001 pentru cooperativele de intreprinzători. Dacă activele se impart in natură.73/2001cu privire la cooperativele de intreprinzători). conform hotărarii adunării generale. repartizarea acestora se va face luand in consideraţie următoarele reguli: 1) bunurile se vor impărţi proporţional dreptului pe care il are fiecare participant. Aceiaşi regulă este stabilită şi la art. activele trec la stat.(1) si (2). asociaţii. 2) bunurile se vor atribui unuia sau la mai mulţi participanţi de la care se va reţine suma de bani care depăşeşte valoarea bunului.(2) pentru societăţile comerciale.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie) şi cooperativele de intreprinzători (Vezi Legea nr. Articolul 97. După aprobarea raportului.171 şi Legea nr. O excepţie de la principiul de proporţionalitatea participării la capitalul social se stabileşte prin art. Intre aceste persoane activele se repartizează proporţional. Potrivit regulii din alin. care le utilizează la realizarea scopurilor statutare ale persoanei juridice cu scop nelucrativ lichidate. Mărimea activelor rămase după satisfacerea creanţelor şi principiile de repartizare sunt reflectate in raportul lichidatorului. art. in cazul prevăzut de actul de constituire.1007/2002 pentru cooperativele de producţie şi art. luand in consideraţie voinţa participanţilor. toate persoanele care la momentul dizolvării au calitatea de participant la ea beneficiază de dreptul la patrimoniul rămas. 86 alin. 3) dacă bunurile nu vor putea fi impărţite in natură ele vor fi vandute şi apoi se vor impărţi banii.

Dispoziţii similare există şi in art. De aici şi concluzia că cota parte dintr-o organizaţie necomercială nu poate fi transmisă prin acte juridice şi deci nici calitatea de membru in aceasta nu este transmisibilă.(3) participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia.(1). Patrimoniul organizaţiei rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor trebuie transmis pentru realizarea scopurilor propuse de către organizaţia dizolvată.(4) Legea nr.42 alin. Alin.718/1991 privind partidele şi alte organizaţii social politice etc.96.(7) din Legea nr.(3) din aceiaşi lege au dreptul la cotă din activele asociaţii care se lichidează.(1) şi cel din alin.(4) din Legea nr. intreţinerea şi exploatarea in comun a complexului de bunuri imobiliare din condominu. dacă patrimoniul acestea a fost format in exclusivitate din cotizaţiile şi eforturile proprii.55 alin. Din dispoziţiile acestui articol rezultă că in cazul in care raportul lichidatorului intocmit in modul stipulat la art. admiţand posibilitatea că unele organizaţii necomerciale ar putea fi constituite pentru interesul exclusiv al participanţilor (membrilor) săi.(2) şi (3) din Legea nr.105 alin. Astfel. din dispoziţiile art.(3) rezultă că. art. de regulă. art. adică şi cel stipulat in alin. art.) la organizaţia necomercială. Articolul 98.45 alin.(8) din Legea cooperaţiei de consum nr. dreptul asupra patrimoniului nu o pot avea participanţii (membrii asociaţii etc. şi aceste organizaţii nu au beneficiat de subsidii. potrivit cărora asociaţia coproprietarilor este in esenţă o organizaţie necomercială deoarece participanţii se asociază pentru administrarea. In sprijinul acestei afirmaţii vine şi dispoziţiile art.96-97 şi aprobat de organul care a desemnat .stabilită la art. deoarece se prevede numai restituirea părţilor sociale ale membrilor cooperatori.(2) din articolul comentat apare ca o excepţie de la regula stabilită la alin.(1) din articolul comentat şi dispoziţia art. Termenul de repartizare a activelor Activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor indreptăţite decat după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din momentul aprobării bilanţului lichidării si a planului repartizării activelor daca aceste documente nu au fost contestate in instanţa de judecata sau daca cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărare judecătorească irevocabilă.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti.837/1996 bunurile asociaţiei obşteşti lichidate şi rămase după satisfacerea creanţelor pot fi trecute cu titlu gratuit in proprietatea statului.27 alin.(4) şi art.97.(3) şi 30 alin. şi ei potrivit art. Articolul comentat stabileşte limitele de timp mai devreme de care activele persoanei juridice dizolvate insă incă neradiate din registrul de stat nu pot fi transmise persoanelor indreptăţite de către lichidator.35 alin.1505/1996 cu privire la asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor şi in art.96 sau după caz de cel din art. Deci numai după respectarea condiţiilor menţionate lichidatorul este indreptăţit să repartizeze activele persoanei juridice in modul stabilit de art. granturi făcute in alte scopuri decat interesul participanţilor atunci acestea ar putea să fie distribuite intre participanţii la persoana juridică.40 alin. donaţii.37 alin.1252/2000. 976/2000. Din coroborarea dispoziţiilor alin. Astfel de excepţii le-am vedea cele stabilite de Legea condominiumului in fondul locativ nr. precum şi in cazul in care organizaţia necomercială este lichidată de către instanţa de judecată pe un temei stabilit la art.(4) din Legea nr.55 alin. De fapt dispoziţia din ultima lege pare a cumula ambele principii.581/1999 cu privire la fundaţii.(4) din Legea patronatelor nr. Alin. dar nu o cotă din active proporţională participării la patrimoniu.913/2000.(2).22 alin.24 (18) alin. şi atunci.(3) stipulează că in cazul in care actele constitutive nu stabilesc şi organul principal al organizaţiei necomerciale nu poate adopta o hotărare in acest sens.

sau altfel spus capacitatea juridică a persoanei juridice există atata timp cat aceasta este inregistrată in Registrul de stat (vezi art. Radierea persoanei juridice din registru de stat unde a fost inregistrată constă intro inscriere in registru a operaţiunii de excludere a subiectului de drept şi incetarea existenţei acestuia.131 alin. Din acest considerent semnificaţia juridică a termenului stabilit la art. Astfel pentru a radia persoanele juridice inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţiilor ţinut de Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale trebuie de prezentat următoarele acte: Cererea de radiere. privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.(1). actul de confirmare a achitări integrale cu bugetul de stat eliberat de inspectoratul fiscal.1265/2000. Radierea persoanei juridice din registru (270)După repartizarea activelor nete.lichidatorul lezează anumite interese. adică de la data inregistrării – inscrierii (inmatriculării) in Registru pană la data radierii din Registru.(2)pct. Făcand paralelă cu persoana fizică care apare in rezultatul naşterii şi dispare la data decesului.96 şi 97 intre persoanele care au dreptul la ele poate avea loc numai tarziu decat 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare. insă incălcarea acestuia nu prevede nici o sancţiune şi nici nu serveşte temei pentru respingerea cererii.1265/2000 . iar dacă ele se inaintează. (271)La cererea de radiere se anexează toate actele necesare lichidării. Monitorul Oficial in care au fost publicate avizele de lichidare. lichidatorul trebuie sa depună la organul inregistrării de stat cererea de radiere a persoanei juridice din registru. potrivit art. actul de predare spre nimicire a ştampilelor persoanei juridice eliberat de Comisariatul de poliţie din teritoriul in care-şi are sediul. atunci cel lezat poate ataca actul de aprobare şi numai după ce hotărarea instanţei prin care cererea a fost respinsă rămane irevocabilă. Bilanţul de lichidare aprobat de proprietar şi autentificat de notar. Calitatea de subiect de drept. actele de constituire a persoanei juridice care se lichidează in original.1265/2000. Dispoziţii exprese cu privire la radiere din registru de stat există numai in Legea nr. actul de confirmare a inchiderii conturilor bancare eliberat de băncile in care persoana juridică a avut conturi. actul.(1) din Legea nr. După radierea persoanei juridice faţă de aceasta nu pot fi inaintate nici un fel de cerinţe şi acţiuni civile sau de altă natură. Articolul 99.60 alin. eliberat de Arhiva de Stat. adică nu este radiată. Mai mult. pe cand in celelalte fie că sunt prevederi sumare fie că nu sunt de fel. numai atunci activele pot fi impărţite.29 alin. bilanţul de lichidare poate fi aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. insă distribuirea activelor conform dispoziţiilor art.1265/2000 stabileşte că actele indicate trebuie să fie prezentate in termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare. Pentru moment pană la introducerea unor modificări in legile speciale am sugera că organele de stat care inregistrează persoanele juridice trebuie să facă uz de analogia legii aplicand dispoziţiile Legii nr. Pentru radierea persoanei juridice lichidatorul este obligat să depună o cerere la organul de stat care deţine registrul in care a fost inregistrată persoana juridică dizolvată. şi anexează la aceasta actele necesare.5) din Codul de procedură civilă. persoana juridică apare la data inregistrării şi dispare la data radierii. Insă la momentul repartiţiei activelor persoana juridică incă trebuie să existe. judecătorul refuză primirea cererii. Dispoziţiile Legii nr. extrasul din registrul de stat care demonstrează că persoana juridică nu este fondator al altei intreprinderi sau organizaţii sau că aceasta nu are filiale şi reprezentanţe. certificatul de inregistrare al persoanei juridice care se lichidează.

la cererea oricărei persoane interesate. In legătură cu aceste prevederi trebuie făcută următoarea precizare: redeschiderea procedurii de lichidare poate fi făcută la cererea persoanei interesate făcută in termenul general de prescripţie stabilit la art. după radierea persoanei juridice. adică nu mai tarziu de 3 ani de la data cand a fost adoptată decizia de radiere a persoanei juridice. Camera Inregistrării de stat după verificarea actelor prezentate adoptă decizia de radiere din registru a persoanei juridice dizolvate şi consemnează acest fapt in regisru. Redeschiderea procedurii de lichidare (272)Daca. In acest caz. In calitate de parat va figura Organul care a inregistrat radierea ???? vor fi persoanele care au preluat activele ??? Dar dacă acesta este debitor al persoanei juriidice lichidate ?? Cererea va fi inaintată după regulile stabilirii faptelor care au valoare juridică ??? adică recunoaşterea personalităţii juridice ca fiind existentă ???? Instanţa de judecată dacă găseşte cererea solicitantului justificată adoptă o hotărare privind recunoaşterea persoanei juridice ca fiind existentă.96 sau transmis in scopurile stabilite de art.96 sau 97. instanţa de judecata poate. mai apare un creditor sau un indreptăţit sa obţină soldul ori daca se atesta existenta unor active. se suspenda cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau fata de persoana juridica respectivă Prin articolul comentat se instituie o procedură nouă. Cine va plăti remuneraţia lichidatorului pană la incasarea şi valorificarea activelor ?? Lichidatorul va fi desemnat de instanţă din randurile persoanelor indicate de solicitant ?? din randurile persoanelor care au licenţa administratorului insolvabilităţii ?? Lichidatorul va efectua următoarele acţiuni: (274)va deschide contul bancar pe numele persoanei juiridice.este anihilată. persoana juridica este considerata ca fiind existenta. care nu a existat in legislaţia moldovenească de „reabilitare” sau „reinviere” a persoanei juridice radiate din Registru. şi chiar trebuie de exclus. . Articolul 100. dar in exclusivitate in scopul desfăşurării lichidării redeschise. Termenul de adoptare a deciziei de radiere este de 3 zile de la data primirii actelor. (273)Pentru perioada in care persoana juridica nu a existat.97. Lichidatorul este imputernicit sa ceara persoanelor indreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul. şi că activele persoanei juridice lichidate au fost repartizate conform art. sa redeschidă procedura lichidării si.267. sa desemneze un lichidator. sau dacă acesta este un participant al persoanei juridice lichidate să demonstreze că există active ale persoanei juridice care nu au fost valorificate. Se stabilesc două temeiuri de redeschidere a procedurii de lichidare: 1) dacă apare un creditor sau o altă persoană indreptăţită să pretindă activul repartizat intre participanţi in temeiul art. daca este necesar. insă lichidatorul poate săvarşi numai acţiunile legate de valorificarea drepturilor stabilite. Decizia Camerei privind radierea persoanei juridice din registrul de stat poate fi atacată in contencios administrativ. dacă această decizie s-a bazat pe acte neveridice lezand drepturile şi interesele creditorilor sau participanţilor persoanei juridice. solicitantul redeschiderii trebuie să demonstreze că are calitatea de creditor a persoanei juridice care a fost deja radiată. 2) dacă sunt descoperite active ale persoanei juridice lichidate care nu au fost valorificate de către lichidator.

In sensul acestui articol instanţa de judecată va intenta procesul de insolvabilitate dacă persoana juridică se află in incapacitate de plată sau a survenit insolvabilitate. Dar dacă cel care a primit patrimoniul societăţii lichidate este statul ? Articolul 101. Temeiurile si modul de declarare de către instanţa de judecata a persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc prin lege. care potrivit CPC sunt instanţele judecătoreşti economice. Insolvabilitatea persoanei juridice Prin hotărare judecătoreasca. numită in textul Legii nr. Procesul de insolvabilitate poate fi intentat impotriva tuturor persoanelor juridice de drept privat. companiile de asigurare.632/2001. fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare. iar dacă acesta nu va dori lichidatorul va intenta proces judecătoresc. Legea indică expres că nu pot fi supuse procedurii insolvabilităţii statul.26 ). timp de trei zile de la depunere cererii este obligată să pronunţe o incheiere de admitere (punere pe rol) a cererii sau de returnare a acesteia. Dacă cererea este admisă instanţa poate lua măsurile adecvate de asigurare a integrităţii şi conservării (275)va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice intoarcerea . unităţile administrativ teritoriale şi persoanele juridice de drept public. Instanţa. care in esenţă sunt persoane juridice cu scop lucrativ insă pană la punerea in vigoare a Legii nr. Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute in art. Legiuitorul indică expres şi băncile.25 din această lege) şi cea de-a doua atunci cand debitorul este obligat să facă aceasta (art. dizolvate şi lichidate forţat dacă valoarea activelor acestora sunt mai mici decat valoarea pasivelor.sumelor de bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active in limita celor necesare pentru stingerea datoriei iar in caz de necesitate va iniţia un proces judiciar de incasare forţată. iar atunci cand aceasta nu dispune potrivit Codului de procedură civilă. dacă nimeni nu poartă vina pentru neinformare?? Dacă unii din cei care au primit banii sunt de acord voluntar să restituie sumele necesare iar unii nu ? Poate unul să acopere datoria şi apoi să adreseze in regres faţă de asociatul care a primit suma de bani. stabilind care trebuie să fie conţinutul cererii şi care acte urmează să fie anexate.632/2001 „debitor” sunt reglementate două situaţii distincte de intentare a procesului de insolvabilitate: prima este cand debitorul are dreptul de a depune cererea in instanţa de judecată (art. Procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfăşoară potrivit dispoziţiilor Legii insolvabilităţii nr.22 din Legea nr. Pentru persoana juridică insolvabilă. Cine va suporta cheltuielile de redeschidere a procesului ? Trebuie să le suporte persoana care face cererea.632/2002 aveau o procedură distinctă de lichidare forţată ori in general nu o aveau. Legea prevede procedura distinctă de depunere a cererii de către debitor şi de către creditor. Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile. Cererea introductivă se depune in instanţa de judecată competentă de a examina cazurile de insolvabilitate. Acţiunea de intentare a insolvabilităţii (numită cerere introductivă) o poate face debitorul (persoana juridică insolvabilă) şi creditorii persoanei juridice care nu-şi onorează obligaţia. inclusiv a celor cu scop lucrativ (numite intreprinderi) şi celor cu scop nelucrativ (societăţile necomerciale) care sunt insolvabile şi sunt inregistrate in Republica Moldova.632/2001. persoana juridica poate fi declarata insolvabila daca ea nu-si poate onora obligaţiile de plata fata de creditori. (276)va cere debitorului persoanei juridice a cărei procedură de lichidare s-a redeschis să restituie datoria.

786/1996. Intentarea procesului de insolvabilitate produce un şir de efecte juridice: creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate (art.calcularea dobanzilor la obligaţiile băncii aflate in proces de insolvabilitate se intrerupe (art.153 alin.45 alin. instanţa incetează procesul de insolvabilitate (art. va notifica toţi creditorii cunoscuţi despre hotărarea respectivă şi o va comunica tuturor organelor de stat indicate la art. Procedura planului poate fi propusă de debitor sau de administrator şi in termen de cel mult 120 de zile de la data adoptării hotărarii de intentare a procesului de insolvabilitate şi se confirmă de instanţă numai dacă a fost votat la adunarea creditorilor de către majoritatea simplă a creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor. insă dacă planul prevede administratorul poate supraveghea activitatea debitorului pe perioada realizării.activitatea organelor de conducere a debitorului se suspendă.191) şi purcede la realizarea acestuia.plăţile care se fac către persoana juridică debitoare se transferă pe contul special gestionat de administrator. . lăsand pe seama prevederilor art. deşi părţile care se consideră lezate o pot ataca cu recurs. Dacă planul confirmat s-a realizat instanţa incetează supravegherea debitorului.632/2001.84) şi altele.47. Legea insolvabilităţii nu stabileşte un termen anumit de examinare a acţiunii in fond. Dacă se intentează procesul de insolvabilitate instanţa va desemna administratorul insolvabilităţii. potrivit căreia litigiile trebuie să fie examinate intr-un termen de cel mult 3 luni. . administratorul işi realizează atribuţiile legale. la cererea oricăruia dintre creditori instanţa va decide aplicarea procedurii de insolvabilitate şi va ordona administratorului lichidarea patrimoniului in modul stabilit de art. . Totuşi.44). luand in consideraţie scopul general al legii insolvabilităţii şi obligaţia administratorului de activa in scopul păstrării.278-22 din CPC. dacă legea nu stabileşte un alt termen.calcularea penalităţilor aferente datoriilor se suspendă. In cazul in care planul nu s-a realizat. acest drept transferandu-se la administratorul insolvabilităţi (art.debitorul pierde dreptul de a administra şi de a dispune de bunurile ce-i aparţin.(1). . Persoanei juridice faţă de care a fost intentată procedura de insolvabilitate poate să i se aplice şi procedura planului.patrimoniului persoanei juridice debitoare şi să desemneze un administrator provizoriu.(3) din Legea nr. Astfel administratorul i-a neintarziat in .632/2001 pentru examinarea cererii in fond.(1) fie că respingă cererea de insolvabilitate ca fiind neintemeiată (art. fie că respinge cererea şi hotărăşte lichidarea debitorului dacă se constată că valoarea bunurilor debitorului este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate (vezi art.56 alin. şi din acest considerent am vedea un termen special de examinare a cererii in fond de maxim 30 de zile. similar prevederilor din fosta Lege cu privire la faliment nr. După admiterea cererii instanţa de judecată trebuie să intreprindă măsurile preliminare prevăzute de CPC şi de Legea nr.(1). Dacă planul a fost confirmat. toate acţiunile trebuie să fie făcute in termen restranşi. . După indeplinirea acţiunilor preliminare şi pregătirii cauzei de examinare instanţa de judecată examinează cererea introductivă şi pronunţă o hotărare prin care fie că decide intentarea procesului de insolvabilitate (art. In condiţiile art.44). Această procedură are ca scop evitarea declarării insolvabile a debitorului fie restabilirea solvabilităţii debitorului fie prin satisfacerea cerinţelor creditorilor după aplicarea unor măsuri de remediere financiară şi economică fie printr-o modalitate specifică de valorificare a masei debitoare. majorării şi valorificării masei debitoare şi a executa „cat mai deplin creanţele creditorilor”. va publica dispozitivul hotărarii in Monitorul Oficial.83 alin.139-148. Pe parcursul realizării planului debitorul reintră in drepturile sale de gestiune şi reprezentare. Hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării. Dacă aplicarea procedurii planului nu a fost solicitată sau cererea a fost respinsă.124 – 126 şi distribuirea masei debitoare in modul stabilit de art.

iar in legătură cu aceasta pentru a-şi asigura unitatea juridică şi patrimonială. Articolul 102. .126) şi distribuirea banilor realizaţi intre creditori (art. Pentru a-şi realiza capacitatea civilă şi pentru a-şi extinde propria activitate in alte localităţi şi zone ale Republicii Moldova. după caz valorifică creanţele pe care le-a avut debitorul.1007/2002).(1) din Legea 976/2000) etc. persoana juridică poate să constituie structuri endogene (interne).32 alin. Aceste structuri endogene poartă denumirea de filiale şi pot să desfăşoare toate sau numai unele genuri de activitate ale persoanelor juridice care le constituie. fie in altă localitate) decat sediul acesteia. asociaţiilor obşteşti (vezi art. dacă legea sau actul prin care a fost constituită nu-i interzice. Legea nr. Persoanele juridice inregistrate la Camera Inregistrării de stat sunt obligate să inregistreze filialele sale in modul stabilit de art. conservarea.837/1996).15 din Legea nr.632/2001 menţionăm că acestea trebuie să fie perfectate in sensul de a stabili reguli de radiere a persoanei insolvabile din Registru şi de a descalificării debitorului persoană fizică şi a persoanelor cu funcţii de răspundere vinovate in insolvabilitatea persoanei juridice. art. intocmeşte inventarul bunurilor i-a toate măsurile necesare pentru paza.primire şi administrare bunurile persoanei juridice insolvabile.9 (1) din Legea nr.581/1999). In caz contrar dispoziţiile legale nu-şi vor atinge scopul propus.139-148).(1) din Legea nr. iar administratorul va prezenta organului de inregistrare toate actele necesare pentru radierea din Registru a persoanei juridice insolvabile. cooperativelor de consum (art.73/2001. Dreptul de a fonda filiale este recunoscut unor categorii de persoane juridice şi prin dispoziţiile unor legi speciale. păstrarea. Dreptul de a constitui filiale vine să precizeze şi să suplimenteze capacitatea civilă a persoanei juridice. Filialele persoanei juridice (277)Persoana juridica poate institui filiale in Republica Moldova si in străinătate daca legea sau actul de constituire nu prevede altfel. evaluarea şi vanzarea acestora. cooperativelor de intreprinzători. intocmeşte registrul creditorilor.1252/2000).154 şi 157 din Legea nr. in special după distribuirea tuturor bunurilor intre persoanele care au dreptul la acestea instanţa hotărăşte incetarea procesului de insolvabilitate. tabelul de creanţe.16 alin.1134/1997).(8) din Legea nr. Reieşind din dispoziţiile articolului comentat şi din cele cu care au fost coroborate pentru a determina statutul filialei unei persoane juridice naţionale trebuie de precizat următoarele: (279)Filiala este o structură instituţionalizată (inregistrată) a persoanei juridice amplasată in alt loc (fie in aceiaşi localitate.8 din Legea nr. In acest sens este recunoscut societăţilor pe acţiuni (vezi art. După realizarea acţiunilor menţionate.122. O atenţie deosebită legiuitorul o atrage procedurii de vanzare (lichidare) a bunurilor incluse in masa debitoare (art. subordonate sie total şi care nu au personalitate juridică. fundaţiilor (art.18 din Legea nr. Persoana juridică constituită in una din formele stabilită de lege are un singur sediu. inclusiv prin declarea nulităţii unor contracte incheiate de debitor. patronatelor ( art. (278)Filiala nu este persoana juridica. Dispoziţia alin.(1) stabileşte că oricare persoană juridică poate să constituie filiale.19 alin. reziliază contractele şi intreprinde alte formalităţi necesare şi raportează despre acestea instanţei de judecată şi comitetului sau adunării creditorilor. cooperativelor de producţie (v. Fără a ne adanci in analiza textelor legale stabilite de art. şi realizarea scopului propus prin actele constitutive este limitat de regulă la perimetru localităţii sau a zonei apropiate de această localitate.1265/2000.

Lichidarea şi excluderea din registru de stat a filialei se face de organul principal. In Legea nr. nu are o răspundere proprie şi nu are un patrimoniu propriu. genurile de activitate care pot fi desfăşurate de filiale.(9) din Legea nr. şi este in dependenţă patrimonială şi . (281)Filiala nu are propriul patrimoniu. (280)Filiala nu este persoană juridică. Filialele persoanei juridice naţionale deschise in străinătate au un dublu regim juridic.(1) lit. (283)Filiala desfăşoară unele sau toate activităţile persoanei juridice. această filială potrivit dispoziţiilor art. patrimoniul care ii este transmis acesteia. art.juridică de persoana juridică care a constituit-o. iar conducătorul acesteia poate face acte in numele persoanei juridice numai in limitele stabilite de procura deţinută.1134/1997 cere indicarea in statut a denumirii şi sediului filialei. Prin derogare de la regulile menţionate. Toţi lucrătorii filialei sunt salariaţii persoanei juridice şi aceasta răspunde pentru acţiunile acestora făcute in legătură cu executarea funcţiilor ce le revin. atribuţiile acestora. Filiala nu are date proprii de identitate şi nu are voinţă proprie.1134/1997 etc. Filiala din străinătate este dependentă de persoana juridică care a constituit-o.86-101. care serveşte temei pentru inregistrare.(3) din Legea nr.998/1992 cu privire la investiţiile străine este persoană juridică. Regulamentul filialei trebuie să stabilească modul de funcţionare a filialei. dacă o intreprindere cu investiţii străine a decis să deschidă o filială in Republica Moldova.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni deschiderea filialelor nu este atribuţia exclusivă a adunării generale a acţionarilor. iar după caz să-l reinceapă. deci poate fi transmisă şi consiliului directoriu al societăţii. Constituirea şi lichidarea filialei este prerogativa organului principal a persoanei juridice. (282)Filiala se constituie şi se lichidează de persoana juridică. Regulamentul filialei este un act intern şi conţinutul lui nu poate fi opus terţilor. Pentru activităţile supuse licenţierii persoana juridică trebuie să obţină copii autorizate de pe licenţă care demonstrează dreptul persoanei juridice de a desfăşura activitatea (vezi art.) precum şi obligaţiile din delicte provocate de bunurile – surse de pericol sporit puse la dispoziţia filialei aparţin persoanei juridice. insă art. Filiala nu are o structură organizatorică proprie. Deşi poate să aibă o denumire deosebită de cea a persoanei juridice. organele filialei. Organul executiv este in drept să majoreze şi să reducă volumul activităţii filialei.14 din Legea nr. denumirea acesteia trebuie să conţină in sine şi denumirea persoanei juridice. să suspende activitatea acesteia.451/2001). funcţionare şi lichidare a filialei din străinătate este guvernat de legislaţia statului pe teritoriul căruia filiala s-a constituit (vezi art.1597). Actul de constituire a filialei este regulamentul acesteia semnat de administratorul persoanei juridice. potrivit actele de constituire a persoanelor juridice trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la filiale. iar bunurile pe care le utilizează aparţin persoanei juridice care a constituit-o Toate obligaţiile care le angajează lucrătorii filialei.108 şi 187 din codul civil. deşi ele trebuie să fie indicate in actul de constituire a persoanei juridice şi să fie inregistrate in registrul de stat. avand o dependenţă patrimonială şi organizaţională similară celei dintre intreprinderea mamă şi intreprinderea fiică. precum şi suportarea tuturor cheltuielilor legate de intreţinerea bunurilor (impozite şi taxe obligatorii. Această concluzie rezultă din dispoziţiile art. De aceia afirmăm că şi la societatea pe acţiuni constituirea filialei ţine de competenţa adunării generale a acţionarilor. insă modificarea statutului este atribuţia exclusivă a adunării generale. insă acesta nu poate să conţină competenţe mai largi decat există in statut. insă fără respectarea formalităţilor stabilite de art. Modul de constituire.35 din Legea nr.35 alin.8 alin. fără respectarea formalităţilor stabilite pentru persoana juridică.

negociază şi incheie acte juridice in numele acesteia. Reprezentanţa. Actul de constituire şi funcţionare a reprezentanţei este Regulamentul.Persoanele juridice străine pot constitui in Republica Moldova filiale. al reprezentării si apărării intereselor comune. dacă ele sint săvarşite in limitele imputernicirilor acordate. iar in anumite cazuri imputernicirile vor fi indicate in procurile eliberate fie de şeful intreprinderii. Raporturile juridice dintre membrii reprezentanţei şi persoana juridică sint raporturi juridice de muncă. iar consecinţele juridice ale acestor acte. prin hotărare a participanţilor.(5) din Legea nr. aceasta se reorganizează in societate . de mandat. ale contractului de muncă. apără şi reprezintă interesele persoanei juridice care a constituit-o. Reprezentarea este un raport juridic in temeiul căruia o persoană.581/1999) filialele asociaţiilor obşteşti străine (art. O persoană fizică poate reprezenta persoana juridică in temeiul unor contracte de muncă. fie de şeful reprezentanţei.18 alin. Modul de constituire a reprezentanţei este asemănător cu modul de constituire a filialei. deoarece ea nu poate să practice activităţi de producere. şi anume cea de intermediar dintre intreprinderea care a infiinţat-o şi terţele persoane care contractează cu ea. amplasată teritorial in altă parte decat sediul social. apar nemijlocit pentru reprezentant. Membrii reprezentanţei işi vor indeplini atribuţiile in concordanţă cu prevederile Regulamentului. aşa cum o va face filiala sau intreprinderea inseşi.837/1996) constituite in Moldova. de agent comercial şi de comisionar profesionist. de comision. Reprezentanta (284)Reprezentanţa este o subdiviziune separata a persoanei juridice situata in afara sediului acesteia. Reprezentanţa indeplineşte. Daca. De asemenea. Ea poate fi constituită numai dacă acest lucru este prevăzut de actele constitutive ale intreprinderii. numită “reprezentant” săvarşeşte acte juridice in numele altei persoane. Dispoziţii generale cu privire la uniunea persoanelor juridice (286)In scopul coordonării activităţii lor.21 alin. Reprezentanţa in inţelesul articolului comentat poate efectuată numai de persoane fizice care sunt salariaţi ai persoanei juridice care a constituit-o şi acţionează in limita imputernicirilor acrordate.(8) din Legea nr. se preconizează ca uniunea sa practice activitate de intreprinzător.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi sunt persoane juridice. care o reprezintă si ii apără interesele. Reprezentanţa poate fi constituită de regulă in alte localităţi ale ţării sau in alte ţări. Reprezentanţa se consideră subdiviziunea separată a persoanei juridice. Articolul 104. se deosebeşte substanţial de filială. Articolul 103.13 şi 19 din Legea nr. o funcţie specializată. (285)Reprezentanta nu este persoana juridica. sunt persoane juridice şi filialele fundaţiilor străine(art. Filiale societăţilor comerciale (intreprinderilor) din statele străine se constituie potrivit art. persoanele juridice pot crea uniuni. prin natura ei. Persoana juridică poate să reprezinte o altă persoană juridică numai in temeiul unor contracte de mandat sau de comision sau de comisionar profesionist. Reprezentarea se poate face de o persoană fizică şi de o persoană juridică. de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor pentru clientelă. numită şi agenţie. numite "reprezentat". aprobat de organul de conducere al intreprinderii.

financiare.construcţia de maşini. funcţii de cooperare.ştiinţifică. economice. Uniunile de persoane juridice mai sunt numite asociaţii.1007/2002). Concernul este o creaţie a legislaţiei germane care formează raporturi contractuale intre intreprinderea dominantă şi intreprinderile dominate.88-94 din Legea nr. Concernele orizontale au o structură mai simplă şi includ in sine intreprinderi dintr-o singură ramură. tehnico-ştiinţifice. uniuni sau federaţii de partide (vezi art.metalurgia . Detalii cu privire la concerne a se vedea in comentariul la art.55-61 din Legea nr. federaţii.comerciala sau in cooperativa in modul prevăzut de prezentul cod. Particularităţile de constituire şi funcţionare a uniunile de persoane juridice este stabilit de mai multe acte normative.837/1996. (289)Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asociaţilor săi. "sisteme societare" sau "grupă de societăţi". Este necesar de menţionat că această definiţie a fost făcută in legături cu definirea unor structuri de societăţi comerciale. care sunt ansambluri de subiecte legate prin raporturi juridice de o mare diversitate. financiare. dacă in legile speciale nu sunt prevăzute reglementări . creşterea eficienţei activităţii. Uniune este considerată persoana juridică necomercială formată de alte persoane juridice in scopul sporirii posibilităţilor de realizare. este considerat o structură cu un nivel de centralizare mai inalt şi cu o subordonare mai strictă. in uniuni de asociaţii obşteşti potrivit art. De exemplu: extragerea minereurilor . grupurile financiar industriale este carmuit de dispoziţiile Legii nr. (288)Patrimoniul transmis uniunii de către fondatori (asociaţi) este proprietate a acesteia. Clauzele contractuale ce leagă intreprinderea dominantă de cele dominate permite celei dominante să dea directive celor dominate făcind astfel să se manifeste interesul de grup. uniunea de cooperative de intreprinzător (v. Codul civil stabileşte unele principii de activitate a concernului. (290)Particularităţile statutului juridic al uniunii persoanelor juridice se stabilesc de prezentul cod si de legislaţia cu privire la organizaţiile necomerciale. Uniunea de persoane juridice a fost definit in literatură ca "ansamblu stabil şi durabil alcătuit din structuri asociate legate juridic prin relaţii in temeiul cărora una dintre acestea dobindeşte şi exercită asupra celorlalte dominaţia. (287)Asociaţii uniunii işi păstrează independenta si personalitatea juridica. inclusiv: concernele funcţionează potrivit dispoziţiilor stabilite in art.120 din Codul civil. concerne. de producţie etc. sub aspect comparativ cu alte uniuni de intreprinderi.1418 grupurilor financiar –industriale. Art. coordonării activităţii. făcind să se manifeste unitatea de voinţă şi un scop comun". Potrivit art. dar care sint legate intr-un ciclu de producţie tehnologică.120 Uniunea de persoane juridice se constituie după regulile stabilite pentru organizaţiile necomerciale.9 din Legea nr. uniunea de cooperative de producţie prin art. Uniunea utilizează acest patrimoniu in scopurile determinate in actul sau de constituire. socială.120 concernul reprezintă o uniune de intreprinderi care are o conducere unică imputernicită cu anumite funcţii de reprezentare. De exemplu din industria materialelor de construcţie etc. Concernul.718/1991 cu privire la partide şi alte organizaţii social politice) etc. reprezentării intereselor profesionale comune. Concernele verticale au o structură complexă şi includ in sine intreprinderi din diferite ramuri ale industriei. In literatura juridică s-a menţionat existenţa unor concerne verticale şi orizontale.2 din Legea nr. holdinguri. de investiţii etc. protecţie şi apărare a intereselor comune de natură tehnico . Aceştia poartă răspundere subsidiara pentru obligaţiile uniunii in mărimea si in modul prevăzut in actul de constituire.73/2001). şi in care intreprinderile asociate nu-şi pierd independenţa juridică.

. Astfel.91 din Legea nr.54-58 din Legea nr. sau uniune este o persoană juridică independentă care are patrimoniul fondat din aporturile structurilor dominate şi activează pentru realizarea scopului propus prin actele de constituire.199/1998). In special reducerea care poate duce la păgubirea creditorilor.19 din Legea insolvabilităţii nr. Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asumate de persoanele juridice care intră in componenţa sa. Modificările patrimoniului. a actelor de constituire reorganizarea şi lichidarea persoanelor juridice trebuie să fie cunoscute de publicul larg şi să fie aduse la cunoştinţa organului de stat care le-a inregistrat. . Persoanele juridice intră intr-un şir de raporturi juridice cu caracter patrimonial.72). Dispozitii comune Articolul 106. Considerăm de a fi publicat in mod obligatoriu şi modificarea capitalului social al socităţilor comerciale. Ca exemplu ar servi publicaţiile societăţilor pe acţiuni de tip de deschis privind dezvăluirea informaţiei (vezi art. In Monitorul Oficial trebuie să fie publicată numai atunci cand legea obligă să fie făcută o asemenea publicaţie. economică. potrivit dispoziţiilor codului civil persoana juridică este obligată să publice in MO următoarele date: . dispozitivul hotărarilor şi incheierilor adoptate de instanţa de judecată in procesele de insolvabilitate art. Articolul 105.deosebite. art. Publicaţiile persoanei juridice In cazul in care legea sau actele de constituire prevăd publicarea informaţiei persoanei juridice. Din acest considerent dispoziţiile legale pun in sarcina persoanelor juridice obligaţia de face public anumite acţiuni.modificarea sediului (art.modificarea denumirii (art.67 alin. O trăsătură comună a uniunilor de persoane juridice de orice formă este existenţa unei structuri dominante. S e c t i u n e a a 2-a SOCIETATILE COMERCIALE § 1. . informaţia se publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".53 din Legea nr. Totodată persoanele juridice sunt in atenţia statutului datorită faptului că ele in anumite circumstanţe prezintă un pericol major pentru investitori şi pentru creditori. Ele au o influenţă decisivă in activitatea socială. In calitate de structuri dominate sint persoanele juridice-fiice sau cele care. şi unor structuri dominate. Structura dominantă. au delegat anumite funcţii suprastructurii şi sint obligate să se subordoneze acesteia.(7).(5). Dispoziţiile alin. mai numită şi suprastructură.despre adoptarea hotărarii cu privire la reorganizare (art.despre dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare (art. pierderile de acte.66 alin.(4) arată că asociaţii uniunii mai numite şi structuri dominate răspund pentru obligaţiile uniunii dar in limitele stabilite de statut. Persoanele juridice dominate activează independent şi au propria personalitate juridică. Nu considerăm că dacă persoana juridică doreşte să facă alte publicaţii ar fi obligată de a publica in Monitorul Oficial. avizul privind convocarea adunărilor generale (vezi art.632/2001.92).1134/1997. Dispoziţii generale cu privire la societăţile comerciale . alte anunţuri care consideră necesar. dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. contribuie la acumularea valorilor materiale făcand statutul mai bogat.1134/1997). culturală şi politică a statutului. Actele de constituire pot prevedea publicarea informaţiei despre persoana juridica si in alte mijloace de informare in masa. prin contract.

in care asociaţii se inţeleg să pună in comun anumite bunuri. După cum rezultă din dispoziţiile alin. acţionari. schimb.(291)Societate comerciala este organizaţia comerciala cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor (membrilor). legea ii permite să se constituie şi să acţioneze ca o persoană juridică.(1) precum şi din definiţia menţionată societatea comercială fiind recunoscută ca o grupare de persoane.145 alin. care deşi nu este o colectivitate. sau prin fabricare aparţin societăţii cu drept de proprietate. de uzufruct. cu un anumit scop in aşa fel incat să apară in raportule juridice ca unul singur i se atribuie statutul de persoană juridică.(2) şi o societate pe acţiuni (art. (292)Societatea comerciala poate fi constituita doar sub forma de societate in nume colectiv. Toate bunurile ce intră in patrimoniul societăţii aparţine acesteia. Patrimoniul creat din aportul fondatorilor (membrilor) si cel dobandit de societatea comerciala in proces de activitate aparţine acesteia cu drept de proprietate. Drepturile egale nu se referă la numărul de voturi care-l acordă partea din capital deţinută. Societatea comercială este o persoană juridică care are capital social format din aportul material şi nematerial al fondatorilor. Evaluarea in bani a aportului membrului la societatea comerciala se efectuează prin acordul fondatorilor (membrilor) societăţii si este susceptibila unui control independent exercitat de experţi (audit). Deci esenţial pentru o societate este că din ea fac parte mai multe persoane. 1. c) realizării şi impărţirii de beneficii. Poate fi constituită de o singură persoană fizică şi juridică o societate cu răspundere limitată (art. varsă aporturile la care sau obligat şi intreprind toate măsurile legale pentru a activa ca o persoană juridică in atingerea scopului propus. pentru exercitarea unor activităţi comerciale (lucrative) in scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate. Din această definiţie se desprind trei elemente specifice ale contractului de societate comerciale: Fondatorii se obligă: a) să verse in capitalul social anumite valori patrimoniale b) să desfăşoare in comun activitatea de intreprinzător in scopul. valorile mobiliare. de superficiu. (293)Societatea comerciala poate fi fondator (membru) al unei alte societăţi comerciale. care doreşte să activeze in comun. de societate cu răspundere limitata si de societate pe acţiuni. dreptul de servitute. (294)In calitate de aport la patrimoniul societăţii comerciale pot servi mijloacele băneşti.Literatura juridică defineşte societatea comercială ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică. fondatorii devin asociaţi. Insă societatea poate avea in patrimoniu şi bunuri nemateriale (incorporale) care sunt de fapt drepturile drepturi de creanţă.(2). precum şi cele dobandite prin cumpărare. Cu titlu de excepţie societatea comercială poate fi constituită şi de o singură persoană. au semnat actul de constituire şi se obligă să verse aportul subscris. societatea comerciala poate fi fondata de o singura persoana. drepturi de proprietate intelectuală etc. Ulterior inregistrării de stat a societăţii. cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod si de alte legi. de societate in comandita. In cazurile prevăzute de prezentul cod. donaţie. şi sunt egali in drepturi cu persoanele (asociaţii) care au dobandit in alt mod participaţiuni la capitalul social. alte bunuri sau drepturi patrimoniale.156 alin. Bunurile materiale pe care fondatorii le transmit in proprietate. care semnează actul de constituire. Prin termenul de fondator sunt desemnaţi toate persoanele fizice şi furidice care au participat la constituirea societăţii. .

3. cum ar fi o societate in comandită pe acţiuni. Prin textul alin.1232/1992 cu privire la bani. reprezentanţe.44 alin.(2) lit. De asemenea notarul verifică legalitatea actelor care servesc temei pentru autentificarea actului de constituire. persoanele juridice de naţionalitate străină şi statele străine. Legiuitorul impune autentificarea notarială in scop de protecţie a semnatorilor actului de constituire. drepturi la marca de producţie. are dreptul nu numai de constitui filiale.199/1998. In acest sens art. care potrivit Legii nr.998/1992 privind investiţiile străine pot fi cetăţenii străini.110 alin. Indiferent de forma aportului el va fi evaluat şi exprimat in monedă naţională. transmiţandu-le acestora o parte din bunurile sale. sau o societate cu răspundere suplimentară. iar in legătură cu aceasta este declarată ca organizaţie necomercială (vezi art.a). dreptul la denumire. Aportul in numerar se poate face in monedă naţională sau străină. Această cerinţe este stabilită in art. ci poate constitui numai organizaţii necomerciale. Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova pot face aportul numai in monedă naţională. Aportul in natură poate consta din bunuri materiale (edificii. Este important că o persoană care se angajează să răspundă nelimitat pentru obligaţiile societăţii care se constituie. drepturi la desene şi modele industriale etc.) Aporturile in natură se fac cu respectarea dispoziţiilor art. Bursa de valori nu este in drept să distribuie intre membrii săi venitul din activitatea sa. precum şi cetăţenii Republicii Moldova care au domiciliul peste hotare. dar pot constitui şi pot participa la constituirea altor societăţi comerciale.2. de a face parte din uniuni de persoane juridice.14 din Legea instituţiilor financiare nr.1453/2002 cu privire la notariat obligă notarul să explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic supus autentificării. nu poate constitui societăţi comerciale. arătand că ea. Cultura juridică a majorităţii populaţiei in Moldova lasă de dorit şi de aceia apariţia fondatorilor in faţa unui notar este strict necesară. Articolul 107.113 alin. apatrizii. Constituirea societăţii comerciale (295)Societatea comerciala se constituie prin act de constituire autentificat notarial. care este constituită in forma societăţii pe acţiuni de tip inchis. la formarea capitalului social. Nerespectarea acestei cerinţe se sancţionează cu nulitatea actului de constituire şi chiar a inseşi societăţii (vezi art. utilaje. 3 şi 4 din Legea nr.114 din Codul civil.50 din Legea nr. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale constă din aport in numerar (in bani) şi aport in natură (nebănesc).(3). Bursa de valori.(6) şi (7) din Legea nr. Aportul in monedă străină poate să-l facă investitorii străini. Vărsarea aportului in numerar se face cu respectarea dispoziţiilor art. ca persoană juridică. să verifice conformitatea conţinutului lui cu intenţiile reale ale părţilor şi dacă nu este in contradicţie cu legislaţia. precum şi potenţialilor contractanţi ai persoanei juridice. terenuri. in mărimea stabilita de actul de constituire. Actul de constituire a societăţii comerciale se elaborează in formă scrisă şi se autentifică notarial. 4. drepturi la inveţii. Deci autentificarea notarială este impusă nu in scop de a ingreuia procesul de constituire . tehnică etc. art.Formele de societăţi comerciale sunt indicate de legiuitor in mod exaustiv: Nu se poate constitui o altă formă de societate care imbină particularităţi ale celor indicate. drepturi de autor.) şi bunuri imateriale (drepturi de folosinţă cu bunurile materiale. (296)Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie sa contribuie. sau in cazul cand aceasta se obligă să transmită ca aport un bun imobil fie in proprietate sau in folosinţă.(3) legiuitorul precizează capacitatea societăţii comerciale.550/1995 etc.

Dacă fondatorii nu şi-au indeplinit obligaţiile stipulate in contract atunci contractul va fi valabil pană la executarea integrală a acestor obligaţii. Articolul 108.1134/1997 stabileşte pentru societăţile pe acţiuni şi un al doilea act de constituire – statutul. Actul de constituire al societăţii comerciale (297)In actul de constituire al societăţii comerciale trebuie sa se indice: a) numele. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. . forma şi termenul de vărsare a aportului la capitalul social a fiecărui fondator. Conţinutul actului constitutiv este stabilit prin art. g) structura. in dependenţă de numărul de fondatori actul de constituire va fi un act unilateral (declaraţie) sau un contract. Potrivit art. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. atribuţiile. j) alte date. (298)Actul de constituire al societăţii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei secţiuni doar in cazurile prevăzute expres.1134/1997 contractul de societate are prioritate faţă de statut numai pană la inregistrarea societăţii. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să prevadă mărimea.207). e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. deoarece. considerăm că acesta trebuie să fie semnat de toţi fondatorii societăţii pe acţiuni şi să fie autentificat notarial. i) filialele si reprezentanţele societăţii. b) denumirea societăţii. Deşi Legea nr. Actul de constituire a societăţilor comerciale pe persoane (societatea in nume colectiv şi societate in comandită) are forma de contract bi. sediul.108. d) participaţiunile asociaţilor. 1. denumirea.1134/1997 nu stipulează cine semnează actul şi dacă acesta trebuie să fie autentificat notarial. locul si data naşterii. ci pentru a asigura securitatea circuitul civil şi viabilitatea societăţii care se constituie. Condiţiile de valabilitate a acestuia sunt cele necesare oricărui act juridic.8 din Regulamentul societăţilor economice).sau multilateral. (300) Actul de constituire al societăţii comerciale se intocmeşte in limba de stat si se semnează de către toţi asociaţii fondatori. obiectul (art. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii.a societăţilor comerciale. capacitatea (art. (299)Actul de constituire al societăţii comerciale poate prevedea si alte clauze ce nu contravin legii. naţionalitatea. stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate. in calitate de semnatare ai acestuia pot fi cel puţin două persoane. Existenţa a două acte constitutive pune problema concurenţei dintre ele. Aportul la capitalul social trebuie să fie transmis de asociaţi integral nu mai tarziu de 6 luni de la data constituirii. modul si termenul lor de vărsare. potrivit art.19). daca au fost făcute asemenea aporturi. c) obiectul de activitate. In societatea cu răspundere limitată şi cea pe acţiuni. consimţămantul (199). domiciliul. adică care din cele două are o valoare juridică mai mare.121 şi 136. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. f) sediul.32 din Legea nr.206) şi cauza (art. Actele normative stabileşte că şi societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă statut (vezi pct. h) modul de reprezentare. După inregistrarea societăţii efectul contractului de constituire incetează.

157 din Codul civil. fie prin inseşi actul constitutiv. organului de inregistrare trebuie să i se prezinte actele de constituire a acesteia. Articolul 109. Pe cand la celelalte societăţi hotărarea asociaţilor rezultă din inseşi actul de constituire. la care se reglementează expres modul de desfăşurare a adunării constitutive. la organul inregistrării de stat in a cărui rază teritorială se află sediul său. (305)actele de identitate ale fondatorilor. 146. (304)actele de constituire ale societăţii care se inregistrează. copia certificatului de inregistrare şi actele de constituire a persoanei juridice străin. (302)Dacă inregistrarea societăţii comerciale nu a avut loc in termen de 3 luni de la data autentificării notariale a actului de constituire. Persoanele care au semnat şi autentificat actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să imputernicească. Aceasta va indeplini toate alte formalităţi necesare constituirii şi va prezenta Camerei Inregistrării de Stat următoarele acte: (303)cererea de inregistrare de modelul stabilit. Inregistrarea de stat a societăţii comerciale (301)Societatea comerciala trebuie inregistrata. Dacă calitatea de fondator o are o persoană juridică naţională. Spre deosebire de alte state unde inregistrarea societăţilor comerciale se face prin act judecătoresc in Moldova inregistrarea de stat se face prin act administrativ. daca actul de constituire nu prevede altfel. membrii ei au dreptul sa fie degrevaţi de obligaţiile ce rezulta din subscripţiile lor. 137. In calitate de acte constituire vor fi: . In opinia mea hotărarea de fondare se intocmeşte la constituirea societăţii pe acţiuni. Cetăţeanul străin şi apatrizii cu domiciliul in străinătate care sunt fondatori vor prezenta paşaportul sau alt act de identitate eliberat de statul in care-şi are domiciliul. Inregistrarea societăţii comerciale se face de către registratorii Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in modul stabilit de Legea nr. Dacă calitatea de fondator o are o persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova sau un apatrid domiciliat in Moldova el va prezenta buletinul de identitate. Clauzele indicate sunt dispoziţii imperative şi neindicarea lor in actele de constituire poate servi ca temei de respingere a cererii de inregistrare a societăţilor comerciale.1265/2000 indică ca neapărat de a prezenta şi hotărarea de fondare. In dependenţă de forma societăţii comerciale.Alin. Legea nr.1265/2001 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor. Dacă fondator este o persoană juridică de naţionalitate străină. semnat de toate persoanele care participă la fondare şi potrivit art.pentru societatea in nume colectiv şi cea in comandită – actul de constituire sub formă de contract de societate.(1) stabileşte clauzele care trebuie incluse in conţinutul actului de constituire a societăţii comerciale.107 se autentifică notarial.122. fie prin procesul verbal al adunării de constituire persoana care va inregistra societatea comercială. actul de constituire trebuie suplimentat cu dispoziţiile art. acesta va prezenta in formă autentică şi legalizate următoarele acte traduse in limba romană: extrasul din registrul persoanelor juridice din statul său. copia certificatului de inregistrare a acesteia. Actul de constituire trebuie intocmit in limba romană. in modul si termenul stabilit de lege. precum şi cu alte clauze care le doresc fondatorii insă cu condiţia că acestea să nu contravină dispoziilor actelor normative. pentru societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni două acte de constituire care apar sub forma de contract de societate şi statut. certificatul de bonitate care demonstrează solvabilitatea sau capacitatea .

data şi numărul de inregistrare. (307)Bonul de plată a taxei de timbru. Dacă s-a decis inregistrarea societăţii comerciale. societăţile comerciale şi alte persoane juridice cu scop lucrativ care sunt constituite in baza cotelor de teren echivalent şi a cotelor valorice a fostelor intreprinderi agricole privatizate. Aporturile in numerar se fac la contul bancar provizoriu care se deschide in numele societăţii comerciale care se constituie. Registratorul care a primit actele verifică legalitatea actelor şi in termen de 15 zile va adopta o decizie prin care fie va ordona inregistrarea societăţii fie o va refuza. Camera are oficii teritoriale in centrele judeţene şi in m. (308)Bonul de plată a taxei de inregistrare. De asemenea dacă se inregistrează o societate comercială in capitalul social al căreia statul are o cotă parte este necesar avizul organului de stat care exercită dreptul de proprietar in numele statului. (309)Actul care demonstrează că fondatorii au vărsat aportul in numerar la capitalul social.1265/2000. In legătură cu inregistrarea in Registrul se inscriu următoarele date: denumirea completă şi prescurtată a societăţii.12 alin. sediul . Actele menţionate anterior se depun la oficiul teritorial din raza căreia işi va avea sediul societatea care se cere să fie inregistrată.16 din Legea nr. obiectul principal de activitate.12 din Legea nr. fiind imputernicit pentru aceasta de Parlament (vezi art. iar persoanei imputernicite i se eliberează certificatul de inregistrare. Chişinău.(29 lit. Deşi nu se menţionează expres in Lege. Guvernul la randul său a delegat imputernicirile sale autorităţilor de administrare publică centrală. In cazul in care inregistrării de stat este supusă o societate comercială care va desfăşura activităţi financiare.64/1990 cu privire la Guvern). in registru se inscriu şi alte date prevăzute de alte legi speciale sau date pe care le solicită fondatorii. numele registratorului. r) potrivit căruia infiinţarea agenţilor economici de interes local. Mărimea plăţii taxei de inregistrare este stabilită prin Hotărarea Guvernului nr. precum şi actele persoanei fizice care administrează managerul persoană juridică. persoanele imputernicite vor prezenta avizul Băncii Naţionale sau după caz avizul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lană Ministerul Finanţelor. Dacă managerul va fi o persoană juridică el trebuie să prezinte aceleaşi acte ca şi fondatorul societăţii comerciale. Refuzul inregistrării trebuie să fie făcut pentru motivele indicate in art. cu excepţia celor care registratorul le inscrie din . activitatea de asigurare.persoanei juridice de vărsa aportul la care s-a obligat. dar dacă o parte socială sau anumite acţiuni din capitalul social este deţinut de unităţile administrativ teritoriale. vor fonda fonduri nestatale de pensii. in acest caz considerăm că este necesar şi avizul organului competent. datele de identitate a fiecărui fondator şi a administratorului (managerului) societăţii. Deşi Legea nu stipulează dar camera inregistrării de stat obligă ca toate societăţile comerciale care sunt fondate cu participarea investitorului străin să fie inregistrate in oficiul din Chişinău. Dacă administrator sau administratori vor fi persoane fizice aceştia vor prezenta buletinul de identitate şi cazierul judiciar. Toate aceste date sunt preluate din actele de constituire.5% din mărimea capitalului social in calitate de taxă de timbru. termenul pentru care a fost constituită. prestate de Camera Inregistrării de stat. (306)Actul de identitate a administratorului (managerului) societăţii comerciale. precum şi participarea unităţii administrativ teritoriale cu cotă parte in capitalul social al societăţilor comerciale o decide consiliul local.926/2002 privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată. Dreptul de proprietar in numele statului il exercită Guvernul. partea din capitalul social a fiecărui fondator. datele despre aceasta se includ in Registrul de stat al intreprinderilor. Nu achită taxa de timbru societăţile pe acţiuni. Societatea comercială care se inregistrează cu un anumit capital social este obligată să achite 0. In sprijinul acestei afirmaţii aducem art. mărimea capitalului social.

(2) lit.(2). Nulitatea societăţii comerciale diferă de nulitatea altor acte juridice care se declară potrivit art.(2) lit. Alin. ea nu trebuia. in timpul indicat acolo. adică inregistrării de stat a societăţii. Declararea nulităţii poate fi făcută in proces de contencios administrativ sau in proces civil. Persoane interesate care pot . Nulitatea poate fi declarată numai dacă cauzele nulităţii sunt anterioare apariţiei personalităţii juridice. de la data cand actul de constituire a fost autentificat ei pot să refuze de a vărsa aporturile la care s-au obligat şi pot cere inapoi totul ce au transmis pe contul provizoriu. mărimea capitalului social subscris sau scopul societăţii. iar in cazul in care actul de constituire prevede un termen mai mare. Nulitatea societăţii comerciale (310)Societatea comerciala poate fi declarata nula prin hotărare judecătorească. b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. iar in contencios administrativ se va cere anularea actului de inregistrare efectuat de Camera Inregistrării de Stat pentru cauza indicată la alin. dacă totuşi societatea a fost inregistrată cu atare neajunsuri ea se declară nulă la cererea persoanelor interesate. Dar.proprie iniţiativă. participaţiunile asociaţilor. (311)Hotărarea privind nulitatea societăţii comerciale poate fi pronunţată numai atunci cand: a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial. In mod normal toate aceste neajunsuri trebuie să fie descoperite de registrator in procesul inregistrare dacă acesta işi indeplineşte funcţiile in modul corespunzător. a cărui hotărare făcută in forma stabilită se prezintă din nou organului de inregistrare. (2) stabileşte exaustiv cazurile in care o societate comercială poate fi declarată nulă. Prezentul articol vine să confirme că societatea comercială este un contract şi dacă. Ca efect al inregistrării de stat societatea dobandeşte personalitate juridică şi poate incheia in nume propriu acte juridice. adică nu a fost inregistrată timp de 3 luni. Articolul 110.216-232 Cod civil. d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate. Alin. Aceste cazuri de excepţie sunt incluse şi in unele reglementări internaţionale. O societate comercială poate dispare dacă este declarată nulă prin hotărarea instanţei de judecată. poate fi anulată de instanţă la cererea persoanelor interesate. Astfel ele sunt obiectul reglementării Primei Directive a Consiliului Comunităţii Europene din 9 martie 1968 prin care se recomandă statelor membre de a le include in reglementările interne. (2) din articolul comentat stabileşte o regulă potrivit căreia dacă societatea comercială nu a dobandit personalitate juridică. e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii. a). dar totuşi a fost inregistrată cu actul constitutiv care conţine dispoziţiile menţionate la alin.b)-e). Dacă societatea doreşte să modifice unele date care au fost inscrise in registru ea are dreptul să o facă. c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii. (312)Dispozitivul hotărarii de declarare a nulităţii societăţii comerciale se inserează in publicaţiile societăţii in termen de 15 zile de la data rămanerii definitive a hotărarii. dar numai prin intermediul organului suprem de decizie care poate să modifice actul de constituire. In proces civil se va cere nulitatea actelor de constituire pentru cauzele indicate la alin. Toată informaţia scrisă in registru se consideră a fi veridică.

