Codul civil al Republicii Moldova Monitorul Oficial al R.Moldova N 82-86 din 22.06.

2002 CARTEA INTII DISPOZITII GENERALE Titlul I DISPOZITII COMUNE Capitolul I LEGISLATIA CIVILA Articolul 1. Bazele legislaţiei civile (1) Legislaţia civilă este intemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii in afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei in drepturile in care a fost lezată şi de apărare judiciară a lor. (2) Persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii. (3) Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova.

(1) Scopul acestui articol este stabilirea unor principii in baza cărora urmează să
fie reglementate raporturile civile şi care urmează să ghideze persoanele care vor interpreta şi aplica legislaţia civilă. Deci in acest articol pe de o parte se instituie nişte reguli pe care urmează să le respecte legiuitorul atit la elaborarea normele care urmează din codul civil cit şi la adoptarea altor acte normative iar pe de altă parte se instituie nişte principii in conformitate cu care trebuie să interpreteze legislaţia civilă inclusiv participanţii la raporturile juridice civile. (2) Nerespectarea acestor principii insă nu va afecta insă valabilitatea legilor adoptate de Parlament cu excepţia cazurilor in care principiile respective sint consfinţite şi de constituţie (vezi spre exemplu principiul inviolabilităţii proprietăţii). Principiile stabilite in acest articol vor juca un rol important in cazurile in care se vor soluţiona problemele privind aplicarea actelor normative subordonate legilor, care urmează să fie adoptate in cazurile prevăzute de lege şi in conformitate cu prevederile acestora (vezi comentariul la art. 3). (3) La alin. (1) au fost fixate in mod special şapte principii: a) recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile juridice civile. Prin egalitatea participanţilor la raporturile juridice civile trebuie de inţeles faptul că in cadrul raporturilor juridice civile participanţii nu se află in raporturi de subordonare. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la raporturile juridice pot fi inegale; b) inviolabilitatea proprietăţii. Acest principiu este deja fixat in Constituţia Republicii Moldova (vezi art. 46). Importanţa acestuia insă poate servi drept justificare pentru această repetiţie; c) libertatea contractuală. Prin libertate contractuală trebuie de inţeles dreptul participanţilor raporturilor juridice civile de a incheia liber contracte civile, atit prevăzute de legislaţie cit şi contracte neprevăzute de legislaţie dar care nu sint prohibite de normele imperative, de

a determina liber conţinutul contractului sau de a-i modifica conţinutul acestuia precum şi dreptul de a desfiinţa contractul in orice moment. Nimeni nu poate fi obligat să inchei contracte civile decit in cazurile expres prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 667); d) inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private. Prin inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private trebuie de inţeles interdicţia instituită pentru persoanele de drept privat şi persoanele de drept public de interveni in afacerile private prin orice mijloace care nu sint prevăzute in lege. Va constitui imixtiune in afacerile private spre exemplu colectarea informaţiilor despre viaţa familială a persoanei fără acordul acesteia in alte cazuri decit cele expres prevăzute de lege. Chiar şi informaţia colectată in ordinea prevăzută de lege poate fi folosită doar in conformitate cu reguli speciale care să excludă folosirea acestei informaţii in alte scopuri decit cele pentru care a fost colectată sau in alte scopuri prevăzute de lege. Acest principiu se bazează şi pe prevederile art. 28 – 30 ale Constituţiei Republicii Moldova care stipulează că statul respectă şi ocroteşte viaţa familială şi privată şi principiile inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei; e) necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile. Acest principiu garantează persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a-şi exercita drepturile civile in modul şi in condiţiile care corespund cel mai bine intereselor acestora. In acelaşi timp trebuie de avut in vedere că nu există o libertate absolută de exercitarea a drepturilor civile. Titularii drepturilor civile trebuie să-şi exercite aceste drepturi cu bună-credinţă şi in conformitate cu prevederile legale, cu ordinea publică şi bunele moravuri (vezi comentariul la art. 9); f) restabilirea persoanei in dreptul in care a fost lezată. In conformitate cu această regulă in toate cazurile in care este posibil persoana a căror drepturi au fost lezate trebuie să fie repusă in situaţia anterioară, fapt care constituie cea mai bună modalitatea de apărare a drepturilor civile. Titularul urmează să fie repus in drepturi atit in cazul in care a pierdut dreptul (a pierdut posesia asupra bunului) cit şi in cazul dreptul mai aparţine titularului dar exercitarea acestuia este imposibilă sau este ingreuiată (spre exemplu deteriorarea bunului). Mijloacele prin care se asigură repunerea titularului in drepturi pot fi cele mai diverse şi vor depinde atit de natura bunului cit şi de natura incălcării dreptului. Spre exemplu obligarea de a dezminţi informaţiile care nu corespund realităţii sau obligarea de a preda bunul proprietarului. In cazurile in care restabilirea persoanei in drepturi nu este posibilă sau nu este justificată ţinind cont atit de interesele creditorului cit şi a debitorului drepturile persoanei vor fi apărate prin repararea prejudiciului. Trebuie de menţionat că prejudiciul care nu a fost reparat prin repunerea in drepturi urmează să fie reparat şi in cazul repunerii titularului in dreptul lezat; g) apărarea judiciară a drepturilor. Acest principiu constituţional (vezi art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova) garantează tuturor persoanelor dreptul de a se adresa in instanţele de judecată cu o cerere privind apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege care au fost lezate de persoane private sau de persoane oficiale. După cum a menţionat Curtea Constituţională in hotărirea nr. 16 din 28 mai 1998 dreptul persoanei de a se adresa justiţiei este o „...condiţie sine qua non a efectivităţii drepturilor şi libertăţilor sale”. Nu constituie o incălcare a principiului liberului acces la justiţie stabilirea prin lege a condiţiilor şi a procedurii apărării judiciare a drepturilor. (4) Pornind de la importanţa principiului libertăţii contractului legiuitorul a consfinţit o dată in plus in alin. (2) că persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de contract trebuie să fie insă in concordanţă cu normele imperative şi să nu fie contrare ordinii publice, bunelor moravuri, precum şi a drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Părţile unui contract sint libere să stabilească prin contract nu numai drepturi şi obligaţii ci

şi alte condiţii. Spre exemplu modul de exercitarea a acestor drepturi şi obligaţii. Şi aceste condiţii suplimentare insă trebuie să fie in concordanţă cu normele imperative şi să nu contravină drepturile şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Spre exemplu părţile nu pot stipula prin contract exercitarea drepturilor sau executarea obligaţiilor contrar regulilor cu privire la buna-credinţă şi diligenţă (vezi comentariul la art. 513). (5) In scopul asigurării principiilor enumerate la alin. (1) şi a altor principii ale dreptului civil legiuitorul a stipulat la alin. (3) că drepturile civile pot fi limitate doar prin lege organică şi doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. In conformitate cu art. 54 alin. (2) al Constituţie exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restringeri decit cele prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi care sint necesare in interesele: a) securităţii naţionale; b) integrităţii teritoriale; c) bunăstării economice a ţării; d) ordinii publice sau au drept scop: a) prevenirea tulburărilor in masă şi a infracţiunilor; b) protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane; c) impiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale; d) garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Limitarea drepturilor civile trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o (art. 54 alin. (4) al Constituţiei Republicii Moldova. Articolul 2. Raporturile reglementate de legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor. (2) Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului inconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (3) Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice, cele care practică, precum şi cele care nu practică activitate de intreprinzător.

(6) Scopul acestui articol este determinarea obiectului de reglementare a legislaţie
civil, deci atit obiectul de reglementare a codului civil cit şi a altor legi civile. Deci in baza alin. (1) putem face concluzia că codul civil este elaborat in baza conceptului unităţii dreptului privat. Acest fapt presupune că nu va exista divizarea dreptului privat in drept civil şi drept comercial. Deci normele codului civil vor fi aplicate atit raporturilor dintre persoane care acţionează in scop lucrativ cit şi raporturilor dintre persoanele care nu urmăresc acest scop. Această concluzie are la bază şi prevederile alin. (4) care stipulează că subiecte a raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice care practică activitatea de intreprinzător cit şi cele care nu practică această activitate. (7) Alin. (1) prevede că legislaţia civilă reglementează raporturile patrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice. Prin raporturi patrimoniale trebuie de inţeles acel raport social care datorită conţinutului şi valorii economice poate fi evaluat pecuniar, adică in bani. Drept exemplu poate servi raportul născut din contractul de leasing. In alin. (1) sint enumerate drept obiecte ale legislaţiei civile cele mai des intilnite raporturi patrimoniale. Legislaţia civilă

reglementează insă şi alte raporturi patrimoniale. Chiar in alin. (1) se stipulează că constituie obiect de reglementare a legislaţiei civile şi alte raporturi patrimoniale. Spre exemplu raporturile privind moştenirea sau privind gestiunea de afaceri. (8) Pe lingă raporturile patrimoniale legislaţia civilă reglementează şi raporturile juridice nepatrimoniale care mai sint numite şi personal nepatrimoniale. Prin raport juridic nepatrimonial trebuie să inţelegem acel raport social care este lipsit de un conţinut economic, deci acel raport al cărui conţinut nu poate fi evaluat pecuniar. Drept exemplu poate servi raportul care are in conţinutul său dreptul de autor al unei opere literare. (9) In alin. (1) se stabileşte că legislaţia civilă reglementează acele raporturi personale nepatrimoniale care sint legate cu cele patrimoniale. In acelaşi timp in alin. (3) se prevede că raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale (deci inclusiv şi cele care nu sint legate de raporturile patrimoniale, cum ar fi spre exemplu dreptul la nume, reputaţie, etc.) sint reglementate de codul civil şi de alte legi. Apariţia acestor două reglementări separate se datorează controversei care există in literatura de specialitate, precum că dreptul civil nu reglementează relaţiile personal nepatrimoniale care nu sint legate de cele patrimoniale ci doar le apără. (10)Spre deosebirea de Codul civil din 1964 care prevedea că raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale sint reglementate de normele ramurilor de drept respective in alin. (2) este stipulat că codul civil şi alte legi reglementează aceste raporturi juridice. Deci legislaţia civilă se va aplica acestor raporturi direct şi nu in subsidiar. Desigur că in cazul in care in Codul familiei, Codul muncii sau in alte acte normative destinate reglementării acestor raporturi juridice vor fi stabilite reguli speciale in raport cu normele din Codul civil se vor aplica actele normative speciale in conformitate cu adagiul specialul derogă de la general. (11)Lipseşte din Codul civil şi o normă similară celei din art. 2 al Codului civil din 1964, care ar prevedea că legislaţia civilă nu se aplică raporturilor juridice care se bazează pe subordonarea unei părţi faţă de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare. Chiar şi in lipsa unei asemenea norme legislaţia civilă nu se va aplica acestor raporturi juridice deoarece legislaţia civilă reglementează doar raporturile juridice civile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Pe cind in cazul acestor raporturi juridice precum şi in cazul altor raporturi juridice (spre exemplu raporturile privind executarea silită a hotăririlor judecătoreşti) cel puţin una dintre părţi acţionează in exercitarea atribuţiilor sale şi poate să dea indicaţii celeilalte părţi care este obligată să le execute datorită faptului că legislaţia o plasează in poziţie de subordonare faţă de cealaltă parte. (12)In conformitate cu prevederile alin. (4) in calitate de participanţi a raporturilor juridice civile pot apărea persoanele fizice şi persoanele juridice. Prin persoană fizică trebuie să inţelegem omul privit ca titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Prin persoană juridică (care mai este numită persoană morală) trebuie să inţelegem acea entitate care indeplinind condiţiile stabilite de lege este recunoscută ca titulară de drepturi subiective şi obligaţii civile. Deşi este intilnită frecvent opinia că persoana fizică este subiect individual de drept iar persoana juridică este subiect colectiv de drept civil totuşi şi in cazul persoanei juridice nu este obligatoriu să existe un colectiv. (13)In alin. (4) nu este stipulată nici o condiţie pentru recunoaşterea persoanei fizice sau a persoanei juridice in calitate de subiect a raporturilor juridice civile. Deci vor putea fi subiecte a raporturilor juridice civile toate persoanele fizice şi juridice indiferent de naţionalitate (vezi comentariul la art. 1588 şi 1598),

scopul urmărit sau alte criterii. Totuşi in cazurile expres prevăzute de lege vor există limitări a participării unor persoane fizice sau juridice la raporturile juridice civile. Spre exemplu poate fi tutore doar persoane fizică (vezi comentariul la art. 38) iar părţi a contractului de factoring pot fi doar intreprinzătorii (vezi comentariul la art. 1290 şi următoarele). Articolul 3. Legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă constă in prezentul cod, in alte legi, in ordonanţe ale Guvernului şi in acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art.2 şi care trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova. (2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar in cazurile in care sint emise in temeiul legii şi nu contravin ei.

(14)Scopul acestei norme este de a defini noţiunea de legislaţie civilă şi de a
stipula unele condiţii privind adoptarea acesteia.

(15)In conformitate cu alin. (1) prin legislaţie civilă trebuie să inţelegem totalitatea
actelor normative care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane aflate pe poziţie de egalitate juridică. (16)In alin. (1) este stipulat că legislaţia civilă trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia. Prin aceasta trebuie de inţeles: a) actul normativ trebuie să fie adoptat de către organul competent. In conformitate cu art. 60 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului. Deci oricare alt organ are dreptul de a adopta acte normative numai in cazul in care acest drept este stipulat prin lege. Chiar şi in cazurile stabilite de lege aceste organe nu pot adopta norme primare de drept ci doar norme care au drept scop asigurarea executării legilor. In acest sens Curtea Constituţională a adoptat mai multe hotăriri. Spre exemplu in hotărirea Curţii Constituţionale nr. 41 din 20 iulie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărirea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 a fost stipulat „... Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite hotăriri şi dispoziţii doar prin organizarea executării legilor, ele nu pot conţine norme juridice primare. In acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat deja in hotăririle nr. 40 din 22 decembrie 1997 şi nr. 29 din 25 mai 1999”. Tot in temeiul unei legi se adoptă şi ordonanţele Guvernului (art. 106/2 al Constituţiei). Prin ordonanţe insă pot fi adoptate şi norme primare de drept; b) actul normativ trebuie să fie adoptat cu respectarea procedurilor stabilite pentru categoria respectivă de acte normative. Astfel legile trebuie să fie adoptate de Parlament şi promulgate de Preşedinte (art. 93 al Constituţiei). In cazul in care Preşedintele refuză să promulge legea aceasta nu poate să intre in vigoare nici chiar printr-un act al Parlamentului (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 23 din 9 iulie 1998 ). Pentru ordonanţele Guvernului nu este necesară promulgarea dar in cazurile in care este prevăzut de legea de abilitare acestea se supun aprobării de către Parlament (art. 106/2 al Constituţiei). Actele normative departamentale urmează să fie expuse expertizei juridice şi inregistrării de stat. In conformitate cu p. 6 al Hotăririi Guvernului Republicii Moldova nr.1104 din 28 noiembrie 1997 cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi inregistrării de stat a actelor normative departamentale actele nesupuse expertizei juridice şi inregistrării de stat „...nu au putere juridică şi nu pot servi drept temei legitim pentru reglementarea relaţiilor de drept respective sau aplicarea sancţiunii”; c) actul normativ trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Obligativitatea publicării legii este stipulată in expres in art. 76 al Constituţiei

Republicii Moldova care prevede că „Legea se publică in Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră in vigoare la data publicării sau la data prevăzută in textul ei”. In conformitate cu Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art. 76 din Constituţia Republicii Moldova „Intrarea in vigoare a legii” „data intrării in vigoare a legii, prevăzută in textul ei, nu poate precede data publicării acesteia”. In cazul in care legea nu este publicată aceasta nu produce efecte juridice deoarece art. 76 al Constituţiei prevede „Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”. Modul de intrarea in vigoare a legii se referă „atit la lege in intregime cit şi şa părţile ei componente (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998). Regulile cu privire la obligativitatea publicării şi cu privire la efectele nepulicării stabilite de art. 76 al Constituţiei se aplică tuturor actelor normative. Prin hotărirea nr. 31 din 11 iunie 1999 pentru controlul constituţionalităţii hotăririlor Guvernului nr. 740 din 30 decembrie 1996 şi nr. 114 din 2 februarie 1999 Curtea Constituţională s-a pronunţat că „...dispoziţiile constituţionale privind intrarea in vigoare a legilor au incidenţă şi asupra modului de publicare şi intrare in vigoare a hotăririlor şi dispoziţiilor Guvernului şi a altor acte normative de vocaţie generală”. In rezultatul acestei interpretări Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 30 al legii cu privire la Guvern (in redacţia legii nr. 83-XIV din 8 iulie 1998, care prevedea posibilitatea intrării in vigoare a Hotăririlor de Guvern anterior publicării (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 4 din 4 februarie 1999); d) să nu conţină dispoziţii care să contravină prevederilor Constituţionale. (17)Codul civil nu conţine o normă specială cu privire la forţa juridică a acestuia. Rezultă că legiuitorul nu a acceptat conceptul privind forţa juridică superioară a codului civil in raport cu alte legi. Deci in caz de apariţia a contradicţiilor dintre codul civil şi alte legi adoptate de Parlament contradicţiile vor fi soluţionate in conformitate cu principiile: a) legea mai nouă abrogă legea mai veche; sau b) specialul derogă de la general. (18)In conformitate cu art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Prin hotăţrirea nr. 9 din 18 februarie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei" Curtea constituţională s-a pronunţat că „legile organice constituie o categorie inferioară legilor constituţionale şi o categorie superioară faţă de cele ordinare”. Asupra faptului că legile organice au o forţă juridică superioară faţă de legile ordinare Curtea constituţională s-a pronunюat єi in hotгrirea nr. 56 din 26 octombrie 1999 pentru controlul constituюionalitгюii art. 67 din Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 „Privind sistemul bugetar єi procesul bugetar”. Deşi nici Constituţia Republicii Moldova nu prevede expres acest fapt, nici legislaţia ţărilor din care a fost preluat conceptul cu privire la divizarea legilor in legi organic şi legi ordinare, nici nu există vre-o lucrare doctrinară care să imbrăţişese acest concept şi nici Curtea Constituţională nu a adus nici un argument in susţinerea acestei poziţii interpretarea Curţii Constituţionale este obligatorie in conformitate cu art. 134 şi 140 ale Constituţiei. Reieşind din aceasta pentru a stabili locul Codului civil in ierarhia actelor normative şi a determina forţa juridică a normele incluse in Codul civil trebuie de analizat dacă Codul civil este o lege organică sau ordinară. Această necesitate va exista atită timp cit nu va fi modificată Constituţia sau pină cind Curtea Constituţională nu va da o altă interpretare art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova. In conformitate cu art. 72 lit. i) al Constituţiei Republicii Moldova dintre normele incluse in codul civil doar normele cu privire regimul general al proprietăţii şi a moştenirii trebuiau să fie adoptate printr-o lege organică. Reieşind din aceasta şi din faptul că la adoptarea Codului Civil Parlamentul nu a stipulat expres dacă Codul Civil este o lege organică sau o lege ordinară rezultă că doar normele cu

privire la regimul general al proprietăţii şi a moştenirii sint norme organice. Voinţa legiuitorului de a adopta Codul civil in intregime drept lege organică ar putea fi dedusă totuşi din Legea nr. 1125-XV pentru punerea in aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova in care a fost stipulat expres că aceasta este o lege organică. Or atribuirea calităţii de lege organică acestei legi poate fi justificată doar in condiţiile in care legiuitorul a pornit de la prezumţia că Codul civil este o lege organică sau a urmărit să atribuie Codului civil calitatea de lege organică prin legea de punere in vigoare. (19)Actele normative pot avea un caracter complex, adică pot include atit norme care reglementează raporturi civile cit şi norme care reglementează alte raporturi juridice. Chiar şi in codul civil există norme care nu reglementează raporturi juridice civile, spre exemplu normele cu privire la registrul bunurilor imobile (vezi comentariul la art. 496 şi următoarele). La categoria legislaţie civilă vom atribui nu actul normativ integral ci doar acele norme care reglementează raporturilor juridice civile, adică raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele aflate pe poziţiei de egalitate juridică. (20)In conformitate cu alin. (2) pentru a reglementa raporturile juridice civile actele normative subordonate legii trebuie: a) să fie emise in temeiul legii. Adică posibilitatea adoptării unei asemenea act normativ trebuie să rezulte din lege. Prin lege in acest caz se are in vedere actul normativ adoptat de Parlament. Trebuie de avut in vedere că noţiunea de lege poate fi folosită şi cu un sens mai larg. In aceste cazuri prin lege vom inţelege orice normă de conduită respectarea căreia este asigurată prin forţa coercitivă a statului; b) să nu conţină dispoziţii contrare legii in temeiul căreia a fost emisă sau contrară prevederilor altor legi; c) să nu conţină dispoziţii contrare dispoziţiilor unui act normativ subordonat legii cu o forţă juridică superioară. Pentru determinarea ierarhiei actelor normative nu este relevant faptul dacă organele care au adoptat actele normative sint subordonate ierarhic sau nu. Spre exemplu actele adoptate de organele centrale au o forţă juridică superioară faţă de actele normative adoptate de organele locale deşi autorităţile publice locale nu sint subordonate ierarhic organelor centrale. Articolul 4. Uzanţa (1) Uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu al raporturilor civile. (2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

(21)Scopul acestui articol este de a defini noţiunea de uzanţe şi de a stabili
condiţiile in care acestea au caracter obligatoriu şi urmează să fie folosită pentru reglementarea raporturilor juridice civile. Prin această normă legiuitorul a stipulat in mod expres că uzanţele sint izvoare de drept şi astfel a soluţionat controversele doctrinare privind calitatea de izvor de drept a uzanţelor. (22)In conformitate cu prevederile alin. (1) uzanţele sint nişte norme de conduită care, deşi neconsfinţite de legislaţie, s-au stabilit pe teritoriul intregii ţări sau in anumite părţi ale acesteia, sau intre anumite persoane fizice şi juridice care practică anumite activităţi profesionale sau comerciale şi au fost respectate o perioadă indelungată fiind considerate obligatorie. Nu este relevant dacă cei care respectă regulile le numesc uzanţe sau nu. (23)Uzanţele sint nişte norme de conduită care nu au fost stabilite de legiuitor.

Apariţia uzanţelor se datorează faptului că anumite reguli de conduită au fost respectate o perioadă de timp indelunga şi cei care le-au respectat le-au considerat obligatorii. (24)O normă de conduită este considerată general recunoscută in cazul in care toate persoanele de pe un anumite teritoriu sau care practică o anumită profesie sau activitate comercială cunosc sau ar fi trebuit să cunoască această regulă şi o acceptă in calitate de regulă obligatorie sau ar fi acceptat-o dacă ar fi cunoscut-o. (25)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată in cazurile in care in localitatea, intre persoanele sau in activitatea in care s-a stabilit această normă de conduită, părţile raporturilor juridice civile au acţionat in conformitate cu această normă. Nu este necesar să se facă referinţă expresă la faptul că a fost respectată anume această normă şi nici o referire expresă la faptul că norma a fost respectată datorită caracterului ei obligatoriu. O cerinţă obligatorie pentru ca o normă să devină uzanţă este aplicarea uniformă adică să fie interpretată şi aplicată in acelaşi sens in locul sau de către persoanele intre care s-a stabilit. (26)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată un timp indelungat dacă a fost aplicată suficient de mult timp pentru reglementarea mai multor raporturi juridice civile astfel incit să putem constata că această normă a inceput să fie considerată obligatorie. Determinarea exactă a perioadei de timp sau a numărului de raporturi juridice in care s-a aplicat norma de conduită nu este posibil. Acestea urmează să fie determinate in fiecare caz aparte ţinindu-se cont de faptul că durata de timp necesară pentru ca o normă de conduită să fie recunoscută drept uzanţă este cu atit mai mare cu cit sint mai puţine raporturile juridice asupra cărora se aplică. (27)Legiuitorul nu a stabilit printre condiţiile de aplicare a uzanţelor faptul ca părţile raportului juridic să facă referinţă la aceasta. Rezultă că o uzanţă va vi obligatorie pentru părţile unui raport juridic şi in cazul in care va lipsi o referinţă expresă sau implicită privind acceptarea uzanţelor in general sau a unor uzanţe in particular. Totuşi trebuie de avut in vedere faptul că aplicarea uzanţelor se intemeiază pe prezumţia că părţile unui raport juridic au acceptat ca uzanţele să guverneze raporturile civile dintre ele. In cazul in care părţile vor inlătura această prezumţie excluzind in mod expres aplicarea unei anumite uzanţe sau aplicarea uzanţelor in general acestea nu vor mai guverna raporturile juridice dintre părţile care au exclus aplicarea uzanţelor. Părţile pot exclude aplicare uzanţelor pentru reglementarea unuia, a citorva sau a tuturor raporturilor juridice dintre acestea. (28)Dacă insă legislaţia civilă prevede pentru anumite cazuri că raporturile juridice dintre părţi vor vi guvernate de uzanţe (vezi spre exemplu art. 389 şi 734 ale Codului civil) părţile nu vor putea exclude aplicarea uzanţelor in general ci doar aplicarea anumitor uzanţe, indicind in mod expres in fiecare caz aparte care uzanţe şi pentru care raporturi juridice civile nu se vor aplica. (29)In conformitate cu prevederile alin. (2) uzanţele vor guverna raporturile juridice numai in cazul in care acestea nu vor fi contrare: a) legii. Noţiunea de lege in acest caz este folosită in sens larg, adică include in sine toate actele normative. Uzanţa nu se va aplica doar in cazul in care legea nu contravine constituţiei şi dacă actele normative subordonate legii vor fi adoptate in temeiul legii sau nu vor contravine acesteia (vezi comentariul la art. 3). In doctrină se menţionează că uzanţele nu se vor aplica doar in cazurile in care contravin unei legi imperative. In cazul in care uzanţele contravin unei legi dispozitive acestea vor putea fi aplicate deoarece părţile raportului juridic civil pot deroga de la normele dispozitive; b) sau ordinii publice. Prin ordinea publică trebuie de inţeles principiul in conformitate cu care nimeni nu este

indreptăţit să aibă un comportament dăunător intereselor societăţii sau bunăstării publice, chiar dacă comportamentul nu este contrar unui text de lege sau imoral; c) sau bunelor moravuri. Prin bunele moravuri trebuie de inţeles totalitate regulilor de convieţuire socială respectarea cărora este considerată obligatorie de către majoritate membrilor societăţii. Articolul 5. Analogia legii şi analogia dreptului (1) In cazul nereglementării prin lege ori prin acord al părţilor şi lipsei de uzanţe, raporturilor prevăzute la art.2 li se aplică, dacă aceasta nu contravine esenţei lor, norma legislaţiei civile care reglementează raporturi similare (analogia legii). (2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile şi obligaţiile părţilor se determină in funcţie de principiile generale şi de sensul legislaţiei civile (analogia dreptului). (3) Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă. (4) Instanţa de judecată nu este in drept să refuze infăptuirea justiţiei in cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară.

(30)Scopul acestui articol este de a stabili o cale de soluţionare a unor cazuri
concrete dacă există pentru soluţionarea căreia nu există un test de lege, adică n cazurile in care există lacune in legislaţie. Aici se propune soluţionarea cazului cu ajutorul analogiei, adică prin recurgerea la norme (analogia legii) şi principii (analogia dreptului) de drept civil care vizează situaţii similare celei care trebuie rezolvată. Pentru folosirea analogiei este necesar să se indeplinească cumulativ trei condiţii: a) lipsa unei legi. Noţiunea de lege este folosită in sens larg, prin aceasta subinţelegindu-se lipsa oricărui act normativ care să reglementeze cazul; b) lipsa unui acord dintre părţi prin care să fie reglementat cazul; c) lipsa unei uzanţe. Se consideră că aceste condiţii pentru aplicarea analogiei se implinesc şi in cazul in care legea, acordul dintre părţi sau uzanţa nu produc efecte juridice. Spre exemplu in cazul in care legea este neconstituţională, acordul dintre părţi este nul sau uzanţa nu poate fi aplicată in temeiul art. 4 alin. (2). (31)Analogia legii constă in aplicarea la un raport social a unei norme juridice care reglementează un caz asemănător. Nu este un caz de analogie a legii aplicarea unui text de lege in care se prevede expres că dispoziţiile ei se aplică prin asemănare, adică in cazul normelor de trimitere (vezi spre exemplu art. 1288). Pentru aplicarea analogiei legii pe lingă condiţiile expuse la punctul 1 este necesar: a) ca raportul juridic să fie asemănător raportului juridic reglementat de norma care urmează să fie aplicată prin analogie; b) ca norma care urmează să fie aplicată prin analogie să fie cu caracter general. Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care stabilesc reguli speciale. (32)In conformitate cu alin. (3) nu pot fi aplicate prin analogie nici normele care limitează drepturile civile şi nici normele prin care este prevăzută răspunderea civilă. Normele care limitează drepturile civile nu pot fi aplicate prin analogie deoarece in conformitate cu art. 1 alin. (2) drepturile civile pot fi limitate doar in cazurile prevăzute de Constituţie şi doar prin lege organică. Normele care stabilesc răspunderea civilă nu pot fi aplicate prin analogie deoarece toate aceste norme sint norme speciale deoarece stabilesc cazuri speciale de răspundere civilă in raport cu regulile generale cu privire la răspunderea contractuală (vezi comentariul la art. 602) şi răspunderea delictuală (vezi comentariul la art. 1398).

(33)In conformitate cu alin. (3) in cazul in care nu este posibil de soluţionat un

caz concret prin aplicarea unei norme care reglementează un caz similar se va aplica analogia dreptului. Se consideră că nu este posibilă aplicarea unei norme analogice in cazul in care norma lipseşte cu desăvirşire precum şi in cazul in care o normă similară există dar acesta nu poate fi aplicată din anumite motive. Spre exemplu este o regulă specială şi nu una generală. Analogia dreptului presupune rezolvarea unui caz concret, care nu este reglementat printr-o normă juridică expresă, nici chiar asemănătoare cazului, pe baza principiilor generale ale dreptului civil sau in baza principiilor generale ale dreptului. (34)Posibilitatea folosirii analogiei legii şi analogiei dreptului rezultă şi din alin. (4) prin care este interzis judecătorului să refuze infăptuirea justiţiei pe motiv că legea lipseşte sau este neclară. Deci judecătorul nu este in drept să respingă pretenţiile reclamantului doar pentru motivul că nu există o lege care să reglementeze cazul concret, sau că legea nu este clară, sau că legea este pasibilă de mai multe interpretări. In caz contrar acesta poate fi urmărit pentru denegare de justiţie. Articolul 6. Acţiunea in timp a legii civile (1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. (2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării sale in vigoare. (3) De la data intrării in vigoare a legii noi, efectele legii vechi incetează, cu excepţia cazurilor in care legea nouă prevede altfel. (4) In cazul situaţiilor juridice contractuale in curs de realizare la data intrării in vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. (5) In situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de instrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic incheiat anterior intrării in vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sint, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

(35)Scopul acestuia articol este de a stabili unele reguli cu privire la acţiunea

legii civile in timp, adică cu privire la momentul de cind incepe acţiunea legii (intrarea in vigoare) şi cu privire la momentul cind incetează acţiunea legii (ieşirea din vigoare). In acest articol insă ne se stabilesc toate regulile cu privire la acţiunea legii civile ci doar cele care ţine de succesiunea legilor civile in timp. (36)Alin. (1) consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Prin neretroactivitatea legii civile trebuie de inţeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei in vigoare sau altfel spus trecutul scapă aplicării legii civile noi şi este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin adagiul tempus regit actum. Principiul neretroactivităţii stabilit in codul civil nu este opozabil legiuitorului.