. dar potrivit alin. Astfel. Dacă pe actul de constituire din dosarul Camerei nu este indicat că este in formă autentică. Obiectul de activitate se consideră că este contrar ordinii publice. Sau deşi in actul de constituire a fost indicat capitalul social corect. dacă in actul de constituire este prevăzut capitalul social. pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă penală. Instanţa poate declara societatea ca fiind nulă dacă actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial.nu este indicat obiectul de activitate a societăţii. companiile de asigurare). atunci cand el nu este interzis expres de normele juridice. e) este dacă nici unul din fondatorii societăţii nu au capacitatea civilă necesară de a participa la fondarea unei societăţi comerciale. dar in realitate capitalul social format a fost mai mic decat minimul stabilit de lege. societatea care desfăşoară această activitate trebuie să obţină autorizarea organului de stat pană la inregistrare (instituţiile financiare. dar mărimea indicată acolo este mai mică decat mărimea minimală indicată in actele normative.declara nulitatea sunt asociaţii persoanei juridice precum şi organul de stat care efectuat inregistrarea sau cel care supraveghează respectarea legislaţiei de către autorităţile publice. Hotărarea instanţei care a rămas definitivă şi executare căreia nu a fost suspendată de instanţa de recurs trebuie să fie publicată timp de 15 zile in ziarul . .nu este indicată partea din capitalul social care revine fiecărui fondator care a participat la fondare.21. legislaţia in vigoare stabileşte un capital social minim de 10 000 lei pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis şi de 20 000 lei pentru cele de tip deschis. 500 000 lei pentru fondurile de investiţii nemutuale şi pe intervale şi pentru bursele de valori. sau numele acestui asociat era utilizat in denumirea de firmă.24) sau cele care nu au atins varsta de 7 ani. Dacă unul din fondatori nu are capacitatea societatea trebuie privită in aşa fel de parcă acesta nici nu ar fi. că societatea va fi declarată nulă numai dacă toţi fondatorii nu au capacitatea respectivă. 1 mln.c) in conţinutul lui nu este indicată: denumirea societăţii comerciale care a fost inregistrată. sau administrativă. iar societatea comercială are capitalul deţinut şi de persoane private. dar şi persoanele fizice care nu au capacitatea deplină de exerciţiu (art. Prin termenul de incapabil trebuie de inţeles nu numai persoanele care au fost declarate incapabile prin hotărarea instanţei de judecată (vezi art. la unul din asociaţi cu numărul de inregistrare pus de registrator. activitatea este permisă numai intreprinderilor de stat.dacă nu este indicată mărimea totală a capitalului social. 22. Se consideră că actul constitutiv lipseşte sau nu este autentificat atunci cand el fie nu este in dosarul cu documentele de constituire a societăţii comerciale deţinute de Camera Inregistrării de Stat fie exemplarul din acest dosar nu este autentificat. iar potrivit legislaţiei in vigoare societatea de tipul respectiv trebuie să aibă un anumit capital social. Obiectul de activitate a societăţii comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi desfăşurat de actele normative. . Numai dacă excluderea acestuia duce la apariţia altor temeiuri de nulitate atunci societatea poate fi anulată. Al doilea moment care merită atenţie. insă activitatea respectivă atentează la ordinea publică. insă din alte temeiuri. dar la notar există un exemplar al actului constitutiv autentificat la o dată anterioară inregistrării de stat şi conţinutul acestora este identic trebuie de considerat că actul de constituire este in formă autentică. Instanţa poate declara nulitatea. Dar dacă.(2) lit. Un ultim motiv de nulitate a societăţii comerciale indicat la alin. lei pentru fondurile de investiţii mutuale şi bursele de mărfuri etc. actul constitutiv totuşi există la administratorul societăţii. Ca exemplu poate fi că nesocotirea asociatului poate să ducă la reducerea capitalului sub minimul stabilit de lege.) şi persoanele juridice cărora li se interzice prin lege sau prin propriul act de constituire să participe la constituirea unei societăţii comerciale. şi acest exemplar a fost autentificat notarial societatea nu poate fi declarată nulă. Nulitatea operează şi in cazul in care actul de constituire există.(2) lit.

Conceptul de nulitate a societăţii comerciale este diferit de nulitatea actelor juridice stabilită de cele stabilite in Titlul III Capitolul III din Codul civil.(4) asociaţii cu rea credinţă care au contribuit la semnarea actelor de constituire şi la inregistrarea societăţii cu incălcările care au dus la nulitate răspund pentru prejudiciu faţă de asociaţii cu bună credinţă şi faţă de persoanele terţe care au suportat prejudiciu in rezultatul nulităţii.(6).(3) iar lichidatorul va finaliza operaţiunile incepute de ea. poate incheia chiar şi acte noi (vezi art. (314)Nulitatea societăţii comerciale nu afectează actele juridice incheiate in numele ei. fie că incetează numai pentru viitor. iar in unele cazuri. Societatea comercială care a fost declarată nulă. Persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare in măsura in care aceasta este necesar pentru lichidarea patrimoniului (art. Hotărarea instanţei este definitivă la data expirării termenului de apel. se consideră că a fost dizolvată la data la care hotărarea instanţei a rămas definitivă.632/2001 cu privire la insolvabilitate.(3) potrivit căruia cel prejudiciat poate să pretindă repararea de la cel vinovat. (316)Asociaţii cărora le este imputabilă nulitatea societăţii comerciale răspund nelimitat si solidar fata de ceilalţi asociaţi si fata de terţi pentru prejudiciul cauzat prin nulitatea societăţii.91. dar dacă nu a făcut-o urmează a fi aplicat art.89 – 99.90 (7) şi dispare societatea la data radierii din Registrul de Stat.indicat in actul de constituire a societăţii şi in Monitorul Oficial după regulele stabilite la art. precum nici nu pune capăt existenţei persoanei juridice. adică există temei juridic de insolvabilitate atunci el este obligat să depună o cerere prin care să declare insolvabilitatea şi să iniţieze procedura respectivă potrivit Legii nr. Acesta este şi efectul prevăzut de art.(3). (315)Daca societatea comerciala declarata nula este insolvabila. In mare măsură aceasta priveşte incetarea existenţei unei persoane juridice şi ieşirea din raporturile in care aceasta a fost cu terţii. Societatea declarată nulă potrivit art. care fie că are efect retroactiv.110 intră in procedura de lichidare şi acesteia i se aplică regulile stabilite la art.219 alin.(2) – (6) art. excepţie constituind cazul prevăzut la alin. Prin hotărare judecătoreasca de declarare a nulităţii se desemnează lichidatorul societăţii. Articolul 111. Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale (313)Pe data la care hotărarea judecătoreasca de declarare a nulităţii societăţii comerciale rămane definitiva. aceasta se dizolva si intra in lichidare. De aceia nulitatea nu afectează actele incheiate de societatea comercială incheiate anterior datei dizolvării. lichidarea ei se efectuează conform legislaţiei cu privire la insolvabilitate. Potrivit alin. Specificul nulităţii societăţii comerciale este influenţat de natura juridică a contractului de constituire a societăţii ca consecinţă a existenţei căruia i-a naştere o persoană juridică. Articolul 112.86 alin. Instanţa de judecată are obligaţia să desemneze şi lichidatorul acesteia. Instanţa care examinează nulitatea societăţii nu examinează şi starea patrimonială a acesteia. Ea se pronunţă in exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate. 86 alin.86 alin. dacă părţile nu au atacat cu apel sau la data cand instanţa a respins cererea de apel. Nulitatea societăţii priveşte mai puţin relaţiile dintre fondatori şi asociaţi. Formarea capitalului social al societăţii comerciale . Dacă după declararea nulităţii lichidatorul stabileşte că activele societăţii nu satisfac cerinţelor creditorilor.

Ca exemplu poate servi societatea pe acţiuni a cărei capital social minim nu poate fi mai mic de 10 000 lei dacă societatea este de tip inchis şi mai mic de 20 000 mii lei dacă este de tip deschis. 1. o constituie drepturile cu care o inzestrează fondatorii societăţii. exprimate in lei. Deci bunurile care sunt la activul societăţii circulă liber fără a influenţa valoarea capitalului social. dar capitalul social nu se va modifica in dependenţă de aceste oscilaţii. spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor statutare. 3. Dacă aportul . in capitalul social se include valoarea acestuia la momentul transmiterii. Pentru ca capitalul social să fie format. 2. Capitalul social se consideră că a fost vărsat. sau poate scădea in rezultatul uzurii fizice sau morale. Obligaţia societăţii ce rezultă din alin. incorporale) cu valoare minimă egală cu cea a capitalului social. este expresia valorică a totalităţii aporturilor – in numerar sau in natură – cu care participanţii la o societate comercială contribuie. care permite subiectului de drept să se manifeste in circuitul civil. fiecare asociat trebuie să transmită aportul la care s-a obligat. fie in natură (bunuri materiale sau imateriale) fie in monedă străină capitalul social trebuie să fie exprimat in monedă naţională. (318)Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile fondatorilor. Capitalul social. potrivit căruia orice persoană dispune de un patrimoniu. obiectul schimbului. Insă bunurile care au fost obiectul aportului pot fi instrăinate de societate. in sens ingust. adică ca el se existe in realitate. In funcţie de obiectul de activitate al societăţii capitalul social minim este de o sumă mai mare. Pentru unele societăţi minimul este stabilit de actele normative. iar locul valorii acestui bun.113 şi 114 la constituirea patrimoniului acesteia.(1) este de a păstra la activ bani sau bunuri (corporale. ansamblul cărora formează. Chiar dacă obiect al aportului a fost un bun mobil sau imobil. lei etc. Indiferent de natura juridică a aportului fondatorului la capitalul social. şi capitalul propriu al acesteia. (320)Asociatul unic varsă integral aportul pană la data inregistrării societăţii comerciale. Prin termenul de vărsare se inţelege transmiterea banilor pe contul provizoriu al viitoarei societăţi sau pe contul de decontări a societăţii persoane juridice. numai atunci cand asociaţii au transmis integral aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. la activ. Temelia patrimoniului. bursă de mărfuri nu mai mic decat 1 mln. Reieşind din principiul general al dreptului. adică in lei. De exemplu dacă societatea este constituită sub formă de bancă ea nu poate avea un capital mai mic decat 32 mln. mai numit şi capital social sau capital nominal. Ulterior transmiterii valoarea bunului poate creşte in rezultatul unor imbunătăţiri aduse. potrivit art. adică preţul (in caz de vanzare).Una din condiţiile esenţiale ale constituirii şi funcţionării societăţii comerciale ca persoană juridică este inzestrarea acesteia cu anumite valori patrimoniale. societatea comercială i-a naştere cu anumite drepturi şi obligaţii civile. fond de investiţii nu mai mic decat 500 000 lei. Angajamentul asociatului de a transmite aportul la formarea capitalului trebuie fixat in actul de constituire şi nu trebuie să fie mai mic decat minimul stabilit de lege. partea socială sau acţiunile (in cazul cand bunul a fost transmis ca aport la capitalul social al altei societăţi) sau dreptul de creanţă.(317)Capitalul social determina valoarea minima a activelor pe care trebuie sa le deţină societatea comerciala. Este important de reţinut că capitalul social reprezintă o expresie valorică (bănească) a contribuţiilor asociaţilor societăţii şi nu este un ansamblul de bunuri transmise de aceştia. (319)Capitalul social se vărsa integral in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. la constituire. lei. va fi ocupat de contravaloarea care a obţinut-o societatea ca echivalent al bunului instrăinat.

acţiuni. bunul se consideră transmis la data inregistrării după societate. să se manifeste in circuitul civil in sensul realizării de beneficii la o parte din care va putea . valoarea căruia trebuie să fie egal cu mărimea capitalului social pană la data inregistrării de stat a societăţii in constituire.415/1999). (324)Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează dobanzi. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale (321)Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi in bani daca actul de constituire nu prevede altfel. acesta avand obligaţia să verse integral aportul său. oricare asociat are dreptul sa-i ceara in scris aceasta. Excepţie de la dispoziţiile alin.(3) se face pentru societatea care se constituie de un singur fondator. apoi bunurile nu pot fi transmise căci societatea comercială ca subiect de drept incă nu există şi deci nu poate să le primească. Dacă se transmit bunuri care se supun inregistrării (imobile.(3) din articolul comentat. mijloace de transport. stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o luna si avertizandu-l ca e posibila excluderea lui din societate. (325)In cazul in care asociatul nu a vărsat in termen aportul. 1. In legătură cu această obligaţie apare o problemă de ordin tehnic la transmiterea bunurilor. şi după inregistrarea societăţii acest cont se transformă in cont de decontări al acesteia. altele decat sumele băneşti. De aceia am vedea utilă o dispoziţie similară celei din art. permiţand acesteia să se constituie ca subiect de drept. (323)La data inregistrării societăţii comerciale. 34 din Legea nr. desene şi modele industriale etc. fiecare asociat este obligat sa verse in numerar cel puţin 40 procente din aportul subscris daca legea sau statutul nu prevede o proporţie mai mare.113 alin. asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale si asupra fracţiunii vărsate. 4. insă dispoziţiile respective trebuie să ţină cont de art.). obligaţiuni. asociatul trebuie să-l transmită in termenul stabilit de actul de constituire. fapt despre care trebuie notificat. Prin acesta el contribuie la formarea bazei materiale a societăţii. termen care nu poate să depăşească 6 luni de la data inregistrării.constă din bunuri. cu excepţiile stabilite de lege.8 din Regulamentul privind deschiderea şi inchiderea conturilor la băncile din Republica Moldova aprobat prin Hotărarea Băncii Naţionale nr. (322)Prestaţiile in munca si serviciile depuse la infiinţarea societăţii comerciale si pe parcursul existentei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. bunurile se transmit prin act de predare primire de către asociat sau reprezentantul acestuia către reprezentantul societăţii. mărci comerciale sau de producţie.1134/1997 potrivit căreia aporturile nebăneşti se predau prin proces – verbal de către fondatorii societăţii pe acţiuni organului executiv al acesteia in termen de o lună de la data inregistrării de stat a societăţii. Principala obligaţie asumată de fondator prin contractul de societate este cea de transmitere a aportului in capitalul social.(3) şi alin. (326)Daca nu vărsa aportul in termenul suplimentar. Articolul 113. Actul de constituire stabileşte termenul in care el trebuie să fie transmise aporturile de către fondatori. Dacă sumele băneşti se transmit pe un cont provizoriu deschis de fondatori pe numele viitoarei societăţi (vezi art. Din acestea rezultă că fondatorii sunt obligaţi să transmită o sumă de bani egală cel puţin 40% din aportul subscris de el pană la data inregistrării societăţii vărsandu-i pe aceştia pe un cont provizoriu. Restul aportului.

Asociaţii transmiţand aporturile işi unesc prin aceasta bunurile in scopul de a desfăşura o activitate comună. Prin aport se inţelege in mod obişnuit valoarea cu care un asociat contribuie la formarea capitalului social. Aportul in bani poate fi făcut cat in monedă naţională. aleg sau desemnează organele de conducere care vor realiza strategia. Pentru a putea face proba efectuării aportului de către fondator. execută alte acţiuni ce ţin de funcţionarea normală a societăţii.pretinde. aprobă sau resping rapoartele de gestiune şi control. Intinderea acestor drepturi depinde de proporţia (participaţiunea) care o deţine asociatul la capitalul social. drept care incorporează in sine dreptul de a participa cu drept de vot la adoptarea deciziilor. a planului de afaceri. 2.Eforturile care sunt depuse de asociaţi la infiinţarea societăţii comerciale ce privesc elaborarea actelor de constituire. Din dispoziţia alin. Aceste drepturi sunt de esenţa societăţii comerciale şi asociatul nu poate fi lipsit de ele. un document bancar prin care se confirmă transferul sau depunerea sumei de bani la contul societăţii. Că cel puţin 40% din capitalul social să fie transmise pană la inregistrarea de stat. 4. nu pot constitui ca aport la capitalul social. adică in lei moldoveneşti. Aportul făcut in monedă străină trebuie să fie exprimat in moneda naţională. Fondatorul sau asociatul care nu a transmis aportul in termenul stabilit de actul de constituire sau de lege el poate fi pus in intarziere de oricare din asociaţi.44 alin. Persoana care a transmis aportul in capitalul social nu poate pretinde pentru valoarea aceasta dobanzi de la societatea sau de la alţi fondatori. decid repartizarea dividendelor sau incorporarea acestora in capitalul social. care urmează a fi transmis in capitalul social a societăţii faţă de aporturile in bunuri materiale şi nemateriale. Aportul in bani poate fi depus la contul provizoriu bancar deschis special in scopul constituirii societăţii in numerar sau prin virament.(3) rezultă că cel puţin 40% din capitalul social trebuie să reprezinte sumele băneşti. Punerea in intarziere inseamnă că asociatului care nu şi-a onorat obligaţia cei revine i s-a amintit despre neexecutare şi i se stabileşte un termen suplimentar de a vărsa aportul . un proces verbal.114 alin. actul de transmitere a imobilului inregistrat la oficiul cadastral etc. dreptul de a obţine dividende. Participaţiunea la capitalul social deţinută de asociat mai este numit şi parte socială sau cotă parte sau acţiune prin care se reprezintă de fapt dreptul de creanţă.(3) stabileşte o triplă condiţie pentru constituirea societăţii comerciale. cel puţin 40% din capitalul social să fie in numerar şi că fiecare asociat este obligat să verse 40 % din aportul subscris.(1) stabileşte prezumţia că aportul se prezumă a fi făcut in bani dacă contrariul nu rezultă din conţinutul actului constitutiv semnat de fondatori. cand aceştia determină strategia de activitate a societăţii.(11) care prevede că pentru aporturile transmise pentru acţiunile emisiunii suplimentare poate fi plătită dobanda calculată dacă majorarea capitalului social nu a avut loc. Prin activitatea comună se inţelege colaborarea intre asociaţi la adunarea asociaţilor. şi dreptul la o parte din active in cazul lichidării societăţii. intre acesta şi societate trebuie să se intocmească un inscris. Dispoziţia alin. actul de transfer a hartiilor de valoare. incorporale mai numite şi aporturi in natură. 3. Alin. Legislaţia stabileşte proporţia minimă a aportului bănesc. indeplinirea formalităţilor de inregistrare etc. In calitate de aport la capitalul social cu răspundere limitată pot fi transmise sume de bani şi bunuri corporale. de exemplu un act de predare primire. contribuind prin aceasta la realizarea obiectului statutar. 5. Nu pot fi considerate ca aport la majorarea capitalului social orice alte activităţi depuse de asociaţi in timpul activităţii societăţii comerciale cu excepţiile stabilite de art. atat şi in monedă străină care circulă in Republica Moldova. Excepţie de la această regulă poate să fie şi dispoziţia din art. Asociaţii transmiţand aportul in proprietatea sau folosinţa societăţii comerciale dobandesc ca contra-echivalent al prestaţiei făcute un drept de creanţă. sume care trebuie să existe deja la momentul inregistrării de stat pe contul provizoriu al acesteia.(4).

obiectul aportului in natură pot fi bunurile corporale sub formă de terenuri. In cazul majorării capitalului social. dar nu mai tarziu de termenul indicat la art. tehnică de calcul.datorat. la impărţirea beneficiilor si a activului societăţii. Ca exemplu. .(3). O condiţie importantă pentru bunurile corporale aduse ca aport la capitalul social este că acestea să fie in circuitul civil. Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale (327)Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate in circuit civil. ci suportă consecinţele negative. valori mobiliare.(3) este lipsit de partea din capitalul social care-i revine. (331)Aportul in natura trebuie vărsat in termenul stabilit de actul de constituire. Se consideră in circuitul civil toate bunurile a căror circuit nu este interzis. drepturi de folosinţă a lucrurilor corporale (uzufruct). Circulă liber imobilele. insă acest tip de aport nu majorează partea asociatului din capitalul social. dar nu mai tarziu de 60 de zile de la adoptarea hotărarii de majorare a capitalului social. (6) stabileşte consecinţele neonorării de către fondator sau asociat a obligaţiei de transmitere a aportului. tehnologii precum şi alte drepturi patrimoniale. (329)Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societăţii de capital creanţele si drepturile nepatrimoniale. aportul se vărsa in termenul stabilit de adunarea generala. Articolul 114. Numai bunurile care vor putea fi utilizate in activitate de intreprinzător face societatea eficientă şi pot aduce asociaţilor beneficii. construcţii. adică să fie posibile de a fi utilizate in procesul de activitate a societăţii. Numai dacă nici in termenul suplimentar asociatul nu-şi onorează obligaţia el poate exclus din societate cu consecinţele indicate la alin. (332)Valoarea aportului in natura la capitalul social al societăţii comerciale se aproba de adunarea generala. (333)Aportul in creanţe se considera vărsat numai după ce societatea comerciala a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei. autoturismele. care insa nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. Prin bunurile incorporale care pot fi transmise in capitalul social sunt mărcile de producţie şi comerţ. In această situaţie el nu poate fi forţat să-şi onoreze obligaţia in natură. fiind lipsit şi de calitatea de asociat. mijloace de transport. 6. potrivit actului de constituire. produse alimentare şi alte bunuri a căror circuit nu este condiţionat. Bunurile care se transmit ca aport trebuie să fie utile. diverse utilaje şi mijloace de producţie. (328)Bunurile se considera a fi transmise cu titlu de proprietate daca actul de constituire nu prevede altfel. utilaje şi alte mijloace de producţie.112 alin. Alin. secrete de producţie. asociaţii au dreptul sa participe. (330)Asociaţii in societatea in nume colectiv si asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii in munca si la servicii cu titlu de aport social.(6). In schimbul acestui aport. Aport in natură este considerat şi aportul in muncă şi in servicii care-l pot să-l aducă asociaţii societăţii in nume colectiv şi societăţii in comandită. Adică el pierde dreptul asupra aportului care l-a făcut deja potrivit cerinţelor alin. Bunurile aflate in circuitul civil la randul său pot fi divizate in două categorii: • bunuri a căror circulaţie este liberă. Aportul in natură se consideră acel făcut in bunuri corporale(mobile şi imobile) şi cele incorporale. rămanand totodată obligaţi sa participe la pierderi. desenele şi modele industriale. tehnica de calcul.

Dreptul de proprietate asupra bunurilor transmise dă o stabilitate economică societăţii. Fondatorii. dar datorită calităţilor lor deosebite este inuman şi amoral de a le include in circuitul civil (a se vedea Legea privind transplantul de organe şi ţesuturi umane nr. Bunurile transmise in folosinţă au un regim juridic deosebit. Ca exemplu poate servi inregistrarea imobilelor in registrul de imobile. De fapt. Bunurile transmise in folosinţă pentru un anumit termen nu vor putea fi cerute inapoi pină la expirarea acestui termen. După transmiterea bunurilor.1999. Insă creanţele pot fi transmise ca aport la capitalul social al societăţilor pe persoane. precum şi obiectele care deşi. care datorită voinţei exprimate de fondatori devine translativ de proprietate.(3) stabileşte că alături de cele indicate la alin. Societatea duce riscul pieirii fortuite a bunurilor care-i aparţin. riscul va fi suportat de fondatorul care rămine proprietar. 1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni se stabileşte că bunurile proprietate publică pot fi transmise in capitalul social cu drept de folosinţă. cu care acesta va vota la adunările asociaţilor şi va putea pretinde la o parte din beneficiul repartizat. Bunurile transmise ca aport vor putea fi pretinse de asociat numai la lichidarea societăţii şi in cazul in care actul constitutiv prevede un asemenea drept. Sunt limitate in circuitul civil armamentul. substanţele explozibile şi narcotice. Dacă din conţinutul actului constitutiv sau a actului de transmitere nu se poate face concluzie cu care drept a fost transmis bunul corporal. pot satisface anumite nevoi. Similar bunurilor corporale trebuie de considerat transmise şi bunurile • .bunuri a căror circulaţie este limitată. materializat prin certificatul cotei de participare. altei persoane. Alin. In calitate de indiciu la evoluarea dreptului de folosinţă a unui bun poate fi luată mărimea arendei pe care ar plăti-o in prealabil societatea pentru utilizarea unui asemenea bun. Bunurile transmise in proprietatea societăţii sint scoase din patrimoniul fondatorului şi el nu mai este nici coproprietar. el va transmite dreptul său de creanţă. sau inregistrarea acţiunilor şi obligaţiunilor in registrul valorilor mobiliare. In capitalul social va intra numai valoarea dreptului de folosinţă. Fondatorul răminind obligat in faţa societăţii cu suma de bani care n-a fost valorificată de societate din dreptul de folosinţă asupra bunului pierit. Valoarea acestor bunuri nu intră in capitalul social.127 din Constituţie. prin Legea nr. In cazul pieirii fortuite a bunului transmis in folosinţă. legea stabileşte prezumţia că acesta este considerat transmis cu drept de proprietate.473 din 25.(7). prin dispoziţia actului constitutiv. adică a societăţilor in nume colectiv şi al societăţilor in comandită (a se vedea alin. De aceea actele de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile trebuie perfectate aşa cum prevede legislaţia. fondatorul dobandeşte un drept de creanţă (partea socială) asupra societăţii egal cu valoarea bunurilor transmise. precum şi altele a căror circuit este condiţionat de legislaţie Nu sunt in circuit bunurile proprietate publică indicate in art. cu ele sint garantaţi creditorii sociali şi ele servesc ca bază economică pentru activitatea de antreprenoriat. Fondatorul (asociatul) nu poate cere inapoi bunul transmis.06. insă nu pot fi vandute). adică atunci cand legea prevede ele trebuie să fie inregistrate in registrul public. iar in cazul in care doreşte să iasă din societate. sau a altui act de transmitere a aportului pot decide liber dacă bunurile corporale care servesc obiect al aportului se transmit in proprietatea sau in folosinţa societăţii şi in dependenţă de aceasta se face evoluarea. Această mărime prezumabilă este valoarea dreptului de folosinţă care se include in activul societăţii şi ca aport la capitalul social. In limita acestui aport asociatului i se acordă o parte socială. Transmiterea operează in temeiul contractului de constituire. obţinand echivalentul lui bănesc. potrivit căreia anumite organe umane pot fi donate.(1) adică cele scoase din circuitul civil nu pot servi ca aport la capitalul social al societăţilor pe capital (societatea cu răspundere limitată şi societatea pe caţiuni) creanţele şi drepturile nepatrimoniale.

pentru a obţine o cotă mai mare in capitalul social. care apar intre asociaţii ce depun aporturi băneşti şi cei ce depun aporturi in natură. O dispoziţie similară există şi art. Totuşi chiar şi evoluarea efectuată de expertul independent trebuie să fie aprobată de organul suprem al societăţii comerciale.41 alin(7) din Legea privind societatea pe acţiuni potrivit căreia dacă aportul nebănesc al fondatorului depăşeşte 10% din capitalul social sau bunul ce face obiectul aportului nu circulă pe piaţa organizată. mai numit şi asociat sau acţionar. al societăţii comerciale il are persoana fizică sau juridică care a participat la constituirea societăţii (fondatorul) . are o tendinţă inversă.(6) se stipulează că valoarea aportului este aprobat de adunarea generală. Potrivit art. Drepturile membrului societăţii comerciale (334)Membrul societăţii comerciale are dreptul: a) sa participe la conducerea si la activitatea societăţii in condiţiile stabilite de lege si de actul de constituire. la transmiterea bunurilor in capitalul social al societăţilor comerciale trebuie să se facă o evoluare de către un expert licenţiat. Calitatea de membru. Una din cele mai importante probleme care apar la transmiterea aporturilor in natură este şi evaluarea corectă a acestora. dar nimeni nu poate avea dreptul la intregul profit realizat de societate si nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea. sau pană la transmiterea de fapt al acestuia societăţii in cazul majorării capitalului social.(1). proporţional participaţiunii la capitalul social. (336)Daca organele de conducere refuza sa o facă. c) sa participe la repartizarea profitului societăţii. proporţional participaţiunii la capitalul social. membrul societăţii comerciale este in drept sa ceara. Practica arată că procesul de evaluare a bunurilor este unul anevoios. trebuie făcută reieşind din preţurile libere existente pe piaţă şi aprobate de fondatori pană la semnarea şi autentificarea actelor constitutive. limitele şi alte criterii de transmitere neexlusivă sau temporară a bunului incorporal se consideră că a fost transmis cu drept de proprietate industrială.5 alin. Cei care depun aporturi in natură tind ca bunul transmis de ei ca aport să fie evoluat la cel mai mare preţ posibil.incorporale. Prin alin. b) sa cunoască informaţia despre activitatea societăţii si sa ia cunoştinţă de cărţile contabile si de alta documentaţie in modul prevăzut de lege si de actul de constituire. Dreptul de proprietate industrială trece de la fondator la societate după inregistrarea transmiterii la AGEPI. Articolul 115. o parte din valoarea activelor ei ramase după satisfacerea creanţelor creditorilor.i) din Legea nr. in numele acesteia.(4) lit. in caz de lichidare a societăţii. Evaluarea. pentru a avea o influenţă mai mare in societate. Cel care depune aportul in bani. valoarea aportului se aprobă in temeiul raportului organizaţiei de audit sau a altei organizaţii specializate care nu este persoană afiliată a societăţii. acesta fiind ultima instanţă care poate accepta sau respinge valoarea bunului care se transmite. şi se datorează antagonismelor. deoarece el leagă aportul de folosul sau eficienţa pe care aceste bunuri o vor aduce societăţii. Dacă nu este stabilit termenul. adică organul suprem al societăţii comerciale.989/2002 cu privire la activitatea de evoluare. celorlalţi membri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat. (335)Actul de constituire poate prevedea si o alta modalitate de repartizare a profitului societăţii sau a activelor decat cea indicata la alin. d) sa primească. e) sa intreprindă alte acţiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire.

De regulă toţi asociaţii au dreptul de vot in cadrul adunării asociaţilor.şi a transmis aportul la capitalul social sau persoana care ulterior constituirii a dobandit prin acte juridice o parte (acţiuni) din capitalul social al societăţii comerciale. adică activele societăţii depăşesc valoarea capitalului social indicat in actul de constituire şi al capitalului de rezervă preconizat.(2) prevede că actul constitutiv poate să deroge de la regula proporţionalităţii. De asemenea el are dreptul să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării asociaţilor cu un anumit termen inainte de desfăşurarea şedinţei pentru a avea timp să se pregătească. Repartizarea beneficiului se face de regulă la adunările ordinare anuale ale asociaţilor care se desfăşoară după expirarea fiecărui an financiar. Tot odată legea interzice aşa numita clauză leonină.124 alin. Insă actul de constituire poate prevedea şi o repartizare şi mai frecventă.14 alin.(6) Legea nr. In societăţile pe acţiuni acţionarii au drepturi suplimentare stabilite expres de lege (a se vedea art.1134/1997) precum şi acţionarul interesat in incheierea unei contract de proporţii cu societatea emitentă (vezi art.116 alin. Dacă pentru asociatul societăţii in nume colectiv acest drept apare numai in cazul in care actul de constituire nu prevede altfel(art. Aceste drepturi ale membrului se nasc ca consecinţă a onorării de către acesta a obligaţiei principale indicate la art.1134/1997). Excepţie o fac acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale ale societăţii pe acţiuni (art. ale consiliului şi comisiei de cenzori dacă asemenea organe există. Fiecărui asociat i se acordă dreptul să facă cunoştinţă cu informaţia despre activitatea societăţii.(1). Societatea poate să repartizeze beneficii numai atunci cand el cu adevărat există.168 lit. In societăţile pe capitaluri potrivit actului de constituire există organ de control. i-a in legătură cu aceasta el trebuie să aibă acces la actele ţinute de societate. dreptul lui se extinde in aceiaşi proporţie şi asupra activelor societăţii care depăşesc după valoare capitalul social.1134/1997) Participarea asociatului la conducerea societăţii in calitate de membru al organului executiv sau al altui organ depinde de faptul dacă el este ales in această funcţie la şedinţa adunării asociaţilor sau la al altui organ stabilit de aceasta.26 din Legea nr. Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăţii.a) şi art. insă alin. Asociatul are dreptul să facă cunoştinţă cu actele contabile ale societăţii şi să facă copii de pe ele. Asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii din societatea in comandită au dreptul să participe personal la activitatea societăţii. procesele verbale ale adunării generale. Legea enumără cu titlu de exemplu. stabilind o altă regulă de repartizare a profitului.1134/2001) precum şi persoana care a procurat un pachet important de acţiuni fără respectarea condiţiilor impuse de lege (vezi art.86 alin. Potrivit regulii generale beneficiul se repartizează proporţional participării la capitalul social.84 alin. constă in a) dreptul acestuia de a participa la şedinţa adunării asociaţilor şi b) dreptul de vot la această adunare. indiferent de mărimea parţii care-i aparţine din capitalul social şi de numărul de voturi are dreptul să participe la lucrările adunării asociaţilor şi să se expună pe marginea chestiunilor care se discută.167 şi 168 din Codul civil şi art.(5) din Legea nr. apoi comanditatul prin esenţă are nu numai dreptul dar şi obligaţia de participa personal la activitatea societăţii in comandită.(1) lit. (comisie de cenzori sau auditor) asociatul poate cere organului de control să efectueze controlul respectiv (vezi art. potrivit căreia un asociat ar putea să pretindă tot profitul . Astfel fiecare asociat avand o parte nominală din capitalul social. Oricare asociat.(11) Legea nr.(29) lit. Asociatul are dreptul să pretindă la o parte din beneficiul societăţii proporţional părţii din capitalul social deţinute. luand in consideraţie alţi indici. In special asociatul este in drept să facă cunoştinţă cu actele constitutive şi modificările făcute la el.a).b) din Legea nr. In deosebi repartizarea mai frecvente poate să aibă loc in societăţile pe persoane in care asociaţii aduc ca aport şi prestaţiile in muncă şi in servicii.26 alin. unele drepturi ale asociatului pe care acesta il are in raport cu societatea comercială.1134/1997).

c) sa comunice imediat societăţii faptul schimbării domiciliului sau a sediului.(4). Principala obligaţie a asociatului societăţii comerciale este transmiterea aportului (participaţiunii) la care se obligă prin actul de constituire. sau acesta fiind persoană cu funcţii de răspundere face abuz de funcţia ocupată utilizand patrimoniul societăţii in propriul său interes sau incheind contracte cu conflict de interes. a numelui sau a denumirii. pană la proba contrara.(1) şi numai devreme de termenul art.112 alin. Dreptul la aceste active asociatul il realizează in condiţiile stabilite de art. Asociaţii pot să prejudicieze societatea prin intarzierea transmiterii aportului.(4). Asociaţii altor forme de societăţi transmit aportul in modul stabilit de actul de constituire insă cu respectarea dispoziţiilor art. b) sa nu divulge informaţia confidenţiala despre activitatea societăţii. Asociatul unic trebuie să verse aportul său indiferent de natura acestuia.112 alin.98.96 alin. iar aportul in natură pentru acţiunile subscrise se transmit in termen de o lună de la data inregistrării de stat. membrul nu are dreptul sa practice activităţi similare celei pe care o practica societatea. Articolul 116. Organul executiv stabilind care informaţie este confidenţială trebuie să ţină cont de dispoziţiile Legii nr.171/1994 cu privire la secretul comercial. d) sa indeplinească alte obligaţii prevăzute de lege sau de actul de constituire.(3) şi art. modul si termenele prevăzute in actul de constituire. . Prin alin. Obligaţiile membrului societăţii comerciale (337)Membrul societăţii comerciale este obligat: a) sa transmită participaţiunea la capitalul social in ordinea.113 alin. Acordul membrilor se prezumă.(3).(2). (338)Fără acordul societăţii de persoane. societatea poate cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului care rezulta din actele incheiate. alta informaţie necesara exercitării drepturilor si indeplinirii obligaţiilor societăţii si ale membrului ei.34 alin. Fiecare asociat al societăţii comerciale are dreptul la o parte din activele societăţii lichidate care au rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor.(3) legea permite asociatului societăţii comerciale de a intenta acţiuni indirecte către alţi asociaţi care prin acţiunile lor au păgubit societatea cerand acestora să despăgubească societatea. Acţionarii au obligaţia să verse intregul aport in numerar datorat pentru acţiunile subscrise de asemenea pană la inregistrarea societăţii (art. pană la data inregistrării societăţii comerciale (vezi art.realizat de societate sau ar putea fi absolvit total de la pierderile suportate de societate. Fiecare asociat are obligaţia să păstreze informaţia confidenţială ce ţin de afacerile societăţii. Care informaţie este considerată confidenţială pentru societate trebuie să decidă organul executiv. Incălcarea obligaţiei de confidenţialitate duce la dreptul societăţii de a pretinde despăgubiri de la persoana vinovată. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului se prescrie in termen de 3 luni de la data la care membrii au aflat sau trebuiau sa afle despre incheierea actului. (339)In cazul in care membrul incalcă prevederile alin. mărimea. pentru activităţile despre care membrii erau informaţi la data acceptării in calitate de membru. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii actului juridic.

Sinergia acestui fenomen poate avea atit efecte pozitive cit şi consecinţe negative pentru participanţii la circuitul civil. 2. Succesorul poate să nu fie admis la adunarea generală dacă in Registrul acţionarilor nu i-a fost inscris numele sau denumirea. Asemenea riscuri pot rezulta din crearea de grupuri de intreprinderi care permit intreprinderii dominante exercitarea influenţei sale in detrimentrul intreprinderilor dependente. Acesta ne avand dreptul să practice in nume propriu (intreprinzător individual) sau printr-o societate comercială constituită de acesta sau de membri familiei sale care acelaşi obiect de activitate. Asociatul poate să aibă şi alte obligaţii pe care şi le-a asumat prin actul de constituire. Prelim art. Actul de constituire trebuie să prevadă in acest caz şi consecinţele neonorării obligaţiei respective. Dispoziţiile articolelor 117 – 120 Cod civil reprezintă in forma. c) este una imperfectă.(1) lit.(2) stabileşte obligaţia de neconcurenţă pe care o datorează asociatul societăţii pe persoane. acţionarul nu poate invoca faptul că nu a fost informat despre convocarea adunării generale dacă el nu a comunicat despre schimbarea adresei sau a sediului său. Pe lingă crearea de monopoluri care afecteaza libera concurenţă.. Cauza principală constă in tendinţa economică de concentrare şi interferenţă a intreprinderilor in special in vederea reducerii costurilor de producţie. inclusiv prin constituirea comună unor intreprinderi mixte. 117-120 Cod civil. Adeseori. Origine şi excurs istoric. Incălcarea dispoziilor clauzei de neconcurenţă poate avea una din cele două consecinţe: fie repararea prejudiciului cauzat societăţii.Obligaţia pusă in sarcina asociatului prin alin. censecinţele negative se pot manifesta şi prin crearea de riscuri suplimentare pentru creditorii intreprinderilor sau asociaţilor minoritari ai acestora. de permisiune de a fabrica sub marca de producţie a acestuia. 117 – 120 1. decit o s-ar parea la prima vedere. Obligaţia de neconcurenţă nu va opera in cazul in care la data dobandirii calităţii de asociat in societatea pe persoane asociatul deja desfăşura această activitate. Acest fenomen constituie parţial. cooperarea economică sau strategică intensă intre două sau mai multe societăţi. care reglementeaza raporturi similare . Dreptul societăţilor comerciale şi alte ramuri de drept tratează in mare parte societăţile comerciale ca entităţi independente din punct de vedere juridic si economic. raporturile dintre societăţi şi anumiţi participanţi la circuitul civil sint mult mai stinse. obiectul de reglementare al dispoziţiilor art. Realitatea economică şi reglementarea juridică. insă. De exemplu actele unor societăţi cu investiţii străine investitorii străini işi asumă obligaţia de a realiza producţia fabricată de societate. conţinutul şi domeniul de aplicare o premieră in cadrul legislaţiei Republicii Moldova. etc. (inter)dependenţa economică de un furnizor sau distribuitor. Reglementarea a fost inspirată de legea germana privind societaţile pe acţiuni (§§ 15 – 19 Aktiengesetz din 1965). care participă la circuitul civil prin intermediul incheierii de contracte sau prin alte mecanisme. desfacere şi administrare precum şi a limitării riscurilor economice şi a răspunderii juridice. alături de alte norme de drept. acestea putind exista alternativ sau cumulativ. şi trei luni de la data cand societatea a aflat său era obligată să afle. fie să ceară asociatului vinovat ca acesta să-i cesioneze drepturile şi oblgaţiile pe care acesta le-a dobandit prin actul juridic incheiat in dauna societăţii. Intensitatea raporturilor se poate manifesta in moduri diverse: participarea considerabilă la capitalul social al societăţii sau dispoziţii din actul constitutiv al societăţii care permit influenţarea deciziilor luate de către societate. Alin. Dreptul societăţii de a cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor se prescrie cu termenul de maxim un an de la data efectuării actului prin care s-a incălcat pactul de neconcurenţă. De exemplu. ci asociatul suportă consecinţele toate consecinţele negative ce vor surveni. Societatea nu-l poate sancţiona pe asociat pentru neonorarea obligaţiei respective.

de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. 120 alin. in forma actuală. aplicarea anumitor norme speciale. In afara dispoziţiilor legilor speciale privind societăţile comerciale. unele norme se află intr-un raport de interdependenţă cu dispoziţiile Codului civil sau au efecte indirecte asupra acestora.A. 3. 4. 117-120 Cod civil au suferit pe parcursul elaborării codului civil modificări esenţiale. 117-120 Cod civil faţă de dispoziţiile paralele din dreptul german şi din versiunea iniţiala a codului civil se datorează mai puţin unei concepţii proprii a legislatorului moldovean. Asemenea raporturi pot cadea de asemenea sub incidenţa altor ramuri speciale de drept. care. constituie o nouă formă de organizare in sens juridic. Dispoziţiile art. Totodată. 117-120 Cod civil. obiectul de reglementare a normelor speciale privind societăţile comerciale. dreptul subsanţial ca atare. care poate atrage. Codul civil nu conţine norme de drept substanţial privind raporturile intre intreprinderi afilate. cit percepţiei neadecvate a complexităţii raporturilor juridice reglementate. care se aplică asupra societăţilor pe acţiuni. 117-120 Cod civil constă. Asemenea situaţii pun problema unei eventuale coliziuni a normelor aplicabile. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. concretizarea şi sistematizarea raporturilor intre intreprinderi care urmeaza a fi calificate drept raporturi de afiliere. se aplică de către jurisprudenţă şi literatură raporturilor juridice dintre toate formele de societăţi comerciale. imprecisă a definiţiilor §§ 15 – 19 Aktiengesetz. Modifcarile efectuate in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil in parlament a condus la aparitia unor definiţii incomplete. 117-120 Cod civil nu prevăd efecte juridice concrete. de aceea. Acestea urmează a fi. Prin intermediul definiţiilorilor legale se urmăreşte identificarea. Legea S. Concepţia dreptului german a fost recepţionată in Codul civil doar parţial. Odată identificate legea poate prevedea măsuri preventive adecvate. Cu excepţia art. Aceste inadvertenţe urmeaza a fi eliminate şi completate prin interpretarea teleologică si sistematică adecvată a conţinutului dispoziţiilor 117-120 Cod civil. pentru asociaţii minoritari. şi dispoziţii speciale. Concretizarea raporturilor de afiliere presupune determinarea formelor in care raporturile de afiliere pot aparea. Versiunea proiectului de Cod civil propusă parlamentului pentru prima lectură continea definitii consistente si neechivoce. Pe lingă acestea legea SA germană mai conţine in §§ 291 urm.. Scopul secundar al dispoziţiilor privind societăţile comerciale afiliate constă in crearea unei baze normative comune şi uniforme pentru actele normative speciale (subsecvente Codului civil) referitoare la raporturile juridice de afiliere. reieşind din specificul fiecărei societăţi comerciale. a. §§ 311 urm. asupra cărora vom reveni in context context mai jos. altfel decit asociaţii privaţi. Dispoziţiile ancorate in art. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. 1 Cod civil. in crearea unui cadru juridic general pentru reglementarea fenomenului intreprinderilor afiliate. Conţinutul normelor 117-120 Cod civil constituie doar o preluare incompletă şi. Concernul in sensul art. Concretizarea are drept scop subsumarea raporturilor concrete intre intreprinderi unei anumite categorii de raporturi de afiliere. intrebări deosebite ridică indeosebi următoarele reglementări. Grupurile financiar industriale (GFI). dupa caz. reglementările art. prezintă pericolul coliziunii de interese єi. Inconsistenţa art. 117 Cod civil. pentru creditorii acestor intreprinderi sau pentru ordinea publică in general. prin intermediul analogiei. Scopul reglementării. germană conţine in §§ 15 – 22 definiţii legale generale. Legislaţia cu privire la GFI (Legea .intre intreprinderi afiliate. Intreprinderi afiliate in cadrul altor acte normative. Scopul primar al dispoziţiilor art. ca urmare. de exemlu. 3 Cod civil. 118 alin. Prin sistematizare trebuie de inţeles elementele organizatorice ale dispoziţiilor art. 117-120 Cod civil se aplică raporturilor juridice indicate in art. Identificarea acestora inseamnă stabilirea raporturilor care conţin riscuri potenţiale pentru intreprinderile angajate in raporturile de afiliere.

b Codul fiscal 1163/1997 se urmăreşte stabilirea sferei contribuabililor. dispoziţiile legislaţiei civile fiind aplicabile doar in cazul lipsei unor dispoziţii speciale (Art. ar constitui un mod mai adecvat pentru determinarea cercului de contribuabili datorită caracterului mai extensiv al definiţiei de “influenţă dominantă” faţă de cea a “controlului”. Legislaţia contabilităţii conţine norme proprii de definire a raporturilor intre intreprinderi (vezi HMF 174/1997. “Contabilitatea investiţiilor in intreprinderile asociate” – in continuare S. şi anume garantarea unei concurenţe loiale intre participanţii la circuitul economic prin intezicerea şi sancţionarea practicilor de limitare sau obstucţionare a concurenţei. 117-120 Cod civil. Dispoziţiile art. 1 Cod civil. inclusiv prin intermediul analogiei legii conf.N. 117 urm. sau prin realizarea operatiilor materiale dintre investitor si intreprinderea asociata. element determinant al intreprinderii fiice. 117-120 Cod civil. O intreprindere membră a unui GFI poate constitui. 119 alin. 117 Cod civil. Intreprinderi asociate. 28). intrucit acestea au drept obiect de reglementare parţial intreprinedrile care constituie şi obiectul art. d. 4 a S. Deşi definiţia “influenţei notabile” corespunde in mare măsură celei a “influenţei dominante” din art. Cod civil. 5 pct. Acestea se referă indeosebi la componenţa heterogenă a grupului. b. Influenţa notabilă presupune deţinerea unei cote de 20-50% din capitalul social a intreprinderii. aceste norme constituie. lex specialis faţă de dispoziţiile art. inregistrarea obligatorie a grupului. 117-120 Cod civil. in cazul lipsei unei dispoziţii speciale. Indreprinderile mixte sint intreprinderile “controlate mixt”. adică autorizarea investitorului de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de producţie ale intreprinderii deţinute. 117 urm. au drept scop crearea unui cadru juridic pentru protecţia intereselor intreprinderilor dependente. 1 Cod civil. 2 Legea 1418/2000). Definiţiile legislaţiei contabile sint importante. Elementul de calificare drept intreprindere asociată il constituie “influenţa notabilă” a unei intreprinderi asupra alteia. Definiţiile legislaţiei contabile nu se suprapun integral cu definiţiile prevăzute de art. Asemenea dispoziţii sint aplicabile concomitent şi alături de art. datorită scopului lor special. şi in special noţiunea de “influenţă dominantă” prin art. fiice si mixte. 117120 Cod civil poate atrage aplicarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei (Legea 1103/2000). Dispoziţiile art. după caz. natura contractuală a acestuia. Controlul. 28 fac distincţia intre intreprinderi asociate şi intreprinderi fiice. In ce măsură art. se prezumă a exista in cazul deţinerii unei cote mai mare de 50% din capitalul statutar. 117-120 Cod civil. 119 alin. dar fara a detine dreptul de control asupra acestor politici. 117 Cod civil constă in condiţiile şi particularităţile speciale de constituire şi funcţionare a unui GFI. 12 lit. dacă nu sunt intrunite condiţiile de constituire a unui GFI. Intrucit prin art. Legislaţia fiscală (Codul fiscal 1163/1997) foloseşte termenul general de persoană interdependentă pentru definirea paţială a raporturilor in sensul reglementat de art. 117. 1 Cod civil. 5 alin. a asociaţilor minoritari si a creditorilor acestora. ori prin furnizarea de informatii tehnice esentiale. rămine o intrebare de competenţa organelor fiscale.C. dimpotrivă. sau prin schimbul de personal de conducere. 117-120 Cod civil. Standardul Naţional de Contabilitate 28. 117 urm. vom fi in prezenţa unei forme de intreprinderi afiliate menţionate la art. Distincţia de bază intre intreprinderile membre a unui GFI şi intreprinderi afiliate in sensul art. şi o intreprindere afiliată in sensul art.1418/2000) constituie lex specialis faţă de art. etc. adica atunci cind două intreprinderi participă la capitalul social al altei intreprinderi cu o cotă de 50%. c. 117-120 Cod civil. Cod civil.. realizată prin reprezentarea in consiliul directorilor sau in organul de administraţie echivalent al intreprinderii asociate sau prin participarea la procesul de elaborare a politicii financiare şi de producţie. 117-120 Cod civil vor fi aplicate doar in mod complementar.N. Concentrarea şi/sau interferenţa intreprinderilor in sensul art. Legislaţia privind protecţia concurenţei urmăreşte un alt scop decit art. In masura in care raporturile in cadrul unui GFI pot fi subsumate şi art. Monopoluri. Definiţiile pct. 117-120 Cod civil.C. Persoane interdependente. nu şi viceversa. ultima este mai . art.

Este vorba de „dreptul societăţilor comerciale afiliate”. 118-120 Cod civil. Definiţia concretă a intreprinderilor cu participaţiune reciprocă urmează a fi elaborată de catre literatură şi jurisprudenţă. 117. 4. in raporturile dintre ele. d) intreprinderi cu participatiune reciproca. introducindu-se modificări substanţiale. 117 Cod civil) conţinea noţiunea de „intreprinderi inrudite”. 117 Cod civil. Acest termen cuprinde formele de intreprinderi afiliate reglementate in art. 117 Cod civil introduce termenul cumulativ de “societăţi comerciale afiliate”. 1 Cod civil. considerăm necesară racordarea definiţiilor legislaţiei contabile la noile dispoziţii cadru ale art. 117 lit. 117Cod civil. Acestea sunt definite in concret in art. 2. Proiectul de bază al Codului civil propus spre aprobare Parlamentului in luna mai 2000 art. Aspecte generale 1. 117 Cod civil introduce o nouă reglementare in cadrul dreptului societăţilor comerciale. Prin aceasta se urmăreşte crearea fundamentului juridic pentru normele . 117-120 Cod civil acestor norme constă in normarea raporturilor de afilierea şi sistematizarea acestora. evoluţiei si fluctuaţiei patrimoniului intreprinderilor – fundamentul raspunderii intreprindrii pentru obligaţiile sale –. definiţia “influenţei dominante” fiind suficientă pentu reglementarea raporturilor de afiliere. 3. c) intreprinderi ale concernului. Articolul 117. Funcţia reglementării. 207 proiect a devent art. 120 alin. Luind in consideraţie scopul art. cu alte cuvinte un cadru juridic care cuprinde intreprinderilor afiliate in una din formele prevăzute in art. Funcţia art. constituind totodată dispoziţia legală generală privind societăţile comerciale afilate. II. 117-120 Codul civil. d Cod civil nu contine o reglementare speciala in articolele subsecvente. III). Societatile comerciale afiliate Se considera societati comerciale afiliate societatile care.cuprinzătoare decat prima (inra art. 118-120 Cod civil. Obiectul si scopul normei. Scurt istoric. 1 Cod civil. 120 alin. In privinţa intreprinderilor mixte cunoscute de legislaţia contabilităţii trebuie de menţionat si noua reglementare a art. In cadrul lecturilor in parlament art. De remarcat este faptul că art. In comparaţie cu legislaţia contabilităţii Codul civil introduce şi posibilitatea instituirii influeţei dominante prin incheierea unor contracte speciale sau integrării intr-o altă intreprinderi conform art. 207 (corespondentul art. Dispoziţiile codului civil nu conţin termenul de control. sint: a) intreprinderi in posesiune majoritara si intreprinderi cu participatiune majoritara. Art. 118 alin. Sistemul reglementării. o definiţie mai flexibilă a “intreprinderii in posesiune majoritară” fiind prevăzuta la art. 117 Cod civil expresia „independendent din punct de vedere juridic”. 117 Cod civil prevede patru forme de afiliere. I. Art. 2 Cod civil. Noţiunea şi terminologia se articula din punct de vedere terminologic şi sistematic cu formularea generală a titlului § 9 (art. Art. 117-120 Cod civil (supra 3) şi scopul legislaţiei contabilităţii de a asigura o evidenţă a schimbarii. De asemenea a fost omisă din noţiunea iniţială in actualul art. b) intreprinderi dependente si dominante. Scopul normei ţine de natura tehnicii legislative şi constă in simplificarea trimiterilor la formele de intreprinderi afiliate in cadrul Codului civil sau a altor acte normative speciale prin folosierea unui termen general şi cumulativ pentru toate formele de afiliere. 207 – 211 proiect Cod civil) de „intreprinderi inrudite”. iar termenul de „inrudit” a fost inlocuit cu „afiliat”. Astfel termenul de „intreprindere” din cadrul noţiunii iniţiale a fost substituit cu termenul de „societate comercială”.

II. 119 Cod civil.M. 117-120 Cod civil sint definiţii neutre in ceea ce priveşte forma societăţilor comerciale.. şi. c) In al doilea rind domeniul de aplicabilitate este evident. 117-120. 119 Cod civil. 118 alin. dacă luăm in considerare modificările efectuate de către parlament (sus Prelim art. 118. se pune problema. de a limita domeniul de aplicare a normelor numai asupra societăţilor comerciale. b) Aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale rezultă in primul rind din sistemul reglementării societăţilor comerciale. indiferent de naţionalitatea acestora. anume de a cuprinde toate raporturile de afiliere intre intreprinderi. fiind ancorate in cadrul dispoziţiilor generale privind toate formele de societăţi comerciale. in urma atribuirii acesteia a paricipaţiunilor intreprinderii C. Dacă. spre exemplu. dependentă sau a concernului in forma unei societăţi comerciale. 117-120. Legea aplicabilă se stabileşte conform dispoziţiilor dreptului internaţional privat. Cod civil unui raport cu elemente de extraneitate.speciale de protecţie a drepturilor şi intereselor intreprinderilor dependente. 117 urm. pe de altă parte. Cod civil. societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. Această restricţie este nevoie de a fi exstinsă prin intermediul interpretării normelor şi a noţiunii de intreprindere in sensul producerii de efecte juridice depline (infra art. de a accentua aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale. 3. Intenţia este clară şi binevenită in măsura in care este vorba de o intreprindere in posesiune majoritară. Societăţi comerciale. Numai in acest caz este posibilă elaborarea eficientă prin intermediul normelor speciale a unor sisteme de protecţie a asociaţilor minoriatari sau creditorilor intreprinderilor dependente. pe de o parte. art. in ce masură raportul intre A şi C poate fi calificat drept raport de dependenţă conform dispoziţiilor art. Cod civil. O importanţă deosebită o constituie aplicabilitatea normelor privind raporturile de afiliere asupra societăţilor de capitaluri datorită principiului răspunderii limitate a asociaţilor sau acţionarilor acestora. societatea in nume colectiv şi societatea in comandită. Intenţia legiuitorului a fost. 2. 117. Aspecte legate de raporturile cu elemente de extraneitate. In cazul in care legea aplicabliă este legea R. 117 urm. adică atit asupra societăţilor comerciale de persoane. 2 Cod civil. 117 urm. Reducerea aplicabilităţii normei numai asupra societăţilor comerciale in cazul in care este vorba de o intreprindere cu participaţiune majoritară sau dominantă nu corespunde pe deplin scopului normelor art. Codul civil nu prevede nici in cadrul dispoziţiilor art. Terminologia iniţială a proiectului (art. numai in acest fel putind fi realizat scopul normelor art. Cod civil se aplică şi intreprinderilor străine care indeplinsec condiţiile din ipoteza normelor in cauză. a) Definiţiile art. b) Probleme speciale apar in situaţia atribuirii (imputaţiei) paticipaţiunilor la capitalul social sau a influenţei unei intreprinderi străine asupra altor intreprinderi naţionale sau străine (infra art. I 1) asupra dispoziţiilor din proiectul de bază a Codui civil. 207 proiect) „intreprindere inrudită” a fost inlocuită cu cea de „societate comercială afiliată”. deţine o paticipaţiune majoritară in capitalul social al intreprinderii naţionale B. 118. Ele sint aplicabile asupra tuturor formelor de societăţi comerciale indicate la art. VI) . II-V). asociaţilor minoritari şi a creditorilor acestor intreprinderi. presupune că legea aplicabilă este Codului civil sau alte normelor speciale modloveneşti care atrag după sine aplicarea art. de exemplu in cazul in care asociatul majoritar este o intreprindere străină. intreprinderea străină A deţine o participaţiune in capitalul social a intreprinderii naţionale B. atunci definiţiile art. Una din dispoziţiile speciale din cadrul Codului civil este art. In cazul amintit mai sus intreprinderea A va fi. iar intreprinderea străină C. dispoziţiile art. 117 urm. cit şi societăţilor de capitaluri. 117 urm. 106 alin. dependentă de intreprinderea străină A in sensul art. 117-120 Cod civil de a cuprinde toate formele şi cazurile de afiliere intre intreprinderi. de asemenea . Domeniul de aplicare 1. 2. nici in cadrul dispoziţiilor speciale referitoare la formele societăţilor comerciale excepţii de la aplicabilitatea acestor norme. Răspunsul este afirmativ. a) Aplicarea dispoziţiilor art.

fie persoană fizică. sint societăţi comerciale afiliate in sensul art. Intreprinderea poate. antreprenor individual. Legea nu defineşte acest termen. fizică sau juridică. 126 Legea 632/2001). In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. care. 2.intreprindere dominantă faţă de intreprinderea naţională B. Cod civil. etc. a.) sau in cazul activităţii practicate de către o cooperativă. 117 lit. 207 proiectul de bază) de concepţia legiuitorului german. arhitect. Textul legii este clar doar la prima vedere. intrucit ele constituie concentrarea. prezintă pericolul coliziunii de interese єi ca urmare de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. medic. de asemenea. indiferent de scopul comercial sau necomercial al acestei intreprinderi. Toate sint intreprinderi. din cauza dificultălii de a defini acest termen a lăsat noţiunea de intreprindere deschisă. introduc şi folosesc termenul de intreprindere. 2). 117 urm. jurnalist. o persoană juridică nu este intreprinderea inseşi. a mijloacelor de producţie. Aceaşi soluţie este valabilă şi pentru situaţia in care o terţă persoană. fie de a face „uz” de capacitatea persoanei fizice. avind un conţinut ambiguu. in raporturile dintre ele. etc. . 1 Cod civil. reducind noţiunea de intreprindere la aceea de societate comercială: „se consideră societăţi comerciale afiliate societăţile. b) Legiuitorul moldovean nu defineşte raportul dintre societatea comercială şi intreprindere. legiuitorul moldovean a modificat in cadrul lecturilor proiectului de bază a Codului civil in parlament definiţia iniţială din proiect. fie (reeşind din raţionamente economice sau din scopul intreprinderii) de a face uz de forma juridică a unei persoane juridice prevăzute expres de lege.. că efectele juridice prevăzute pentru raporturile de afiliere in dispoziţiile normelor speciale nu vor fi eludate prin inventarea şi folosirea intenţionată a unor structuri cu elemente de extraneitate. Pentru participarea acesteia la circuitul civil este nevoie de un titular de drepturi şi obligaţii. III..” (supra I. sau realizării unor scopuri determinate (vez de ex. de aceea. art.) nu este intreprinderea inseşi. după caz. capital financiar sau capital uman in vederea creării sau sporirii de valori. Această soluţie este necesară pentru a garanta. Intreprinderea (in sine) nu este susceptibilă nici de capacitate de folosinţă şi nici de exerciţiu. fie pesoană juridică. O intreprindere există şi in cazul desfăşurării unei activităţi de către antreprenorii individuali. noţiunea de intreprindere inseşi este neutră. 118 alin. ea cuprinzind toate formele de intreprindere fără distincţii. 117 (art. Grupa de elaborare a Codului civil s-a lăsat inspirată la formularea art. In acest sens orice intreprindere este nevoită. termen folosit in art. participa la circuitul civil numai prin intermediul unui purtător de drepturi şi obligaţii. Mai mult. Generalităţi privind noţiunea de intreprindere 1. altfel decit asociaţii privaţi. asociaţie sau instituţie. ci doar titularul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. Privind acest aspect din perspectiva titularului inseamnă: o persoană fizică (de ex. organizarea şi utilizarea. ci numai purtătorul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. Societatea comercială X care deţine o participaţiune majoritară in capitalul social al societatii comerciale Y. Pentru acoperirea tuturor categoriilor de asociaюi a unei societгюi comerciale legea foloseєte termenul de intreprindere. c) Noţiunea de intreprindere se deosebeşte de cea a societaţii comerciale. sint intreprinderi . 117 urm. Acelaşi lucru este exprimat dacă folosim expresia de intreprindere X şi Y. care. fundaţie. a) Art. La citirea textului de lege se creează impresia unui semn de egalitate intre aceste două instituţii. a practicării independente a unei activităţi profesionale libere (avocat. Din punct de vedere juridic. Caracterul neutru. legea prevăzind in mod expres subiectele care dispun de asemenea capacitate. dacă analizăm formularea textului in detaliu. arhitect. străină deţine in nume propriu insă in contul unei alte intreprinderi naţionale sau străine participaţiuni la o intreprindere naţională sau exercită influenţa asupra unei asemenea intreprinderi in contul altuia. Principiu.

Cercul acestora trebuie determinat astfel. a căror titular [purtător] de drepturi şi obligaţii este o societate comercială indicată la art. 117 Cod civil. Cod civil. Cod civil. 117 urm. Cod civil. Intreprinderile care urmează a fi protejate prin crearea une baze normative in forma art. Cod civil. Cod civil 1. insă. Cod civil sint intreprinderile organizate in forma uneia din societăţile comerciale indicate la art. Măsura in care noţiunea de intreprindere protejată de art. V. Cod civil pot fi extinse prin analogia legii conform art. 118-120 Cod civil. incit scopul urmărit de art. 1 Cod civil şi asupra intreprinderilor in alte forme juridice organizare. 117 urm. Intreprindere in acest context este orice asociat. Reducerea sferei intreprinderilor la cele purtate de o societate comercială restringe implicit şi sfera intreprinderilor care.. 117 urm. 117 Cod civil riscuri menite tocmai de a fi cuprinse de definiţiile art. Calitatea de intreprindere obiect de protecţie a art. Alte forme de organizare. a) Privită din această perspectivă reglementarea art. De aceea. 117-120 Cod civil. Pentru aceasta este nevoie de a distinge intre trei categorii de intreprinderi şi anume intre intreprinderile protejate de art. Noţiunea de intreprindere (dominantă) 1. că acesta din cauza acestor interese . Aceste intreprinderi reprezintă punctul de pornire a reglementării. 117 urm. ci in calitate de adresat al dispoziţiilor legale. dispune şi de alte interesse economice. dacă intreprinderea in forma societăţii comerciale participă la rindul ei in captialul social sau deţine voturi a unei alte intreprinderi. care. intreprinderile dependente şi intreprinderile dominante. identificarea tuturor raporturilor intre intreprinderi care prezintă riscuri potenţiale pentru participanţi (vezi Prelim. fără a activa sub egida unei societăţi comerciale.2. Cod civil nu exlude insă şi existenţa concomitentă a calităţii de intreprindere dominantă sau dependentă (infra V. pentru asociaţii minoritari sau pentru creditorii intreprinderii. deci. 117 urm. dacă necesitatea protecţiei intereselor unor asemenea intreprinderi este comparabilă cu situaţia presupusă de art. ci a altui subiect capabil de a fi purtător de drepturi şi obligaţii. In acest context nu este vorba de o intreprindere in calitate de obiect al normei. Noţiunea intreprinderii reieşind din scopul normelor art. reieşind din locul dispoziţiilor art. 117 urm. care ar cuprinde toate constelaţiile posibile ale art. Cod civil şi anume de a cuprinde toate raporturile intre intreprinderi care prezintă riscuri pentru intreprinderea dependentă. aceasta nu corespunde pe deplin scopului art. IV. Aceasta rezultă atit din locul dispoziţiilor art. 118 in cadrul sistemului Codului civil cit şi din scopul art. Cod civil trebuie interpretată in sensul intenţiei legiuitorului moldovean de a selecta dintr-o multitudine de intreprinderi posibile numai acele intreprinderi. 3). să poată fi realizat. Acest raţionament. 106 alin. 117 urm. Noţiune. 117 urm in cadrul Codului civil. lipsa unei reglementări exprese nefiind intenţionată. 2 Cod civil. 106 alin. 117 urm. 117 urm. Or. Scopul art. O asemenea extindere poate fi acceptată. urmează a fi discutat in literatură şi decis de jurisprudenţă. nu există. 117-120 Cod civil. 117-120. 2 Cod civil. care datorită naturii şi inentsităţii acestora fundamentează ingrijorarea serioasă. indiferent de natura şi forma juridică de organizare a acestuia. VI). pe lingă participaţiunea in capitalul social al societăţii. este necesară o interpretare teleologică a noţiunii de intreprindere pentru derterminarea cercului de intreprinderi care sint cuprinse in cadrul dispoziţiilor normative ale art 117 urm. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic pentru cuprinderea şi prevenirea pericolelor coliziunii de interese inre societate şi asociaţi şi prin aceasta a prejudiciilor potenţiale care pot fi cauzate societăţii de către asociaţii ei. prezintă ca urmare a existenţei unui raport indicat in art. 117 urm. ele constituind. Societăţile comerciale. 5 alin. 117 urm. Intreprinderi obiect de protecţie a art. Raţionamentul legiutorului (a parlamentului in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil) este firesc. 2. 117 urm. işi pierde valoarea. Cod civil. obiectul de protecţie a dispoziţiilor normative. dacă il analizăm din punctul de vedere a scopului art. b) O noţiune generală a intreprinderii in sensul utilizat de art. art.

care practică o intreprindere riscantă insă cu un coieficient de ciştig ridicat. că desfăşurarea activităţii de intreprinzător (individual sau organizat intr-o anumită forma juridică) in afara participaţiunii in societate prezintă in mod tipic pericolul promovării pe seama societăţii a intereselor propriei intreprinderi. 117 urm. dacă nu sint indeplinite şi alte condiţii. O „participaţiune considerabilă” sau „număr de voturi considerabil” se calculează in acest caz luind in consideraţie şi principiile de atribuire a participaţiunilor. nelimitindu-se la una strict comercială. Conexiunea intereselor economice. dacă posibilitatea unui conflict de interese in detrimentul societăţii nu poate fi exclus. 117 urm. aţionarul influent in societatea pe acţiuni X este concomitent asociat in societatea cu răspundere limitată Y. 117 urm. Cod civil. că asociatul se va comporta din cauza intereselor condiţionate de participaţiunea importantă in detrimentul societăţii. dacă şi in ce condiţii un asemenea asociat poate fi calificat intreprindere in sensul art. de ex. in detrimentul acesteia. Raţionamentul constă in faptul. Deşi un asemenea scenariu este cel mai probabil in cazul in care asociatul deţine in societatea Y o participaţiune majoritară. 2. nesesară o participaţiune considerabilă intro altă intreprindere. de participaţiuni in capitalul social sau a unui număr de voturi al unei (sau mai multor) alte societăţi comerciale (participaţiune multiplă) pune problema. O ingrijorare este serioasă atunci cind in circumstanţele concrete un comportament in detrimentul societăţii este de aşteptat sau nu poate fi exclus. Activitatea de intreprinzător trebuie inţeleasă extensiv. cind un asociat influent are şi alte interese economice in afara societăţii date datorită participaţiunii sale considerabile intr-o altă intreprindere. Indispensabil este in acest caz ingrijorarea serioasă privind coliziunea de interese cauzată de intensitatea sau de natura altor interese economice ale asociatului. alături de participaţiunea intr-o societate. datorită existenţei neechivoce a unor interese economice ale intreprinderii pe care o desfăşoară in afara participaţiunii. VI). insă. Intrebarea este relevantă in special in cazul acţionarilor care deţin concomitent acţiuni la mai multe societăţi pe acţiuni. Cod civil. că un asemenea asociat va da prioritate altor intereselor economice decit celor ale societăţii. va fi tentat de a canaliza mijloace financiare din societatea X in societatea Y pentru a mări şansele de ciştig. Decisiv este pericolul care se naşte pentru societate atunci. Cod civil. Aceeaşi soluţie o implică şi desfăşurarea unei profesii libere. respectiv voturilor deţinute prin intermediul altor intreprinderi (infra art. simpla concentrare a voturilor mai multor asociaţi in miinile unui asociat prin contracte speciale nu duce la transformarea acestuia in intreprindere. In acest caz persistă posibilitatea. Important este existenţa unor interese economice suplimentare participaţiunii in societate. Participaţiunea multiplă poate constitui un element constituant al calităţii de intreprindere in sensul art. Condiţia desfăşurării unei activităţi concrete in cadrul intreprinderii uneia din societăţi sau a unei activităţi de coordonare a intreprinderilor exercitatete de societăţile in care este asociat nu este necesară. că un asemenea asociat exercită o influenţă asupra societăţii. Acelaşi . comerciaţi. Irelevant este şi faptul. c) Deţinerea concomitentă de către un asociat. De asemenea. Aceasta este valabil şi pentru un asociat majoritar. 118. asociaţii antreprenori individuali. pe care o are datorită calităţii sale de asociat. precum şi modul exercitării influenţei. 117 urm.. fermieri sint intreprinderi in sensul art. care să permită prezumţia unei coliziuni de interese.ar putea exercita influenţa asupra societăţii. „Participaţiunea considerabilă” nu se cofundă cu noţiunea de participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere. b) Necesar şi suficient este desfăşurarea de către asociat unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. Pentru calificarea unei participaţiuni drept „considerabilă” este suficientă asumarea prezumţiei (ingrijorării serioase). Pentru aceasta este. De ex. a) Simpla participaţiune in capitalul social al unei societăţi comerciale nu-l califică pe asociat drept intreprindere in sensul art. Dacă. un asemena comportament nu poate fi exclus nici in cazul deţinerii unei participaţiuni minoritare in aceasta.

şi de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. Aceeaşi soluţie o necesită (cu atit mai mult) şi cazul in care societatea holding pe lingă administrarea participaţiunilor considerabile a altor asociaţi exercită şi o activitate de intreprinzător proprie. de ex. 117 urm.rezultat poate fi atins şi atunci cind acţionarul societăţii X deţine o participaşiune majoritara in societatea Z care la rindul ei este asociat in soicetatea Y. Cod civil. calitatea de intreprindere atunci cind pe lingă posibilitatea exercitării influenţei asupra societăţii holding poate evident influenţa şi deciziile privind administrarea participaţiunilor de către societatea holding. Această posibilitate de a favoriza alte interese datorită unei participaţiuni considerabile constituie. 3. Intrucit aceste sfere de influenţă nu pot fi separate cu certitudine una de cealaltă. ci influenţa concretă pe care o persoană o are in cadrul organizaţiei respective. 117 urm Cod civil. este necesară. Pericolul care emană din partea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale de a favoriza interesele publice in detrimentul intereselor societăţii la care este asociat este suficient. aplicarea dispoziţiilor privind raporturile de afiliere şi faţă de asociatul societăţii holding. pornind de la scopul art. Prejudicierea societăţii prin exercitarea influenţei asupra acesteia nu poate fi justificată de interesele publice. elementul determinant pentru diferenţierea intre asociaţii „asociaţi privaţi” şi asociaţii „intreprinderi”. Cu toate că. In privinţa calităţii de intreprindere a membrilor unor asemenea organizaţii. 117 urm. societatea holding nu indeplineşte condiţiile unei intreprinderi. fundaţiilor sau altor organizaţii necomerciale care sint asociaţi in societăţi comerciale. Cod civil prin recurgerea la exercitarea influenţei asupra unei societăţi sub paravanul unor organizaţii necomerciale. ultimii prezentind pericolele enunţate mai sus. 117 rum. a sint valabile şi in privinţa calităţii de intreprindere a asociaţiilor. c) Statul şi unităţile administrativ teritoriale in calitate de asociaţi ai unei societăţi pot constitui intreprinderi in sensul art. . Cazuri speciale. ci şi cu dreptul de a administra şi a exercita drepturile rezultate din participaţiunile considerabile. mijloacele financiare a societăţii X putind fi transferate societăţii Y prin intermediul societăţii Z. Asociatul va dobindi. Dacă societătii holding i-au fost transferate participaţiunile asociaţilor nu doar in posesie. Această soluţie este impusă. Explicaţiile făcute mai sus la lit. importantă nu este calitatea de membru. calitatea de intreprindere a asociaţilor care au transferat participaţiunile societăţii holding incetează. intreprinderi in sensul art. de aceea. există pericolul coliziunii de interese din considerentul exercitării influenţei unilateral in favoarea intereselor urmărite de fundaţie. fundaţii. Cod civil). Statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile de drept civil pe poziţie de egalitate cu ceilalţi participanţi (art. 117 urm. Cod civil. Orice intervenţie pe cale administrativă cu scopul justificării influenţei asupra unei societăţi are drept consecinţă dezechilibrarea balanţei de interese garantată de dreptul privat. Dacă societatea holding deţine participaţiuni considerabile fără a exercita drepturile rezultind din acestea („parcarea” participaţiunilor). pe de-asupra. In cazul unei societăţi holding se disting două situaţii. după caz alături de societatea holding. Intrebarea calităţii de intreprindere a societăţii holding trebuie distinsă de intrebarea privind calitatea de intreprindere a asociatului societăţii holding in care acesta deţine o participaţiune considerabilă sau ii poate influenţa deciziile. b) Asociaţii. Cod civil. fiind obligaţi la respectarea normelor de drept respective. Pentru aceasta nu este necesară existenţa unor interese sau ataşamente economice speciale. 192 urm.. cauzală pentru influenţa asupra societaţii comerciale. societatea holding constituie o intreprindere in sensul art. 58. a) Holding. o fundaţie nu urmăreşte sopuri comerciale.

cind aceasta poate participa prin intermediul titularului ei ca subiect independent la circuitul civil. Aceasta este menţionată in art. 3. O definiţie legală a acestor raporturi nu există nici in . Noţiune. Noţiunea unei intreprinderi dependente presupune definirea acesteia pornind de la scopul art. independenţa din punct de vedere juridic. adică a unui subiect capabil de a exercita drepturile ce decurg din participaţiuni sau drepturile de vot. indiferent de forma juridică de organizare sau a naturii activităţii desfăşurate. 106 alin. Constitutiv pentru aplicarea art. că in cazul unei societeăti comerciale o asemenea sintagmă nu este nevoie. VII. Intreprindere in acest sens este orice entitate susceptibilă de a fi titular de drepturi şi obligatii. deoarece a acestea sunt atribuite aceluiaş titular de drepturi şi anume societăţii comerciale. şi a noţiunii specifice de intreprindere in cadrul art. Deoarece o intreprinderea in sine nu este susceptibilă de capacitate de folosinţa şi exerciţiu (art. 2. Acest raţionament este susceptibil de interpretare. Intreprindere dependentă este in primul rind orice intreprindere organizată in forma juridică a unei societăţi comerciale prevăzute la art. fără a o defini. Noţiunea de intreprindere (dependentă) 1. a) Art. Pericolul emană de la o intreprindere abia atunci. ci sint atribuite unor titulari de drepturi şi obligaţii diferiţi. este nevoie de un titular (purtător) de drepturi şi obligaţii a acesteia. d categoria intreprinderilor cu participaţiune reciprocă. 2 Cod civil. aceasta fiind subinţeleasă. Cod civil (supra IV-VI). De asemenea. insă. 117 urm. pe de o parte. pe de altă parte. Legiuitorul a considerat. Alături de scopul cuprinderii tuturor raporturilor de afiliere. nu constituie intreprinderi in sensul art. Dependenţa economică. filialele. Intenţia art. Cod civil acele intreprinderi. Cod civil (supra IV). Cod civil. Noţiune. datorită noţiunilor diferite a societăţii şi a intreprinderii (supra III). sucursalele. 117 urm. 117 urm. agenţiile sau alte (sub)structuri a unei societăţi comerciale. fundaţiile. Intreprinderi dependente pot fi de asemenea şi cooperativele. putind dobindi in acest fel şi calitatea de asociat intr-o societate comercială. 207 proiect) conţinea de asemenea sintagma „intreprindere independentă din punct de vedere juridic”. 118 Cod civil. Preliminarii. Dependenţa sau independenţa economică a unei intreprinderi este irelevantă in acest context. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic in scopul protecţiei unei intreprinderi organizate in forma juridică a unei societăţi comerciale faţă de influenţa negativă a oricărei alte intreprinderi. Independenţa din punct de vedere juridic 1. In varianta proiectului de Cod civil noţiunea art. Noţiunea de „independenţă juridică”. Condiţia esenţială o constituie existenţa unui titular de drepturi şi obligaţii. Imprejurările de natură economică accentuează riscul coliziunii de interese intre intreprinderea-asociat şi intreprinderea-societate. 117 (ar. 61 Cod civil). a căror titulari au fuzionat creind un titular de drepturi şi obligaţii nou. Scopul normativ. 117 urm. 117 prevede la lit. Din acest considerent este necesară o interpretare teleologică extensivă a noţiunii de intreprindere dependentă (subordonată). 2. Art. dispoziţiile legale urmăresc de asemenea şi prevenirea eludării acestor norme prin interpunerea şi folosirea unor intreprinderi subordonate. reprezentaţele. 60. 117 Cod civil in forma acutală nu conţine expres o asemenea condiţie. probabil. Realizarea scopului legii implică posibilitatea atribuirii (imputării) participaţiunilor şi/sau voturilor in societăţile comerciale deţinute de către un alt subiect de drepturi şi obligaţii in numele sau in contul intreprinderii dominante precum şi in cazul posibilităţii indirecte de influenţare a unei intreprinderi prin intermediul alteia. Independente din punct de vedere juridic sint intreprinderile care nu participă la circuitul civil prin intermediul aceluiaşi titular. care – la fel ca şi noţiunea de intreprindere dominantă (supra V) – trec peste noţiunea de intreprindere ca scop de protecţia a art. asociaţiile sau intreprinzătorii individuail.VI. in cadrul modificării textului proiectului de Cod civil. Astfel nu constituie intreprindere in sensul art. Intreprinderi cu participaţiune reciprocă 1. Cod civil este. VIII. 117 urm. 117 urm. 117 urm. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia din urmă.

articolele subsecvente. 2. Norme speciale pot prevedea cote diferite şi lega de acestea efecte juridice speciale. VI). 2 Cod civil (supra art. . intreprindere in posesiune majoritară poate fi orice intreprindere. In lipsa unei prevederi legale exprese constituie intreprinderi cu participaţiune reciprocă orice intreprinderi care deţin participaţiuni reciproc. 117. in situaţii de excepţie poate exista un raport de participaţiune. Intreprinderea in posesiune majoritara si intreprinderea cu participatiune majoritara (1) Daca majoritatea participatiunilor in capitalul social al unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic sau majoritatea voturilor in ea apartin unei alte intreprinderi. 2) putind fi răsturnată prin dovada contrariului. Acesta trebuie deosebit de raportul de dependenţă in sensul art. filiale. b) In măsura in care este necesară atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi alteia (infra VI). V. a) In măsura in care este vorba de intreprinderi in posesiune majoritară ca obiect de protecţie a dispoziţiilor art. fără insă a exista şi un raport de dependenţă. IV. iar cea de-a doua este o intreprindere cu participatiune majoritara. Obiectul şi scopul normei. sucursale sau reprezentanţe. prezumţia de dependenţă (art. 118 Cod civil defineşte raportul de afiliere intre intreprinderi in forma participaţiunii majoritare. grupuri financiar industriale (Legea 1418/2000). 117-120 Cod civil. considerindu-l un raport juridic de sine stătător. 118-120 Cod civil in mod corespunzător. 119 alin. ca de ex. intreprinderi in posesiune majoritară in sensul art. care la rindul ei posedă participaţiuni in prima intreprindere. (3) Intreprinderea cu participatiune majoritara raspunde subsidiar pentru obligatiile intreprinderii in posesiune majoritara daca ultima a devenit insolvabila in urma executarii dispozitiilor date de intreprinderea cu participatiune majoritara. indiferent de forma juridică de organizare a titularului ei de drepturi şi obligaţii (supra art. b) Legea nu prevede o cotă din capitalul social de la care intreprinderile cu participaţiune reciprocă sint considerate ca atare (in proiectul de bază a Codului civil era prevăzută o cotă minimă de 25 %). 2 Cod civil. Totodată participaţiunea majoritară este element constitutiv al răspunderii subsidiare a intreprinderii dominante conform alin. indiferent de mărimea acestora. Asupra intreprinderilor cu participaţiune reciprocă se aplică dispoziţiile art. 179 Cod civil) . In privinţa analogiei legii asupra altor forme de intreprinderi vezi supra art. 106 alin. I. 119 alin 2 Cod civil. Efectul juridic principal al participaţiunii majoritare este prezumpţia de dependenţă conform art. prima este o intreprindere in posesiune majoritara. Regelementarea este necesară datorită riscului diluării capitalului social a societăţilor de capitaluri. 117. (2) Intreprinderea in posesiune majoritara nu este in drept sa detina direct sau indirect participatiuni in capitalul social sau voturi in intreprinderea cu participatiune majoritara. II. IV). Legislaţia aplicabilă. Domeniul de aplicare 1. Art. Deşi acestea de regulă se suprapun. intreprinderile de stat şi municipale (art. Articolul 118. Intreprinderi in posesiune majoritară. Asemenea intreprinderi pot fi de ex. art. 118 Cod civil cuprinde toate formele de societăţi comerciale indicate la art. 118 alin. 3. Prin intreprindere cu participaţiune reciprocă se inţelege intreprinderea căreia ii aparţin participaţiuni intr-o altă intreprindere. 117. Cod civil. Sintagma „independentă din punct de vedere juridic” este in acest sens necesară pentru delimitarea acestora de alte (sub)structuri a societăţilor comerciale ca de ex. 2. 1. 119 alin.

IV. 118 la societăţi comerciale. in cazul acţiunilor preferenţiale fără drept de vot a unei societăţi pe acţiuni sau asociaţilor unei societăţi in nume colectiv cu voturi multiple (art. ii aparţin participaţiunile in capitalul social sau majoritatea voturilor a unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (vezi supra II. 119 alin. 161 alin. 12 . 2 Cod civil. şi majortiatea voturilor in această intreprindere. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia. 117 Cod civil (supra art. Ambele forme de participare presupun existenţa valabilă a participaţiunii sau a dreptului de vot. 2. insă. V. b) In cazul tuturor societăţilor comerciale nu este necesară condiţia vărsării . Participaţiunea majoritară poate exista atit in forma participării la capitalul social cit şi in forma deţinerii majorităţii voturilor intr-o intreprindere. Denumirea concretă a participaţiunilor este susceptibilă de interpretare. 1 Cod civil atunci. 40 alin. a) Calculul participaţiunilor depinde de forma juridică de organizare a intreprinderii. 158 alin. termenul de „participaţiune” avind un caracter generic. art. etc. Denumirea participaţiunilor variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii: participaţiuni la capitalul social in cazul societăţii in nume colectiv şi a societăţii in comandită. intrebarea răsturnării acestei prezumţii fiind una de natură probatorie şi subordonată condiţiilor art. Participaţiunile la o societate in nume colecti sau in comandită se calculează. Calculul participaţiunilor. Noţiunea participaţiunii majoritare O participaţiune majoritară există conform art. 2. ci cuprinde toate formele de intreprinderi in sensul indicat la art. valoarea nominală a fracţiunii părţilor sociale dobindite raportindu-se la mărimea valorii nominale a capitalului social al societăţii (vezi art. Asemenea intreprinderi pot fi. 119. Limitări in privinţa determinării cercului intreprinderilor in posesiune majoritară apar nemijlocit atunci. De asemenea in cazul fundaţiei sau a intreprinzătorului individual nu poate fi vorba de intreprindere in posesiune majoritară. Există insă situaţii. 2 Cod civil). 119 alin. Participaţiunii majoritare in capitalul social a unei intreprinderi ii corespunde. II). In cazul asociaţiior. 123 alin. Ambele forme de participaţiune in sine constituie elemente constitutive a prezumţiei de dependenţă a art. 117. cind unei intreprinderi. 106 alin 2 Cod civil. In cazul societăţii cu răspundere limitată se aplică aceeaşi regulă. In cazul societăţii in comandită este necesar calculul separat al participaţiunilor in funcţie de calitatea asociatului de comanditat sau comanditar. Pentru determinarea calităţii de intreprindere cu participaţiune majoritară se vor aplica regulile de atribuire a participaţiunilor (infra VI). Participaţiunea majoritară la capitalul social 1. 149 Cod civil). de asemenea. de ex. 118 alin. 2. cooperativelor sau instituţiilor membrii acestora deţin doar un singur drept de vot. Preliminarii. pornind de la raportul participaţiunii fată de capitalul social al acesteia. ele fiind susceptibile atribuirii participaţiunilor altor intreprinderi. VI). 1). Participaţiunea in capitalul social a unei intreprinderi are loc in forma dobindirii (cu titlu de proprietate) a unei cote părţi din capitalul social a unei intreprinderi organizate intr-o anumită formă juridică. Participaţiunea intr-o societate pe acţiuni se determină reieşind din raportul sumei valorii nominale (fixate) a acţiunilor dobindite faţă de mărimea nominală a capitalului social al societăţii pe acţiuni (vezi art. doar una din acestea fiind suficientă. 147 alin. o concentrare a voturilor nefiind posibilă. 3 Legea 1134/1997). acţiuni in cazul societăţii pe acţiuni. cind condiţia deţinerii majorităţii participaţiunilor sau a majorităţii voturilor in aceste intreprinderi nu poate fi indeplinită. dacă denumirea folosită nu corespunde voinţei reale a părţilor. părţi sociale in cazul societăţii cu răspundere limitată. Intreprinderi cu participaţiune majoritară. cind participaţiunea in capitalul social şi majoritatea voturilor nu se suprapun. Formele de participaţiune nu sint cerute cumulativ. dependente datorită posibilităţii de influenţare a deciziilor acestora (infra art. 6 Cod civil. III. 2 Cod civil. de regulă. Sfera intreprinderilor cu participaţiune majoritară nu este limitată de art. 2.intreprinderi străine in forma unei alte societăţi comerciale decit a celor indicate la art.

de asemenea. 1 Cod civil. 1 şi 2 Cod civil. Asemenea situaţii pot apărea in special in tranzacţiile cu acţiuni.000 Lei de acţiuni a societăţii X. 1 Cod civil) art. Legea 1265/2000). respectiv părţilor sociale proprii dobindite de către societate sau de către o altă persoană in numele sau contul acesteia (vezi art. o intreprindere deţine asemenea participaţiuni se impune următoarea soluţie. V. art. printrea altele. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. Majoritatea voturilor 1. De asemenea. Necesitatea rezultă. 118 alin. 162 alin. Capitalul de rezervă nu este inclus in mărimea capitalului social a societăţilor pe acţiuni (art. interdicţia dreptului la vot a acţiunilor de tezaur prevăzută in art. 3 Cod civil pentru societatea cu răspundere limitată). 8 Cod civil. s-ar ajunge la un rezultat contrar scopului art. 118 alin. Interdicţia votului intreprinderii dependente in societatea dominantă (sau a terţilor in contul intreprinderii dependente) poate fi fundamentată din punct de vedere juridic atit prin aplicarea analogiei (conf. art. 5 alin.5 %). dacă societatea X nu deţine direct 10% din acţiunile proprii. totuşi. Preliminarii. că societăţii D (respectiv T) ii este interzisă exercitarea drepturilor rezultind din aceste acţiuni in adunarea generală a societăţii X. c) Din mărimea nominală a capitalului unei societăţi pe acţiuni sau cu răspundere limitată se scade fracţiunea acţiunilor. 8 Cod civil. intreprinderea Z deţinind o participaţiune majoritară. art 27 urm. aceste 10% trebuie de asemenea scăzute din baza de calcul a participaţiunii lui Z. art. chiar dacă societatea nu are (permanent sau temporar) dreptul de a cere transferarea participaţiunilor in posesia sa. 148 Cod civil). deci o participaţiune majoritară. 1 Cod civil prevede expres in cadrul termenului generic de participaţiune şi participaţiunea majoritară in forma deţinerii unei . Drept bază de calcul a participaţiunii lui Z se ia suma de 800. in exemplul de mai sus. Necesar şi suficient pentru scăderea unor asemenea participaţiuni din mărimea nominală a capitalului social este menţinerea costurilor şi a riscului economic rezultind din participaţiuni de către societate sau transferarea acestora asupra societăţii. 2 Cod civil. din prevenirea eludării art. In exemplul susmenţionat. 118 alin.integrale a capitalului. 162 alin.000 Lei. participaţiunile prorprii deţinute de către o societate indirect prin intermediul unei intreprinderi dependente (sau de către un terţ in numele acesteia) trebuie scăzute din mărimea capitalului social luat ca bază de calcul al participaţiunilor majoritare. 1 Cod civil. Dacă. Exemplu: societatea pe acţiuni X este constituită cu un capital social in mărime de 1000. Mărirea capitalului social al societăţii pe acţiuni şi in cazul societăţii cu răspundere limitată este luată in consideraţie de la momentul inregistrării acesteia conform legii (vezi art. art. 151 alin. deoarece este evident.2 : 8 (sau 52. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. 1 Cod civil. 46 Legea 1134/1997) şi cu răspundere limitată (art. 18 urm. 109 Cod civil. 2 Cod civil in sensul interdicţiei exercitării oricăror drepturi rezultind din participaţiunile unei intreprinderi dependente sau unui terţ in contul acesteia la capitalul social a intreprinderii dominante. persoana Y deţine 10% in contul societăţii X iar societatea Z deţine 420. 118 alin. Z deţinind o participaţiune de 4. 118 alin.000 Lei şi deţine 10% din acţiunile proprii. 118 alin. Scăderea este impusă de faptul. Aceasta este cerută de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. Art. intreprindere dependentă a societăţii X (sau de către un terţ T in numele societăţii D). că in asemenea cazuri se eludează. 151 alin. dacă şi participaţiunile aferente părţii din capital incă nevărsate oferă drepturile depline aferente acestei categorii de participaţiuni. ea deţinind doar 4. O asemenea participaţiune este interzisă conform art. ci acestea sunt deţinute de către societatea D. 118 alin. Legea 845/1992.2:9 (46. 3 Cod civil) cit şi prin interpretarea art. cota de 10 % din acţiuni deţinute de societatea D (sau T) se va scădea din mărimea nominală a capitalului societăţii X.66 %) din acţiuni. Dacă acestea nu s-ar scădea din mărimea nominală a capitalului social. Luind in considerare interdicţia votului intreprinderii dependente şi a terţilor in intreprinderea indispensabilă imperativelor normative. 162 alin. intreprinderea Z nefiind intreprindere cu participaţiune majoritară conform art. 2 Cod civil).

insă.). VI. b) Din numărul total de voturi trebuie scăzute acele drepturi la vot pe care societatea pe acţiuni sau cu răspundere limitată le are in baza participaţiunilor proprii sau deţinute de către un terţ in contul acesteia.fiică). exersarea a maximum 25% din drepturi) pentru perioada limitărilor. a unor voturi suplimentare sau voturi de veto. In caz contrar. Atribuirea nu se limitează numai la un singur raport de dependenţă (intreprinderile mamă. In cazul intreprinderilor străine existenţa unui drept de vot. Atribuirea (imputarea) participaţiunilor şi a dreptului la vot 1. De asemenea. drepturile de vot rezultind din participaţiunile deţinute prin intermediul unei intreprinderi dependente sau un terţ in contul acesteia se vor scădea din numărul total de voturi. 1 Cod civil de a cuprinde atit participaţiunile in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot. a) Atribuirea participaţiunilor şi voturilor aparţinind altor titulari unei intreprinderi nu este reglementată expres de lege. imanentă realizării scopului art.. Generalităţi. 2. acesta lipsind de ex. ci cuprinde toate segmentele subsecvente (intreprinderile fiică-nepoată-strănepoată-etc. a) Calculul drepturilor la vot a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere (supra II. depinde de legea aplicabilă intreprinderii străine. De asemenea drepturile aparţinind unor terţi sau reprezentanţilor acestora. indiferent dacă aceste drepturi rezultă din participaţiuni la capitalul social sau in baza altor intelegeri sau acte normative.Moldova cit şi o intreprindere străină. nu vor fi luate in calcul acele drepturi la vot care sint supuse unor limitări (de ex. 2. Aceasta rezultă din intenţia art. 1 Cod civil ar putea fi simplu eludată prin interpunerea intenţionată de intreprinderi sau terţe persoane. 118 alin. 117 urm. etc. Prin sintagma „in contul intreprinderii” se inţelege situaţia in care terţul este (formal) titularul participaţiunilor. Pot fi distinse trei situaţii in care este necesară atribuirea participaţiunilor. aplicarea dispoziţiile art. 118 alin. 1 Cod civil. Intreprinderea dependentă poate fi atit intreprindere cu sediul in R. Prin urmare. Existenţa valabilă a dreptului la vot se stabileşte in funcţie de legea aplicabilă situaţiei concrete. Atribuirea participaţiunilor aparţinind unor terţe persoane. Participaţiuni ale unei intreprinderi sint considerate şi acele participaţiuni (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei terţe persoane in contul intreprinderii sau unie persoane dependente de către această terţă persoană. 118 alin. in cazul acţiunilor preferenţiale. Mecanismul atribuirii trebuie aplicat atit in privinţa participaţiunilor cit şi voturilor unui alt titular. de ex. 119. rezulind tacit din interpretarea teleologică a art. dacă condiţia dependenţei este realizată. 119 Cod civil (infra art. Caclulul voturilor.majorităţi a dreptulor la vot. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinderii dependente. dacă nu vor fi atribuite intreprinderii (infra VI). II). nu vor fi luate in consideraţie la calcularea majorităţii voturilor. Scopul atribuirii este calculul participaţiunii majoritare reale intr-o intreprindere. Prin numărul total de drepturi la vot se inteleg toate drepturile la vot. Condiţia esenţială a aplicării dispoziţiei legale este existenţa dreptului la vot. 3. Participaţiuni ale unei intreprinderii sint considerate şi participaţiunile (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei intreprinderi dependente de aceasta. c) Pentru calculul majorităţii drepturilor la vot a unei intreprinderi este necesară posibilitatea exersării (directe sau indirecte) a drepturilor la vot. Aceasta este. 1) are loc prin raportarea drepturilor la vot pe care intreprinderea in cauză le poate exercita faţă de numărul total de drepturi la vot. Pentru detalii a se vedea supra IV 2 c.. Raportul de dependenţă se stabileşte conform art. costurile şi riscurile economice ale participaţiunilor fiind suportate . Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi reprezintă mecanismul juridic prin care participaţiunile aparţinind altor intreprinderi sau terţe persoane sint considerate ca aparţinind concomitent şi acestei intreprinderi datorită posibilităţii acesteia de a influenţa indirect exercitarea drepturilor rezultind din aceste participaţiuni.

4. atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii necesitind transferul acestor participaţiuni in patrimoniul societăţii. a) Pentru atribuirea participaţiunilor nu este nevoie ca intreprinderea căreia i se atribuie participaţiunile să deţină ea inseşi participaţiuni. De asemenea. 118 alin. Prin urmare. 118 alin. la care societatea X deţine 100% din participaţiuni. VIII. dacă participaţiuile sint deţinute de societate in contul acestuia (vezi supra 2. 1053 urm. Detalii speciale. Dimpotrivă. Astfel. Neabsorbirea participaţiunilor are efecte importante in privinţa răspunderii intreprinderilor cu participaţiune majoritară conform art. 117. b) Protecţia este necesară in privinţa riscului diluării capitalului. Atribuirea participaţiunilor deţinute de Y (60%) societăţii X nu are drept efect absorbţia acestora. 3 Cod civil. Aceasta poate apărea atit in ceea ce priveşte aportul de parţi sociale. de ex. asociatului. VII.de către intreprindere. b) Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi nu absorbă participaţiunile celorlalţi participanţi. Art. de raporturile juridice (reale) dintrea aceştia şi in special de modul de administrare a societăţii. societatea Y. separarea participaţiunilor in participaţiuni ţinind de sfera intreprinderii єi participaюiuni aparюinind sferei private sau altui patrimoniu individual nu poate fi luată in consideraţie. participaţiunile vor fi atribuite in continuare tuturor intreprinderilor implicate. In cazul aporturilor la capitalul social . deţine in societatea Z restul de 60 % din participaţiuni. 1 Cod civil prin simpla constituire unor societăţi in nume colectiv sau in comandită şi transferarea a unei părţi din participaţiuni in patrimoniul acestora. principiul atribuirii participaţiunilor se aplică. 1 prin formarea de „categorii” de participaţiuni. 118 alin. 2) 1. Exemplu: societatea X deţine direct 40 % din participaţiunile societăţii Z. şi liberilor profesionişti datorită termenului extensiv de intreprindere in sensul art. 5. Cod civil. Clară este situaţia atribuirii participaţiunile societăţii in cazul in care asociatul deţine aceste participaţiuni in contul acesteia. Acasta este valabil pentru toate trei alternative susmenţionate (supra 2-4). In celelalte cazuri atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii (şi viceversa) depinde de numărul de asociaţi. 118 alin. In acest mod s-ar eluda dispoziţia art. 117 urm. In acest caz avem situaţia unei duble participaţiuni majoritare in societaeta Z: atit a societăţii Y (direct) cit şi a societăţii X (indirect) ca rezultat al atribuirii acesteia a 60% deţinute de către Y. art. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinzătorilor individuali. 1 Cod civil prin simplul fapt al calificării participaţiunilor drept participaţiuni deţinute in afara intreprinderii. 3). astfel că atit societatea X cit şi Y sint intreprinderi cu participaţiune majoritară. Acest principiu se aplică in toate cazurile. Problema principală rezultă din separaţia de patrimonii intre patrimoniul privat al asociatului şi al societăţii. 2 urmăreşte protecţia acţionarilor minoritari şi a creditorilor. a) Privind noţiunea de participaţiune reciprocă a se vedea supra art. Această soluţie este necesară in vederea evitării eludării art. cind o intreprindere in sensul art. Participaţiunea majoritară poate astfel exista numai din participaţiuni atribuite.. Cod civil incearcă evitarea aplicării dispoziţiilor art. este posibil ca o intreprindere să se afle concomitent in participaţiune majoritară a două intreprinderi. şi viceversa. 117 urm. in cazul statului sau unităţilor administrativ-teritoriale principiul atribuirii poate elimina eludarea legii prin crearea de categorii de participaţiuni „aparţinind” unor subdiviziuni administrativ-teritoriale diferite. Generalităţi. 118 alin. Interdicţii pentru intreprinderea in posesiune majoritară (art. adică de posibilitatea influenţării deciziilor societăţii de către asociat. Cod civil. cit şi menţinerea sau documentarea schimbărilor legate de capital. Cazul principal este cel al administrării fiduciare a participaţiunilor conf. 118 alin. b) Probleme ridică atribuirea participaţiunilor aparţinind asociaţilor unei societaţi in nume colectiv sau societăţi in comandită acestor societăţi. a) Pentru calculul participaţiunii (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) unui antreprenor individual intr-o intreprindere.

după caz. Instrăinarea participaţiunilor de către intreprinderea in posesiune majoritară nu va avea loc. 118 alin. 2 Cod civil rezultă. cind intreprinderile deţin participaţiuni reciproce. din punct de vedere economic. Participaţiunea reciprocă simplă. respectiv in posesiune majoritară. Termenul de posesiune majoritară este unul generic. participaţiunea calificată poate inceta şi prin instrăinarea de către intreprinderea cu participaţiune majoritară a participaţiunilor sale in intreprinderea in posesiune majoritară. astfel că acestea vor putea influenţa. are loc potrivit regulilor generale arătate la art. Calculul participaţiunii majoritare. art. intreprinderea in posesiune majoritară este obligată de a instrăina participaţiunile reciproce. O asemenea participaţiune reciprocă nu este intersiză de lege lata. a) Participaţiunea reciprocă calificată presupune. Pe de altă parte legea interzice deţinerea de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară din momentul dobindirii de către aceasta din urmă a statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară. 2 Cod civil (supra a). astfel că pină la instrăinare se va scurge o perioadă anumită de timp. Din interpretarea teleologică a art. 118 alin. adică dobindirea unei participaţiuni majoritare conf. 2 Cod civil rezultă. 2 Cod civil. ducind de asemenea la eludarea principiilor de organizare şi control a organelor societăţii. . Elementul constituv il constituie participaţiunea majoritară care transformă una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă intr-o intreprindere in posesiune majoritară. b) Participaţiunea reciprocă calificată este intersiză. atit direct cit şi indirect. in acest caz. Pe de o parte este interzisă dobindirea de către intreprinderea in posesiune majoritară de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară. in cazul dobindirii prin succesiune a unei cote părţi din partiicpaţiuni. Calculul participaţiunii majoritare are loc potrivit regulilor generale a art. 1 Cod civil (supra IV-VI). Interdicţia cuprinde ambele situaţii posibile. Aceasta soluţie este regula şi constituie punctul de pornire a art. acestea necesitind o protecţie corespunzătoare. 118 alin. 2 Cod nu prevede nici modul. c) Participaţiunea reciprocă poate afecta principiile generale de administrare a intreprinderilor societăţi comerciale. 118 alin. 118 alin. 118 alin. fără ca vreuna din acest intreprinderi să fie intreprindere cu participaţiune majoritară. fără a exista intenţia intreprinderii de a menţine o participaţiune majortară in intreprinderea in posesiune majoritară). 1 Cod civil atit majoritatea participaţiunilor in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot (supra III). Participaţiunea reciprocă simplă există atunci.este vorba. 1 Cod civil. cuprinnzind conf. 1 Cod civil. de regulă. 2. in funcţie de cota de voturi exersabile. că. 3. 118 alin. Participaţiunea reciprocă calificată. Pentru situaţia in care intreprinderea deţine deja participaţiuni in intreprinderea cu participaţiune majoritară. Desigur. prin denumirea sau trimiterea de către fiecare societate in cealaltă a aceloraţi persoane sau de persoane loiale. aceasta fiind de facto restituită societăţii prin intermediul participaţiunii reciproce. Totodată. 118 alin. s-a realizat. in acest caz. art. 118 alin. c) Din interpretarea teleologică a art. 118 alin. in mod decisiv hotăririle luate de către adunările generale ale ambelor societăţi. Drepturile rezultind din participaţiunile reciproce sint exercitate de către organele societăţilor. de o singură prestaţie. necesitatea interzicerii intreprinderii in posesiune majoritară a exercitării. Aceasta poate duce. participaţiunea reciprocă considerabilă permite ocuparea de posturi in ambele societăţi. că una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă este o intreprindere in posesiune majoritară conform art. nici un termen pentru instrăinarea participaţiunilor şi nici sancţiuni concrete pentru incălcarea art. participaţiuni in capitalul social sau majorităţii voturilor. la sustragerea organelor societăţii de sub controlul asociaţilor prin intermediul adunării generala sau eludarea altor mecanisme de control. 2 Cod civil. instantaneu. inclusiv a prinicipiilor de atribuire a participaţiunilor (supra IV-VI). dacă ea nu doreşte menţinerea statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară (de ex. art. d) Instrăinarea este necesară din momentul in care elementul constitutiv al participaţiunii reciproce calificate.

3 este unul preventiv. 118 alin. 106 alin. insă intreprinderea are posibilitatea de a influenţa deciziile celeilalte intreprinderi. aceasta fiind prezumată conf. 118 alin. 1. VI). Răspunderea pentru cauzarea insolvabilităţii (art. III). 3) 1. 118 alin. III. 1 Cod civil drept element constitutiv pentru participaţiunea reciprocă calificată duce la extinderea interdicţiei de a deţine participaţiuni in intreprinderea dominantă. Luarea dependenţei in sensul art. 119 alin. art. interdicţia deţinerii de participaţiuni trebuie formulată pornind de la intreprinderea dependentă. e) Instrăinarea de către intreprinderea in participaţiune majoritară a participaţiunilor deţinute in intreprinderea cu participaţiune majoritară presupune cunoaşterea de către intreprinderea aflată in participaţiune majoritară a existenţei unui raport de participaţiune reciprocă calificată. II. 2 Cod civil şi in cazul participaţiunilor reciproce intre intreprinderi dominante şi dependente prin intermediul analogiei legii conf. Art. realizarea scopului art. In măsura in care asemenea obligaţii nu există deja in baza unor legi speciale (pentru societăţile pe acţiuni Legea 1134/1997. Răspunderea este necesară in vederea protecţiei acţionarilor minoritari şi a creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. cind dobindirea de participaţiuni are loc indirect. Calitatea de intreprindere titularului unei participaţiuni majoritare se stabileşte pornind de la noţiunea generală a intreprinderii in sensul art. Noţiunea de dependenţă in sensul art. Atragerea răspunderii art. de lege ferenda.a tuturor drepturilor la vot in intreprinderea cu participaţiune majoritară. constind in prevenirea cauzării insolvenţei unei intreprinderi sub sancţiunea raspunderii juridice subsidiare. 5 alin. 2 Cod civil. legislaţia antimonopolistă. 4. 117 Cod civil (supra art. Obligaţia de publicitate revine dobinditorului şi atunci. 119. necesară luarea raportului de dependenţă drept criteriu de referinţă pentru interzicerea perticipaţiunii reciproce calificate. De aceea. 118 alin. 118 alin. Instanţa poate aplica regimul juridic prevăzut in art. Condiţiile răspunderii. Obligaţia de publicitate a participaţiunilor nu este prevăzută expres de art. a) Intreprindere. aceasta constituie cazul principal. art. care cuprinde datorită atribuirii pariticpaţiunilor (supra VI) şi dobindirea indirectă de participaţiuni. cuprinzind şi cazurile in care nu există o participaţiune majoritară conf. 3 nu prevede o noţiune specială de intreprindere. V. Pentru realizarea scopului art. art. 118 alin. Intr-adevăr. 1 şi 2 Cod civil. 2 Cod civil implică obligaţia generală a intreprinderii care dobindeşte o participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere de a comunica aceasta imediat intreprinderii in participaţiune majoritară. Intreprinderea in participaţiune majoritară este orice societate comercială indicată la art. creind un cadru juridic mai restrictiv. 2. VII. pentru asociaţii societăţilor cu răspundere limitată şi societăţile de persoane de ex. IV). 119 alin. 2 Cod civil. 117. 2 Cod civil. 118 alin. 119 alin. 118 alin. 1 Cod civil este mai largă decit cea de participaţiune majoritară. Scopul direct al art. 2 Cod civil. 117 urm. art. 1 Cod civil. 117. 118 alin. Cod civil considerăm. Această obligaţie rezultă implicit din noţiunea de „participaţiune majoritară” a art. Legea prevede participaţiunea majoritară drept criteriu de calificare a participaţiunii reciproce calificate. O asemenea obligaţie rezultă din interpretarea teleologică a art. dispoziţii speciale ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 1 Cod civil. Aspecte de lege ferenda. 118 alin. 118 alin. 3 Cod civil il reprezintă instituirea răspunderii juridice pentru cauzarea insolvenţei unei intreprinderii in posesiune majoritară. 118 alin. Participaţiunea majoritară constituie doar cazul principal al dependenţei. Scopul indirect al art. 3 Cod civil presupune existenţa calităţii de intreprindere a titularului unei participaţiuni majoritare. nu insă şi singurul caz de dependenţă (infra art. numai astfel putind fi realizat pe deplin scopul formulat in art. conorm dispoziţiilor privind exercitarea dreptul de preempţiune). prin intermediul altor persoane in contul dobinditorului. . 2 Cod civil (supra IV. Legea 199/1998. 118 alin. Numai in acest fel este posibilă realizarea deplină scopului art. respectiv posibilitatea influenţării (reciproce a) deciziilor. Generalităţi.

118 alin. adică protecţia intreprinderii in participaţiune majoritară impotriva oricărei influenţe a intreprinderii cu participaţiune majoritară care poate cauza insolvenţa primei. 3 Cod civil nelimitind aplicabilitatea sa doar la cazul existenţei unor dispoziţii defavorabile (acestea pot fi doar aparent favorabile). intrucit o dispoziţie favorabilă nu va cauza. aceasta putind aparea atit in forma incapacităţii de plată (art. 1 Cod civil. 118 alin. Dispoziţiile neexecutate nu produc efecte juridice. Prin urmare. Caracterul prejudiciabil sau nu al unei dispoziţii se va determina pornind de la interesele intreprinderii in posesiune majoritară. 118 alin. Orice altă influenţă exercitată indirect prin alte persoane sau titulari de drepturi va realiza condiţia „darii de dispoziţii”. (supra III). Condiţia presupune determinarea conţinutului a două elemente esenţiale: a noţiunii de „dispoziţie” şi a „dării” dispoziţiei. Insolabilitatea unei intreprinderi se determină conform Legii 632/2001. sfat. Prin urmare. dacă prin aceasta se realizează influenţarea deciziilor intreprinderii in posesiune majoritară. natura acesteia este significantă pentru stabilirea existenţei raportului de cauzalitate intre dispoziţie şi insolvabilitate. Aceasta este realizată de ex. recomandare. 3 Cod civil. Art. insolvabilitatea unei interprinderi. d) Executarea dispoziţiei date de intreprinderea cu participaţiune majoritară. „Darea” unei dispoziţii presupune posibilitatea atribuirii influenţei exercitate asupra intreprinderii in participaţiune majoritară intreprinderii cu participaţiune majoritară. formularea unor scopuri. 22 alin. Aplicarea dispoziţiilor art. cind influenţa are loc prin trimiterea de reprezentanţi in organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară. cind intreprinderea in posesiune majoritară a devenit insolvabilă. Numai executarea unei dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară poate atrage răspunderea acesteia. 118 alin. alin. plan. Dispoziţia poate fie exercitată in orice formă: ordin. Noţiunea de dispoziţie trebuie inţeleasă pornind de la scopul urmărit de art. 3 Cod civil intervine atunci. Dispoziţia dată unei intreprinderi trebuie executată pentru a produce efecte. 3 Cod civil nu deosebeşte intre temeiurile insolvabilităţii. dispoziţia trebuie să emane de la intreprinderea cu participaţiune majoritară. Noţiunea participaţiuniii majoritare se determină potrivit art. art. Intreprinderea subiect al răspunderii trebuie sa deţină direct sau indirect o participaţiune majoritară in intreprinderea in posesiune majoritară. dorinţă. 3 Cod civil. 118 alin. 3 Legea 632/2001) intreprinderii in participaţiune majoritară. trimiterea de reprezentanţi (persoane cu funcţii de răspundere) in subdiviziunile intreprinderii in participaţiune majoritară sau alte cazuri similare. directivă. prin dispoziţie se intelege orice influenţă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. 3 Cod civil nu concretizează circumstanţele in care se va realiza condiţia existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară intreprinderii in participaţiune majoritară. Caracterul obligatoriu al unei dispoziţii (obligaţia de a realiza dispoziţia) nu este necesar. dispoziţiile executate benevol constituind de asemenea dispoziţii in sensul art. Pentru calculul paricipaţiunii majoritare şi a regulilor de atribuire a participaţiunilor deţinute indirect a se vedea supra IV-VI. Art. c) Dispoziţia dată de intreprinderea cu participaţiune majoritară.b) Participaţiunea majoritară. etc. Pentru cuprinderea tuturor riscurilor eventuale este necesară o noţiune extensivă a noţiunii de dispoziţie. Exercutarea nu presupune obligativitatea executării unei dispoziţii. insă. 2 Legea 632/2001) cit şi a supraindatoririi (art. Răspunderea subsidiară a intreprinderii cu . atunci. f) Raportul de cauzalitate intre dispoziţia intreprinderii cu participaţiune majoritară şi insolvabilitate. 22 alin. 118 alin. Din punct de vederea practic. Natura favorabilă sau defavorabilă a dispoziţiei date intreprinderii in participaţiune majoritară este irelevantă. 118 alin. e) Insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. Nu numai influenţa directă prin intermediul organelor de conducere a intreprinderii cu participaţiune majoritară asupra organelor de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară constituie dispoziţii date de intreprinderea majoritară. deţinerea de mandate duble. de regulă.