Deci Parlamentul in orice caz poate atribui unei legi caracter retroactiv şi instanţele judecătoreşti sau alte organe care aplică normele civile nu vor putea refuza aplicarea legii pe motiv că aceasta contravine Codului civil. Principiul neretroactivităţii ar putea fi opozabil legiuitorului numai in cazul in care ar fi fixat in Constituţia Republicii Moldova. Redacţia actuală a art. 22 al Constituţiei nu de dă insă un răspuns clar la această intrebare. Nu există actualmente o claritate nici in privinţa poziţiei Curţii Constituţionale deoarece există hotăriri ale Curţii Constituţionale prin care aceasta se pronunţă ferm in favoarea neretroactivităţii legii dar există şi hotăriri (mai recente) din care rezultă că nu pot avea caracter retroactiv numai legile care stabilesc răspundere penală şi administrativă. Astfel prin Hotărirea nr. 32 din 29 octombrie privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea in vigoare a legii" Curtea Constituţională a declarat expres că legile nu pot avea caracter retroactive. După cum a menţionat Curtea Constituţională “Consacrat expres in art. 22 din Constituţie, principiul neretroactivităţii legii urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adincirea securităţii juridice, a certitudinii in raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă in posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”. Aceiaşi poziţie a fost exprimată de Curtea Constituţională şi in Hotăririle Curţii Constituţionale nr. 29 din 27 octombrie 1997 şi nr. 11 din 15 februarie 2001. Recent se pare că Curtea constituţională şi-a schimbat poziţia pentru că in Hotărirea nr. 26 din 23 mai 2002 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea in aplicare a art. 16 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească" a declarat că „Dispoziţiile art. 22 din Constituţie (privind neretroactivitatea legii) se rezumă la aceea că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, in momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decit cea care era aplicabilă in momentul comiterii actului delictuos”. Şi deşi in alineatul următor Curtea Constituţională a declarat „Principiul neretroactivităţii legii are un caracter universal...” afirmaţia Curţii „Este de observat, totodată, că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Or, art. 22 din Constituţie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. In afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepţii de la principiul neretroactivităţii legii normele juridice cu caracter imperativ legile interpretative, precum şi normele juridice in care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv”. In concluzie, legile (stricto senso) ar putea fi aplicate cu caracter retroactiv in cazurile in care acest lucru va fi prevăzut expres de legiuitor cu condiţia că norma privind caracterul retroactiv al legii nu este neconstituţională. Dreptul de a se pronunţa privind neconstituţionalitatea legii o are doar Curtea Constituţională (art. 134 al Constituţiei Republicii Moldova). Alte acte normative nu vor putea fi aplicate retroactiv chiar dacă autorul a prevăzut expres caracterul retroactiv, deoarece aceste acte normative trebuie să nu contravină Codului civil, inclusiv art. 6 (vezi comentariul la art. 2). (37)Prin neretroactivitatea legii trebuie de inţeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior şi nici condiţiile stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica condiţiile de incheiere a unui contract incheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvirşită anterior intrării legii in vigoare şi nici condiţiile de stingere a unei obligaţii stinse anterior intrării legii in vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. Astfel art. 846 care prevede că in contractele

de instrăinarea a bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă, in cazul decesului dobinditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la succesori lui, nu va modifica efectele produse de decesul dobinditorului (incetarea contractului şi restituirea casei transmiţătorului – art. 452 al Codului civil vechi) inainte de data intrării in vigoare a Codului civil. La fel regulile cu privire la obligativitatea punerii in intirziere a debitorului (art. 617) nu se vor aplica situaţiilor juridice in curs de realizare la momentul intrării in vigoare a codului dacă neexecutarea a avut loc inainte de intrarea in vigoare a Codului civil. (38)Din principiul neretroactivităţii rezultă că faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unor situaţii juridice, potrivit legii in vigoare la momentul realizării acestora, nu vor putea produce acest efect in temeiul legii ulterioare, adică legea ulterioară nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii care era in vigoare la momentul realizării faptului. Astfel contractul care nu a produs efecte juridice sau fapta care nu a dat naştere răspunderii juridice civile la data la care a fost incheiat (a avut loc) in conformitate cu legea in vigoare la acea dată. (39)Alin. (2) consacră un alt principiu al acţiunii in timp a legii civile – principiul aplicării imediate a legii noi. In conformitate cu acesta legea nouă se aplică situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării legii in vigoare. Astfel situaţiile juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării in vigoare a legii noi cad sub imperiul legii noi. Dacă insă elementele care alcătuiesc constituirea sau stingerea unei situaţii juridice au individualitate proprie şi s-au infăptuit inainte de intrarea in vigoare a legii noi atunci aceste elemente rămin guvernate de legea sub imperiul căreia sau produs. Astfel predarea şi recepţionarea bunurilor in contractul de vinzare-cumpărare incheiat anterior intrării legii noi in vigoare va fi guvernat de legea nouă. Dacă insă bunul fusese livrat pină la data intrării legii noi in vigoare această operaţie va rămine guvernată de legea veche, pe cind recepţionarea bunurilor se va face in conformitate cu legea nouă. (40)Efectele produse in timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea in vigoare la data cind se realizează fiecare efect in parte. Dar efectele produse de aceeaşi situaţie juridică din momentul intrării in vigoare a legii noi vor fi reglementate de aceasta in baza principiului aplicării imediate a legii noi. Astfel efectele unui contract de inchiriere sint determinate de legea in vigoare la data incheierii contractului şi legea nouă nu poate modifica drepturile şi obligaţiile părţilor acestui contract fără a avea un caracter retroactiv. Dacă insă neexecutarea obligaţiilor va avea loc după intrarea in vigoare a legii noi efectele neexecutării, deci drepturile şi obligaţiile părţilor, vor fi guvernate de legea nouă. (41)In alineatul trei in mare parte se repetă dispoziţiile alineatului doi privind aplicarea imediată a legii noi şi in acelaşi timp se stabileşte o excepţie de la acest principiu şi anumite ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi. Astfel in cazurile prevăzute de legea nouă legea civilă veche poate continua să fie aplicată unor situaţii determinate, deşi a intrat in vigoare o lege civilă nouă. Ultraactivitatea este justificată de necesitatea ca anumite situaţii juridice in curs de realizare să rămină guvernate de legea sub imperiul căreia au inceput respectiv să se constituie, să se modifice sau să se stingă. In doctrină se menţionează că există cazuri de ultractivitate care nu sint expres prevăzute de legea nouă dar care pot fi deduse prin interpretare. Spre exemplu se citează cazul de ultraactivitate a legilor juridice supletive. (42)In conformitate cu prevederile alin. (4) natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract existent la data intrării in vigoare a legii noi vor fi guvernate in continuare de legea sub imperiul căreia a fost incheiat contractul şi deci au luat naştere drepturile şi obligaţiile respective. Vor

rămine guvernate de asemenea de legea veche orice alte efecte produse de contract la data intrării in vigoare a legii noi. Spre exemplu modul de executare a obligaţiilor stabilit de părţi. Legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi alte efecte ale contractului doar in condiţia in care aceasta erau in fiinţă la data intrării in vigoare a legii noi. Cele care vor lua naştere sub imperiul legii noi vor fi guvernate de acesta. (43)In conformitate cu prevederile alin. (5) modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor apărute sub imperiul legii vechi vor fi guvernate de legea nouă de la data intrării acesteia in vigoare. Această regulă se va aplica doar in cazul in care in conformitate cu alin. (4) nu urmează să fie aplicate dispoziţiile legii vechi. (44)In conformitate cu prevederile alin. (1) condiţiile de valabilitate ale actului juridic urmează să fie guvernate de legea in vigoare la data incheierii actului juridic. Deci in cazul in care legea ulterioară adaugă o condiţie de valabilitate sau suprimă o asemenea condiţie actul juridic incheiat sub imperiul legii noi nu devine nul sau respectiv nu devine valabil ulterior intrării in vigoare a legii noi. Această regulă nu este insă valabilă şi pentru clauzele unui act juridic. In conformitate cu alin. (5) clauzele unui act juridic incheiat sub imperiul legii vechi şi care sint contrare dispoziţiilor imperative ale legii noi sint nule de la data intrării in vigoare a legii noi. Legea nouă nu poate afecta insă valabilitatea clauzelor actului juridic dacă situaţia juridică reglementată de aceste clauze deja s-a stins. Articolul 7. Legislaţia civilă şi tratatele internaţionale Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sint stabilite alte dispoziţii decit cele prevăzute de legislaţia civilă, se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.

(45)Scopul acestei norme este de a stabili reguli cu privire la corelaţia dintre
legislaţia civilă şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (46)In conformitate cu art. 7 in cazul in care vor exista contradicţii intre tratatele internaţionale la care este parte Republica Moldova şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. Această normă este in concordanţă cu art. 8 al Constituţiei Republicii Moldova care prevede că Republica Moldova se obligă să respecte tratatele internaţionale. (47)Noţiunea de tratat internaţional este definită in art. 1 al Legii 595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova care prevede că prin tratat internaţional trebuie inţeles „orice acord incheiat in scris de către Republica Moldova, destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional, perfectat fie intr-un instrument unic, fie in două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat, acord, convenţie, act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol, declaraţie, statut, act final, modus vivendi, aranjament etc., toate avind valoare juridică egală”. (48)In conformitate cu art. 3 al Legii 595/1999 există trei categorii de tratate internaţionale: a) tratatele interstatale care se incheie in numele Republicii Moldova; b) tratatele interguvernamentale, care se incheie in numele Guvernului Republicii Moldova; şi c) tratate interdepartamentale, care se incheie in numele ministerelor sau departamentelor Republicii Moldova. Indiferent de organul in numele căruia a fost incheiat tratatul internaţional

parte a acestuia este Republica Moldova şi in cazurile in care vor exista contradicţii intre tratatele din oricare categorie şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (49)Tratatele internaţional devin obligatorii pentru Republica Moldova in rezultatul exprimării consimţămintului de a fi legat printr-un tratat internaţional. Conform art. 4 alin. (1) al Legii 595/1999 consimţămintul de a fi legat printr-un tratat internaţional se exprimă prin „...semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat internaţional, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a consimţămintului”. Trebuie de avut in vedere că in conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii 595/1999 un tratat internaţional sau o parte a acestuia se poate aplica in mod provizoriu chiar inainte de intrarea in vigoare acestuia. (50)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie ţinut cont de faptul că acestea intră in vigoare pentru Republica Moldova in conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor (art. 18 alin. (1) al Legii 595/1999). Deci in acest caz nu sint aplicate regulile cu privire la intrarea in vigoare a legilor şi in special regula cu privire la inexistenţa legilor nepublicate in mod oficial. In conformitate cu art. 30 alin. (1) al Legii 595/1999 tratatul internaţional trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial in termen ce nu depăşeşte 15 zile de la data intrării in vigoare. Nepublicarea tratatului internaţional nu afectează insă valabilitatea acestuia. In conformitate cu art. 27 al Convenţiei cu privire la dreptul tratatelor, incheiată la Viena la 23 mai 1969 o parte a unui tratat internaţional nu poate invoca dispoziţii ale dreptului intern pentru a justifica refuzul de a aplica un tratat internaţional. (51)In conformitate cu art. 8 alin (2) al Constituţiei Republicii Moldova prevede că „intrarea in vigoare a unui tratat internaţional conţinind dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Art. 22 alin. (2) al Legii 595/1999 prvede că tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sint puse in vigoare şi nu sint aplicabile. Prin decizia nr. 5 din 24 noiembrie 2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului intre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999 curtea Constituţională s-a pronunţat că nici Constituţia Republicii Moldova şi nici Legea 595/1999 nu prevăd efectele juridice ale unui tratat internaţional intrat in vigoare şi declarat neconstituţional. In aceste condiţii Curtea Constituţională consideră că in cazul in care nu a avut loc revizuirea Constituţiei tratatul internaţional intrat in vigoare devine executoriu. Din această poziţie a Curţii Constituţionale rezultă că in cazul in care vor exista contradicţii intre un tratat internaţional care a intrat in vigoare pentru Republica Moldova şi Constituţia Republicii Moldova se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (52)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie de ţinut cont de faptul că in conformitate cu art. 21 al Legii 595/1999 interpretarea tratatului internaţional trebuie efectuată „...in conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional, astfel incit să se evite eventualele contradicţii dintre prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi dispoziţiile tratatului”. Este de menţionat că interpretarea tratatului internaţional trebuie să fie făcută ţinind cont de voinţa tuturor părţilor la tratat. In cazul in care intre părţile tratatului există contradicţii, poziţia părţii moldoveneşti faţă de interpretarea tratatului internaţional se determină ţinind cont de opinia ministerelor şi departamentelor, de atribuţiile cărora ţine obiectul tratatului, precum şi opinia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

Capitolul II APARITIA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR CIVILE. EXERCITAREA SI APARAREA DREPTURILOR CIVILE Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile (1) Drepturile şi obligaţiile civile apar in temeiul legii, precum şi in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sint prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar: a) din contracte şi din alte acte juridice; b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile; c) din hotărire judecătorească in care sint stabilite drepturi şi obligaţii; d) in urma creării şi dobindirii de patrimoniu in temeiuri neinterzise de lege; e) in urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii intelectuale; f) in urma cauzării de prejudicii unei alte persoane; g) in urma imbogăţirii fără justă cauză; h) in urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice in materie civilă. 1. In articolul comentat se enumără temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Printre acestea sunt menţionate: legea, actele persoanelor fizice şi juridice care nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Legea este considerată temeiul principal de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor. Termenul de „lege” nu trebuie inţeles in sens ingust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci şi celelalte acte normative elaborate in concordanţă cu legea. Articolul comentat admite posibilitatea apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Din aceste considerente enumerarea temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor nu este exhaustivă şi este posibilă apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile in baza altor temeiuri, dar cu respectarea condiţiilor cerute de lege. Actele juridice fac parte din categoria faptelor juridice. Faptele juridice sunt acele circumstanţe de fapt care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaţii. In unele cazuri ele apar datorită voinţei persoanei fizice, iar altele contrar voinţei acesteia. Această deosebire permite delimitarea faptelor juridice in acţiuni şi evenimente. Şi unele şi altele constituie temei pentru apariţia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice civile, doar cu condiţia că norma de drept leagă de ele anumite consecinţe juridice. Acţiunile, ca fapte juridice, se delimitează in acţiuni legale şi ilegale. Acţiunile ilegale sunt acţiunile care se săvirşesc contrara prevederilor legii sau altor acte normative. In art. 8 se menţionează printre temeiurile de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor aşa acţiuni i legale precum cauzarea de prejudicii unei persoane şi imbogăţirea fără justă cauză.

Printre acţiunile ilegale ca temei de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor se atribuie şi abţinerea de la anumite acţiuni – inacţiunile. Intr-o serie de norme ale prezentului cod se foloseşte termenul sinonim de „eschivare”. Eschivarea reprezintă neexecutarea acţiunilor in termenele şi ordinea stabilită fără indicarea motivelor. Astfel, eschivarea părţii obligate de la inregistrarea actului juridic dă dreptul părţii interesate să ceară repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea inregistrării actului juridic (art. 215). Aceleaşi consecinţe survin şi in cazul eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic (art. 213 alin. 2). Manifestarea de voinţa a persoanei cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, poate fi exprimată nu numai prin acţiuni active, ci şi prin tăcerea acesteia. Astfel, tăcerea se consideră exprimarea voinţei de a incheia actul juridic doar in cazurile prevăzute de lege sau de acordul părţilor (art. 208 alin. 4). Evenimentele sunt acele circumstanţe care nu depind de voinţa omului (naşterea şi moartea persoanei fizice, calamităţile naturale, acţiunile militare). Evenimentele ca temei pentru apariţia şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor sunt cuprinse intr-o serie de articole ale codului. 2. Alineatul comentat conţine enumerarea temeiurilor in baza cărora apar drepturile şi obligaţiile civile. a) Printre temeiurile de apariţia a drepturilor şi obligaţiilor civile in primul rind sunt menţionate contractele. Contractele, in condiţiile economiei de piaţă, constituie faptul juridic de bază care dă naştere la drepturi şi obligaţii civile. In virtutea principiului libertăţii contractuale, consfinţit la art. 667, acesta, de regulă, se incheie la acordul comun al părţilor, in mod liber, fără a fi impuşi. Art. 669 stabileşte excepţia de la principiul libertăţii contractuale, care constă in obligarea unei părţi contractante la incheierii contractului. De rind cu contractele civile, care sunt acte juridice bi- sau multilaterale, temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile constituie şi actele juridice unilaterale, pentru săvirşirea cărora este suficient manifestarea de voinţă a unei singure părţi (art. 196). Ca exemplu poate servi promisiunea publică de recompensă (art. 1371). b) Actele emise de o autoritate publică (organele legislative, executive sau administraţiei publice locale) sunt fapte juridice independente pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Actele emise de autoritate publică constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazurile expres prevăzute de lege, deoarece ele dau naştere la raporturi administrative, in care părţile se află pe poziţie de subordonare. In calitate de asemenea acte pot fi menţionate: actul inregistrării de stat a persoanei juridice, care constituie temei pentru constituirea persoanei juridice (art. 63); actul emis de autoritatea administraţiei publice locale prin care se dobandeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor găsite (art. 324 - 325) ş. a. c) Hotărarea judecătorească constituie un alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, ea constituie temei nu numai pentru modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor deja apărute, dar temei pentru apariţia lor. Recunoaşterea hotărarii instanţei de judecată ca fapt juridic, presupune că din momentul intrării ei in vigoare, drepturile şi obligaţiile civile se consideră apărute şi nu necesită acţiuni suplimentare pentru executarea forţată a hotărarii instanţei de judecată. Asemenea semnificaţie este atribuită hotărarii judecătoreşti prin care se declară valabilitatea actului juridic executat total sau parţial, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială (art. 213 alin. 2). Existenţa hotărarii judecătoreşti privind declararea valabilităţii actului juridic, nu necesită autentificarea ulterioară a acestuia. d) Patrimoniul poate fi creat sau dobindit nu numai in baza contractelor sau altor acte juridice, dar şi in urma altor temeiuri care nu sunt interzise de lege. Astfel, dreptul de proprietate poate fi dobindit prin producerea de bunuri (art. 320), descoperirea unei comori (art. 327) ş. a. e) La acţiunile care constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor se

atribuie elaborarea de lucrări ştiinţifice, cercetării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor, precum şi altor rezultate ale activităţii intelectuale. Drepturile civile asupra lucrărilor apar in virtutea faptului creării lor. Rezultatele activităţii intelectuale trebuie să fie recunoscute drept invenţii in ordinea stabilită de lege. Adică, dreptul asupra invenţiilor trebuie să fie confirmat prin patent. f) Acţiunile ilegale - cauzarea de prejudicii unei persoanei - constituie alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum şi dreptul creditorului de a cere repararea lui. Aceste obligaţii extracontractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV, care stabileşte condiţiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii, subiecţii care răspund pentru prejudicile cauzate, precum şi ordinea de repararea a prejudicului cauzat vieţii şi sănătăţii persoanelor, compensarea pagubei morale. g) Caracter extracontractual au şi obligaţiile care rezultă din imbogăţirea fără just cauză, reglementarea juridică a cărora se conţine la Capitolul XXXIII. Astfel, in rezultatul imbogăţirii fără justă cauză apare obligaţia persoanei de a restitui ceea ce a dobindit sau a realizat din contul altei persoanei fără temei legal sau contractuale (art. 1389 alin. 1). h) Prin alte fapte ale persoanelor fizice sau juridice care dau naştere la drepturi şi obligaţii se inţeleg acele temeiuri care deşi nu sunt acte juridice, dar ca fapte juridice dau naştere la raporturi juridice. Evenimentele sunt acele fenomene care se produc independent de voinţa omului şi constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazul in care legea leagă de producerea lor apariţia unor efecte juridice. Ca exemplu de asemenea evenimente poate servi naşterea copilului după decesul celui ce a lăsat moştenirea, astfel lărgindu-se cercul moştenitorilor ( art. 1433). Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor (1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să işi exercite drepturile şi să işi execute obligaţiile cu bunăcredinţă, in acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. (2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se inţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum consideră necesar, determinind de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cat şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul dreptului civil singur decide instrăinarea dreptului cei aparţine, precum şi refuzul de la acest drept. Rămane la dorinţa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaţii civile. Astfel, de exemplu, in conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele in unele cazuri nu numai că este in drept să incheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de voinţa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii. In exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut in vedere drepturile subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. In ceea ce priveşte posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea in viitor trebuie să se

ţină cont de art. 23 alin. 4. Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile. Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acţiunile săvarşite de titularul dreptului, cu excepţia acelor acţiuni care imbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu pot servi acţiunile proprietarului indreptate spre folosirea bunurilor pe care le are in proprietate sau altfel spus acţiuni indreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi folosinţă ce aparţin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt acele acţiuni, care imbracă forma actelor juridice, cat şi alte acţiuni cu caracter juridic. Spre exemplu, proprietarul poate să vandă casa de locuit, poate să o transmită in arendă, poate să o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acţiune cu caracter juridic, alta decat actul juridic civil, poate servi acţiunile creditorului de a reţine bunul exercitand dreptul de retenţie. Este interzisă influenţa din partea persoanelor terţe asupra drepturilor persoanei fizice sau juridice. Exercitarea drepturilor subiective civile este in strinsă legătură cu executarea obligaţiilor civile. In dependenţă de faptul cum va fi executată obligaţia civilă se va putea vorbi despre realizarea dreptului civil. Modalitatea de executare a obligaţiilor diferă in raporturile juridice civile absolute de cea din raporturile juridice relative. Astfel, in cazul raporturilor absolute obligaţia se execută prin inacţiunile de la care urmează să se abţină subiectul pasiv (in cazul dreptului de proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abţine de la săvarşirea acţiunilor care ar prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). In schimb, in cazul raporturilor relative obligaţia va fi executată prin săvarşirea acţiunilor, corespunzătoare naturii juridice a raportului obligaţional, de către persoana obligată (spre exemplu in raportul de vanzare-cumpărare vanzătorul trebuie transmită bunul compărătorului). Exercitării drepturilor şi obligaţiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă nişte cerinţe generale inaintate faţă de titularii drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, persoanele fizice şi juridice işi exercită drepturile şi işi execute obligaţiile cu bună-credinţă, in acord cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Primul principiu este principiul bunei-credinţe in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. Dacă persoana in exercitarea drepturilor sau executarea obligaţilor a acţionat cu bună-credinţă apoi actele juridice incheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule. Al doilea principiu este principiul legalităţii exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. In conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite drepturile civile in aşa fel ca acţiunile săvarşite de el să nu contravină normelor legale. La fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor. Al treilea principiu constă in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor in corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forţă obligatorie pentru părţile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile inserate in contract. Dar contractul va avea forţă de lege intre părţi numai in cazul in care corespunde prevederilor legii, adică nu conţine prevederi contrare legii. Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Acest principiu impune subiectelor a respecta, in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, nu doar prevederile legale, dar şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi in alte norme ale Cc (art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3, art. 1332). 2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea

acestui drept. Astfel, in virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale (posesia, folosinţa, dispoziţia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar atunci cand acest efect este prevăzut expres in lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). In cazul drepturilor de creanţă, neexercitarea lor pe o durată de timp indelungată (perioadă ce depăşeşte termenul de prescripţie) va face ca creditorul să nu poată obţine o executare silită a obligaţiei, aceasta transformandu-se din obligaţie perfectă in obligaţie imperfectă. Articolul 10. Apărarea judiciară a drepturilor civile (1) Apărarea drepturilor civile incălcate se face pe cale judiciară. (2) Modul de aplanare a litigiului dintre părţi pină la adresare in instanţa de judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract. (3) Apărarea drepturilor civile pe cale administrativa se face doar in cazurile prevăzute de lege. Hotărirea emisă pe cale administrativă poate fi atacată in instanţa de judecată. 1. Posibilitatea apărării drepturilor civile incălcate constituie una din garanţiile realizării lor. Dreptul la apărarea judiciară şi accesul liber la justiţie sunt garantate de Constituţie (art. 20). In articolul comentat sunt consfinţite următoarele prevederi fundamentale: drepturile civile sunt susceptibile de apărare judiciară independent de faptul dacă sunt sau nu prevederi exprese in Codul civil sau alte legi; instanţa de judecată apără nu numai drepturile, dar şi interesele legitime, atit cele incălcate, cit şi cele contestate; apărarea judiciară este o formă de apărare preponderentă, dar nu exclusivă de apărare. Se admite şi apărarea pe cale administrativă a drepturilor incălcate, dar această cale este admisă numai in cazurile expres stabilite in lege, după subiectele raportului juridic menţinindu-se dreptul de a ataca in instanţa de judecată hotărirea emisă pe cale administrativă. Dreptul de a ataca hotărirea emisă pe cale administrativă nu depinde de faptul dacă este prevăzută această posibilitate in lege sau alte acte normative. 2. In cazurile stabilite in lege sau contractul incheiat intre părţi pină la adresarea in instanţa de judecată, părţile sunt obligate să aplaneze prealabil litigiul apărut. Este de menţionat că modul de aplanare a litigiului pină la adresarea in instanţa de judecată trebuie să fie expres stabilit in lege sau să se conţină in contract. Nerespectarea modului de aplanare prealabilă a litigiului face ca cererea de chemare in judecată depusă să fie restituită, conform art. 170 CPC, dar aceasta nu exclude posibilitatea adresării repetate, dacă este adusă dovada soluţionării prealabile a litigiului.

3. La apărarea drepturilor civile pe cale administrativă, aplicată in cazurile expres stabilit in lege, pot fi atribuite, in primul rind depunerea plingerilor asupra acţiunilor şi actelor organelor de stat la organul ierarhic superior, in al doilea rind, adoptarea de către organele de stat, imputernicite cu funcţii jurisdicţionale, a hotăririlor cu utilizarea metodelor de apărare a drepturilor civile stabilite la art. 11, cu respectarea procedurii stabilite de actele normative. Astfel, conform art. 273 din Codul Vamal nr. 1149/2000, persoanele fizice şi juridice care nu sunt de acord cu decizia organului vamal privind aplicarea sancţiunii o atacă la Departamentul Vamal. Decizia Departamentului Vamal asupra plingerii impotriva organului vamal privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată in judecată in termen de 10 zile de la emitere. De asemenea, in ordine administrativă pot fi atacate deciziile organului fiscal sau acţiunile funcţionarului fiscal, conform art. 269 din Codul Fiscal nr. 1163/1997. In ordine administrativă sunt apărate drepturile civile de către organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei. In cazurile incălcării de către agenţii economici a prevederilor legii respective, organele de stat de reglementare antimonopolistă examinează cauzele date in baza declaraţiilor făcute de agenţii economici, de organele puterii şi ale administraţiei, de societăţi şi uniuni de consumatori sau din iniţiativă proprie. Cauzele se examinează in ordinea stabilită de Guvern. Astfel, organele de stat de reglementare antimonopolistă aplică metodele de apărare a drepturilor incălcate stabilite la art. 11. Dispoziţia organului de stat de reglementare antimonolistă poate fi atacată in instanţă de judecată de către agenţii economici, organele puterii şi ale administraţiei şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru a declara nevalabile aceste dispoziţii. Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile Apărarea dreptului civil se face prin: (53)recunoaşterea dreptului; (54)restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui; (55)recunoaşterea nulităţii actului juridic; (56)declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică; (57)impunerea la executarea obligaţiei in natură; (58)autoapărare; (59)repararea prejudiciilor; (60)incasarea clauzei penale; (61)repararea prejudiciului moral; (62)desfiinţarea sau modificarea raportului juridic; (63)neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publica; (64)alte căi prevăzute de lege. In articolul comentat sunt enumerate metodele de apărare a drepturilor civile. Printre acestea doar două sunt noii, celelalte fiind cunoscute şi Codului civil din 1964. Metodele indicate pot fi grupate in: metode aplicate numai de către instanţa de judecată (ca exemplu recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică etc.), metode care pot fi aplicate atit de către participanţii la raporturile juridice civile cit şi prin intermediul instanţei de judecată (repararea prejudiciilor, incasarea clauzei penale etc.), autoapărarea,

apărarea drepturilor civile fără participarea instanţei de judecată. Unele dinte metodele enumerate pot fi aplicate nu numai de către instanţa de judecată, dar şi de organele de stat, care in cazurile prevăzute de lege, realizează apărarea drepturilor civile pe cale administrativă. De exemplu, organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei, este in drept să oblige agentul economic sau organul puterii sau al administraţiei să lichideze incălcarea, să restabilească situaţia iniţială, să rezilieze sau să modifice contractul sau acordul, să anuleze ori să modifice actul nelegitim adoptat. Enumerarea metodelor de apărare a drepturilor civile nu este exhaustivă, ceea ce inseamnă că drepturile civile pot fi apărate şi prin alte metode care sunt prevăzute de lege. a) Recunoaşterea dreptului. Necesitatea aplicării metodei respective apare in cazul in care dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau există pericolul real de a fi exercitate asemenea acţiuni. Deseori incertitudinea dreptului subiectiv duce la imposibilitatea sau ingreuiază titularul de a beneficia de el. Spre exemplu, dacă proprietarul unui imobil nu are documentele care ar confirma dreptul de proprietate, aceasta face imposibilă instrăinarea lui. Recunoaşterea dreptului constituie mijlocul de inlăturare a stării de incertitudine in relaţiile dintre persoane, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea şi evitarea acţiunilor din partea persoanelor terţe, care atentează la realizarea lui firească. Recunoaşterea dreptului, ca metodă de apărare a drepturilor, se poate realiza pe cale judiciară. Cerinţa reclamantului de a recunoaşte dreptul este adresată instanţei de judecată, care oficial confirmă existenţa sau lipsa dreptului contestat la reclamant. In unele cazuri recunoaşterea dreptului constituie temei pentru aplicarea altor metode de apărare prevăzute de lege. Astfel, pentru restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului sau obligarea la executarea obligaţiei in natură, este necesar a stabili dacă reclamantul dispune de dreptul apărarea căruia o solicită. Dar deseori recunoaşterea dreptului are importanţă de sine stătătoare şi nu se imbină cu alte metode de apărare. Recunoaşterea dreptului este cea mai răspindită metodă de apărare a dreptului de proprietate, altor drepturi reale, precum şi a drepturilor relative. b) Restabilirea situaţiei existente anterior incălcării dreptului este altă metodă independentă de apărare a dreptului. Această metodă se aplică in cazurile in care dreptul subiectiv civil incălcat nu se stinge şi poate fi restabilit ca rezultat al inlăturării consecinţelor negative ale incălcării lui. Restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului constă in săvirşirea unor acţiuni, precum revendicarea bunului din posesiunea ilegală (art. 374). Metodă răspindită de apărare a dreptului subiectiv civil reprezintă suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui. Această metodă de apărare poate fi aplicată atit de sine stătător cit şi in ansamblu cu alte metode, precum repararea prejudiciilor sau incasarea clauzei penale. Esenţa acestei metode de apărare a dreptului constă in posibilitatea titularului dreptului de a suprima (inlătura) acţiunile care incălcă dreptul sau care creează pericolul incălcării lui. Astfel, proprietarul este in drept să ceară incetarea incălcării dreptului său, deşi acestea nu sunt insoţite de deposedarea lui prin intentarea acţiunii negatorii (art. 376). Titularul dreptului are posibilitatea de a se apăra şi in cazul in care se creează pericolul incălcării dreptului lui. Astfel, in cazul pericolului prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să intreprindă măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol (art. 380). c) Apărarea drepturilor subiective civile poate avea loc şi prin metoda recunoaşterii nulităţii actului juridic. Nulitatea este o sancţiune civilă, indreptată impotriva efectelor actului juridic civil, care este incheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate (a se vedea art. 216 – 233 şi comentariul respectiv).

d) Apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice se poate realiza prin intermediul declarării nulităţii actului emis de o autoritate publică. Dacă prin emiterea de către o autoritate publică a unui act se incalcă drepturile titularilor, aceştia sunt in drept să ceară instanţei de judecată nulitatea lui. Stabilindu-se că actul emis contravine legii şi incalcă dreptul subiectiv civil al titularului, instanţa de judecată il declară nul total sau parţial. In cazul dat nu se cere anularea lui ulterioară de către autoritatea care l-a emis. Persoanele fizice şi juridice pot să ceară nu numai nulitatea actelor ilegale ale autorităţilor publice, dar şi actele emise de organele de conducere ale persoanei juridice, dacă ele nu corespund legii sau altor acte normative şi incalcă drepturile persoanelor fizice sau juridice. Astfel, instanţele de judecată vor examina cererile acţionarilor privind declararea nulităţii hotăririlor adunării generale a acţionarilor, organelor de conducere şi altor organe ale societăţii, care incalcă drepturile stabilite de lege ale acţionarilor. Actele autorităţilor publice se declară nule din momentul emiterii lor. Cerinţa de declarare a nulităţii actului poate fi insoţită şi de alte metode de apărare, de exemplu cerinţa de reparare a prejudiciului sau poate avea caracter independent, dacă interesul titularului dreptului subiectiv civil se reduce numai la constatarea nulităţii actului, care impiedică realizarea dreptului. e) Impunerea la executarea obligaţiei in natură se caracterizează prin aceea că debitorul este obligat, la cererea creditorului, să execute acea prestaţie la care s-a obligat. Prestaţia poate consta in a da, a face sau a nu face. Această metodă de apărare a dreptului se aplică in raporturile obligaţionale. Obligarea debitorului la executarea prestaţiei in natură are ca scop protejarea intereselor creditorului, care este indreptăţit să ceară anume acea prestaţie la care s-a obligat debitorul, indiferent de faptul dacă ultimul susţine că valoarea prestaţiei propuse este mai mare decit cea datorată. Creditorul este in drept să insiste ca debitorul să intreprindă acele acţiuni care constituie obiectul raportului obligaţional: de a da un bun, a presta un serviciu, ş. a. Numai in cazul in care executarea in natură a obligaţiei a devenit imposibilă sau creditorul a pierdut interesul, executarea in natură a obligaţiei urmează să fie inlocuită cu altă metodă de apărare la alegerea creditorului. f) Autoapărarea ocupă un loc aparte in sistemul mijloacelor de apărare a drepturilor subiective civile. In scopul autoapărării, nu sunt considerate ilicite acţiunile persoanei care ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze, dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată (art. 13). g) Repararea prejudiciilor reprezintă acea metodă de apărare a drepturilor civile incălcate, care dă posibilitate persoanei drepturile căreia au fost lezate să ceară repararea integrală acestora (art. 14). h) Clauza penală reprezintă o evaluare anticipată de către părţi a prejudiciului. Stabilirea clauzei penale prin contract sau prin lege are ca scop preintimpinarea incălcării drepturilor civile şi stimulează executarea obligaţiilor. De aceea clauza penală este nu numai mijloc de apărare a drepturilor civile, dar şi mijloc de garantare a executării obligaţiilor civile (art. 624 - 630). Incasarea clauzei penale poate avea loc atit benevol, cit şi in mod forţat prin intermediul instanţei de judecată. i) Repararea prejudiciului moral este acea metodă de apărare a dreptului civil care constă in obligarea persoanei care a cauzat suferinţe fizice sau psihice la plata unei compensaţii băneşti unei alte persoane. Aplicarea metodei date de apărare a drepturilor civile se limitează la următoarele circumstanţe: in primul rand, cererea de compensare a prejudiciului moral poate fi intentată de o persoană fizică concretă şi in al doilea rand, prin fapta persoanei obligate la compensarea prejudiciului sunt incălcate drepturile personale nepatrimoniale. Posibilitatea de compensare a prejudiciului moral in cazul incălcării altor drepturi subiective civile are loc numai in

cazurile expres prevăzute de legislaţie. j) Metodă specifică de apărare a drepturilor civile constituie desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. In temeiul acestei metode de apărare a dreptului incălcat, titularul dreptului este indreptăţit să solicite de la contraagentul său desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. De exemplu, această metodă de apărare a dreptului incălcat este aplicabilă in relaţiile dintre consumatori şi vinzători. Astfel, conform art. 11 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 1453/1993, consumatorul are la dispoziţie o serie de drepturi, pe care le poate valorifica, la alegerea sa, in cazul in care depistează careva defecţiuni ale produselor procurate, in decursul termenului de garanţie sau de valabilitate. Printre aceste drepturi se enumere şi dreptul consumatorului de a cere inlocuirea gratuită a produsului cu un alt produs de calitate corespunzătoare sau rezilierea contractului şi restituirea preţului. De cele mai dese ori această metodă de apărare a drepturilor civile se realizează in ordine extrajudiciară, iar in caz de apariţie a divergenţelor – pe cale judiciară. k) Neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică. In cazul emiterii de către autoritatea publică a actelor care contravin legii, instanţa de judecată nu le aplică, chiar dacă declararea nulităţii lor nu este de competenţa sa. Totodată instanţa de judecată trebuie să motiveze din ce considerente nu aplică prevederile actului, precum şi să indice cărei norme şi cărei legi contravine actul respectiv. In cazul in care este competenţa instanţei de judecată declararea nulităţii actului, aceasta nu se poate limita numai la neaplicarea lui, ci trebuie să declare nulitatea lui. Nu numai instanţa de judecată este cea care nu trebuie să aplice actele care contravin legii, dar şi oricare alt organ care realizează apărarea drepturilor persoanelor fizice sau juridice. l) Apărarea drepturilor civile poate avea loc şi prin intermediul altor metode. Posibilitatea dată rezultă din conţinutul articolului comentat, deoarece enumerarea metodelor nu este exhaustivă. Astfel, prin lege pot fi prevăzute alte metode de apărare a drepturilor civile. Articolul 12. Declararea nulităţii actului ce contravine legii emis de o autoritate publica (1) Actul, emis de o autoritate publică, ce incalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui. (2) In cazurile recunoaşterii de către instanţa de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul incălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi. 1. Art. 53 din Constituţie consfinţeşte dreptul fundamental al persoanei vătămate intr-un drept de o autoritate publică prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Articolul comentat dezvoltă norma constituţională şi conferă instanţei de judecată dreptul de a declara nul actul care contravine legii emis de o autoritate publică. Posibilitatea atacării in instanţa de judecată a actului ilegal emis de o autoritate publică este reglementată de art. 11 ca una din metodele de apărare a drepturilor civile. Prin prevederile articolului dat se instituie controlul judecătoresc asupra actelor emise de o autoritate publică, care este mult mai efectiv spre deosebire de cel administrativ, deoarece la infăptuirea justiţiei judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecarea pricinii in instanţă de judecată dă posibilitate ca litigiul să fie examinat public şi a adopta o hotărire legală şi

intemeiată. Temei pentru adoptarea de către instanţa de judecată a hotăririi prin care se declară nul actul emis de autoritatea publică constituie necorespunderea actului legii, adică ilegalitatea acestuia, precum şi incălcarea prin actul emis a drepturilor şi intereselor civile ale persoanelor fizice sau juridice. Sunt pasibile de nulitate actele emise de autorităţile publice care au caracter atit normativ cit şi individual. Necorespunderea actului emis prevederilor legii constă in: interpretarea incorectă sau aplicarea greşită a legii la emiterea actului; emiterea actului de autoritatea publică cu depăşirea imputernicirilor sale sau incălcarea procedurii de emitere; atragerea la răspundere, care nu este stabilită in actul normativ şi alte incălcări. Actul ilegal trebuie să incalce un drept sau interes a persoanei care s-a adresat in instanţa de judecată. Aceste condiţii trebuie intrunite cumulativ. Cu cerere de chemare in judecată privind declararea nulităţii actului ilegal emis de o autoritate publică se poate adresa persoana fizică sau juridică drepturile sau interesele căreia au fost incălcate. De asemenea, cu asemenea cerere de chemare in judecată se poate adresa şi procurorul dacă prin emiterea unui asemenea act se incalcă interesele statului şi ale societăţii (art. 71, 72 din CPC). Conform Legii nr. 1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei autorităţile administraţiei publice şi factorii lor de decizie au dreptul de a depune cerere in instanţa de judecată privind declararea nulităţii deciziei Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, care nu corespunde legii ori emiterea este cu incălcarea competenţei sau modului stabilit. Ordinea de examinare a cererilor de chemare in judecată este stabilită de Capitolul XXII din CPC şi Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000. 2. Dacă instanţa de judecată recunoaşte actul emis de o autoritate publică ca fiind nul, dreptul sau interesul incălcat pot fi restabilite sau apărate. Restabilirea sau apărarea dreptului sau interesului incălcat se face prin metodele reglementate de prezentul Cod şi de alte legi. Articolul 13. Autoapărarea (1) Nu sint ilicite acţiunile persoanei care, in scopul autoapărării, ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau, in acelaşi scop, reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat să tolereze acţiunea dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi dacă, fără o intervenţie imediată, există pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanţial ingreuiată. (2) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. (3) In cazul deposedării de bunuri, trebuie să se solicite imediat sechestrarea acestora dacă nu este obţinută executarea silită. (4) Daca este reţinută, persoana obligată trebuie să fie adusă imediat in faţa autorităţii competente. (5) Persoana care a săvirşit una dintre acţiunile prevăzute la alin.(1), presupunind in mod eronat ca are dreptul la autoapărare, este obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi, chiar daca eroarea nu se datorează culpei sale. 1. Autoapărarea reprezintă una din metodele de apărare a drepturilor civile. Pentru această metodă de apărare a drepturilor civile este caracteristic faptul că titularul dreptului civil se apără prin acţiunile proprii. Spre deosebire de alte metode de apărare a drepturilor civile, acest mod de apărare este o măsură prealabilă de apărare şi se realizează fără adresare la instanţa de judecată sau alt organ competent, care realizează apărarea drepturilor civile incălcate.

Din prevederile acestui aliniat cat şi alin. 3-5 pot fi evidenţiate următoarele caractere ale autoapărării: a) autoapărarea poate fi exercitată in cazul in care dreptul subiectiv a fost incălcat sau prelungeşte a fi incălcat (spre exemplu dacă o persoană este obligată să restituie un bun pe care il deţine proprietarului, dar nu o face, atunci proprietarul va putea sustrage acest bun, in cazul in care cel ce posedă bunul pleacă peste hotare stabilindu-şi domiciliul permanent intr-o altă ţară). b) circumstanţele in care este exercitat dreptul la autoapărare exclud pentru moment posibilitatea adresării in organele competente pentru a cere apărarea dreptului subiectiv incălcat. In acest sens la alineatul comentat se stabileşte că se va putea apela la autoapărare „dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată”. c) după regula generală autoapărarea se exercită nemijlocit de către persoana al cărui drept a fost incălcat. Cu toate acestea dispoziţia alineatului comentat permite a apela şi la ajutorul terţelor persoane intru exercitarea dreptului la autoapărare. Spre exemplu, in cazul nostru descris la lit. a, este posibil să se apeleze la ajutorul prietenelor pentru a sustrage bunul datorat, numai că urmează a fi respectate strict condiţiile autoapărării. d) autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. Acest caracter al autoapărării este expres prevăzut in alin. 2. In cazul in care autoapărarea va depăşi aceste limite ea va fi calificată ca samovolnicie, ceea ce in corespundere cu prevederile art. 352 din Codul penal va atrage răspunderea penală. Prin introducerea autoapărării, legiuitorul permite persoanei să-şi aptere dreptul incălcat dacă sunt intrunite cumulativ trei condiţii: a) există incălcarea dreptului sau pericolul incălcării lui; b) necesitatea curmării sau evitării incălcării dreptului; c) intreprinderea măsurilor corespunzătoare caracterului şi conţinutului incălcării dreptului. Exercitarea dreptului la autoapărare poate fi exercitat prin: a) sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unui bun; b) reţinerea persoanei obligate care ar putea să se ascundă. După cum se poate observa, acţiunile persoanei care au ca scop autoapărarea pot fi indreptate fie impotriva bunurilor persoanei obligate, fie nemijlocit impotriva persoanei obligate. Referitor la bunuri, in scopul autoapărării persoana este autorizată fie să sustragă, fie să distrugă sau să deterioreze un bun care aparţine persoanei obligate. Aşa spre exemplu, proprietarul bunului este in drept să sustragă bunul din posesia hoţului cind acesta a fost prins la locul săvirşirii infracţiunii, la fel bunul poate fi sustras in cazul cind este deţinut de o persoană care nu este proprietar şi această persoană intenţionează a doua zi să plece peste hotare, ceea ce va ingreuia substanţial realizarea dreptului persoanei indreptăţite. In ceea ce priveşte acţiunile săvarşite in scop de autoapărare indreptate impotriva persoanei, apoi acestea pot consta fie in reţinerea persoanei obligate, fie in inlăturarea rezistenţei celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze. 2. Acţiunile persoanei indreptate spre apărarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale nu sunt ilicite, dacă ele sunt săvirşite cu scopul autoapărării, in limitele necesare inlăturării pericolului. Legiuitorul nu specifică ce se are in vedere prin limitele necesare inlăturării pericolului, dar acestea pot fi deduse din circumstanţele concrete ale cazului. Ca exemplu de depăşire a limitelor necesare inlăturării pericolului constituie distrugerea de către persoană a bunurilor persoanei obligate valoarea cărora depăşeşte esenţial valoarea creanţei persoanei care a apelat la acest mod de autoapărare. 3. In dependenţă de faptul la ce modalitate de autoapărare recurge persoana indreptăţită, legiuitorul o obligă ulterior să respecte o anumită procedură. Astfel, dacă ca rezultat al autoapărării persoana care a recurs la autoapărare a deposedat

persoana obligată de un bun, prima este obligată să solicite imediat sechestrarea acestuia, dacă nu a obţinut executarea silită. 4. In cazul in care persoana indreptăţită recurge la reţinerea persoanei obligate, atunci este necesar ca persoană reţinută să fie adusă in faţa autorităţii competente. 5. Pentru recurgerea la autoapărare, dar fără temeiuri justificate survin consecinţe negative pentru persoana care a aplicat autoapărarea in asemenea condiţii. Astfel, este important să se cunoască faptul că dacă persoana a apelat la autoapărare, intru apărarea drepturilor sale, săvirşind una dintre acţiunile stabilite la alin. (1), insă a presupus in mod eronat că are dreptul la autoapărare, atunci ea va fi obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat are loc conform prevederilor art. 14. Repararea prejudiciului se va efectua chiar şi atunci cand eroarea nu se datorează culpei celui ce a apelat la autoapărare.

Articolul 14. Repararea prejudiciilor (1) Persoana lezata intr-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata intr-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului incălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin incălcarea dreptului (venitul ratat). (3) Dacă cel care a lezat o persoana intr-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezata este in drept să ceară, pe lingă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie. 1. Articolul comentat conţine reglementări generale privind repararea prejudiciilor. Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciilor rezultă din faptul lezării lor in drepturi, indiferent de faptul dacă se conţine sau nu asemene prevedere in norma Codului. Metodei de reparare a prejudiciilor ii este atribuit un caracter universal de apărare a drepturilor civile. Această metodă poate fi combinată cu alte metode de apărare. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciilor stă unul din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a prejudiciului, care constă in despăgubirea titularului dreptului incălcat atit pentru prejudiciul efectiv, cit şi pentru venitul ratat. De la acest principiul este şi excepţia, care constă in repararea prejudiciului intr-un volum redus, dacă aceasta este prevăzut de lege (art. 1376 alin. 5). 2. La alin. 2 se enumără două tipuri de prejudicii: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. In conţinutul prejudiciului efectiv sunt incluse: cheltuielile pe care o persoană lezată intr-un drept le-a suportat real la momentul intentării acţiunii sau care urmează să fie suportate la restabilirea dreptului incălcat, adică cheltuielile suplimentare. La prejudiciul efectiv sunt atribuite şi pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea bunurilor, deoarece şi in acest caz de asemenea sunt suportate cheltuieli. Venitul ratat este acel venit care ar fi fost posibil in condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului in imprejurări normale (de exemplu, s-ar fi executat contactul). In toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cit şi cel care urmează să fie suportat trebuie dovedită legătura cauzală intre incălcarea (neexecutarea) obligaţiilor şi pagubele cauzate, precum şi mărimea acestora. Aceeaşi cerinţă trebuie să fie respectată şi in cazul solicitării reparării venitului ratat. Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost

obţinut din cauza incălcării obligaţiei, precum şi legătura cauzală intre neexecutare şi venitul ratat. La calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realităţii acelor venituri, care persoana prejudiciată presupunea că-l va obţine in condiţiile normale ale circuitului civil. Prin condiţii normale ale circuitului civil se inţelege acele condiţii tipice de funcţionare a pieţii, asupra cărora nu influenţează circumstanţele imprevizibile sau imprejurările considerate ca forţă majoră. 3. Partea lezată intr-un drept este protejată sporit prin faptul că i se pune la dispoziţie dreptul de a cere, pe lingă repararea prejudiciilor şi partea din venit rămasă după reparaţie, dacă cel care a cauzat prejudiciul obţine asemenea venit. Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sint apărate in cazurile şi in modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, in limita in care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului incălcat şi din caracterul consecinţelor acestei incălcări. Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective ale persoanelor fizice, iar in unele cazuri şi ale persoanelor juridice, care apar in legătură cu reglementarea de către normele dreptului civil a relaţiilor personale nepatrimoniale. Drepturilor personale nepatrimoniale le sunt specifice o serie de trăsături: in primul rind, ele sunt lipsite de conţinut economic, adică nu pot fi exprimate in bani, in al doilea rind, ele sunt indisolubil legate de personalitatea titularului, ceea ce insemnă că nu pot fi instrăinate sau transmise in alt mod altor persoane. Unele particularităţi, in temeiul legii, sunt specifice doar unor drepturi exclusive ale persoanelor juridice, ca de exemplu, dreptul la firmă, la marca de produs şi la marca de serviciu. In cazurile stabilite de lege ele pot fi instrăinate. Apărarea juridico-civilă a drepturilor personale nepatrimoniale este posibilă in următoarele cazuri: cind esenţa dreptului sau valorii incălcate şi caracterul consecinţelor acestei incălcări admite posibilitatea aplicării metodelor generale (art. 11) şi, in al doilea caz cind pentru apărarea acestor drepturi in prezentul cod şi in alte legi sunt prevăzute metode speciale de apărare. Asemenea metode speciale de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale sunt stabilite pentru apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice (art. 16), apărarea dreptului la nume (art. 29), pentru apărarea proprietăţii intelectuale. Nu este exclus că pentru apărarea drepturilor personale nepatrimoniale sau altor valori nemateriale concomitent pot fi aplicate atit metodele speciale cit şi cele generale de apărare. De regulă, dintre metodele generale de cele mai dese ori se aplică repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral. Astfel, apărarea vieţii, sănătăţii sau libertăţii şi inviolabilităţii persoanei in temeiul Capitolului XXXIV, care prevede repararea prejudiciilor (pierderea sau reducerea capacităţii de muncă, cheltuielile suplimentare etc.) şi compensarea prejudiciului moral. Mărimea prejudiciului care urmează să fie reparat, precum şi modul de calculare se stabileşte de lege. Pentru apărarea libertăţii şi inviolabilităţii persoanei se aplică prevederile art. 1405, precum şi Legea nr.1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi e anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţei judecătoreşti. Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale. (2) Orice persoană este in drept să ceară dezminţirea informaţiei ce ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a raspindit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii. (3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia. (4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspindită printr-un mijloc de informare in masă, instanţa de judecată il obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotăririi judecătoreşti. (5) In cazul in care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să inlocuiască documentul. (6) In alte cazuri decit cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată. (7) Persoana lezată in drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare in masă, este in drept să publice replica sa in respectivul mijloc de informare in masa pe contul acestuia. (8) Orice persoana in a cărei privinţă a fost răspindită o informaţie ce ii lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este in drept, pe lingă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel. (9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este in drept să adreseze in instanţa de judecată o cerere in vederea declarării informaţiei răspindite ca fiind neveridică. 1. Articolul comentat consfinţeşte garanţiile juridico-civile de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice la onoare, demnitate şi reputaţie profesională. Onoarea persoanei fizice reprezintă aprecierea socială a acesteia din partea societăţii. Demnitate este autoaprecierea din partea persoanei a calităţilor sale morale, profesionale. Reputaţia profesională constituie aprecierea calităţilor profesionale ale persoanei. 2. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată este in drept să recurgă la apărarea lor. Ea este in drept să ceară dezminţirea acelor informaţii care ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dacă nu corespund realităţii. Prin „informaţii” se are in vedere orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă, de sunet şi/sau de imagine. Răspindirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională constă in publicarea in presă a informaţiilor, translarea, difuzarea unor asemenea informaţii in emisiunile radiofonice şi televizate, demonstrarea in programele de cronică cinematografică şi in alte mijloace de comunicare, in caracteristicile de serviciu, precum şi in discursurile publice sau comunicarea lor in altă formă, inclusiv orală citorva sau cel puţin unei persoane. Răspindirea informaţiilor se consideră de asemenea demonstrarea (afişarea) in locurile publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere, expunerea acestor informaţii in foile volante caricaturile difuzate care prin conţinutul sau forma lor ponegresc onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională. Comunicarea unor asemenea de informaţii persoanei la care se referă nu constituie răspindire, dar

poate duce la atragerea persoanei care răspindeşte la răspundere penală pentru calomnie, dacă sunt intrunite elementele componenţei de infracţiuni (art. 170 Cod penal). Afirmaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt acelea care nu corespund realităţii şi discreditează onoarea, demnitatea şi reputaţia persoanei in opinia publică sau in opinia unor persoane din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor morale ale societăţii (informaţiile despre săvirşirea unei fapte nedemne, comportarea nedemnă in colectivul de muncă, in familie, in viaţa cotidiană, informaţiile care ponegresc activitatea de producţie, gospodărească şi obştească, reputaţia etc. ). Persoanele fizice şi juridice sunt in drept să ceară dezminţirea informaţiilor carei lezează onoarea, demnitatea, reputaţia profesională numai in acele cazuri in care ele nu corespund realităţii. Răspandirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dar care corespunde realităţii, nu dă dreptul reclamantului de a cere dezminţirea acestor informaţii. De asemenea nu pot fi dezminţite informaţiile care se cuprind in hotăririle şi sentinţele judiciare, demersurile in scris (verbale) şi depoziţiile martorilor adresate anchetei sau instanţei de judecată in procesul soluţionării unei cauze, in ordonanţele de anchetă şi administrative, in hotăririle organelor puterii şi administraţiei de stat, comisiilor de atestare, in actele despre aplicarea faţă de lucrător a sancţiunii disciplinare şi in alte documente oficiale, pentru atacarea cărora legislaţia prevede o altă cale. In cazul răspandirii informaţiilor care lezează reputaţia profesională a persoanei juridice, ea este in drept să ceară dezminţirea lor, schimbarea documentelor emise, publicarea replicii in mijloacele de informare in masă, declararea informaţiei ca fiind neveridică. Persoana juridică este in drept să ceară şi repararea prejudiciului cauzat. Prejudiciului moral cauzat persoanei juridice nu poate fi compensat, prejudiciul moral compensandu-se numai persoanelor fizice, fiindcă numai aceasta pot suporta suferinţe psihice sau fizice. La examinarea acţiunii privind dezminţirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, sarcina probaţiuei revine atit reclamantului, cit şi reclamatului. Reclamatul este obligat să dovedească că informaţia răspandită corespunde realităţii. Reclamantului este obligat să demonstreze numai faptul răspandirii afirmaţiilor de către reclamat. Reclamantul poate aduce dovezi că afirmaţiile răspandite nu corespund realităţii, dar aceasta este un drept şi nu o obligaţie. 3. Onoarea şi demnitatea persoanei fizice poate fi apărată şi după decesul acesteia. Astfel, dreptul de a cere apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanei decedate il au persoanele interesate. Anume ele sunt in drept să se adreseze cu asemenea cerere in instanţa de judecată. 4. Dacă instanţa de judecată stabileşte că informaţiile răspandite nu corespund realităţii, ea va satisface acţiunea, pronunţand hotărarea in care trebuie să indice metoda de dezminţire a informaţiilor care nu corespund realităţii. Dacă informaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt răspandite prin mijloace de informare in masă, instanţa de judecată va obliga organul de informare in masă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni, in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotărarii judecătoreşti. 5. Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională se conţine intr-un document emis de o organizaţie, ultima va fi obligată de către instanţa de judecată să inlocuiască documentul. De exemplu, informaţiile care se conţin in materialele prezentate de comisiile de atestare (caracteristici, proceseverbale) care conţin asemenea informaţie poate fi atacată in instanţa de judecată pe motivul că nu corespunde realităţii. In cazul dat persoana este in drept să ceară inlocuirea acestor documente care-i lezează onoarea sau demnitatea. 6. Modalitatea de dezminţire a informaţiilor, care lezează onoarea, demnitatea

şi reputaţia profesională, răspandite prin alte mijloace decit cele menţionate la alin. 4 şi 5, se stabileşte de instanţa de judecată de la caz la caz, avind in vedere modalitatea utilizată la răspindirea acestor informaţii. 7. Alineatul comentat stabileşte o modalitate specifică de apărare a drepturilor şi intereselor ocrotite de lege, dacă in mijloacele de informare in masă au fost răspandite informaţii, care ii lezează aceste drepturi şi interese, dar corespund realităţii sau răspindirea informaţiilor nu-i lezează drepturile şi interesele, nu corespund realităţii, dar răspindirea lor lezează persoana in drepturile şi interesele sale, o umilesc. In aceste cazuri persoana are dreptul să publice replica sa in mijlocul de informare in masă pe contul acestuia. Deşi acest mod de apărare, precum publicarea replicii este stabilit doar pentru răspandirea informaţiilor prin mijloacele de informare in masă, nu este exclusă posibilitatea aplicării metodei respective şi in cazul răspindirii informaţiilor prin alte metode. 8. Alin. 8 confirmă posibilitatea utilizării pentru apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei, pe lingă metodele speciale de apărare şi metodele generale de apărare. Dintre acestea sunt evidenţiate cele mai răspandite: repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral cauzat. Prejudiciul material şi moral cauzat prin răspindirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională urmează să fie reparat conform normelor care se conţin la Capitolul XXXIV al prezentului cod (obligaţii care nasc din cauzarea de daune). In conformitate cu aceste norme repararea prejudiciului patrimonial poate avea loc doar in cazul răspandirii cu vinovăţie a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională (art. 1398), iar prejudiciul moral se compensează indiferent de vinovăţia autorului (art. 1422). 9. Alin. 9 conţine incă un mod special de apărare a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale in cazul in care identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională unei alte persoane este imposibilă, adică este anonimă. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată de o persoană neidentificată (anonimă), este in drept să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere prin care se solicită declararea informaţiei răspandită ca fiind neveridică. Examinarea cererii are loc in baza prevederilor Capitolului XXIV din CPC. La răspandire anonimă a informaţiilor nu se atribuie publicarea in mijloacele de informare in masă fără indicarea autorului. In acest caz in toate cazurile se cunoaşte răspanditorul. Prin urmare, răspunzător pentru răspandirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este organul de informare in masă. T i t l u l II PERSOANELE Capitolul I PERSOANA FIZICA Articolul 17. Noţiunea de persoana fizica Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Omul luat in mod individual, ca persoană fizică, participă la cele mai variate raporturi juridice. Locul central in cadrul acestor raporturi revine raporturilor juridice civile, la care persoana fizică participă ca subiect de drept civil. Omul, ca persoană fizică, este un subiect de drept universal, poate participa la diverse raporturi juridice civile. Persoana fizică este subiect de drept este titularul de drepturi şi obligaţii, care formează conţinutul raportului juridic civil.

Articolul 18. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice (1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte in egală măsura tuturor persoanelor fizice. (2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare in momentul naşterii şi incetează o dată cu moartea. (3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie. 1. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice e legată de existenţa fiinţei umane şi constituie o calitate a oricărei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă este definită ca aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, ceea ce constituie condiţie necesară pentru a fi participant la diferite raporturi juridice. Ea reprezintă posibilitatea generală şi abstractă de a fi titularul drepturilor şi obligaţiilor civile, fiind recunoscută in egală măsură pentru toate persoanele fizice fără nici o discriminare. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in mod egal pentru toate persoanele se bazează pe principiul general care se aplică in intregul sistem de drept, precum şi in dreptul civil, acesta fiind principiul egalităţii in faţa legii. Temelia juridică a acestui principiu este consfinţită la art. 16 din Constituţie, ceea ce a constituit temei pentru a consfinţi lui la alineatul respectiv. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in egală măsură nu inseamnă că ea persoana fizică nu poate fi ingrădită in capacitatea sa de folosinţă. Dimpotrivă ea poate fi ingrădită, dar numai in cazurile şi in condiţiile stabilite de lege. 2. La alin. 2 se conţine regula generală care stabileşte momentul apariţiei şi incetării capacităţii de folosinţă. Prin urmare, capacitatea de folosinţă incepe la data naşterii persoanei fizice, care se dovedeşte cu actul de stare civilă - certificatul de naştere şi incetează odată cu moartea acesteia. Fiind un atribut inerent fiinţei umane este firesc ca capacitatea de folosinţă să fie acordată chiar de la naştere şi să fie indisolubil legată de existenţa acesteia. Apariţia capacităţii de folosinţă nu depinde de virsta persoanei fizice, starea sănătăţii, de posibilitatea realizării drepturilor şi obligaţiilor. De la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naştere este o excepţie, care se conţine la alineatul 3 al articolului comentat, conform căreia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, cu condiţia că se naşte viu. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice incetează o dată cu moartea acesteia. De asemenea, declararea morţii persoanei fizice produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat (a se vedea art.52). Dar dacă cel declarat mort este viu, el are capacitate de folosinţă, deoarece hotărirea instanţei de judecată nu poate constitui temei pentru incetarea capacităţii de folosinţă. Această aptitudine a persoanei fizice este intangibilă. 3. La alin. 3 se conţine excepţia de la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naşterea. Legiuitorul stabileşte excepţia, conform căreia copilului i se recunoaşte dreptul la moştenire din momentul concepţiei, dar cu condiţia că se naşte viu. Astfel, se poate de afirmat că copilul dobandeşte anticipat capacitatea de folosinţă, care după conţinutul său este redusă, fiindcă nu dobandeşte intreaga capacitate de folosinţă, ci numai dreptul de a moşteni din momentul concepţiunii sale, dacă se naşte viu. Pentru dobandirea unei asemenea capacităţi de folosinţă de la concepţiune, trebuie să fie intrunite cumulativ următoarele condiţii: (65)să fie vorba de dobandirea de drepturi, deoarece copilul conceput, dar nenăscut nu poate avea şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă anticipată constă numai in aptitudinea de a avea drepturi. (66)copilul trebuie să fie conceput in timpul vieţii defunctului, dar să se nască viu după decesul acestuia. Pentru a fi considerat că copilul s-a născut viu este

suficient ca el să fi respirat măcar odată, fapt ce poate fi dovedit prin mijloace ştiinţifice medicale, existenţa aerului in plămani. Indiferent cit timp a trecut după naştere (un minut, o oră etc.) copilului i se intocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces. Dacă copilul se naşte mort, se consideră că nu a fost niciodată subiect de drept civil, iar capacitatea de folosinţă anticipată a acestuia dispare. Articolul 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobindi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Prin prevederile articolului comentat legiuitorul defineşte capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Astfel, capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei fizice de a dobandi prin faptă proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Aceste prerogative persoana fizică le realizează prin incheierea de acte juridice civile singur, personal, fără nici o intervenţie din partea altei persoane. Prin incheierea actelor juridice civile persoana fizică nu numai işi exercită drepturile şi işi asumă obligaţii, dar şi dobandeşte drepturi civile şi execută obligaţiile civile asumate. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă care reprezintă posibilitatea pasivă a persoanei de a fi titular de drepturi şi obligaţii, capacitatea de exerciţiu presupune săvarşirea de acţiuni proprii de partea persoanei, indreptate spre dobandirea de drepturi şi asumarea de obligaţii. Persoanele care au capacitate de folosinţă, dar care nu au capacitate de exerciţiu dobandesc şi exercită drepturi civile, işi asumă obligaţii şi le execută prin intermediul reprezentanţilor. Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciţiu a persoanei fizice (1) Capacitatea deplină de exerciţiu incepe la data cind persoana fizică devine majoră, adică la implinirea virstei de 18 ani. (2) Minorul dobindeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului. In cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecata il poate lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea. (3) Minorul care a atins virsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avind capacitate de exerciţiu deplina dacă lucrează in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de intreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărire a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar in lipsa unui astfel de acord, prin hotărire judecătorească. 1. Capacitatea de exerciţiu, fiind posibilitatea persoanei de a dobandi şi de a exercita drepturi civile prin propriile fapte, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa, nu apare odată cu naşterea persoanei fizici, precum capacitatea de folosinţă, ci la o anumită perioadă de timp după naştere ei. Această condiţie cerută de lege este condiţionată de faptul că pentru ca persoana fizică prin acţiunile proprii să dobandească şi să exercite drepturi civile, să-şi asume personal obligaţii civile şi să le execute, este necesar ca ea să atingă un anumit grad de dezvoltare mintală şi experienţă necesară vieţii juridice civile. Din aceste considerente, legiuitorul stabileşte că persoana fizică dobandeşte capacitatea de exerciţiu deplină la varsta

majoratului, adică la varsta de 18 ani, cind are voinţă conştientă, suficientă şi discernămant pentru a-şi da seama de interesele ei, importanţa şi consecinţele faptelor sale. Astfel, premisele inceputului capacităţii de exerciţiu depline sunt: existenţa capacităţii de folosinţă şi discernămantul, adică maturitatea psihică pentru ca persoana să-şi poată reprezenta corect consecinţele juridice ale manifestării sale de voinţă. Persoana fizică cu capacitate de exerciţiu deplină are aptitudinea de a incheia orice fel de acte juridice civile (de conservare, de administrare şi de dispoziţie), cu excepţia celor interzise de lege. Aptitudinea de a incheia singur orice act juridic civil neinterzis de lege implică şi posibilitatea de a imputernici pe altul să incheie, in numele şi pe seama sa, asemenea acte juridice (cu excepţia celor referitoare la drepturi şi obligaţii strict personale). Capacitatea de exerciţiu deplină inseamnă şi aptitudinea de a incheia acte juridice civile in numele şi pe seama altei persoane, in calitate de reprezentant legal (părinte, tutore, curator) sau reprezentant convenţional (mandatar). 2. De la regula generală, conform căreia capacităţii de exerciţiu deplină se dobindeşte la implinirea virstei de 18 ani, in Cc sunt două excepţii. Prima excepţie, care se referă la persoanele care s-au căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. Conform art. 14 din Codul Familie, virsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei. Virsta matrimonială poate fi redusă pentru bărbaţi, dar nu mai mult de doi ani, in cazul in care sunt motive temeinice. Reducerea se incuviinţează de către autoritatea administraţiei publice locale in baza cererii minorului care doreşte să se căsătorească, pentru aceasta fiind necesar şi acordul părinţilor lui. După inregistrarea căsătoriei la Organele Inregistrării Actelor de Stare Civilă, minorul dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină. Aceasta este necesar pentru a asigura egalitatea soţilor in căsătorie, ceea ce constituie un principiu al legislaţiei familiale. La desfacerea căsătorie pină la implinirea majoratului, capacitatea de exerciţiu deplină a minorului se menţine. Altfel se soluţionează problema menţinerii capacităţii de exerciţiu deplină a minorului in cazul declarării nulităţii căsătoriei. Deoarece incălcarea condiţiilor stabilite de lege pentru declararea nulităţii căsătoriei sunt diferite, consecinţele declarării nulităţii căsătoriei sunt stabilite de instanţa de judecată in dependenţă de circumstanţele concrete ale cazului. De aceea se lasă la discreţia instanţei de judecată să decidă fie să menţină, fie să dispună pierderea capacităţii de exerciţiu restransă a minorului din momentul stabilit de ea. 3. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) constituie un temei nou pentru recunoaşterea minorului care a implinit virsta de 16 ani cu capacitate de exerciţiu deplină. Pentru aceasta este necesar ca minorul să dispună de venit propriu, fiind angajat in campul muncii in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, să practice activitate de intreprinzător. Emanciparea minorului se efectuează printr-o hotărare a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar dacă lipseşte acordul părinţilor, minorul este emancipat de către instanţa de judecată conform prevederilor Capitolului XXVI din CPC. Cu toate că nimic nu se spune despre acordul minorului pentru emanciparea lui, nu sunt dubii referitor la faptul că emanciparea acestuia are loc in baza cererii lui. Participarea minorului in calitate de membru al cooperativei de asemenea constituie temei pentru emanciparea lui, dacă calitatea de membru al cooperativei ii asigură o sursă de venit stabilă. Scopul emancipării minorului constă in eliberarea acestuia de a primi acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului pentru incheierea actelor juridice. Minorul emancipat dobindeşte şi exercită in volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exerciţiu deplină şi işi asuma personal obligaţii civile şi le execută, inclusiv răspunde de sine stătător pentru obligaţiile apărute ca rezultat al cauzării prejudiciului de către el. Ca excepţie, minorul emancipat nu este inzestrat cu acele drepturi şi nu poate să-şi asume acele obligaţii pentru care conform legii este stabilit un cenz de varstă.

Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a implinit virsta de 14 ani (1) Minorul care a implinit virsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuviinţarea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului, iar in cazurile prevăzute de lege, şi cu incuviinţarea autorităţii tutelare. (2) Minorul care a implinit virsta de 14 ani are dreptul fără consimţămintul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului: a) să dispună de salariu, bursa sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii; b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege; c) să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri in conformitate cu legea; d) să incheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2). (3) Din motive intemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, in drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b). (4) Minorul care a implinit virsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă. 1. Comparativ cu prevederile legislaţiei precedente (art. din Codul civil din 1964) in noul Cod civil a fost redusă virsta la care minorii dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă. Astfel, minorii care au implinit virsta de 14 ani dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă, ei fiind in drept să incheie orice acte juridice (vinzarea-cumpărarea bunurilor, să imprumute, să doneze etc.), dar pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanţilor legali (părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului). Pentru incheierea unor acte juridice, in cazurile prevăzute de lege (vezi art. 42 alin. 2 din Codul civil), este necesară incuviinţarea autorităţii tutelare. Incheierea actelor juridice fără incuviinţare, constituie temei pentru a declara actul juridic nul de către instanţa de judecată la cererea reprezentanţilor legali (vezi art. 224 Cc şi comentariul acestui articol). 2. Alin. 2 al art. comentat stabileşte o serie de temeiuri cind minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept de sine stătător să incheie unele acte juridice fără acordul părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului. Astfel, minorului care a implinit 14 ani are dreptul: a) să dispună de salariu, de bursă, de alte venituri rezultate din activităţi proprii. Cu toate acestea, minorul nu este in drept de sine stătător să dispună de bunurile care au fost procurate din aceste surse. b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege. Astfel, conform Legii nr. 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 12), minorul este in drept de sine stătător să exercite intregul complex de imputerniciri necesare pentru crearea lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, invenţiilor sau altor rezultate al activităţii intelectuale, inclusiv utilizarea lor şi primirea onorariului. c) să facă depuneri la instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri. Legea, conferind minorului dreptul de a face depuneri, ii permite acestuia să dispună de sine stătător doar de depunerile făcute de ei, dar nu de alte persoane. Dacă depunerile sunt efectuate de alte persoane pe numele minorului, ultimul este in drept să dispună de aceste depuneri numai cu acordul reprezentanţilor legali. d) să incheie actele juridice prevăzute la art. 22 alin. 2. Printre aceste acte

literare sau de artă.(2) lit. fără a se cere acordul părinţilor. Articolul 22. conform art.actele juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii. cererea de inventar. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. bursa sa sau alte venituri provenite din activităţile proprii. etc. De exemplu. bursă. 4. asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale. cumpărarea unor bunuri de mică importanţă: rechizite. care a implinit 14 ani poate fi limitat in capacitatea de exerciţiu. inscrierea unei ipoteci (grevarea bunului imobil). el poate fi limitata in capacitatea sa de exerciţiu de către instanţa de judecată. adoptatorilor sau curatorilor). care ameninţă să se prăbuşească dacă asemenea reparaţii nu vor fi efectuate. adică se urmăreşte menţinerea bunului in starea lui actuală. Prin urmare. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. Aşa spre exemplu. aceste acte sunt indispensabile pentru existenţa bunului şi de ele beneficiază minorul. cărţi etc. 3. o profesie anumită. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să fie de acord cu incheierea de acte juridice care să-i aducă beneficii. el dispune de toate drepturile membrilor de cooperativă. In acest caz. . Pentru a califica un act drept act de conservare este necesar ca acesta să intrunească in sine următoarele condiţii: i) să existe un pericol care ameninţă pieirea unui bun sau incetarea unui drept. . curatorilor. dacă minorul neraţional. de asemenea acte de conservare şi actele prin care se intrerupe o prescripţie. cumpărarea unor bilete pe mijlocul de transport in comun. aparţine persoanelor interesate: părinţilor. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu a implinit virsta de 14 ani . Minorul este in drept. va fi un act de conservare. tutorilor. la spectacole. Minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept să devină membru de cooperativă. că mărimea cheltuielilor ce urmează să fie suportate la reparaţia casei de locuit trebuie să fie infime in raport cu preţul casei de locuit. Trebuie să precizăm. Minorul. adoptatorilor sau curatorului ori autorităţii tutelare.actele juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrare de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. adoptatori sau curatori pentru aceste scopuri. In caz contrat. ii) actul săvarşit să necesite o cheltuială minimă in raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. minorul care a implinit varsta de 14 ani. măsurile intreprinse de minor pentru repararea unei case de locuit. alte venituri rezultate din activităţi proprii). Prin natura lor. contrar intereselor sale. Actele de conservare au ca scop de a salva un bun de la un pericol iminent. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii (salariu. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte fără acordul părinţilor. dispune de capacitate civilă delictuală. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. precum şi dacă minorul exercită in mod abuziv dreptul său de autor asupra unei lucrări ştiinţifice. iroseşte salariul. legiuitorul prin norma respectivă. inclusiv şi cele patrimoniale. Anume din aceste considerente. dacă el abuzează de drepturile sale prevăzute la alin. fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. Sunt. 1407.juridice se enumără: . Dreptul de a cere instanţei de judecată limitarea minorului in capacitate de exerciţiu. a prevăzut că actele de conservare pot fi făcute chiar de minor. Totodată. gratuit să studieze limbile străine.a) şi b).acte de conservare. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului (de exemplu. adică răspunde personal pentru prejudiciul cauzat.).

adoptatorii. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. Din conţinutul articolului comentat rezultă că legiuitorul distinge două categorii de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani şi anume: minorii care au implinit virsta 7 ani. in condiţiile prevăzute de lege. toate actele juridice pentru şi in numele minorului care nu a implinit varsta de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. religie.(1) Toate actele juridice pentru şi in numele minorului pină la implinirea virstei de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să incheie acte juridice care să-i aducă beneficii. Minorii care nu-au implinit varsta de 7 ani sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu. Ca excepţie de la regula generală instituită la alineatul 1 al articolului comentat. (2) Minorul in virstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine statator: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. adoptatori sau tutore. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. apartenenţă politică. opinie. dar nu au implinit varsta de 14 ani şi minorii care nu au implinit virsta de 7 ani. origine etnică. in cazurile expres prevăzute la alin. c) acte de conservare. De exemplu. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. (Vezi comentariul articolului 21 alin. tutorilor. In caz contrat. 2. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului. adoptatori sau tutori pentru aceste scopuri. dispun de capacitatea de a incheia anumite acte juridice de sine stătător. d)). 2. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte juridice. sex. 1. Reprezentanţii legali sunt restranşi in dreptul de a dispune de bunurile minorului (articolele 42 – 43 şi comentariul respectiv). (2) Persoana fizica nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă. De aceea pentru ei toate atele juridice le incheie părinţii. adoptatorilor) să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. avere. naţionalitate. Articolul 23. 2 pct. o profesie anumită. . minorul in varstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine stătător: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. etc. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu (1) Capacitatea civila este recunoscută in măsură egală tuturor persoanelor. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. indiferent de rasă. limbă. Minorul este in drept fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. Cu excepţia actelor juridice indicate la alin. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii. ci pentru ei şi in numele lor aceste acte vor fi incheiate de reprezentanţii legali. adoptatori sau tutore. grad de cultura sau de alte criterii similare. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. c) acte de conservare. origine socială. gratuit să studieze limbile străine. Minorii de la 7 la 14 ani. 2. tutorii.

4. care exprimă aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii civile. Astfel. 3 şi art. este lovit de nulitate absolută. apartenenţă politică. iar aceasta este inadmisibil. limitării sau instrăinării capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu a persoanei fizice nu trebuie confundată cu renunţarea la un drept subiectiv civil. originea socială. sexul. grad de cultura sau de alte criterii similare. 1. cit şi de drept penal. in tot sau in parte. care au caracter de pedeapsă sau de protecţie şi sunt stabilite fie de legea penală. prin limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu se reduce volumul acesteia (a se vedea articolele 21 alin. persoana fizică poate fi limitată in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu doar numai in cazul şi in modul stabilit de lege. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice este intangibilă. Exemplu de ingrădire a capacităţii de folosinţă cu caracter de pedeapsă stabilită de legea penală poate servi privaţiunea de libertate. 43 şi comentariul la articolul respectiv. 2. opinia. Egalitatea capacităţii civile a tuturor persoanelor se bazează pe principiul egalităţii in faţa legii civile. (4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu. Persoana fizică este in . naţionalitate. Limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu constă in lipsirea acesteia de posibilitatea de a-şi dobandi şi executa prin acţiunile proprii drepturi şi a-şi asuma şi executa obligaţii. Capacitatea de folosinţă este inerentă oricărei fiinţe umane. ceea ce inseamnă că acestea nu pot constitui obiect de renunţare. Astfel. gradul de cultură sau de alte criterii similare nu au nici o influenţă asupra capacităţii civile. naţionalitatea. origine socială. Capacitatea civilă este o parte a capacităţii juridice. rasa. limbă. 25). Aceasta inseamnă că nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu. de aceea subiectul de drept nu este in drept să-şi ştirbească calitatea sa de subiect prin voinţa personală. indiferent de rasă.(3) Nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu decit in cazul şi in modul prevăzut de lege. ceea ce se explică prin faptul că persoana fizică odată lipsită de capacitatea de folosinţă incetează de a mai fi subiect de drept. opinie. De aceea legiuitorul interzice lipsirea persoanei fizice de capacitate de folosinţă. Egalitatea capacităţii civile este garantată şi apărată de către stat atit prin mijloace de drept civil. precum şi posibilitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin incheierea de acte juridice. Capacitatea civilă include in sine atit capacitatea de folosinţă. şi nici obiect de instrăinare. Persoana fizică nici intr-un caz nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă. cit şi capacitatea de exerciţiu. originea etnică. 3. sex. alte acte juridice indreptate spre limitarea persoanei in capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu sint nule. de limitare. avere. instrăinarea acesteia. Interzicerea renunţării. fie de a dobandi anumite drepturi şi obligaţii. Din prevederile alineatului comentat rezultă caracterul inalienabil al capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu. Persoana fizică pierde integral capacitatea de folosinţă numai in cazurile dispariţiei sale ca subiect de drept (moartea fizică sau declararea morţii). consfinţit şi prin prevederile normelor constituţionale. limba. in tot sau in parte. religia. religie. Orice act juridic prin care o persoană fizică ar renunţa. apartenenţa politică. iar ingrădire cu caracter atat de sancţiune civilă cit şi de protecţie constituie decăderea din drepturi părinteşti. fie de lege civilă. limita sau instrăina. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice are caracter legal. Ingrădiri cu caracter de protecţie stabilite de legea civilă reprezintă incapacităţi speciale de a incheia anumite acte juridice civile. capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu. Legiuitorul recunoaşte capacitatea civilă in egală măsură pentru toate persoanele fizice. care sunt stabilite in scopul ocrotirii intereselor unor anumite categorii de persoane ( a se vedea art. Limitată capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă in stabilirea unor ingrădiri. origine etnică. Ca excepţie. averea.

tutela asupra persoanei se anulează. tutela asupra persoanei se anulează. bunei). curatela asupra ei se anulează. 222 şi comentariul art. la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie. Persoana fizică care suferă de asemenea tulburări psihice este declarată incapabilă numai de către instanţa de judecată. instituţia de psihiatrie (psihoneurologie). surori. a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie). In baza hotăririi judecătoreşti. (3) Dacă au dispărut temeiurile in care persoana fizica a fost limitata in capacitatea de exerciţiu. Instanţa de judecată. o declară ca fiind capabilă. in baza rezultatelor expertizei psihiatrice. persoana fizică a fost declarată incapabilă dispar. incheie in numele ei toate actele juridice. declară persoana fizică incapabilă. instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. 3. să instrăineze un bun sau un drept etc. 2. Articolul 25. Asupra acestei persoane se instituie curatela. In baza hotărarii judecătoreşti. a membrilor de familie a persoanei. Declararea incapacităţii persoanei fizice (1) Persoana care in urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. respectiv). şi in baza raportului de expertiză psihiatrică legală. care este imputernicit cu prerogativele stabilite de lege. (2) Persoana indicata la alin. Asupra ei se instituie tutela. in baza cărora. ii apără drepturile şi interesele acesteia. Dacă temeiurile. 1. (2) Actele juridice in numele persoanei fizice declarate incapabile se incheie de către tutore. autoritatea tutelară.drept să efectueze asemenea operaţiuni. a autorităţii tutelare. de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului.(1) are dreptul să incheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu. instanţa de judecată anulează limitarea. fraţi. Limitarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice poate avea loc numai in cazul intrunirii cumulative a . la cererea tutorelui. Articolul 24. Temei pentru declararea incapacităţii persoanei fizice constituie tulburarea psihică cauzată de bolile mintale sau de deficienţe mintale. să primească şi să dispună de salariu. conform prevederilor Capitolului XXVIII din CPC. Limitarea persoanei fizice in capacitatea de exerciţiu (1) Persoana care. Tutorele instituit asupra persoanei declarate incapabile este reprezentantul ei legal. 1. o persoană fizică poate renunţa la o moştenire deschisă in favoarea sa. rudele apropiate (părinţi copii. a procurorul. In baza hotărarii judecătoreşti. Hotărirea judecătorească prin care persoana fizică este declarată incapabilă serveşte temei pentru ca autoritatea tutelară să numească o tutelă. din cauza cărora aceasta nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale. Persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină pot fi limitate in capacitate de exerciţiu in temeiul prezentului articol. instanţa de judecată. in urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. (3) Dacă temeiurile in care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut. care stabileşte starea lui psihică. Actele juridice incheiate de către persoana declarată incapabilă sunt lovite de nulitate absolută (a se vedea art. procurorul. inrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată in capacitatea de exerciţiu. Astfel.

1. in care se indică genurile de activitate care vor fi practicate de intreprinzător. instanţa de judecată. Articolul 26. a membrilor ei de familie sau a curatorului. 20 alin. Asupra acestei persoane se instituie curatela. nu lui insuşi. care practică activitate de intreprinzător. cu excepţia acelor activităţi pentru care prin lege este stabilit un cenz de varstă (art. Activitatea de intreprinzător a persoanei fizice (1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de intreprinzător. 2. 20 alin. să constituie temei pentru inrăutăţirea stării materială a familiei sale. in cazurile in care genul de activitate urmează a fi licenţiat.următoarelor condiţii: (67)consumul abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. Alte abuzuri precum jocurile de hazard. Temei pentru refuzarea inregistrării poate servi incapacitatea intreprinzătorului. Inregistrarea de stat a intreprinzătorului are loc in baza cererii. autorităţii tutelare. procurorului. (2) Persoana care practică activitate de intreprinzător fără inregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de intreprinzător. Minorul care s-a căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. 3. (68)rezultatul consumului abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. Acelaşi lucru se referă şi faţă de minorul emancipat (art. 2). de sine stătător persoanele fizice pot practica activitatea de intreprinzător la implinirea majoratului. Astfel. a dispensarului de psihiatrie. curatela asupra ei se anulează. dacă nu este lipsită de capacitate de exerciţiu din cauza tulburărilor psihice (art. 8 din Legea nr. de pensie sau de alte tipuri de venituri. substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. din momentul inregistrării de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. Ultima poate practica activitate de intreprinzător cu acordul curatorului. 20). fără acordul curatorului. autorităţii tutelare. 3). 110/1994 cu privire la arme). Persoana fizică limitată in capacitate de exerciţiu nu are dreptul. Refuzul sau eschivarea de la inregistrare pot fi atacate in instanţa de judecată. să primească şi să dispună de salariu. pariurile nu pot servi temei pentru limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu. a varstei de 18 ani (art. Pentru ca persoana fizică să poată practica activitate de intreprinzător ea trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să fie supusă inregistrării a de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină (art. la cererea persoanei. anulează limitarea persoanei in capacitate de exerciţiu. 24) sau limitată in capacitate de exerciţiu din cauza abuzului de alcool. fără a constitui o persoană juridică. Inregistrarea are loc in aceeaşi zi. să incheie acte juridice prin care: să dispună de patrimoniul său. (3) Asupra activităţii de intreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel. După achitarea taxei de . Activitatea de intreprinzător reprezintă acea activitate de producere efectuată pe risc propriu şi care este indreptată spre dobandirea de beneficii sistematice. In baza hotărarii judecătoreşti. genurile de activitate sunt interzise de lege sau lipseşte licenţa. Dacă persoana fizica limitată in capacitate de exerciţiu incetează să abuzeze de băuturi alcoolice sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. de sine stătător. de aceea este in drept să practice activitate de intreprinzător. 25). Persoana fizică este limitată in capacitate de exerciţiu numai de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate: membrii familiei.

Numele persoanei fizice. dobindit in cazul modifică in baza 1. Activitatea de intreprinzător desfăşurată fără constituirea persoanei juridice este reglementată de regulile aplicabile activităţii persoanei juridice cu scop lucrativ. iar prevăzut de lege. necesare pentru orice gen de activitate. Aceasta se datorează faptului că personalitatea unei persoane fizice trebuie să apară distinct in relaţiile inter-umane. Articolul 28. copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume. ca atribut de identificare a acesteia. Copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor. capacitatea de folosinţă a intreprinzătorului individual este practic similară capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice cu scop lucrativ. 60). faţă de personalitatea altuia. Persoana fizică care practică activitate de intreprinzător. Numele persoanei fizice (1) Orice persoană fizica are dreptul la numele stabilit sau potrivit legii. care constituie documentul fe bază ce confirmă dreptul de a practica activitatea de intreprinzător. Articolul 27. fără a constitui o persoană juridică. şi patronimicul. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său. de a folosi numele dobindit. Astfel. iar prenumele este stabilit de către aceştia. posibilitatea de a cere indreptarea. Ca excepţia. Instanţa de judecată poate aplica faţă de actele juridice incheiate de o asemenea persoană fizică regulile prezentului Cod cu privire la obligaţiile rezultate din activitatea de intreprinzător. Persoana fizică intră in diverse raporturi juridice. In sens larg prin nume se desemnează numele de familie şi prenumele. Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. Intreprinzătorii individuali pot activa in colectiv in baza unui contract de societate civilă. dobandind şi exercitand drepturi sau asumandu-şi obligaţii. cu condiţia că nu sunt interzise de lege (art. pentru obligaţiile sape persoana fizică nu va răspunde cu bunurile care nu pot fi urmărite. conform legii. cu excepţia bunurilor care. precum şi dreptul de a se opune folosirii numelui de către alte persoane. El poate avea drepturi şi asuma obligaţii. impărţind intre ele foloasele şi pierderile (art. legiuitorul consfinţeşte dreptul oricărei persoane fizice dreptul la nume stabilit sau dobindit conform prevederilor legii. rectificarea greşelilor strecurate in actele care cuprind numele. Conform art. Legiuitorul utilizează . 1339). solicitantului i se eliberează un certificat. 2. nu pot fi urmărite. conform normelor legale. 55 din Codul Familiei. Conţinutul acestui drept cuprinde prerogativele titularului de a purta. (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele. iar in sens restrans – numele de familie. Prin urmare. in condiţiile prevăzute de lege. 3. (4) Prenumele se stabileşte la data inregistrării naşterii. dar care nu a fost supusă inregistrării de stat nu dobandeşte in legătură cu aceasta statut de intreprinzător. (3) Numele de familie se dobandeşte prin efectul filiaţiei şi se prin efectul schimbării stării civile. 2. Numele persoanei fizice este un atribut de identificare a acesteia. declaraţiei de naştere.inregistrare. Astfel. in baza căruia două sau mai multe persoane se obligă reciproc să urmărească in comun scopuri economice ori alte scopuri. se utilizează atat in sens larg cit şi in sens restrans. pentru obligaţiile care-i revin persoana fizică poartă răspundere cu toate bunurile din patrimoniul său.

Modificarea numelui de familie poate avea loc in cazurile: adopţiei. In ambele cazuri de schimbare a numelui de familie a adoptatului. care individualizează persoana fizică in familie şi. In caz de divorţ modificarea numelui de familie are loc numai dacă in timpul căsătoriei soţii au avut nume comun. impreună cu numele de familie. ca subiect de drept. Prenumele copilului se stabileşte la acordul comun al părinţilor la data inregistrării naşterii copilului. Dobandirea numelui de familie are loc prin efectul filiaţiei. Articolul 29. care ia ca nume numele de familie a celuilalt soţi. incheierii căsătoriei sau divorţului. care sunt utilizate impreună. Modificarea numelui de familie are loc ca rezultat al schimbării stării civile. iar in cazurile prevăzute de lege şi patronimicul. Rolul prenumelui se exprimă in funcţia acestuia de a contribui la o mai bună individualizare a persoanei fizice in familie şi societate. Cu ajutorul numelui de familie omul. Numele de familie nu aparţine unei persoane fizice determinate. (2) Persoana fizică dobandeşte şi exercită drepturile şi execută obligaţiile in numele său. şi stabileşte că acesta este format din următoarele componente: numele de familie. conform prevederilor art. Utilizarea numelui (1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui sau. Dacă părinţii au nume de familie diferit. 55 din Codul Familie. Prenumele persoanei poate fi simplu sau compus din două prenume. Patronimicul este acea parte componentă a numelui care derivă de la prenumele tatălui. 49 – 53 din Legea nr. copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor săi. dacă acesta a implinit virsta de 10 ani se cere şi acordul acestuia.termenul de nume in sens larg. Numele de familie este format di unul sau mai multe cuvinte. prenumele. La incheierea căsătoriei se modifică numele de familie pentru ambii soţi. In cazurile in care instanţa de judecată pronunţă incetarea adopţiei. 129 Codul Familiei). art. Astfel. stabilit conform legii (art. in baza acordului comun al acestora. 55 Codul Familie). in societate. se soluţionează şi problema restabilirii numelui de familie. Persoana care a implinit varsta de 16 ani are dreptul să solicite schimbarea numelui de familie prin depunerea unei cereri la oficiul de stare civilă in a cărui rază teritorială işi are domiciliul (art. depunerii cererii de către persoană la organele de inregistrare a actelor de stare civilă in a cărei rază teritorială işi are domiciliul solicitantul. dar este comun membrilor aceleiaşi familii. 100/2001). copilul i se va da numele de familie al tatălui sau al mamei. impreună cu numele de familie. Prenumele este o parte componentă a numelui şi constă dintr-un cuvant sau grup de cuvinte. precum şi pentru unul dinte soţi. indeosebi. Numele persoanei fizice cuprinde şi patronimicul acesteia doar in cazurile prevăzute de lege. 3. Prenumele persoanei nu este supus modificării in urma schimbării stării civile. cand numele lor comun va fi format din numele lor de familie reunite. Acest rol al prenumelui se realizează. (3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau prejudiciile care rezultă. (4) Persoana fizica este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaţii. cu care alcătuieşte o unitate. Atit titularul numelui. cit şi soţul sau rudele lui apropiate pot să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului. se individualizează in societate. in condiţiile prevăzute de lege. 4. numelui de familie al adoptatului poate fi modificat de către instanţa de judecată la cererea adoptatorilor (art. In cazul adopţiei. .

Articolul 30. Numele persoanei fizice este un drept personal nepatrimonial al acesteia. (4) In lipsă de reşedinţă. Persoana fizică utilizează numele său la dobandirea şi exercită drepturile. incit ii poate provoca titularului numelui pagube. adică anonim. numai in cazurile prevăzute de lege. Astfel. Deoarece ea dobandeşte şi exercită drepturi. la locul ultimului domiciliu. dar şi soţului. persoana este considerată că domiciliază la locul unde se găseşte. 9 al Legii 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. 2. Utilizarea numelui unei persoane este o faptă delictuală. Se consideră că persoana işi păstrează domiciliul atita timp cit nu şi-a stabilit un altul. intrebuinţate pentru a ascunde adevăratul nume. Autorul este in drept să utilizeze sau să permită utilizarea operelor fără indicarea numelui. autorii operelor de creaţie intelectuală in domeniul literaturii. (3) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reşedinţei sale. execută obligaţiile asumate. au dreptul de a utiliza pentru individualizare pseudonimul. care nu trebuie să repete numele altei persoane. Domiciliul şi reşedinţa sunt atribute de identificare a persoanei fizice in raporturile de drept civil şi se prezintă ca drepturi nepatrimoniale. artei şi ştiinţei şi altor drepturi conexe. in principiu. In conformitate cu prevederile art. conform art. Domiciliul şi reşedinţa (1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta işi are locuinţa statornică sau principală. cit timp acest fapt nu implică fraudă sau alt scop ilicit. De aceea cel care utilizează numele altuia va răspunde pentru toate confuziile sau prejudiciile cauzate astfel conform prevederilor prezentului Cod. pentru ca locuinţa persoanei fizice să fie considerată . 14. Astfel. decat personal de către titular. care constă in respectarea numele acestuia. 1. precum şi executarea obligaţiile. iar dacă acesta nu se cunoaşte. Conţinutul dreptului de respectare a numelui constă in dreptul titularului de a cere utilizarea intocmai a numelui său. 27 din Constituţie. 4. Persoana fizică participă la diverse raporturi juridice. 3. Ca excepţie. legiuitorul obligă ca aceasta să intreprindă măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor despre schimbarea numelui. Numele persoanei este un drept personal nepatrimonial. legea. căruia ii sunt specifice trăsăturile drepturilor absolute. iar nu prin reprezentare. utilizarea numelui persoanei se admite cu acordul ei. obligă la păstrarea numelui inscris in registrul de stare civilă. De aceea numele nu poate fi exercitat. oricărui cetăţean al Republicii Moldova ii este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa in orice localitate din ţară. Dreptul de a cere repararea prejudiciilor aparţine nu numai titularului numelui. Legiuitorul stabileşte că domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea are locuinţa statornică sau principală. care este compus dintr-un cuvint ori un grup de cuvinte. unor persoane li se permite utilizarea unui nume inventat (pseudonim). Prin urmare. in general. Astfel. prim este răspunzătoare pentru confuziile sau prejudiciile cauzate. In cazul nerespectării acestei obligaţii survine răspunderea persoanei respective pentru prejudiciile cauzate. orice persoană are obligaţia negativă de a se abţine de la săvarşirea unor asemenea acţiuni ce ar incălca dreptul titularului numelui.1. rudelor apropiate. Avand caracterul personal acesta este strans legat de persoana omului. Ea este in drept să utilizeze numele său in toate domeniile vieţii şi activităţii cotidiene. conform art. individualizandu-se prin numele său. In cazul utilizării de către o persoană a numelui altei persoane. aşa precum este stabilit in actele de stare civilă. (2) Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară.

deoarece ea lipseşte. iar dacă persoana fizică are mai multe locuinţe statornice. Aceasta constă in faptul că in cazul in care domiciliul persoanei nu poate fi stabilit cu certitudine. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu (1) Domiciliul minorului in varstă de pană la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent. in cazurile prevăzute prin lege. in mod excepţional. Domiciliul minorului care nu a implinit varsta de 14 ani este la părinţii săi. Reşedinţa prezintă importanţă pentru persoana fizică. Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. asupra acestuia decide instanţa de judecată. Dacă o persoană fizică are o singură locuinţă statornică. domiciliul său va fi locuinţa sa principală. orice persoană fizică işi poate alege reşedinţa. 2. cu consimţămantul acestora. Stabilirea reşedinţei este guvernată de principiul libertăţii depline. instanţa de judecată decide unde va fi domiciliul minorului. domiciliul are importanţă pentru individualizarea persoanei fizice in spaţiu in toate raporturile juridice. acesta se consideră la reşedinţa sa. Astfel. Articolul 31. (70)in dependenţă de domiciliu este stabilită competenţa diferitor organe ale puterii executive şi celor judecătoreşti. se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. Dacă părinţii nu ajung la un numitor comun in privinţa domiciliului minorului. acolo va fi şi domiciliul ei. 573). avind in vedere interesul suprem al minorului. 1443) şi alte drepturi şi obligaţii ale persoanelor fizice. inclusiv cele civile. in cazul in care numai unul din părinţi il reprezintă ori in cazul in care se află sub tutelă. iar dacă nici locul de aflare nu este cunoscut. (71)după domiciliu se determină locul executării obligaţiilor (art. atunci domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu. 49) şi declararea morţii acesteia (art. (2) Domiciliul minorului dat in plasament de instanţa de judecată unui terţ rămine la părinţii săi. . locul deschiderii succesiunii (art.drept domiciliu este necesar ca ea să fie statornică. domiciliul persoanei se consideră la locul unde ea se găseşte. 52). In cazul in care reşedinţa persoanei nu poate fi stabilită. (6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu este la reprezentantul ei legal. ori la o instituţie de ocrotire. domiciliul său va fi in locul unde se află locuinţa sa principală. 1. Ca atribut de identificarea. In cazul in care aceştia au domicilii separate şi nu se inţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul. Reşedinţa de asemenea este un atribut de identificare in spaţiu a persoanei fizice. importanţa domiciliului poate fi evidenţiată sub următoarele aspecte: (69)de domiciliu ţine declararea persoanei fizice absente fără veste (art. Reşedinţa poate fi stabilită in aceeaşi ori in altă localitate decat cea in care işi are domiciliul. (3) Instanţa de judecată poate. (5) Domiciliul minorului aflat in dificultate. Totodată. este la reprezentantul legal. iar dacă ea are mai multe locuinţe statornice. părinţilor li se permite să stabilească domiciliul minorului printr-un acordul. ce apare ca un drept subiectiv nepatrimonial ocrotit de lege. iar dacă părinţii locuiesc separat. 4. să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de incredere. 3. domiciliul acestui minor este la acel părinte cu care locuieşte permanent. (4) Domiciliul minorului. conform intereselor sale.

2. Cu toate că minorul este dat in plasament. poate fi declarată incapabilă de către instanţa de judecată. asupra căror persoane. sau cind el a rămas fără ocrotire părintească din alte motive. 24). 115 din Codul Familie. Tutela şi curatela este unul dintre mijloacele de protecţie ale persoanei fizice ca participant in circuitul civil. fără mandat. Din aceste considerente legiuitorul stabileşte că domiciliul acestei persoane este la reprezentantul ei legal. (1) Tutela şi curatela se instituie pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. in cazurile prevăzute de lege (art.Tutela şi curatela ca instituţie de ocrotire a minorilor. Tutorele este cel care reprezintă persoana declarată incapabilă in societate. Persoanele . incheind in numele ei actele juridice. 3. 1. (3) Tutela sau curatela asupra minorului se instituie in cazul in care el nu are părinţi ori infietori sau cind instanţa de judecată a stabilit decăderea părinţilor lui din drepturile părinteşti. avand in vedere interesele minorului. cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitate de exerciţiu. Efectul declarării persoanei incapabile constă in instituirea tutelei asupra acesteia. Ocrotirea se efectuează printr-un ansamblu de mijloace care să asigure recunoaşterea şi protecţia drepturilor subiective civile şi a intereselor indreptăţite ale acestora. adică la tutore. Odată cu intrarea in vigoare a CF la 26 aprilie 2001 instituţia tutelei şi curatelei a rămas să fie reglementată in acest act normativ numai in măsura in care ea este privită ca o formă de ocrotire a minorilor rămaşi fără grijă părintească. 2. 63 Codul Familiei). (2) Tutorii şi curatorii apără drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei in relaţii cu persoane fizice şi juridice. a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi a persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată este o instituţie nouă pentru CC. 112 Codul Familiei). in al doilea rind. 4. instanţa de judecată va decide asupra domiciliului acestuia. 32 CC determină in primul rind. Respectiv. ocrotirea drepturilor patrimponiale a minorilor şi a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu sau limitate in capacitatea de exerciţiu de la 26. domiciliul acestuia se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat.2001 şi pină la intrarea in vigoare a prezentului Cod a fost reglementată insuficient. Anterior această instituţie a fost reglementată de CCF/1969 (art.04. acesta poate fi dat in plasament de către instanţa de judecată unui terţ. Dacă minorul este in dificultate. domiciliul acestuia rămane la părinţii săi. dar numai cu consimţămantul acestora. in cazurile prevăzute de lege. Articolul 32. 5. fie persoane de incredere. inclusiv in instanţa de judecată.Punctul 1 art. Persoana fizică. instanţa de judecată este in drept să-i stabilească domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude. Tutela єi curatela. 6. Scopul tutelei şi curatelei este ocrotirea persoanelor fizice incapabile. In cazuri excepţionale. Dacă minorul este reprezentat de către un singur părinte ori dacă se află sub tutelă. cu ce scop se instituie tutela şi curatela. Dacă părinţii au domicilii separate şi pot ajunge la un numitor comun privind determinarea domiciliului minorului. In scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor. Ea se realizează in timpul participării persoanei fizice in raporturile civile concrete prin reprezentarea ori asistarea acesteia de către tutore sau curator. 126-153). domiciliul minorului este la reprezentantul lui legal. in cazurile prevăzute de lege (art.luand in consideraţie interesele minorului (art. conform art.

1. deoarece insăşi decizia administraţiei publice locale despre numirea in funcţie de tutore sau curator serveşte ca mandat universal. (1) Tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra minorilor in virstă de pină la 14 ani. in raporturile familiale (educarea unui minor şi relaţiile lui cu rudele sale).Tutorii şi curatorii sint persoane fizice cu imputerniciri speciale care apără drepturile şi interesele persoanelor incapabile. In urma declarării persoanei ca fiind incapabilă instanţa de judecată dispune autorităţii tutelare numirea unui tutore deoarece persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze. organele de asistenţă socială şi alte organe).Ocrotirea părintească este mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă in totalitatea drepturilor şi indatoririlor pe care le au părinţii faţă de copiii lor minori. in caz cind părinţii sint declaraţi incapabili de către instanţa judecătorească şi in alte cazuri cind o cer interesele copilului. Fiind numite de autorităţile publice locale printr-o decizie specială ele reprezintă drepturile şi interesele persoanelor tutelate in raporturile civile (ca de exemplu. a procurorului şi a altor persoane interesate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile. cit şi in instanţa de judecată. persoanele majore care in urma unei tulburări psihice au fost declarate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile in temeiul art. indiferent dacă aceştea provin din căsătorie sau din afara căsătoriei. Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special. 71 CF. in caz de decădere a părinţilor din drepturile părinteşti in baza art.a)Persoanele care suferă de alienaţie sau debilitate mintală pot fi declarate la cererea membrilor familiei. acceptarea succesiunii etc. Tutela şi curatela asupra minorilor se instituie in caz de deces al părinţilor.). Tutela. (2) Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi incheie fără mandat in numele şi in interesul ei actele juridice necesare. in raporturile juridice cu organele administrative (reprezentarea intereselor minorilor in instituţiile de invăţămint. inclusiv la cererea părinţilor. 67 CF.asupra cărora se instituie tutela sau curatela sint minorii care nu au atins virsta de 18 ani. Articolul 33. al cărui părinţi sint decedaţi ori in imposibilitate de a-şi exercita indatoririle. in caz de luare a copilului de la părinţi fără decăderea lor din drepturile părinteşti in baza art. adică cel ce reprezintă nu are nevoie să dobindească un act pentru fiecare caz in parte. după caz. la incheierea diferitor convenţii. Tutorele unei persoane incapabile este obligat să aibă grijă de persoana tutelată şi respectiv să-i apere interesele patrimoniale completindu-i prin acţiunile sale capacitatea de exerciţiu care ii lipseşte. 3.in caz cind părinţii nu trăiesc impreună cu copilul şi nu participă la educaţia şi intreţinerea lui din motive neintemeiate. cu capacitate restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. 24 CC şi persoanele care au fost limitate in capacitatea de exercţiu in urma consumului abuziv de alcool. sau dacă aceştea sunt de provenienţă naturală sau adoptaţi. 25 CC. b)Minorii in virsta de pină la 14 ani nu posedă capacitatea de exerciţiu in . Atit tutela cit şi curatela prezintă o sarcină gratuită şi obligatorie in virtutea căreia o anumită persoană denumită tutore sau curator este chemată să exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de un copil minor. droguri şi alte substanţe psihotrope conform art. 4.

dar in numele şi pe seama minorului şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu. (73)acte pe care tutorele le poate incheia doar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Conform legislaţiei familiale (art. Articolul 34. deaceea este şi firesc ca efectele actelor juridice incheiate de tutore să se răsfringă asupra patrimoniului persoanei tutelate. (1) Curatela se instituie asupra minorilor in virstă de la 14 la 18 ani. creşterii şi dezvoltării minorului.pofida minorităţii. Curatela. apărării proprietăţii lui.Minorul care a implinit virsta de 14 ani işi exercită singur drepturile şi işi execută tot astfel obligaţiile. 61 CF) drepturile şi interesele legitime ale copiilor sint apărate de către părinţii lor. Prin reprezentarea minorului pină la 14 ani şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu in actele civile inţelegem incheierea acestora de către tutore. 142-147). (74)acte pe care tutorele nu le poate incheia nici chiar cu incuviinţarea autorităţii tutelare. Actele juridice pe care tutorele le poate incheia in calitate de reprezentant legal pot fi clasificate in trei grupe: (72)actele pe care tutorele le poate incheia singur. (2) Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le incheie de sine stătător. Tutela este o sarcină socială. Prin acţiunile sale tutorele completează capacitatea de exerciţiu a persoanei incapabile şi a minorului in virstă de pină la 14 ani şi in aşa mod cel de sub tutelă poate in deplină măsură să-şi realizeze drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale. In realizarea drepturilor personale nepatrimoniale şi . Intre tutore şi persoana tutelată există o autonomie patrimonială adică tutorele nu are drept de proprietate asupra bunurilor persoanei tutelate şi cel de sub tutelă nu are drept de proprietate asupra bunurilor tutorelui. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale a minorului este reglementată in detaliu de CF (art. folosinţă şi dispoziţie a bunurilor care ii aparţin cu drept de proprietate. In lipsa acestora apare problema asigurării educaţiei. CC reglementează drepturile patrimoniale ale minorului şi anume drepturile de posesie. (3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă in realizarea drepturilor şi indelinirea obligaţiilor şi o protejează impotriva abuzurilor unor terţi. consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. insă pentru al apăra impotriva abuzurilor terţilor persoane asupra lui se instituie curatela. Dacă pină la virsta de 14 ani minorul s-a aflat sub tutelă aceasta se transformă in curatelă fără o decizie specială a autorităţii tutelare. fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. de onoare şi de incredere deaceia tutorele incheie fără mandat in numele şi in interesul persoanei tutelate actele juridice necesare. 2. 1. de aceea ei nu pot participa la raporturile juridice civile de sine stătător. asigurării materiale. precum şi asupra persoanelor fizice limitate in capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool.Tutorele din momentul numirii lui in această funcţie reprezintă interesele persoanei tutelate.

Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice. 2. cel limitat in capacitate de exerciţiu să dispună de veniturile sale in aşa mod ca să-şi poată satisface necesităţile curente.Minorii in virstă de la 14 la 18 ani aflaţi sub curatelă pot de sine stătător să incheie acte juridice de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. . Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi. Atunci cind minorul işi realizează drepturile patrimoniale sau işi execută obligaţiile patrimoniale minorul are nevoie de ajutorul curatorului. Persoanele care sint limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată se bucură de aceleaşi drepturi. Dacă a fost incheiat un act juridic fără consimţămintul lui curatorul se poate adresa in instanţa judecătorească pentru a cere declararea nulităţii actului juridic. dispunerea de veniturile rezultate din munca proprie etc. Autorităţile tutelare. adresări in diferite instituţii pentru adolescenţi sau instituţii curative care ar putea schimba situaţia celui limitat in capacitate de exerciţiu. nu trebuie să-i dăuneze. 43 CC nici chiar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 3. Spre deosebire de minorul in virsta de la 14 la 18 ani asupra căruia curatela se stabileşte in scopul apărării lui. (1) Autorităţi tutelare sint autorităţile administraţiei publice locale. satelor sint autorităţi tutelare care iau toate deciziile referitor la problemele tutelei şi curatelei. Consimţămintul curatorului poate fi dat prealabil incheierii actului juridic sau actul juridic poate fi incuviinţat ulterior. Persoanele fizice majore pot fi limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată in cazurile cind: (75)ele consumă abuziv alcool. Pentru incheierea de către minor sau persoana limitată in capacitatea de exerciţiu a actelor juridice indicate la art.executarea obligaţiilor personale nepatrimoniale curatela nu se deosebeşte de tutelă. 1. să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri (art. Articolul 35. droguri sau alte substanţe psihotrope şi aceasta (76)inrăutăţeşte starea materială a familiei lor (art.Autorităţile administraţiei publice locale – consiliile executive ale municipiilor. Curatorul este chemat să-i ajute persoanei aflate sub curatelă să-şi exercite drepturile in modul cel mai convenabil pentru el. dacă nu sint lezate interesele persosanei aflate sub curatelă. minorul să frecventeze şcoala pină la virsta de 16 ani. numirea curatorului asupra persoanei limitate in capacitate de exerciţiu se face cu scopul de a proteja drepturile patrimoniale ale acesteia cit şi a familiei sale. distribuirea corectă a sumelor primite pentru asigurarea intreţinerii materiale. (2) Autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei. 25 CC). 21 CC).. oraşelor. 42 CC se cere consimţămintul curatorului şi permisiunea prealabilă a autorităţii titulare de la domiciliul persoanei aflate sub curatelă. să exercite dreptul de autor asupra unui rezultat al activităţii intelectuale. consultaţii. Curatorul nu poate să-şi dee consimţămintul pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art. Curatorul trebuie să-l ajute pe cel de sub curatelă să-şi indeplinească obligaţiile şi să-l protejeze de abuzul terţelor persoane.Libertatea oferită minorului in virstă de la 14 la 18 ani inclusiv pentru incheierea actelor juridice. raioanelor. să dispună de veniturile rezultate din activităţi proprii. altele decit cele expuse mai sus.

In amble cazuri instituirea tutelei şi curatelei se face intr-un termen de o lună de la data aflării despre necesitatea acesteia. Controlul activităţii tutorilor (curatorilor) are ca scop acordarea ajutorului necesar şi inlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs. Documentul in cauză prevede că direcţiile sau secţiile de invăţămint exercită funcţia de protecţie a drepturilor copilului . organizează munca de plasare a minorilor orfani şi a celor lipsiţi de grijă părintească in instituţiile respective sau familii . efectuează controale şi acordă ajutor tutorilor şi curatorilor in ce priveşte indeplinirea obligaţiilor lor. abuziv a tutorilor (curatorilor) faţă de persoanele tutelate. procurarea medicamentelor necesare etc. atribuţiile lor sint exercitate de autoritatea tutelară. Termenul de o lună de zile este stabilit pentru inlăturarea cauzelor care ar duce la . (2) Pină la numirea tutorelui sau curatorului. iar in caz de depistare a incălcărilor i-a măsuri pentru inlăturarea lor. Direcţiile sau secţiile de invăţămint işi desfăşoară activitatea in baza regulamentului propriu . Articolul 36. Prin supraveghere permanentă autoritatea tutelară minimalizează cazurile de comportament indiferent . aprobat de Ministerul Educaţiei.hotărăşte toate problemele in legătură cu instituirea tutelei sau curatelei. In localităţile unde lipsesc secţiile sau direcţiile de invăţămint sau asistenţă socială problemele de tutelă şi curatelă sint puse pe seama secretarilor consiliilor locale.Supravegherea activităţii tutorilor (curatorilor) este obligatorie şi cuprinde toate categoriile persoanelor incapabile şi cu capacitate de exerciţiu limitată. In Republica Moldova este şi un organ guvernamental care se ocupă cu protecţia copiilor orfani şi celor lipsiţi de grijă părintească – Comitetul pentru Infiere care a fost instituit prin HG 749/1993.examinează petiţiili şi propunerile cetăţenilor . 2. Instituirea tutelei şi curatelei. ulterior. Metoda supravegherii variază in dependenţă de persoana care se află sub tutelă (curatelă).prezintă spre examinare administraţiei publice locale propuneri de acordare a inlesnirilor pentru intreţinerea lor in instituţiile de invăţămint şi in şcolile de meserii .intreprinde măsuri in vederea lichidării neajunsurilor semnalate . 1. (1) Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau curatelei in termen de o lună de la data primirii informaţiei despre necesitatea instituirii. să prezinte periodic nu mai rar decit o dată pe an direcţiilor (secţiilor) invăţămint sau asistenţă socială de la domiciliul lor dări de seamă privind activitatea sa in domeniul protecţiei drepturilor celor puşi sub tutelă sau curatelă. Dacă sub tutelă este o persoană incapabilă se controlează condiţiile de trai. acordarea ajutorului medical.Tutorii şi curatorii sint obligaţi. In cazul minorilor se atrage o atenţie deosebită la metodele de educaţie a copilului. In cazul persoanelor limitate in capacitatea de exerciţiu se controlează eficacitatea curatelei—dacă veniturile celui de sub curatelă se folosesc pentru binele familiei lui şi nu in daună.Exercită funcţiile de autorităţi tutelare direcţiile sau secţiile de invăţămint – in cazul minorilor şi direcţiile sau secţiile de asistenţă socială in cazul persoanelor majore. elaborat in conformitate cu Regulamentul-tip al Direcţiei generale judeţene (municipale) invăţămint aprobat prin HG 1380/2002 şi . lipsite de capacitate de exerciţiu printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti sau copii minori cu handicap care se află in instituţiile subordonate Ministerului Muncii şi Asistenţă Socială. Autoritatea tutelară verifică dările de seamă prezentate.Instituirea tutelei şi curatelei se poate face din oficiu ori pe baza informaţiei primite de autoritatea tutelară.

a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. aplicării sau executării unei sancţiuni privat de libertate. au obligaţia să inştiinţeze autoritatea tutelară: a)cei apropiaţi persoanei. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară deschide un dosar personal unde sint păstrate toate documentele necesare cit şi procesele verbale ale controlului condiţiilor de viaţă a tutelatului şi inventarierii bunurilor lui. precum şi orice altă persoană. 3. instituţiile de ocrotire. 2. Lucrătorii poliţiei şi procuraturii in toate . tot la fel şi in cazul notarului care a inregistrat deschiderea succesiunii. Instanţa de judecată informează autoritatea tutelară despre copiii minori ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti. 1. in cazul inregistrării unui deces. In termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela. c)instanţa judecătorească.Din momentul aflării ştirilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei atrubuţiile acestora sint executate de autorităţile tutelare prin numirea unui reprezentant care va avea grijă pină la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor minore. Articolul 37. Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela. copiii au fost luaţi de la părinţi fără decăderea din drepturile părinteşti. Depistarea şi evidenţa acestor persoane este o obligaţie directă a funcţionarilor autorităţii tutelare. precum şi administratorul şi locatarii casei in care locuieşte. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsite de capacitatea de exerciţiu. curative şi alte persoane interesate. b)serviciul de stare civilă. Funcţionarul serviciului de stare civilă care inregistrează decesul unei persoane este obligat să anunţe autoritatea tutelară in cazul cind din documentele prezentate rezultă că in familia decedatului au rămas persoane ce necesită instituirea tutelei (curatelei). Totodată pentru majorarea eficacităţii activităţii in domeniu legea obligă єi cetгюenii să informeze imediat dar nu mai tirziu de 5 zile autoritatea tutelară despre toate persoanele care necesită ocrotire prin tutelă (curatelă). in cazul pronunţării. in cazul deschiderii unei succesiuni. despre persoanele care prin hotărirea instanţei de judecată au fost lipsite de capacitatea de exerciţiu sau au fost limitate in capacitatea de exerciţiu şi in alte cazuri. precum şi notarul public. instituţiile educative. d)autorităţile administraţiei publice locale.lipsa ingrijirii şi la lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor care au nevoie de tutelă sau curatelă.Hotărirea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul administraţiei publice locale şi poate fi contestată la organele administraţiei publice locale ierarhic superioare sau in instanţa de judecată. Dreptul de a contesta hotărirea o au părinţii (părintele). aceştea pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieşte minorul. lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei. cit şi administratorul şi locatarii casei in care persoana locuieşte. rudele apropiate.Temei pentru instituirea tutelei şi curatelei serveşte depistarea şi luarea la evidenţă la timp a minorilor lipsiţi de grijă părintească. imputernicite să acţioneze in scopul ocrotirii lor. Sint obligaţi să prezinte astfel de informaţii cei apropiaţi persoanei ce necesită tutelă (curatelă).

curative. (3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela.cazurile cind sint aplicate sancţiuni privative de libertate faţă de persoanele care au la intreţinere şi ingrijire persoane ale căror drepturi şi interese trebuie ocrotite prin tutelă (curatelă). de invăţămint. Obligaţia de informare o au şi alte persoane cu funcţii de răspundere care prin activitatea sa profesională sint strins legaţi de copii minori – conducătorii şcolilor. din oficiu sau la sesizarea celor menţionaţi la art. Categoria alte persoane presupune obligaţia tuturor cetăţenilor de a prezenta autorităţii tutelare orice fel de informaţie despre minorii rămaşi fără grijă părintească sau persoane incapabile ori cu capacitate limitată care au nevoie de ocrotire. (82)cel căruia i s-a restrins exerciţiul unor drepturi politice sau civile. a membrilor societăţii in intregime şi pentru manifestarea grijii faţă de copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi a persoanelor care nu pot de sine stătător să-şi apere drepturile şi interesele personale şi patrimoniale.La primirea informaţiei autoritatea tutelară efectuiază in termen de 3 zile un control in scopul asigurării veridicităţii informaţiei. (81)cel căruia. art. 2. (79)cel decăzut din drepturile părinteşti. de educaţie. 4. educative şi de alt ordin.37.(4) şi au consimţit expres. de tratament sau in o altă instituţie similară sint exercitate de aceste instituţii. (83)cel ale cărui interese vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. . fie prin hotărire judecătorească. (1) Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia impreună dacă nu se află in vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. 37 CC este asigurată de sancţiuni juridice prevăzute la art. Rezultatele controlului sint elucidate intr-un proces-verbal care serveşte temei pentru luarea persoanei la evidenţă şi săvirşirea acţiunilor de instituire a tutelei (curatelei).Obligaţia prevăzută la lit. a-d). instituţiilor preşcolare. Tutorele şi curatorul. i s-a anulat adopţia. (80)cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate.Termenul de 5 zile este stabilit de legislaţie in scopul intăririi comportamentului respectiv a persoanelor cu funcţii de răspundere. Articolul 38. 171? C cu privire la CA/1985 care prevede că incălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire. precum şi cel cu rele purtări. 3. (4) Nu poate fi tutore sau curator: (77)minorul. cu excepţia cazului in care persoana are tutore sau curator. din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator. (2) Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate in o instituţie de asistenţă socială publică. curative. de asistenţă socială şi din alte instituţii similare a termenului de 5 zile pentru comunicare autorităţii tutelare despre copiii rămaşi fără ingrijire părintească care pot fi transmişi sub tutelă (curatelă) atrage după sine aplicarea unei amenzi in mărime de la cinci la zece salarii minime. (78)persoana lipsită de sau limitată in capacitatea de exerciţiu. fie in temeiul legii.

2. Dacă minorul sau persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau limitată in capacitatea de exerciţiu au deja numit un tutore (curator) şi sint plasaţi in instituţiile enumerate mai sus temporar. Tutore sau curator in aceste cazuri nu se numeşte şi conform alineatului 2 al prezentului articol atribuţiile de tutore (curator) sint exercitate de aceste instituţii. In caz de necesitate conducătorii instituţiilor reprezintă persoanele in instanţa de judecată fără mandat special. Conducătorul instituţiilor enumerate indeplineşte funcţiile de tutore (curator) paralel cu funcţiile sale prevăzute de regulamentul acestor instituţii.Lipsa posibilităţilor de a aranja minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească cit şi majorii lipsiţi de sau limitaţi in capacitatea de exerciţiu duce la necesitatea plasării lor in instituţii de stat pentru copii de virstă preşcolară. case de invalizi pentru copii sau pentru persoane bolnave psihic. şi nu medicul de servici sau pedagogul copilului. deoarece sarcina tutelei (curatelei) cere o activitate personală şi o răspundere personală. In aceste cazuri pot fi numiţi tutori (curatori) soţul şi soţia impreună. Din oficiu tutorele (curatorul) se desemnează in astfel de cazuri cum ar fi tutela . Autoritatea tutelară numeşte tutorele (curatorul) asupra minorului. ai spitalului etc. Dar.Tutorele (curatorul) este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela in cazurile cind există informaţia unei instituţii sau a unei persoane despre minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească sau despre persoane lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. exercitind o tutelă sau curatelă. Informaţia este urmată de un control rezultatele căruia sint oglindite intr-un proces verbal care reflectă vericiditatea acesteia şi cererea persoanei care doreşte să devină tutore (curator). instituţii de tip sanatorial pentru copii cu handicap. a fost indepărtat de la ele. Funcţiile tutorelui (curatorului) sint indeplinite de conducătorul instituţiei educative sau curative in care se află minorul sau persoana incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată. 1. De regulă. instituţii de reabilitare a persoanelor ce fac abuz de alcool sau substabţe narcotice etc. şi indeosebi minorii. autoritatea tutelară numeşte un tutore (curator). cei ce au nevoie de ocrotire prin tutelă (curatelă). numai cu consimţămintul acesteia. deseori. sint plasaţi in familia tutorelui (curatorului). Autoritatea tutelară este in drept să hotărască problema incetării funcţiei de tutore (curator) in cazurile cind plasamentul in instituţiile de stat cu intreţinere deplină a devenit permanent. şcoli-internat pentru copii orfani sau semiorfani.(84)cel inlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur. 3. medicul-şef al casei de invalizi. in momentul morţii. Dacă cel ce pretinde a fi tutore (curator) este căsătorit se cere єi consimюгmintul soюului lui. asupra persoanei incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată. ocrotirea drepturilor persoanelor de sub tutelă (curatelă) se infăptuieşte de către tutore (curator). Ei apără atit drepturile şi interesele personale cit şi drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor tutelate in raport cu terţele persoane.(4) al prezentului articol. dacă ambii şi-au dat acordul şi nu se află in cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. instituţii curative.. (85)cel care. adică directorul şcolii-internat.Tutore (curator) poate fi orice persoană fizică care a implinit majoratul şi intruneşte condiţiile morale necesare pentru indeplinirea unei astfel de obligaţii. ocrotirea părintească. (86)cel care se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela.

ţinind seama de cuantumul şi componenţa patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă. Calităţile morale presupun că persoana respectă ansamblul normelor de conveţuire. (2) Obligaţiile de tutelă şi curatelă se indeplinesc gratuit.h) poate fi dovedit printr-un testament autentificat in modul prevăzut de lege.d) presupune că cel ce urmează a fi numit tutore sau curator nu trebuie să sufere de boli grave transmisibile care ar duce la pierderea capacităţii de muncă pentru o perioadă indelungată. Persoanele care sint lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. decăzute din drepturile părinteşti. Articolul 39. să educe minorii şi să acorde ajutor necesar persoanelor lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. ceea ce inseamnă că ele nu pot fi .g) şi i) al prezentului articol pot servi temei de refuz pentru numirea tutorelui (curatorului) atunci cind autoritatea tutelară posedă destule probe care dovedesc că interesele persoanei ce pretinde această funcţie vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă).asupra minorului ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti la cererea autorităţii tutelare. autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei). deaceea persoana care nu a implinit majoratul nu poate fi numită nici tutore şi nici curator. sau ar fi de o virstă foarte inaintată şi nu şiar putea indeplini funcţiile. a fost numită tutore (curator) anterior. Pentru ca tutela (curatela) să-şi atingă scopul de ocrotire persoanele ce pretind a fi numite in această funcţie trebuie să nu fie cu rele purtări. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei. asupra persoanei care are tulburări mintale şi a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu la cererea autorităţii tutelare. Cerinţa faţă de starea sănătăţii stipulară la lit. cele in privinţa cărora a fost anulată adopţia din culpa lor. Interdicţia prevăzută la lit.După cum s-a menţionat mai sus minorul in virstă de pină la 14 ani are nevoie de tutelă.Tutela şi curatela sint sarcini personale. restrinse in drepturile civile nu pot fi numite tutore (curator) in cazurile in care faptul este dovedit printr-o hotărire rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti. 4. 1. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente indeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă.j) se bazează pe faptul că cel ce se află intr-o instituţie curativă sau educativă este tutelat de conducătorul acestei instituţii in temeiul alinetului 2 al prezentului articol. iar cel in virstă de la 14 la 18 ani de curatelă. (1) Tutela şi curatela sint sarcini personale. de comportare faţă de alţii şi faţă de colectivitate. adică să aibă calităţi morale respective care le-ar permite să crească. Cazurile prevăzute la lit. să decidă ca administrarea patrimoniului sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice sau unei persoane juridice competente. In cazul cind persoana ce se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana tutelată. sau există o hotărire anterioară a autorităţii tutelare despre inlăturarea din culpa lui a fostului tutore (curator). Această prevedere este nouă pentru legislaţia noastră şi poate fi explicată doar prin simplul respect faţă de părintele decedat considerinduse că el a avut destule motive pentru indepărtarea persoanei de la tutela (curatela) copilului său. sau astfel de boli care i-ar impiedica deplasarea liberă. (3) Autoritatea tutelară poate. Impedimentul prevăzut la lit.

) işi incetează activitatea. la altă adresă. Dacă tutorele (curatorul) din diferite motive intemeiate (boală gravă. Tutorele dobindeşte dreptul de folosinţă la locuinţa minorului insă nu dreptul de proprietate. ce pot fi acoperite din mijloacele celui pus sub tutelă (curatelă). Articolul 40. cotă de participaţiune in capitalul social al unei persoane juridice. autoritatea tutelară poate numi un alt tutore (curator). el nu este obligat să-l intreţină pe cel tutelat din mijloace proprii. Aceasta se face prin incheierea unui contract de administrare fiduciară intre autoritatea tutelară şi persoana fizică sau juridică desemnată de ea (art. schimbarea domiciliului etc. 1. Obligaţiile tutorelui şi ale curatorului. . accentul pe grija de sănătatea şi dezvoltarea celui pus sub tutelă (curatelă). titluri de valoare.Tutorele (curatorul) nu este remunerat pentru indeplinirea obligaţiilor care şi le-a asumat in mod benevol. (89)să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. 1053 p. in al doilea rind. (2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte in educarea minorului.) autoritatea tutelară poate decide ca afministrarea intregului patrimoniu sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice. păstrarea bunurilor.Pentru ca tutorele (curatorul) să-şi poată mai bine indeplini obligaţiile ce ii revin el trebuie să locuiască impreună cu minorul sau persoana incapabilă ori limitată in capacitatea de exerciţiu aflate sub tutela sa. in locuinţa celui tutelat. dar persoana tutelată mai are nevoie de ocrotire.transmise şi trebuiesc indeplinite de persoana numită in această funcţie. Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins virsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare.. In cazul lipsei acestor mijloace problema poate fi soluţionată de administraţia publică locală prin stabilirea unor indemnizaţii sau ajutoare prevăzute de legislaţia in vigoare. Dacă tutorele (curatorul) in diferite imprejurări a fost nevoit să facă cheltuieli pentru indeplinirea obligaţiilor de tutelă (curatelă). Activitatea lui nu este remunerată deoarece fiind o sarcină personală ea pune. (88)să aibă grijă de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă. Dacă tutorele (curatorul) decide să-şi schimbe locul de trai. mijloace de transport etc. el este in drept să ceară autorităţii tutelare compensarea acestor cheltuieli. Această activitate poate fi efectuată gratuit sau poate fi remunerată.Dacă cel pus sub tutelă (curatelă) are un patrimoniu costisitor compus din mai multe bunuri de preţ (imobile. de exemplu. alteia decit tutorul (curatorul) sau unei persoane juridice competente. (1) Tutorele şi curaterul sint obligaţi: (87)să locuiască impreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea domiciliului. şi. 3. 2. cum ar fi. tratament medical urgent. schimbarea situaţiei familiale. ori in altă localitate el trebuie in mod obligatoriu să anunţe autoritatea tutelară pentru ca aceasta să poată controla dacă sint respectate interesele celui pus sub tutelă (curatelă) şi in continuare să supravegheze activitatea lui.5 CC). in primul rind. cheltuieli şcolare etc.

atunci cind acesta este deţinut de către alte persoane sau şi-a schimbat locuinţa fără invoirea autorităţii tutelare (art.Grija de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă presupune asigurarea lui cu hrană . ţinind cont de opnia copilului minor forma şi instituţia de invăţămint.Tutorele şi curatorul sint obligaţi să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă in raporturile lor cu terţele persoane. Tutorele (curatorul) alege. după caz. droguri sau substanţe psihotrope şi nu inrăutăţeşte starea materială a familiei sale pentru ca instanţa să hotărască intrebarea despre restabilirea capacităţii de exerciţiu. in toate organele inclusiv şi in instanţa de judecată. creşterea şi dezvoltarea copiilor minori din mijloacele celui tutelat.Autoritatea tutelară poate da incuviinţare minorului care a atins virsta de 14 ani pentru a locui separat de curator.Tutorele şi curatorul au aceleaşi drepturi şi obligaţii in educarea minorului. nu mai face abuz de băuturi alcoolice. dacă cel tutelat se insănătoşeşte tutorele este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească pentru ca aceasta să constate dacă poate fi restabilită capacitatea de exerciţiu şi tutela incetată. Tutorele (curatorul) este nu numai in drept dar şi obligat să ceară inapoierea minorului. in prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare. In esenţă ele coincid cu drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor. medicamente. civilă. dacă el doreşte să-şi schimbe felul invăţăturii ori pregătirii profesionale şi dacă acest fapt nu va influenţa negativ asupra educaţiei copilului.146 CF). . să fie crescut sănătos. Curatorul celui limitat in capacitate de exerciţiu la fel este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească dacă cel de sub curatelă s-a tratat. Tutorele (curatorul) poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de persoanele tutelate conform art. inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităţii tutelare inventarul spre aprobare.2. neinţelegeri tutorele şi curatorul se poate adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul respectiv. Tutorele (curatorul) la fel ca şi părintele este in drept să aleagă procedeele de educare a minorului. contravenţională sau penală. imbrăcăminte. cit şi expluatarea minorului. 4. dacă nu este numit un administrator al bunurilor. El este obligat să asigure ca minorul să obţină studiile de invăţămint general de nouă ani (Legea 547/1995). (2) La numire. (1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Exprimarea opiniei de către copil poate avea loc la orice virstă de la care copilul işi conştientizează acţiunile. La alegerea procedeelor de educare el trebuie să ee in consideraţie opinia copilului şi recomandările autorităţii tutelare. in numele acestuia. 3. odihnă şi alte mijloace care asigură traiul şi sănătatea persoanelor bolnave. Tutorele (curatorul) poate intreţine persoana aflată sub tutelă şi din mijloace proprii insă nu este obligat să o facă. In cazul apariţiei unor contradicţii. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă. Lăsarea minorului sau a persoanei lipsite de sau limitate in capacitate de exerciţiu fără ajutor atraje după sine răspunderea. 5. tutorele. Metodele de educare a copiilor trebuie să excludă comportamentul abuziv. pregătit profesional in conformitate cu capacităţile lui şi potrivit cerinţelor şi scopurilor societăţii noastre. Articolul 41. insultele şi maltratările de orice ordin.1406-1409 CC. mijloace pentru instruirea copiilor. In cazul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu.

). In cazul numirii acestuia tutorele administrează şi dispune doar de bunurile rămase in gestiunea sa. un raport privind modul in care s-a ingrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile acestuia. (4) Dacă veniturile curente sau mijloacele baneşti ale celui pus sub tutelă nu sint suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare.Minorii lipsiţi de grijă părintească. pensie alimentară şi alte venituri curente. Procesulverbal se intocmeşte in două exemplare dintre care unul se păstrează la autoritatea tutelară in dosarul celui tutelat. descrierea fiecăruia in parte. Izvor al veniturilor curente a celui tutelat pot fi şi dividenzii primiţi de el din acţiile care ii aparţin. conservării sau instrăinării bunurilor ce aparţin celui pus sub tutelă. iar al doilea la tutore. ceea ce presupune că tutorele trebuie să utilizeze bunurile doar in interesele celui pus sub tutelă şi in conformitate cu legea să intrebuinţeze veniturile şi fructele dobindite din patrimoniu pentru binele tutelatului.43 CC. de pensie alimentară dacă părinţii sau unul din ei nu locuiesc impreună cu copilul. să efectuieze acte de conservare a bunurilor sau acte de instrăinare. ceea ce asigură posibilitatea controlului asupra indeplinirii de către tutore a obligaţiei prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol. In cazul . beneficiază de pensie pentru pierderea intreţinătorului. In acest scop legislaţia prevede un şir de indemnizaţii şi ajutoare pentru populaţie. Aceasta presupune acţiunile pe care le desfăşoară tutorele in scopul utilizării. indemnizaţie de şomer sau alte indemnizaţii prevăzute de legislaţie. Cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu la fel pot beneficia de o pensie pentru invaliditate. locuinţă. imbrăcăminte. (5) Tutorele este dator să intocmească şi să prezinte anual autorităţii tutelare. 4. dacă au decedat părinţii sau unul din ei. 3. Tutorele poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutelă dacă nu a fost numit un administrator asupra lor. dacă este necesar. care semnează inventarul după ce ultimul se prezintă autorităţii tutelare spre aprobare. de indemnizaţii sau ajutoare materiale plătite din sistema asigurărilor sociale de stat.Pentru a asigura o administrare eficientă a bunurilor autoritatea tutelară trebuie să dispună de o informaţie completă privind patrimoniul celui pus sub tutelă. deseori. evaluarea lor ţinindu-se cont de perioada de folosinţă. Inventarierea presupune enumerarea tuturor bunurilor. sub formă de pensie. de regulă. asistenţă medicală. costul total al bunurilor in bani. uzură. La intocmirea procesului-verbal privind inventarierea este obligatorie prezenţă reprezentantului autorităţii tutelare. 1. El poate incheia in numele minorului şi pentru folosul lui acte de dispoziţie cu excepţia celor prevăzute la art. In acest scop la numire tutorele inventariază bunurile celui pus sub tutelă. a lor. dobinda la banii depuşi intr-o instituţie bancară şi alte miloace provenite din gestionarea averii lui. sumele acordate nu pot satisface nevoile curente ale persoanelor tutelate. acestea pot fi acoperite din contul bunurilor lui.Politica socială din ţară prevede că statul acordă susţinere materială minorilor lipsiţi de grijă părintească şi persoanelor cu handicap. Dar. ajutor. 2. pensie pentru limită de virstă. Toate sumele cuvenite celui pus sub tutelă le primeşte tutorele şi trebuie să dispună de ele in aşa mod ca cel tutelat să fie asigurat cu cele necesare traiului (hrană.(3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă. in termen de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic. cu acordul autorităţii tutelare.Latura patrimonială a ocrotirii minorului şi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu constă in drepturile şi obligaţiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui tutelat. instruire pentru copii etc. Scopul administrării bunurilor celui aflat sub tutelă este eficienţa. se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru intreţinerea celui pus sub tutelă.