Este vorba de situaţia in care intreprinderea cu participaţiune majoritară face dovada. 118 alin. Prima va răspunde in măsura in care patrimoniul societăţii in participaţiune majoritară nu este suficient satisfacerii creanţelor creditorilor ei. 118 alin. 118 alin. după caz. De lipsa condiţiei culpei trebuie deosebit cazul in care intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada. c) Art. Organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară sint obligate. ci elementul constituant al prejudiciului. inainte de executarea unei dispoziţii. dreptul de a cere plata creanţelor rămase neacoperite după desfăşurarea procesului de infosvabilitate a intreprinderii in participaţiune majoritară din patrimoniul intreprinderii cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor titulari ai creanţelor rămase neacoperite. de a verifica caracterul defavorabil al acestora vis-a-vis de interesele intreprinderii. art. 3 Cod civil nu are drept scop transferarea tuturor riscurilor proceselor decizionale şi riscurilor economice a intreprinderii in participaţiune majoritară asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere diligent a unei intreprinderi independente. 118 alin. In cazul lipsei unui element constitutiv a răspunderii prevăzută de art.participaţiune majoritară conf. Raportul de cauzalitate există şi in cazul in care executarea mai multor dispoziţii succesive sau date unor organe diferite sau de o intensitate diferită luate ca un tot unitar au cauzat insolvabilitaea intreprinderii. 4. Legea 632/2001. a) Realizarea elementelor constitutive ale art. Exonerarea de răspundere este necesară. 118 alin. 3. Efectele juridice. 3 Cod civil are drept efect raspunderea juridică subsidiară a intreprinderii cu participaţiune majoritară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară. b) Răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară conf. 3 Cod civil presupune constatarea insuficienţei patrimoniului intrerpinderii in participaţiune majoritară intr-un proces de insolvabilitate sau cel puţin deschiderea acestuia conform art. că organele intreprinderii in posesiune majoritară sint obligate la verificarea caracterului favorabil sau defavorabil al dispoziţiilor date de intreprinderea in participaţiune majoritară. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară. 3 Cod civil intenţionează sancţionarea numai acelor riscuri care decurg din influenţa exercitată de intreprinderea majoritară şi care nu . 118 alin. In asemenea cazuri nu lipseşte culpa. Exonerarea de raspundere. 3 Cod civil lipseşte răspunderea insăşi. in care intreprinderea cu participaţiune majoritară trebuie exonerată de răspundere. d) Executarea unor dispoziţii defavorabile intereselor intreprinderii in participaţiune majoritară poate. atrage şi răspunderea organelor intreprinderii in posesiune majoritară pentru incălcarea obligaţiilor de loialitate şi diligenţă faţă de intreprinderea condusă. Astfel. art. inexistenţa sau gradul culpei acesteia. Evaluarea intereselor luate in vedere de către legiuitor la instituirea răspunderii subsidiare in art. 3 Cod civil nu prevede expres răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. g) Lipsa condiţiei culpei. 3 Cod civil instituie o răspundere objectivă a intreprinderii cu participaţiune majoritară indiferent de existenţa. Intreprinderea cu posesiune majoritară nu se va putea elibera de răspundere bazindu-se pe faptul. Răspunderea membrilor organelor de conducere sau a altor persoane cu funcţii de răspundere se determină conform regulilor generale sau speciale prevăzute pentru forma juridică concretă de organizare juridică a intreprinderii. 3 Cod civil impune tacit şi un caz special. 118 alin. Art. ca urmare a dispoziţiilor sale. 118 alin. 3 Cod civil presupune existenţa unui raport de cauzalitate intre dispoziţia (sau dispoziţiile) date de aceasta şi insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majortară. intrucit art. Art. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară ca urmare a dispoziţiilor sale ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere a unei intreprinderi independente (infra 5). 17 urm. 118 alin.

după caz. aplica art. nici administratorul insolvabilităţii nu poate exercita un asemena drept impotriva intreprinderii dominante. 118 alin. 118 alin. 3 Cod civil nu prevede răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. 118 alin. Aceste cazuri nu vor putea fi subsumate art. a existenţei unor relaţii interpersonale strinse intre intreprinderi. 118 alin. intrucit lipseşte condiţia existenţei unei participaţiuni majoritare. impedimente majore in implementarea răspunderii art. Piritului (intreprinderii cu participaţiune majoritară) ii va reveni. Reclamantul poate face. Totuşi. c) Sarcina probei in vederea exonerării de răspundere a intreprinderii cu participaţiune majoritară (supra 4) ii revine acesteia in calitate de pitit. art. 1 Cod civil sub noţiunea de dependenţă. De regulă. Acest rezultat nu corespunde scopului art. 5. nedispunind adesea nici de experienţa şi nici de accesul deplin la informaţiile legate de afacerile şi de aspectele legate de conducerea societăţii in participaţiune majoritară. 5 alin. 119 alin. 118 alin. in capitalul social al unei intreprinderi sau majoritatea voturilor acesteia. de regulă.corespund exigenţelor obligaţiilor de conducere a unei intreprinderi independente. 3 Cod civil. b) Administrarea integrală de către reclamant a probelor privind existenţa unor dispoziţii din partea intreprinderii cu participaţiune majoritară precum şi dovada raportului de cauzalitate intre dispoziţii şi insolvabilitate vor constitui. oricum. b) Art. insă. Pentru realizarea scopului art. Sarcina probei. că acestea datorită naturii lor ar fi putut cauza insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. a) Răspunderea subsidiară prevăzută la art. 118 alin. Prin urmare. 3 Cod civil nu prevede o prezumţie generală. a unor dispoziţii indirecte sau a unor indicii ferme de natură a permite asumarea prezumtiei. confrom căreia dispoziţiile date de o intreprindere cu participaţiune majoritară ar fi cauzale pentru insolvabilitatea intreprinderii in posesiune majoritară. Dreptul de a trage la răspundere intreprinderea cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară cu creanţe nesatisfăcute din masa debitoare. Considerăm această situaţie defavorabilă pentru creditori. Cod civil este necesar und corectiv legislativ. intreprinderea in participaţiune majoritară insăşi nu are dreptul de a cere de la intreprinderea cu participaţiune majoritară acoperirea creanţelor creditorilor săi. exercita o influenţă asupra acesteia ce poate cauza insolvabilitatea intreprinderii. in acest caz. De asemenea. 3 in art. simpla dovadă a existeţei unei participaţiuni majoritare nu este suficientă. 6. intrucit un asemena drept al intreprinderii in participaţiune majoritară nu există. 118 alin. a) Dovada existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară şi a raportului de cauzalitate intre acestea şi insolvabilitatea interprinderii in participaţiune majoritară revine reclamantului. 3 Cod civil şi asupra celorlalte cazuri prin intermediul analogiei legii conf. Asemenea situaţii au fost reglementate de art. Neindeplinirea acestei condiţii are drept efect lipsa răspunderii. 3 şi substituirea condiţiei participaţiunii majoritare cu aceea a raportului de dependenţă. directă sau indirectă. De asemenea. Totuşi. Pentru crearea unui echilibru intre interesele participanţilor considerăm necesară dovada prima facie. 119 alin. doar creditorii instituionalizaţi sau cei versaţi vor reuşi exercitarea cu . 3 Cod civil are ca punct de pornire participaţiunea majoritară. Acesta se poate realiza prin transferarea art. 118 alin. 3 Cod civil. 3 Cod civil. Aspecte de lege ferenda. 1 Cod civil. riscul suportării cheltuielilor de judecată va constitui o barieră majoră in exercitarea acestui drept. există situaţii cind o intreprindere care nu deţine participaţiunea majoritară inntr-o altă intreprindere poate. 117 urm. Aceştia sint nevoiţi de a acţiona in mod individual intreprinderea cu participaţiune majoritară. Art. dovada lipsei dispoziţiilor date intreprinderii in posesiune majoritară sau a lipsei raportului de cauzalitate intre influenţa exercitată asupra intreprinderii in participaţiune majoritară şi insolvabilitatea acesteia. dovada existenţei unei sau mai multor dispoziţii directe (supra 2 c) date de către intreprinderea cu participaţiune majoritară. Pină la o modificare eventuală a textului de lege insanţa poate.

de influenţare a deciziilor unei intreprinderi. raportul de dependenţă este conceput ca şi noţiune centrală a raporturilor de afiliere. Preliminarii. Legea nu prevede elemente constitutive suplimentare. ulterior. ca de ex. Protecţia maximă a creditorilor intreprinderii Z impun răspunderea subsidiară solidară a intreprinderilor X şi Y. intrucit acestea acţionează in comun la darea de dispoziţii intreprinderii Z care duc la insolvabilitatea acesteia. 120 alin. Intreprinderea dependenta si intreprinderea dominanta (1) Intreprindere dependenta este intreprinderea asupra careia o alta intreprindere (intreprinderea dominanta) poate exercita in mod direct sau indirect o influenta dominanta. Art. este necesară instituirea răspunderii subsidiare solidare a intreprinderilor angajate in deţinerea participaţiunii majoritare (art. Raportul de dependenţă reglementat de art. c) Art. 119 alin. indiferent de modul de deţinere a participaţiunii majoritare. Răspunderea solidară nu va impiedica. Art. 2. 8 Legea 1134/1997. III. considerăm necesară configurarea răspunderii subsidiare a intreprinderii cu participaţiune majoritară drept răspundere faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. 119 alin. 1 Cod civil nu deosebeşte intre intensitatea dependenţei („dependenţă simplă” sau „dependenţă calificată”=control). 118 alin. 1 Cod civil cuprinde toate raporturile de depenendenţă. VI). 119 alin. Intrucit participaţiunea majoritară poate exista şi indirect. Raportul de dependenţa este completat. care stabileşte legătura cu art. Deosebiri. 530 urm. 1 Cod civil reglementează raportul de dependenţă intre două intreprinderi. 117 lit. 3 Cod civil prevede expres doar răspunderea juridică a intreprinderii cu participaţiune majoritară. 2 Cod civil. I. Obiectul normei. Intr-un asemenea caz. 120. 118 alin. garantate din punct de vedere juridic. De aceea. 1) 1. II. Legea prevede dependenţa drept un raport de afiliere de sine stătător (art. Aceasta rezultă din scopul art. Totodată. pe de o parte. dacă existenţa unui raport de dependenţă nu poate fi combătută (infra art. V. 119 alin. (2) Se prezuma ca o intreprindere in posesiune majoritara este dependenta de intreprinderea cu participatiune majoritara in ea. exercitarea drepurilor la regres intre debitorii solidari (X şi Y) conform regulilor generale (art. Cod civil). 544 Cod civil). dependenţa constituie fundamentul prezumţiei existenţei unui concern a art. Noţiunea este foarte largă (infra II). dreptul intreprinderii in participaţiune majoritară ar putea fi exercitat in cazul procesului de insolvabilitate de către administratorul insolvabilităţii. Articolul 119. intreprinderea X va fi intreprindere cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea Z. 3 Cod civil de a proteja interesele creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. 1 Cod civil se deosebeşte de raportule juridice de dependenţă cunoscute pină in prezent de legislaţia in vigoare. a) Legiuitorul a ales o definiţie extensivă a noţiunii de . de prezumţia de dependenţă a art. 119 alin. Exemplu: intreprinderii X şi Y le aparţin cite 40% din participaţiunile intreprinderii Z. 118 Cod civil. intrucit in toate cazurile existenţei unei posibilităţii influenţei dominante pot apărea riscuri specifice pentru intreprinderea dependentă sau creditorii acesteia.succes a unei asemena acţiuni in răspundere subsidiară. Art. intreprinderii X ii aparţin 100% din acţiunile intreprinderii Y. art. 3 Cod civil. Raportul de dependenţă reglementat de art. 119 alin. inclusiv cele in care influenţa dominantă este exercitată sau poate fi exercitată intr-un mod sigur şi decisiv datorită participaţiunii majoritare in capitalul social sau deţinerii majorităţii de voturi. b). Raportul de dependenţă (art. prin interpunerea de alţi titulari. Pe de altă parte. cuprinzind toate posibilităţile directe sau indirecte. 9 alin. Generalităţi 1.

dacă o altă intreprindere poate influenţa unul sau mai multe din sferele centrale ale activităţii intreprinderii ca de ex. Modurile de influenţare. intrucit prin numirea de persoane loiale in cadrul organelor acesteia se poate asigura o racordare a intreprinderii la interesele intreprinderii dominante.dependenţă in vederea cuprinderii tuturor situaţiilor posibile de influenţare directă sau indirectă a unei intreprinderi. cuprinzătoare şi fundamentată juridic. să fie constantă şi cuprinzătoare. etc. a) Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie să fie fundamentată juridic de dreptul privind organizarea juridică a intreprinderilor (după caz a dreptului societăţilor comerciale). posibilitatea exercitării inlfuenţei dominante. alţi asociaţi in baza unor convenţii de exercitare a drepturilor la vot intr-un anumit mod) dependenţa există doar atunci. Posibilitatea exercitării unei influenţe dominante este cuprinzătoare atunci. a politicii financiare. Exercitarea efectivă a influenţei dominante asupra unei intreprinderi nu este necesară conform art. Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie. 119 alin. 117 urm. 3. Este vorba mai mult de certitudinea exercitării. 118 alin. 2. asociaţilor minoritari sau a creditorilor intreprinderii. 119 alin. In cazul in care posibilitatea exercitării influenţei depinde de colaborarea (benevolă) a altor titulari (de. de producţie. fără condiţia existenţei unui cadru temporal legal prestabilit. Dezechilibrul creat in urma unei influenţe asupra intreprinderii are drept efect posibilitatea implementării unor scopuri proprii in detrimentul intreprinderii. cind influenţa poate fi exercitată cel puţin asupra politicii personalului intreprinderii. de investiţie. b) Posibilitatea exercitării. 1 Cod civil. 1 Cod civil. b) Un raport de dependenţă in sensul art. c) Fără impotanţă este modul in care intreprinderea are direct sau indirect. Condiţia posibilităţii de impunere a executării de către intreprinderea dependentă a dispoziţiilor rezultind din influenţa dominantă a unei alte intreprinderi nu este necesară. 119 alin. . Numirea de persoane loiale in organele de conducere a unei intreprinderi permite asumarea eventualităţii unui comportament loial intreprinderii dominante. insa. Posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă este suficientă. Ea incetează odată cu incetarea colaborării titularilor de drepturi. posibilitatea exercitării fiind suficientă („poate exercita”). ex. 117. cind. Posibilitatea exercitării influenţei dominante. in care o intreprindere recurge la metode sau structuri confuze in vederea exercitării influenţei dominante asupra alteia in scopul eludării dispoziţiilor art. Din contra. Noţiunea influenţei dominante rezultă tacit din scopul art. decit de continuitatea acesteia. 1 Cod civil. noţiunea largă a dependenţei este menită de a cuprinde şi acele situaţii. O intreprindere va fi dependentă chiar şi in cazul in care influenţarea politicii personalului intreprinderii este imposibilă. ea ingustind in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. III-VI). 1 Cod civil există atunci. Această posibilitate trebuie insă să fie constantă. adică să pătrundă in structura internă a intreprinderii. cind prin natura acesteia ea corespunde cel puţin nivelului influenţei rezultind dintr-o participaţiune majoritară in sensul art. de desfacere. 119 alin. prin intermediul altor titulari. O influenţă este dominantă atunci. privită din perspectiva unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (supra art. Posibilitatea doar accidentală de a exercita o influenţă momentană asupra intreprinderii este insuficientă. inclusiv de control. prevăzută pentru intreprinderile independente. 1 Cod civil de a cuprinde toate influenţele posibile asupra intreprinderii de natură a dezechilibra balanţa intre organele de conducere. Impedimentele practice la stabilirea existenţei unei inflenţe dominante in circumstanţe neclare nu pot servi drept cauză pentru restringerea definiţiei de dependenţă. Constant inseamnă posibilitatea exercitării influenţei pentru o anumită perioadă de timp. Cod civil. a) Influenţa dominantă. cind colaborarea acestora este constantă pentru o anumită perioadă de timp. aceasta se află in situaţia in care o altă intreprindere poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă asupra acesteia.

infra art. 118. cind acestea coexistă cu participaţiuni intr-o intreprindere. Indirect inseamnă că o intreprindere are posibilitatea (supra II 2) exercitării unei influenţe dominante prin interpunerea unei sau mai multor alte intreprinderi sau terţi (supra art. 2. c) Participaţiunea majoritară (in capitalul social sau a majorităţii drepturilor la vot) atrage implicit prezumţia de dependendenţă art. in măsura in care sint intrunite condiţiile existenţei unui raport de dependenţă in fiecare segment conf. 120 alin. totuşi. Cod civil). dispoziţii speciale ale actelor constitutive ale intreprinderilor. 120.119 alin. VI). 117 urm. Contractele de transfer a venitului unei intreprinderi alteia (art. 2 Cod civil) alteia presupune existenţa unui raport de dependenţă. care de sine stătătăr nu oferă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. pe lingă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante asupra unei intreprinderi. Incorporarea unei intreprinderi (art. Cazul in care terţul nu este dependent de intreprinderea a cărei dispoziţii este obligat să le execute este numită dependenţă multiplă simplă. 1171 urm. implicit. convenţii intre asociaţi. Dependenţa directă şi indirectă. 120 alin. Chiar şi in cazul contractelor just-in-time sau a contractelor de franchising (art. nu constituie dependenţă in sensul art. 1 Cod civil. 1 Cod civil atunci. in baza unor contracte de credit. Intreprinderi comune (joint ventures). nici atunci.) acestea oferă (constant) posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. 2 Cod civil) nu conduc per se şi la existenţa unui raport de dependenţă. Un asemenea contract. Intreprinderea nepoată va fi dependentă direct de intreprinderea fiică şi indirect de intreprinderea mamă. In cazul societăţilor pe acţiuni. obligaţia executării dispoziţiilor intreprinderii de către terţ putind avea temei contractual sau legal. c) Un contract de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia (art. de livrare sau distribuire. 1 Cod civil. Formele dependenţei 1. acestea putind fi continuate de nenumărate ori. 1 Cod civil. art. Cod civil) cu posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei intreprinderi este obligat de a exercita această influenţă conform dispoziţiilor unei alte intreprinderi. 1 Cod civil). 1 Cod civil un raport de dependenţă poate exista atit prin posibilitatea directă cit şi indirectă de a exercita o inlfuenţă dominantă asupra unei intreprinderi. Acesta este cazul intreprinderilor mamă-fiică-nepoată-etc. Dependenţa multiplă suprapusă nu se limitează doar la unul sau două segmente. IV) va constitui prin definiţie un concern şi. ex. b) Dependenţa multiplă suprapusă există in cazul in care un terţ (intreprindere in sensul art. un raport de dependenţă in sensul art. intrucit aceasta nu poate canaliza cu siguranţă intreprinderea in direcţia dorită şi nici nu o poate forţa la adoptarea anumitor decizii concrete. 119 alin. cind un terţ (intreprindere in sensul art. iar intreprinderea nepoată de intreprinderea fiică. 3. 119 alin. Participaţiunile minoritare (in capitalul social sau a unui număr minoritar de drepturi la vot) vor fi suficiente pentru aplicarea art. in care intreprinderea fiică este dependentă de intreprinderea mamă. drepturile exercitate de către instituţiile de credit rezultind din acţiunile deţinute in depot nu constituie influenţă dominantă. a) Dependenţa multiplă simplă există atunci. cind datorită circumstanţelor concrete (prezenţei reduse a asociaţilor in adunările generale. etc. 119 alin..b) Dependenţa de facto faţă de o intreprindere. III. 117 urm. 2 Cod civil. In acest caz nu este necesară dependenţa terţului de intreprindere. 120 alin. 119 alin. 119 alin. Cod civil) care pot avea ca efect o dependenţă economică considerabilă faţă de intreprindere nu constituie un raport de dependenţă in sensul art. Doar posibilitatea de blocare a deciziilor in organele intreprinderii nu constituie influenţă dominantă. deoarece instuţiile exercită drepturile in bază de mandat (oricind revocabil) şi sint supuse indicaţiilor acţionarilor. poate constitui un indiciu ferm pentru asumarea unui asemenea raport. 119 alin. Infiinţarea unor intreprinderi comune . este la rindul său dependent de o altă intreprindere. de. 2 Cod civil. Dependenţa multiplă. Conform Art.

de ex. efectle juridice. 119 alin. 120. 119 alin. 119 alin. contribuind astfel la crearea unui cadru juridic stabil. legiuitorul a reglementat acest caz in mod deosebit. Un asemenea raport depinde de imprejurările de fapt concrete şi de raporturile intre intreprinderile fondatoare. aceasta va fi intprindere dominantă faţă de intreprinderea comună. participaţiunea 50:50 sau 33.3:33. de regulă. De asemenea. art. Indispensabil pentru independenţa intreprinderii este un fundament neechivoc.3:33. 2) 1. intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face . 119 alin. 3. Scopul normei este completarea noţiunii raportului de dependenţă. pentru aplicarea art. 119 alin. 2 Cod civil este existenţa unei participaţiuni majoritare in sensul art. In cazul in care o intreprindere fondatoare poate exercita o inflenţă dominantă asupra intreprinderii comune. In cazul in care nici una din intreprinderile fondatoare nu poate influenţa intreprinderea comună (de ex. din participaţiunea in capitalul social sau deţinerea de voturi intr-o intreprindere. 3 Cod Civil (infra art. ea putind fi răsturnată prin dovada independenţei intreprinderii in participaţiune majoritară. 1 Cod civil fiind suficientă posibilitatea exercitării influenţei dominante (supra II). datorită prezenţei reduse a asociaţilor in adunarea generală a intreprinderii in participaţiune majoritară. a) Art. de regulă. simpla promisiune a intreprinderii cu participaţiune majoritară de a nu exercita inflenţa dominantă nu este suficientă pentru dovada independenţei unei intreprinderi. VI). existenţa unui raport de dependenţă depinde de faptul. VII). 119 alin. 118.3). Scop. c) Efectul juridic direct al prezumţiei art. dacă intre intreprinderile fondatoare există un cadru contractual bine definit care permite exercitarea comună a influenţei dominante asupra intreprinderii comune. 2 Cod civil instituie o prezumţie de dependenţă relativă. care să garanteze lipsa posibilităţii de exercitare a influenţei dominante. 1 Cod civil (supra art. necesară fiind concomintent şi dovada lipsei posibilităţii exercitării de facto a influenţei. Probe. 2 Cod civil este răsturnarea sarcinii probei. Totuşi. a) In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare in capitalul social in sensul art.nu fundamentează in mod automat un raport de dependenţă in sensul art. Prezumţia de dependenţă (art. acesta fiind. intreprinderea cu participaţiune majoritară. 118 alin. a) Art. Faptul neexercitării (de facto a) influenţei dominante asupra intreprinderii este irelevant. b) Prezumţia de dependenţă poate fi răsturnată prin dovada lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante. VI). condiţii. Regulile privnd atribuirea participaţiunilor se aplică in mod corespunzător la calcularea participaţiunii majoritare (supra art. In asemenea cazuri intreprinderile fondatoare vor fi intreprinderi dominante. b) In cazul participaţiunii majoritare prin deţinerea majorităţii voturilor intr-o intreprindere. Sarcina probei privind independenţa intreprinderii (lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante) revine aceluia care o invocă. b) Condiţia aplicării art. Efectul juridic indirect al prezmţiei dependenţei este prezumpţia existenţei unui concern conf. 118. 120 alin. 2 Cod civil prevede prezumţia de dependenţă a unei intreprinderi in posesiune majoritară faţă de intreprinderea cu posesiune majoritară. simpla dovadă a lipsei majorităţii voturilor nu este suficientă. 1 Cod civil. 119 alin. dovedind astfel lipsa influenţei dominante. Răsturnarea prezumţiei de dependenţă. III-V. Intrucit raportul de dependenţă va rezulta. 118 alin. 1 Cod civil intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada lipsei majorităţii drepturilor la vot in intreprinderea in participaţiune majoritară. 2. IV.

c) In sens larg. etc. atunci ele formeaza un concern. executare. sint reunite sub o conducere unica. Pentru curpinderea riscurilor rezultind din raporturile de afiliere este suficient deja existenţa unui raport de dependenţă in sensul art. b) In sens restrins. deoarece in prezent nici in Codul civil şi nici in alte acte normative nu există dispoziţii concrete care să folosească concernul drept criteriu de referinţă pentru anumite efecte juridice. prin conducere unică a două sau mai multor intreprinderi se inţelege o conducere (planificare. 123 alin. Articolul 120. Art. nu are posibilitatea exercitării unei influenţei dominante asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. ca de ex. Fiecare este intreprindere a concernului. 117. 2. (3) Se prezuma ca intreprinderea dominanta formeaza cu intreprinderea dependenta un concern. de asemenea. art. I. Criteriul pricipal de definire a concernului este reunirea a două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic [supra Art. Considerăm definiţia lato sensu a . planificarea. etc. desfacerea. că datorită dispoziţiilor actelor constitutive ale intreprinderii in participaţiune majoritară.. 1. 123 alin. VII]. In special conducerea unică a finanţelor intreprinderilor este suficientă pentru existenţa unui concern. a unor contracte speciale de transferare a dreptului la vot unui terţ independent. executare. a unor restricţii a drepturilor la vot. Scopul normei este cuprinderea intreprinderilor reunite sub o conducerea unică intr-un termen unic de concern. fara ca sa depinda una de alta. infra II). dar nu neapărat şi din punct de vedere economic) sub o conducere unică. 120 Cod civil introduce noţiunea de concern. indispensabilă fiind imposibilitatea fundamentată juridic de a exercita o influenţă dominantă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. Importanţa reglementării este la momentul actual greu de stabilit. In cazul societăţilor de persoane important este. intrucit conducerea unică trebuie să cuprindă coordonarea tuturor (sau majorităţii) domeniilor de activitate a tuturor intreprinderilor concernului. a) Condiţia principală a existenţei unui concern o constituie conducerea unică a două sau mai multe intreprinderi. (2) Se considera ca formeaza un concern intreprinderile intre care exista un contract prin care o intreprindere subordoneaza administrarea sa unei alte intreprinderi sau se obliga sa verse intregul venit unei alte intreprinderi ori intreprinderile dintre care una este integrata (incorporata) alteia. O noţiune stricto sensu a conducerii unice are drept efect conceprea concernului ca o entitate economică. organizarea. dacă in actul de constituire a societăţii s-a prevăzut un alt mod de conducere a societăţii decit cel prevăzut de lege (art. O neexercitare de facto a influenţei dominante nu este suficientă. Noţinea de conducere unică. contol) armonizată a cel puţin unui segment de activitate a intreprinderilor concernului. Legea nu defineşte termenul de conducere unică. 2 Cod civil). Aceasta poate fi privită atit un sens restrins cit şi intrun sens larg. 2. 119 alin.dovada. prin conducere unică a mai multor intreprinderi se intelege conducerea (planificare. Obiectul normei. Generalităţi 1. 1 Cod civil (altfel in cazul concernelor orizontale. Concernul si intreprinderea concernului (1) Daca mai multe intreprinderi. producţia. 138 alin. contol) cuprinzătoare şi armonizată a tuturor (sau majorităţii) segmentelor organizatorice şi domeniilor de activitate a intreprinderilor antrenate intr-un concern.

cit şi prin alte intrumente de fapt. a) Un concern orizontal contractual in sensul art. etc. 1 Cod civil. Deosebirea intre acestea constă in existenţa unui raport de dependenţă (in sensul art. 119 alin. 2 sau o decizie de incorporare. strănepoată. 117. 118 alin. 118 Cod civil este supusă in continuare controlului normelor privind protecţia concurenţei. strănepoate. cint intre intreprinderi nu există un raport de dependenţă in sensul art. acesta variind in funcţie de circumstanţele concrete (infra IV). Cod civil (supra art. 120 alin. 4. d) Un concern orizontal conf. Aplicarea art. Condiţii. concernele orizontale fiind constituite din intreprinderi independente. Cod civil vor fi interpretate ca fiind concomitent şi un fundament pentru organizarea juridică a activităţii economice a mai multor intreprinderi sub o conducere unică.conducerii unice ca fiind cea mai apropiată scopului urmărit de art. Noţiunea stricto sensu restringe in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. 2. Cod civil. Conducerea unică in cazul concernelor de fapt nu are fundament contractual. Concernele pot fi impărţite in orizontale şi verticale. 1 Cod civil este doar atunci posibil. Protecţia concurenţei. IV). 1 Cod civil este condiţia independenţei din punct de vedere juridic a intreprinderilor antrenate este indispensabilă. 1) 1. In funcţie de fundamentul juridic al dreptului de a exercita conducerea unică. Legea 1103/2000). Concern orizontal (Art. care aparţin unor intreprinderi fiice diferite constituie intre ele intreprinderi ale concernului. şi intreprinderea nepoată. fundamenul juridic este un contract menţionat la art. Considerăm conducerea unică in sens restrins ca fiind necesară şi suficientă. 120 alin. 120 alin. In cazul primelor. Pentru aplicarea art. etc. II. Concern orizontal contractual. acesta poate fi insă utilizat ca termen generic pentru identificarea mai simplă a elementelor constitutive ale art. Noţiune. 120 alin. nu numai intreprinderea mamă şi fiică constituie asemenea intreprinderi. 120 alin. Formarea de concerne in sensul art. c) Intreprinderile trebuie reunite in scopul conducerii unice (supra I 2). 3. aceasta putind avea loc atit pe cale contractuală. Toate intreprinderile reunite (orizontal sau vertical) sub o conducere unică sint intreprinderi ale concernului. Ambele reglementări se vor aplica concomitent. Legea nu prevede modul de reunire sub o conducere unică. ci. 1 Cod civil există atunci. 1 Cod civil) in cazul concernelor verticale. Fără importanţă este modul de conducere unică a intreprinderilor prevăzut in conctract. 117 urm. cind reunirea a două sau mai multe intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică are loc prin incheierea unic contract. concernele pot fi impărţite in contractuale şi de fapt. precum şi acele intreprinderi nepoate. 120 alin. doar de o singură intreprindere sau prin crearea unor organe speciale in . Termenul de „concern orizontal” nu este prevăzut de lege. 129 alin. 3.. Formele conernelor. ea rezulind insă tacit din esenţa unui grup de intreprinderi. In caz contrar va exista un concern vertical (infra III. Art. 120 Cod civil nu exclude aplicarea normelor privind protecţia concurenţei (de ex. acestea fiind lăsate la latitudinea participanţilor conform principiului libertăţii contractuale. Intreprindere a concernului. 118 Cod civil nu constituie un fudament juridic pentru legitimarea unor grupuri de intreprinderi de natura a leza libera concurenţă. 1 Cod civil presupune existenţa a cel puţin două intreprinderi. 117 urm. b) Intreprinderile trebuie reunite sub o conducere unică. 1 Cod civil reglementează concernul orizontal. adică dacă aceasta se realizează in comun. 119 alin. Legea nu prevede nici condiţii de formă şi nici privind conţinutul acestuia. III-VI). 118 Cod civil. f) Existenţa unui conern in sensul art. Art. 5. Chiar şi in cazul in care art. art. 117 urm. noţiunea lato sensu a conducerii unice este suficientă pentru cuprinderea şi a intreprinderilor conduse unic intr-un sens restrins. Această condiţie nu este prevăzută expres de lege. a) Intreprinderile antrenate intr-un concern orizontal trebuie să fie intreprinderi in sensul art. Astfel. de asemenea. 1 Cod civil.

2 acest raport de dependenţă şi implicit existenţa unui concern vertical este prezumat absolut. 2 Cod civil. 120 alin. 3 Cod conţine o prezumţie relativă a existenţei unui concern vertical. 119 alin. este lipsa unui raport de dependenţă in sensul art. In cazul art. legea nu prevede nici condiţia existenţei unei hotăriri a adunării generale a intreprinderilor contractante. deoarece in acest caz vom fi in prezenţa unui concern contractual vertical (art. Prezumţia este absolută („se consideră”). 118 alin. 1 Cod civil). interpretarea art. datorită efectelor juridice a acestora asupra intreprinderilor antrenate intr-un concern. Definiţia concernului vertical rezultă din esenţa art. Natura juridică a unui contract de reunire a intreprinderilor sub o conducere unică va fi. in care incheierea unui contract duce la naşterea unui concern vertical. intrucit prin reunirea sub o conducere comună nu se nasc raporturi de subordonare intre intreprinderi. 120 alin. In măsura in care o asemenea condiţie nu rezultă din dispoziţiile speciale privind formele societăţilor comerciale concrete. 2 Cod civil instituie prezumţia absolută a existenţei unui concern in cazul in care intre intreprinderi există un contract de subordonanre a administraţiei unei alteia sau unui contract de transfer a venitului unei intreprinderi precum şi in cazul incorporării unei intreprinderi alteia. 2 şi 3 Cod civil nu prevăd nici termenul de concernului vertical şi nici o definiţie a acestuia. in toate cazurile. b) Un contract prin care se naşte un concern orizontal contractual in sensul art. 120 alin. după caz. Simpla coordonare a activităţii intreprinderilor nu este suficientă. 120 alin. Termenul de concern vertical urmează a fi folosit in comentar in scopul simplicării identificării art. Concern vertical contractual sau prin incorporare (Art. Prezumpţia absolută. 5). 120 alin. necesitind stringent. de ex. Dispoziţiile legale sint foarte sumare. considerăm de lege ferenda includerea unei asemenea condiţii generale precum şi a unui cvorum . 1339 Cod civil. Concern orizontal de fapt. Considerăm cel puţin forma scrisă necesară. 1 Cod civil trebuie deosebit de contractul de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia in sensul Art. Condiţia esenţială. sint reunite sub o conducere unică. Art. 2). IV. necesară fiind exercitarea unei conduceri unice (supra I. 2) 1. existenţa unui raport de dependenţă intre intreprinderile concernului reunite sub o conducere unică. Conducerea unică poate fi realizată. 2 Cod civil fiind permisă doar restrictiv. In funcţie de fundamentul juridic al raportului de dependenţă pot fi deosebite concerne verticale contractuale şi concerne verticale de fapt. In special in vederea protecţiei intreprinderii dependente autentificarea notarială a contractului şi/sau inregistrarea acestuia in registrul de stat al intreprinderilor oferă protecţie maximă. ca prin incheierea contractului să nu se nască intre intreprinderi sau faţă de un terţ un raport de dependenţă (art. a) Legea prevede două cazuri. un contract de societate civilă in sensul art. 2 Cod civil). prin exercitarea unor funcţii de conducere a mai multor intreprinderi de către aceeaşi persoană. Concern vertical (noţiune) Art. insă. 120 alin. Reunirea mai multotr intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică poate avea loc şi fără incheierea unui contract. o concretizare cit mai detaliată. 1 Cod civil. 2 Cod civil. 120 alin.acest scop. 120 alin. acestea ramin in continuare pe poziţie de egalitate (idependente).. 120 alin. Un concern vertical presupune. acesta existind atunci. Modul de reunire sub o conducere unică trebie stabilit in fiecare caz concret. 120 alin. De asemenea. Enumerarea cazurilor este exhaustivă. 4. de regulă. 2. De asemenea. deci. cind două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic) dependente una de alta. Art. 120 alin. 2 şi 3 Cod civil. III. Legea nu conţine detalii in privinţa formei sau conţinutului contractelor. Dovada contrarie nu este admisibilă. Concern vertical contractual. unui concern orizontal contractual. c) La incheierea unui contrat de reunire a mai multor intreprinderi sub o conducere unică se vor respecta dispoziţiile privind protecţia concurenţei (supra I. Necesar este. incheierea unui contract de administrare fiduciară intre intreprinderi poate da naştere.

La calificarea unui contract drept contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi sau de vărsare a venitului unei alte intreprinderi este important conţinutul acestora. 117 urm. b) In general prin incorporare se inţelege integrarea din punct de vedere juridic a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere in vederea simplificării unor formalităţi şi . MF 147/1997). Acest drept poate fi realizat de ex. insă luind in considerare dispoziţiile sau directivele obligaroriii ale intreprinderii supraordonate (a se deosebi de contractul de administrare fiduciară a unei intreprinderi conf. indiferent de forma juridică de organizare a acestora (supra 117. 3. Cod civil. Legea 426/1995. Noţiunea de administrare variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii. 3 Cod civil analog pentru insolvabilitatea intreprinderii. după care funcţiile organelor sint preluate integral de o altă intreprindere). Cod civil. intrucit aceasta va suporta riscul insolvabilităţii intreprinderii (art. evitindu-se astfel tendinţa interpunerii de intreprinderi pentru evitarea aplicării dispoziţilor legale. Prin venit se inţelege venitul anual care ar fi fost indicat in raportul financiar anual (art. Din contra. art. In general va fi vorba de subordonarea domeniilor de planificare. 43 urm. fiind necesară o intervenţie legislativă concretă. Concern vertical prin incorporare. V. In privinţa conţinutului indispensabilă este obligaţia de transfer a intregului venit a intreprinderii. dacă nu ar fi existat obligaţia de vărsare a venitului altei intreprinderi (un venit pozitiv nu va exista. 3 Cod civil analog). suficient fiind dreptul intreprinderii supraordonate de a determina unilateral direcţiile prioritare de activitate a intreprinderii subordonate şi posibilitatea impunerii acestora conducerii intreprinderii subordonate. numirea personalului. expunerile de mai jos reprezintă doar citeva puncte de reper de lege ferenda pentru o eventuală reglementare sau pentru jurisprudenţă. Contractul trebuie să subordoneze administrarea intreprinderii alteia. venitul trebuie vărsat intreprinderii cocontractante. prin dispoziţii obligatorii sau prin trimiterea de persoane loiale in organele de conducere a intreprinderii subordonate. c) Contractul de vărsare a venitului unei intreprinderi alteia există atunci. VI). 118 alin.adecvat (3/4 din numărul de voturi sau capital social) drept indispensabile pentru garantarea drepturilor asociaţilor minoritari şi a creditorilor intreprinderilor contractante. 118 alin. Cod civil. Un contract de varsare a intregului venit in favoarea unei terţe persoane poate fi acceptat doar cu condiţia răspunderii subsidiare solidare a intreprinderii cocontractante şi a terţului beneficiar conf. control. Contractul se va incheia de către organele de conducere a intreprinderilor. 117. A se vedea comentariile de mai sus (supra 2 a). Subordonarea administrării unei alte intreprinderi nu implică subordonarea tuturor sferelor de administrare. a) Legea nu defineşte termenul de incorporare. intreprinderile a căror conducere este subordonată alteia vor fi intreprinderile organizate in forma societăţilor comerciale (supra art. Prin subordonare organele intreprinderii subordonate rămin acesleaşi. coordonare. IV). 117 urm. 1053 urm. art. ele exercitind in continuare conducerea intreprinderii. Dispozţiile speciale prevăzute pentru unele societăţi comerciale referitoare la formă sau la condiţia aprobării de către adunarea generală a unor asemenea contracte se vor aplica in mod corespunzător. In principiu. cind una din intreprinderi se obligă a transfera intregul venit altei intreprinderi. conducerii unei alte intreprinderi supraordonate. Privind părţile contractului a se vedea comentariile asupra contractului de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi (supra b). Prin urmare. nu denumirea lor. b) Contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi alteia se incheie intre două intreprinderi in sensul art. Subordonarea inseamnă dreptul intreprinderii supraordonate de a impune o anumită administrare intreprinderii subordonate. intreprindere cărora li se poate suborodona conducerea unei altor intreprinderi pot fi orice intrprinderi. etc. intrucit prin transferul venitului acesta va fi trecut in partea pasivă a balanţei). Privite prin prisma scopului dispoziţiilor art.

2 Cod civil. aceasta putind fi condusă ca o simplă filială sau sucursală. 120 alin. d) Incorporarea presupune dobindirea tuturor participaţiunilor sau a unei participaţiuni de cel puţin 95% din capitalul social al intreprinderii ce urmează a fi incorporată (detalii vizind societăţile pe acţiuni a se vedea art. 5 alin. este necesară crearea unui mecanism de acordare de garanţii pentru creditorii intreprinderii incorporate. b) Fundamentarea răspunderii intreprinderii supraordonate ar fi mult mai simplă (de lege ferenda). 5 alin. 3 Cod civil conţine prezumţia unui concern in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi (infra V). 2 Cod civil intreprinderea supraordonată nu este intreprindere cu participaţiune majoritară in sensul art. 118. c) Incorporarea poate avea loc intre intreprinderi in sensul art. 3 Cod civil ar porni de la existenţa unui raport de dependenţă şi nu a participaţiunii majoritare (supra art. Concern vertical de fapt 1. Efectele juridice. Noţiune. Art. 6). fără ca raportul de dependeţă să existe in baza unui contract sau hotărire de incorporare prevăzute la art. dacă raspunderea prevăzută la art. Incorporarea necesită o hotărire a adunării genereale a intreprinderii ce urmează a fi incorporată cit şi o hotărire a adunării generale a intreprinderii in care se va incorpora intreprinderea. Posibilă este. VII). Legea nu defineşte elementele constitutive a unui asemenea concern. In acest caz intreprinderea . 117 urm. 3 (după caz analog conform art. In cazurile unui concern vertical intreprinderea subordonată sau incorporată este dependentă de intreprinderea supraordonată. Deciziile de incorporare trebuie inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor in vederea publicităţii acestora. 120 Cod civil. 1 Cod civil atunci. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare la incheierea unui contract de subordonare a administrării intreprinderii sau a vărsării intregului capital sau in cazul unei hotăriri de incorporare. 3 Cod civil analog (inra 4). 118 alin. Cod civil (supra art. In ambele cazuri este necesară prevederea modului de compensare a asociaţilor minoritari. 120 alin. Intreprinderea in care urmează a fi incorporate o altă intreprindere poate fi orice intreprindere. 4. In cazul existenţei de asociaţi minoritari legea trebuie să prevadă dreptul de opţiune a acestora de a rămine in continuare in intreprinderea incorporată sau a de a ieşi din aceasta. Intrucit incorporarea va avea drept rezultat răspunderea subsidiară intreprinderii centrale pentru obligaţiile intreprinderii integrate conf. 118 alin. necesar este aplicarea unui cvorum prevăzut pentru modificarea capitalului social al intreprinderii. 118 alin. corespunzindu-i obligaţia de a prelua riscurile juridice şi economice a intreprinderii subordonate (paralelismul competenţei şi a răspunderii). reglementarea condiţiilor in care asociatul majoritar ar avea dreptul de a „elimina” asociaţii minoritari (squeeze out). 117. 118 alin. 118 alin. De asemenea. art.procese de administrare imanente intreprinderilor independente. Răspunderea rezultă din caracterul sinalagmatic a unui contract. art. VII. Prin icorporare puterea de decizie in toate domeniile administrării trece in miinile intreprinderii in care este incorporată intreprinderea. De regulă. V. 84 Legea 1134/1997. de asemenea. dreptului de a conduce intreprinderea. art. III-VI). 1 Cod civil). 1 Cod civil. 3 Cod civil analizat cumulativ cu alineatele 1 şi 2 a art. 118. intreprinderea incorporată va fi o societate pe acţiuni sau cu răspundere limitată. cind la incheierea unui contract meinţionat la art. Art. a) Instituirea unui concern vertical pe cale contractuală sau prin incorporare atrage după sine răspunderea subsidiară a intreprinderii supraordonate conform 118 alin. 3 Cod civil se va aplica in mod analog conf. respectiv de a obţine venitul unei alte intreprinderi. 120 alin. Legea 119/1998). 3 Cod civil se va aplica direct (supra art. 120 alin. dacă aceştia fac dovada plauzibilă a existeţei unor riscuri rezultind din incorporarea intreprinderii. Noţiunea acestuia rezultă din art. Prin conern vertical de fapt se inţelege raportul juridic in care una sau mai multe intreprinderi dependente sint reunite sub o conducere unică a intreprinderii dominante.

după caz. intreprinderi dominante. In cazul societăţii pe acţiuni dependente impunerea conducerii unice presupune respectarea tuturor rigurozitaţilor şi formalităţilor impuse de Legea 1134/1997 şi de statutul societăţii. 3. in cazul neexercitării efective a conducerii unice. de vărsare a intregului venit altei intreprinderi sau dintr-o hotărire de incorporare. II. Prezumţia existenţei unui concern vertical de fapt (Art. 119 alin. Simpla posibilitate de a exercita conducerea unică nu este suficientă pentru existenţa unui concern. la art. VI). intreprinderea dominantă va fi ţinută de a răspunde subsidiar pentru obligaţiile interprinderilor dependente ale concernului (supra art. Cod civil. art. excluse fiind filialele. etc. V. 119 alin. avind ca fondator unic intreprinderea A). Posibilitatea impunerii une conduceri unice societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor de persoane depinde de dispoziţile legale speciale şi. Efectele juridice. şi. Art. intreprindere dominantă faţă de intreprinderea B) (supra art. III). 2 Cod civil (prezumţie absolută). VII). după caz. Intreprindere dominantă poate fi orice intreprindere (supra art. agenţiile. Pentru noţiunea de conducere unică a se vedea supra I. 3 Cod civil. Existenţa unui concern vertical de fapt presupune exercitărea efectvă a conducerii unice a intreprinderilor dependente. VII). 117. VII 6. respectiv dependente (fundaţia C va fi considerată drept intreprindere dependentă de intreprinderea A. 119. Exercitarea conducerii unice depinde de specificul formei de oganizare a intreprinderii. Conducerea unică nu este limitată la un singur segment (intreprinderea mamă-fiică). (supra art. 1 Cod civil şi intreprinderile (dependente ale) concernului in sensul art. 3 se va aplica analog (art. 3) 1. In cazul in care raportul de dependenţă nu se datorează participaţiunii majoritare. pe lingă raportul de dependenţă. 2 Cod civil (supra art. 3 Cod civil prevede prezumţia existenţei unui concern intre . aceşti titulari se vor considera. obligarea la executarea anumitor dispoziţii a intreprinderii dominante. exercitarea conducerii transformindu-le in intreprinderi ale concernului.). 120 alin. IV). Exercitarea reală a conducereii unice reprezintă criteriul de diferenţiere intre intreprinderile dependente in sensul art. sucursalele. 117. 1 Cod civil (supra art. 117. 120 alin. 1 Cod civil. 120 alin. 4 şi art. 2. VI. datorită libertăţii mai largi de dispoziţie a asociaţilor. de prevederile concrete ale actelor constitutive a acestor societăţi. a) Un concern vertical de fapt poate lua naşte doar intre intreprinderi in sensul art. Impunerea efectivă a conducerii unice insemnă. 3 Cod civil. 120 alin. art. 120 alin. 118. 117 urm. Raportul de dependenţă nu trebuie să rezulte dintr-un contract de subordonare a administraţiei intreprinderii alteia. in aceste cazuri existind un concern vertical in sensul art. 119. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare raportul de dependenţă se prezumă conf. 118. prin interpunerea de alţi titulari (intreprinderea A deţine o parte din participaţiuni in intreprinderea B prin intermediul unei fundaţii C. prin urmare. Intreprinderile trebuie să fie independente din punct de vedere juridic. chiar şi in prezenţa posibilităţii exercitării acesteia. Ultimile sint. Intreprindere dependentă va fi orice intreprindere organizată in forma unei societăţi comerciale prev. IV). 2 Cod civil (supra art. Noţiune. 119 alin. aceasta putind cuprinde concomitent mai multe segmente (intreprinderile mamă-fiică-nepoată-etc. 1 Cod civil). intreprinderile vor fi doar dependente in sensul art. V). Condiţii. 5 alin. 106 alin. 118 alin. conduse unic efectiv de către intreprinderea dominantă. d) Conducerea unică a intreprinderilor dependente trebuie exercitată in mod efectiv. 117. art. 3 Cod civil (infra V). 118 alin. 119 alin. III. A se vedea in acest sens supra III.dominantă va exercitata o conducere unică de facto. e) Concernul vertical de fapt este prezumat in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi conf. In cazul realizării condiţiilor art. b) Intre intreprinderi trebuie să existe un raport de dependenţă in sensul art. In măsura in care raportul de dependenţă există indirect. 2. c) Intreprinderile dependente trebuie reunite sub o conducere unică.

1) se prezumă (art. 120 alin. Dovada prima facie nu este suficentă.C.se inrudesc. De altfel. altfel art. 118 alin. Legea instituie o prezumpţie relativă („se prezumă”. dovada contrarie fiind posibilă. § 2. necesare fiind dovezi substanţiale de natură a răsturna neechivoc prezumţia legală a concernului. 3). Apreciabila vechime a societăţii in nume colectiv este legată de simplitatea funcţionării acestei societăţi. deoarece in funcţie de noţiunea acesteia va trebui dovedit un volum diferit de fapte. 119 alin. 2 Cod civil . Societatea in nume colectiv Articolul 121. Prezumţia existenţei unui conern este ultimul segment din lanţul reglementărilor legale a raporturilor de afiliere: o intreprindere in participaţiune majoritară (art. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia. Proba contrarie. prin normele legale in prezent in vigoare. Societatea in nume colectiv este considerată drept cea mai veche dintre societăţile comerciale reglementate de dreptul comercial contemporan. numele sau denumirea asociaţilor. şi lipsa automată a unui raport de dependenţă in sensul art. 120 alin. insă. 1 Cod civil. reglementată de dreptul actual. 2. 120 alin. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor. dovada contrariului (lipsei concernului) revenindu-i intreprinderii pirite. In doctrină se afirmă că primele societăţi comerciale . Lipsa exercitării conducerii unice nu implică. 119 alin. Consideraţii introductive. 120 alin.datand din indepărtata antichitate . 119 alin. 3 Cod civil prin dovada lipsei unuia din elementele constitutive ale concernului vertical de fapt (supra IV). iar altele se aseamănă cu societatea in comandită simplă.”. 2). a) Intreprinderea concernului poate răsturna prezumţia art. in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. 3 Cod civil ca atare.intreprinderea dominantă şi intreprinderea dependentă. 1. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor. această simplitate explică. (3) Denumirea societăţii in nume colectiv trebuie să includă sintagma in limba de stat “societate in nume colectiv” sau abrevierea “S. intrucit va lipsi un element constitutiv al prezumţiei inseşi. Dovada neexercitării conducerii unice are ca efect răsturnarea prezumţiei concernului.„se consideră”). (2) Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi in nume colectiv. .N. consacrată. in conformitate cu actul de constituire. 1) de intreprinderea cu participaţiune majoritară. In cazul in care intreprinderea dovedeşte inexistenţa unui raport de dependenţă lipseşte prezumţia art. b) Dovada concretă necesară răsturnării prezumţiei conernului depinde de noţiunea largă sau restrinsă a conducerii unice a concernului (supra I. şi faptul că multă vreme această formă juridică societară a fost considerată de doctrină ca fiind arhetipul societăţii comerciale. cel puţin unele dintre ele. 2) a fi dependentă (art. cu societatea in nume colectiv. Scopul prezumţiei concernului este răsturnarea sarcinii probei. formind impreună cu aceasta un concern (art. de asemenea. pe de o parte. Dispoziţii generale cu privire la societatea in nume colectiv (1) Societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică.

societatea in nume colectiv tinde să devină dintr-o societatea de persoane fizice o societate de societăţi. Austria). In prezent. se observă o folosire din ce in ce mai frecventă a acestui tip de societate ca tehnică de organizare a unor filiale comune in cadrul unor grupuri de societăţi. societatea in nume colectiv suportă concurenţa societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. Luxemburg). Totuşi. Intr-adevăr. sau fraţi şi surori ori rude de grad mai indepărtat). elementul intuitu personae şi importanţa lui pentru constituirea şi funcţionarea societăţii este ridicat la paroxism. iar in caz de retragere răspunderea acestuia pentru obligaţiile sociale născute anterior respectivului moment subzistă pe o perioadă destul de lungă. fie o societate pe acţiuni. societatea in nume colectiv se infăţişează ca o societate familială. in majoritatea statelor lumii: “societe en nom collectif” (Belgia. iar alteori ea este uzuală in cadrul unei anumite profesiuni (caz in care se constituie cu participarea unor membri ai aceluiaşi corp profesional). care din raţiuni practice sunt preferate de participanţii la activitatea de antreprenoriat. “Kollectivgesellschaft” sau “societe en nom . ceea ce demonstrează relativ slaba atractivitate pe care acestea o prezintă acum pentru cei interesaţi să constituie o societate comercială. societatea in nume colectiv se infăţişează ca fiind cea mai personală. in cazul societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. nimic nu se opune ca o societate in nume colectiv să fie infiinţată de persoane fizice intre care nu există nici legături de rudenie şi nici activităţi profesionale. Trebuie menţionat că. constituită intre membrii aceleiaşi familii (părinţi şi copii. ceea ce ii conferă şi curajul necesar pentru asumarea riscurilor pe care le implică afacerile comerciale. de cele mai multe ori. In aceste condiţii. Franţa. şi totodată o remarcabilă reţinere de a-şi asuma riscurile inevitabile pe care le implică orice afacere comercială. De asemenea. dintre toate societăţile comerciale reglementate de legislaţia in vigoare. Astfel.Societatea in nume colectiv se caracterizează prin intrunirea a două elemente: (a) asociaţii işi exercită activitatea de intreprinzător sub o firmă (denumire) colectivă şi in numele societăţii şi (b) răspund in mod solidar şi nemărginit pentru obligaţiile sociale. sub diferite denumiri. Din acest motiv. cu toate că numărul societăţilor in nume colectiv este intr-o continuă descreştere. in ultimele decenii. Astfel. avantajele oferite de societatea in nume colectiv decurgand din simplitatea formalităţilor de constituire şi a mecanismului de funcţionare sunt in mare măsură umbrite de responsabilitatea nelimitată a asociaţilor pentru datoriile sociale. Desigur. fiecare participant are sentimentul deplinei securităţi a propriului său patrimoniu. in toate statele europene ponderea societăţilor in nume colectiv in ansamblul societăţilor comerciale a scăzut simţitor. societatea in nume colectiv continuă să rămană preferată ca formă juridică pentru organizarea de mici intreprinderi la care participă un număr restrans de asociaţi. Acest gen de responsabilitate creează in persoana asociaţilor un puternic sentiment de insecuritate referitor la patrimoniul lor. ambele constituite pe ideea responsabilităţii limitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. deoarece aceste forme juridice societare le conferă mai multă certitudine şi mai multă securitate juridică cel puţin in ceea ce priveşte patrimoniul lor. in ultimii 50 de ani. retragerea asociatului din societatea in nume colectiv este grevată de indeplinirea anumitor condiţii. aceasta fiind in acelaşi timp nelimitată şi solidară. in cazul ei. “offene handelsgesellschaft” (Germania. Societatea in nume colectiv este reglementată. pe care ii uneşte deplina incredere reciprocă şi care nu au veleităţi de a realiza venituri apreciabile. ci există doar relaţii de prietenie ori de consideraţie reciprocă. Datorită acestor elemente. “societa in nome collettivo” (Italia). in societatea in nume colectiv responsabilitatea asociaţilor este cea mai gravă din cate se pot imagina. “Sociedad Colectiva” (Spania). Ori. “полноe товариществo” (Federaţia Rusă). “sociedade em nome colectivo” (Portugalia). Există o explicabilă predilecţie a marii majorităţi a celor care doresc să creeze o societate comercială să-şi valideze această dorinţă constituind fie o societate cu răspundere limitată (şi mai ales o astfel de societate). in statele Europei occidentale.

nr. este firesc ca aceştia să coopereze şi să se controleze reciproc. iar patrimoniul lor este inseparabil de cel al asociaţilor.G. Constituirea societăţii in nume colectiv.collectif ” (Elveţia). dispoziţii care se completează cu normele speciale cuprinse in art. Norvegia.845-XII/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi a pct.106-115 din Codul civil. in conformitate cu actul de constituire. O definiţiei apropiată este dată şi de Codul civil in art. Această concluzie poate fi trasă atat din faptul că dispoziţiile care reglementează societatea in nume colectiv au fost plasate in capitolul II din cod – “Persoana juridică”. in scopul impărţirii beneficiilor rezultate şi in care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii”.S. (c) toţi asociaţii societăţii participă nemijlocit la activitatea acesteia. societatea in nume colectiv. Din definiţia legală a societăţii in nume colectiv rezultă următoarele caractere ale acesteia: (a) societatea este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. iar nu in nume propriu. Deoarece in societatea in nume colectiv toţi asociaţii işi riscă intreaga avere. aprobat prin H. cea mai simplă formă de societate comercială. (b) la baza asocierii şi funcţionării societăţii in nume colectiv stă actul constitutiv (contractul de societate). pe baza deplinei increderi. Constituirea societăţii in nume colectiv este reglementată.500/1991.1. cat şi din faptul că asociaţii societăţii in nume colectiv exercită activitatea de antreprenoriat in numele societăţii persoană juridică. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia”. 2.15 şi 16 din Legea nr. a două sau mai multor persoane. şi anume: Olanda. pentru a desfăşura o activitate comercială. inseamnă că şi societăţile comerciale. conform căreia fondatorii (membrii) persoanei juridice nu răspund pentru obligaţiile persoanei juridice. vom aborda doar unele aspecte specifice constituirii societăţii in nume colectiv. cat şi din bunurile personale ale asociaţilor.121 din cod. de dispoziţiile art. in acelaşi timp.121 alin.). In acest context. Aceasta reprezintă o derogare de la regula generală. (d) toţi asociaţii societăţii răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile contractate de aceasta. “interessentskaber” (Danemarca). şi anume. este important de remarcat că in cuprinsul Codului civil nu au fost reluate dispoziţiile art.6 din Regulamentul societăţilor economice (R. deoarece in caz de neexecutare a obligaţiilor societăţii ei pot fi despăgubiţi atat din bunurile societăţii.2 din Codul civil. Participarea persoanelor juridice la o societate in nume colectiv poate ridica o serie de probleme determinate atat de răspunderea nelimitată a asociaţilor pentru obligaţiile sociale cat şi de gradul de implicare in activitatea unei asemenea societăţi. Astfel. Intrucat legea nu distinge. ce constituie dreptul comun in materia constituirii societăţilor comerciale. este definită in doctrină ca “societatea constituită prin asocierea. Suedia. pot avea calitatea de asociaţi ai societăţii in nume colectiv. Intrucat regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost examinate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. Cea mai veche şi. societatea in nume colectiv reprezintă pentru creditorii sociali cea mai avantajoasă formă de societatea comercială. Liechtenstein. Astfel. in principal. cat şi persoane juridice.68 alin. in doctrină s-au purtat discuţii in legătură cu posibilitatea dobandirii calităţii de asociat la o societatea in nume colectiv a societăţilor cu răspundere . Menţionăm şi faptul că există state care nu reglementează un asemenea tip de societate. 3. Grecia. “societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. “Avoin yhtio” (Finlanda). Definiţia societăţii in nume colectiv.E. indiferent de forma lor. inscrisă in art. potrivit cărora societăţile in nume colectiv şi in comandită nu au personalitate juridică. orice clauză care ar inlătura sau limita această răspundere este nulă. Pot fi asociaţi intr-o societate in nume colectiv atat persoane fizice. in cadrul societăţii in nume colectiv manifestandu-se cel mai pregnant caracterul contractual al societăţii comerciale. care pun in comun anumite bunuri.

121 alin. Firma societăţii in nume colectiv. din păcate in forma finală a codului. Oricare dintre societăţile menţionate este subiect de drept distinct de societatea la care dobandeşte calitatea de asociat. şi nici chiar de legislaţia Federaţiei Ruse din al cărui Cod civil au fost. iar responsabilitatea pe care şi-o asumă in această calitate este propria sa responsabilitate şi nu a asociaţilor. avand in vedere gradul de implicare a asociaţilor unei societăţi in nume colectiv in activitatea acesteia. criticabile. aidoma oricărui alt asociat al unei societăţi in nume colectiv.2 fraza a II-a din cod). prin evitarea unor situaţii in care prin participarea unei persoane la mai multe societăţi in nume colectiv (sau societăţi in comandită) s-ar diminua intinderea răspunderii acesteia pentru datoriile sociale. intinderea celei dintai responsabilităţi este concordantă cu forma juridică a societăţii infiinţate.121 alin. precum şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. după epuizarea subscripţiei sale de capital cu intregul său patrimoniu la acoperirea datoriilor sociale faţă de creditorii ultimei societăţi (adică a societăţii in nume colectiv). ele sunt.2 din cod stipulează că asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv. potrivit art. ca orice persoana juridică. respectiv. 4.3 din cod.4 din R. In primul . intrucat nu vor reuşi să asigure o protecţie eficace a drepturilor de creanţă a creditorilor sociali. de asemenea.E. Firma folosită de societatea in nume colectiv trebuie să cuprindă. avandu-se in vedere aparenta incompatibilitate intre răspunderea limitată pentru obligaţiile sociale a acestor societăţi şi a asociaţilor lor şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor societăţii in nume colectiv. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct. de altfel.S. determinarea cărora se realizează prin actul constitutiv.). de precizat că o asemenea limitare nu este cunoscută şi de alte legislaţii continentale. şi. şi anume: responsabilitatea societăţii asociat faţă de creditorii societăţii la care participă şi responsabilitatea propriilor săi asociaţi faţă de propriii creditori sociali. Astfel. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea in nume colectiv. Limitarea numărului de asociaţi este dispusă de legiuitor tocmai pentru a asigura caracterul intuitu personae a societăţii in nume colectiv. trebuie să aibă o firmă şi un sediu. totuşi.136 alin. iar intinderea celei de-a doua responsabilităţi corespunde formei juridice a societăţii participante. numărul asociaţilor intr-o astfel de societatea nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. iar societatea participantă este o societate cu răspundere limitată sau o societate pe acţiuni. potrivit art. Deşi prin aceste interdicţii legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor sociali. Trebuie. legiuitorul a inţeles să interzică participarea la o asemenea societate atat a autorităţilor administraţiei publice. Legea limitează numărul asociaţilor dintr-o societatea in nume colectiv la 20 de persoane. fiind uşor de imaginat o mulţime de alte circumstanţe care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată. O altă limitare instituită de lege se referă la posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa doar la o singură societate in nume colectiv (art. Pe de altă parte. preluate majoritatea dispoziţiilor referitoare la societatea in nume colectiv. că in dezvoltarea acestei interdicţii.2 fraza I din cod. aceasta (adică societatea participantă) va trebui să contribuie. Precizăm.limitată şi pe acţiuni. două elemente de identificare. art. totuşi. ambele constand din cuvinte scrise. Menţionăm că in proiectul Codului civil se prevedea o asemenea interdicţie doar pentru stat şi unităţile administrativ-teritoriale. insă această dispoziţie a proiectului nu se mai regăseşte. nici asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat intr-o societate in comandită. circumstanţe pe care legea nu le poate prevede. In acest context s-a arătat că participarea unei societăţi cu răspundere limitată sau pe acţiuni la infiinţarea unei societăţi in nume colectiv nu are nici o legătură cu extinderea răspunderii propriilor asociaţi pentru datoriile sale. Vom fi astfel in prezenţa a două responsabilităţi diferite ce se situează şi se analizează in două planuri diferite.121 alin. In cazul in care societatea infiinţată este o societate in nume colectiv.

8 din R. In cazul in care un asociat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. Orice neconcordanţă dintre stipulaţiile contractuale şi prevederile statutare nu poate legitima concluzia că acestea din urmă le-ar modifica pe cele dintai. dar nici nu interzice asociaţilor ca. c) răspunderea membrilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor. deoarece legea cere pentru infiinţarea unei societăţi in nume colectiv numai contractul de constituire nu şi statutul. (2) Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor. un act juridic. Această concluzie se impune avand in vedere principiul libertăţii convenţiilor in conformitate cu care părţile contractante sunt libere să incheie orice act juridic cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere dispoziţiilor imperative ale legii. semnat de toţi asociaţii (membrii) societăţii (art. in mod obligatoriu. să-l intocmească. Considerăm că. fie in sensul că il explicitează. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social. aceasta va cuprinde. e) procedura de admitere a noilor asociaţi. Actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. d) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. Ca orice act juridic. Ne referim aici la intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii . sub anumite aspecte. statutul unei societăţi comerciale este şi el. acesta va trebui să prezinte şi anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte.S.(1). firma acesteia va fi modificată in mod corespunzător.108 alin. legea nu cere in mod obligatoriu statutul pentru valabilitatea constituirii societăţii in nume colectiv. f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. in actul de constituire al societăţii in nume colectiv trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. Astfel că. in situaţia in care prevederile statutului vor fi. In plus. nimic nu-i impiedică pe aceştia să redacteze şi un asemenea act. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in nume colectiv”. Aşadar. lato sensu. fie in sensul ca il completează. Dacă firma societăţii in nume colectiv nu poate include numele sau denumirea tuturor asociaţilor. consimţămantul valabil al părţilor care se obligă.E. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită.rand. contradictorii cu cele ale contractului de constituire vor avea prioritate intotdeauna stipulaţiile contractului. pe care il intregeşte. la baza constituirii societăţii in nume colectiv se află contractul de constituire (de societate). Intr-o asemenea ipoteză s-ar putea pune problema forţei juridice a unui asemenea statut. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. 1. un produs al voinţei asociaţilor prin care aceştia statornicesc reguli privind funcţionarea societăţii.62 alin. şi contractul de constituire trebuie să indeplinească condiţiile generale de validitate: capacitatea de a contracta. Articolul 122. căci statutul nu poate fi privit in nici un caz ca act juridic de modificare a contractului de constituire. dacă aceştia doresc. Actul de constituire al societăţii in nume colectiv (1) In afară de cele menţionate la art.4 din Codul civil şi pct.1 şi 108 alin.N. Ori. scrisă in intregime sau cu abrevierea “S.). şi in această situaţie statutul societăţii rămane in esenţa lui o convenţie conexă contractului de constituire. de exemplu.C. in cazul societăţilor pe acţiuni). Potrivit legii. Deşi legea nu cere fondatorilor şi redactarea unui statut (ca.”.

considerăm că această atitudine a legiuitorului nu trebuie interpretată in sensul că se lasă o libertate deplină asociaţilor de a fixa cuantumul capitalului social. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. raportat la finalitatea societăţii comerciale avută in vedere. precum şi răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a acestora. deci. pe langă menţiunile obligatorii prevăzute la art.122 alin. De aceea. Menţionăm că. in opinia noastră. legiuitorul. forma juridică şi sediul societăţii.108 alin. in numerar sau in alte bunuri. obligatorii potrivit legii. care sunt prevăzute de art. Avem in vedere clauzele privind obiectul şi capitalul social prezumat al societăţii. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. Din aceste considerente. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. şi in natură. ar putea fi apreciat ca indestulător pentru realizarea obiectului de activitate şi. După cum s-a mai arătat aporturile la capitalului social al unei societăţi comerciale pot fi in numerar.122 alin. va trebui să indice atat cuantumul cat şi structura şi modalitatea de constituire a capitalului social al societăţii. Precizăm doar că. capitalul social reprezintă principalul instrument economic pentru realizarea scopului in vederea căruia societatea a fost constituită.a)-b) din Codul civil. acesta. aceasta nu inseamnă că o astfel de societate s-ar putea constitui şi funcţiona fără capital social. ei putandu-se indrepta impotriva oricărui asociat care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. In ceea ce priveşte conţinutul contractului de constituire a societăţii in nume colectiv. Este adevărat că importanţa capitalului social in cazul societăţii in nume colectiv este intrucatva diminuată datorită faptului că acesta nu mai constituie singura garanţie a creditorilor sociali pentru datoriile societăţii. in societatea in nume colectiv elementul affectio societatis este mai pregnant decat in cadrul altor societăţi.1 din Codul civil va trebui să cuprindă şi o serie de dispoziţii. potrivit art. Intrucat toate aceste condiţii au mai fost analizate nu vom mai reveni asupra lor.1 lit. deşi prevede obligativitatea menţionării capitalul social in actul constitutiv.3 din cod. relativă la necesitatea precizării in cuprinsul actului constitutiv a mărimii capitalului social.121 alin. O altă precizare importantă se impune cu privire la tipurile de aport permise la constituirea societăţii in nume colectiv.1 lit. deşi in cazul societăţii in nume colectiv legea nu cere un minim de capital pentru infiinţarea societăţii. Includem aici clauzele referitoare la identificarea fondatorilor societăţii in nume colectiv şi clauzele referitoare la individualizarea viitoarei societăţi.comerciale (affectio societatis). pot fi grupate după cum urmează: a) Clauze de identificare. ce au ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societăţii. Un asemenea capital ar fi de natură să indeplinească numai formal cerinţa instituită de art. Sintagma capital rezonabil urmand a desemna o valoare minimă a capitalului social care. Mai exact. In ceea ce ne priveşte. acestea fiind obligatorii indiferent de forma societăţii. Intrucat clauzele generale au mai fost analizate vom examina in continuare numai aspectele specifice societăţii in nume colectiv.1 din Codul civil. Acest lucru este greu de presupus tocmai datorită faptului că. ceea ce ar contraveni finalităţii urmărite de legiuitor. inclusiv prin precizarea aporturilor fiecărui asociat. prin care se stabilesc denumirea (firma). Ca regulă .a) din cod. cerinţa legală despre care este vorba poate fi considerată indeplinită doar atunci cand asociaţii societăţii in nume colectiv stabilesc in actul constitutiv al respectivei societăţi un capital rezonabil. Precizăm că denumirea (firma) societăţii in nume colectiv trebuie să respecte cerinţele prevăzute de art. implicit al finalităţii societăţii avută in vedere de asociaţi la infiinţarea acesteia. Asociaţii dintr-o societate in nume colectiv nu vor putea indica un capital simbolic.122 alin. Asociaţii dintr-o asemenea societate participand “de regulă” direct şi nemijlocit la activitatea societăţii. Toate clauzele unui contract de societate. nu stabileşte şi un minimum de capital necesar constituirii societăţii. impropriu ca valoare economică de a asigura indeplinirea scopului societăţii.

actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie să prevadă: procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi.108 alin.2 din cod). procedura de admitere a noilor membri. ori anume aceasta este funcţia de bază a capitalului social.g)-h) din Codul civil). Contractul de constituire se va incheia in mod obligatoriu in limba de stat şi se va semna de toţi asociaţii fondatori (art. in limitele stabilite de actul constitutiv. avand in vedere că asociaţii răspund cu intregul lor patrimoniu pentru datoriile sociale. Cu alte cuvinte. atribuţiile.122 alin. c) Clauze privind funcţionarea societăţii.1 lit. Precizăm doar că. că actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie incheiat in formă . un aport in muncă şi servicii constă in obligaţia pe care şi-o asumă asociatul de a pune la dispoziţia societăţii cunoştinţele sale tehnice. asociaţii vor putea stabili modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi. de exemplu: situaţiile cand o hotărare se va putea adopta cu majoritatea voturilor membrilor. Asociaţii vor stipula in contractul de constituire clauze cu privire la reprezentarea societăţii. iar drepturile creditorilor sociali nu sunt afectate in nici un fel. prestaţiile in muncă şi servicii ale asociaţilor nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social (art. precum şi modul de reprezentarea a acesteia (art.108 alin. prin derogare de la regula “un asociat – un vot” (art. potrivit art. modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii.123 alin.123 alin.125 din cod). d) Clauze privind modalitatea de participare la beneficii şi pierderi.1 lit. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. Astfel. precum clauza prin care totalitatea beneficiilor se atribuie unuia dintre asociaţi sau clauza conform căreia unul dintre asociaţi să fie dispensat de obligaţia de a participa la pierderi. Tot leonină este considerată in literatura de specialitate şi clauza prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase. modul in care se va face imputarea pierderilor. Asociaţii vor preciza in actul constitutiv al societăţii in nume colectiv modul şi proporţia de participare a fiecăruia la caştigurile şi pierderile societăţii. procedura de adoptare a hotărarilor sau de retragere ori excludere din societate. atribuirea unui număr de voturi proporţional cotei de participare a asociaţilor. in mod corelativ. nu va fi posibilă inserarea unor clauze numite in doctrină leonine. Totuşi. numai in măsura in care inţeleg să deroge de la unele norme dispozitive ale codului. derogand de la regula instituită de art. obligaţi să participe şi la pierderi (art. şi.127 alin. in accepţiunea legii. dar asociaţii vor avea dreptul in schimbul acestora să participe.114 alin.d)-e) din cod.2 din Codul civil).113 alin. inclusiv periodicitatea şi termenele in care se va efectua această operaţiune. fiind totodată. In plus. Aporturile constand in prestaţii in muncă şi servicii nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii. Legea cere ca in actul constitutiv al societăţii să se precizeze structura. Menţionăm totodată că. cu condiţia ca prin asemenea clauze să nu se aducă atingere dispoziţiilor imperative ale Codului civil. prin derogare de la regula conform căreia conducerea societăţii se exercită prin acordul tuturor membrilor (art. serviciile şi munca sa.4 din Codul civil). la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii. O asemenea interdicţie este motivată de faptul că aporturile in muncă şi servicii nu pot servi drept garanţie pentru creditorii sociali. Deşi formularea acestui text de lege sugerează obligativitatea includerii unor asemenea clauze in actul constitutiv.1 din Codul civil conform căreia repartizarea veniturilor şi imputarea pierderilor se face intre asociaţi proporţional participaţiunilor fiecăruia la capitalul social. Contractul de constituire a societăţii in nume colectiv va putea cuprinde orice alte clauze pe care asociaţii le consideră necesare. din analiza coroborată a textele legale in materia societăţii in nume colectiv. de asemenea. in cazul societăţilor in nume colectiv (dar şi in comandită) legea permite asociaţilor să efectueze astfel de aporturi. Precizăm. persoanele care vor reprezenta societatea in nume colectiv (art. precum şi temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.1 din cod). considerăm că din economia articolelor următoare reiese in mod clar că asemenea precizări nu sunt obligatorii. conchidem că asociaţii vor putea prevedea.generală.4 din Codul civil).

Aşadar. Contractul de constituire va fi supus autentificării notariale in modul stabilit de Legea nr. Articolul 123.1 din cod). actul constitutiv al oricărei societăţi comerciale.2002 cu privire la notariat.1 din Legea cu privire la notariat). potrivit cărora “actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor” (art. Asociaţii păstrează nealterată facultatea de a modifica actul constitutiv pană la momentul desfiinţării acestuia. notarii vor verifica printre altele dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei.110 alin.1265-XIV/05.2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). Deoarece contractul de constituire a societăţii in nume colectiv este opera voinţei comune a asociaţilor exprimată in armonie cu principiul libertăţii convenţiilor. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv este dominată de principiul simetriei actelor juridice care presupune ca actul juridic modificator să indeplinească aceleaşi condiţii de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite de actul juridic modificat la momentul perfectării. Aşadar. fie prin rezilierea lui de către asociaţi. După cum am menţionat actul constitutiv al societăţii in nume colectiv este contractul de constituire (de societate).a) din cod sancţionează cu nulitatea lipsa acesteia.122 alin. avand in vedere faptul că contractul de constituire a societăţii in nume colectiv reprezintă cea mai importantă sursă de informare pentru terţele persoane care intră in contact cu societatea. In sfarşit. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv.2 din cod). contractul de constituirea a societăţii in nume colectiv poate fi modificat din punct de vedere juridic prin voinţa comună a tuturor asociaţilor cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite la perfectarea lui. care este cerută ad validitatem. fie prin declararea judecătorească a nulităţii lui. intrucat art. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. acestea dobandind eficienţă juridică numai de la data inregistrării (art. menţionăm că actului constitutiv incheiat de către asociaţii fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi. La efectuarea actelor notariale.11.18 din Legea nr.41 alin. deci inclusiv al societăţii in nume colectiv. fie ca urmare a intervenţiei unei cauze generale sau speciale de dizolvare a societăţii. In actul de constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile in care hotărarea se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor.10.1453-XV/8.107 alin. Această regulă este consacrată expres şi de dispoziţiile Codului civil in materia societăţilor in nume colectiv. Dar care este momentul de cand pot fi aduse modificări contractului de constituire şi momentul pană la care pot fi aduse asemenea modificări? După cum s-a arătat şi in doctrină. Conducerea societăţii in nume colectiv (1) Conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. . de principiu poate fi modificat incepand cu momentul imediat următor celui al perfectării lui.2 lit. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze vor refuza autentificarea lui (art. 2. atunci cand se vorbeşte despre modificarea actului constitutiv al societăţii menţionate este vizat insuşi contractul de constituire prin care se infiinţează o astfel de societate. In sfarşit. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori. menţionăm că. a cărui problematică juridică a fost analizată mai sus.autentică (art. legiuitorul a instituit obligativitatea inregistrării modificărilor contractului la Camera Inregistrării de Sat in termen de maxim 7 zile de la data efectuării lor. el va putea fi modificat tot prin voinţa comună a asociaţilor căci ceea ce s-a făcut mutuum consensus poate fi desfăcut mutuum disensus.

fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat.123 alin. (2) Imputernicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. aprobarea dării de seama anuale şi a bilanţului anual. şi felul majorităţii necesare adoptării unor asemenea hotărari . asociaţii vor putea prevedea in contractul de constituire un alt mod de atribuire a voturilor. Legea conferă asociaţilor o libertate mai accentuată in ceea ce priveşte modul de organizare a activităţii unei asemenea societăţi spre deosebire de societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni.123 din cod nu instituţionalizează o adunare generală a asociaţilor ca organ suprem de conducere a societăţii in nume colectiv. Totuşi. Instituirea acestei reguli este determinată de necesitatea ca fiecare dintre asociaţi să aibă un cuvant de spus in funcţionarea societăţii. considerăm că dacă majoritatea asociaţilor va adopta o hotărare prin care se contravine actului constitutiv sau unei dispoziţii legale imperative. dacă actul de constituire nu prevede altfel. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat are. potrivit art.simplă sau calificată. pentru a incheia acte juridice in numele societăţii.1 din cod). in mod obligatoriu. excepţie făcand hotărarile de modificarea a actului constitutiv. dacă aceştia nu au fost desemnaţi prin actul constitutiv. societatea nu . alegerea administratorilor. In raporturile cu terţii. acceptarea succesorilor membrului decedat in calitatea de asociaţi in societate (art. Dacă administrarea societăţii se deleagă unei sau mai multor persoane. asociaţii ar putea prevedea regula majorităţii la adoptarea hotărarilor cu privire la: repartizarea beneficiilor şi pierderilor (art. avandu-se in vedere faptul că aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile sociale. precum şi modul in care se va proceda in cazul parităţii de voturi. regula enunţată nu are un caracter imperativ.(2) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel. spre exemplu.1 din cod).2 din cod). deciziile trebuie luate in unanimitate. in tăcerea legii. Legiuitorul s-a limitat să instituie regula unanimităţii in ceea ce priveşte luarea deciziilor privind activitatea societăţii. Soluţia aleasă de legiuitor se justifică prin numărul mic de asociaţi intr-o asemenea societate spre deosebire de alte forme societare. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art.2 din cod). prin votul unanim al asociaţilor (art.122 alin.123 alin. Astfel. care se vor lua. un singur vot (art. Articolul 124. de asemenea. minoritatea de asociaţi care a votat impotrivă va putea ataca respectiva hotărare in justiţie solicitand anularea ei. alte chestiuni pentru a căror soluţionare legea nu cere unanimitatea. trebuie să aibă procură de la prima (primele).1 fraza I din Codul civil.1 fraza a II-a din cod). Organizarea societăţii in nume colectiv este la fel de simplă ca şi cea a societăţilor civile. Administrarea societăţii in nume colectiv (1) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are dreptul de a acţiona in numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii administrează societatea in comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi. deşi atribuie prerogativele decizionale privind activitatea societăţii tuturor asociaţilor. ceilalţi membri. Pe de altă parte. art. In consecinţă. (3) In cazul administrării in comun. Conducerea societăţii in nume colectiv. 1.123 alin. Astfel. In mod concret. conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor.132 alin. Asociaţii vor stabili.127 alin. Pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor.

fie cu unanimitate de voturi (regula unanimităţii). Administratorii societăţii in nume colectiv vor putea fi numiţi prin actul constitutiv sau. ulterior constituirii. in cele mai multe cazuri. de către toţi asociaţii. administrarea societăţilor in nume colectiv prin administratori asociaţi.123 alin. are dreptul să ia cunoştinţă. In practică. de toata documentaţia privind administrarea. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. inclusiv persoanele desemnate ca administratori. remunerate. In cazul in care desemnarea administratorilor nu s-a făcut prin actul constitutiv al societăţii. In fine. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. se punea in mod firesc intrebarea care ar fi opţiunile asociaţilor in ceea ce priveşte modul de administrare a societăţii? Răspunsul este dat de dispoziţiile art. sau ca (b) administrarea să fie delegată unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. avandu-se in vedere că o asemenea regulă vizează in primul rand protejarea asociaţilor. care să indeplinească in mod individual toate atribuţiile pe care le presupunea calitatea de administrator. In cazul in care actul constitutiv nu arată cine sunt administratorii societăţii sau nu prevede nimic cu privire la modul de administrare al societăţii se presupune că fiecare asociat are dreptul de a acţiona in numele acesteia din partea celorlalţi asociaţi. In principiu. asociaţii ar putea stipula in actul constitutiv ca (c) administrarea societăţii să fie exercitată de către fiecare dintre asociaţi. ca regulă. acestora li se acordă posibilitatea ca in funcţie de interesele pe care le au să opteze pentru desemnarea unui administrator neasociat. avand dreptul de a incheia toate operaţiunile necesare exercitării activităţii societăţii. totuşi. in momentul incheierii actului juridic.h) din Codul civil cere in mod expres inserarea in actul constitutiv a unei asemenea menţiuni. asociaţii de la societăţile in nume colectiv preferă să incredinţeze administrarea societăţii unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. potrivit cărora asociaţii pot prevedea in actul constitutiv ca (a) administrarea societăţii se fie exercitată in comun. Asociaţii au deplină libertate să decidă dacă administratorii beneficiază de o remuneraţie sau nu. Posibilitatea de a desemna un administrator neasociat este criticabilă la prima vedere. personal sau asistat de un expert. (4) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv. de vreme ce art. Tocmai din acest considerent legiuitorul a instituit. nu vom intalni numeroase acte constitutive care să nu desemneze modul concret de administrare a societăţii.1 din Codul civil. Clauza prin care se exclude sau se limitează acest drept este nulă. 1.1 lit. ci această calitatea poate să fie incredinţată şi unei persoane juridice. aceştia vor putea fi aleşi ulterior inregistrării societăţii in conformitate cu dispoziţiile art.124 din cod. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. ori să stabilească cuantumul acesteia.108 alin. se acordă administratorilor o remuneraţie lunară . sunt. In consecinţă.are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. de regulă. Totuşi. Posibilitatea participării oricărui asociat la administrarea societăţii este o consecinţă firească a răspunderii nelimitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. intrucat caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv şi existenţa unei răspunderi nemărginite a asociaţiilor ar impune ca aceştia să conducă direct activitatea socială şi să nu o incredinţeze unor persoane străine de societate. fie cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Serviciile făcute de administratorii societăţii in favoarea acesteia. Desemnarea administratorilor. In practică. in indeplinirea funcţiilor lor. dacă o asemenea modalitate este prevăzută de actul constitutiv. aleşi de către asociaţi. Administratorii desemnaţi prin actul constitutiv sunt aleşi prin consensul tuturor asociaţilor. Acesta nu trebuie să fie neapărat o persoană fizică.

Totodată. de asemenea. In practică. prin actul constitutiv se poate stipula organizarea unui consiliu de administraţie. in virtutea libertăţii .1 şi art. dar care. Legea nu interzice insă ca asociaţii să decidă stabilirea remuneraţiei administratorilor sub forma unei sume variabile. In acest caz orice decizie luată de ei va fi considerată valabilă numai dacă a fost adoptată in unanimitate (art. O astfel de soluţie. bineinţeles.124 alin. Codul nostru civil. pe langă cea de administrator. 2. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi. Din păcate. cu o singură menţiune: in indeplinirea actelor de administrare. Intr-o atare ipoteză.2 din cod. este posibilă şi o a treia soluţie care să rezulte din combinarea primelor două menţionate. Potrivit art. Administrarea societăţii pe baza unanimităţii reprezintă sistemul cel mai prudent. imagina şi numeroase situaţii cand unul din asociaţi se opune in mod nejustificat adoptării unei decizii. reprezentand o cotă-parte aprioric predeterminată din beneficiile realizate de societate. destul de frecvent. astfel incat. pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. In fine. mai cu seamă in cazul societăţilor in nume colectiv cu potenţial economic ridicat. prin actul constitutiv se prevede că administrarea societăţii va fi asigurată de o pluralitate de administratori. dar cum se va proceda in situaţia in care intrunirea unanimităţii nu este posibilă datorită unor factori obiectivi? cum ar fi de exemplu. in caz de abuz de putere. in acelaşi timp. cat şi pe aceea de administrator. In raporturile care se stabilesc intre administratori şi societate. şi administratori şi asociaţi pe de altă parte. nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate. nu răspunde la aceste intrebări. comportand o remuneraţie mixtă. considerăm că asociaţii. tot actul constitutiv va fi cel care va stabili modul cum se distribuie intre administratori sarcinile privind administrarea societăţii. Este insă posibil ca din actul constitutiv să lipsească orice stipulaţie privind repartizarea sarcinilor intre multiplii administratori.124 alin.fixă. romană). absenţa indelungată a unuia dintre administratorii asociaţi din localitate. un asemenea sistem prezintă marele avantaj al eliminării unor eventualele erori sau abuzuri pe care le-ar putea săvarşi administratorul individual.126 aln. pe de o parte. obiectului de activitate a societăţii. deoarece in situaţia existenţei unor divergenţe intre administratorii asociaţi nu se va putea realiza unanimitatea. dar in acelaşi timp şi cel mai greoi de funcţionare.2 din Codul civil). spre deosebire de alte legislaţii (cum ar fi.3 fraza I din cod). Este insă posibil ca. şi prin urmare nu se va putea incheia nici actul sau operaţiunea proiectată. se justifică mai cu seamă atunci cand administratorul nu cumulează in persoana sa calitatea de asociat. Sigur. de exemplu. cea franceză. un administrator să aibă iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii. In ceea ce ne priveşte. blocand astfel activitatea societăţii. Administratorii desemnaţi pot manifestă iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. in exercitarea atribuţiilor sale. puterile administratorului sunt determinate prin actul constitutiv al societăţii in nume colectiv (care este contractul de constituire) şi lege. Din punct de vedere al sferei puterilor. el poate suporta dubla sancţiune a revocării puterii de reprezentare şi a excluderii din societate (a se vedea art. precum şi condiţiile in care acesta va delibera. administratorul asociat exprimă atat voinţa sa de asociat. nu există nici o deosebire intre administratorii asociaţi şi cei neasociaţi. O situaţie particulară este şi aceea in care prin actul constitutiv s-a prevăzut administrarea societăţii de către toţi asociaţii in comun. ipoteză in care considerăm că fiecare administrator privit separat este investit cu prerogativa generală de a indeplini toate actele de gestiune cerute de interesele societăţii şi care se circumscriu. Puterile administratorilor.129 alin. Sau cum se va proceda in cazul in care trebuie luată o decizie in cazuri de urgenţă iar unii administratori sunt in imposibilitate de a fi contactaţi sau de a lua parte la deliberarea asupra acelei decizii? Se pot.

In doctrină s-a remarcat insă pe bună dreptate că actul constitutiv nu trebuie să fie prea restrictiv in această privinţă. asociaţii ar putea stabili ca divergenţele existente intre administratorii asociaţi să fie soluţionate prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. in lipsa unei stipulaţii exprese in actul constitutiv.124 alin. cel puţin. in măsura in care legea impune pentru un act o anumită formă. precum şi cele care prevăd restricţii impuse administratorilor sunt opozabile terţilor. Administratorilor trebuie să li se lase o marjă suficient de largă pentru a-şi putea manifesta. Astfel. deşi legal desemnat. intrucat din momentul inscrierii aceste informaţii devin publice şi . 1-au cauzat societăţii. potrivit art. cand neindeplinirea urgentă a unui act de administrare ar fi de natură să pricinuiască un prejudiciu semnificativ societăţii. aceasta trebuie respectată. Desigur. ori situaţii in care un administrator. Depăşirea acelor limite se sancţionează cu asumarea implicită a responsabilităţilor personale a administratorului care a nesocotit stipulaţiile actului constitutiv al societăţii. enumerate limitativ. in momentul incheierii actului juridic. deoarece aceştia nu au participat la perfectarea actului constitutiv. in cazul in care limitarea imputernicirilor asociaţilor a fost inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. Astfel că. Astfel. asociaţii ar putea să prevadă. pe de o parte.conferite de legiuitor in privinţa modului de organizare a activităţii societăţii in nume colectiv. Printre actele de acest gen s-ar putea menţiona: instrăinarea imobilelor. acest principiu nu poate primi camp liber de aplicare in cazul contractului prin care se constituie societatea comercială. in raporturile cu terţii. insă. prin prisma principiului relativităţii contractului. incheie un act juridic cu depăşirea limitelor imputernicirilor conferite prin actul constitutiv. care nu poate fi pus in situaţia inechitabilă de a suporta consecinţele relei-credinţe a unui asociat sau unui administrator al societăţii. In lipsa unor asemenea prevederi. De asemenea. prin actul constitutiv. aceasta va putea imbrăca orice formă. In sfarşit. societatea va putea invoca cu succes acest fapt impotriva unui terţ. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. menţionăm că şi prin clauzele stipulate in actul constitutiv pot fi stabilite anumite limite ale acestor puteri in sensul precizării că anumite acte. Pe de altă parte. aceste restricţii nu ar trebui să fie opozabile terţilor. in toate cazurile cand se incalcă regula unanimităţii administratorii care a luat respectiva decizie vor putea fi obligaţi să suporte prejudiciul pe care. Şi asta deoarece pot fi imaginate numeroase situaţii in care un asociat care nu are nu are dreptul de a administra societatea şi nici procură pentru a incheia acte juridice in numele societăţii incheie totuşi astfel de acte. Astfel. deoarece clauzele acelui contract sunt supuse publicităţii in momentul inregistrării societăţii. după părerea noastră. pot fi indeplinite de administratori numai cu acordul tuturor asociaţilor sau. gajarea sau ipotecarea bunurilor societăţii pentru garantarea unor credite acordate de o bancă comercială in favoarea altei societăţi comerciale sau a unor terţi sau chiar a unui asociat etc. a acelora dintre ei care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. In acest context s-ar putea discuta dacă prevederile actului constitutiv prin care sunt desemnaţi administratorii societăţii. Codul civil nu impune ca exprimarea voinţei să se facă simultan.3 fraza a III-a din Codul civil. In soluţionarea acestei probleme trebuie avute in vedere atat interesele societăţii şi cat şi drepturile terţului cocontractant. societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. prin inscrierea lor in Registrul de stat al intreprinderilor. iniţiativa in indeplinirea actelor de gestiune a patrimoniului social. contractarea de imprumuturi peste o anumită valoare prestabilită. posibilitatea adoptării de hotărari doar de către un singur administrator sau de către o parte dintre ei in situaţiile in care ceilalţi administratori sunt “in imposibilitate” de a participa la administrare sau in situaţiile in care necesitatea luării deciziei este motivată de un caz urgent. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. vor putea stipula felul in care vor fi reglementate şi asemenea situaţii. eventual. in mod liber şi nestanjenit. In ceea ce priveşte exprimarea voinţei asociaţilor obligaţi a administra impreună.

Obligaţiile administratorilor. ceilalţi membri nu au dreptul să o reprezinte. In acest caz. 1. ea poate fi indeplinită. şi anume că ori de cate ori nu se prevede altfel prin actul constitutiv fiecare asociat are dreptul de a reprezenta societatea şi. are dreptul să ia cunoştinţă. aşa cum sunt cenzorii in societăţile de capitaluri. societatea in nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor. (6) Prevederile actului de constituire care limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv nu sunt opozabile terţilor de bună-credinţă.124 alin4 din Codul civil. fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze in comun. potrivit art. de toata documentaţia privind administrarea. actul constitutiv şi hotărarile asociaţilor. b) să nu abuzeze de semnătura socială. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. (3) In cazul in care dreptul de reprezentare aparţine mai multor membri. personal sau asistat de un expert. Totuşi. considerăm că nimic nu se opunea ca acelaşi principiu să se aplice şi in cazul administratorului care şi-a depăşit imputernicirile. Art. implicit de a incheia orice act in numele societăţii. fiecare membru al societăţii in nume colectiv.2 din cod). dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv poate fi stipulat in actul de constituire. Reprezentarea societăţii in nume colectiv. dar societatea rămane obligată faţă de terţii de bună-credinţă.125 din Codul civil stabileşte regula in materia reprezentării societăţilor in nume colectiv. in . Reprezentarea societăţii in nume colectiv (1) Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea in nume colectiv il au toţi membrii ei. Deşi dispoziţia legală se referă in mod expres doar la situaţia asociatului. insă numai dacă toţi asociaţii sunt de acord in prealabil cu săvarşirea ei (art. administratorii societăţii in nume colectiv au următoarele indatoriri principale: a) să administreze afacerile societăţii cu diligenta unui bun comerciant şi să depună aceleaşi eforturi pe care le-ar depune in cazul in care şi-ar administra propriile afaceri. Controlul gestiunii societăţii. Potrivit literaturii de specialitate. dacă operaţiunea incheiată de administrator nu este indeplinită in mod curent de societate. dar nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate şi puterile administratorului. Buna-credinţă se prezumă. cat şi prin verificarea tuturor documentelor ce ţin de activitatea societăţii. Acest drept se exercită atat prin participarea la luarea deciziilor de către asociaţi in problemele esenţiale ale activităţii societăţii. el va fi răspunzător pentru daunele cauzate societăţii. (5) Persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde este inregistrată.sunt accesibile terţului. fiecare dintre asociaţii care nu este administrator al societăţii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăţii. (4) In cazul desemnării administratorilor dintre terţi. (2) Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor membri de a reprezenta societatea. In caz contrar. 4. 3. Orice clauză prin care s-ar exclude sau limita acest drept este nulă. Articolul 125. Astfel.124 alin. Datorită numărului mic de asociaţi şi a volumului redus al activităţii. In absenţa unor cenzori. c) să indeplinească indatoririle lor in conformitate cu legea.

societatea nu va putea invoca prevederile actului de constituire prin care se limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv (art. . administratorul acţionează nu in numele său personal. in ceea ce priveşte terţii de bună credinţă. fiecare membru poate renunţa in orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea.1 din cod. ca un administrator să nu aibă drept de reprezentare al societăţii in relaţiile cu terţii.6 din cod).4 din cod. cat şi pentru terţii cu care aceasta intră in raporturi juridice. astfel incat. Considerăm că tehnica aleasă de legiuitor de a reglementa printr-un articol separat reprezentarea societăţii in nume colectiv nu este cea mai indicată. administratorul este şi se manifestă şi ca un organ de reprezentare a societăţii in raporturile juridice ale acesteia. in regulă generală. Această regulă este o particularizare a celei inscrise in art.125 alin. Actele juridice pe care el le indeplineşte in această calitate. 1. şi anume: pe de o parte. O asemenea notificare este importantă deoarece din momentul inscrierii acestui fapt in Registrul de stat al intreprinderilor persoana respectivă va putea incheia acte juridice valabile in numele societăţii. au existat şi opinii in literatura de specialitate. Totuşi. ci in numele şi pe contul societăţii.125 alin. iar. Potrivit art. Incetarea dreptului de administrare a societăţii in nume colectiv. administratorul este abilitat să decidă in tot ceea ce priveşte patrimoniul societăţii. iar administratorii reprezintă. fie la constituirea societăţii. el este un organ de gestiune.124 din cod care reglementează administrarea societăţii. sub raportul statutului juridic. singurele limitări care ar putea fi aduse puterilor administratorilor sunt cele stipulate in actul constitutiv. dar nu şi organe prin care se exprimă voinţa socială. asociat sau administrator. şi pentru societate. care au rămas insă izolate. Considerăm că. chiar dacă actul constitutiv nu menţionează nimic in această privinţă. (2) Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare. dacă se prevede prin actul constitutiv. Ca organ de reprezentare a societăţii. aceste opinii nu sunt justificate. persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde societatea este inregistrată.124 alin. pentru a putea reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. Sigur. in vederea realizării obiectului de activitate al societăţii şi a scopului avut in vedere la constituirea acesteia. Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare єi de reprezentare a societгюii in nume colectiv (1) Dacă există motive intemeiate. produc efecte direct in persoana societăţii. nu găsim nici o raţiune pentru reglementarea separată a dreptului de reprezentare a societăţii separat de dispoziţiile legale privind administrarea societăţii. in principiu. Astfel. Şi aceasta deoarece. la cererea oricărui membru.125 din cod le reformulează practic pe cele ale art.limitele legii şi ale obiectului de activitate. fie ulterior. pe de altă parte. Astfel fiind. Motive intemeiate sunt. In consecinţă. acte apte să genereze obligaţii şi drepturi subiective valabile atat pentru societate. Din punctul nostru de vedere. printre altele. incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor. o persoană. considerăm că funcţia de reprezentare a societăţii este de natura activităţii administratorului. Articolul 126. administratorul cumulează in persoana sa o dublă calitate.1-4 ale art. instanţa de judecată poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea in nume colectiv. simple organe deliberative. este posibil. Ca organ de gestiune a patrimoniului social. deoarece dispoziţiile alin. acesta putand reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. potrivit cărora administrarea societăţii nu se confundă cu reprezentarea. ar trebui să fie investită expres cu această putere.

apreciem că dispoziţiile art.126 alin. şi anume aceea de asociat şi aceea de administrator. prin evitarea posibilităţii de inlăturare abuzivă a unui asociat de la administrarea societăţii. considerăm că nu poate fi vorba de o imposibilitate obiectivă (cum ar fi.1 din cod se vor aplica doar in ceea ce priveşte revocarea administratorilor care intrunesc in aceeaşi persoană două calităţi distincte. In acest din urmă caz. legea făcand doar o enumerare exemplificativă. Această concluzie rezultă fără nici o urmă de indoială din dispoziţiile art.1 fraza a doua din cod. inexistenţa unor asemenea motive este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti.126 alin.124 alin. după caz. “va putea priva persoana de dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv” (art. Pe de altă parte. de o nepriceperea sau inabilitatea profesională. In susţinerea teoriei enunţate se poate argumenta şi cu faptul că dispoziţiile art.126 alin. mai degrabă. moartea sau incapacitatea administratorului. potrivit cărora. este nejustificată abordarea separată a dreptului de administrare şi a dreptului de reprezentare. in sensul că revocarea administratorilor neasociaţi să se facă cu acelaşi număr de voturi cu care s-a făcut desemnarea. la solicitarea oricărui asociat dar numai prin hotărare judecătorească şi numai dacă există temeinice in acest sens.1 din cod urmăresc in mod prioritar protejarea intereselor asociaţilor.3 fraza a II-a din cod.1 din cod). formularea legală este deficitară din mai multe considerente. fiind vorba de o revocare ad nutum. considerăm că ar fi normal şi logic ca asociaţii societăţii. iar faţă de terţi numai din . bineinţeles. ci.126 nu ţin cont de faptul că. principiul simetriei actelor juridice. Existenţa sau. deşi nu sunt prevăzute expres de Codul civil. sunt considerate motive intemeiate: incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor.126 alin. a) Revocarea administratorului. ştiindu-se că aceştia poartă o răspundere nelimitată pentru datoriile sociale. aşa cum am arătat mai sus. la cererea oricărui asociat. In acest din urmă caz.1 din cod).126 alin. precum şi incorectitudinea (indiferent de natura ei sau de modul in care se manifestă). intrucat ambele reprezintă prerogative ale funcţiei de administrator. dispoziţiile art. Revocarea administratorului va produce efecte fată de societate din momentul rămanerii definitive a hotărarii prin care a fost pronunţată. In considerarea celor expuse mai sus. După opinia noastră. potrivit art. Mai mult chiar. asociaţi sau nu. instanţa de judecată. moartea sau incapacitatea administratorului ori dizolvarea societăţii (acestea din urmă cazuri de incetare a funcţiilor administratorului.2 din cod). nu comportă nici o discuţie deoarece sunt imprejurări obiective care nu antrenează modificarea actului constitutiv şi deci nu necesită indeplinirea unor formalităţi sau proceduri speciale de către asociaţi).Dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv incetează fie prin revocarea administratorului (art. precum şi prin expirarea termenului duratei mandatului incredinţat. calitatea de administrator poate fi dobandită atat de către unul sau mai mulţi asociaţi cat şi de către persoane din afara societăţii. considerăm că revocarea administratorului neasociat poate interveni oricand şi independent de vreo culpă a acestuia. ceilalţi asociaţi au nevoie de procură de la administratorii desemnaţi pentru a incheia acte juridice in numele societăţii. Ar putea constitui motive temeinice pentru revocarea administratorului şi neglijenţa gravă in indeplinirea atribuţiilor sau insărcinărilor ce i-au fost incredinţate. dacă administrarea societăţii este incredinţată unor administratori.126 alin. in cazul in care există motive intemeiate. In ceea ce priveşte situaţiile in care societatea este reprezentată de alte persoane decat administratorii acesteia se vor aplica intotdeauna regulile de la mandat. respectand. Astfel. fie prin renunţarea acestuia la dreptul de a administra şi reprezenta (art. să-i poată oricand revoca pe aceştia. Revocarea administratorului asociat se va putea face. In privinţa revocării administratorului Codul civil prevede că. atata timp cat au inţeles să renunţe la posibilitatea de a administra ei inşişi societatea şi au incredinţat administrarea societăţii unor administratori neasociaţi. aşadar. Astfel. in asemenea ipoteze funcţia de administrator incetand de drept).

este acela de a realiza beneficii şi de a le impărţi intre ei. iar asociaţii nu il pot obliga pe acela care şi-a exprimat voinţa intr-un atare sens să revină asupra deciziei luate. art. Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii in nume colectiv (1) Veniturile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social. Desigur. Acordul cu privire la inlăturarea membrului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii este nul. pentru ipoteza in care asociaţii nu fac asemenea precizări in actul constitutiv. in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de societate ca rezultat al acţiunilor lui. Articolul 127. (3) Dacă. singura condiţie cerută de lege este aceea a notificării celorlalţi administratori asupra renunţării (art. in condiţiile in care datorită renunţării societăţii i-a fost cauzat un prejudiciu. Insă activitatea comercială desfăşurată poate inregistra şi pierderi. dacă actul de constituire sau acordul membrilor nu prevede altfel. Scopul urmărit de asociaţi cu ocazia constituirii societăţii in nume colectiv. 1. dacă societatea nu a acceptat actele juridice incheiate de el. in sensul de a-şi declina această calitate. aceasta va avea dreptul la despăgubiri. sa-i ceară compensarea cheltuielilor suportate. in acest caz. administratorul in cauză va putea incheia acte juridice cu terţii ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat. In general. venitul obţinut de societate nu va fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social. ca de altfel a oricărei societăţi comerciale. Renunţarea are un caracter discreţionar. Intr-o atare ipoteză asociaţii vor fi puşi in situaţia de a numi un alt administrator. O anumită particularitate o reprezintă ipoteza administratorului renunţător care a fost desemnat in această funcţie prin actul constitutiv al societăţii ca unic administrator. Acele acte juridice işi vor produce efectele normale atat in persoana societăţii. a hotărarii de revocare in Registrul de stat al intreprinderilor.momentul inscrierii. asociaţii au facultatea să stipuleze ca repartizarea beneficiilor să se facă ţinandu-se seama de gradul de participare al fiecăruia dintre ei la realizarea activităţii comerciale a societăţii sau la administrarea societăţii.127 alin. drept urmare a pierderilor suportate.1 din Codul civil. asociaţii trebuie să participe şi la suportarea pierderilor. Astfel. asociaţii preferă să stabilească modul de impărţire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor inregistrate de societate prin actul constitutiv al societăţii. ceea ce de facto presupune modificarea contractului de constituire. putand interveni in orice moment. Ipotetic vorbind. Totuşi. cu titlu de menţiuni. (2) Asociatul care a acţionat in interesul societăţii in nume colectiv fără imputernicire are dreptul. Această regulă insă poate fi amendată prin stipulaţii contractuale contrare din actul constitutiv sau chiar printr-o hotărare luată in unanimitate de către asociaţi. datorită legăturii sociale care ii uneşte.2 din cod). cat şi in ce priveşte pe terţii implicaţi. stabileşte regula conform căreia beneficiile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre asociaţi proporţional participării lor la capitalul social. Distribuirea beneficiilor şi a pierderilor inregistrate de societate.126 alin. pană la acea dată. activele nete ale societăţii in nume colectiv vor deveni mai mici decat capitalul ei social. Renunţarea la dreptul de administrare este o manifestare unilaterală de voinţă a administratorului. Principiul care va guverna orice acord a asociaţilor privind impărţirea beneficiilor şi pierderilor decurge din insăşi finalitatea societăţii – toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să . b) Renunţarea la dreptul de administrare a societăţii in nume colectiv.

dacă societatea a avut de caştigat de pe urma unui astfel de demers a asociatului. in ipoteza in care societatea a suferit un prejudiciu in urma demersului intreprins de asociatul in culpă. nici un asociat nu va putea fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile (art. Sancţiunea prevăzută de lege in aceste situaţii este nulitatea unei asemenea clauze. sau dacă numai o parte a acestuia va primi o astfel de destinaţie. sens in care el trebuie să prezinte societăţii documentele justificative ale cheltuielilor făcute. se va aplica regula consacrată de art.127 alin. orice asociat poate fi pus in situaţia de a cheltui anumite sume de bani in interesul societăţii. dacă. iar clauzele derogatorii de la regula proporţionalităţii distribuirii dividendelor sunt admise pană la limita in care ele frizează clauza leonină. In ceea ce ne priveşte. considerăm că o asemenea restricţie este superfluă in cazul societăţilor in nume colectiv. cealaltă parte a profitului urmand a fi folosită in alte scopuri (cum ar fi. de exemplu. Pe de altă parte. in contractul de constituire nu vor putea fi inserate nici clauze prin care unul din asociaţi să fie limitat la beneficii vădit derizorii sau clauze prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase. Astfel. constituirea sau alimentarea unui fond de rezervă sau a de dezvoltare. Intr-o atare ipoteză. Recuperarea cheltuielilor efectuate de asociaţi in realizarea scopului societăţii. pentru că acestea echivalează cu excluderea participării la beneficiile sau pierderile societăţii. activele nete ale societăţii au devenit mai mici decat capitalul ei social. După opinia noastră.). (2) Membrul societăţii in nume colectiv care nu este fondatorul ei poarta . Depăşirea acestei limite se sancţionează cu nulitatea absolută a lor. iar atunci cand beneficiul nu va acoperi integral paguba incercată. etc. 2.1 din cod. Răspunderea membrilor societăţii in nume colectiv pentru obligaţiile ei (1) Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii.2 din Codul civil). Considerăm că.3 din cod).127 alin.1 fraza a II-a din cod). urmand ca celelalte clauze ale actului constitutiv să-şi menţină valabilitatea. venitul obţinut de societate nu va putea fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social (art. Cat priveşte impărţirea beneficiilor şi pierderilor societăţii in acest caz. ea va prelua eventualul beneficiul a respectivei afaceri cu titlu de reparare a pagubei.127 alin. Articolul 128. Asociaţii au deplina libertate să decidă dacă intregul profit este supus distribuirii. drept urmare a pierderilor suportate. Menţionăm că distribuirea de beneficii asociaţilor se va putea face numai din profitul net obţinut de societate. societatea va avea posibilitatea să promoveze o acţiune in responsabilitate delictuală impotriva acelui asociat.participe la impărţirea pierderilor. legea acordă acestuia din urmă dreptul de a solicita societăţii compensarea cheltuielilor suportate de el in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de către societate ca rezultat al acţiunilor sale (art. Astfel. intrucat răspunderea pentru datoriile societăţii nu este limitată doar la patrimoniul acesteia ci toţi asociaţii răspund nelimitată şi solidară cu tot patrimoniul lor pentru orice obligaţie a societăţii. acel asociat este indreptăţit să primească ceea ce a cheltuit. Dar care va fi soluţia in situaţia in care asociatul acţionează in numele societăţii fără a avea acest drept? Importanţa soluţionării acestei chestiuni este dată tocmai de faptul că societatea nu va putea invoca lipsa validităţii actului in raporturile cu terţii de bună credinţă pe motivul că asociatul care a incheiat actul juridic respectiv nu avea dreptul de a reprezenta societatea.127 alin. In indeplinirea obligaţiei de administra şi reprezenta societatea. ori in aceste condiţii orice diminuare a activelor nete ale societăţii nu va afecta in nici un fel interesele creditorilor sociali.

nu a considerat necesar să o reglementeze. orice acord a asociaţilor prin care limitează. art. societatea are dreptul să işi asume obligaţii in raporturile cu terţii şi. iar asociatul plătitor are o acţiune in regres contra societăţii.4 al art. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. societatea in nume colectiv beneficiază de personalitate juridică. caracterul subsidiar al răspunderii presupune posibilitatea obţinerii beneficiului de discuţiune. legiuitorul. Va trebui creditorul social să se indrepte mai intai impotriva societăţii sau va putea acţiona in instanţă direct asociaţii? Va avea asociatul care a plătit datoria societăţii o acţiune in regres impotriva societăţii? Dar impotriva celorlalţi asociaţi? Răspunderea acestora din urmă va fi şi ea solidară intr-o asemenea ipoteză? Din păcate. ori. ci şi asociaţilor acesteia. (4) Asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. potrivit cărora asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. in mod inexplicabil. o asemenea posibilitate ar fi de natură să inlăture practic caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor. Astfel că. Răspunderea lor are totodată un caracter subsidiar. pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate. ridică problema de a şti care este modul de funcţionare a acestei răspunderi. In concepţia Codului civil. Chiar dacă din prevederile alin. a societăţii şi a asociaţilor. răspunderea va revine nu numai societăţii in nume colectiv. divide sau exclude răspunderea acestora este nul de drept (art. pe cale de consecinţă.128 alin. societatea ar putea oricand evita răspunderea pentru obligaţiile sociale. Prin această dispoziţie a codului se urmăreşte ocrotirea terţilor contractanţi. In consecinţă. ca persoană juridică.128 Cod civil. (3) Membrul care a ieşit din societatea in nume colectiv poartă răspundere. şi care patrimoniu este separat de cel a asociaţilor. adică acea excepţie prin care creditorii sunt obligaţi să urmărească mai intai bunurile debitorului principal şi numai in măsura imposibilităţii satisfacerii creanţelor lor vor putea urmări şi patrimoniul debitorilor subsidiari. Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale. fiind intr-o poziţie asemănătoare fidejusorului faţă de creditorii sociali şi faţă de societate (care rămane obligatarul principal).răspundere in egală măsura cu alţi membri pentru obligaţiile apărute pană la incadrarea lui in societate. Intrucat răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor din societatea in nume colectiv este de esenţa unei altfel de societăţi. deşi această problematică este de o importanţă majoră. in egală măsură cu membrii rămaşi. (5) Acordul membrilor societăţii in nume colectiv asupra limitării sau inlăturării răspunderii prevăzute de prezentul articol este nul. Astfel. Fiind subiect de drept distinct.5 din Codul civil). va răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaţiilor in cauză. Existenţa unei duble răspunderi pentru obligaţiile sociale. intrucat aceste obligaţii fac parte din patrimoniul ei. considerăm că răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor sociale incumbă societăţii.128 alin. transferand-o asociaţilor prin simpla neexecutare a obligaţiilor. In acest sens. 1. s-ar putea deduce că creditorii sociali şi-ar putea indrepta acţiunea direct impotriva asociaţilor. Insă pentru obligaţiile sociale. după cum e şi firesc. In doctrină s-a afirmat că asociaţii societăţii in nume colectiv sunt garanţi ai executării de către societate a propriilor datorii. asociaţii societăţii in nume colectiv au o răspundere solidară şi nelimitată pentru datoriile sociale.1 din cod dispune: “Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii”. iar răspunderea subsidiară a asociaţilor are doar rolul de a garanta obligaţiile sociale a căror .

4 teza I din cod). asociatul urmărit va răspunde pentru intreaga creanţă a creditorului neputand invoca un beneficiu de diviziune.128 alin.128 alin. Cu alte cuvinte. fiind obligat solidar. Nu se poate vorbi de o răspundere solidară a societăţii şi a asociaţilor faţă de creditorii sociali. Desigur că. in solidar. Tocmai din acest motiv. unde asociatul care plăteşte poate să se intoarcă impotriva celorlalţi. după ce va plăti intreaga creanţă a creditorului. Răspunderea asociaţilor este nelimitată şi solidară. dacă creditorii sociali se indreptă direct impotriva asociaţilor. O asemenea dispoziţie. In mod concret. a eliminat din forma finală a Codului civil textul art. pe baza acelui titlu. asociatul care a făcut plata va avea o acţiunea in regres impotriva celorlalţi asociaţi. in mod logic. creditorii trebuie să urmărească mai intai societatea şi. Persoanele care devin asociaţi ulterior infiinţării societăţii in nume colectiv răspund solidar şi nemărginit pentru toate obligaţiile contractate anterior de societate. pot urmări şi pe asociaţi (această soluţie aplicandu-se şi in cursul lichidării societăţii). in cazul in care patrimoniul acesteia nu este indestulător pentru plata creanţelor sociale. aceştia. Asociatul care a plătit o datorie a societăţii nu va putea insă să urmărească pe un alt asociat pentru tot ceea ce a plătit in plus faţă de ceea ce ii revenea să plătească. pentru “obligaţiile apărute” pană la ieşirea lui din societate. asociatul urmărit va răspunde pentru creanţa creditorului. iar asociaţii vor putea vor putea invoca in apărarea lor doar excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi societatea (art. aceştia vor putea opune creditorilor beneficiul discuţiunii.223 alin. chiar dacă datoria a fost asumată in numele societăţii. 128 alin. şi numai dacă creanţa acestora nu a fost satisfăcută. asociatul care a ieşit din societatea in nume colectiv răspunde. care acorda creditorilor sociali posibilitatea de a se indrepta direct impotriva asociaţilor societăţii după ce societatea era pusă in intarziere prin notificare. Bineinţeles că. dacă asociaţii prin actul constitutiv nu au prevăzut o altă cotă parte de participare la pierderi.3 din Codul civil. nu ţinea cont de caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor şi nici din celelalte principii care decurg din calitatea de persoană juridică a societăţii in nume colectiv. chiar dacă are avantajul de a proteja interesele creditorilor. Prin această dispoziţie se urmăreşte protejarea drepturilor creditorilor sociali. in cazul in care societatea in nume colectiv a fost declarată insolvabilă sau dacă in urma lichidării activelor societăţii creanţele creditorilor nu au fost satisfăcute integral. această răspundere prescriinduse doar după trecerea unui termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. pentru a fi pe deplin consecvent. in egală măsură cu asociaţii rămaşi. legiuitorul. potrivit art. Dacă s-ar admite soluţia contrară s-ar ajunge la un cerc vicios. In toate celelalte situaţii. ca orice fidejusor de drept comun. impotriva asociaţilor. Astfel.2 din cod). ci il va putea urmări numai pentru ceea ce ii revine din obligaţia de plată proporţional cu participaţiunea sa la capitalul social. Avand o răspundere nelimitată. cu toate bunurile sale mobile şi imobile.executarea cade in sarcina societăţii. după ce vor obţine un titlu executoriu impotriva societăţii (sau acest titlu executoriu există deja) creditorii sociali vor porni executarea silită a societăţii.4 din proiect. De asemenea. datorită faptului că plătind datoria socială el devine astfel creditor pentru partea care excede participarea lui la suportarea pierderilor societăţii.128 alin. O asemenea excepţie se incadrează in categoria celor personale pe care legea le permite să le invoce (art. răspunderea asociaţilor societăţii in nume colectiv pentru datoriile sociale asumate in numele societăţii de reprezentaţii ei (legali sau de fapt) este subsidiară răspunderii societăţii. In concluzie. Menţionăm că. iar nu şi raporturile dintre asociaţi. orice clauză contrară fiind fără efect faţă de terţi (art.4 teza a II-a din cod). nu se pot indrepta decat direct impotriva asociaţilor. ei vor putea să se indrepte. intrucat aceştia contractează cu societatea in considerarea nu numai a solvabilităţii societăţii ci şi a asociaţilor pe care speră să-i regăsească in societate in momentul scadenţei şi executării creanţei . solidaritatea asociaţilor priveşte numai raporturile asociaţilor cu terţii. prezente şi viitoare.

să preia drepturile şi obligaţiile acestuia ori beneficiul care rezultă din actele incheiate (art. de insolvabilitate. instanţei de judecată excluderea lui. ea privind numai raporturile dintre asociat şi societate. art.116 alin. consimţămantul se prezumă acordat. drepturile membrului care a transmis participaţiunea. de lichidare a membrului persoană juridică al societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii membrului in capitalul social. După cum s-a arătat in doctrină.116 alin. deoarece terţii nu pot avea obligaţia de a cerceta dacă actele săvarşite de un asociat contravin sau nu unei interdicţii legale.116 alin. Considerăm că existenţa consimţămantului poate fi probată prin orice mijloc. fără acordul acesteia. societatea va putea doar fie să solicite să solicite despăgubiri asociatului culpabil. societatea nu poate cumula dreptul de a cere despăgubiri de la asociat cu dreptul de a incasa beneficiile obţinute de acesta prin operaţiunile făcute in concurenţă cu societatea. integral sau proporţional părţii transmise. Din această perspectivă. Articolul 129.2 din Codul civil). (4) Membrul societăţii in nume colectiv poate transmite.2 din cod trebuie interpretat in sensul că participarea asociatului la activităţi concurente ce atrag răspunderea sa personală trebuie cunoscută de toţi asociaţii. dacă asociaţii au cunoscut activităţile concurente ale unuia dintre ei inainte de data acceptării acestuia ca asociat in societate. activităţi similare celor pe care le practică societatea (art. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor şi obligaţiilor (sau a beneficiului) se prescrie in termen de 3 luni de la data la care ceilalţi asociaţi au aflat sau trebuiau să afle despre incheierea actului. Răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiei de neconcurenţă.sale.116 alin.2 din cod nu poate fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii. Pentru a proteja interesele societăţii in nume colectiv. din motive intemeiate prin unanimitate de voturi.3 fraza a II-a din cod). in cazul incălcării de către asociat a interdicţiei de neconcurenţă. de deces.2 fraza a doua din cod stabileşte că. Mai mult chiar. in consecinţă.116 alin.3 fraza I din Codul civil). 2. participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ. şi nu numai de majoritatea lor. . participaţiunile la capitalul social ale membrilor rămaşi se majorează corespunzător. deschidere a procedurii de reorganizare in temeiul unei hotărari judecătoreşti.116 alin. Sancţiunea violării interdicţiei din art. declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii unui membru persoană fizică. fără a fi necesară exprimarea lui in scris. legea interzice asociatului dintr-o asemenea societate să practice. cu acordul celorlalţi membri. O dată cu participaţiunea trec. Modificarea componentei membrilor societăţii in nume colectiv (1) In caz de retragere a unui membru al societăţii in nume colectiv. art. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii acestuia (art. societatea poate sa-şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii sau dacă hotărarea privind continuarea activităţii se adoptă in unanimitate de către membrii rămaşi. fie să decidă că asociatul a lucrat in contul ei şi. pentru că numai in acest fel sar putea impiedica inţelegerile dolosive intre unii asociaţi. Astfel că. (3) Dacă membrul societăţii in nume colectiv a ieşit din ea. nu numai a celor care deţin majoritatea capitalului social. (2) Membrul societăţii in nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer. Pentru inlăturarea acestei interdicţii este necesară existenţa consimţămantului tuturor asociaţilor. dacă prin actul de constituire sau prin acordul membrilor nu este prevăzut altfel.