Tutorele este obligat să dispună eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Autorizaţia autorităţii tutelare pentru incheierea de acte juridice.veniturilor insuficiente pentru intreţinerea celui de sub tutelă tutorele se poate adresa la organul administraţiei publice locale pentru ca să-i fie acordat un ajutor unic sau lunar. deoarece pot să-şi pieardă valoarea. indemnizaţii. In toate celelalte cazuri instrăinarea bunurilor celui pus sub tutelă poate avea loc numai cu acordul autorităţii tutelare.Unele drepturi ale tutorelui şi curatorului sint limitate in exercitarea lor. cu excepţia cazurilor cind aceasta poartă un caracter . Prezentarea dărilor de seamă intr-un anumit termen – anual in timp de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic – urmăreşte scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui. i-l ocroteşte şi ii gestionează bunurile. dacă cel tutelat are nevoie de o ingrijire specială. Dreptul de folosinţă şi de posesie tutorele şi curatorul i-l exercită in deplină măsură de sine stătător. tutorele le poate instrăina pentru a acoperi cheltuielile necesare intreţinerii şi pentru a indeplini sarcina unei buni gospodăriri a patrimoniului fără acordul autorităţii tutelare. 1. ajutoare. dar dreptul de dispoziţie este limitat. a actelor juridice prin care se renunţă la drepturile persoanei puse sub tutelă sau curatelă. a convenţiilor de partajare a averii sau a cotelor-părţi ale persoanei puse sub tutelă sau curatelă şi a oricăror altor acte juridice care duc la micşorarea averii acesteia. tutorele nu este in drept să incheie. Dacă nici ajutorul acordat nu poate acoperi cheltuielile necesare intreţinerii tutorele poate instrăina bunurile minorului. sumele primite in formă de pensii. inchiriere inclusiv arendă. dacă există un patrimoniu valoros. de schimb sau de inchiriere (arendă). (92)prin schimb. Şi anume tutorele nu este in drept să incheie. Autoritatea tutelară poate cere prezentarea dării de seamă şi in alţi termeni. Rezultatele raportului sint verificate şi aprobate de persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii tutelare. dividenzi. de folosinţă gratuită sau de depunere in gaj a bunurilor. Deaceea in cazurile cind bunurile tutelatului nu pot fi păstrate. folosinţa gratuită. (93)prin donaţie. dobinzi. (1) Fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. alte venituri de la folosirea patrimoniului celui tutelat. să fie supuse stricăciunii sau pieirii. iar curatorul să incuviinţeze incheierea actelor juridice de instrăinare (inclusiv de donaţie). dacă există careva informaţii că tutorele nu-şi indeplineşte conştiincios funcţiile şi in alte cazuri. cheltuielile făcute pentru intreţinerea celui tutelat şi despre modul de administrare şi dispunere de bunurile celui tutelat. (2) Incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare.Exercitarea de către tutore a obligaţiei de a primi şi cheltui sumele cuvenite celui pus sub tutelă pentru intreţinerea persoanei tutelate este strins legată de o altă obligaţie – de a duce evidenţa veniturilor şi cheltuielilor. pe de o parte. La autoritatea tutelară se prezintă un raport anual in care sint oglindite in cifre. Articolul 42. şi pe de altă parte. Tutorele şi curatorul are grijă de persoana celui pus sub tutelă (curatelă). 5. iar curatorul să incuviinţeze fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare acte juridice: (90)de instrăinare a bunurilor: (91)prin vinzare.

Instrăinarea bunurilor imobile prezintă unele particularităţi. Contractele de vinzare-cumpărare. (96)alte acte care depăşesc dreptul de a administra patrimoniul celui tutelat.neinsemnat şi este indreptată spre realizarea unor obligaţii morale (art. Permisiunea trebuie să fie dată de autoritatea tutelară numai in cazul cind instrăinarea urmează să satisfacă in cel mai favorabil mod interesele celui pus sub tutelă şi sumele de bani obţinute vor fi folosite de tutore sau curator conform indicaţiilor autorităţii tutelare. se autentifică notarial şi se inscriu in registrul bunurilor imobile. (95)de renunţare la drepturile patrimoniale ale persoanei de sub tutelă şi curatelă. Este inadmisibilă incuviinţare generală pentru incheierea tuturor actelor juridice enumerate mai sus. ca de exemplu. .. instrăinarea bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă. de schimbare a mărimii cotelor-părţi etc. (97)acte care duc la micşorarea averii celui tutelat. ridicarea sumelor depuse la cec sau a titlurilor de valoare care nu urmează a fi folosite pentru intreţinerea persoanei de sub tutelă (curatelă). Lipsa permisiunii prealabile a autorităţii tutelare la incheierea actelor sus arătate serveşte drept temei pentru nulitatea actului juridic. cu excepţia transmiterii către aceasta a averii prin donaţie sau in folosinţă gratuită. (1) Tutorele nu are dreptul să incheie acte juridice cu titlu gratuit. Interdicţia incheierii de acte juridice in numele celui pus sub tutelă sau curatelă. soţul şi rudele acestora de pină la gradul al patrulea inclusiv nu au dreptul să incheie convenţii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă. refuzul de a primi donaţia. ca de exemplu convenţii de partajare a averii. de schimb. gaj a bunurilor imobile. cum ar fi: renunţul de a accepta succesiunea. Autoritatea tutelară trebuie să acorde permisiunea in prealabil şi pentru fiecare act juridic in parte.832 CC).Pentru incheierea unor acte juridice drepturile tutorului şi curatorului sint ingrădite. (3) Tutorele şi curatorul. tutorele nu poate incheia iar curatorul – incuviinţa aceste acte nici chiar cu acordul autorităţii tutelare. donaţie. Pentru ca autoritatea tutelară să permită incheierea actelor juridice tutorele sau curatorul trebuie să se adreseze cu o cerere in care să fie argumentată necesitatea actului juridic şi că el va fi incheiat in scopul satisfacerii anumitor cerinţe ale minorului sau persoanei lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. (94)de gajare a bunurilor. 1. 2. se incheie in scris. iar curatorul nu are dreptul să-şi dea acordul la incheierea actelor juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. Acestea sint actele considerate prejudiciabile pentru minor şi persoana lipsită de sau limitată in capacitate de exerciţiu. Sint interzise contractele de donaţie in care cel tutelat are calitatea de donator. Articolul 43. (2) Excepţie de la prevederile alin.(1) fac actele juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. Reieşind din aceste prevederi legiuitorul a prevăzut expres că pentru incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se cere permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare.

) şi in linie colaterală (fraţi. tutorele işi păstrează imputernicirile asupra părţii din averea celui pus sub tutelă care nu este transmisă in administrare fiduciară. Legislaţia in vigoare nu stipulează. care este suma in limitele căreia unele cadouri pot fi considerate ca fiind neinsemnate. precum şi in cazul incetării tutelei. mătuşele. de a-i respecta drepturile şi de a nu-i leza interesele. (3) Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in temeiurile prevăzute de lege pentru incetare contractului de administrare fiduciară a proprietăţii. strănepoţi.Interdicţia de incheiere a convenţiilor intre tutore şi curator. administratorul cade sub incidenţa art. care prin esenţa lui garantează executarea obligaţiei altuia pe seama celui tutelat şi. verii primari).42 şi 43. Articolul 44. a bunurilor imobile şi mobile de valoare ale persoanei puse sub tutelă.2. (1) In cazul necesităţii administrării permanente. Ca excepţie pot fi incheiate convenţii prin care către persoana tutelată se transmit bunuri prin donaţie sau in folosinţă gratuită. respectiv. nepoţi de la frate sau soră. cu rudele in linie dreaptă (copii. spre deosebire de legislaţia altor state. autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară a proprietăţii cu administratorul pe care l-a desemnat. In caz de necesitate refuzul se poate face in temeiul unei hotăriri judecătoreşti conform alin. bunici etc. surori. Gradul de rudenie al patrulea inclusiv inseamnă că tutorele (curatorul) nu poate incheia convenţii din numele celui tutelat. In astfel de cazuri. părinţi. 3. De regulă indeplinirea bunelor moravuri şi a obligaţiilor morale se consideră atunci cind obiect al donaţiei făcute din numele tutelatului de către tutore sau de cel ce se află sub curatelă cu acordul curatorului este un cadou ce nu depăşeşte trei salarii minime.Tutorele are in sarcina lui de ocrotire a persoanei tutelate două laturi – cea . Astfel de convenţii poartă un caracter gratuit şi sint indreptate spre folosul celui tutelat şi nu poate să-l prejudicieze. Nu pot fi incheiate convenţii nici cu soţul (soţia) tutorului (curatorului) şi afinii lui pină la gradul al patrulea inclusiv. lezează drepturile şi interesele lui.deoarece acesta este un contract cu titlu gratuit şi inevitabil duce la micşorarea patrimoniului celui tutelat. art.219 CC). soţul şi rudele acestora pină la gradul al patrulea inclusiv işi are rădăcinile in insăşi esenţa tutelei şi curatelei – de a-l ocroti pe cel aflat sub tutelă. 1. La incheierea unor astfel de convenţii apare conflict de interese intre tutore (curator) ca parte contractantă şi persoana de sub tutelă ale cărei interese trebuie susţinute de tutore (curator). (2) In exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăţii persoanei puse sub tutelă.1536 CC. Administrarea fiduciarг a proprietгюii celui pus sub tutelг.Interdicţia de a incheia unele acte juridice de către tutore şi de a le incuviinţa de către curator nu se răsfringe asupra actelor juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. 2. nepoţi. Intre alte acte juridice care nu pot fi incheiate de tutore şi incuviinţate de curator mai putem menţiona contractul de gaj. Incheierea de către tutore in numele persoanei lipsită de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea de către curator a actelor juridice incheiate de persoana limitată in capacitate de exerciţiu duce la nulitatea lor cu toate efectele nulităţii unui act juridic (art. Tot la fel tutorele şi curatorul nu poate renunţa la succesiune din numele celui tutelat. şi a cărui reprezentant legal el este. unchii.

reglementat de cap. 4. nici chiar cu permisiunea autorităţii tutelare.Faptul se dă publicităţii care se menţine pentru toată perioada contractului. dar pe riscul şi contul celui tutelat. de regulă.43 CC privind interdicţia de a incheia acte juridice cu soţul şi rudele sale şi ale lui pină la gradul al patrulea inclusiv. imbunătăţite dacă o permit veniturile. Incetarea unilaterală şi prealabilă a contractului de administrare fiduciară nu se admite decit in cazurile prevăzute la art. 2. In deplină măsură sint aplicate faţă de administratorul fiduciar şi prevederile alin. Bunurile trasmise in administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru obligaţiile personale ale menagerului fiduciar care nu reies din contract. practic.136 CCF/1969).1059 CC şi in cazul decesului persoanei tutelate sau a administratorului fiduciar ori a recunoaşterii lui ca fiind incapabil. să fie folosite conform destinaţiei etc. deoarece anterior putea fi numit un tutore. acte juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. conservate in caz de necesitate. titluri de valoare etc. 3. ba chiar mai mult şi cerinţe adăugătoare ce ţin de profesionalismul persoanei pentru a dobindi rezultate mai eficiente. adică va avea grijă ca bunurile să fie păstrate. nou pentru legislaţia civilă.Administratorul fiduciar la fel ca şi tutorele pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art.3 art. Deaceea la numirea lui. altul decit cel care ocroteşte persoana tutelată.42 CC din numele minorului şi a persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea incheierii actelor juridice de către minorii in vitstă de la 14 – la 18 ani şi a persoanelor limitate in capacitate de exerciţiu are nevoie de permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare.47 CC. Contractul susnumit este un contract. terenuri de pămint. Dacă cel pus sub tutelă dispune de un patrimoniu valoros şi care necesită o grijă permanentă cum ar fi bunuri imobile. Administratorul fiduciar gestionează bunurile in nume propriu. absent fără veste sau limitat in capacitate de exerciţiu. autoritatea tutelară alege o persoană cu care se incheie un contract de administrare fiduciară.XIV CC cu particularităţile instituţiei tutelei şi curatelei.Bunurile persoanei de sub tutelă. care sint obiect al contractului. Păstrarea mijloacelor băneşti. intreprinderi. Administrarea fiduciară este o activitate de incredere şi de sine stătătoare a persoanei desemnate de autoritatea tutelară ca menagerul fiduciar in scopul realizării cit mai efective a drepturilor persoanei tutelate şi in interesele ultimului.Dacă in administrare fiduciară a fost transmisă numai o parte din averea celui tutelat tutorele va ingriji de persoana celui tutelat şi işi va păstra imputernicirile asupra părţii patrimoniului care nu a fost transmis. Activitatea lui poate fi gratuită sau remunerată. doar in cazul cind aceasta dispunea de bunuri care nu se aflau la domiciliul persoanei de sub tutelă (art.personală şi cea patrimonială. (1) Sumele de bani care depăşesc necesităţile intreţinerii celui pus sub tutelă şi ale administrării bunurilor lui se depun pe numel acestuia la o . sint separate de bunurile administratorului fiduciar in mod obligatoriu. El nu poate incheia. In deosebi in cazul minorilor grija personală pentru creşterea şi educarea copilului este atit de vastă că tutorele nu intotdeauna poate să se preocupe bine de latura patrimonială. Drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar sint asemănătoare cu cele ale tutorelui.46 şi art. se cere să fie respectate aceleaşi cerinţe ca şi la numirea tutorelui (curatorului).Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in cazul incetării tutelei (curatelei) in conformitate cu art. Articolul 45.

o neglijenţă garavă sau fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator. lit. a curatoruli. de regulă. precum şi persoanele prevăzute la art. Pe măsura nevoilor apărute in familie tutorele poate ridica aceste sume.instituţie financiară de unde nu pot fi ridicate decit cu autorizaţia autorităţii tutelare. (4) In cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă intr-o instituţie de asistenţă socială publică. deaceia alin. de tratament sau in o altă instituţie similară. Pentru a dispune de sumele depuse pe cont pe numele tutelatului la instituţia financiară tutorele (curatorul) are nevoie de acordul autorităţii tutelare. insă regulile instituţiilor bancare nu prevăd modalitatea de separare a sumelor depuse pe numele minorului ce depăşesc necesităţile intreţinerii şi sumele necesare intreţinerii. de pensie alimentară. iar sumele primite pentru intreţinerea minorului sub formă de pensie de urmaşi. (2) Tutorele sau curatorul va fi indepărtat dacă săvirşeşte un abuz. de invăţămint. Minorul care a atins virsta de 14 ani şi singur a depus banii la instituţia financiară pe numele său poate dispune de bani de sine stătător (art. in familia tutorelui. lecuirea. de educaţie. 2. Deci problema poate fi rezolvată numai printr-un control strict a activităţii tutorilor din partea autorităţii tutelare şi conlucrarea lor cu instituţiile financiare. ciştiguri proprii etc. Prezentul alineat stipulează că sumele curente necasare intreţinerii se trec intr-un cont separat. Articolul 46. Autoritatea tutelară incuviinţează eliberarea banilor din instituţia financiară doar in cazurile cind s-a controlat că ei vor fi folosiţi in interesul şi pentru binele celui pus sub tutelă (curatelă).Tutelă este o relaţie de familie şi minorul locuieşte.2. indemnizaţii etc. 1. Acestea se trec intr-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. c) CC). exprimată printr-o cerere scrisă.1 al acestui articol poate fi aplicat in cazurile cind veniturile depăşesc considerabil cheltuielile pentru intreţinerea. (2) Tutorele poate depune sumele necesare intreţinerii pe numele minorului. odihna persoanei tutelate şi administrarea patrimoniului lui. Sumele care depăşesc necesităţile curente pentru intreţinerea celui de sub tutelă se depun pe numele lui la o instituţie financiară. Indepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la indeplinirea obligaţiilor lor. (1) Minorul. pot fi depuse la cont pe numele minorului. Dar şi aici el poate fi limitat dacă se va stabili că cheltuie banii fără rost ori in dauna sănătăţii şi intereselor sale. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate singur dispune de sumele aflate la contul lui dar cu incuviinţarea. Legislaţia in vigoare nu prevede care este mărimea sumei necesară pentru a acoperi cheltuielile curente ale tutelatului. precum şi dacă nu-şi indeplineşte corespunzător sarcina. alin.21.Persoanele care se află sub tutelă (curatelă) pot avea diferite venituri aşa ca – o sumă de bani primită ca moştenire. autoritatea tutelară eliberează . 37 pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciază minorul. fără incuviinţarea autorităţii tutelare. pensie alimentară de la părinţii care locuiesc separat de copiii minori. (3) Autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de la indeplinirea obligaţiilor in cazurile in care minorul a fost intors părinţilor sau a fost infiat. Tutorele poate să-l intreţină din sursele proprii.

Constituţia stipulează că toate preocupările privind intreţinerea.Tutela şi curatela asupra minorilor poate avea un caracter temporar. sau o altă persoană care satisface cerinţele prevăzute de art. Autoritatea tutelară hotărăşte incetarea tutelei (curatelei) odată cu hotărirea despre transmiterea copilului in ingrijirea viitorilor adoptatori in baza art. cum ar fi invaliditatea.163 CP. instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii (art. 143. 3. persoana pentru viitor nu poate fi adoptator..121 CF. Astfel.Inlăturarea de la funcţia de tutore sau curator este o sancţiune pentru neindeplinirea corespunzătoare a sarcinilor puse pe seama lui. Aceasta poate fi indeosebi periculos pentru copiii de virstă fragedă sau persoanele incapabile. Adoptator poate fi insuşi tutorele (curatorul). la cerere.49 alin. necesitatea supravegherii permanente etc. dacă acest fapt nu contravine intereselor minorilor. Deaceea. 1. cel tutelat poate fi plasat intr-o instituţie de .122 CF. Indepărtarea tutorelui (curatorului) de la indeplinirea funcţiilor atrage după sine urmări negative. Copilul aflat sub tutelă (curatelă) poate fi adoptat. Autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei) asupra minorului. tutore (curator) sau părinte educator (art. copiii de sub tutelă (curatelă) pot fi inapoiaţi părinţilor. tutorele sau curatorul de indeplinirea sarcinii dacă există motive intemeiate. (5) Autoritatea tutelară eliberează. legiuitorul impune obligaţia de a contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorului (curatorului) care prejudiciază minorul persoanelor apropiate copilului. care pe baza raporturilor stabilite dintre el şi minor a hotărit să intărească această legătură sufletească prin dobindirea statutului de părinte.Alineatul 1 al articolului comentat subliniază dreptul copilului la protecţie contra abuzurilor din partea părinţilor şi a persoanelor care ii inlocuiesc consfinţit in Convenţia cu privire la drepturile copilului din 1989 (art.121.1398 CC.19) şi Codul Familiei (art. Poate fi inlăturată persoana care foloseşte tutela (curatela) in scop interesat. de ciştig. 150 CF). abuzează de drepturi. Examinind problema inlăturării tutorelui (curatorului) autoritatea tutelară ia măsuri pentru recuperarea pagubei pricinuite celui de sub tutelă (curatelă) conform art. au fost eliberaţi din locurile de detenţie etc. 4. persoanelor cu funcţii de răspundere căror faptele sau actele le-au devenit cunoscute in urma activităţii lor profesionale. Dacă părinţii au fost restabiliţi in drepturile părinteşti. In cazul cind tutela (curatela) a fost stabilită pe un anumit termen tutela (curatela) poate inceta la expirarea acestui termen şi fără o hotărire specială. In caz că cel tutelat a fost lăsat fără supraveghere şi ajutor necesar. fiind pus intr-o situaţie periculoasă pentru viaţă tutorele (curatorul) poate fi atras la răspundere penală conform art.tutorele sau curatorul de indeplinirea obligaţiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă. Dacă adopţia minorului se face de către o altă persoană pentru incuviinţarea ei se cere şi acordul tutorelui (curatorului). Minorul care a implinit virsta de 14 ani se poate adresa şi in instanţa de judecată. cit şi altor cetăţeni care cunosc aceste fapte sau acte.. s-au reintors din străinătate. Sensul acestui drept este că minorul care se află sub tutelă (curatelă) poate in orice moment să se adreseze autorităţii tutelare de la domiciliu pentru a contesta sau denunţa actele şi faptele tutorelui (curatorului) dacă prin ele sint incălcate drepturile şi interesele copilului sau tutorii (curatorii) abuzează de drepturile lor.53 alin. boala gravă. se eschivează de la indeplinirea obligaţiilor cu rea voinţă sau lasă fără ingrijire persoanele tutelate. 2.Din diferite motive.3).4). locatarilor casei in care el locuieşte. art. indicind motivele.

in viaţă.3 CC. tutela asupra lui incetează.Tutela şi curatela poate inceta indiferent de voinţa persoanelor care indeplinesc aceste funcţii. relaţiile dificile intre minor şi soţul tutorelui sau curatorului. de educaţie. 2.Tutela (curatela) este o sarcină binevolă şi eficacitatea ei este intr-o legătură directă cu voinţa persoanei imputernicită a o indeplini. Dar. In urma incheierii căsătoriei minorul dobindeşte capacitatea de exerciţiu deplină care se menţine şi in caz de divorţ (art. totuşi. neputinţa de a-l supraveghea.21 CC. (2) Curatela incetează o dată cu dobindirea sau restabilirea capacităţii depline de exerciţiu. In aceste cazuri el poate depune la autoritatea tutelară o cerere. In toate cazurile enumerate mai sus curatela incetează in mod automat fără adoptarea unei hotăriri speciale a autorităţii tutelare. 5. care nu permite refuzul neintemeiat de la obligaţiile puse pe seama tutorelui (curatorului). Articolul 47.Temei pentru incetarea curatelei serveşte atingerea virstei de 18 ani in urma cărei minorul dobindeşte capacitatea deplini de exerciţiu şi poate de sine stătător să dobindească drepturi. (1) O dată cu atigerea de către minorul pus sub tutelă a virstei de 14 ani. Incetarea tutelei şi curatelei. să-şi asume obligaţii. Anume la atingerea de către minor a virstei de 14 ani tutela incetează. Dacă plasarea este temporară tutorele curatorul poate să-şi menţină funcţiile. de invăţămint.20 alin.asistenţă socială publică. Emanciparea minorului care a atins virsta de 16 ani este o noţiune nouă pentru legislaţia civilă din ţară şi este reglementată de art. In urma emancipării minorul dobindeşte capacitatea deplină de exerciţiu şi. relaţiile lui cu tutorul (curatorul) şi in dependenţă de aceşti factori autoritatea tutelară decide asupra incetării tutelei (curatelei). pot apărea diferite motive (boală gravă. 1. pierderea locului de muncă. durata aflării in această instituţie. respectiv. In fiecare caz concret să examinează in ansamblu toate condiţiile care au dus la plasarea tutelatului in instituţia respectivă. decade necesitatea curatelei. imposibilitatea inţelegerii cu cel tutelat. Totodată ea este şi o sarcină obligatorie. iar persoana care a exercitat funcţia de tutore devine curatorul lui fără a fi necesară o hotărire suplimentară in acest sens. necesitate ingrijirii permanente a unui membru al familiei. care serveşte drept temei pentru emiterea hotăririi de eliberare a tutorelui sau curatorului de la indeplinirea sarcinii. cu indicarea motivelor. Implinirea virstei de 14 ani de către orice minor duce la dobindirea parţială a capacităţii de exerciţiu in urma cărui fapt minorul poate singur incheia unele acte juridice conform art. Un alt temei pentru incetarea curatelei este incheierea unei căsătorii.2 CC). Atunci cind plasamentul poartă un catacter permanent şi cel de sub tutelă este la intreţinerea deplină a statului autoritatea tutelară eliberează tutorele (curatorul) de la indeplinirea obligaţiilor lor.14 CF. necesitatea administrării bunurilor celui aflat sub tutelă. de tratament etc.20 alin.) care nu-i permit tutorelui sau curatorului să-şi indeplinească funcţiile in modul corespunzător. şi să-şi apere drepturile şi interesele in caz de incălcare a lor. Condiţiile şi ordinea incheierii căsătoriei de către un minor sint reglementate de art. . Tutorele devine curatorul minorului fără ca autoritatea tutelară să ee o hotărire in acest sens. schimbarea situaţiei materiale etc.

pe bună dreptate.46 alin. 1. care se află sub curatelă ca fiind limitată in capacitatea de exerciţiu.1030-1052 CC. Asistentul persoanei fizice capabile se numeşte de autoritatea tutelară la cererea persoanei ce are nevoie de ajutor. Asistentul poate fi o persoană indicată de cel care are nevoie de ajutor sau la alegerea autorităţii tutelare.In cazul cind printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti persoana. (3) Dispunerea de patrimoniul persoanei puse sub patronaj se efectuează de către curator (asistent) doar in baza unui contract de mandat sau de administrare fiduciară incheiat cu ea. art.1053-1060 CC. fiindcă nu o poate face din cauza stării sănătăţii. reieşind din faptul că cel care are nevoie de ajutor se află in neputinţă. (5) Curatorul (asistentul) persoanei puse sub patronaj se eliberează de la indeplinirea obligaţiilor sale in cazurile prevăzute la art.In alineatul comentat curatorul este denumit asistent ceea ce redă mai exact esenţa acestui statut al persoanei care infăptuieşte patronajul. Ca formă de ocrotire a persoanelor capabile ea era specificată in art. din cauza sănătăţii precare.38 CC. (2) Curatorul (asistentul) persoanei fizice capabile poate fi desemnat de organul de tutelă şi curatelă doar cu consimţămintul acesteia. sau a unui contract de administrare fiduciată reglementat de art. instituit in conformitate cu alin. că se cere indeplinirea condiţiilor prevăzute la art. separat de curatelă deoarece scopul curatelei este de a intregi capacitatea de exerciţiu a persoanei care nu o posedă in deplină măsură.(1). dar cu o sănătate precară nu a fost desemnat anterior in legislaţie. 2. asupra ei poate fi instituită curatelă in formă de patronaj. art.Latura patrimonială a patronajului este mai complicată. iar scopul patronajului – de a ajuta persoana capabilă să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi să-şi indeplinească obligaţiile. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. (4) Patronajul asupra persoanei capabile. incetează la cererea acesteia. In prezentul articol patronajul este. deoarece ea este capabilă şi poate să-şi exprime conştient voinţa. dar. deoarece ea prevede că asistentul poate dispune de patrimoniul persoanei puse sub patronaj doar in baza unui contract de mandat reglementat de art. Tot in acest alineat este stipulat că actele juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj pot fi incheiate de către . Tutela (curatela) incetează in cazul decesului tutorului (curatorului) sau a persoanei de sub tutelă (curatelă). In ultimul caz numirea asistentului se face numai cu consimţămintul persoanei care are nevoie de ajutor.Patronajul ca formă de ocrotire a persoanelor capabile. este restabilită in capacitatea deplină de exerciţiu curatela incetează. am putea spune.(4) şi (5). Patronajul asupra persoanelor fizice capabile. Articolul 48. (1) La cererea unei persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu care. Autoritatea tutelară emite o hotărire privind incetarea curatelei in baza hotăririi instanţei judecătoreşti rămase definitivă.129 CCF/1969 şi se numea curatelă. 3. Legea nu prevede expres care sint cerinţele faţă de persoana ce pretinde a fi asistent. Incheierea de acte juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj poate fi efectuată de curator (asistent) cu acordul ei verbal.

Prezentul alineat indicind cazurile de incetare a patronajului. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. (2) In cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. din care fapt reiese că patronajul este reglementat de prezentul cod ca o formă a curatelei.motivele care stau la baza cererii de incetare a patronajului nu importă. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă in apărarea drepturilor şi lucrurilor acesteia.curator (asistent) cu acordul verbal al persoanei patronate. art. de la intai ianuarie al următorului an.). Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. 1057 CC. Articolul 49. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut. fie a asistentului. In scopul asigurării securităţii persoanei care se află in neputinţă activitatea asistentului este supravegheată de autoritatea tutelară. imobile.(4) şi (5) art. 1. Declararea persoanei dispărute fără veste are loc la cererea persoanelor interesate de către instanţa de judecată. fie a persoanei de sub patronaj. precum şi pentru acele persoane care se află la intreţinerea ei.Patronajul poate inceta in baza cererii persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu care. necesitatea ingrijirii unui copil minor-invalid etc. Are dreptul de a cere incetarea patronajului şi asistentul dacă indeplinirea sarcinii nu poate fi efectuată de către el din motive intemeiate (boală gravă. (100)epuizarea tuturor posibilităţilor de stabilire a ştiri despre locul aflării persoanei. din cauza sănătăţii precare. face trimitere la alin. adică activitatea la fel poate fi gratuită sau remunerată. (99)expirarea termenului de cel puţin un an din ziua primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării ei. In cazurile incheierii unui contract de mandat sau administrare fiduciară se vor aplica prevederele art. Totodată survin consecinţe negative pentru creditorii persoanei dispărute. 4. In mod obişnuit patronajul incetează la moartea uneia dintre părţi.46 CC. deplasare indelungată. Patronajul poate fi infăptuit gratuit sau remunerat. deoarece lipsa indelungată şi necunoaşterea locului aflării ei creează pericol pentru acestea. de tratament. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna.Patronajul poate inceta şi in baza hotăririi organului de tutelă şi curatelă in cazurile cind persoana de sub patronaj este plasată intr-o instituţie de asistenţă socială publică. nu apare necesitatea incheierii contractului de mandat sau de administrare fiduciară. pentru invalizi etc. conform prevederilor Capitolului XXVII din CPC.1033. 5. Cu atit mai mult că in caz de necesitate a incheierii unui contract care cere autentificare notarială asistentul poate acţiona in baza unei procuri. Pentru declararea persoanei fizice dispărută fără veste trebuie să fie intrunite următoarele fapte juridice: (98)lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării. dacă persoana de sub patronaj nu dispune de un patrimoniu valoros. . Declararea persoanei dispărută fără veste (1) Persoana fizica poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. Deci.

Contractul de administrare fiduciară este reglementat de prevederile art. Dacă se cunoaşte ziua primirii ultimilor ştiri. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. instanţa de judecată poate numi un administrator şi inainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. inclusiv şi să incheie acte juridice. Administratorul fiduciar este in drept. in temeiul acestui contract. . art. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. Dacă persoana absentă fără veste este declarată prin hotărarea instanţei de judecată absentă fără veste. d) contractul de mandat la care este parte persoana fizică declarată dispărută fără veste incetează. (2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia. se instituie un administrator. administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. chiar dacă nu a expirat termenul de un an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. d) incetează acţiunea termenului procurii. cu care autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară.Declararea de către instanţa de judecată a persoanei fizice dispărută fără veste creează o serie de consecinţe juridice: a) asupra bunurilor acestei persoane se instituie pe baza hotărarii instanţei de judecată un administrator cu care autoritatea tutelară incheie contract de administrare fiduciară. să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. atunci termenul de un an de zile incepe să curgă din acea zi. Declararea persoanei absente fără veste nu duce la modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor ei. in lipsa căreia persoana fizică nu poate fi declarată absentă fără veste. asupra averii persoanei declarate absente fără veste. instanţa de judecată numeşte un administrator. 2. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut. să efectueze orice acţiuni in interesul celui declarat absent fără veste. la cererea persoanei interesate. precum şi a persoanelor aflate cu el in raporturi juridice. 1053 – 1060. dar care nu şi le pot realiza din cauza absenţei persoanei. c) din bunurile proprietatea acestei persoane se acordă mijloace de intreţinere celor pe care dispărutul era obligat conform legii să-i intreţină. iar autoritatea tutelată incheie cu acesta un contract de administrare fiduciară. Ca excepţie. La cererea persoanei interesate. Articolul 50. Creditorii celui absent fără veste sunt in drept să inainteze pretenţii către administrator. Expirarea termenului de cel puţin 1 an din ziua primirii ultimilor ştiri este o condiţie. In scopul protejării averii persoanei declarate absente fără veste. 1. 2. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste (1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste. Administratorul este imputernicit să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. administratorul se inlocuieşte cu un alt administrator instituit in baza hotărarii instanţei de judecată prin care a avut loc declararea persoanei absente fără veste. Dacă este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. b) persoanele intreţinute de către persoana declarată dispărută fără veste obţin dreptul de a primi pensie din cauza pierderii intreţinătorului. de la intai ianuarie al următorului an. Administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. Drepturile şi obligaţiile persoanei declarate absente fără veste sunt exercitate şi executate de către administrator.

după caz. instanţa de judecată printro nouă hotărare anulează hotărarea pronunţată prin care persoana a fost declarată absentă fără veste. (3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. la domiciliul persoanei lipsesc ştiri despre locul aflării şi au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării. el este obligat să manifeste faţă de interesele persoanei declarate absente fără veste diligenţă de care dă dovadă in propriile afaceri. Declararea persoanei absente fără veste prezumă aflarea acestuia in viaţă. 2. instanţa de judecată. 1. Declararea persoanei decedata (1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărare a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident. administrarea fiduciara a patrimoniului acesteia. dar pe riscul şi pe contul acesteia. De aceea. dacă. Dacă o persoană dispărută in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident este declarată decedată. (2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său. Persoana fizică poate fi declarată decedată dacă sunt intrunite condiţiile cerute de lege. la cererea persoanei interesate. anulează hotărarea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează.Articolul 51. 1. Anularea hotărarii instanţei de judecată are loc la cererea persoanei declarate absent fără veste sau altor persoane interesate in ordinea stabilită de art. dacă administratorul fiduciar nu administrează corespunzător patrimoniul persoanei declarate absente. Efectele apariţiei persoanei declarate dispăruta fără veste (1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sint ştiri despre locul aflării ei. timp de 3 ani. Hotărarea de anularea constituie temei pentru desfiinţarea administrării fiduciare asupra bunurilor acesteia. Deoarece administratorul fiduciar fiind obligat să administreze in nume propriu patrimoniul persoanei declarate dispărute. 301 din CPC. Dacă persoana apare sau sunt ştiri despre locul aflării ei. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. (2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste in legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. Pentru declararea persoanei decedată legea nu stabileşte obligativitatea declarării absenţei fără veste pe durata termenului . persoana poate fi declarată decedată de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate. 14 şi comentariul respectiv). Conform regulii generale. Articolul 52. ultima este in drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat (a se vedea art. (4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat. Administratorul este obligat să prezinte proprietarului o dare de seamă despre cheltuielile care le-a suportat in legătură cu administrarea patrimoniului.