129 alin. Avand in vedere că patrimoniul societăţii a fost constituit ca urmare a fructificării aporturilor asociaţilor. Şi in acest caz datorită imposibilităţii obiective a asociatului vizat de a participa la activitatea societăţii in nume colectiv se impune dizolvarea societăţii. Intrucat schimbarea persoanei asociatului poate leza caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv . prin: (a) Retragerea din societate a unui asociat.in locul asociatului iniţial putand intra in societate o persoană care nu are calităţile avute in vedere la constituirea societăţii . 2. Ca urmare a punerii sub interdicţie a asociatului persoană fizică sau a declarării insolvabilităţii asociatului persoană juridică. (f) Excluderea unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţii. in mod obligatoriu. societatea in nume colectiv.129 alin. fie işi continuă activitatea.1 din Codul civil. In ipoteza intervenirii oricăreia dintre situaţiile enunţate mai sus. reflectat şi in actul constitutiv al societăţii. spre a nu se perturba activitatea societăţii. in schimbul aporturilor lor. cărora insă li se va plăti cota parte din activele nete ale societăţii proporţional participării asociatului in cauză la capitalul social. Transmiterea participaţiunii asociatului la capitalul social.1. patrimoniul acestora nu mai poate fi considerat o garanţie pentru creditori. este echitabil ca restul asociaţilor să-l despăgubească pe el sau succesorii (creditorii) săi pentru partea care i-ar reveni şi care rămane in proprietatea societăţii.86 din Codul civil pentru orice persoană juridică. fapt ce va trebui.3 din Codul civil). (b) Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. Prin ieşirea voluntară a unui asociat. iar implicarea activă acestora in viaţa socială nu mai este posibilă. O soluţie similară se aplică şi in cazul succesorilor rezultaţi in urma reorganizării asociatului persoană juridică.Codul civil prevede că orice . In urma decesului unui asociat societatea in nume colectiv fie se dizolvă. Societatea nu se dizolvă insă dacă există in actul constitutiv o clauză de continuare a activităţii sau dacă acest lucru este hotărat de ceilalţi asociaţi in unanimitate. (d) Declararea judecătorească a dispariţiei sau asociatului persoană fizică. care le conferă calitatea de asociat. afară numai dacă prin actul constitutiv sau prin acordul asociaţilor nu se prevede altfel (art. prin majorarea proporţională a participaţiunilor fiecăruia corespunzător cotei pe care o deţineau anterior. (c) Incapacitatea asociatului persoană fizică sau insolvabilitatea unui asociat persoană juridică. dacă nu există o prevedere contrară in actul constitutiv sau dacă ceilalţi asociaţi nu au hotărat altfel. de regulă. In afara cazurilor generale de dizolvare prevăzute in art. asociatul respectiv sau succesorii (creditorii) săi nu vor primi in natură o parte proporţională din patrimoniul social ci o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acesteia. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea asociaţilor nu se prevede altfel. Continuarea activităţii se va face intotdeauna intr-o nouă componenţă. ceea ce justifică in lipsa unei stipulaţii contrare a actului constitutiv sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi dizolvarea societăţii in nume colectiv. Consideraţii generale. işi va inceta activitatea şi va fi supusă procedurii lichidării in condiţiile prevăzute de lege. Aceste imprejurări descalifică societatea şi justifică dizolvarea ei in lipsa unei clauze contrare sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi. (e) Lichidarea asociatului persoană juridică. cu moştenitorii acestuia (dacă există acordul tuturor asociaţilor in acest sens) ori fără moştenitorii asociatului decedat. societatea in nume colectiv incetează. Transmiterea participaţiunilor implică şi transmiterea calităţii de asociat. Ca regulă generală. asociaţii dobandesc anumite participaţiuni. societatea suferă o modificare faţă de situaţia juridică iniţială. Cota parte a participaţiunii la capitalul social a asociatului care nu se mai regăseşte in societate va fi impărţită intre asociaţii rămaşi. potrivit art. După cum am mai arătat. inclusiv a celui care nu mai face parte din societate. cu toate drepturile şi obligaţiile aferente.

in acelaşi timp. Pentru protejarea intereselor societăţii şi a terţilor. Consimţămantul tuturor asociaţilor este cerut indiferent dacă transmiterea participaţiunilor se face unui terţ sau unui alt asociat. Codul civil reglementează posibilitatea excluderii din societate a asociatului indezirabil. In doctrină s-a arătat că ar putea constitui motive temeinice pentru excluderea asociatului: (a) neefectuarea de către asociat a aportului angajat prin actul constitutiv. succesul sau insuccesul societăţii depinde in mare măsură de faptele asociaţilor. existenţa societăţii este ameninţată.3 din cod).128 alin. Societatea in nume colectiv este o societate care se bazează atat pe increderea dintre asociaţi şi pe calităţile personale ale acestora. Pentru a proteja societatea şi. iar transmiterea va produce efecte numai din ziua efectuării acestor menţiuni in registrul indicat.transmitere (prin cesiune. (b) amestecarea fără drept in administrarea societăţii. Măsura excluderii asociatului din societate apare ca o sancţiune aplicată asociatului şi. atat pentru obligaţiile ivite ulterior incadrării sale in societate cat şi pentru obligaţiile existente pană la acel moment (art.128 alin. ca un remediu pentru salvarea existenţei societăţii. Regula unanimităţii in ceea ce priveşte acordul asociaţilor cu privire la excludere se justifică prin faptul că urmare a excluderii se va modifica implicit şi actul constitutiv.133 din Codul civil sau calitatea sa de asociat va inceta prin simpla hotărare a celorlalţi asociaţi ori ca urmare a unei . Instanţa judecătorească sesizată de asociaţi va aprecia dacă există “motivele intemeiate” pentru excludere cerute de lege.4 din cod). Se pune astfel problema cum se va proceda in cazul incapacităţii sau insolvabilităţii asociatului ori in cazul declarării judecătoreşti a dispariţiei a asociatului persoană fizică sau a reorganizării asociatului persoană juridică ori a exercitării de către creditorii unui asociat a dreptului de a-i urmări participaţiunea? Se va proceda la excluderea asociatului aflat in situaţiile de mai sus in conformitate cu procedura prevăzută de art. Excluderea asociatului din societate. pentru a apăra interesele celorlalţi asociaţi. Astfel că.2 din Codul civil excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se va putea face numai pentru motive temeinice la cererea unanimă a celorlalţi asociaţi şi va fi pronunţată de instanţa judecătorească. S-ar putea discuta in context dacă motivele temeinice cerute de lege implică cu necesitate culpa asociatului. cat şi pe implicarea şi conlucrarea tuturor asociaţilor la activităţile comerciale ale societăţii.129 alin. iar noul asociat va răspunde. fie ulterior prin consensul asociaţilor. 3. de activitatea pe care ei o desfăşoară in societate. Potrivit art. Codul civil prevede că asociatul care a transmis participaţiunea sa la capitalul social rămane răspunzător faţă de terţi pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate (art. Modificarea structurii participaţiunilor asociaţilor la capitalul social va trebui inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. in egală măsură cu ceilalţi asociaţi. in folosul celorlalţi asociaţi. Din păcate Codul civil nu face o enumerare măcar enunţiativă a unor asemenea motive. a cărei hotărari este obligat să le respecte.3 din cod). (c) incălcarea limitelor mandatului primit de a administra şi reprezenta societatea.129 alin. intrucat intinderea drepturilor şi obligaţiilor sale in calitate de simplu asociat au fost convenite fie iniţial prin actul constitutiv. implicit. (d) săvarşirea de către asociatul administrator a unor fapte păgubitoare pentru societatea. schimb sau donaţie) a participaţiunilor asociaţilor să se facă doar cu acordul unanim al asociaţilor. care trebuie să cunoască şi să evalueze calităţile personale ale noului asociat (art. alte cauze anume prevăzute in actul constitutiv ce nasc posibilitatea excluderii pe motivul nerespectării unor obligaţii societare. Este de la sine inţeles că asociatul a cărui excludere se intenţionează nu va putea vota in această chestiune. (e) urmărirea participaţiunii asociatului de către creditorii personali. Datorită acestui fapt. in cazul in care un asociat nu işi indeplineşte obligaţiile asumate faţă de societate ori săvarşeşte anumite fapte potrivnice intereselor societăţii.

considerăm că şi in aceste ipoteze se va impune excluderea asociatului din societate prin acordul unanim al celorlalţi asociaţi.130 alin.2 din cod). legea nu condiţionează in nici un fel exercitarea dreptului de retragere de invocarea unor motive care ar legitima ieşirea din societate şi nici de acordul celorlalţi asociaţi. (2) Prin inţelegere dintre membrul care se retrage din societatea in .130 alin. considerăm că excluderea asociatului in acest caz se va face cu votul unanim a asociaţilor fără a mai fi necesară pronunţarea unei hotărari judecătoreşti in acest sens. măsura excluderii apărand exclusiv ca un remediu pentru salvgardarea societăţii. Retragerea din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate. acesta nu-şi va putea retrage contravaloarea participaţiunii care i se cuvine decat după implinirea acestui termen. cu atat mai mult cu cat un asemenea fapt comportă in mod necesar modificarea actului constitutiv al societăţii. pană in ziua excluderii sale. Singura condiţie impusă de Codul civil este ca asociatul care doreşte să se retragă să notifice celorlalţi asociaţi intenţia sa cu cel puţin 6 luni inainte de data preconizată a retragerii (art. in cursul duratei societăţii in nume colectiv. intrucat răspunderea asociatului pentru obligaţiile sociale apărute pană la data excluderii subzistă pe o perioadă de 2 ani calculaţi din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. De asemenea. 1. Totuşi. ca regulă generală. Retragerea membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrul societăţii in nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pană la data retragerii. Efectele retragerii membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrului care s-a retras din societatea in nume colectiv i se achită valoarea parţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui in capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel. Orice convenţie dintre asociaţi asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nulă de drept (art. intrucat situaţiile enumerate nu implică culpa asociatului şi sunt expres prevăzute de lege ca şi cauze care in anumite condiţii pot duce la dizolvarea societăţii (art. asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părţii sale de participaţiune la capitalul social. cu consecinţa incetării calităţii de asociat a acestuia. Menţionăm insă. Articolul 131. (2) Acordul dintre membrii societăţii in nume colectiv asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nul. că. Asociatul exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii. Retragerea asociatului din societate. Articolul 130. Astfel.1 din cod). Această cerinţă este justificată de faptul că o retragere intempestivă a asociatului ar putea periclita existenţa şi funcţionarea normală a societăţii. In anumite cazuri. Acesta va avea dreptul la beneficii şi va suporta pierderile.stipulaţii exprese in acest sens a actului constitutiv? După opinia noastră simpla intervenire a imprejurărilor menţionate mai sus nu poate duce la incetarea ope legis a calităţii de asociat. Reglementarea actuală conferă o largă libertate asociatului in ceea ce priveşte exercitarea opţiunii de a se retrage din societatea in nume colectiv. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. cu toate consecinţele care decurg din acest fapt. asociaţii pot să işi manifeste dorinţa de a părăsi societatea.129 alin. Prin urmare.1 din cod).

societatea in nume colectiv poate continua. ca regulă generală. ce i se cuvine membrului care se retrage. Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. in caz de deces al unuia dintre asociaţi persoană fizică sau de reorganizare a asociatului persoană juridică. 1. asociatul pierde calitatea de asociat. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat. In caz de neinţelegere intre asociaţi considerăm că drepturile asociatului retras vor fi stabilite de către instanţele judecătoreşti. insă. Efectele retragerii asociatului din societate.(2) şi (3). societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. Decesul sau reorganizarea membrului societăţii in nume colectiv (1) Succesorii membrului societăţii in nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni. asociaţii rămaşi avand la indemană două posibilităţi: . dac actul de constituire nu interzice. cand datorită retragerii numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. Ca urmare a retragerii din societate. Potrivit Codului civil. (3) Partea din patrimoniul societăţii in nume colectiv sau valoarea acestei parţi. purta răspundere membrul decedat sau reorganizat. afară numai dacă asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub o altă formă. prin reorganizare (art. Articolul 132. in egală măsură cu membrii rămaşi. drepturile asociatului retras cuvenite pentru participaţiunile sale se vor stabili prin acordul asociaţilor. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art.131 alin. achitarea valorii patrimoniului poate fi inlocuită cu transmiterea lui in natură.1 din Codul civil).3 din cod). In aceste condiţii asociaţii vor hotări dacă asociatul retras va primi doar contravaloarea in bani a părţii sale din patrimoniu sau dacă i se va transmite efectiv in natură această parte (art. Retragerea asociatului din societate va trebui obligatoriu menţionată in Registrul de stat al intreprinderilor. determinată la data decesului sau reorganizării. de obligaţiile pentru care. dreptul la partea sa din patrimoniul societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social (art. Legea impune doar. asociaţi cu acordul tuturor membrilor. 1.128 alin.3 din cod). in limitele patrimoniului care a trecut la el. Asociatul retras din societate poartă răspundere pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate. Acesta va avea.134 din Codul civil). in conformitate cu art. In principiu. Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului in calitate de asociat.2 din cod). Prin retragerea asociatului societatea in nume colectiv suferă o modificare faţă de situaţia iniţială. dar ea işi va continua existenţa. Numai excepţional.128 alin. iar capitalul social al societăţii se va reduce in mod corespunzător. societatea se dizolvă. (2) Dacă membrii societăţii in nume colectiv nu acceptă succesorii in calitate de asociaţi.nume colectiv şi membrii ramaşi. ca aceste drepturi să fie determinate conform unui bilanţ intocmit la momentul retragerii (art.131 alin. (3) Succesorul membrului societăţii in nume colectiv poartă răspundere. se determină conform bilanţului intocmit la momentul retragerii.131 alin.

de asemenea.132 alin. in caz contrar societatea se va dizolva.132 alin. Articolul 133.1 din Codul civil). considerăm că o asemenea condiţie este inoperantă. in mod logic. In ceea ce priveşte responsabilitatea succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. In cazul in care moştenitorii asociatului decedat sau succesorii asociatului reorganizat nu sunt acceptaţi in calitate de asociaţi in societate sau nu consimt ei să devină asociaţi. Prin similitudine cu situaţia retragerii asociatului. ca o consecinţă a necesităţii modificării actului constitutiv. Astfel fiind. S-ar putea presupune chiar că aceştia o fac in mod implicit atunci cand ii acceptă in unanimitate in calitatea de asociaţi pe succesorii asociatului decedat sau reorganizat. in mod obligatoriu. modificare ce implică indeplinirea in persoana noilor asociaţi a aceloraşi formalităţi şi condiţii de fond care sunt necesare incheierii unui contract de constituire a unei societăţi in nume colectiv. ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.3 din Codul civil. Urmărirea participaţiunii membrului din capitalul social al societăţii in nume colectiv (1) Urmărirea participaţiunii din capitalul social al membrului societăţii in nume colectiv pentru datoriile lui nelegate de participarea la societate (datorii personale) se permite doar in cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor. noua situaţie juridică din societatea trebuie reflectată in actul constitutiv al societăţii şi in Registrul de stat al intreprinderilor. chiar dacă o clauză de continuare cu moştenitorii a activităţii societăţii există in actul constitutiv. dacă actul constitutiv prevede un asemene cvorum pentru adoptarea deciziei (art. Partea din patrimoniul societăţii susceptibilă separării sau valoarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la momentul inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la . atata timp cat asociaţii rămaşi vor putea oricand modifica actul constitutiv in sensul contrar. indiferent de natura schimbărilor intervenite. Creditorii unui astfel de membru sunt in drept să ceară societăţii separarea unei părţi din patrimoniul ei proporţional participaţiunii debitorului la capitalul social pentru urmărirea acestei părţi. art. considerăm că nu vor putea fi cooptaţi in societate moştenitorii minori sau incapabili ai asociatului decedat. Societatea in nume colectiv va putea continua activitatea cu succesorii asociatului decedat sau reorganizat dacă există in acest sens acordul tuturor asociaţilor sau acordul majorităţii dintre ei. vor trebui să-şi exprime consimţămantul cu privire la dobandirea calităţii de asociat intr-o societate in nume colectiv.132 alin. Ca urmare a decesului asociatului persoană fizică sau reorganizării asociatului persoană juridică. succesorii vor avea dreptul la o parte in naturг din patrimoniul social. Deşi Codul civil nu o prevede in mod expres. determinată la data decesului sau reorganizării. Posibilitatea de opţiune există doar dacă actul constitutiv prevede sau asociaţii hotărăsc in unanimitate continuarea activităţii. dreptul şi la beneficiile cuvenite asociatului decedat sau reorganizat pană la data decesului sau reorganizării. fie să continue societatea cu aceştia. Succesorii vor avea. Această cerinţă apare. considerăm că şi succesorii asociatului. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat (art. In ceea ce priveşte cerinţa textului de lege invocat ca actul constitutiv să nu conţină o clauză ce ar interzice cooptarea in societate a succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete.fie să plătească succesorilor acestora partea ce revenea asociatului.2 din cod). prevede că aceştia vor răspunde pentru datoriile sociale apărute pană in momentul decesului sau reorganizării doar pană la concurenţa activului patrimoniului pe care l-au preluat de la asociatul decedat sau reorganizat.

(1).1 Cod civil in următoarele situaţii: (a) expirarea termenului stabilit pentru durata ei. să reorganizeze societatea. Precizăm că. In afară de aceste cauze generale legea stabileşte şi anumite cauze de dizolvare aplicabile societăţii in nume colectiv. Cota parte din patrimoniul societăţii cuvenite asociatului potrivit participaţiunilor sale sau contravaloarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la data inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la separare (art. in ipoteza in care patrimoniul propriu al asociatului este insuficient pentru onorarea datoriilor. asociaţii nu vor mai avea nici un drept asupra acestora.133 alin.1 fraza a treia din cod). obligaţia acestuia de a răspunde pentru obligaţiile sociale apărute pană la ieşirea lui din societate subzistă pentru o perioadă de 2 ani calculată din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art. odată ce bunurile aduse ca aport de către asociaţi au intrat in patrimoniul societăţii. 1.2 coroborat cu art. in cazul in care societatea işi continuă activitatea fără asociatul exclus. in care se vor regăsi bineinţeles şi beneficiile obţinute de asociat ca urmare a participării la societate. Articolul 134. iar pe cale de consecinţă nici creditorii personali ai asociaţilor nu le vor mai putea urmări. Societatea in nume colectiv se dizolvă potrivit cauzelor generale de dizolvare a persoanelor juridice prevăzute de art. Totuşi. Menţionăm că posibilitatea exercitării acestor drepturi speciale ale creditorilor asociaţilor nu incalcă principiul autonomiei patrimoniului societăţii şi nici nu instituie o răspundere a societăţii pentru datoriile asociaţilor. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. in scopul protejării intereselor creditorilor asociaţilor. Astfel.Urmărirea participaţiunilor asociaţilor de către creditorii personali ai acestora.87 din cod).(2) şi (3).132 alin. incapacităţii sau .3 din cod). Dizolvarea societăţii in nume colectiv (1) In afară de cazurile prevăzute la art. (e) insolvabilitatea societăţii. societatea in nume colectiv se dizolvă in cazul: (a) decesului. Creditorii asociaţilor işi vor satisface drepturile de creanţă din patrimoniul asociaţilor. Astfel.86 alin. (b) imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituita sau realizarea acestuia. in modul prevăzut de prezentul cod. luată in unanimitate. indiferent de data creanţei lor. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă in ea rămane un singur membru. potrivit art. in termen de 6 luni. Exercitarea de către creditorii unui asociat a dreptului de a urmări participaţiunea acestuia in societatea in nume colectiv impune excluderea din societate a asociatului respectiv. (2) Urmărirea patrimoniului proporţional participaţiunii membrului la capitalul social condiţionează excluderea membrului din societatea in nume colectiv şi atrage efectele prevăzute la art. (2) Ultimul membru rămas al societăţii in nume colectiv are dreptul ca. 1.1 din Codul civil.86 alin. (d) existenţa unei hotărari judecătoreşti de dizolvare (art. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel.129 alin.128 alin.1 din Codul civil).133 alin. legea le permite acestora din urmă să solicite. Dizolvarea societăţii in nume colectiv.separare. Autonomia patrimoniului societăţii in nume colectiv faţă de patrimoniile propriilor asociaţi determină o serie de consecinţe juridice şi pentru creditorii personali ai acestora din urmă. (c) existenţa unei hotărari a asociaţilor in acest sens. separarea unei părţi din patrimoniul societăţii in nume colectiv corespunzătoare participaţiunii asociatului debitor la capitalul social al societăţii in vederea acoperirii creanţelor respective (art. intrucat plata creanţelor se face nu din patrimoniul societăţii ci din partea de active nete care se cuvine asociatului.128 alin.

reorganizarea societăţii in nume colectiv in societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni.2 din cod). Schimbarea formei juridice a societăţii comerciale produce efect numai pentru viitor. In acest sens. Reorganizarea societăţii in nume colectiv se va decide numai in unanimitate de către asociaţi.1 din cod.135 alin. asociaţii societăţii in nume colectiv vor rămane in continuare responsabili nelimitat pentru datoriile contractate de societatea transformată pană la data reorganizării. in termen de 6 luni. asociaţii continuă. iar nu şi pentru trecut. Insă in această ultimă situaţie legea recunoaşte asociatului rămas singur in societate dreptul de a decide.134 alin.1 din Codul civil prevede in mod explicit că. asociaţii vor putea decide transformarea societăţii din care fac parte intr-o altă formă de societate comercială sau in cooperativă. in acest caz ne mai putand fi indeplinită condiţia prevăzută de art.declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului persoană fizică. legea prevede că asociatul nu va fi absolvit de răspundere nici in cazul in care. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. pană la expirarea termenului de 3 ani. (c) retragerii din societatea a unui asociat.121 alin. astfel incat să fie indeplinită cerinţa minimului de asociaţi. De aceea.2 din Codul civil). De asemenea. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social (art. in cazul in care o atare schimbare ocazionează şi modificarea intinderii responsabilităţii asociaţilor pentru datoriile sociale (cum se intamplă bunăoară atunci cand o societate in nume colectiv se transformă intr-o societate cu răspundere limitată) convertind-o dintr-o responsabilitate nelimitată intr-una limitată. art. 1. Articolul 135. (b) declarării insolvabilităţii. Asociaţii vor răspunde limitat . in termen de 3 ani. Astfel că.. in cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. indiferent de cauză. (d) excluderii unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. (2) Asociatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. Reorganizarea societăţii in nume colectiv (1) In cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. Reorganizarea societăţii in nume colectiv. asociaţii vor continua să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data inregistrării reorganizării. Pe parcursul existenţei societăţii in nume colectiv anumite interese ale asociaţilor acesteia pot determina necesitatea schimbării formei juridice a societăţii. in armonie cu regulile de formare a denumirii proprii pentru noua formă juridică pe care o ia pentru viitor societatea juridică transformată.85 alin.135 alin. pană la expirarea termenului de 3 ani. Mai mult chiar. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social. reorganizării sau lichidării asociatului persoană juridică. adoptandu-se o denumire nouă. Concomitent cu transformarea societăţii in nume colectiv se va opera şi o schimbare in denumirea iniţială a societăţii. potrivit art. După opinia noastră asociatul rămas singur in societate va putea evita dizolvarea acesteia şi daca va transmite (cesiona) o parte din participaţiunile sale unei alte persoane. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă. caracterul limitat al răspunderii asociaţilor devine operant numai pe data inscrierii menţiunii respective in Registrul de stat al intreprinderilor. O asemenea reorganizare a societăţii in nume colectiv este posibilă numai cu condiţia ca asociaţii ei să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridică in care se va transforma societatea (art. Astfel. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.1 din cod.

Dacă in denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului. cei dintai cu responsabilitate nelimitată. considerăm că pentru identitate de raţiune art. fiecare dintre asociaţi va avea libertatea să aleagă intre cele două calităţi la care ne-am referit. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. prin efectul transformării societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă. Se ştie că o astfel de societate (adică cea in comandită) are.la valoarea aporturilor subscrise la formarea capitalului social numai pentru datoriile pe care societatea reorganizată le va contracta ulterior inscrierii menţiunii respective de schimbare a formei sale juridice in Registrul de stat al intreprinderilor. Această soluţie se impune ca o măsură de protejare a intereselor creditorilor sociali despre care se prezumă că au consimţit să intre in raporturi juridice obligaţionale cu societatea in nume colectiv. iar ceilalţi avand beneficiul responsabilităţii limitate. printre notele de specificitate. Comanditatul din societatea in comandită nu poate fi membru al societăţii in nume colectiv. anume comanditaţi şi comanditarii. (4) Dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile societăţii in comandită in măsura in care prezentul cod nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. existenţa a două categorii de asociaţi. 1. in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co". unii dintre asociaţii săi trebuie să dobandească calitatea de comanditaţi. respectiv. Consideraţii generale. iar alţii calitatea de comanditari. .". Dacă nici unul dintre ei nu va opta pentru calitatea de comanditat sau. După cum s-a arătat in doctrină. (2) Persoana poate fi comanditat doar intr-o singură societate in comandită. numele sau denumirea comanditaţilor. Dispoziţii generale cu privire la societatea in comandită (1) Societate in comandită este societatea comercială in care. De asemenea. Ca urmare. Chestiunea care se cere lămurită este după ce criteriu se va produce scindarea asociaţilor in cele două categorii distincte. acesta poarta răspundere solidară nelimitată. (3) Denumirea societăţii in comandită trebuie să includă sintagma in limba de stat "societate in comandită" sau abrevierea "S. Societatea in comandită işi are geneza din Evul Mediu. chiar dacă interesul practic al aplicării acestor dispoziţii priveşte numai asociaţii comanditari. tocmai pe considerentul că au conştientizat responsabilitatea nelimitată a asociaţilor ca o garanţie suplimentară a creanţei lor. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). Societatea in comandita Articolul 136. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. § 3. O problemă specială se pune relativ la reorganizarea societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită.135 Cod civil se va aplica in mod corespunzător in ipoteza reorganizării societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. Membrul societăţii in nume colectiv nu poate fi comanditat in societatea in comandită.C. pentru calitatea de comanditar. intrucat nici unul dintre asociaţi nu poate fi constrans să accepte aceea dintre calităţile menţionate pe care nu o doreşte. transformarea societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă nu va fi posibilă.

“Kommandiittyhtio” (Finlanda). care nu au suficient capital. totodată care a dominat dintotdeauna societatea in comandită. Reglementarea in dreptul modern a societăţii in comandită a fost aspru criticată in doctrină. trebuia găsit un artificiu juridic care. iar pe de altă parte. şi anume societatea in comandită pe acţiuni (art. Austria). iar aceia care. Astfel fiind. sub diferite denumiri. Aşadar. să servească la ocolirea interdicţiei privind acordarea de imprumuturi cu dobandă. Pe această cale. Aceasta este şi explicaţia tendinţei din unile legislaţii moderne de a elimina din campul relaţiilor comerciale acest gen de societate care era actuală in evul mediu dar a devenit anacronică in prezent. Comanditarii incredinţau comanditaţilor sumele de bani necesare derulării anumitor afaceri comerciale şi işi asumau riscurile pierderii acelor sume pe baza increderii pe care ei o aveau faţă de aceştia din urmă. să permită posesorilor de capital.331 din Proiect).Ea a fost imaginată ca un instrument juridic menit să contracareze rigorile dreptului canonic şi a regulamentelor militare care a instituit interdicţia pentru deţinătorii de capitaluri (clerici. cărora statutul social nu le permitea să se implice in afaceri comerciale. de asemenea. Luxemburg). acest tip de societate comercială se bazează pe incredere – comanditarii care au bani şi vor să-i investească fără să rişte o răspundere nelimitată. “societa in accomandita semplice” (Italia). Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea legală a societăţii in comandită. societatea in comandită continuă să fie reglementată. iar in practică aceasta nu se mai bucură de interesul intreprinzătorilor care preferă alte forme de societate. urmand ca beneficiile astfel obţinute să fie impărţite intre ei.KG” (Germania. Menţionăm. increderea comanditarilor in corectitudinea comanditaţilor a fost ideea forţă care a fundamentat şi. primind acele sume. Astfel. Franţa. “kommanditselskaber . animaţi de pasiunea pentru comerţ. dar au iniţiativă şi vor să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii de beneficii. “ sociedade em comandita simples” (Portugalia). “товарищество на вере” sau “коммандитнoe товарищество” (Federaţia Rusă). să-şi poată plasa eficient disponibilul de capital in operaţiuni comerciale aducătoare de profit. că prin Proiectul Codului Civil se intenţiona reglementarea şi unei forme de societate asemănătoare societăţii in comandită. nu se puteau implica in afaceri comerciale din lipsa mijloacelor financiare necesare intr-un asemenea scop. de majoritatea legislaţiilor europene: “societe en commandite simple” (Belgia.KS” (Danemarca). se angajau să le utilizeze pentru derularea unor afaceri comerciale au fost numiţi comanditaţi. pe de o parte. dar şi de dorinţa de aventură. “Sociedad Comanditaria” (Spania). apreciindu-se că această formă de societate a devenit total desuetă. “Commanditaire vennootschap” (Olanda). Intr-adevăr.326-art. Cei care incredinţau sume de bani spre utilizare in afaceri comerciale altora au fost denumiţi comanditari. in doctrina franceză s-a arătat că comanditaţii din societatea in comandită sunt de fapt administratori ai societăţii care nu ar trebui să răspundă nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii. totodată. instituită şi sancţionată sever de dreptul canonic. Marii deţinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată un statut social care nu le permitea să exercite profesiunea de comerciant. “Kommanditgesellschaft . nobili şi militari) de a acorda imprumuturi cu dobanzi şi. Societatea in comandită pe acţiuni este considerată in doctrină ca fiind asemănătoare societăţii in . incredinţează sumele de bani comanditaţilor. Cu toate acestea. Mecanismul care a stat la baza acestei societăţi era următorul: deţinătorii de capitaluri incredinţau in baza unui contract (denumit commenda) anumite sume de bani unor negustori profesionişti sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştia să le folosească in afaceri. “Kommanditgesellschaft” sau “societe en commandite” (Elveţia). cu atat mai mult cu cat in dreptul modern accentul este pus pe garanţiile materiale oferite de mărimea capitalului şi a activelor sociale şi mai puţin pe garanţiile personale oferite de unii asociaţi. mai practice şi mai operaţionale. apt să dea satisfacţie acelora care. deţinătorii de capital investeau capitalul disponibil şi riscau numai sumele incredinţate celor care se angajau să se implice in afaceri comerciale.

societatea in comandită pe acţiuni urmează regulile societăţii in comandită asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. insă. asociaţii comanditaţi. (c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. legiuitorul explicand limitele acestei interdicţii. (b) prezenţa in structura societăţii a două categorii de asociaţi .136 alin. care dispun de mijloace financiare. deoarece comanditaţii sunt asimilaţi sub toate aspectele asociaţilor de la această din urmă formă societară. capitalul social este impărţit in acţiuni. in privinţa răspunderii pentru obligaţiile sociale. Legiuitorul a preferat. In continuare. Definiţia societăţii in comandită. potrivit regulilor generale aplicabile societăţilor comerciale (art. iar asociaţii comanditari răspund numai in limita aportului lor. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii”. cat şi persoane juridice. in principiu.136 alin. cu precizarea că. Proiectul Codului civil asimila societatea in comandită pe acţiuni cu societatea pe acţiuni. pe de altă parte. au posibilitatea să le investească.comandită deoarece cuprinde ca şi aceasta din urmă două categorii de asociaţi: comanditaţii şi comanditarii. incasand beneficii fără a se implica in activitatea societăţii şi fără a să risca o răspundere nelimitată. Din definiţia legală rezultă următoarele caractere ale societăţii in comandită: (a) societatea in comandită. 3. iar asociaţii comanditari răspund doar in limita aportului subscris de ei. Deoarece regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost analizate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. Art. investitorii preferand societatea pe acţiuni.2 fraza I din cod. iar. ne vom referi in cele ce urmează doar la unele aspecte specifice constituirii societăţii in comandită. să elimine din forma finală a Codului civil dispoziţiile care reglementau societatea in comandită pe acţiuni. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv şi pe aceleaşi considerente. In ceea ce priveşte problematica pe care o poate ridica participarea in calitatea de asociat comanditat a persoanelor juridice la o societate in comandită facem trimitere la discuţiile făcute pe acest subiect in materia societăţii in nume colectiv. in cazul societăţii in comandită pe acţiuni. indiferent de tipul acestora. Intrucat capitalul social al societăţii in comandită pe acţiuni are aceeaşi structură ca acela al societăţii pe acţiuni. prin art.comanditaţii şi comanditarii. Vor putea fi asociaţi intr-o societate in comandită atat persoane fizice.1 din Codul civil defineşte societatea in comandită ca fiind acea “societate comercială in care. operaţiune justificată după părerea noastră de faptul că această formă de societate se intalneşte rar in practică. posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa in calitate de asociat comanditat doar la o singură societatea in comandită.106-115 din Codul civil). de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). 2. Societatea in comandită se constituie. asociaţii comanditari. ca şi in cazul societăţii pe acţiuni. Deosebirea esenţială dintre cele două forme de societăţi constă in aceea că. este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. Constituirea societăţii in comandită. Societatea in comandită prezintă avantaje pentru ambele categorii de asociaţi: pe de o parte. iar pentru constituirea societăţii trebuie indeplinite formalităţile prevăzute de lege. au ocazia să atragă capital in condiţii mult mai avantajoase decat cele ale unui imprumut şi să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii unor beneficii. Actul constitutiv al societăţii este contractul de constituire (societate). stipulează că asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat . legea limitează. care nu au suficient capital dar au iniţiativă. ca şi societatea in nume colectiv.

2 fraza I din Codul civil).4 din Codul civil prevede că dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile.E. In primul rand. .136 alin. totuşi. Firma societăţii in comandită. şi acesteia din urmă.intr-o societate in comandită şi. Dacă. nici asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv (art. considerăm că societatea in comandită va putea avea un număr nelimitat de asociaţi comanditari şi maximum 20 de asociaţi comanditaţi (art. numele sau denumirea sa nu va putea figura in firma societăţii. societatea in comandită are o firmă proprie ca atribut de identificare.comanditaţii şi comanditarii – este firesc că pentru infiinţarea unei astfel de societăţi să fie necesari cel puţin doi asociaţi. dintre care unul să-şi asume calitatea de comanditat. respectiv. Firma folosită de societatea in comandită trebuie să cuprindă. ţinand cont că raţiunea unei asemene interdicţii. Ca persoană juridică. scrisă in intregime. Deoarece societatea in comandită se apropie in foarte multe privinţe de societatea in nume colectiv. să-şi asume calitatea de comanditar. După cum se poate observa majoritatea normelor in discuţie se referă la statutul juridic al comanditaţilor in societate. la o societate in comandită in calitate de asociaţi comanditari. Aplicarea dispoziţiilor legale din materia societăţilor in nume colectiv societăţii in comandită işi are fundamentarea pe ideea potrivit căreia comanditaţii sunt mai reprezentativi decat comanditarii pentru societate.4 coroborat cu art. şi chiar la o altă societatea in comandită in calitatea de asociat comanditar. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in comandită”. firma se va modifica in mod corespunzător. In cazul in care un asociat comanditat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. in principiu. In ceea ce ne priveşte. cu consimţămantul acestuia. art.C. Această prevedere se explică prin intenţia legiuitorului de a apăra pe terţi impotriva oricărei confuzii ce s-ar putea crea intre asociaţii comanditaţi şi comanditari.3 din cod. datorită faptului că această societate presupune in mod necesar două categorii de asociaţi . in firma societăţii.121 alin. ni se pare logic ca aceasta să vizeze doar calitatea de asociaţi comanditaţi.136 alin. in mod obligatoriu.136 alin. iar altul.”. numele sau denumirea unui comanditar figurează. in măsura in care codul nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. Codul civil nu cere pentru constituirea societăţii in comandită un minim de asociaţi dar. două elemente de identificare. sau cu abrevierea “S. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct. Asociatul comanditat va putea insă participa la o societate cu răspundere limitată sau la o societate pe acţiuni. insă. Menţionăm că legea interzice participarea la o societate in comandită atat a autorităţilor administraţiei publice.4 din R. acesta fiind similar celui al asociaţilor din societatea in nume colectiv. aceasta va cuprinde. In ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi. subiectele de drept menţionate putand participa.2 fraza a II-a şi a III-a din cod). intrucat ei işi inscriu numele pe firma societăţii şi tot ei infăptuiesc administrarea acesteia. 5. potrivit art.136 alin.S.3 fraza a III-a din cod). el devine răspunzător nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii (art. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor comanditaţi.). 4. Precizăm că in privinţa asociaţilor comanditari din societatea in comandită legea nu prevede nici o restricţie similară celei enunţate. şi anume evitarea unei răspunderi nelimitate şi solidare a acestui tip de persoane juridice. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. ambele constand din cuvinte scrise.136 alin. Dacă firma societăţii in comandită nu poate include numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. Aplicarea reglementărilor cu privire la societatea in nume colectiv in materia societăţii in comandită. Intrucat asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligaţiile sociale.

şi categoria din care face parte fiecare asociat .62 alin.137 alin. După cum am mai arătat.107 alin.Articolul 137.(1). realizarea scopului in vederea căruia aceasta a fost constituită. făcand bineinţeles trimiterea necesară la comentariile făcute pe marginea art. in actul de constituire al societăţii in comandită trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. 1. (g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. totuşi. că deşi legea nu cere nici pentru infiinţarea societăţii in comandită un minim de capital lăsand acest lucru la aprecierea asociaţilor fondatori care sunt liberi să stabilească valoarea şi structura capitalului social iniţial.108 alin. Deoarece textul art. Potrivit legii. f) procedura de admitere a noilor asociaţi. in primul rand. Pe de altă parte. (e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi.1 din cod.137 alin.122 din cod. (c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului.1 din cod referitoare la: (a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor.c). (f) procedura de admitere a noilor asociaţi.108 alin. capitalul social trebuie să fie suficient de important sub aspect valoric pentru a putea să asigure. nu vom stărui in mod deosebit asupra acestor aspecte. d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi. In contractul de constituire se va indica.1 coroborat cu art. g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. Contractul de constituire a societăţii in comandită trebuie să fie incheiat in formă autentică (art. Actul de constituire al societăţii in comandită In afară de cele menţionate la art. dar şi volumul cumulat (total) . Avand in vedere faptul că toate aceste condiţii au mai fost analizate şi cu alte ocazii nu vom mai reveni asupra lor. cel puţin in faza iniţială a funcţionării societăţi. deoarece capitalul social este un element absolut necesar pentru constituirea oricărei societăţi comerciale. (d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi.1 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art.1 din Codul civil. c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului. această libertate recunoscută de lege fondatorilor nu trebuie inţeleasă in sensul că ei ar putea constitui societatea fără subscrieri de capital sau subscriind numai un capital simbolic. e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. Actul constitutiv al societăţii in comandită trebuie să indeplinească atat condiţiile generale de validitate cat şi acele condiţii specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. (b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social. Actul constitutiv al societăţii in comandită.1 din cod) şi să cuprindă elementele prevăzute de art. sub aspectul responsabilităţii ce le incumbă pentru datoriile sociale.122 alin.108 alin. intrucat acestea au un regim juridic diferit.comanditaţilor sau comanditarilor. cu excepţia menţiunii de la lit.4 din Codul civil). incheiat in limba de stat şi semnat de toţi asociaţii societăţii (art. in actul constitutiv se va indica şi mărimea participaţiunilor fiecărui comanditat la capitalul social. Pe langă aceste menţiuni contractul va trebui să conţină o serie de dispoziţii obligatorii care sunt prevăzute de art. inclusiv a societăţii in comandită. in mod obligatoriu. Actul constitutiv al societăţii in comandită este contractul de constituire (de societate). Precizăm.

63 ale R. intrucat. Astfel fiind.138 Cod civil s-ar putea crede că conducerea societăţii in comandită este exercitată exclusiv de către asociaţii comanditaţi. din al cărui cod civil a şi fost preluat acest text. că asociaţii comanditaţi vor putea efectua aporturi in industrie (prestaţii in muncă şi servicii). totodată. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv. textul se referă la conducerea administrativă sau.139 din cod se referă la participaţiunile acestei categorii de asociaţi.2 din cod. s-a ajuns ca forma finală a codului să prezinte o reglementare lipsită de coerenţa şi claritatea necesară unei norme juridice. 1. este necesar acordul tuturor asociaţilor. şi mărimea participaţiunilor fiecărui asociat comanditar comanditar. acesta deşi va constitui un act juridic valabil. considerăm că va trebui indicată. ţinem să atragem atenţia că prin operaţiunea efectuată in ultimă instanţă de către legiuitor de a prelua unele dispoziţii din Codul civil rus.4 din Codul civil). In cazul in care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite. potrivit cărora in problemele ce nu se referă la sferele tradiţionale de activitate ale societăţii. opinie susţinută şi de literatura de specialitate din Federaţia Rusă. obligaţi să participe şi la pierderi (art.4 cu cele ale art. pe de altă parte. la administrarea societăţii.text care. Deşi Codul civil nu o prevede in mod explicit. deşi legea prevede numai obligativitatea incheierii unui contract de constituire. totuşi nu va avea valoarea juridică a statutului cerut de lege obligatoriu pentru societăţile pe acţiuni. Conducerea societăţii in comandită. atat comanditaţii cat şi comanditarii. să o reprezinte fără procură. in mod obligatoriu. In acest context. vor da dreptul acestora să participe. considerăm că asupra problemelor esenţiale ale societăţii vor delibera şi decide toţi asociaţii. iar.1 din art. de asemenea. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii. in limitele stabilite de actul constitutiv. Dacă asociaţii vor decide să incheie şi un statut. iar altele din Proiectul Codului civil. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia in conformitate cu prevederile prezentului cod referitoare la societatea in nume colectiv. de altfel nu se regăseşte in codul rus. societatea in comandită nu are instituţionalizată o adunare generală a asociaţilor. implicarea asociaţilor comandidari in procesul decizional al societăţii este expres prevăzută de articolul menţionat in alin. Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii in comandită (1) Conducerea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi. Mai mult chiar din formularea textului alin. soluţia se impune prin coroborarea prevederilor art. Cităm in acest sens şi dispoziţiile pct.S. nimic nu se opune ca asociaţii să perfecteze concomitent cu acesta şi un statut al societăţii. (2) Comanditarii nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandita. precum şi in cazurile de suspendare a . După părerea noastră o asemenea interpretare nu are temei legal. Astfel că. cu atat mai mult cu cat o serie de dispoziţii ale art.al aporturilor lor. să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. un posibil statut la societatea in comandită nu va putea contrazice prevederile contractului de constituire – in caz contrar statutul este considerat nul Actul constitutiv a societăţii in comandită va putea fi modificat numai prin voinţa comună a tuturor asociaţilor.114 alin. Articolul 138. deşi nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii. Modul de conducere.122 alin. ei rămanand. altfel spus. care.E.2 fraza a doua . deşi o asemenea regulă nu este expres consacrată de dispoziţiile Codului civil in materia societăţii in comandită. Menţionăm. După cum am mai spus. pe de o parte.136 alin.

imputernicit cu administrarea societăţii.4 coroborat cu art. ori preluarea de către societate a drepturilor şi obligaţiile asociatului sau beneficiul care rezultă din actele incheiate (art.tranzacţiei planificate de asociatul comanditat. fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat (art. in lipsa unei stipulaţii contrare in actul constitutiv. de scopul protejării terţilor.2 din cod). care va fi obligat la plata unor despăgubiri către societate.138 alin. dreptul de a administra şi reprezenta societatea aparţine fiecărui comanditat.116 alin. precum şi să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. Interdicţia comanditarilor de a se amesteca in administrarea societăţii este justificată.1 fraza a II-a din cod). insă. pe de o parte. care se vor lua intotdeauna prin votul unanim al asociaţilor. după caz. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat va avea un singur vot. Comanditaţii nu vor putea practica. hotărarile se vor lua de către toţi asociaţii.136 alin.3 din Codul civil). comanditaţii vor lucra impreună. Actele care angajează societatea nu pot fi incheiate de asociaţii comanditari.123 alin. fiind anterioare actului constitutiv. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art. fără acordul celorlalţi asociaţi.138 alin.2 din Codul civil dispune că asociaţii comanditari nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandită. In principiu. ci numai de asociaţi comanditaţi. să o reprezinte fără procură. Astfel. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este conturat de dispoziţiile Codului civil referitoare la societatea in nume colectiv (art. prevederile art. decizia privind efectuarea oricărui act de administrare trebuie să fie adoptată cu consimţămantul unanim al acestora. care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Excluderea asociaţilor comanditari de la administrarea societăţii este menită să apere interesele terţilor. In ceea ce priveşte posibilitatea desemnării unui terţ in funcţia de administrator. Sancţiunea incălcării acestei interdicţii nu va fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii.2 din Codul civil). care au o răspundere limitată. Consimţămantul celorlalţi asociaţi se prezumă. vor putea decide ca administrarea şi reprezentarea societăţii in comandită să fie efectuată in comun de către toţi asociaţii comanditaţi ori să fie delegată unuia sau mai multora dintre aceştia. Modul de conducere. ci. Dacă insă operaţiunea proiectată depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii administratorul va avea nevoie de acordul tuturor asociaţilor (art. dacă activităţile comanditatului operaţiunile. comanditaţii desemnaţi ca administratori vor putea avea iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. considerăm că acest lucru nu este posibil la o societate in comandită.2 fraza a II-a din cod).138 alin. Asociaţii. In cazul in care cand prin actul constitutiv se stipulează că. care nu are totuşi un caracter imperativ. 2. ca şi in societatea in nume colectiv.1 din cod avand un caracter imperativ. angajarea răspunderii asociatului culpabil. care ar putea să se inşele . Potrivit art.138 alin. In ceea ce priveşte cvorumul necesar luării unor asemenea decizii. Excepţie fac hotărarile de modificarea a actului constitutiv. se aplică regula unanimităţii.123 alin. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi. activităţi similare celor pe care le practică societatea din care fac parte. au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor (art. in exercitarea prerogativelor de administratori ai societăţii.1 din cod). Administrarea societăţii in comandită.4 coroborat cu art.116 alin. insă prin actul constitutiv asociaţii vor putea prevedea şi un alt mod de atribuire a voturilor. spre exemplu.138 alin.136 alin. Administrarea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi (art.1 fraza I din Codul civil). pană la proba contrară.

Procura va trebui. va putea fi un colaborator tehnic. acţionarului comanditar care intervine nepermis in administrarea societăţii. in doctrină s-a arăta că răspunderea asociatului comanditar ar trebui să fie solidară şi nemărginită. De asemenea. va putea fi salariat al societăţii. iar. . In vederea necesităţii asigurării independenţei comanditaţilor. In acest caz terţii sunt ocrotiţi suficient dacă pentru acea operaţiune răspunde alături de societate şi comanditarul vinovat. pe de altă parte. in modul prevăzut de actul de constituire. comanditarii putand incheia anumite acte in contul societăţii in temeiul unei procuri speciale dată pentru o operaţiune determinată de către asociaţii comanditaţi care sunt administratori ai societăţii. să precizeze operaţiunea sau să determine operaţiunile care vor fi incheiate de asociatul comanditar in contul societăţii. c) să se retragă din societate la sfarşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social. aceştia trebuie impiedicaţi să se lanseze in operaţiuni imprudente pe socoteala societăţii. Acţiunea in răspundere civilă introdusă de asociaţi este o acţiune contractuală. cu condiţia ca terţii să nu aibă cunoştinţă despre aceasta. Articolul 139. In doctrină s-a mai arătat că. Plecandu-se de la scopul pentru care a fost instituită această interdicţie. care răspund cu intreaga lor avere pentru datoriile sociale.asupra poziţiei comanditarilor. in mod obligatoriu. in modul stabilit de actul de constituire. dar limitată la operaţiunea incheiată de el. ii este angajată şi răspunderea civilă faţă de ceilalţi asociaţi. izvorata din actul constitutiv. nu există riscul de confuzie din partea creditorilor sociali. in afară de răspunderea sa pentru datoriile sociale. Deoarece in acest fel ar putea reprezenta societatea şi un terţ. cu condiţia de a nu depăşi rolul de subaltern in relaţiile cu terţii. şi anume de a proteja terţele persoane. Comanditarii vor putea insă contesta orice acţiune a comanditaţilor contrară legii sau actului constitutiv. va putea ţine casieria societăţii. lipsit de continuitate. in sensul că ar fi tratat cu un asociat ce se obligă nelimitat pentru datoria socială. răspunderea comanditarilor pentru datoriile sociale fiind limitată. in activitatea lor de administrare a societăţii. Drepturile şi obligaţiile comanditarului (1) Comanditarul are dreptul: a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social. Această interdicţie nu are insă un caracter absolut. răspunderea sa va deveni solidară şi nemărginită şi se va extinde la toate datoriile sociale posterioare primului act de ingerinţă in afacerile sociale (aceasta deoarece prin actul de ingerinţă comanditarul işi schimbă statutul juridic in cadrul societăţii). asociaţii comanditari pot consilia pe administratori. Din păcate legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea care se aplică asociatului comanditar care a incălcat interdicţia de a administra şi reprezenta societatea. dacă imixtiunea in afacerile societăţii are caracter izolat. de faptul că. legea interzice comanditarilor să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. Dacă insă comanditarul se amestecă in mod constant in administrarea societăţii. b) să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative. va putea imprumuta societatea sau va putea să-i vandă mărfuri. Considerăm de asemenea că asociatul comanditar va putea incheia orice act permis de lege unei persoane străine ce nu participă la conducerea societăţii. De exemplu. va putea garanta obligaţiile acesteia ca fidejusor. considerand că tratează cu asociaţi care răspund nelimitat pentru datoriile sociale. dacă prin ingerinţa sa in gestiune le-a cauzat acestora o pagubă.

Aportul de capital subscris de comanditari poate să fie in numerar. Orice convenţie intre asociaţi cu privire la limitarea sau renunţarea la acest drept este nulă.127 din Codul civil. de exemplu.2 din cod. (3) In momentul inregistrării societăţii in comandită. Principala obligaţie a comanditarilor este aceea de a efectua aportul pe care l-au subscris.d) să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori.1 lit. dacă este stipulat de actul de constituire. in orice mod. participaţiunea sa la capitalul social. (c) Dreptul de supraveghere şi control a activităţii societăţii. Depunerea aportului se confirmă prin certificat de participare eliberat de societate. asociatul comanditar va participa la conducerea societăţii prin autorizarea comanditaţilor administratori pentru efectuarea operaţiunilor care depăşesc limitele puterilor lor (art. (e) Dreptul de a cesiona. precum şi prin implicarea sa in deliberare şi luarea deciziilor asupra unor probleme esenţiale ale societăţii.c) din cod).113 alin. (4) Actul de constituire al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului. Comanditarul are dreptul de a controla exactitatea datelor inscrise in dările de seamă şi de bilanţurile anuale ale societăţii prin cercetarea registrelor contabile şi a celorlalte documente justificative (art. in totalitatea lui sau parţial in numerar şi parţial in bunuri in natură. (f) Dreptul preferenţial la recuperarea aporturilor in caz de dizolvarea a societăţii. comanditarul este obligat să verse pană in momentul inregistrării societăţii cel puţin 60% din aportul subscris (la care s-a obligat).1 lit. in cazul dizolvării societăţii in comandită. Comanditarul. care se aplică in mod corespunzător şi societăţii in comandită. (2) Regulile privind interdicţia concurentei. menţionăm că. (b) Dreptul de a participa la conducerea societăţii.138 alin. Potrivit legii. cum ar fi.3 din cod). modificarea actului constitutiv. acest aport trebuie să fie in numerar (art.(2). dar nu mai tarziu de 6 luni de la data inregistrării societăţii (art. Potrivit art. iar societatea este obligată. in modul stabilit de actul constitutiv. Calitatea de subscriitor al unui aport conferă comanditarului dreptul de a participa la caştigurile societăţii proporţional cu participaţiunile sale la capitalul social. 1.139 alin.112 alin. La sfarşitul anului financiar comanditarul se va putea retrage din societate. Asociaţii comanditari din societatea in comandită au următoarele drepturi: (a) Dreptul de a participa la impărţirea beneficiilor.139 alin. prevăzute la art. urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul constitutiv (art. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii. să-i plătească acestuia o cotă parte din activele nete ale societăţii proporţional participării lui la capitalul social (art. Modalitatea concretă de incasare a beneficiilor se va stabili de către asociaţi in conformitate cu clauzele actului constitutiv şi dispoziţiile art. in realitate acest drept il au şi asociaţii comanditaţi. unui terţ. Statutul juridic al comanditarilor. In toate cazurile. nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu prevede altfel. nu va putea efectua aporturi constand in prestaţii in muncă şi servicii (aporturi in industrie).3 din cod).b) din cod). După . După cum am mai arătat.139 alin. comanditarul este obligat să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care s-a obligat. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.116 alin. cel puţin parţial. prevederea legală avand ca scop doar sublinierea faptului că asociaţii comanditari nu sunt excluşi de la supravegherea şi controlul gestiunii societăţii. Deşi codul reglementează in mod expres doar dreptul comanditarilor de a supraveghea şi controla activitatea societăţii.2 fraza a II-a din cod).143 alin. spre deosebire de comanditat.3 din cod). urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul de constituire. (d) Dreptul de retragere.

comanditarul acţionează ca un fidejusor in raporturile cu creditorii sociali. precum şi in cele ale art. creditorii sociali se vor indrepta mai intai impotriva societăţii şi. insă vor putea exercita impotriva acestuia o acţiune oblică cerand ca respectivul comanditar să fie obligat prin hotărare judecătorească la indeplinirea obligaţiilor referitoare la vărsămantul integral al aportului subscris. In consecinţă. aplicabile . Răspunderea comanditarului.2 din cod).139 allin. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv. In afară de drepturile şi obligaţiile menţionate mai sus actul constitutiv al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului (art.1 din cod).136 alin. iar răspunderea asociaţilor comanditaţi are un caracter subsidiar. După cum s-a arătat şi in literatura de specialitate. intrucat valoarea aporturilor acestor asociaţi este absorbită in patrimoniul social. Avand in vedere că asociaţii comanditari sunt excluşi de la administrarea societăţii.1 din Codul civil.4 din cod . pentru suma care excede contribuţia sa la capitalul social. De remarcat că. aceştia răspund numai pană la concurenţa capitalului social subscris (art. Răspunderea in cazul acceptării calităţii de comanditar Persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat.139 allin. chiar fără consimţămantul celorlalţi asociaţi. creditorii sociali vor putea urmări numai asociaţii comanditaţi. in principal. aceştia au dreptul.cum s-a arătat in doctrină. Ea işi are temeiul in dispoziţiile art. Răspunderea pentru obligaţiile societăţii revine acesteia şi asociaţilor comanditaţi. dar şi faptul că răspunderea lor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea aporturilor efectuate.140 din Codul civil conform căreia persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat. nimic nu se opune ca prin actul constitutiv asociatul comanditar să-şi agraveze răspunderea pentru datoriile sociale. In schimbul aportului comanditarului i se va elibera un certificat de participare. in subsidiar. ei nu vor avea o răspundere personală faţă de creditorii societăţii.128 din cod. el nu va putea reprezenta societatea fără o procură specială dată de către comanditaţii administratori pentru o anumită operaţiune determinată şi nici nu va putea contesta acţiunile comanditaţilor legate de administrarea societăţii in limitele activităţii ei obişnuite (art. Răspunderea asociaţilor comanditaţi este nelimitată şi solidară. răspunderea pentru obligaţiile societăţii in comandită revine. numai in cazul cand creanţele lor vor rămane nesatisfăcute vor putea urmări asociaţii pentru datoriile sociale. avand . In ceea ce-i priveşte pe asociaţii comanditari. să practice activităţi concurente sau avand acelaşi obiect cu cele ale societăţii din care fac parte. aşa cum au asociaţii comanditaţi. 1.4 din cod) Articolul 140. Astfel că. afară numai dacă prin actul constitutiv se prevede altfel (art. nu şi pe cei comanditari. In acest caz. Clauza contrara este inopozabilă terţilor. creditorii societăţii nu vor putea urmări comanditarul care nu a efectuat vărsămantul integral al aportului subscris pentru recuperarea creanţelor lor faţă de societate.136 alin.in baza art.şi asociaţilor comanditaţi.116 alin. Comanditarul mai are obligaţia de a nu se implica in administrarea societăţii.2 din cod).138 alin. societăţii. In acest sens. precizarea art.2 din Codul civil nu li se aplică.136 alin. care va atesta calitatea de asociat a deţinătorului şi valoarea aportului de capital adus de el in societate. intrucat interdicţia instituită de art. In aceste condiţii ni se pare superfluă.

Transmiterea participaţiunilor comanditarului.2 cu cele ale art.1 din cod se poate observa că legea prevede principiul liberei transmisiuni a participaţiunilor comanditarilor intre asociaţi.2 al aceluiaşi articol. actul constitutiv ar putea prevedea anumite restricţii in acest sens sau chiar interdicţia instrăinării. Reducerea participaţiunii comanditarului (1) Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este opozabilă terţilor pană la inscrierea reducerii in registrul de stat. afară numai dacă . Avand in vedere obscuritatea dispoziţiilor legale citate.152 alin. (2) Comanditarii au dreptul de preemţiune in cazul instrăinării participaţiunii de către alt comanditar. 1. dacă actul de constituire nu prevede altfel. Astfel fiind. Din coroborarea dispoziţiilor art. Ca regulă generală. cat şi către persoane din afara societăţii sau prin succesiune. Codul civil reglementează transmisiunea participaţiunilor atat intre asociaţi.1 din cod). singura interpretare a acestora pe care o putem intrevedea ar fi că legiuitorul a inţeles să oprească orice repartizare de active proporţională participaţiunii la care este indreptăţit comanditarul la ieşirea din societate fără efectuarea unui bilanţ care să stabilească exact valoarea activului şi pasivului societăţii la data inregistrării reducerii participaţiunii comanditarului. rudele şi afinii in linie dreaptă fără limită de grad. care răspund personal şi solidar. Regulile privind instrăinarea participaţiunii in societatea cu răspundere limitată se aplică in modul corespunzător. in această ipoteză ne permitem să ne indoim de finalitatea practică a dispoziţiei.beneficiul de discuţiune in cazul in care aceştia trec la urmărirea sa. este opozabilă terţilor doar după inscrierea acesteia in registrul de stat al intreprinderilor. reducerea participaţiunii comanditarului. precum şi către soţul. se va indrepta cu siguranţă impotriva asociaţilor comanditaţi. (3) Prin instrăinarea integrală a participaţiunii incetează calitatea de comanditar. care le conferă anumite drepturi şi obligaţii. Articolul 141. participaţiunea comanditarului va putea fi instrăinată unor terţi sau transmisă mortis cauza succesorilor fără acordul asociaţilor dacă actul constitutiv nu prevede altfel (art.141 alin. Reducerea participaţiunii comanditarului. in situaţia in care nu işi va satisface creanţa prin executarea patrimoniului societăţii. iar potrivit alin.1 din Codul civil. opozabilitatea nu priveşte terţii ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii. indiferent de temeiul juridic care a generat-o. şi nu impotriva unui comanditar care a ieşit din societate şi pe care ar putea eventual să-l urmărească doar pană la concurenţa participaţiunii pe care a avut-o in societate.142 alin.142 alin. 1. In schimbul aporturilor lor asociaţii comanditari primesc participaţiuni. Articolul 142. Instrăinarea participaţiunii comanditarului (1) Participaţiunea comanditarului poate fi instrăinată unor terţi şi poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor. Insă. (2) Reducerea participaţiunii nu este opozabilă creditorilor ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii. intrucat orice creditor social. Potrivit art. O altă interpretare posibilă ar fi că legiuitorul a intenţionat să “prelungească” răspunderea comanditarului pentru obligaţiile sociale născute anterior inregistrării reducerii participaţiunii acestuia şi peste acel moment. iar in linie colaterală pană la gradul doi inclusiv.

Dizolvarea societăţii in comandită (1) In afară de cazurile prevăzute la art. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. comanditaţii continuă. comanditarii vor avea un drept de preferinţă faţă de comanditaţi la recuperarea din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor a aporturilor pe care le-au efectuat (art. in termen de 3 ani. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel. legea impune respectarea anumitor condiţii avand in vedere că printr-o asemenea instrăinare se pot aduce atingeri caracterului intuitu persoanae al societăţii in comandită. comanditar. nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar.143 alin. dreptul la participaţiune la capitalul social. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.86 alin. 1. Orice instrăinare a participaţiunii comanditarului trebuie inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor şi va produce efecte faţă de terţi numai din acest moment. De asemenea. după caz. Dizolvarea societăţii in comandită. Reorganizarea societăţii in comandită (1) In cazul reorganizării societăţii in comandită in societate pe acţiuni. societatea in comandită se dizolvă. (b) declarării insolvabilităţii. Articolul 143. societatea in comandită se dizolvă şi dacă. in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat. şi in cazul: (a) decesului. indiferent de cauză.2 din cod).actul constitutiv prevede altfel. societatea in comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă. iar ceilalţi asociaţi nu au reorganizat societatea sau nu au acceptat un alt comanditat sau comanditar in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditat sau. Ca efect al instrăinării integrale a participaţiunii incetează şi calitatea de comanditar a instrăinătorului. pană la expirarea termenului de 3 ani. 142 alin. La lichidarea societăţii in comandită.1 din cod. In ceea ce priveşte transmiterea participaţiunilor către alte persoane decat cele menţionate. prevăzute de art. .86 alin. (d) excluderii unui asociat comanditat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. Articolul 144. Cea mai importantă dintre ele se referă la dreptul de preemţiune pe care il au comanditarii in cazul instrăinării participaţiunii unui alt comanditar (art. potrivit art.1 din codul civil. incapacităţii sau declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului comanditat persoană fizică. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii.(1). In afară de cauzele generale de dizolvare a persoanelor juridice. nu s-a reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar. (2) In cazul dizolvării societăţii in comandită. (2) Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care instrăinează. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. (c) retragerii din societatea a unui asociat comanditat.144 alin. reorganizării sau lichidării asociatului comanditat persoană juridică.2 din cod).

ce rezulta din activitatea societăţii. pană la expirarea termenului de 6 luni.27 din Legea insolvabilităţii nr. El riscă cu bunurile transmise ca aport la capitalul social.8451992 cu privire la antreprentoriat şi intreprinderi in această societate nu poate fi mai mult de 50 de persoane. in cazul in care societatea va activa ineficient.L. Intrucat art. a realiza şi a impărţi beneficii. In calitate fondator sau asociat al SRL poate fi o persoană fizică. dar unul sau mai mulţi asociaţi nu ş-au vărsat integral aportul la capitalul social. 3. (3) vine să confirme că asociatul SRL nu poate fi atras la răspundere pentru obligaţiile societăţii. § 4. Membrii societăţii cu răspundere limitata nu poarta răspundere pentru obligaţiile acesteia. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. Astfel art. Legislaţia stabileşte numărul minim şi numărul maxim de asociaţi.144 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art.632/2001 stabileşte că dacă insolvabilitatea societăţii survine ca rezultat al culpei fondatorilor (asociaţilor) aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori in măsura in care bunurile societăţii insolvabile nu ajung pentru satisfacerea cerinţelor creditorilor.135 din cod. Asociatul care nu a vărsat in termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. Societatea cu răspundere limitata poate fi constituita de una sau de mai multe persoane. statul sau o unitate administrativ teritorială.R. Denumirea deplina si cea abreviata trebuie sa includă sintagma in limba de stat "societate cu răspundere limitata" sau abrevierea "S." 1. sau să suporte riscul in limita valorii părţii sociale deţinute. (4) Potrivit art. o persoană juridică. exprimată in actul de constituire.1.144 vizează doar răspunderea asociaţilor comanditaţi. prin care acestea convin să pună in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de intreprinzător.civ. Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voinţa uneia sau mai multor persoane. Art. numai că acţiunea acesteia este limitată numai la fondatorii persoane juridice care deţin majoritatea voturilor in capitalul social al societăţii insolvabile. ci suportă riscul activităţii acesteia in limitele părţii sociale deţinute. Nerespectarea acestui termen insă nu duce la pierderea calităţii de asociat. facem trimitere la comentariile pe care le-am făcut acestui text de lege. 2. Răspunderea asociaţilor comanditaţi in cazul reorganizării societăţii in comandită. SRL poate fi constituită una şi mai multe persoane. sau mai tarziu de această dată.civ.(3) C. atunci acestea vor . Dacă.17 din Legea nr. Societatea cu raspundere limitata Articolul 145. Societatea cu răspundere limitata are denumire deplina si poate avea denumire abreviata. fiecare asociat este obligat să verse aportul integral in termen de cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. Alin..(3) C.118 alin.112 alin. Dispoziţii generale cu privire la societatea cu răspundere limitata Societate cu răspundere limitata este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in părţi sociale conform actului de constituire si ale cărei obligaţii sant garantate cu patrimoniul societăţii. insă societatea devine insolvabilă. cu precizarea că art. Dreptul de a cere vărsarea integrală a aportului il are insăşi societatea prin administratorul său precum şi alţi asociaţi. Ei suporta riscul pierderilor. O regulă similară există şi in art. insă există unele excepţii. societate in care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile ei. in limita părţii nevărsate. De la această regulă.

şi una prescurtată.845/1992. 4) participaţiunile asociaţilor. In actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată trebuie sa se indice: 1) numele. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. societatea cu răspundere limitată are o denumire stabilită de actele constitutive şi inscrisă in Registrul de stat.1134/1997. permit societăţii să se deosebească in circuitul civil şi comercial naţional şi internaţional de toate celelalte subiecte. denumirea. 2)denumirea societăţii. Astfel denumirea deplină trebuie să includă forma de organizare a societăţii: „societate cu răspundere limitată” iar denumirea lor prescurtată să conţină abrevierea respectivă: SRL. daca au fost făcute asemenea aporturi. art. sediul. Dacă clauzele actului de constituire sunt nu sunt contrare dispoziţiilor legale ele obligă toate organele societăţii şi toţi asociaţii.162 din Codul cu privire la contravenţiile administrative.24-26 Legea nr. In structura denumirii societăţii comerciale. Corpul firmei este compus din textul care indică forma de organizare a societăţii comerciale. societatea care are in capitalul social investiţii străine va include in denumirea de firmă sintagmele „intreprindere mixtă” sau „intreprindere cu investiţii străine” . Denumirea societăţii cu răspundere limitată se compune din elemente care permit identificarea ei. pe langă denumire deplină. 11) mărimea părţii sociale a fiecărui asociat.. Societăţile cu răspundere limitată care desfăşoară activităţi de bursă trebuie să conţină in denumire şi cuvantul bursă. 7) structura. (5) Conform dispoziţiilor legale.5 Legea nr.(1). activităţi de lombard trebuie să conţină şi cuvantul lombard. Regimul juridic al denumirii societăţii comerciale işi are fundamentul in dispoziţiile art. b) valoarea nominala a participaţiunilor. Accesoriul poate consta din litere. doctrina juridică evidenţiază două părţi: corpul şi accesoriul. Legea nu stabileşte locul acestei sintagme – la inceputul denumirii ori la sfarşitul acesteia – de aceea fondatorii sunt cei care determină locul corpului in denumire. dar care. precum şi in art. Corpul este format din elemente obligatorii. Societatea poate avea. 10) mărimea capitalului social. modul si termenul lor de vărsare. Actele de constituire trebuie să accepte o denumire de firmă care să includă toate elementele stabilite de legislaţie. luate in ansamblu. pe cand accesoriul poate avea elemente obligatorii. 8) modul de reprezentare.civ. cuvint sau imbinări de cuvinte. dar şi elemente selectate arbitrar de fondatori.putea fi urmărite de creditorii societăţii in limitele valorii aportului nevărsat. in actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata trebuie sa se indice: a) cuantumul capitalului social. locul si data naşterii. Denumirea trebuie să fie unicală. art.66 C. 3) obiectul de activitate. naţionalitatea. Protecţia juridică a denumirii de firmă se asigură şi prin art. Actul de constituire a SRL este legea societăţii concrete. adică să aibă un conţinut irepetabil care să asigure inconfundabilitatea cu denumirile altor societăţi şi chiar cu cele ale unor alte persoane juridice. 6) sediul. atribuţiile. inclusiv cele care nu au caracter obligatoriu. 9) filialele si reprezentanţele societăţii.8 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883. cifre.108 alin.8 din Legea nr. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. 5) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata In afara de cele menţionate la art. de relaţiile dintre asociaţi. domiciliul. In dependenţă de genul de activitate desfăşurat. Articolul 146. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii. de . In caz de litigii dintre asociaţi şi societate dispoziţiile actului de constituire pot servi ca normă juridică pentru soluţionarea lor.1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei şi art.

1991 societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă un capital social de cel puţin 300 salarii minime lunare. vărsămintele in capitalul de rezerva reincep. Dacă societatea este cu asociat unic. Fiecare din cei ce o deţin sunt in drept să participe la adunarea asociaţilor. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul ei. Organizarea pariurilor şi intreţinerea sălilor cu automate de joc capitalul trebuie să constituie cel puţin 200 000 lei. organizarea bursei de comerţ cu mărfuri trebuie să aibă un capital minim nu mai puţin de bursie 1 mln. Organizarea lotereilor regionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 150 000 lei. ceia ce in prezent constituie 5400 lei. O parte socială poate fi deţinută de mai multe persoane. lei. Intreţinerea automatelor de joc capitalul trebuie să fie cel puţin 25 000 lei. Organizarea şi intreţinerea cazinoului capitalul trebuie să constituie cel puţin 600 000 lei. Articolul 147. (1) Potrivit pct. In societatea cu răspundere limitată capitalul se devizează in atatea părţi sociale căţi asociaţi sunt in societate.perspectivele care şi le propun asociaţii in actul de constituire pot fi stipulate şi alte clauze. in proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net. Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată Mărimea minimă a capitalului social al societăţii cu răspundere limitată este stabilita prin lege. Pentru unele societăţi care desfăşoară activităţi speciale capitalul social trebuie să fie mai mare. 69 din Regulamentul societăţilor economice aprobat prin Hotărarea Guvernului nr.500 din 10. Lombard trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 25 000 dolari SUA dacă activează in municipii şi cel puţin 15 000 dolari SUA dacă activează in localităţi rurale. Articolul 148.09. Organizarea jocurilor de abilitate capitalul trebuie să constituie cel puţin 50 000 lei. pană la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. organizarea activităţii de schimb valutar trebuie să aibă un capital social de cel puţin 200 000 lei. acesta deţine o parte socială egală cu mărimea capitalului social. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social. Astfel societăţile care işi propun ca scop de a desfăşura activitate:pentru Pentru desfăşurarea activităţilor de importare a produselor petroliere trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 750 000 dolari SUA. Organizarea lotereilor naţionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 250 000 lei. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. Fiecare asociat deţine o singură parte socială. Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată este divizat in părţi sociale. . Daca valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitata se reduce sub nivelul capitalului social si al capitalului de rezerva.

Norma cu privire la capitalul de rezervă are un caracter dispozitiv şi nerespectarea ei nu se sancţionează nici de cum. Alin. Limitarea nu se poate stabili doar fata de un asociat anume. Ea poate fi stabilită atat in raport procentual faţă de mărimea totală a capitalului social cat şi in sumă bănească. insă in cazul in care societate majorează capitalul social din contul beneficiilor şi rezervelor societăţii. potrivit art. Dacă legiuitorul consideră că mărimea capitalului social pentru asigurarea cerinţelor creditorilor nu este satisfăcătoare el ar putea majora mărimea minimă a capitalului social. proporţional aporturilor fiecărui asociat. (2)Un asociat poate deţine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială. Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata reprezintă o fracţiune din capitalul ei social. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata poate restrange mărimea maxima a părţii sociale a asociaţilor. pentru a realiza aceiaşi ce realizează prin capitalul social. cat şi modul de utilizare a acestuia. in acest caz. Astfel. In cazul in care un asociat dobandeşte o alta parte sociala sau o fracţiune din partea sociala a unui alt asociat. moştenitori precum şi intre societăţile succesoare in caz de reorganizare prin dezmembrare a asociatului persoană juridică. Valoarea maximă a părţii sociale poate fi limitată prin lege sau prin act de constituire.13 din Legea 1117/1997 privind bursele de mărfuiri .Articolul comentat stabileşte mărimea minimă a capitalului de rezervă. Aceasta inseamnă că beneficiul societăţii va fi calculat ca un excedent al valorii totale a activelor faţă de mărimea sumară a capitalul social şi a capitalului de rezervă. In opinia noastră importanţa capitalului de rezervă este redusă. Asociatul poate dobandi una sau mai multe părţi sociale de alţi asociaţi. In această situaţie partea socială a fiecărui asociat se majorează proporţional. asociaţii pot schimba coraportul intre părţile sociale. soţi. partea sociala a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobandite. Partea socială a asociatului poate fi majorată fără ca asociatul să facă aport suplimentar. (2) stabileşte prezumţia că partea socială a asociatului este indivizibilă. Părţile sociale pot avea mărimi diferite si sant indivizibile daca actul de constituire nu prevede altfel. Dacă această prevedere lipseşte atunci partea socială nu poate fi impărţită intre coproprietari. Societatea cu răspundere limitata eliberează asociatului care a vărsat aportul integral un certificat prin care se atesta deţinerea părţii sociale si mărimea ei. insă valoarea propriei părţi se va majora proporţional valorilor părţilor procurate. Actul de constituire poate limita obligaţia de a vărsa contribuţii suplimentare la o anumita suma stabilita proporţional aporturilor. numai in cazul in care actul de constituire prevede că partea socială este divizibilă. stabilita in funcţie de mărimea aportului la acest capital. modul de formare. Valoarea părţii sociale depinde de mărimea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea acestuia. Daca actul de constituire nu prevede altfel. Articolul 149. Asociatul deţine o singura parte sociala. (1) Partea socială a asociatului este o fracţiune din capitalul social şi arată din capital care revine asociatului. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată are un rol asiguratoriu. Contribuţiile suplimentare la capitalul social se efectuează in conformitate cu prevederile statutului. Asociatul poate să-şi vandă o fracţiune din partea socială deţinută.

Dacă are loc partajarea bunurilor intre soţi sau intre foştii soţi. Fiecărui asociat care a vărsat aportul integral societatea ii eliberează un certificat care confirmă executarea obligaţiei de aport. In lipsa unei dispoziţii exprese asociaţii pot să cumpere alte părţi sociale. Nu va fi proprietatea comună partea socială obţinută de unul din soţi prin moştenire. Ei pot şi să vandă toată partea socială sau o fracţiune din ea. Articolul 151. d) in cazul . Aceasta poate fi un bon de plată. insă ea nu va putea fi divizată intre soţi dacă aceasta nu este expres stabilit in actul de constituire. precum şi printr-un certificat de moştenire a părţii sociale cu condiţia că acestea sunt inregistate la Camera Inregistrării de stat. de la succesorii asociatului decedat. adoptate la cererea asociatului care si-a propus spre vanzare partea sociala sau o parte din ea. sau transmite in capitalul social un bun obţinut prin moşternire sau donare. Dobandirea de părţii sociale proprii de către societatea cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata poate dobandi. valoarea părţii sociale va fi calculată ca un bun comun. Articolul 150. donaţie. O dispoziţie similară se poate stipula şi in actul de constituire a unei societăţi.„cota parte a fiecărui membru al bursei in capitalul social nu poate depăşi 10 %”. inclusiv şi să acumuleze o parte socială egală cu intregul capital. Partea sociala a soţilor in societatea cu răspundere limitata Asupra părţii sociale a soţilor in societatea cu răspundere limitata dobandite in timpul căsătoriei se aplica regimul juridic al proprietăţii comune in devălmăşie. dacă aportul s-a făcut in bani. mărimea acestora trebuie să fie proporţională aporturilor deja efectuate. Deci dacă unul din soţi in timpul căsătoriei participă la fondarea unei societăţi comerciale. In afară de certificat asociatului trebuie să i se elibereze şi un act contabil care confirmă transmiterea bunurilor la societate. Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale si nici primirea sa in societate daca actul de constituire nu prevede altfel. Dacă actul de constituire prevede efectuarea de către asociaţi a contribuţiilor suplimentare. daca au fost achitate integral. Alin. (1) din articolul comentat vine să confirme regula că toate bunurile dobandite in timpul căsătoriei sunt proprietate comună in devălmăşie a soţilor. un certificat de depozit. in cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului. sau procură o parte socială din mijloacele comune partea socială este in proprietea comună a socţilor. sau o procură din banii moşteniţi sau donaţi. iar celuilalt i se compensează din contul altor bunuri divizibile. Acelaşi lucru se poate demonstra prin actul de constituire. actul de cumpărare. Certificatul de asociat nu este hartie de valoare şi transmiterea lui altei persoane nu dovedeşte instrăinarea sau gajarea părţii sociale. o factură sau cel puţin un act de predare-primire dacă aportul s-a făcut in bunuri. donare. Dacă partea socială este divizibilă şi soţul asociatului poate fi primit in societate atunci partea socială va fi divizată in două părţi egale sau in alte proporţii cum convin coproprietarii şi calitatea de asociat o dobandeşte şi soţul care pană la partajare nu avea calitatea de asociat. Soţului asociat ii revine partea socială ca valoare. schimb cu o parte socială. Certificatul vine să confirme că o anumită persoană are calitatea de asociat. părţi sociale proprii doar: in baza hotărarii adunării generale a asociaţilor.

Adunarea asociaţilor. adoptă hotărarea de a procura părtea socială de la asociatul său atunci cand acesta a formulat-o in modul stabilit de art.(1) din articolul comentat stabileşte cazurile in care societatea ar putea să procure părţile sociale. atunci lui i se va achita 25 % din valoare activelor. inclusiv cu alţi asociaţi.excluderii asociatului. Societatea nici nu poate să existe fără cel puţin un asociat căci ea nu ar avea organ suprem (adunare a asociaţilor) care şi-ar exercita drepturile exclusive. Scopul procurării părţii sociale de către societate este de proteja societatea de intrarea in ea a persoanelor străine. Societatea cu răspundere limitata este obligata sa micşoreze capitalul social proporţional valorii părţii sociale dobandite in cazul in care partea sociala nu este instrăinată in termen de 6 luni din momentul dobandirii. Societatea poate să-şi procure părţile sociale numai din activele care excede mărimea capitalului social.civ. Hotărarea se adoptă timp de 30 de zile de la inaintarea ofertei. Societatea cu răspundere limitata care a dobandit o parte sociala in capitalul sau social nu este in drept sa obţină pentru aceasta parte sociala o parte din profitul repartizat si nici sa participe la vot in cadrul adunării asociaţilor. Societatea va putea procura partea socială in concurenţă cu alţi cumpărătări. Prin actul de constituire al SRL se poate stabili restricţii dure cu privire la intrarea in societate a altor persoane decat cei care au semnat actul de constituire. 149 alin. Succesorii asociatului decedat nu vor putea dobandi calitatea de asociat in cazul in care actul de constituire interzice trecerea părţii sociale şi a calităţii de asociat prin succesiune. Societatea are prioritate faţă de unul sau mai mulţi asociaţi care doresc personal să o procure. Această valoarea poate fi mai mare decat partea din capitalul social. In cazul in care moştenitorului i se achită valoarea părţii sociale.(4). Totul depinde de eficienţa activităţii societăţii.(4) C. cat şi dorinţa asociaţilor rămaşi de a concentra controlul asupra societăţii. Reieşind din esenţa persoanei juridice şi a societăţii comerciale in general SRL nu poate să se constituie decat cu cel puţin un singur fondator. Dacă asociatul are 25 % din capital.152 alin. aceasta nu trebuie să fie valoarea nominală ci o parte din valoarea de piaţă a activelor nete ale societăţii. şi in actul de constituire nu sunt impedimente cu privire la procurarea de către asociat a părţii sociale. dar poate fi şi mai mică. Această prioritate insă nu va opera in cazul in care vanzătorul doreşte să o vandă unui anumit asociat. Numai cand ea va oferi cel mai bun preţ ea işi va realiza acest drept. La procurare trebuie să se ţină cont de unele restricţii: societatea nu poate să procure partea socială de la asociatul unic. Partea sociala poate fi dobandita de societatea cu răspundere limitata doar din contul activelor care depăşesc mărimea capitalului social si a altor fonduri pe care societatea este obligata sa le constituie si din care nu se permite sa se facă plăti asociaţilor. Adunarea asociaţilor trebuie să decidă asupra procurării părţii sociale in termen de cel mult 6 luni de la data deschiderii moştenirii.153 C. Un impediment poate fi dispoziţia art.civ. Alin. Societatea cu răspundere limitată poate dobandi propriile părţi sociale. In acest caz succesorii vor putea pretinde valoarea părţii sociale moştenite. La expirarea acestui termen moştenitorul va putea pretinde calitatea de asociat. Această restricţie priveşte şi succesorii asociatului. Partea socială a asociatului exclus din societate se consideră procurată de societate şi aceasta urmează să restituie valoarea părţii sociale deţinute cu reţinerea . Societatea poate să cumpere partea socială a asociatului in cazul in care creditorii personali ai acestuia işi realizează dreptul de creanţă asupra asociatului din partea acestuia. Creditorii işi pot realiza dreptul lor cu respectarea art.

rudelor si afinilor in linie dreapta fără limita si in linie colaterala pană la gradul doi inclusiv. Deşi această parte socială (fracţiune a capitalului social) există. proporţional participării acestora la capitalul social. In cazul vanzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din ea cu incălcarea dreptului de preemţiune. celorlalţi asociaţi si societăţii daca actul de constituire nu prevede altfel. Alin.(1) una sau mai multe părţi sociale trebuie in termen de 6 luni de la inregistrarea actului de procurare fie să le instrăineze.(2) stabileşte regula că partea socială poate fi cumpărată numai dacă societatea are active ce depăşesc mărimea capitalului social. partea sociala este distribuita proporţional părţii sociale deţinute de fiecare. in termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei. in esenţa sa este un bun şi poate fi obiectul actelor juridice civile. aceasta poate fi instrăinată unui terţ la un preţ care sa nu fie mai mic decat cel indicat in oferta. Articolul 152. fiecare dobandeşte o fracţiune a părţii sociale in mărimea solicitata.prejudicului suportat de societate. Asociatul care intenţionează sa instrăineze parţial sau integral partea sociala transmite o oferta scrisa administratorului societăţii. Societate care a dobandit prin unul din modurile stabilite la alin. Asociatul nu poate instrăina partea sociala pană la vărsarea integrala a aportului subscris. instrăinarea se face in acest caz in condiţiile alin. Partea socială. Astfel partea socială poate fi instrăinată prin vanzare cumpărare. Partea socială procurată de societate nu dă dreptul de vot. in realitate drepturile incorporate in ea nu pot fi realizate de nimeni. Actul juridic prin . In cazul dezacordului dintre ei. schimb. Daca exista mai mulţi solicitanţi.(4)-(9). In opinia noastră cea mai justificată operaţiune de instrăinare este repartizarea (instrăinarea) părţii sociale intre asociaţii rămaşi. Asociatul indica mărimea fracţiunii din partea sociala. sa ceara pe cale judiciara ca drepturile si obligaţiile cumpărătorului sa treacă la el. Instrăinarea părţii sociale in societatea cu răspundere limitata Partea sociala sau o fracţiune a părţii sociale poate fi instrăinata liber soţului. asociaţii sau societatea nu a procurat partea sociala. Actul juridic de instrăinare a părţii sociale se autentifica notarial. pentru ea nu se repartizează dividende şi nici active in caz de lichidare a societăţii. In cazul instrăinării părţii sociale unor alte persoane decat cele menţionate la alin. Dacă mărimea prejudiciului este mai mare decat valoarea părţii sociale a celui exclus. fie să-şi reducă capitalul social. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor in termen de 15 zile de la data transmiterii. poate fi transmisă in capitalul social al altei societăţi comerciale. pe care intenţionează sa o dobandească.(2)-(9) este nulă. cu excepţia cazului de succesiune. Partea din dividende sau partea din active care revine acestei părţi sociale se vor repartiza deţinătorilor celorlalte părţi sociale proporţional participării la capitalul social. (10) Orice clauză contrară prevederilor alin. asociaţii au dreptul de preemţiune. societatea va putea pretinde despăgubiri. Daca.(1). Legea permite să se procure chiar din activele care formează capitalul de rezervă al societăţii sau şi alte fonduri create de societate. Asociaţii trebuie sa-si formuleze in scris acceptarea si sa o transmită administratorului in termen de 15 zile de la data primirii ofertei. fiecare asociat poate. in decursul a 3 luni de la data incheierii actului juridic. donaţie.

aportul la capitalul social.. de fapt.(8) in care se foloseşte cuvantul vanzare. In cazul in care asociatul vinde unui terţ fără a respecta regulile stabilite la alin.149 alin. inclusiv donaţia.(1). Un impediment la o asemenea instrăinare poate servi art. Aceste interdicţii ar putea fi privite ca limitări aduse dreptului de proprietate asupra părţii sociale. limite la care. Actul prin care se adoptă măsura de asigurare trebuie de adus la cunoştinţa administratorului SRL a cărei parte socială o deţine asociatul. totuşi considerăm că in acest articol majoritatea dispoziţiilor. (3) prevede că asociatul are dreptul de preemţiune la cumpărarea părţii sociale numai faţă de alte persoane decat cele indicate in alin. Actul de constituire. in special alin. La cererea creditorilor asociatului. Acţiunea de cerere a drepturilor cumpărătorului poate fi formulată in termen de 3 luni de la data incheierii contractului de vanzare cumpărare a părţii sociale. poate stabili dreptul de preferinţă a asociatului şi faţă de rude sau afini. Prin măsura de asigurare asociatului i se poate interzice vanzarea sau gajarea părţii sociale. Partea socială poate fi instrăinată prin acte intre vii numai după ce a fost vărsat intregul aport la care fondatorul s-a obligat. Ea poate fi grevată cu gaj precum şi transmisă prin succesiune. Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercita cu respectarea dispoziţiilor art.152. Asociaţii nu au dreptul de preferinţă unul faţă de altul.(4) fiecare asociat poate. in realitate sunt rare cazuri cand mai mulţi asociaţi ar avea obiectul schimbului in care este interesat vanzătorul părţii sociale. Cuvantului instrăinare i se potriveşte mai multe tipuri de acte juridice.(1) care spune că „partea socială poate fi instrăinată liber . se poate adopta o incheiere de asigurare a acţiunii civile sau de executare a unei hotărari a instanţei de judecată. Alin. Articolul comentat reglementează specificul instrăinării părţii sociale.. Realizarea dreptului creditorului asupra părţii sociale pe cale forţată poate fi efectuată numai pe baza unui titlu executoriu şi numai dacă asociatul nu dispune de alte bunuri. dar şi din esenţa celorlalte aliniate. Asociatul care doreşte să vandă partea socială trebuie să respecte dreptul preferenţial al celorlalţi asociaţi şi al societăţii. Urmărirea părţii sociale de către creditorii asociatului Creditorii asociatului pot urmări partea sociala numai in temeiul unui titlu executoriu daca creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.(4) C. să ceară drepturile şi obligaţiile cumpărătorului.(3)-(8) se referă la instrăinarea prin acte de vanzarecumpărare. Deşi teoretic se păstrează posibilitatea realizării dreptului de preferinţă in cazul instrăinării prin contracte de schimb. Partea socială este un bun care se include in activul patrimoniului asociatului. Prin actul de constituire se poate limita sau chiar interzice trecerea părţii sociale la terţele persoane. Deci asociatul poate liber dona. schimba sau a o depune in capitalul social al altei societăţi partea socială care ii aparţine dacă actul de constituire nu interzice acest lucru. Nu poate fi vorba despre un drept de preferinţă in cazul donării sau in cazul in care acesta se face aport la capitalul social. . in proces judiciar. precum şi să fie inregistrat la Camera Inregistrării de Stat.civ. Aceasta rezultă din alin. vinde. insă. Articolul 153.care se instrăinează o parte socială sau o fracţiune din aceasta trebuie să fie autentificat notarial. dacă actul de constituire nu prevede altfel”. Aceasta rezultă din dispoziţia expresă a alin. schimbul. Creditorii personali ai asociatului pot urmări partea socială a acestuia. convin asociaţii prin actul de constituire al societăţii. Vanzătorul poate instrăină liber partea sa socială oricărui alt asociat consideră necesar.

fiind administrator. Obligaţia de reparare a prejudiciului subzista in partea neacoperită prin aportul vărsat. Articolul 154. Dacă mărimea aportului acoperă integral prejudiciul cauzat societăţii prin nevărsare. .Legiuitorul a decis să lase partea socială asociatului pentru a fi realizată doar in ultimul rand. Asociatul poate fi exclus din societate prin hotărarea judecăţii pentru două motive: nu a vărsat aportul la care s-a obligat.113 alin. restul aportului se varsă potrivit art. Dacă asociatul nu a vărsat aportul in termenul stabilit de lege sau de actul de constituire.civ. comite frauda in dauna societăţii.). dar numai după repararea prejudiciului cauzat.(3) C. Excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitata Adunarea generală a asociaţilor. foloseşte bunurile societăţii in scop personal sau al unor terţi.112 alin. Dacă asociatul pus in intarziere nu varsă integral aportul nici in termenul suplimentar atunci administratorul. aportul vărsat. unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societatea cu răspundere limitata a asociatului: care a fost pus in intarziere si nu a vărsat integral aportul subscris in perioada suplimentara. in termen de 6 luni. Nu se cere ca aceste două motive să fie cumulative. De regulă fondatorii sau asociaţii SRL şi activează in calitate de salariaţi ai acestor societăţi. fără dobanda. Conducerea.(5) C. In cazul in care mărimea aportului vărsat de asociat nu acoperă prejudiciul suportat acesta va fi obligat să-l repare din alte bunuri. Asociatului exclus i se restituie. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata sant stabilite prin lege si statutul sau. acesta este obligat să acopere prejudiciul suportat de societate in legătură cu nevărsarea in termen a aportului precum şi toate cheltuielile legate de procesul de excludere. considerand că aceasta nu numai că este producătoare de dividende dar este şi o modalitate de realizare a dreptului la muncă. Excluderea asociatului se face numai prin hotărare judecătoreasca. cumuland şi funcţia de administrator foloseşte bunurile societăţii in alte scopuri decat obţinerea profitului. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata Normele cu privire la conducerea. care. in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii. sau face alte acţiuni care păgubeşte direct sau indirect societatea. oricare alt asociat il poate notifica pe cel care a intarziat despre faptul intarzierii şi stabileşte un termen suplimentar de cel puţin o lună şi il avertizează că dacă el nu varsă in timpul suplimentar va fi exclus din societate (art. Prin actul de constituire se poate stabili şi un termen mai restrans. suma rămasă după acoperirea prejudiciului va fi restituită asociatului in termen de şase luni. Dacă asociatul a fost exclus.civ. unul sau mai mulţi asociaţi din proprie iniţiativă sau la hotărarea instanţei de judecată poate cere excluderea asociatului din societate. Fiecare asociat este obligat să verse in capitalul social după cum urmează: cel puţin 40 % din aportul subscris in numerar pană la inregistrarea de stat a societăţii. Articolul 155. administratorul.

Dispoziţiile incluse in actul de constituire devin obligatorii pentru toţi asociaţii. sunt societăţile create pentru realizarea marilor afaceri. Datorită importanţei capitalului. 1. a căror activitate se desfăşoară.Particularităţile de constituire. Societatea pe actiuni Articolul 156.". Una din formele juridice in care o societate comercială poate să se organizeze pentru a putea dobandi personalitate juridică şi a funcţiona legal este cea de societate pe acţiuni. Transmisibilitatea uşoară a acestor titluri produce o primenire continuă a asociaţilor şi asigură continuitatea existenţei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale persoanei fizice. Societăţile pe acţiuni. (5) Societatea pe acţiuni are denumire deplina şi poate avea denumire prescurtata. de cele mai multe ori. funcţionare. in limita parţii nevărsate. riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. § 5. Consideraţii preliminare. (2) Societatea pe acţiuni poate fi constituita de una sau de mai multe persoane. Ei suporta. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. (3) Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii.500 din 10. reieşind din normele dispozitive ale actelor normative. (4) Acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. Societatea pe acţiuni este tipul insuşi al societăţii de capitaluri. insă fondatorii sau ulterior asociaţii consideră necesar a le include. grupand un număr mare de asociaţi care. Importanţa lor in orice economie de piaţă este deosebită. Dispoziţii generale cu privire la societatea pe acţiuni (1) Societate pe acţiuni este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sint garantate cu patrimoniul societăţii. in condiţiile limitării responsabilităţii lor la cadrul sumelor angajate pentru subscrierea sau cumpărarea acestor titluri.A. Astfel actul normativ in care-şi are continuarea reglementarea juridică a SRL este Regulamentul societăţilor economice aprobat prin hotărarea Guvernului nr. poate conţine dispoziţii derogatorii precum şi dispoziţii care nu sunt obligatorii pentru actul de constituire. mai evoluate şi mai complexe forme de societăţi comerciale.1991. administrare şi reprezentare a societăţii cu răspundere limitată se reglementează prin acte normative speciale şi actul de constituire a societăţii. nici nu se cunosc intre ei şi a căror participare la societate este fundamentată pe capitalurile pe care ei le investesc in intreprindere. calităţile personale ale asociaţilor sunt . Desigur că norme juridice obligatorii pentru asociaţi şi pentru organele societăţii se conţin şi in actul de constituire (statutul) a societăţii. de regulă. In denumirea deplina şi prescurtata trebuie să se includă sintagma in limba de stat "societate pe acţiuni" sau abrevierea "S. Ea permite colectarea acestor capitaluri făcand apel public la economiile unor mase mici de investitori care primesc in schimbul investiţiilor lor titluri (acţiuni sau obligaţiuni) uşor negociabile – mai ales dacă societatea este cotată la bursă – şi generatoare de profit (dividende sau plusvaloarea cesiunii). Forma juridică de societate comercială pe acţiuni se impune pentru marile intreprinderi ale căror nevoi de capitaluri nu pot fi asigurate de un cerc restrans de persoane. pe teritorii largi. Societăţile pe acţiuni sunt considerate de doctrină cele mai moderne. pentru organele de conducere şi control ale societăţii de la data aprobării acestora şi sunt opozabile terţilor de la data inregistrării acestora in Registrul de stat al intreprinderilor. de multe ori cu depăşirea graniţelor unei ţări sau ale unui continent. Actul de constituire.09.

Ca regulă generală. completarea. care reiau şi particularizează reglementările din cod şi secundo – Codul civil (lege generală) a fost adoptat ulterior legii speciale.).2 din Legea SA (care reglementează termenele de vărsare a aporturilor la constituirea societăţii). art. cum ar fi. “Акционерное общество” (Federaţia Rusă).1997 (in continuare Legea SA). “Osakeyhtio” (Finlanda).32. eventual. avem actualmente o reglementare paralelă a societăţilor pe acţiuni.4 din cod şi art. pe langă dispoziţiile Codului civil. Codul civil (ce cuprinde intr-o formă unitară şi sistematizată principalele norme ale ramuri de drept civil şi comercial) fiind.b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. se va da prioritate dispoziţiilor codului.2 lit. Datorită importanţei economice şi rolului lor in societatea modernă societăţile pe acţiuni sunt intalnite şi reglementate in majoritatea statelor lumii. “sociedade anonima” (Portugalia). de altfel. 33. de la art. Soluţia legiuitorului de a reglementa societăţile pe acţiuni atat in Codul civil cat şi prin lege specială este după părerea noastră discutabilă.156 la art. Mult mai indicat.158 alin. deşi . Dar cum se va proceda in situaţiile in care dispoziţiile codului sunt ele insele incoerente? De exemplu. ar fi fost fie elaborarea sau păstrarea doar a catorva articole care să răspundă cerinţei de generalitate şi dezvoltarea şi completarea lor prin lege specială (lege care.U.157 din cod cu cele ale art.1134XIII/02. Astfel. atat in cod cat şi prin lege specială. fie menţinerea şi. fapt care va crea multiple probleme de interpretare şi de aplicare a celor două acte normative.62 şi art.1125-XV/13. de exemplu. se poate constata că in varianta finală a Codului adoptată de legiuitor (societăţilor pe acţiuni fiindu-le alocate 15 articole. sunt amplu reglementate printr-o lege specială privind societăţile pe acţiuni nr.1 din cod şi art.04. “public company limited by shares” (Marea Britanie şi alte state din sistemul “common law”). “societe anonyme” (Franţa).160 alin.2002. exista la data adoptării codului) in condiţiile in care s-a vrut reducerea numărului dispoziţiilor din cod prin care să fie reglementată cu caracter general activitatea societăţilor pe acţiuni.06. existand numeroase discordanţe intre dispoziţiile celor două acte normative. după părerea noastră. dispoziţiilor din proiectul codului şi abrogarea legii speciale – Legea SA. fiind completat cu dispoziţiile Legii SA. Răspunsul la această intrebare este ingreunat de două elemente: primo – Codul civil cuprinde dispoziţii cu caracter general. 35 din Legea SA cu privire la actele constitutive? Ori. in conformitate cu dispoziţiile art. iar selecţia făcută de legiuitor nu este tocmai cea mai potrivită. aceasta fiind lipsită de o concepţie clară şi unitară asupra reglementării activităţii societăţilor in discuţie. cu atat mai mult cu cat dispoziţiile codului sunt pe alocuri incoerente. Această regulă se va aplica fără probleme in situaţiile in care intre dispoziţiile codului şi cele ale Legii SA există o neconcordanţă evidentă.37 alin. “Aktiengesellschaft” (Germania). cum vor fi interpretate şi coroborate dispoziţiile art. “naamloze vennootschap” (Olanda). lipsite de substanţă şi de multe ori contradictorii cu cele ale legii speciale. legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova. Pe de altă parte. O prima problemă care poate fi ridicată in acest context este cea a forţei juridice a dispoziţiilor celor două acte normative şi a soluţiei pe care ar trebui să o adopte interpretul in cazul unor discrepanţe existente intre acestea.estompate pană la dispariţie in favoarea aporturilor la capital.1 din Legea SA (care reglementează cota minimă a capitalului de rezervă) sau in cazul art. “Aksjeselskap” (Norvegia). sub diferite denumiri: “corporation” sau “stock company” (S.170) se regăseşte doar o parte din reglementarea destul de consistentă (50 de articole) şi coerentă pe care societăţile pe acţiuni au primit-o in proiectul Codului civil. Astfel. Pentru aceste considerente societatea pe acţiuni in formă pură este cunoscută in doctrină şi sub numele de societate anonimă.36 alin.A. cum se va proceda in situaţia in care dispoziţiile Legii SA ar putea fi apreciate ca neconforme concepţiei codului. “aktieselskab” (Danemarca). “societa per azioni” (Italia).46 alin.1. in cazul art. “Aktiebolag” (Suedia). In Republica Moldova societăţile in discuţie. in principiu. o lege organică iar Legea SA – una ordinară. “Sociedad Anonima” (Spania).

capitalul social al societăţii este divizat in acţiuni. soluţia definirii legale (in textul legii) a societăţii pe acţiuni este intalnită şi in alte legislaţii. şi anume. Polonia.106-120 din prezentul cod.L225-1 din Codul comercial francez.societatea pe acţiuni este persoană juridică. In doctrina franceză. . Definiţia societăţii pe acţiuni. Romania – Legea societăţilor comerciale nr. Ungaria). iar pentru obligaţiile asumate aceasta răspunzand numai cu patrimoniul ce-i aparţine. Scurt istoric al societăţilor pe acţiuni. Societatea pe acţiuni se individualizează prin următoarele trăsături: . ei fiindu-i aplicabile in absenţa unor dispoziţii speciale regulile generale aplicabile tuturor persoanelor juridice prevăzute in art.156 alin. care emiteau părţi cesibile. Trebuie menţionat că. art.31/1990.adică a concesionarilor de impozite publice. Grecia). Acesteia ii sunt aplicabile in lipsa unor dispoziţii derogatorii prevederile art. se consideră că societăţile pe acţiuni ar avea originea in concesiunile acordate la sfarşitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăţilor de capitalişti de a organiza servicii de interes general – servicii publice.) ? In cele ce urmează vom incercă identificarea unor soluţii acceptabile. Norvegia.55-105 din prezentul cod. Elveţia – art.620-763 din Codul Federal al Obligaţiilor. a cărei capital este divizat in acţiuni. fie numai prin legi speciale. şi in alte timpuri. Societăţile pe acţiuni s-au dezvoltat intr-o perioadă relativ recentă.156 alin. doar riscul pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia (art. De asemenea. spre deosebire de societăţile de persoane – societatea in nume colectiv şi societatea in comandită -. susţinand totuşi necesitatea unor corelări şi modificări exprese a celor două acte normative.2325-2461. Suedia. . fie numai in codul comercial (Franţa – art. executarea obligaţiilor societăţii este garantată numai cu patrimoniul acesteia. 3. Austria. Sub o formă rudimentară le găsim. completate prin Legea federală din 4 octombrie 1991). iar asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile sociale.L. Danemarca. etc.societatis publicanorum . 2. consideră societatea anonimă ca o societate a cărei capital este divizat in acţiuni şi care se constituie intre participanţi care răspund pentru pierderi in limita aporturilor lor. Olanda – art. Astfel. . Republica Ceha) sau civil (Italia . suportand. In art. Trăsăturile specifice ale societăţii pe acţiuni. 4.nu există contradicţii aparente intre reglementări (cum ar fi cazul dispoziţiilor Legii SA care fac distincţie intre societăţile pe acţiuni de tip inchis şi cele de tip deschis sau care reglementează ţinerea adunării constitutive. că in cadrul acestora. in principal. o formă embrionară este semnalată in societăţile romane de publicani .3). Spania. Belgia. Astfel. .art. Finlanda.asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. insă. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. deşi nu constituie regula. Reamintim in acest context că in majoritatea statelor europene societăţile pe acţiuni sunt reglementate.societatea pe acţiuni este intotdeauna comercială (cu scop lucrativ) indiferent de obiectul său de activitate.228-97.1 Codul civil defineşte societatea pe acţiuni ca fiind acea “societate comercială al cărei capital social este in intregime divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii”. §1 din Legea germană privind societăţile pe acţiuni (Aktiengesetz) din 1965 defineşte societatea pe acţiuni ca fiind o societate care dispune de proprie personalitate juridică. Portugalia – “Codigo Das Sociedades Comerciais” (Codul societăţilor comerciale).64-164. Definiţia existentă in cod este superioară celei din legea specială deoarece accentuează o trăsătură distinctivă a societăţilor de capitaluri. care sunt titluri negociabile şi transmisibile.L224-1 . impreună cu celelalte societăţi comerciale (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – “Companies Act 1985”. sau prin lege separată (Germania.

preluand principiile care reglementau marile companii coloniale. cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri (regele. fapt ce a dus la o adevărată expansiune a societăţilor comerciale pe acţiuni. Republica Genoveză. decat ca instituţii de drept privat. Pentru prima dată. contribuţiile la formarea patrimoniului au primit denumirea de “acţiuni”. Consorţiul de capitalişti. intr-o instituţie bancară care funcţiona ca o instituţie publică de sine stătătoare. care putea fi liber transmisă. in schimbul cărora elibera titluri cesibile şi producătoare de interese (dobanzi). se reţin ca precedente primare: coproprietatea minieră germană. Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei. care avea . In proprietatea minieră germană o mină care nu putea fi material divizată era impărţită in cote denumite carate. ea a permis. In secolul al XV-lea. constituită in 1896. cărora li se acorda privilegiul exclusiv al exploatării şi colonizării unor teritorii. Legiuitorul a considerat aceste companii. de asemenea intr-o mare măsură. in Italia. lansa imprumuturi pe piaţă. Aceste companii. fraude ce au ruinat pe acţionari sau pe creditorii sociali. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau conexiuni. Compania engleză a Indiilor. Politica de expansiune colonială din secolul XVII-XVIII a contribuit. privilegiul perceperii impozitelor. După o altă teză. Prototipul acestor bănci era instituţia cunoscută in Genova sub denumirea “Officium Procuratorum Sanchi Georgio”. a fost realizată de Codul comercial francez (1807) care. in calitate de persoană juridică. in acelaşi timp. Astfel de reglementări au fost preluate de legislaţiile majorităţii ţărilor europene. reglementează societatea anonimă cu cele două forme ale sale: societatea pe acţiuni şi societatea in comandită pe acţiuni. in cursul secolelor XVII-XVIII au luat fiinţă: Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602). la constituirea unor forme incipiente de societăţi pe acţiuni. riscurile asociaţilor erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei. Aceste titluri. negustorii). Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621). Reglementarea societăţii pe acţiuni. In momentul in care Republica n-a mai putut plăti “interesul” (dobanzile) la sumele imprumutate a acordat deţinătorilor titlurilor dreptul la control asupra unor gestiuni publice şi apoi. ca tip general de societate. In general. constituite prin concesiunea suveranităţii teritoriale. constituit pentru apărarea drepturilor. curtenii. Astfel. şi comiterea unor fraude de mari proporţii de către administratorii lor. se intalnesc organizaţii bancare al căror capital era reprezentat prin titluri cesibile.bănci etc. ca fiind mijloace de realizare a intereselor publice. societatea pe acţiuni ar fi o aplicaţie a regulii maritime potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai in limita capitalului investit in acea navă. dreptul de a edicta regulamente locale. Compania Mărilor Sudului – toate companii celebre in epocă şi care au jucat un rol economic insemnat in procesul de colonizare. Germania) şi din 1946 (in Anglia) această reglementare a fost suprimată. aveau adevărate drepturi regaliene: dreptul de a bate monedă. Olanda. s-a transformat. intocmai ca acţiunile din dreptul modern. Acesta a fost unul din motivele pentru care societăţile anonime pe acţiuni puteau funcţiona numai pe baza autorizaţiei guvernului şi numai după anul 1867 (in Franţa. avand nevoie de bani. In sfarşit. Pe teritoriul actualei Republici Moldova se pare că prima societate pe acţiuni atestată este Societatea anonimă (pe acţiuni) belgiană. Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi Guadelup. mai curand. in doctrină. astfel. Fiecare posesor răspundea proporţional cu valoarea cotei sale. dreptul de a ţine in permanenţă trupe sub arme. erau garantate cu veniturile pe care Republica le percepea din impozite. Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaţilor care avea ca titular compania. Deşi această formă de societate a adus servicii deosebite economiilor ţărilor in care a existat. Belgia. denumite loca. băncile italiene din Evul Mediu şi companiile coloniale.

ca şi in toate ţările blocului comunist. cat şi in vederea participării acestuia la vanzarea de acţiuni. de altfel. societăţile pe acţiuni sunt impărţite in inchise (de tip inchis) şi deschise (deţinute public). Legea SA face diferenţa intre societăţile pe acţiuni deschise şi cele inchise. unde există două tipuri de societăţi comerciale cu răspundere limitată (de tip public şi de tip privat). acestea fiind cotate şi la bursele de valori. astfel incat societatea publică pe acţiuni cu răspundere limitată (public company limited by shares) din dreptul anglo-saxon (dar şi olandez) este similară cu societăţile clasice pe acţiuni din sistemul dreptului continental. După declararea independenţei la 27 august 1991 şi ca urmare a declanşării procesului de liberalizare a economiei şi privatizării in peisajul economic al ţării au reapărut şi societăţile pe acţiuni.12. pentru aceste doua tipuri de societăţi existand in unele cazuri reglementări diferite. Intre timp.in proprietate tramvaiele şi liniile de tramvaie din Chişinău. au şi fost importate in mare parte in Legea SA.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. considerăm că modelul de reglementare separată a societăţilor pe acţiuni de tip inchis adoptat de legiuitorul nostru este absolut neinspirat. După cel de-al doilea război. că regulile stipulate pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis le apropie de societăţile cu răspundere limitată. considerat cel mai modern cod al acelor timpuri. prevederile codului au fost dezvoltate intr-o lege specială din 26.121-187. Astfel. deşi Codul civil nu face nici o precizare in acest sens. in republică. In legislaţia rusă. Trebuie menţionat că această dihotomie juridică s-a incetăţenit in legislaţia rusă ca urmare a unei preluări nereuşite a modelului de reglementarea a societăţilor comerciale din dreptul anglo-saxon. considerand. atat in vederea subscrierii de acţiuni. Tipurile societăţilor pe acţiuni. restul acţiunilor. In acest sistem de drept tradiţia unei asemenea reglementări este justificată de absenţa ca tip de societate comercială a societăţii cu răspundere limitată. dar nu in modul in care o face legea noastră) se face şi in legislaţiile statelor din sistemul de drept continental. Astfel. Sigur. 5. in special in art. De regulă. majoritatea specialiştilor in domeniu au criticat această impărţire. de exemplu. abrogată de Legea SA care este şi astăzi in vigoare. de unde.1995 privind societăţile pe acţiuni.01. divizat in 11 mii acţiuni. care a fost inspirat. insă ea este esenţial diferită de cea prezentă in Legea nr. a funcţionat economia planificată fiind desfiinţate sau reorganizate in intreprinderi de stat toate societăţile pe acţiuni. in cea mai mare parte. Codul comercial roman conţinea o amplă reglementare a societăţilor pe acţiuni in Titlul VIII “Despre societăţi şi despre asociaţiuni comerciale”. iar societatea privată pe acţiuni cu răspundere limitată (private company limited by shares) este corespunzătoare in mare măsură societăţilor cu răspundere limitată. din Codul de comerţ italian din 1882. in legislaţiile respective distincţia operează doar pe planul participării acţiunilor societăţii la circuitul “public” al valorilor mobiliare. intrucat legislaţia Republicii Moldova reglementează printre alte forme de societate comercială şi pe aceea a societăţii cu răspundere limitată. Activitatea acestora a fost reglementată iniţial prin Legea privind societăţile pe acţiuni nr. fiind deţinute de 7 persoane fizice. spre deosebire de Codul civil al Federaţiei Ruse care in art. in sensul că asemenea societăţi pot face apel la investiţii din partea publicului larg.1992. in dreptul francez şi roman. a căror principali deţinători erau două corporaţii belgiene: Compania generală de căi ferate şi electricitate – 5120 de acţiuni şi Compania căilor ferate din Belgia – 5020 de acţiuni. in număr de 860. Aceasta avea un capital social de 11 milioane franci.97 consacră această distincţie şi defineşte cele două tipuri de societăţi. o anumită distincţie intre societăţile pe acţiuni (chiar in deschise şi inchise.847-XII/03. Mai trebuie să amintim că intre 1918 şi 1944 pe teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a aplicat Codul comercial roman de la 1887. după cum capitalul social al acestora din urmă a fost constituit prin subscripţie publică . iar oportunitatea existenţei acestora a fost pusă la indoială. pe bună dreptate.

.9 din Legea SA). destul de greoaie.2 alin. să redăm sintetic principalele diferenţe intre societăţile pe acţiuni de tip deschis şi cele de tip inchis.şi/sau dacă acţiunile lor sau alte valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi incheiate cu succes. De asemenea.5 din Legea SA).2 alin. iar la reorganizarea colhozurilor. absenţa in cod a unor referinţe la impărţirea societăţilor pe acţiuni in deschise şi inchise nu este una intamplătoare. vom incerca. societăţii inchise nu poate fi mai mare de 50. că modificarea tipului de societate este obligatorie in cazul in care numărul acţionarilor societăţii inchise va depăşi limita stabilită de lege (50 de acţionari). sovhozurilor. nu are dreptul să plaseze public acţiunile sale sau alte valori mobiliare sau să le propună. In această situaţie. .92 din Legea SA).6 şi art. In afara dispoziţiilor Codului civil şi Legii SA constituirea şi funcţionarea societăţilor pe acţiuni din anumite domenii de activitate este reglementată şi prin de alte acte normative. Menţionăm. potrivit art. Astfel. de asemenea.35 alin. Legislaţia aplicabilă societăţilor pe acţiuni.numărul fondatorilor.k) din Legea SA). societatea inchisă urmează a fi lichidată prin hotărare a adunării generale a acţionarilor sau a instanţei judecătoreşti (art. avand in vedere că dispoziţiile Legii SA nu au fost expres modificate şi ţinand cont de faptul că acestea le completează pe cele din cod. fie se va transforma in societate deschisă (ori in cooperativă de producţie). societatea.capitalul social al unei societăţi deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei. iar ulterior constituirii a acţionarilor. Particularităţile infiinţării şi . ci ar putea evidenţia intenţia legiuitorului de a nu mai face o asemenea distincţie şi de a se alinia in acest fel la practica statelor occidentale.4 din Legea SA). Tipul societăţii trebuie expres prevăzut in actele constitutive ale acesteia. aşa cum sunt ele reglementate in Legea privind societăţile pe acţiuni.2 alin. .5 din Legea SA). considerăm că distincţia abordată continuă să opereze pană la o necesară modificare a legii.actele constitutive ale unei societăţi de tip inchis (statutul) trebuie să conţină o clauză care să stipuleze modul de instrăinare a acţiunilor (art.societatea de tip inchis. unui cerc nelimitat de persoane pentru achiziţionare (art. Cu alte cuvinte. Drept urmare. precum şi a intreprinderilor prelucrătoare din complexul agroindustrial. care cuprinde acţionarii acestei societăţi şi/sau alte persoane. spre deosebire de societatea de tip deschis. Totuşi. fie se va reorganiza prin divizare (separare). 6. intreprinderilor şi organizaţiilor intergospodăreşti.2 alin. şi de legislaţia funciară. in termen de 3 luni. orice valoare mobiliară emisă de o societate de tip inchis va putea fi plasată numai in cadrul unui cerc limitat de persoane.40 alin.1 lit. a căror listă se aprobă de majoritatea acţionarilor in modul prevăzut de statutul societăţii (art. particularităţile infiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni la privatizarea patrimoniului intreprinderilor de stat şi municipale sunt stabilite de legislaţia cu privire la privatizare. Astfel: . In caz contrar.158 alin.2 din Legea SA). reglementate in art. iar modificarea tipului de societate se poate face numai prin modificarea statutului societăţii.31 alin. care face in repetate randuri trimiterea la lege (cum este cazul şi a art. in continuare.27 din Legea SA. După părerea noastră.in privinţa societăţilor deschise sunt stabilite cateva reguli speciale ce se referă la publicitatea anumitor informaţii legate de activitatea societăţii (art. instrăinarea acţiunilor unei societăţi inchise este supusă unei proceduri speciale.8 din Legea SA. pe cand numărul fondatorilor şi acţionarilor societăţii deschise nu este limitat (art. in alt mod. .44 alin.1 din cod care reglementează limita minimă a capitalului social). iar al societăţii inchise de 10 mii lei (art.