4. Declararea decesului are aceleaşi efecte juridice ca şi moartea fizică. Efectele apariţiei persoanei declarate decedată (1) In cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată. instanţa de judecată reiese din prezumţia morţii acesteia. Dar declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflării ei in viaţă. In baza acestui temei poate fi declarat mort de către instanţa de judecată nu numai un militar.) sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident (incendiu. 1 şi alin.2 . Dacă persoana declarată decedată se află undeva in viaţă. 3. Cu toate acestea hotărarea definitivă a instanţei de judecată serveşte temei pentru introducerea in actele de stare civilă a datelor privind decesul persoanei. dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte (calamităţi naturale – inundaţii. adică ziua in care a avut loc accidentul sau calamitatea naturală. care a dispărut in urma acţiunilor militare. Ziua morţii persoanei declarate decedată. persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului sau. ceea ce inseamnă că drepturile lui personale incetează ori se deschide succesiunea asupra bunurilor şi acestea trec la moştenitori.). Din aceste considerente hotărarea instanţei de judecată despre declararea decesului are forţă juridică numai la domiciliul ei. 52 alin. in temeiurile prezentului articol. dar şi orice altă persoană fizică. cutremure etc. (4) Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vandute. catastrofe aeriene. 2. se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. iar bunurile care-i aparţineau trec la moştenitori. (3) Dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobandirii lor ştia că cel declarat decedat este in viaţă. Declararea persoanei decedate la cererea persoanelor interesate are loc in conformitate cu prevederile Capitolului XXVII din CPC. Declararea morţii nu influenţează asupra drepturilor ei subiective.in care ea a lipsit. Dacă bunurile nu s-au păstrat. auto. Declararea persoanei decedate poate avea loc şi după expirarea a 6 luni. La declararea persoanei decedate in baza temeiurilor stabilite la art. căsătoria se consideră desfăcută. atunci persoana poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. adică la locul unde a fost declarată decedată. Toate convenţiile incheiate de persoana declarată decedată sun considerate valabile şi au putere juridică datorită faptului că ea posedă capacitate de exerciţiu. instanţa de judecata anulează hotărirea privind declararea decesului ei. dobandite acolo unde nu se ştie despre declararea decesului ei. maritime etc. Numai in acest loc se face inscrieri in actele de stare civilă despre decesul ei. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. Dar dacă persoana este declarată decedată in urma dispariţiei in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident. după anularea hotărarii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din . dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor. hotărarea dată nu influenţează asupra capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu la locul aflării ei de facto. Dacă dispariţia fără veste este legată de acţiuni militare. Articolul 53. (2) Independent de momentul apariţiei sale. Este suficient ca din momentul primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării persoanei să expire 3 ani.

Adică se face dovada că dobinditorul ştia că cel declarat decedat este in viaţă. este in drept să se adreseze pentru restituirea lor. dacă se va dovedi că acesta a fost de rea-credinţă la data dobandirii lor. Cu totul diferit este soluţionată problema in cazul in care bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat. Dacă bunurile au trecut in baza unor acte juridice cu titlu oneros. 3. 4. valoarea acestora nu se restituie de către dobanditorii cu titlu gratuit. dacă bunurile. intrebuinţate. 312 (vezi comentariul la articolul respectiv). g) decesul. . e) desfacerea căsătoriei. 1398. ajungem la concluzia că. Interpretand per a contraria prevederea respectivă. Anularea hotărarii despre declararea persoanei decedate serveşte temei pentru anularea inregistrării decesului in registrul de stare civilă. Deseori odată cu cererea de restituire a bunurilor pot apărea litigii referitor la veniturile dobandite şi cheltuielile suportate pe durata folosirii lor de către dobinditorul de la care sunt restituite bunurile. cu toate că au trecut cu titlu gratuit. Ca excepţie. persoanei i se restituie suma realizată din vanzarea bunurilor. c) stabilirea paternităţii. Dacă aceste bunuri nu s-au păstrat (au fost vandute). fiind distruse. (2) Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă prin inscrierea datelor in registrele actelor de stare civilă şi eliberarea de certificate in baza acestor inscrieri. care incepe să curgă din momentul in care după apariţia sa persoana a aflat sau trebuia să afle despre trecerea bunurilor sale la alte persoane. b) adopţia. Articolul 54. persoana declarată decedată nu este in drept să ceară restituirea lor de la dobinditorul cu titlu oneros. Soluţionarea lor va avea loc in conformitate cu prevederile art. 1. dacă se dovedeşte că la momentul dobandirii ştia despre aflarea in viaţă a persoanei declarate decedate. după anularea hotărarii de declarare a decesului. conform prevederilor art. dar nu s-au păstrat in natură. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă (1) Inregistrării de stat sint supuse următoarele acte de stare civilă: a) naşterea.vanzarea bunurilor. realizate. iar dacă bunurile nu s-au păstrat. atunci. dacă nici unul din ei nu a incheiat o nouă căsătorie. Astfel. Dobinditorul cu titlu gratuit. d) incheierea căsătoriei. Indiferent de momentul apariţiei sale. Căsătoria persoanei declarate decedate poate fi restabilită de către organele stării civile la cererea ambilor soţi. el este obligat să restituie valoarea lor. In acest caz dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie bunurile dobandite. Temei pentru anularea hotărarii instanţei de judecată despre declararea persoanei decedate constituie apariţia ei la domiciliu sau depistarea locului aflării ei. Restituirea bunurilor care persoanei declarate decedate depinde de faptul dacă s-a păstrat in natură şi de caracterul trecerii lor la alte persoane. Adresarea la instanţa de judecată cu cererea despre anularea hotărarii instanţei de judecată poate parveni atit de la persoana declarată decedată cit şi de la alte persoane interesate. 2. f) schimbarea numelui. a consumat sau a realizat bunurile dobandite. dar in limitele termenului de prescripţie. in cazul in care a distrus. de la dobinditorul cu titlu oneros bunurile vor putea fi cerute. persoana declarată decedată poate cere de la oricare persoană restituirea bunurilor care s-au păstrat in natură şi au trecut cu titlu gratuit la dobinditor după declararea decesului său (in ordine de succesiune sau au fost donate de către moştenitori persoanelor terţe). este obligat să compenseze valoarea lor in bani.

100/2001 privind actele de stare civilă. Astfel. 100/2001 privind actele de stare civilă. 1. 2. procedura de rectificare şi modificare a lor. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. eliberandu-se in baza acestor inscrieri certificatele corespunzătoare de stare civilă. gradul de natalitate. odată cu naşterea copilului la părinţi apar drepturi şi obligaţii părinteşti. Articolului comentat are un conţinut general şi se limitează doar la aspectele cele mai generale in materia actelor de stare civilă. modificarea sau incetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi caracterizează statutul de drept al acestora. Alin. in legătură cu moartea persoanei apar drepturile de succesiune a patrimoniului defunctului. Asemenea importanţă este atribuită inregistrării căsătoriei şi desfacerea căsătoriei (desfacerea la organele de stare civilă). Conform art. Aceste date sunt necesare pentru elaborarea unor prognoze ştiinţific argumentate de dezvoltare economică şi socială a societăţii. etc. procedura de inregistrare a acestor acte. procedura de rectificare şi modificare a lor. se stabilesc prin lege.(3) Organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. pană la instituirea sau reconstituirea organelor de stare civilă. Aceasta se explică prin faptul că: organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează prin inscrierea datelor de către funcţionarul organului de stare civilă in registrele actelor de stare civilă. de exemplu. 3 al Legii nr. dreptul copilului minor al defunctului la pensie etc. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează şi in interesul statului. prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. deoarece de aceste evenimente legea leagă apariţia. procedura de inregistrare a acestor acte. Scopul inregistrării de stat constă in stabilirea unei dovezi incontestabile a faptului că evenimentele respective au avut loc şi momentul cand ele au avut loc. obligaţii de intreţinere. mortalitate. pentru a determina. adică stabileşte că drepturile şi obligaţiile corespunzătoare apar sau incetează doar din momentul inregistrării actelor de stare civilă. Sunt recunoscute valabile actele de stare civilă oficializate conform ritualurilor religioase. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă are importanţă pentru protecţia drepturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice. forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. Aceste acte de stare civilă se echivalează cu actele de stare civilă intocmite la organele de inregistrarea a actelor de stare civilă şi nu necesită inregistrare de stat ulterioară. In unele cazuri legea leagă de inregistrarea actului de stare civilă naşterea (stingerea) de drepturi. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. stabilirea paternităţii. se stabilesc prin Legea nr. schimbarea numelui . sunt supuse inregistrării de stat asemenea acte de stare civilă precum: naşterea. 3. decesul. adopţia. 1 al articolului comentat enumără care acte de stare civilă se supun inregistrării de stat. Capitolul II PERSOANA JURIDICA Sectiunea 1 DISPOZITII GENERALE . Astfel. acestea sunt inscrisuri autentice de stat. incheierea căsătoriei. modificarea sau incetarea unor drepturi şi obligaţii de o importanţă majoră pentru persoanele fizice. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă. desfacerea căsătoriei. lista cărora este exhaustivă şi nu poate fi lărgită. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila.

Altfel spus. Actele acestui organ se fac in forma actelor de constituire (contract. Persoana juridică ca o organizaţie de sine – stătătoare presupune existenţa a cel puţin două organe obligatorii şi altele facultative: (104)organul suprem. Cu excepţia atribuţiilor date de lege şi actele constitutive organului principal. organele acesteia şi persoanele cu funcţii de răspundere. (105)Organul executiv. membrilor. acţionarii etc) al acesteia formează şi manifestă in exterior o voinţă unitară. fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă fata de ea. adoptate in limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toţi participanţii persoanei juridice. membrii. organul executiv poate face orice acţiuni legale in numele . preşedinte. . acţionarilor etc. constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice. poate sa dobandească si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale. aprobă actele de constituire le modifică şi completează. precum şi alte acte adoptate prin majoritatea voturilor stabilite de lege sau de insuşi actele constitutive.Organizaţia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care colectivul de participanţi (fondatorii. Persoane juridice in a căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţa sant societăţile comerciale si cooperativele. (102)Persoana juridica poate fi organizata in mod corporativ sau in baza calităţii de membru. Actele acestui organ. In cadrul acestui organ se formează voinţa persoanei juridice. acţionarilor. Astfel el decide fondarea persoanei juridice.Articolul 55.) Organul executiv deţine atribuţii de gestiune a patrimoniului şi reprezentare a persoanei juridice. manager. congres etc. care-şi găseşte expresia in actele adoptate.(1) defineşte persoana juridică evidenţiind principalele elemente ale acesteia – organizaţia (structura organizatorică) proprie. organizaţia este structurarea colectivului de oameni astfel incat aceştia să se manifeste ca unul singur. In cazurile stabilite acestea sunt opozabile terţilor. administrator etc. capacitatea civilă şi procedurală. In timpul activităţii persoanei juridice organul suprem include in sine totalitatea asociaţilor. Numit convenţional organ suprem (adunarea asociaţilor. modul de gestionare a patrimoniului. patrimoniul distinct. Pentru aceasta dispoziţia alin. răspunderea. Noţiunea de persoana juridica (101)Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct si răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu. poate fi reclamant si parat in instanţa de judecata. Organul executiv este cel care manifestă in exterior voinţa persoanei juridice. statut). direcţie) sau unipersonal (director.) acesta este cel care decide cele mai importante probleme ce ţin de existenţa acestui subiect. obiectul de activitate. precum şi poate decide reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere. poate fi dependenta sau independenta de un anumit număr de membri. adunarea generală a membrilor. asociaţii. determină scopul. Persoana juridică este un subiect de drept creat de legiuitor prin ficţiune in scopul de a permite colectivelor de indivizi să se manifeste in raporturile juridice similar unei persoane fizice. sa-si asume obligaţii. poate avea scop lucrativ sau nelucrativ. hotărarile de modificare şi completare a acestora. Persoane juridice in a căror privinţa fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţa sant organizaţiile necomerciale. Organul suprem (mai numit şi principal) la fondare este totalitatea fondatorilor. 1. (103)In funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice.

Aceste organe au atribuţia de a supraveghea activitatea organului executiv in perioada dintre şedinţele organului principal.(1) din CC. . a burselor etc. Patrimoniu distinct. de a decide asupra unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul principal.183). depind de ea organizatoric. sau un auditor independent angajat special in acest scop. In unele cazuri organul principal poate delega şi atribuţia de desemnare şi revocare a organului executiv. consiliile instituţiilor financiare. fondurilor de investiţii. Reieşind din prevederile art. Aceste criterii au ca scopul de identifica subiectul respectiv dintre totalitatea de persoane ( art. In calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie. Astfel pot fi create organe reprezentative care se interpun intre organul principal şi cel executiv şi organe de control. Patrimoniul nu depinde de regimul juridic al bunurilor care intră in activ.121. Fundamentul răspunderii persoanei juridice il constituie patrimoniul acesteia. administrative. Participanţii la fondare fie că transmit cu titlul de aport la capitalul social. 128). care deşi sunt amplasate in alte localităţi ele sunt părţi componente ale acesteia. Reieşind din noţiunea legală in patrimoniu se conţine o parte activă şi o parte pasivă. In unele cazuri pentru obligaţiile persoanei juridice pot fi urmăriţi şi alte persoane (art. adică ansamblul de bunuri (lucruri şi drepturi) ale persoanei juridice. Unele persoane juridice au o structură organizatorică mai complicată.136) a fondatorilor pentru obligaţiile instituţiei (art. Răspunderea persoanei juridice este una materială independent de caracterul şi natura obligaţiei – civile.68). Pentru a avea calitatea de subiect şi a se manifesta in circuitul civil similar unui individ. In legătură cu aceasta au fost stabilite criteriile prin care o persoană juridică se individualizează. Organul de control controlează activitatea organului executiv şi raportează rezultatele acestuia organului suprem. juridic şi economic. consiliul de administraţie la intreprinderile de stat. inclusiv capacitate de avea drepturi şi obligaţii proprii (capacitate de folosinţă). Frecvent prin patrimoniu se inţelege numai latura activă. Inzestrarea iniţială a persoanei juridice cu patrimoniu este prerogativa fondatorilor. participă intr-un anumit mod la activitatea persoanei juridice. Toate bunurile incluse in activul patrimoniului pot fi urmărite pentru obligaţiile asumate. precum şi de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii prin fapte proprii (capacitate de exerciţiu).persoanei juridice. deşi arată că aceştia sunt sursa de formare a patrimoniului. făcandu-se posibil să fie văzută distinct de alte subiecte. taxă sau o altă contribuţie materială.284 alin. patrimoniul persoanei juridice reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic al persoanei juridice. Capacitatea. Mărimea patrimoniului poate fi diferită pentru fiecare persoană juridică şi depinde de valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit. Participanţii inzestrează persoana juridică cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri comune. de cenzori. 67 sediul). fie se obligă să transmită in viitor anumite valori sau să contribuie prin anumite activităţi la formarea patrimoniului. precum şi de eficienţa activităţii acesteia. Răspunderea. Ca universalitate juridică patrimoniul persoanei juridice este unic. fiscale sau penale. Ca exemplu ar servi răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv (art. In calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societăţile pe acţiuni şi cooperativele de producţie care au mai mult de 50 de acţionari sau membri. Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale). Prin patrimoniu se stabileşte legătura de dependenţă a persoanei juridice de voinţa participanţilor săi. Caracterul distinct al patrimoniului arată că acesta nu se confundă cu patrimoniul participanţilor la persoana juridică. insă valoarea şi lichiditatea acestora arată dinamica patrimoniului.66 denumirea persoanei juridice) şi de ai determina stabilimentul in spaţiu (art. persoanei juridice i s-a conferit capacitate civilă. a comanditaţilor pentru obligaţiile societăţii in comandită (art. cotizaţie.

De exemplu o societate in nume colectiv sau in comandită poate avea numărul de asociaţi minim de 2 persoane şi maxim de 20 de persoane. adică aceasta se va reorganiza sau lichida.179 CC) cooperativele de producţie şi cooperativele de intreprinzător. cooperativele de producţie pot avea cel puţin de 5 persoane. legea cu privire la contenciosul administrativ etc. Astfel de categorii de persoane juridice se consideră societăţile comerciale in nume colectiv şi in comandită./2002.5 din Legea nr. Capacitatea materială a persoanei juridice este determinată de prevederile art.2 alin. Dacă partidul sau o organizaţiei social politică nu confirmă numărul minim de membri stabilit prin art. precum şi scopul persoanei juridice. asociaţiile(sindicate. obţinerea in rezultatul acestora a unor beneficii şi impărţirea lor . In sensul acestei norme persoana juridică este organizată: (106)in mod corportativ sau dependentă de calitatea de membru.civ. art. partide). numărul de participanţi.18 din aceiaşi lege.87 din C. Posibilitatea fiecărui fondator de a influenţa activitatea persoanei juridice organizate in mod corporativ depinde de mărimea participaţiunii la capitalul social.cel puţin 5000 de membri.134 şi 143).(8) şi (9) din Legea nr.106-170 CC). Societatea in nume colectiv şi societatea in comandită in care au rămas un singur asociat se dizolvă dacă timp de 6 luni nu se reorganizează (v. La constituirea persoanei juridice dependentă de calitatea de membru nu are importanţă valoarea participării patrimoniale a fondatorului. Pentru a evidenţia sub toate aspectele capacitatea civilă a persoanei juridice legiuitorul a considerat necesar să evidenţieze. In cazul in care legea specială nu prevede consecinţele incălcării se aplică dispoziţiile art. La constituirea persoanei juridice in mod corporativ prioritate i se acordă criteriului material de participare la formarea patrimoniului persoanei juridice şi existenţei anumitor drepturi patrimoniale ale fondatorilor asupra persoanei juridice astfel constituire. intrepriderile de stat şi municipale (art. cooperative de producţie etc. Potrivit acestui criteriu legiuitorul leagă existenţa persoanei juridice de un anumit număr de participanţi (fondatori. 60 şi 61 din CC cat şi de dispoziţiile actelor legislative speciale care reglementează diverse forme de persoane juridice. Societăţile comerciale sunt constituite in scop de a desfăşura activitatea de intreprinzător.(2) stabileşte anumite criterii de clasificare a persoanelor juridice. Ca exemple de persoane juridice constituite in mod corporativ sunt societatea comercială pe acţiuni şi societatea cu răspunderea limitată. (107)persoana juridică poate fi dependentă de un anumit număr de persoane. Prevederi speciale sunt prevăzute şi pentru alte forme de persoane juridice. chiar in definiţie şi capacitatea civilă materială (aptitudinea de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii) şi capacitatea civilă procedurală (aptitudinea de a fi reclamant şi parat in instanţă). Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (art. societatea pe acţiuni de tip inchis poate avea cel mult de 50 de persoane. fiecăruia din aceştia revenindu-le cate un singur vot.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni. (108)Persoane juridice cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Ca criterii principale sunt evidenţiate unirea factorului material sau personal. manifestandu-şi astfel voinţa in raport cu alte subiecte. Capacitatea procesuală a persoanei juridice este prevăzută de Codul de procedură civilă.Datorită capacităţii atribuite prin lege persoana juridică participă in circuitul civil dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. membrului sau asociatului.121 şi 136 CC). partidele politice .718/1991 survin consecinţele indicate la art. Criteriul principal al acestei clasificări este scopul urmărit de fondatori sau asociaţii persoanei juridice.(art. Dacă intr-o societate pe acţiuni de tip inchis numărul de acţionari depăşeşte 50 de persoane survin obligaţiile stabilite la art. Alin. 2. asociaţi. Incălcarea dispoziţiilor legale cu privire la numărul de asociaţi au consecinţe diferite. membri).

/2002. Societăţile comerciale se constituie in formele stabilte de art. adică drepturi de creanţă. in intreprinderile de stat şi municipale fondatorii şi asociaţii ( numiţi participanţii) dispun de asemenea drepturi. 3.106 (2) din CC. nu pot pretinde la o cotă parte din patrimoniu in caz de retragere. persoanele juridice de drept public şi cooperativele de consum. plata unor cotizaţii.(2) CC. Principalele reglementări ce ţin de statutul juridic al persoanelor juridice străine sunt stabilite prin dispoziţiile art. membru sau acţionar al persoanei juridice.131. In unele persoane juridice (societatea in nume colectiv. fundaţiile etc. in comandită. excludere şi lichidare (art. Articolul 56. au posibilitatea. taxe sau altfel de contribuţii materiale. adică SNC. Persoanele juridice inregistrate in statele străine (persoane juridice străine) au aceleaşi drepturi ca şi persoanele juridice inregistrate in Republica Moldova (persoane juridice naţionale) dacă legea din Moldova nu stabileşte altfel.149. 139. 166 etc. cultele participanţii nu au drepturi patrimoniale asupra activelor persoanei juridice.). 152. legiuitorul a arătat că in societăţile comerciale. la randul lor pot fi divizate in drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. se inregistrează in Registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţilor şi se consideră persoană juridică naţională. Reglementări speciale se conţin şi in legi speciale.1596 – 1600 C. iar in caz de obţinere a unor venituri din activitatea lor acesta este destinat realizării scopului propus şi nu se imparte intre fondatori sau asociaţi. precum şi in cazul lichidării are dreptul la o parte din activele supuse repartizării (art. Ca urmare a acestor plăţi participantul obţine anumite drepturi asupra persoanei juridice. partidele. in anumite condiţii.(3) din articolul comentat legiuitorul determină legătura juridică dintre persoana juridică şi persoanele care au constituit-o sau care dobandesc ulterior calitatea de asociat. Intreprinderea cu investiţii străine se constituie in Republica Moldova in una din formele societăţilor comerciale stabilite la art. in cooperative.97).998/1992 privind investiţiile străine. Participanţii la societăţile comerciale care au cote de participare la capitalul social. SC. in condiţiile legii.).106 alin. să-l instrăineze prin acte intre vii sau pentru cauză de moarte. cu persoanele juridice ale Republicii Moldova. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine Persoanele juridice străine sant asimilate. precum şi să dispună intr-un alt mod de acest drept (art. Civ. Şi in această situaţie ei nu pot pretinde la o parte din veniturile organizaţiei nu pot cesiona calitatea de asociat. De exemplu . Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţiile necomerciale (asociaţiile. sindicatele. in special asociaţiile. drepturi care. Toţi participanţii la persoana juridică trebuie să contribuie la formarea patrimoniului acesteia prin facerea unor aporturi la capitalul social. instituţiile. Membrii organizaţiilor necomerciale. Prin alin. cooperative) asociatul poate să se retragă din societate cerand o cotă din activele acesteia. Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu „intreprinderea cu investiţii străine” reglementată prin Legea nr. SRL şi SA. Aceste persoane juridice se constituie in scopuri ideale.intre asociaţi cu titlu de dividend. Cota de participare acordă deţinătorului dreptul la o cotă din beneficiul supus repartizării intre asociaţi. Legislaţia pune anumite limite persoanelor juridice străine. Participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi patrimoniale asupra activelor acestora. Referindu-se la drepturile asupra patrimoniului (drepturi patrimoniale).96). Persoanele care constituie persoana juridică au posibilitatea de a participa la activitatea acesteia şi de a influenţa formarea voinţei ei prin exprimarea dreptului de vot.

Potrivit dispoziţiilor art. Pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea contractului acestea vor fi putea fi obligate să-şi onoreze . Unele persoane de drept public. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Tipurile de persoane juridice Persoanele juridice sant de drept public sau de drept privat care. in raporturile civile. persoanele juridice de drept public şi cele de drept privat in raporturile civile au drepturi şi obligaţii similare. un organ al acestuia.4 din Legea nr. indiferent de poziţia lor contractuală au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoanele private. cetăţenii care locuiesc in localitatea concretă. similar persoanelor de drept public. Persoanele juridice de drept public nu poate avea scop lucrativ. Această structură include o colectivitate determinată sau determinabilă de oameni: cetăţenii statului. Instituţiile financiare străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca Naţională a Moldovei art. Aceasta din urmă decide soarta lor prin hotărarile organelor reprezentative sau de către organele executive. Statul. partide.7 din Legea nr.persoanele juridice străine sunt limitate in dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă (art. iar statul de asemenea le poate delega exercitarea unor atribuţii de stat. Uniunea Notarilor. cooperativele şi alte persoane juridice sunt persoane juridice de drept privat. Dacă persoana juridică este constituită de persoane private in scopul de a promova interese particulare ale membrilor săi. organizaţiile necomerciale. In caz de incheiere a unor contracte de vanzare –cumpărare. deşi au ca participanţi persoane private ele urmăresc un scop general promovat şi susţinut de stat. Societăţile comerciale. Societăţile pe acţiuni din statele străine pot plasa acţiuni in RM numai cu respectarea dispoziţiilor art. prestări servicii etc. sant situate pe poziţii de egalitate. cum ar fi Camera de Comerţ şi Industrie.718/1991 in Republica Moldova nu se admite crearea partidelor şi altor organizaţii social politice ale statelor străine.550/1995. (110)Sursa principală a patrimoniului sunt bunurile din proprietatea colectivităţii. prin intermediul organului competent formează şi alte persoane juridice drept public. Potrivit dispoziţiei comentate.29 din Legea nr. Persoanele juridice sunt divizate in două categorii de drept public şi de drept privat. sau o persoană juridică formată de acestea. Astfel de persoane sunt Banca Naţională a Moldovei. arendă. cărora li se deleghează funcţii ale statului. sau unui cerc mai larg de persoane. Statul işi realizează capacitatea juridică prin intermediul organelor sale cărora le atribuie personalitate juridică. imprumut. aceasta este de drept privat. Ne referim in această situaţie la sindicate . Statul şi unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public(art.6.6 alin. Statul şi unităţile teritorial administrative.1308/1997).199/1998. organizaţii social politice şi altele de tipul acestora.(2) din Legea nr. Deşi unele persoane juridice de drept privat promovează un interes general. ele continuă să fie persoane juridice de drept privat. inseşi statul. Articolul 57. Această diviziune işi raţionamentul in interesul pe care il promovează aceste persoane. asociatului sau al fondatorului. (111)Scopul persoanei juridice este interesul general al colectivităţii. Uniunea Avocaţilor etc. precum şi subdiviziunile şi organizaţiile lor. Dacă persoana juridică reprezintă interesul general al unei colectivităţi (toţi cetăţenii statului sau a unei localităţi) aceasta este una de drept public.58 CC). Evidenţierea persoanelor juridice ca fiind de drept public trebuie de făcut după trei criterii: (109)Statutul juridic al membrului.

Organ executiv – este Guvernul. Acesta. Statul. cu excepţia cazurilor prevăzute expres. Aceştia la randul lor in comun formand Parlamentul organ cu atribuţii de legiferare al statului. unităţile administrativ teritoriale şi alte persoane juridice formate in modul stabilit de lege de către stat. acte care stabilesc modul de formare şi funcţionare a tuturor organelor statului şi determină comportamentul tuturor participanţilor la raporturile juridice. Parlamentul formează voinţa statului care işi găseşte expresia in actele legislative. Persoanele juridice de drept public (112)Statul si unităţile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. organele statului sau de unităţile administrativ teritoriale Acestora li se aplică normele ce privesc persoanele juridice reglementate de Codul civil. prin participarea la referendum şi la alegeri. persoanele juridice de drept public se pot infiinţa si altfel. 2 din Constituţie aparţine suveranitatea şi puterea in stat. persoane juridice organe de stat.(2). Structural statul are o organizare similară persoanei juridice avand un organ suprem. inclusiv incheie contracte semnand contractele civile in numele statului. Statul şi celelalte persoane juridice de drept public nu pot avea o poziţie privilegiată in raport cu cele de drept privat. se manifestă ca un singur subiect. gestionează patrimoniul statului.Reieşind din denumire şi conţinutul articolului comentat persoane juridice de drept public sunt statul. reprezintă statul in raporturi juridice. precum şi deleagă imputerniciri organelor de stat şi persoanelor cu funcţii de răspundere de a exercita anumite atribuţii şi de a incheia anumite contracte in numele statului. Deşi nici un act normativ nu determină clar structura organizatorică a statului aceasta poate fi evidenţiată prin prisma noţiunii de persoană juridică. In circuitul civil statul. in cazuri expres prevăzute de lege. in cazurile expres prevăzute de lege. fiind menţionat ca subiect distinct de drept. La alegeri poporul delegă puterea de stat care-i aparţine spre a fi exercitată persoanelor care intrunesc un anumit număr de voturi. in conformitate cu competenta lor. (113)Organele imputernicite sa exercite o parte din funcţiile (atribuţiile) Guvernului poseda personalitate juridica doar daca aceasta decurge din prevederile legii sau. Dispoziţiile actelor legislative sunt obligatorii pentru toţi participanţii la viaţa juridică – persoane fizice. potrivit Legii cu privire la Guvern organizează executarea actelor legislative. numiţi parlamentari. se manifestă in circuitul civil ca o persoană juridică de drept public. deşi reprezentat de un număr mare de organe.indirect prin reprezentaţii săi in organul legislativ. dacă contrariul nu rezultă din prevederile legilor speciale. Atribuţiile statului si ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercita in asemenea raporturi de organele acestora. inclusiv şi pentru organul emitent. (114)Prin derogare de la prevederile alin. 1.direct. . (115)Următoarele articole ale acestui capitol nu se aplica persoanelor juridice de drept public. căci in acest caz se pierde interesul acestora din urmă de a contracta. Articolul 58.obligaţia şi să plătească daune interese. un organ reprezentativ şi organe executiv. dobandind şi exercitand drepturi şi obligaţii in nume . din actele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. organele statului cărora prin lege le sunt atribuite statut de personalitate juridică. Poporul işi poate manifesta şi exprima unitar voinţa prin două modalităţi: . Organul suprem – este poporul (totalitatea cetăţenilor) căruia potrivit art.

Ca exemplu serveşte Camera licenţierii care potrivit dispoziţiilor art. al Băncii Naţionale. Au statut de Unităţi teritorial administrative localităţile care au statut de municipiu. Aceste Organe. insă nu fac parte din Guvern. decat in cazul in care la prevederile Codului fac trimitere actele normative ce reglementează statutul juridic al acestora. Aceasta stabileşte in art. Astfel de persoane juridice sunt: (116)Banca Naţională a Moldovei a cărui mod de constituire şi funcţionare este reglementat prin Legea nr. a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum nici al altor persoane juridice de drept public.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.107 din Constituţie (ministerele.Organele care exercită o parte din atribuţiile Guvernului sunt ministerele. (3) persoanele juridice de drept public pot fi infiinţate in modul stabilit de lege.1 că. Capacitatea juridică a UTA le exercită autorităţile administraţiei publice locale ale acestora. terţ etc. Prin legi speciale au fost fondate anumite persoane juridice care indeplinesc anumite funcţii ale statului. al UTA. Potrivit alin.451/2001 are statut de persoană juridică. (118)Curtea de conturi a fost constituită prin Legea nr. (4) stabileşte că dispoziţiile Codului civil privind peroanele juridice nu reglementează statutul juridic al statului. departamentele şi alte organe fondate de acestea. din contul statului şi pentru stat.192) ele totuşi trebuie privite ca persoane juridice de drept public.(2) din Legea nr. 3 alin. Persoane juridice de drept privat (120)Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar in una . prefectul sau Başcanul. Tot ce fac aceste organe fac in numele statului. Unităţile teritorial administrative deşi sunt expres numite şi ca subiecte distincte (art. acesta insă le este stabilit prin Regulamentele aprobate de Guvern. nu au scop propriu. CNVM este persoană juridică. Potrivit dispoziţiei comentate aceste organe au statut de persoană juridică numai dacă aceasta este stabilit in mod expres in lege. Unităţile administrativ teritoriale sunt raioanele. deşi avand personalitate juridică ele nu au patrimoniu propriu. (117)Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost constituită in baza Legii nr. departamentele etc. precum şi Unitatea administrativ teritorială Găgăuzia. In instanţa de judecată statul trebuie să fie ca un participant unic – parat. Articolul 59.propriu. contribuie la exercitarea puterii executive in stat. adică al Republicii Moldova. oraşele şi satele. Legea cu privire la Guvern nu atribuie ministerelor şi departamentelor statutul de persoană juridică. De aceia organele statului sunt o parte a unei persoane juridice şi nu persoane juridice de sinestătătoare. reclamant.312/1994 privind Curtea de conturi. BNM „este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament”. Această afirmaţie rezultă din articolul comentat şi art. iar autoritatea acesteia se extinde pe intreg teritoriu al Republicii Moldovei. In calitate de organ executiv al UTA este primarul. In această situaţie ministerul sau departamentul trebuie privit ca un organ al persoanei juridice şi nu ca subiect de sine-stătător. 764/2001 privind organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova potrivit căruia unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public. 3.7 din Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. şi nu au răspundere proprie. Personalitatea juridică a unor structuri ale Guvernului rezultă din dispoziţii legale. Curtea este organul suprem de control financiar in stat cu statut de persoană juridică şi care decide in mod autonom asupra programului său de activitate.) participand la relaţiile civile nu dobandesc drepturi şi obligaţii pentru sine ci pentru stat. (119)Alin. 2. Organele administraţiei publice centrale menţionate in art.