3 din Legea SA).5 din cod şi art. Menţionăm. Atributele de identificare a societăţii pe acţiuni. precum şi autorităţile publice stabilite de legislaţie. Insuşirea .statutului juridic al societăţilor pe acţiuni in domeniul activităţii bancare. Societatea pe acţiuni are propria sa firmă şi propriul sediu.1). despre schimbarea sediului său (art. Intreprinderilor cu investiţii străine organizate sub formă de societăţi pe acţiuni le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. se identifică obligatoriu prin două elemente: denumirea (firma) şi sediul. In afară de sediu social societatea trebuie să aibă şi o adresă pentru relaţii (art. desprins de persoana unuia din asociaţi. Legea cu privire la asigurări nr. persoane fizice. In mod facultativ. acţionarii săi. cităm o hotărare a Curţii de Apel Bucureşti care a statuat că numele unui asociat poate face totuşi parte din firma unei societăţi anonime (pe acţiuni) cu condiţia ca prin trecutul şi calităţile sale să fi devenit un element obiectiv. patronimicul va deveni un bun incorporal al societăţii in cauză şi.A” pentru denumirea prescurtată. obiectivandu-se. reglementările privind societăţile pe acţiuni.07.6 alin.1993.2 din Legea SA). Legea cu privire la fondurile de investiţii nr.11. ca şi orice altă persoană juridică. Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociaţilor (acţionarilor). care permite a o deosebi de celelalte organizaţii. In ce ne priveşte considerăm inutilă o asemenea normă. fiscală (intrucat societatea pe acţiuni desfăşoară o activitate producătoare de venituri). legea obligă societatea pe acţiuni să anunţe creditorii.5 alin.06.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate. scrise in limba de stat (art. dintre care enumerăm Legea instituţiilor financiare nr.998-XII/01.1992 privind investiţiile străine.1508XII/15. Curtea a socotit că aceste nume au devenit adevărate denumiri. cum ar fi de pildă Voinea. financiară şi valutară. adresa pentru relaţii va coincide. Aceasta trebuie să cuprindă: numele concret al societăţii.550-XIII/21. bursiere şi de asigurări sunt stabilite de alte acte legislative.451-XV/30.a).157 alin. in consecinţă. Intr-un asemenea caz. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea pe acţiuni trebuie să aibă o denumire. In acest sens. Societatea pe acţiuni.07. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. investiţionale. dacă asociatul respectiv s-ar retrage din societate n-ar putea să interzică societăţii utilizarea in denumirea socială a patronimicului său.1204-XIII/05. Datorită importanţei sale pentru viaţa societăţii. şi cuvintele “societate pe acţiuni” pentru denumirea deplină sau iniţialele “S.2 din Legea SA). 8. de regulă. Executarea obligaţiilor sociale şi răspunderea acţionarilor.04. deoarece criteriul utilizat pentru determinarea sediului este cel al locului unde se află organul său executiv. persoane juridice. fără o legătură obligatorie cu numele şi domiciliul asociaţilor.1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare (ale cărei dispoziţii sunt completate cu reglementările emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare). Această discuţie a fost generată de faptul că societatea pe acţiuni este o societate de capitaluri a cărei element definitoriu este cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae) şi nu calităţile personale ale asociatului (intuitu personae) ca la societăţile de persoane. firma societăţii poate să cuprindă şi alte date care nu sunt in contradicţie cu legislaţia. cuprinse in cod. nu fictiv. cu alte dispoziţii cuprinse in legislaţia comercială. Legii nr. Malaxa (mari industriaşi – n.06.632-XV/14. Potrivit Legii SA sediu social al societăţii pe acţiuni este considerat sediul organului său executiv. că sediul indicat trebuie să fie real.6 alin. Astfel. indicat in statutul societăţii (art.10. se completează cu prevederile Legii insolvabilităţii nr. Mai menţionăm că. In doctrină s-a discutat dacă firma unei societăţi pe acţiuni poate fi determinată prin numele unui asociat (acţionar).1997.6 alin. cu sediul social al societăţii.1995.199XIV/18. 7. Pentru aceasta se va indica localitatea. iar in cazul in care adresa pentru relaţii nu va coincide cu cea a sediului social simpla prezenţă a acesteia nu va fi de natură să inlesnească comunicarea cu societatea. Legea SA şi in celelalte legi speciale pe care le-am menţionate mai sus.2001. Legii nr. respectiv denumirea şi sediul asociaţilor.

şi anume. acesta răspunzand in faţa societăţii cu mărimea prejudiciului cauzat (art. Astfel.4 din cod precizează că “acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. inseamnă că acest patrimoniu are un caracter autonom.creditorii sociali (art. Menţionăm in acest sens dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea fondatorilor şi tranzacţiile cu conflict de interese.3 din cod şi art. Dispoziţiile art. Graţie personalităţii juridice societatea pe acţiuni participă in nume propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate. Deoarece problemele legate de capacitatea persoanelor juridice au fost analizate mai sus (vezi art.societăţii comerciale pe acţiuni de a fi o persoană juridică autonomă.4 din Legea SA). dacă fondatorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia sa de aport.60-61). Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sale este asigurată graţie patrimoniului propriu. aceasta nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi (art. cofondatorii il pot constrange pe cale judecătorească. iar in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare. limitată la nivelul aporturilor. teoretic. in cazul constituirii societăţii. care ar antrena acoperirea de către acţionar a datoriilor sociale in calitate de garant. prospectul ofertei publice .4 alin. incheind diverse raporturi juridice. fie adoptarea unei hotărari privind refuzul de a incheia emisiunea acţiunilor şi restituirea către investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus in contul plăţii acţiunilor. Fiind obligaţii ale societăţii (obligaţii sociale). recunoscută ca atare de lege. ii conferă in circuitul civil valenţele oricărui subiect de drept. Avand dreptul să participe la raporturile juridice. societatea va răspunde pentru nerespectarea lor. dacă societatea va face dovada prejudiciului cauzat societăţii şi legăturii de cauzalitate intre prejudiciu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către acţionar. Patrimoniul reprezintă suportul material al societăţii.3 din Legea SA).pentru emisiunea inchisă.156 alin. fondatorii societăţii pe . Pe de altă parte. Deosebit de interesante sunt in contextul problemei pe care am abordat-o mai sus dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea acţionarului pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat societăţii ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a obligaţiilor ce-i revin. el fiind distinct de patrimoniile asociaţilor (acţionarilor) care au constituit societatea.3). Acţionarul se obligă prin contractul de societate (in cazul plasării acţiunilor la infiinţarea societăţii) sau printrun acord cu societatea (in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare) să verse aportul subscris in termenele prevăzute de lege sau de contractul de societate (hotărarea privind emisiunea acţiunilor . Responsabilitatea acţionarilor.24 alin. Considerăm că dispoziţia menţionată consacră doar o regulă generală şi poate fi aplicată doar in coroborare cu o serie de alte dispoziţii particulare din Legea SA. textul de mai sus nu are in vedere o răspundere propriu-zisă. prin aceea că mijloacele materiale şi băneşti ce-l compun dau acesteia posibilitatea să participe la circuitul economic. ci executarea obligaţiei proprii şi normale a fiecărui acţionar de a plăti valoarea nominală a acţiunilor (aportului) pe care le-a subscris. este un principiu de bază al societăţilor de capitaluri. Astfel.156 alin.pentru emisiunea publică) şi este dator să-şi onoreze obligaţia asumată.1 din cod). patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor. in limita parţii nevărsate”. nici acţionarii nu vor suporta pasivul social decat in limita aportului lor (art. In realitate.4 alin. organele de conducere a societăţii vor decide fie urmărirea in justiţie a investitorilor (acţionarilor) pentru vărsămintele datorate. Intrucat patrimoniul societăţii are drept titular societatea ca persoană juridică. acesta din urmă va putea fi obligat la plata despăgubirilor in condiţiile dreptului comun.1 din Legea SA. ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte legate de executarea obligaţiilor societăţii şi limitele răspunderii acţionarilor. calitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii. Ca o consecinţă a autonomiei patrimoniului societăţii. al activităţii sale economico-financiare şi in alte temeiuri prevăzute de legislaţie.156 alin. societatea pe acţiuni işi poate asuma anumite obligaţii. cerand executarea obligaţiei asumate prin contractul de societate. Astfel.29 alin. care constituie o garanţie pentru creditorilor societăţii . Potrivit art.

in consecinţă. Romania).constituirea obişnuită. pe . considerăm că ar fi fost binevenită şi consacrarea posibilităţii de a apela la subscripţia publică la constituirea societăţi deschise pe acţiuni. in Republica Moldova infiinţarea unei noi societăţi pe acţiuni este posibilă numai prin subscrierea acţiunilor intre un număr de fondatori strict determinaţi prin actele constitutive. in statele unde această modalitate de constituire a societăţilor pe acţiuni este reglementată (Franţa. pentru incălcarea obligaţiilor impuse de lege cu privire efectuarea aporturilor. acţionarul interesat in efectuarea tranzacţiei (acţionarul ce deţine de sine stătător sau impreuna cu persoanele sale afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii şi are un interes material ce nu coincide cu cel al societăţii) este obligat să comunice in scris existenţa conflictului de interese organului de conducere de competenţa căruia ţine incheierea unei asemenea tranzacţii şi.10 lit. in scopul obţinerii din profitul propriu a capitalului necesar expansiunii economice. Această concluzie rezultă din conţinutul art. Aceasta deoarece. Este adevărat totuşi. deoarece in acest caz plafonul mai ridicat al capitalului social ce trebuie subscris este de natură a crea unele dificultăţi fondatorilor. fără a fi nevoie de trecerea unei perioade de timp in care societatea să funcţioneze. fondatorii societăţii răspund solidar faţă de terţi pentru obligaţiile sociale apărute in cazul săvarşirii de către ei a unor acţiuni in numele societăţii după ce s-a considerat că fondarea acesteia nu a avut loc (art. Doctrinei juridice ii sunt cunoscute două moduri de constituire a societăţii pe acţiuni: . .a) din Legea SA). De lege lata.a) din Legea SA).pentru societate: posibilitatea obţinerii in termen scurt a capitalului necesar pentru demararea unei activităţi economice de mai mare anvergură. 9. ea este utilizată numai intr-un număr destul de limitat de cazuri. mizand pe succesul ei in viitor şi. De asemenea. Spania. pe multiplicarea valorii investiţiei făcute. prin aporturile fondatorilor. intr-un grad mai mare decat in situaţia in care ar investi intr-o societate comercială deja “consacrată” şi care se află intr-un proces de extindere a activităţii. pentru obligaţiile lor legate de infiinţarea societăţii (art.85 şi 86 din Legea SA). asemenea dispoziţii fiind lipsite de forţă juridică.10 lit. Constituirea societăţii pe acţiuni.31 alin. Elveţia. In ceea ce ne priveşte. Suedia. care prevede că “acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori”. că in ciuda acestor avantaje economice.pentru acţionari: posibilitatea acordată investitorilor interesaţi. Portugalia – instituţiile de credit trebuie să fie formate obligatoriu prin subscripţie publică. care nu doresc să participe activ la managementul unei intreprinderi comerciale de mare anvergură. Răspunderea fondatorilor poate fi angajată faţă de societate. Menţionăm că răspunderea acţionarilor nu va putea fi antrenată in afara cazurilor arătate mai sus in nici o altă situaţie. faţă de societate şi terţi. Italia. Printre avantajele constituirii prin subscripţie publică a societăţii pe acţiuni doctrina menţionează următoarele: . de a deveni acţionari ai unei astfel de societăţi comerciale chiar de la momentul constituirii ei. In cazul tranzacţiilor cu conflict de interese.constituirea cu apel la subscripţia publică a acţiunilor. sau pentru a convinge terţii să investească in societate pe baza rezultatelor economice deja obţinute. chiar dacă statutul societăţii ar prevedea şi alte cazuri de răspundere. denumită şi constituire continuată (succesivă). Belgia.158 alin. iar faţă de terţi (creditori sociali) pentru neindeplinirea formalităţilor legale prevăzute pentru constituirea societăţii şi pentru obligaţiile luate cu ocazia constituirii societăţii care nu au fost preluate de societate asupra sa (nu au fost aprobate de către adunarea constitutivă). dacă este cazul.3 din cod. . denumită şi constituire simultană sau fără apel la subscripţie publică. să se abţină de la vot in adunarea generală a acţionarilor (art.31 alin. Norvegia. adică fără apel la subscripţia publică (constituire simultană).acţiuni răspund solidar. Polonia. Ungaria.

Aceste persoane fizice sau juridice se inscriu in sfera asociaţilor (lato sensu). dizolvarea societăţii astfel constituite. acţionar.156 alin. putem concluziona că infiinţarea societăţilor pe acţiuni este dominată de principiul libertăţii de asociere a persoanelor fizice şi juridice.a doua etapă a constituirii societăţii este destinată dobandirii personalităţii juridice. In cazul in care societatea pe acţiuni este constituită de o singură persoană. iar fondatorii de naţionalitate străini trebuie să se conformeze şi unor norme speciale. de organizare – in această etapă se intocmesc actele constitutive ale societăţii. Codul civil nu prevede un număr minim de fondatori. Fără a intra in prea multe detalii referitor la acest subiect ne limităm să menţionăm că legislaţia in vigoare consacră aptitudinea de a intemeia o societate pe acţiuni in Republica Moldova. . Acest lucru se realizează prin inregistrarea societăţii la organele teritoriale ale Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in conformitate cu art. pe cale judecătorească. decizia de infiinţare a societăţii va fi luată de această persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de fondare a societăţii (art. pe cale de consecinţă. Astfel. In caz de incălcare a acestei prevederi. deşi in mod obişnuit numărul acestora este mai mare. a creării unor societăţi fictive sau neviabile. cuprinzand in sfera sa celelalte noţiuni (specii). depinde de anumite condiţii care pot să difere in funcţie de natura şi naţionalitatea subiectului de drept in cauză. societatea pe acţiuni putand fi valabil infiinţată prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (art. Insuşirea de acţionar presupune.2). prin intermediul Ministerului Finanţelor.30 alin. conform art. este subscris capitalul social şi are loc adunarea constitutivă. din alte state. posesiunea unor acţiuni. iar pe de altă parte subscriitori sunt destul de greu de caştigat. spre deosebire de noţiunea supraordonată de asociat. Calitatea de achizitor aparţine celor care subscriu acţiunile unei societăţi pe acţiuni. intregit cu trăsături proprii. precum şi state străine şi organizaţii internaţionale”.1265-XIV/05.63 şi 109 din prezentul cod şi dispoziţiile Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr.2000. De la această regulă se prevede o singură excepţie. statutul persoanelor juridice prezintă unele particularităţi faţă de cel al persoanelor fizice. Fondatorii societăţii pe acţiuni. precum şi oricare persoană interesată sunt in drept să ceara. După părerea noastră . adiţionale şi totodată distinctive. achizitor (subscriitor).de o parte. societatea pe acţiuni nu poate fi infiinţată de o societate comercială care este la randu-i alcătuită dintr-un singur asociat (art. In consecinţă. Astfel. pe de-o parte un conţinut ideatic mai complex. Astfel. Din coroborarea art. apatrizi. cat şi a persoanelor juridice. iar pe de altă parte o extensiune mai restransă decat sfera larg cuprinzătoare a noţiunii de gen. calitatea de fondator al unei societăţi pe acţiuni revine persoanelor care au luat decizia de a o infiinţa (art. Posibilitatea concretă de participare la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni.10.31 alin. procedura de constituire a societăţilor pe acţiuni prin subscripţie publică este foarte anevoioasă.prima etapă are un caracter preparator. atat in favoarea persoanelor fizice. O asemenea modalitate prezintă şi riscul de inşelare a micilor investitori care ar putea fi ispitiţi de caştigurile mănoase promise de către unii fondatori lipsiţi de scrupule sau nepricepuţi şi.1 din Legea SA).2 al Legii SA. şi anume.2 cu art. inclusiv cele de naţionalitate străină şi apatride. Atat in doctrină cat şi in dispoziţiile legale aplicabile in materia societăţilor pe acţiuni sunt folosite pentru a desemna persoanele care participă la crearea şi la activitatea societăţii pe acţiuni mai multe denumiri: asociat (membru). se poate spune că fiecare dintre cele trei specii analizate de membrii societari are. 10.1 şi 2 din Legea SA rezultă că infiinţarea societăţii pe acţiuni implică parcurgerea a două etape: .3 din Legea SA). “fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice din Republica Moldova.30 alin. prin definiţie. In doctrină se admite că noţiunea (conceptul) de asociat are calitate de gen proxim. fondator.31 alin. In concluzie.37 alin.31 alin. statul.6 din Legea SA).

Posibilitatea infiinţării unei societăţi pe acţiuni de către o singură persoană este o “curiozitate” legislativă. de regulă. totuşi. considerăm că cea mai indicată soluţie rămane. eficient fiind numai capitalul.31 alin. din cuprinsul articolului nu reiese clar dacă această prevedere se aplică numai societăţilor in curs de constituire (de altfel. Belgia. stabilirea unor reguli clare privind modul de perfectare a tranzacţiilor intre societate şi acţionarul unic al acesteia. in actul de constituire al societăţii pe acţiuni trebuie să se indice: a) numele sau denumirea fondatorilor.6 din Legea SA se incearcă atenuarea efectelor negative. Elveţia. nu poate fi mai mare de 50. Germania. Indiferent de faptul dacă societatea este inchisă sau deschisă.83/667/CEE din 2 decembrie 1989 care reglementează societăţile cu răspundere limitată cu asociat unic.6 din legea SA conform căreia numărul acţionarilor societăţii inchise.108 alin. Portugalia . iar nu de cel al mandatarilor. Norvegia.7 persoane.2 alin. Polonia . c) numărul.3 persoane. impreună cu acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni. In consecinţă. pe cand numărul fondatorilor societăţii pe acţiuni de tip deschis nu este limitat (art. introducerea unui număr minim de asociaţi. Olandei sau a ţărilor nordice (Danemarca. Articolul 157. chiar dacă prin dispoziţiile art. menţionăm că Legea SA prevede că numărul fondatorilor unei societăţi pe acţiuni de tip inchis nu va putea depăşi 50 de fondatori. in aceste cazuri.5 persoane. Suedia) majoritatea legislaţiilor statelor europene prevăd un număr minim de asociaţi. precum şi la precaritatea societăţii (cazul decesului acţionarului unic sau a hotărarii unilaterale de lichidare). De altfel.2 persoane. ar trebui instituită obligativitatea dezvăluirii informaţiei publicului larg despre existenţa unui singur acţionar in societate.(1). Această dispoziţie reprezintă o aplicare particulară a regulii prevăzute la art. b) cuantumul capitalului social. Subliniem că. clasele de acţiuni şi . fapt ce ar putea aduce grave prejudiciu terţilor care au legături cu societatea. organizarea unei forme “derogatorii” de societate prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (mai ales in condiţiile in care. cu excepţia catorva legislaţii. In caz contrar. cum ar fi cea a Marii Britanii. Deoarece este posibil ca fondatorii să participe la constituirea societăţii prin intermediul reprezentanţilor (mandatarilor). dispoziţiile legale in materie ar trebui armonizate cu Directiva a XII-a nr.5 din Legea SA). in sensul că.formularea articolului este stangace. de lege ferenda: ar trebui instituită o interdicţie prin care o persoană fizică sau juridică să poată fi fondator (acţionar) unic decat intr-o singură societate. Prin fixarea unui număr minim de asociaţi se urmăreşte ca in societatea pe acţiuni care corespunde marilor intreprinderi comerciale factorul uman să fie lipsit de importanţă. la momentul inregistrării acesteia. cifra de afaceri a societăţilor pe acţiuni este foarte mare) poate duce la evaziune fiscală. Romania. Actul de constituire al societăţii pe acţiuni In afara de cele menţionate la art. după cum urmează: Franţa .31 alin. precizăm că. numărul maxim de fondatori trebuie să fie determinat in funcţie de numărul mandanţilor. ar trebui instituită obligativitatea evaluării de către un expert independent al aporturilor in natură aduse de fondatorul unic. intrucat contravine intr-o oarecare măsură insăşi naturii acesteia de societate de capitaluri printre a cărei caractere juridice figurează şi cel al unui număr minim de asociaţi. Luxemburg şi Grecia . numărul de fondatori va fi egal cu numărul de acţionari. Austria. In final. Italia. Finlanda. la constituire de “monopoluri”. este destul de greu de presupus că s-ar reuşi eludarea acestei dispoziţii şi inregistrarea societăţii) sau şi societăţilor in care s-a ajuns la un singur acţionar societate comercială cu asociat unic ca rezultat al cumulării tuturor acţiunilor. Astfel. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor. dar care se aplică şi societăţilor pe acţiuni cu asociat unic in statele care permit o asemenea formă de societate unipersonală.

Contractul de societate este actul constitutiv primar. in speţă. In acelaşi timp contractul cuprinde regulile care guvernează raporturile dintre fondatori sau altfel spus. se află voinţa fondatorilor. 2. acestuia ii este aplicabil regimul juridic de drept comun.1339-1354. putem spune că fundamentul activităţii societăţii pe acţiuni il reprezintă contractul de societate (de constituire – in terminologia codului) şi statutul. nu insă fără a exista anumite adaptări impuse de caracterul comercial al acordului de voinţă. trebuie să indeplinească condiţiile generale pentru validitatea oricărui act juridic: capacitatea de a contracta. f) modul de ţinere a registrelor societăţii.62 din cod cu cele ale art. In cazul in care societatea pe acţiuni se constituie de către un singur fondator contractul de societate este inlocuit printr-o declaraţia de constituire a societăţii. in esenţă un contract şi totodată. pentru a fi incheiat valabil. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită. aceasta intocmind in acest caz o declaraţie de constituire a societăţii pe acţiuni care va conţine aceleaşi prevederi ca şi contractul de societate. d) mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator. Consideraţii preliminare. e) numărul. Contractul de societate. contractul de societate comercială este diferit de contractul de societate civilă reglementat de Codul civil in art. In primul rand. pe contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii). acesta stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor in vederea infiinţării societăţii (art. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. Astfel că. contractul de societate trebuie să aibă anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. coroborand dispoziţiile art. o persoană juridică. Titlul II “Actul juridic şi reprezentarea”). contractul de societate. Societatea pe acţiuni dobandeşte personalitate juridică prin indeplinirea unor formalităţi cerute de lege care se intemeiază pe actele constitutive. in timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin aporturile fondatorilor. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate. după inregistrarea de stat a societăţii şi executarea de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor. Obligaţia de a constitui o societate pe acţiuni poate fi asumată şi de o singură persoană.3 din Legea SA. După acest moment singurul act care reglementează activitatea societăţii pe acţiuni este statutul.32 alin. prin care două sau mai multe persoane işi asumă obligaţia de a infiinţa o societate pe acţiuni. Consecinţa este că societatea civilă nu are personalitate civilă in vreme ce societatea comercială.1 din Legea SA). consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii) incetand. Astfel. tipul.32 alin. ca orice act juridic. In principiu. conform art. 3. are o asemenea personalitate. 1. la baza constituirii şi funcţionării oricărei societăţi comerciale. trebuie să indeplinească anumite condiţii. indiferent de formă.2 din Legea SA).numărul de acţiuni de fiecare clasă. Contractul de societate. manifestată in condiţiile legii.32 din Legea SA. Condiţiile de valabilitate ale contractului de societate. . In literatura de specialitate s-a arătat că o societate comercială este. valoarea nominala.33 alin. cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. In acest sens. g) ordinea de incheiere a contractelor cu conflict de interese. statornicit de Codul civil (Cartea intai. deci şi a societăţii pe acţiuni. In categoria condiţiilor specifice se inscriu: intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis). In al doilea rand. Importanţa acestuia in faza constitutivă a societăţii este subliniată şi de dispoziţia conform căreia contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat (art. Fără a intra inutil in prea multe detalii facem precizarea că. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi.

fără. potrivit dispoziţiilor art. Considerăm. acestea vor putea participa la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni numai in cazul in care acest lucru nu este interzis prin lege sau prin statut şi numai dacă ele insele sunt legal constituite. că persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu restransă (minorii intre 14 şi 18 ani şi persoanele a căror capacitate de exerciţiu a fost limitată de instanţele judecătoreşti) nu vor putea incheia un contract de societate in vederea constituirii unei societăţi pe acţiuni.r). Situaţia este aceeaşi şi in cazul unui contract de imprumut al unei sume de bani. in doctrină s-a arătat deosebirea dintre contractul de societate comercială şi acordul de cartel ori contractul de tontină. In lipsa unor alte dispoziţii prin care să se prevadă condiţii speciale pentru capacitatea de a incheia contractul de societate considerăm că persoanele fizice trebuie să dispună de capacitate deplină de exerciţiu. Considerăm că această dispoziţie trebuie interpretată in sensul că funcţionarii publici. iar calitatea de subiect de drept privat a acestuia şi a organizaţiilor internaţionale este subiect de controversă in literatura de specialitate. să dobandească acţiuni cu condiţia incuviinţării prealabile din partea ocrotitorului legal.2 teza a II-a din Legea SA ca in calitate de fondator a societăţii pe acţiuni să apară statele străine şi organizaţiile internaţionale. Astfel.c) din Legea serviciului public nr. In doctrină s-a făcut distincţie intre societatea comercială şi alte contracte. caz in care este necesară autorizaţia autorităţilor publice in subordonarea cărora se află intreprinderile fondatoare. dată fiind responsabilitatea fondatorilor in constituirea societăţii. Legea SA prevede că “fondatori ai societăţii pe acţiuni pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice [.11 alin.2). ca vreo lege să-l reglementeze expres. Aceştia vor putea.186-XIV/6. . fie şi nenumite.In cele ce urmează vom examina anumite particularităţi legate de capacitatea părţilor de a incheia contractul de societate la constituirea societăţilor pe acţiuni. inclusiv pe acţiuni. nu suntem in prezenţa unei societăţi. de asemenea. In sfarşit.. cand s-a convenit in favoarea imprumutătorului un drept la beneficiile rezultate din folosirea sumei imprumutate. Menţionăm că exercitarea facultăţii de a incheia contractul de societate poate fi supusă şi unor diferite restricţii in funcţie de calitatea individuală a părţii interesate.1998 (vezi art. simpla participare a salariaţilor la beneficii nu ii transformă pe aceştia in asociaţi (acţionari). art. cum sunt. sau statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Anumite particularităţi există in situaţia in care parte la contractul de societate (fondator) sunt intreprinderile de stat sau cele municipale. De asemenea. un fond de comerţ). nu pot infiinţa societăţi comerciale. Considerăm că o asemenea dispoziţie este superfluă şi chiar dăunătoare climatului de afaceri din moment ce statul are in economiile dezvoltate un rol foarte redus. art.31 alin. insă. funcţionarii publici nu au dreptul să desfăşoare nemijlocit activitate de intreprinzător. In privinţa capacităţii cerute pentru a incheia contractul de societate.n). tocmai prin analiza prezenţei sau absenţei elementului affectio sodetatis. chiar dacă locatarul are un drept la beneficiile obţinute. in condiţiile dreptului comun. Intenţia asociaţilor de a conlucra in cadrul societăţii in scopul desfăşurării activităţii comerciale şi al obţinerii şi impărţirii de beneficii (affectio societatis) este tratată de doctrina occidentală ca un element specific şi obligatoriu al contractului de societate. situaţii reglementate prin dispoziţii speciale.443-XIII/04. de exemplu. de exemplu.59 lit.11. ulterior constituirii societăţii.05..1995. insă. cele ale Legii privind administraţia publică locală nr. Astfel.31 alin.]”(art.18 alin.88). precum şi particularităţile elementului affectio societatis in cadrul societăţilor pe acţiuni. insă pot dobandi sau instrăina acţiuni ori părţi sociale a unor societăţi deja constituite. făcand trimitere pentru alte generalităţi la analiza articolelor care reglementează valabilitatea actului juridic in general. intrucat lipseşte affecto societatis.2 lit. de orice grad. in cazul inchirierii unui bun (de exemplu. In ceea ce priveşte persoanele juridice.3 lit. Un caz aparte este reprezentat de posibilitatea prevăzută de art.

Cu cat numărul de acţionari este mai mare. deci de oameni care nu se interesează de viaţa societăţii”. Acest lucru este evident in cazul societăţii pe acţiuni cu un singur asociat (fondator).intenţia comună de a coopera se metamorfozează şi trebuie să se manifeste printr-o atitudine de responsabilitate a acţionarilor unii faţă de alţii şi toţi faţă de societate. Aceasta este o situaţie mai mult decat iluzorie. s-a subliniat că o astfel de participare care să dea expresie intenţiei comune a asociaţilor de a participa la o anumită activitate economică in şi prin intermediul societăţii este mai mult teoretică in cazul societăţilor pe acţiuni care grupează un număr mare de acţionari. De aceea.cum sunt de fapt cele cotate in bursă . in cazul societăţilor cu mii sau zeci de mii de acţionari . affectio societatis se va manifesta doar prin exercitarea drepturilor de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi de a vota sau nu proiectele de hotărari. in dreptul american complexitatea problemelor a impus apariţia unor firme specializate in reprezentarea acţionarilor şi supravegherea conducerii societăţii. in cazul unor astfel de societăţi. Mai degrabă am afirma că. din păcate pentru viaţa juridică şi economică a societăţii. După cum s-a spus. in doctrină s-a susţinut că. este firesc ca cei mai mulţi dintre acţionari să se mulţumească să incaseze dividendele şi să revandă acţiunile. inlăturarea “exploatării” acţionarilor minoritari de către cei majoritari sau de către executivul societăţii. cu atat mai mult aceste drepturi trebuie exercitate cu mai mare scrupulozitate. exercitarea drepturilor de control asupra acţionarilor societăţii. in esenţă. adunările sunt vidate de putere. pentru că in aceste condiţii se poate manifesta juridic această intenţie comună prin participarea directă şi nemijlocită a asociaţilor la conducerea societăţii sau la dezbaterile in adunarea generală a societăţii care ia sau ratifică decizii privind activitatea acesteia. Pe de altă parte. In final. permite managementului societăţii să “guverneze” nestingherit interesele societăţii şi să scape oricărui control serios din partea acţionarilor. Această imprejurare duce de cele mai multe ori la evaporarea intenţiei comune de a acţiona şi inlocuirea ei cu o stare de pasivitate comună de a fi “administraţi” care. Astfel. adică de imprumutători de fonduri şi nu de asociaţi. Iată deci că affectio societatis poate lua . denumite proxy advisory firms. In opinia unor autori. intrucat in lipsa lui affectio societatis. Profitul este aşteptat de cumpărătorul acţiunii din revanzarea acesteia. affectio societatis dispare şi cand societatea nu este decat o tehnică de organizare a intreprinderii sau a patrimoniului. in scurtă vreme. recomandări privind votul in aceste adunări asupra diverselor rezoluţii. iar nu din beneficiile ce ar putea rezulta din activitatea societăţii. un nivel mai realistic de plată a membrilor consiliului de administraţie si a executivului societăţii. există riscul ca atat dividendele cat şi interesaţii de achiziţionarea unor acţiuni la o societate fără viitor. se evaporă. care a constatat pasivitatea “născută din faptul că cei mai mulţi acţionari au suflet de obligatari. pentru a nu permite administraţiei societăţii să escamoteze situaţia juridică şi economică a societăţii. Aceste soluţii au permis: creşterea profitului pe fiecare acţiune. Acest fenomen a fost remarcat de timpuriu de doctrină. următoarele servicii: analiza propunerilor de rezoluţii ale adunărilor generale ale acţionarilor. O altă soluţie recomandată de avocaţi şi adoptată in practică a fost crearea (incorporarea) de către acţionarii minoritari a unor societăţi specializate in supravegherea administraţiei societăţii in care sunt minoritari. facem precizarea că fenomenul dispersiei acţiunilor in mainile a mii de acţionari a impus in legislaţia şi practica altor state diverse soluţii. prin exercitarea activă şi cu bună credinţă a drepturilor sociale care decurg din deţinerea acţiunilor. Un alt caz particular il reprezintă şi fondurile de investiţii in cadrul cărora nu există intenţia de a coopera cu ceilalţi acţionari ai fondului pentru activitatea comună in cadrul societăţii in scopul impărţirii beneficiilor şi pierderilor. De asemenea. care oferă acţionarilor. de exemplu. şi să manipuleze votul adunării. in aceste cazuri.In doctrina străină s-a mai arătat că acest element este mai pregnant in cadrul societăţilor de persoane sau al societăţilor de capital alcătuite dintr-un număr relativ restrans de asociaţi.

sediul. precum şi a art.6 alin. Aceste informaţii (clauze) pot fi grupate in mai multe categorii: clauze care privesc identificarea părţilor care il incheie. 4.sediul societăţii. imputernicirile. persoane juridice. ca subiect de drept. Pentru a nu intalni piedici la inregistrarea societăţii.forma juridică a societăţii. Fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice. persoana care reprezintă acest organ. clauze care privesc caracteristicile distinctive ale viitoarei entităţi colective. pentru organele de stat sau de administraţie locală – se indică denumirea organului. sub care societatea va fi inmatriculată in Registrul de stat al intreprinderilor. 108 şi 157 din Cod. Denumirea societăţii. Identificarea lor in actul constitutiv se face: pentru persoanele fizice. Sunt avute in vedere clauzele privind obiectul şi scopul societăţii. Ca act constitutiv al societăţii pe acţiuni contractul de societate (declaraţia de constituire – in cazul in care societatea este infiinţată de un singur fondator) trebuie să cuprindă anumite clauze (elemente) care să stabilească condiţiile activităţii fondatorilor in vederea infiinţării societăţii. tipul şi sediul societăţii: . Prin aceste clauze se stabilesc denumirea. forma juridică. precum şi capitalul social prezumat. se va indica localitatea. .1 din Legea SA prevede că sediul societăţii “este considerat sediul organului său executiv”. posibile menţiuni facultative. Individualizarea este necesară mai intai cu privire la părţile care incheie actele constitutive ale societăţii. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. enumerate prin dispoziţiile legale sunt. a) Clauze de identificare: Clauze privind identificarea fondatorilor. pentru persoanele juridice – se indică denumirea persoanei juridice. a numărului şi seriei actului de identitate şi a cetăţeniei. Ca atribut de identificare.33 alin. Legea cere să fie arătate toate genurile de activitate care urmează a fi practicate de societate.2 din Legea SA reiese informaţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate (declaraţia de constituire). De asemenea. ca element de identificare. precum şi organe ale statului şi administraţiei locale.5 din cod.3. Conţinutul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii). in contractul de societate. este necesar ca. naţionalitatea. Elementele de identificare diferă după cum fondatorii sunt persoane fizice sau juridice. domiciliului. Contractul de societate trebuie să cuprindă denumirea completă şi prescurtată a firmei. Se va specifica dacă societatea care urmează să se constituie va fi o societate deschisă sau inchisă. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. de asemenea. să fie precizate caracteristicile distinctive ale societăţii ce se constituie. prenumelui. Deoarece art.156 alin. In contract trebuie să se indice obiectul de activitate a societăţii. denumirea ce urmează a fi folosită trebuie verificată de organele de inregistrare in scopul corelării acesteia cu firmele existente pentru a se elimina orice concordanţă cu vreo intreprindere inregistrată sub aceeaşi denumirea. este locul care situează in spaţiu societatea comercială. persoana cu imputerniciri speciale care o reprezintă. clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii. . In cazul nerespectării acestor dispoziţii societatea nu va putea fi inregistrată. astfel cum este reglementată in art. Facem precizarea că societatea are dreptul de a practica . Contextul este desigur finalizat prin semnăturile celor in cauză. clauze care privesc drepturile şi obligaţiile fondatorilor acesteia.denumirea sau firma societăţii. va figura pe toate actele ce emană de la societate. sediul societăţii. Din coroborarea art. Clauze privind individualizarea viitoarei societăţi.forme diverse şi subtile de manifestare odată cu diversificarea fenomenului adusă de mărirea numărului de acţionari şi cotarea societăţilor in bursă. Pe langă prevederile obligatorii. denumit şi sediul social. Trebuie menţionat intr-un mod neechivoc că societatea care se constituie va fi o societate pe acţiuni. . .Obiectul societăţii.62 alin. prin indicarea numelui.tipul societăţii. precum şi locul de inregistrare şi numerele certificatelor cu privire la inregistrarea de stat.

In sfarşit.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate). c) Clauze privind drepturile şi obligaţiile fondatorilor societăţii. iar pentru actele juridice care nu au fost preluate. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip inchis. deschiderea unui cont la bancă etc.h). Avem in vedere. retroactiv. modul. insă că acestea să nu contravină actelor normative in vigoare. precum şi caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii. Deşi art. In contractul de societate trebuie prevăzut. de exemplu. inaintea convocării adunării constitutive. suma.lista fondatorilor imputerniciţi să depună cererea de inregistrare a societăţii. trebuie să se arate modul in care a fost divizat capitalul social. 5. cu excepţia celor interzise de lege. Anterior demarării actelor materiale şi juridice necesare constituirii societăţii şi. In concluzie.33 alin. in mod obligatoriu. in contractul de societate aportul fiecărui asociat. .07. societatea răspunde pentru obligaţiile fondatorilor legate de infiinţarea ei numai in cazul in care adunarea generală a acţionarilor aprobă ulterior acţiunile săvarşite de aceştia. societatea devine. conform art.Scopul societăţii. considerăm că această menţiune nu este necesară.obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora. in numerar sau in alte bunuri. fondatorii suportă toate cheltuielile necesare infiinţării şi inregistrării societăţii. şi de 20. Menţionăm că. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip deschis (art. trebuie prevăzută mărimea capitalului subscris de fondatori (adică valoarea totală a aporturilor pentru care fondatorii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii). deoarece conform art. cu condiţia. fondatorii vor incheia contractul de societate prin care vor concretizează voinţa lor de a intemeia societatea. titularul drepturilor şi obligaţiilor.2 din Legea SA). Fondatorii trebuie să stabilească in contractul de societate drepturile ce le revin şi obligaţiile pe care şi le asumă in procesul de constituire a societăţii. bineinţeles.modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de infiinţare şi inregistrare a societăţii. Legislaţia Republicii Moldova prevede pentru societăţile pe acţiuni un capital social minim de 10. in contractul de societate vor fi stipulate dispoziţii privind: .c) din Legea SA prevede inserarea obligatorie a unei informaţii in privinţa scopului societăţii. răspunderea rămane fondatorilor.8 din Legea nr. trebuie menţionate operaţiunile şi actele juridice pe care fondatorii au dreptul să le incheie in cursul constituirii in contul viitoarei societăţi comerciale. de exemplu. .31 alin.33 alin. valoarea lor şi modul evaluării. Mai trebuie menţionat.8 din Legea SA. neinţelegerile ce apar vor fi deduse judecăţii. deoarece societatea va prelua numai acele acte juridice care au fost incheiate in limitele stabilite de contractul de societate şi aprobate de adunarea constitutivă. de asemenea. Incheierea contractului de societate. k) din Legea SA. Astfel.11 din Legea SA. .40 alin. In contractul de societate trebuie să se precizeze anumite elemente legate de capitalul social. Astfel.000 lei.000 lei. care se restituie de societate in temeiul dării de seamă a fondatorilor asupra cheltuielilor suportate. contractul de societate poate cuprinde şi alte prevederi pe care fondatorii le consideră necesare.451-XV/30. incheierea unui contract de locaţiune pentru sediul societăţii sau cumpărarea unui sediu. Acelaşi regim juridic il au şi cheltuielile efectuate de fondatori in cursul constituirii societăţii (pană la adunarea constitutivă). cand efortul lor nu se finalizează in scopul propus.2 lit. Astfel.2 lit. scopul prezumat fiind intotdeauna cel de a realiza şi impărţi beneficiile (profitul). modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive. in mod expres. . iar pentru cele in cazul cărora se cer autorizaţii speciale – numai dacă au obţinut licenţele respective (vezi art. Astfel. indicandu-se clasele şi numărul de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii. De regulă. şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori. i.Capitalul social prezumtiv. .31 alin. pentru actele juridice preluate.orice activitate. conform art. d) Clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii. Determinarea regimului juridic al acestor operaţiuni este foarte important.

considerăm că statutul. In final. care vor fi şi unicii subscriitori ai acţiunilor societăţii.33 şi 35 din Legea SA. că notarii. La efectuarea actelor notariale. Prin urmare. Contractul de societate mai trebuie autentificat notarial in modul stabilit de legislaţie (vezi art. referitoare la conţinutul şi autentificarea contractului de societate sunt valabile şi pentru declaraţia de constituire a societăţii. după cum au prevalat calităţile personale sau posibilităţile materiale ale defunctului.2002 cu privire la notariat). 6.Contractului de societate incheiat de fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi. spre deosebire de contractul de societate. statutul are ca unică raţiune stabilirea cartei (“constituţiei”) societăţii. toate afirmaţiile făcute cu ocazia analizării contractului de societate. Precizăm. statutul unei societăţi pe acţiuni trebuie să constituie un nucleu juridic cu dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea societăţii. in acest sens trebuie interpretate şi dispoziţiile art. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori. Astfel. Conţinutul statutului.a)-q) din Legea SA).1 lit. iar in acest din urmă caz notarii vor verifica şi imputernicirile acestora (art.42 şi 43 din Legea cu privire la notariat). Unele clauze ale actului constitutiv primar (contract de societate sau decizie de constituire) vor fi repetate şi in statut. va fi aprobat de adunarea constitutivă şi semnat de persoanele care au imputernicirile acestui organ. In ceea ce ne priveşte.2 din Legea SA potrivit cărora “Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat”. 7. iar pe de altă parte organismele care exercită drepturile de care dispune societatea comercială.1 din Legea cu privire la notariat).1453-XV/8.41 alin. Dacă contractul de societate este un acord de voinţă pentru a da naştere unei persoane juridice. durată.107 alin. precizăm că in cazul constituirii societăţii pe acţiuni de către o singură persoană. dispoziţiile cărora prevăd in mod expres autentificarea numai pentru contractul de societate. respectiv interzisului. de asemenea.50 din Legea nr. Statutul societăţii pe acţiuni. Chiar dacă nu este un veritabil act managerial.33 alin. statutul nu se poate aplica societăţii in formare la fel ca persoanei juridice căreia ii este destinat şi ii justifică existenţa. vor fi reiterate clauzele din contractul de societate .11. notarii stabilesc identitatea şi verifică capacitatea juridică şi de exerciţiu a fondatorilor sau a reprezentanţilor lor. capital. declaraţia de constituire a societăţii va cuprinde aceleaşi date şi se va perfecta in acelaşi mod ca şi contractul de societate (art. Statutul. Astfel. Contractul de societate trebuie intocmit in limba de stat şi semnat de toţi fondatorii.32 alin. au obligaţia să verifice dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. In consecinţă. Statutul societăţii trebuie să cuprindă in mod obligatoriu anumite clauze stabilite de legislaţie (art.1 prevede autentificarea notarială a acestora. Regulile cuprinse in statut au sens şi raţiune numai in măsura existenţei societăţii. nu va trebui in mod obligatoriu autentificat.108 şi 157 din Cod şi art. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. respectiv condiţiile in care asociaţii (acţionarii) şi organele de gestiune iau deciziile in contul societăţii comerciale ca entitate abstractă. denumire. in perioada in care societatea este in formare numai contractul de societate guvernează raporturile dintre asociaţii fondatori. chiar dacă face parte din actele constitutive ale societăţii iar art. fiind un res inter allios acta faţă de viitoarea societate. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze să refuze autentificarea lui (art. sediul social).5 din Legea SA).35 alin. Concluzia se desprinde din analiza coroborată a art. Menţionăm că contractul de societate va avea efect numai faţă de contractanţi. Statutul unei societăţi defineşte pe de o parte toate elementele de individualizare a societăţii (formă. O problemă care ar putea apărea in practică in legătură cu statutul societăţii este dacă acesta trebuie sau nu autentificat notarial. obiect.

• clauze privind modul de ţinere a registrelor societăţii. In afară de clauzele menţionate mai sus. acest lucru trebuie să fie . nimic nu se opune ca fondatorii să prevadă un termen la implinirea căruia societatea işi va inceta activitatea de drept. precum. Aceste clauze vor putea să reia dispoziţiile din Legea SA sau să prevadă reglementări diferite. Pe de altă parte. de exemplu. In consecinţă. Aici includem: • clauze privind structura organizatorică a societăţii. Dacă fondatorii doresc ca societatea să aibă sedii secundare.privind individualizarea societăţii (denumire. modul de instrăinare a acţiunilor (pentru societăţile inchise). statutul va trebui să cuprindă informaţii referitoare modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi sub formă de dividende. de asemenea. formă juridică. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor autorizate spre plasare şi plasate. In principiu. c) Clauze privind modul de distribuire a profitului. e) Clauzele privind sediile secundare ale societăţii (filiale şi reprezentanţe). competenţa fiecărui organ şi modul de alegere a lui. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate. sediul).2 din Legea SA. franceză) prevăd o durată maximă a societăţii (ex. La acestea se adaugă şi clauza facultativă referitoare la durata societăţii.160 din cod). durata societăţii este nelimitată. subordonarea dreptului la dividende. că anumite legislaţii (ex. tipul societăţii pe acţiuni. • alte clauze necesare bunei funcţionări a societăţii pe acţiuni. statutul societăţii va cuprinde cu precădere date privind drepturile şi obligaţiile deţinătorilor de acţiuni preferenţiale. in fapt. absorb aproape totalitatea profitului. b) Clauze privind valorile mobiliare emise de societate (acţiuni. la discreţia acţionarilor. imputarea distributivă a pierderilor. sau precum clauza conform căreia se garantează unuia dintre acţionari un minim de foloase. precum şi cele privind caracteristicile societăţii (obiectul de activitate. capitalul social). intrucat celelalte drepturi şi obligaţii sunt reglementate destul de amănunţit in art. dacă statutul nu prevede altfel. Menţionăm că legislaţia Republicii Moldova nu prevede vreo limitare de durată a activităţii societăţii pe acţiuni. • clauze privind modul de incheiere a tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu conflict de interese. in măsura in care nu contravin legislaţiei in vigoare. condiţiei de a se fi realizat un profit minim. Este vorba de clauze referitoare la: clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de fiecare clasă. este posibil şi nu contravine legii prevederea in statut a unor clauze privind participarea la profit şi la pierderi.161 din cod). numărul tipul valoarea nominală. 99 de ani). potrivit art. • clauze privind modul şi termenele de pregătire şi ţinere a adunărilor acţionarilor. Astfel. In consecinţă. inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărarea se ia cu majoritatea calificată de voturi sau in unanimitate. obligaţiuni).24-29 din Legea SA (pentru detalii legate acţiuni preferenţiale vezi comentariul art. • clauze privind modul de luare a hotărarilor de către organele de conducere ale societăţii. periodicitatea acestora şi in mod corelativ. d) Clauze privind conducerea şi gestiunea societăţii. Precizăm. statutul va trebui să cuprindă in mod obligatoriu: a) Clauzele privind drepturile şi obligaţiile acţionarilor. modul de emitere a obligaţiunilor autorizate spre plasare.3 alin. precum şi modul de creare şi de utilizare a capitalului de rezervă (pentru detalii legate de capitalul de rezervă a societăţii pe acţiuni vezi comentariul art. precum clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre acţionari dreptul de a prelua dobanzi care. Astfel. clauze care sunt lăsate. numărul. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. Statutul va prevedea modul şi termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor societăţii. modul de emitere a acţiunilor autorizate spre plasare. in principiu. in doctrină se arată că nu este posibilă inserarea unor clauze numite leonine.

g) Clauze facultative. cu privire la această problemă fondatorii (acţionarii) reproduc dispoziţiile legale ori fac trimitere la ele. Modificarea şi completarea statutului se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor.35 alin.35 alin.35 alin. Statutul. Prevederile statutului societăţii sunt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii (art. că eventualele prevederi din statutul societăţii care vin in contradicţie cu legislaţia sunt considerate nevalabile de la data adoptării (art. fondatorii trebuie să stabilească temeiurile şi condiţiile de schimbare a tipului societăţii. societatea este obligată să comunice Camerei Inregistrării de stat informaţiile privind modificările efectuate in statut.2 din Legea SA. iar in termen de 7 zile de la data adoptării hotărarii. in vederea trecerii modificărilor respective in Registrul de stat (vezi art.18 şi 19 din Legea cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). In speţă. ele avand. de reorganizare sau dizolvare a ei. Astfel. Chiar dacă. Conţinutul statutului poate fi intregit şi cu clauze pe care dispoziţiile codului civil şi Legii SA le consideră opţionale. va trebui indicată denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanţelor societăţii. conform art. cel mai adesea. La fel. (2) Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise. Pentru a accelera cat de cat procesul de constituire. (3) Acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori. iar modificările şi completările făcute in statut sau statutul societăţii in redacţie nouă intră in vigoare numai după inregistrarea lor la Registrul de stat al intreprinderilor (art. menţionăm că statutul trebuie redactat in mod obligatoriu in limba de stat. Această procedură este de natură să creeze dificultăţi. prin urmare un caracter public. Modificarea şi completarea acestuia se poate face numai cu respectarea condiţiilor legale şi a prevederilor statutare. f) Clauze privind reorganizarea. ale căror necesităţi şi politică economică reclamă o mare mobilitate in privinţa constituirii sau reorganizării sediilor secundare. In final. dizolvarea şi lichidarea societăţii pe acţiuni. statutul societăţii poate cuprinde şi alte date ce nu sunt in contradicţie cu legislaţia. iar informaţiile pe care le cuprinde nu pot fi obiect al secretului comercial (art.expres menţionat in statut. Cerinţa inserării printre clauzele statutare a unor date privind sediile secundare ale societăţii a fost criticată in literatura de specialitate. . putandu-se astfel inlătura inconvenientele şi dezavantajele ce ar putea să apară dat fiind insuficienţa sau ambiguitatea legislaţiei in această materie.5 din Legea SA). credem că este in interesul lor să stabilească anumite reguli ferme in această privinţă. In statut trebuie să se prevadă şi clauze privind reorganizarea şi incetarea existenţei societăţii pe acţiuni. in acest context. Articolul 158. aprobat in conformitate cu legea.35 alin. in cazul in care fondatorii le vor considera necesare.4 din Legea SA).32 alin. Subliniem.3 din Legea SA). Capitalul social al societăţii pe acţiuni (1) Mărimea minimă a capitalului social al societăţii pe acţiuni este stabilita prin lege.4 din Legea SA). intrucat este necesară convocarea Adunării generale a acţionarilor care să hotărască modificarea sau completarea statutului in acest sens. devine actul de bază al societăţii pe acţiuni. şi in cazul in care acestea se vor infiinţa ulterior inregistrării societăţii. pe motivul că o asemenea procedură apare ca fiind destul de greoaie. dreptul de a lua deciziile in acest sens se va putea delega de către adunarea generală consiliului societăţii (consiliului directorilor sau consiliului observatorilor). in special. unor societăţi mari.

Capitalul social va fi egal cu suma valorii nominale a .40 alin. bilanţul.2 din Legea SA. In acest sens. că se impune pentru societăţile mixte sau cu capital integral străin (indiferent de tipul societăţii) o majorare a minimelor admise de legislaţia actuală. Astfel.07.2 Cod civil). Pentru a constitui o garanţie cat mai eficace. “capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăţii. constant pe toată durata societăţii.1 din Legea SA care prevăd că. după cum am mai menţionat mai multe etape dintre care ne interesează in special: (340)incheierea (aprobare) contractului de societate (declaraţiei de constituire). de asemenea. (5) In cazul in care activele societăţii pe acţiuni s-au redus sub minimul stabilit de lege. In Republica Moldova. bursa de valori etc. de regulă. Justificarea unei cifre atat de mici rezidă in pauperizarea continuă a economiilor populaţiei – aceasta fiind un potenţial subscriitor in procesul constituirii unei societăţi pe acţiuni. iar al societăţii inchise pe acţiuni de 10 mii lei. Prevederi privind limita minimă de capital social. procedura de constituire a societăţii pe acţiuni cuprinde. registrul acţionarilor şi pe foaia cu antet ale societăţii (art. potrivit art. Considerăm. că in cazul anumitor societăţi. totuşi.5 din Legea instituţiilor financiare nr. 4. iar adunarea acţionarilor nu a hotărat acoperirea pierderilor sau reorganizarea societăţii. Consideraţii preliminare. de exemplul. 3. este un nomen juris. cel puţin pană la modificarea actului constitutiv (statutului).(4) Fondatorii sunt obligaţi să plătească acţiunile subscrise pană la inregistrarea societăţii pe acţiuni dacă aportul este in numerar sau in termen de 30 de zile de la inregistrarea de stat dacă aportul este in natură.158 alin. acţionarii primesc din partea societăţii acţiuni.40 alin.6 a Directivei a II-a nr. capitalul social minim stabilit de legislaţia noastră poate părea prea mic mai ales că acumularea mare de capital in cazul societăţilor pe acţiuni este necesară pentru realizarea marilor afaceri (pe care. care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor”. in schimbul aporturilor.40 al Legii SA sunt prevăzute şi pentru societăţile de asigurări. derogatorii de la dispoziţiile art.550-XIII/21. Un minim de capital social necesar infiinţării unei societăţi pe acţiuni este prevăzut şi de alte legislaţii. Capitalul social este un concept juridic şi contabil. iar. Capitalul social reprezintă prima şi cea mai importantă garanţie pentru creditorii societăţii. 1.77/91/CE din 13 decembrie 1976).1995. In raport cu această cifră. Limita minimă a capitalului social. Capitalul social este expresia valorică a aporturilor acţionarilor. Banca Naţională este investită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a schimba capitalul minim. In societăţile de capitaluri. Subliniem. potrivit art. fondurile de investiţii. aceasta se dizolvă. capitalul social al societăţii deschise pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20 mii lei. cităm şi dispoziţiile art.40 alin. pentru bănci. Pierderile patrimoniale nu au nici o influenţă asupra capitalului social cu excepţia cazului cand au consecinţa externă de a obliga societatea să-l reducă. Noţiunea de capital social. cum este şi societatea pe acţiuni sunt stabilite de lege anumite valori minimale obligatorii. datorită naturii obiectului lor de activitate. Formarea capitalului social. Astfel. societatea pe acţiuni are obligaţia de a indica mărimea capitalului social in statutul.7 din Legea SA). 2. (342)юinerea adunгrii constitutive. nu şi le pot permite celelalte tipuri de societăţi). (341)subscrierea acţiunilor de către fondatori – formarea capitalului social.000 ˆ (conform art. In statele Uniunii Europene aceste este de cel puţin 25. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise (art. există reglementări derogatorii care privesc limita minimă de capital.

de asemenea. această fiind.3 din cod conform căreia aporturile pot fi vărsate in termen de cel mult 6 luni de la inregistrarea societăţii. Legea nu cere ca aporturile subscriitorilor (acţionarilor) să fie egale ca valoare sau ca ele să aibă acelaşi obiect şi nici ca aportul unui subscriitor să aibă un obiect unitar. după care. care poate fi utilizat numai pentru intregirea.1125-XV/13. inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care pot fi evaluate in bani. Considerăm că in acest caz. indiferent dacă este vorba de subscrierea acţiunilor la infiinţarea societăţii sau a celor dintr-o emisiune suplimentară (art. După cum am menţionat mai sus.44 alin.112 alin.06. Precizăm că. acţiunile trebuie achitate pană la data inregistrării societăţii.40 alin.1 din Legea SA. vărsămantul trebuie constatat printr-un inscris bancar care să menţioneze suma vărsată şi să cuprindă elementele de identificare ale subscriitorului.7 din Legea SA). şi o condiţie pentru ţinerea acesteia. potrivit art. in conformitate cu dispoziţiile art. valorile mobiliare plătite in intregime.2 din Legea SA).5 din Legea SA). această depăşire constituie capitalul suplimentar al societăţii. Justificarea acestei dispoziţii rezidă in necesitatea ca orice societate comercială să dispună incă de la inceputul activităţii de mijloace băneşti deoarece sumele de bani sunt indispensabile inceperii oricărei activităţi comerciale. in cazul subscrierii de acţiuni la infiinţarea societăţii se pune problema momentului pană la care acţiunile trebuie achitate.3 din cod. la constituirea societăţii pe acţiuni aportul fiecărui fondator va trebui să fie constituit din cel puţin 40% aport in numerar (mijloace băneşti) care trebuie vărsate pană la data inregistrării societăţii. care este blocat pană la momentul la care societatea dobandeşte personalitate juridică sau emisiunea suplimentară de acţiuni este incheiată. utiliza mijloacele virate in contul bancar provizoriu pană la inregistrarea totalurilor emisiunii. potrivit art.40 alin. aporturi la capitalul social pot fi: mijloace băneşti. se transferă intr-un cont activ.4 şi art. dacă aceasta a fost stabilită in documentele constitutive (art. in cazul .acţiunilor plasate.158 alin. dispoziţie derogatorie de la regula instituit de art. Mijloacele băneşti reprezentand acţiunile subscrise se virează intr-un cont bancar provizoriu al societăţii. inclusiv majorarea.2 lit. In situaţia unei emisiuni suplimentare de acţiuni societatea va putea. potrivit cărora legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova. Vărsămantul este efectuat intr-un cont provizoriu. din care societatea poate efectua operaţiuni curente.40 alin. la cererea societăţii. vor avea prioritate dispoziţiile codului ca norme posterioare care modifica implicit dispoziţiile Legii SA.41 alin. Dacă societatea a plasat acţiu