Organizaţiile necomerciale sunt: (125)organizaţiile obşteşti de apărare a drepturilor omului. (129)sindicatele constituite potrivit Legii sindicatelor nr. comercială.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti.718/1991. societăţi ştiinţifice. . cultural educative. 1. (128)cultele constituite potrivit Legii despre culte nr. intreprinderile de stat şi municipale (art. unele cooperative şi intreprinderile de stat şi municipale. divizandu-l după scopul urmărit de fondatorii acestora in: (123)persoane juridice cu scop lucrativ. asociaţi şi membri care işi propun un scop ideal. (131)cooperativele de consum. Fondatorii societăţilor comerciale la constituire pun in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activităţi de intreprinzător in scopul realizării şi distribuirii intre ei a beneficiilor. ii. cooperativele (art. contribuie la obţinerea profitului de către membrii săi. iii. (122)Prin alin. de femei. organizaţiile necomerciale (180 alin.179). invalizi. societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. de tineret. b) Persoanele juridice cu scop nelucrativ se constituie de către fondatori. economică. instituţii şi fundaţii.1129/2000.(2).din formele prevăzute de lege. (130)fundaţiile. (121)Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) si scop nelucrativ (necomercial). culturale şi de altă natură. societăţile comerciale (art. Potrivit Legii nr. 104 din CC. (127)partidele şi alte organizaţii social politice constituite potrivit Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice nr.73/2001 cooperativa de intreprinzător.(2) legiuitorul face cea mai importantă clasificare a persoanelor juridice de drept privat.. adică de a satisface aspiraţiile sociale. (124)persoane juridice cu scop nelucrativ (ideal).106 (2). a) Persoanele juridice cu scop lucrativ se constituie de fondatori in scopul de a desfăşura o activitate de intreprinzător (mai numită şi activitate lucrativă. Acestui scop corespund persoanele juridice constituite in forma societăţilor comerciale.979/1992.(1) dispune imperativ că persoanele juridice de drept privat se pot constitui doar in formele prevăzute de lege. Persoanele juridice cu scop nelucrativ mai sunt numite şi organizaţiile necomerciale. iv. care la randul său se constituie in forme de asociaţii. de antreprenoriat) a realiza beneficii şi a le impărţi intre ei. Potrivit Legii nr. Forme ale persoanelor juridice de drept privat sunt: i.Alin. cooperativa de producţie se constituie in scopul desfăşurării in comun a activităţii de producţie şi a altor activităţi economice. Societăţile comerciale pot avea forma de societate in nume colectiv. bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. ecologiste. Deşi majoritatea persoanelor juridice cu scop nelucrativ pot desfăşura activităţi economice pentru a realiza beneficii. sportive etc.1007/2002 privind cooperativele de producţie. profesionale. societate in comandită. constituite potrivit Legii nr. insă acest beneficiu nu poate fi distribuit cu titlu de dividend sau dobandă ci se va utiliza pentru realizarea scopului propus de către organizaţie.171). (126)uniunile de persoane juridice constituite potrivit art. de veterani. In calitate de persoane juridice cu scop lucrativ trebuie de considerat şi intreprinderile de stat şi municipale care se constituie in scopul desfăşurării unor activităţi de intreprinzător in domenii importante pentru stat şi unităţile administrativ teritoriale.

Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. intangibilitate. Generalitatea capacităţii rezultă din dispoziţiile art.Importanţa clasificării respective nu este de a determina care activităţi pot fi practicate de una sau altă categorie de persoane juridice. inalienabilitate. Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice (132)Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice se dobandeşte la data inregistrării de stat si incetează la data radierii ei din registrul de stat. inceputul şi sfarşitul capacităţii civile. iar in caz de lichidare a unei asemenea persoane juridice activele rămase se impart intre asociaţi conform art. (137)Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut de lege.(1) şi se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii fără a le enumăra limitativ sau a le evidenţia anumite criterii distinctive. Dacă persoana juridică este constituită in forma organizaţiei necomerciale membrii acesteia nu pot repartiza beneficiul in calitate de dividend. (135)Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Caracterul legalităţii arată că originea capacităţii civile se află in actele legislative. (134)Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege si de actul de constituire. Dispoziţiile legale determină conţinutul. Atat persoanele juridice cu scop lucrativ. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe .96. De exemplu. (136)Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităţi. chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire. activitatea in invăţămant. Unicitatea capacităţii civile arată că fiecare societate comercială are o singură capacitate. dacă este practicată in formă de societate comercială aceasta indică că fondatorii işi propun ca scop obţinerea de beneficii. a căror lista este stabilita de lege. Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă constă in faptul că aceasta nu poate fi limitată sau ingrădită decat in cazurile şi condiţiile stabilite de lege. b) aptitudinea – de a avea obligaţii. 1. (133)Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege. Articolul 60. legalitate şi unicitate. adică in lege. Caracterul inalienabilităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a instrăinării sau refuzului in total sau in parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinţă. doar in baza unui permis special (licenţa). cat şi cele cu scopuri ideale pot practica unele şi aceleaşi activităţi.97). Capacitatea de folosinţă a societăţi comerciale se caracterizează prin generalitate.(1) şi 61 alin. precum nici nu pot fi repartizate actele in cazul lichidării (art. Altfel se poate spune că capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăţii comerciale de a avea drepturi. Ele sant asimilate persoanelor juridice de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil. fondatorii pot impărţi beneficiul realizat in calitate de dividend. Ca efect la sfarşitul exerciţiului financiar. Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenţa apare in momentul obţinerii ei sau in momentul indicat in ea si incetează o data cu expirarea licenţei daca legea nu prevede altfel. dobandită la data inregistrării de stat şi care există atata timp cat aceasta „trăieşte”.60 alin. specialitate.

dar fiind permise numai intreprinderilor de stat. Printre acestea am califica infracţiunile privind traficul de fiinţe umane. Compararea de exemplu a societăţilor comerciale cu persoanele juridice cu scop nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală. Din dispoziţia alin. b) determinate de scopul pentru care a fost constituită. Ca exemplu pot servi obligaţia de inregistrare in calitate de contribuabil la inspectoratul fiscal teritorial. naţionalitate. rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăţile comerciale şi cooperative. Ultima este considerată ca fiind o capacitate universală. Inceputul capacităţii de folosinţă. Persoana juridică dobandeşte capacitatea de folosinţă concomitent cu calitatea de persoană juridică. adică de la data inregistrării şi inlcuderea in Registrul de stat respectiv (art. poate solicita inregistrarea drepturilor dobandite in procesul de constituire. Capacitatea declarată la alin. Activităţile interzise sunt acele pentru care există sancţiuni penale sau administrative. Societatea pe acţiuni este obligată să-şi inregistreze acţiunile emise la fondarea societăţii.capacităţi. Caracterul specialităţii scopul de a diferenţia capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale de cea a persoanei fizice. O serie de activităţi nu sunt interzise. permiţanduli-se să desfăşoare orice activitate economică aducătoare de profit care consideră necesar. origine etnică. sclavia. Capacitatea de folosinţă incetează la data radierii acesteia din Registrul de stat. Acest caracter insă nu impiedică de a grupa drepturile şi obligaţiile care fac parte din conţinutul capacităţii după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept. adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă. poate să depună actele pentru a i se elibera licenţa. munca forţată. Dobandirea personalităţii juridice impune şi unele obligaţii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. comercializarea mărfurilor de proastă calitate etc. 2. să desfăşoare activitatea in limitele concurenţei loiale etc. precum şi să săvarşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. religie. dobandeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi embleme. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese judiciare de anulare a actelor incheiate de către persoana juridică. sex. Excepţia de la această regulă este stabilită prin art. Reieşind din dispoziţiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializată in raport cu capacitatea persoanei fizice. 100 CC potrivit căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanţa redeschide procedura de lichidare. adică de aceia că persoana juridică nu poate avea drepturile persoanei fizice. precum nici nu impiedică de a delimita capacitatea de folosinţă de cea de exerciţiu.. socială sau apartenenţă politică. Radierea se face potrivit art. operaţiuni cu mijloace băneşti dobandite pe cale ilegală. evidenţiind trei limite a capacităţii: a) determinate de natura de subiect abstract. şi c) determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte. poate să desfăşoare activităţi nelicenţiate. să ţină Registrul acţionarilor. stabilindu-se că toate actele incheiate de organul executiv in limitele legii obligă persoana juridică in toate cazurile.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte o capacitate universală de folosinţă. Doctrina a privit specialitatea ca o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. Dovadă a inregistrării de stat serveşte certificatul de inregistrare eliberat de organul de stat care efectuează inregistrarea. fără a fi obligat ca aceste activităţi să fie indicate expres in actele de constituire. cu excepţia celor interzise de lege. Nu intră in categoria activităţilor interzise activităţile desfăşurate in baza licenţei sau altei autorizaţii de stat. Deşi actul constitutiv este legea persoanei . Numai după inregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de decontări intr-o bancă comercială. activitatea mercenarilor. să ţină evidenţa contabilă. 99 CC după ce s-a incheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate toate actele necesare.63 CC). să efectueze plăţile numai prin operaţiuni bancare. dar aceasta este restransă la acţiunile legate de incasarea valorilor patrimoniale de la terţi şi repartizarea acestora intre asociaţi sau după caz intre terţi.

adică incheie contracte de vinzare cumpărare. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este limitată dacă impotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. Persoana juridică de drept public pentru indeplinirea atribuţiilor stabilite de lege au necesitate de a procura anumite bunuri materiale. inclusiv pe contul bancar al societăţii etc. Dacă directorul neglijand interdicţia din actul constitutiv incheie actul juridic. lucrări. Licenţa se eliberează contra plată. trebuie să procure cele mai diverse mărfuri. statul pentru asigurarea bunei sale funcţionări de asigura procesul de invăţămant de stat. de arendă. aceasta putind desfăşura numai activităţi permise de lege şi actul de constituire. Autoritatea publică principală care eliberează licenţe este Camera de licenţiere. cum ar fi procurarea şi vinzarea de imobile. interdicţiile sau sechestrul pus pe bunurile materiale. mobilă şi terminand cu medicamente. In cazul suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind decizia de suspendare nu este anulată. Nu trebuie de privit ca o limitare a capacităţii persoanei juridice interdicţiile puse persoanei care ocupă funcţia de administrator al persoanei juridice. (5) stabileşte obligaţia persoanei juridice de a desfăşura unele activităţi numai după ce a fost obţinută autorizaţia necesară de la organul de stat competent. cu ţigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de pasageri. persoana juridică cit şi persoanele cu funcţii de răspundere a acestora pot fi sancţionate.2001. Alin. servicii etc. Dacă licenţa este retrasă. persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind nu obţine o altă licenţă. Persoana juridică care are calitatea de debitor. de prestări servicii. Incepind cu rechizitele de birou. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. acestea se procură din reţeaua comercială internaţională sau naţională. dacă asociaţia respectivă are club al membrilor săi.juridice. capacitatea de apărare şi securitate a sa. fondatorilor) acestora. in termen de 15 zile de la adresare. Agenţia Naţională pentru Reglementare in Energetică. ci numai organelor şi participanţilor (asociaţilor. Limitarea capacităţii persoanei juridice are lor atunci cind prin actele autorităţilor publice sau a instanţelor de judecată se stabileşte anumite ingrădiri. Sunt competente de a elibera licenţe in domenii speciale Banca Naţională. 4. ar putea edita lucrările ştiinţifice ale membrilor săi şi să le realizeze. acesta este perfect valabil. 5. 6. insă ele nu ar putea să facă comerţ cu băuturi spirtoase. Limitarea capacităţii de folosinţă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenţei. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată. 8 din Legea licenţierii unor genuri de activitate nr.07. insă toate acţiunile cu bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităţii realizand voinţa creditorilor. Dar dacă in rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se adreseze către director pentru a fi despăgubită. 451/30. Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenţă la obiectul respectării cerinţelor legale de desfăşurare a activităţii autorizate. asigurarea populaţiei cu servicii medicale. . de concesiune. In legătură cu aceasta ele săvirşesc acte civile. tehnică de calcul. Totodată. şi in cazul depistării unor incălcări pot suspenda acţiunea licenţei sau după caz chiar pot retrage licenţa. formal işi păstrează personalitatea juridică. 3. De exemplu o asociaţie a arhitecţilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice. armament. Astfel. La incheierea şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană juridică de drept privat. dacă aceasta se face pentru propria necesitate. Lista activităţilor supuse autorizării este stabilită de art. Aceasta priveşte şi alte activităţi. autorităţile publice locale etc. de produse petroliere. limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse terţilor. Pentru desfăşurarea activităţii supuse licenţierii fără licenţă. iar acolo funcţionează un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranţă că acolo s-ar putea vinde şi băuturi spirtoase şi ţigări avind pentru aceasta autorizaţiile respective. imobile etc.

Fiind un subiect artificial. Societatea comercială se deosebeşte nu numai prin propriile atribute de identitate şi patrimoniu distinct dar şi prin aptitudinea de a manifesta o voinţă de sinestătătoare. Art. b) aptitudinea – de a asuma şi a indeplini obligaţii prin propriile acţiuni. in principiu. Voinţele participanţilor persoanei juridice. devin o voinţă colectivă. in numele şi pe seama persoanei juridice. in raporturile cu terţii. Organul executiv desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta in cazul in care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv.Articolul 61. prin lege sau prin actul de constituire. individual sau colectiv. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice (138)Persoana juridica işi exercită. voinţa persoanei juridice se realizează prin voinţa celor ce o compun. (139)Au calitatea de administrator persoanele fizice care. 2.70 alin. insă. (141)In cazul in care organul executiv nu este desemnat. Ea exprimă a) aptitudinea sau posibilitatea . nu se reduce la simpla lor insumare. cu discernămant şi voinţă. direcţie). La baza formării acestei voinţe stă principiul majorităţii. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de folosinţă. Pentru exprimarea voinţei persoanei juridice pe unele chestiuni. Spre deosebire de persoana fizică care este dotată de la natură. Au calitatea de administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite in modul stabilit de lege sau de actul constitutiv. exprimate in cadrul adunării generale. persoana juridică nu are .1204 cu . Deci spre deosebire de capacitatea de folosinţă care este o aptitudine de a avea. Persoana juridică este un subiect distinct de persoanele care o compun şi se manifestă in circuitul civil prin intermediul organelor sale. Dacă calitatea de administrator o au mai multor persoane (comitet de conducere. generată de voturile asociaţilor. de exemplu in societăţile comerciale pe persoane se cere acordul tuturor asociaţilor. persoana juridică işi manifestă voinţa in exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin organul său executiv.6 alin. administratorii au imputerniciri egale privind administrarea şi reprezentarea societăţii. de la o anumită varstă. constituiţi in adunarea generală. participanţii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia. sint desemnate să acţioneze. In lipsa unor prevederi exprese. Administratorul este organ al persoanei juridice. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobandi drepturi şi a exercita obligaţii prin actele proprii. in societăţile comerciale pe capitaluri se cere o majoritate simplă. capacitatea de exerciţiu este o aptitudine de a exercita. In cadrul societăţilor comerciale. Potrivit art. 1. adică de la data inregistrării de stat. actul constitutiv trebuie să prevadă modul in care acestea acţionează. Aceasta. Calitatea de administrator o poate avea una sau mai multe persoane fizice care dispun de capacitatea deplină de exerciţiu.de a dobandi şi exercita drepturi prin propriile acţiuni.(6)-(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni calitatea de administrator o poate avea şi o persoană juridică. in mod firesc discernămant şi nici o voinţă proprie.(3) Legea nr. care constituie voinţa persoanei juridice. Formarea voinţei societăţii comerciale diferă de la o formă la alta. o majoritate absolută sau o majoritate calificată. ci este o calitate nouă. In ipoteza in care persoana juridică a fost inregistrată dar nu are organ executiv rezultă că aceasta are capacitate de exerciţiu. (140)Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sint supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. de la data constituirii. drepturile şi işi execută obligaţiile prin administrator. insă nu o poate realiza.

Actele de constituire ale persoanei juridice . dar trebuie de făcut intr-o modalitate ordonată. In caz de pluralitate de candidaţi.88. persoana juridică prin hotărarea organului său suprem. guvernatorului etc. şi in acest caz relaţiile dintre aceştia vor fi carmuite de prevederile codului muncii. Managerul persoană juridică pentru a exercita funcţia de administrator numeşte o persoană fizică şi aceasta fiind reprezentant a administratorului – persoană juridică săvarşeşte actele necesare in numele persoanei juridice pe care o administrează. atunci relaţiile dintre ele se reglementează prin dispoziţiile contractului de mandat. dacă in virtutea unor circumstanţe administratorul nu este desemnat. şi transmiterea imputernicirilor către cel sine. preşedintelui. membrii. precum şi refuzul acestuia de la funcţia deţinută. Excepţie face persoanele juridice de drept public a căror desemnare se face prin acte ale autorităţilor publice. abuzul de serviciu etc. acţionarii etc. Retragerea sau renunţarea de la funcţia de administrator este posibilă. Cererea de desemnare a administratorului o poate inainta participanţii (asociaţii. Interdicţii sunt stabilite prin Constituţie sau prin legi speciale şi ele privesc deputaţii. Contractul dintre persoana juridică şi administrator poate fi un contract de muncă. Articolul 62. Dacă administratorul este revocat din funcţie. Funcţia de administrator o poate exercita şi altă persoană imputernicită prin lege sau act constitutiv. acesta poate fi desemnat de instanţa de judecată. Dar şi in acest caz. Instanţa va numi administratorul conducandu-se prin analogie de prevederile art. Prin hotărare judecătorească poate fi interzisă ocuparea funcţiei de administrator in temeiul Legii cu privire la insolvabilitate. comanditatul din societatea in comandită. managerului – şef. Nu poate avea calitatea de administrator a persoanei juridice persoanele cărora le este interzis prin lege sau prin hotărare judecătorească să ocupe posturi cu funcţii in persoanele juridice. directorului general. procurorii. judecătorii. Astfel. etc. In lipsa unor prevederi legale.privire la fondurile de investiţii prevede că managerul fondului de investiţii poate să fie numai persoană juridică – participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare. Dacă organul suprem al persoanei juridice a desemnat administratorul atunci acesta va depune o cerere prin care se va solicita revocarea acestuia din funcţie. Administratorul la randul său tot este indreptăţit să renunţe oricand la atribuţiile sale. abuzurile la emiterea titlurilor de valoare. Preşedintele Republicii Moldova. Astfel de circumstanţe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărarii de desemnare. Administratorul numit de instanţă va avea aceleaşi atribuţii ca şi administratorul desemnat de organul suprem. Prin dispoziţia alin. atribuţiile de reprezentare pe care le are de regulă administratorul sunt supuse regulilor mandatului. Numele administratorului se inscrie in registrul de stat in care se inmatriculează persoana juridică. primarului. 4.) sau creditorii acesteia. luarea de mită. prin decizia consiliului. (3) se stabileşte că dacă prin actele constitutive sau prin contractul incheiat intre persoana juridică şi administratorul nu se stabileşte altfel. inşelarea clienţilor. spălarea banilor. sau dacă legea şi actul de constituire permite. Ca exemplu poate servi asociatul societăţii in nume colectiv. de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul incheiat cu acesta. sau el insuşi refuză de la aceasta. Calitatea de administrator a persoanei juridice o are persoana fizică care ocupă funcţia directorului. membrii Guvernului. modul de transmitere a funcţiei şi afacerilor gestionate trebuie să fie reglementate de actele constitutive ale persoanei juridice. Prin alin. 3. precum şi in caz de condamnare pentru incălcarea regulilor de creditare. Candidatura administratorului o va numi persoana care s-a adresat. modul de revocare a administratorului. inclusiv cei de la Curtea Constituţională. instanţa va decide in favoarea celui cu calităţi profesionale mai inalte.(4) se stabileşte că. poate oricand retrage administratorului imputernicirea de reprezentare. calitatea de administrator trece la altă persoană numai după inscrierea datelor de identificare acestuia in registru de stat.

35 din Legea nr. sau doar in baza statutului.(1) şi art. Actul de constituire nu poate acorda mai multe drepturi decat legea. iar statutul se aproba de către fondatorii (membrii) ei. fie numai statutul. Pentru ca societatea comercială să dobandească personalitate juridică actul de constituire trebuie intocmit in formă autentică.108 stabileşte constituirea societăţilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. fie ambele şi contractul de constituire şi statutul. modul de administrare a activităţii si alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. Persoanele juridice de drept public. (143)Contractul de constituire a persoanei juridice se incheie. iar celor cu răspundere limitată şi pe acţiuni in baza a două acte . societatea pe acţiuni poate fi constituită la dorinţa fondatorilor. fie potrivit art. este persoana juridică cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Potrivit art. fie numai contractul de constituire. Denumirea diferită a actului de constituire depinde de forma de organizare a acesteia.(142)Persoana juridica activează in baza contractului de constituire sau in baza contractului de constituire si a statutului.15 din Legea nr. Spre deosebire de legislaţia anterioară care stabilea constituirea societăţii comerciale in nume colectiv şi societăţii in comandită numai in baza unui contract de constituire. In calitate de act de constituire poate fi. 1. in care va acţiona aceasta ca subiect de drept. (144)Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie sa conţină denumirea si sediul ei.1007/2002 cu privire la cooperativa de producţie actul constitutiv al cooperativei de producţie este statutul. De aceia prin actul de constituire se stabileşte mai intai obligaţiile pe care fondatorii şi-i asumă unul faţă de altul in legătură cu formarea patrimoniului şi apoi se determină modul de colaborare dintre aceştia in legătură cu funcţionarea societăţii. deoarece pentru a realiza scopul pe care şi-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale importante care aceştia trebuie să le transmită. Codul civil prin art. Persoana juridica constituita de către un singur fondator activează in baza statutului aprobat de acesta. Actul constitutiv trebuie să corespundă condiţiilor stabilite de lege şi să aibă un conţinut predeterminat de dispoziţiile legale. dacă in calitate de semnatari apar mai multe persoane. Potrivit art. fie potrivit dispoziţiilor art. 32-33. In acest caz. şi care circumscrie limitele. .157 numai prin actul de constituire. Actul de constituire este documentul in care se materializează voinţa fondatorului (fondatorilor) care decide infiinţarea persoanei juridice. In actele de constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul si scopurile activităţii ei.Persoana juridică i-a naştere in baza actului de constituire. Persoanele juridice cu scop lucrativ.1134/1997 prin contract de constituire şi statut. atunci cand apare un singur fondator sau un contract de societate. Actul de constituire conţine asemenea clauze incat acoperă toate prevederile care se includeau anterior in contractul de constituire şi in statut. Spre deosebire de celelalte forme. Actul de constituire a societăţii comerciale este in esenţă un act juridic unilateral. iar in cazurile prevăzute de lege.107 alin. Legiuitorul a stabilit condiţii mai rigide pentru societăţile comerciale. 73/2001 documentele de constituire a cooperativei de intreprinzător sunt contractul de constituire şi statutul.contract de constituire şi statut. termenul de act de constituire trebuie considerat echivalent termenului de documente de constituire. si persoanele juridice de drept privat cu scop nelucrativ activează in baza normelor generale cu privire la organizaţiile de tipul respectiv.7 din Legea nr.

Forma autentică a actului de constituire se cere numai pentru fundaţii şi instituţii private. nerespectarea căreia. Dacă o persoană juridică se constituie de o singură persoană fizică sau juridică acesta trebuie să intocmească un singur act de constituire. iar in unele cazuri trebuie de autentificat notarial. Asemănător persoanelor de drept public prin cod se admite că. Totodată. Alin.cadru al satului (comunei) oraşului.1505/2000 privind asociaţiile de economii şi imprumut al cetăţenilor prevede că „documentele de constituire a asociaţiei sunt procesul – verbal al adunării de constituire şi statutul”. sau in legile speciale care reglementează specificul diferitor forme de persoane juridice. Dispoziţii similare sunt incluse şi in pct.122.12 din Legea nr. De asemenea acestea trebuie să prevadă modul de administrare a persoanei juridice.432/1995. Prin legi speciale sunt reglementate activitatea Băncii Naţionale. societăţile pe acţiuni. Aceiaşi concluzie rezultă din Legea sindicatelor nr.10-11 stabileşte că fundaţia se constituie prin act de constituire şi statut. In calitate de lege am considera că este legea cu privire la statutul . Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie să fie intocmit in formă scrisă şi să fie semnat de toţi fondatorii. Reieşind din dispoziţiile Legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr. in viitor. Persoanele juridice fără scop lucrativ.2 din Legea nr.a).110 (2) lit. Astfel de persoane juridice pot fi societăţile cu răspundere limitată. din Legea cooperaţiei de consum nr. admiţandu-se situaţia că acestea să funcţioneze in baza unei legi cadru sau a unei legi speciale.146/1994 cu privire la intreprinderea de stat Documentele de constituire a intreprinderii sunt decizia fondatorului şi statutul.108 prevede clauzele generale care trebuie să le includă actul de constituire a societăţii comerciale indiferent de formă. Aceste dispoziţii transformă actul de constituire intr-un act solemn.(3) stabileşte principalele clauze ale actului constitutiv. Codul prevede că prin legi speciale se poate stabili că persoanele juridice de drept public pot activa fără un act constitutiv individual. Potrivit art. fundaţiile instituţiile etc. Forma autentică este necesară fundaţiei şi instituţiei private.107 alin.1129/2000. dacă legea nu stabileşte altfel. Contractul de constituire a altor persoane juridice decat cele menţionate pot fi incheiate in formă scrisă sub semnătură privată. Celelalte clauze din actul de constituire sunt precizate in dispoziţiile altor articole din prezentul cod. iar art. şi unele organizaţiile necomerciale ar putea să activeze in baza unei legi cadru fără a avea un act constitutiv individual.15 din Legea patronatelor prevede că patronatul se constituie prin decizia de infiinţare şi statut. Curtea de conturi. adică denumirea şi sediul.60-61 şi 63 potrivit cărora capacitatea civilă a persoane juridice apar de la data inregistrării de stat. Astfel actul de constituire trebuie să conţină principalele clauze prin care se identifică o persoană juridică intre participanţii circuitului civil şi in spaţiu a acesteia.(1) autentificat notarial. Comparativ cu societăţile comerciale cerinţele faţă de persoanelor juridice cu scop nelucrativ cerinţele sunt mai liberale. art. Art. 2. Legea cu privire la fundaţii in art.Potrivit art. Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 146. Prin această Lege se stabileşte că statutul satului sau oraşului este aprobat de consiliul local şi inregistrat in organul executiv al autorităţii administraţiei publice ierarhic superioare.9 din Regulamentul – Model al intreprinderii municipale. Art. 3.) duce la nulitatea societăţii (art. 157 prevede clauzele particulare care trebuie să le cuprindă actul de constituire a formei concrete de societate comercială.1252/2000. 137. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să fie scris in limba romană şi potrivit art. Astfel.186 organizaţiile necomerciale acţionează in baza statutului .837/1996 asociaţiile obşteşti au ca act de constituire statutul. . municipiului nr. adoptarea unei asemenea legi ar solicita şi modificarea art.

192/1998 „in termen de 2 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi Comisia de Stat pentru Piaţa Hartiilor de Valoare se reorganizează in Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare”. de constituire a persoanei juridice sau faptul ca actul de constituire nu este in conformitate cu legea atrage refuzul inregistrării de stat a persoanei juridice. dar care ţine de realizarea scopului propus prin normele statutare. fiind accesibile oricărei persoane.1103/2000 a fost fondată Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei şi a fost aprobat Regulamentul acesteia. Potrivit art. inclusiv activitate de intreprinzător (art. (147)Persoana juridica este pasibila de inregistrare de stat in modul prevăzut de lege. Inregistrarea de stat a persoanei juridice (145)Persoana juridica se considera constituita in momentul inregistrării ei de stat. 17 din Legea nr. 1. persoana lezată se poate adresa in instanţă pentru ca ultima prin act judecătoresc să oblige organul de a inregistra persoana juridică. Numai dacă organul de inregistrare refuză inregistrarea din motive neintemeiate. Nu se admite refuzul inregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice. sau funcţionarul public competent şi inmatricularea datelor de identitate şi a altora stabilite de lege in registrul de stat.Prin această dispoziţie legiuitorul stabileşte regula. (146)Persoana juridica de drept public se considera constituita in momentul intrării in vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul ori statutul ei sau in momentul indicat in act. (148)Incălcarea modului. 2. Inregistrarea persoanelor juridice in Republica Moldova se face prin act administrativ. (149)Persoana juridica este supusa reinregistrării de stat doar in cazurile prevăzute de lege.Organizaţiile necomerciale sunt obligate să prevadă in actul de constituire obiectul de activitate şi scopul care şi-l propune la fondare. Persoanele juridice de drept public nu sunt supuse inregistrării de stat. prevăzut de lege. Articolul 63.188). Banca Naţională a Moldovei a fost infiinţată in concordanţă cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr..122/1991 prin reorganizarea Băncii republicane din Moldova. Datele inregistrării de stat se inscriu in registrul de stat. In cazul cand pe parcursul activităţii organizaţia necomercială işi modifică obiectul sau scopul ea trebuie să facă aceasta prin modificarea actului de constituire. Potrivit art.764/2001 formarea unităţilor administrativ – teritoriale se efectuează de Parlament şi statutul de persoană juridică este dobandit la data indicată in actul adoptat de acesta. Persoana juridică ca subiect al raporturilor juridice i-a naştere din momentul adoptării hotărarii de inregistrare de către organul de stat. Prin Legea cu privire la protecţia concurenţei nr. 3. Ele se consideră infiinţate şi dobandesc capacitate la data intrării in vigoare a actului normativ prin care acestea se fondează sau la altă dată indicată in acesta. Din acelaşi moment aceasta dobandeşte şi capacitate juridică. potrivit căreia toate persoanele juridice de drept privat nu există pană la inregistrare. In fond prin art.187 se prevede că astfel de organizaţii pot desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege.32 din Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. Deşi procedura de inregistrare a persoanelor juridice cu scop lucrativ este distinctă de cea a persoanelor juridice cu nelucrativ totuşi de această . Similar acestora se creează şi alte persoane juridice de drept public. Modul de inregistrare a persoanelor juridice de drept privat se stabileşte de acte normative speciale.

4. uniunile de intrepinderi.1265/2001 se stipulează expres că Camera este obligată să elibereze extrase din Registrul de stat in termen de 3 zile de la solicitare. mărimea capitalului social). Fiecare din organele menţionate sunt imputernicite cu atribuţii de inregistrare şi sunt obligate să ţină registrul persoanelor juridice pe care le inregistrează.11 din Legea nr. obiectul principal de activitate. Inregistrarea la Camera Inregistrării de stat se efectuiază cu respectarea dispoziţiilor Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr. indicandu-se in mod obligatoriu datele principale de identitate ale acesteia (denumirea completă şi abreviată. organizaţii şi partide politice. scopul. numele fondatorilor precum şi alte date stabilite de legile speciale sau care le solicită fondatorii.1129/2000 se inregistrează sindicatele. obiectul de activitate. potrivit art.979/1992 şi se exercită de Serviciul de Stat pentru problemele cultelor. Serviciul de stat pentru problemele cultelor ţine registrul cultelor. De exemplu. Dacă se adoptă hotărarea de inregistrare. in Legea nr. Dispoziţia alin. 1719 din Legea nr. iar la cererea acestuia sau a fondatorilor extrase din Registru. potrivit art. Ministerul Justiţiei ţine registrul asociaţilor obşteşti. De exemplu: (150)Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale inregistrează intreprinderile (societăţile comerciale. cooperativele de producţie şi de intreprinzător. patronate.718/1991 se ţine registrul de stat şi se inregistrează partidele şi organizaţiile social politice. sediul. Potrivit art. potrivit art. persoanele care o vor gestiona şi reprezenta. iar acesta timp de 15 zile adoptă decizie de inregistrare sau de respingere a cererii de inregistrare. Pentru a inregistra o persoană juridică la Camera Inregistrării de Stat oficiului teritorial al acesteia sau inseşi Camerei trebuie să i se prezinte actele stipulate de art.incălcare modului de constituire a persoanei juridice sau dacă actul de constituire nu corespunde cerinţelor stabilite in lege.976/2000 se ţine registrul şi se inregistrează patronatele.837/1996 se ţine registrul de stat şi se inregistrează asociaţiile obşteşti. In registre se inscriu principalele date privind persoana juridică inregistrată.10 din Legea nr. a partidelor politice. (152)Modul de inregistrare a cultelor este reglementat de legea despre Culte nr. sediul. Astfel de date pe langă numărul de inregistrare şi data inregistrării in registrul se inscrie denumirea. asociaţiile de locatari. Ţinerea registrelor de stat şi inregistrarea unor categorii de organizaţii necomerciale se execută de Ministerul Justiţiei: Astfel.19-25 a Legii nr. Ca dovadă a inregistrării de stat Camera eliberează managerului principal certificatul de inregistrare de modelul stabilit. asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor.(4) din articolul comentat stabileşte temeiurile generale de refuz a inregistrării de stat a persoanei juridice. iar pentru unele şi capitalul social.). 1265/2000 a altor acte normative care reglementează statutul juridic al subiectelor supuse inregistrării. Datele incluse in Registrul de stat in care sunt inregistrate persoanele juridice sunt accesibile tuturor persoanelor interesate. sindicate etc. fundaţii.22 din Legea nr.1265/2000.14 din Legea menţionată cultele in Republica Moldova se inregistrează prin procedura de recunoaştere a acestora. cu condiţia că au fost prezentate actele prevăzute de lege.15 din Legea nr. potrivit art. instituţii. intreprinderile de stat şi municipale) şi organizaţiile (cooperativele de consum. datele de identitate ale managerului principal şi al fondatorilor. .divizare nu este atat de dură. Codul civil stabileşte două temeiuri de refuz . persoana juridică se inscrie in Registrul de stat sub un anumit număr. (151)Secţia organizaţii neguvernamentale şi partide politice a Ministerului Justiţiei inregistrează asocaţii obşteşti. De exemplu Camera inregistrării de stat ţine registrul de stat al intreprinderilor. precum şi alte date care le cere legea sau fondatorii.581/1999 se ţine registrul organizaţiilor necomerciale şi se inregistrează fundaţiile etc. potrivit art.

Cu adevărat prin inregistrare se urmăreşte un triplu scop: . De cel de-al doilea temei de respingere a inregistrării Organul de stat poate face uz atunci cand actul de constituire nu conţine prevederile indicate in lege pentru forma persoanei juridice. Publicitatea registrelor de stat ale persoanelor juridice (153)Pană in momentul in care faptul nu a fost inscris in registrul de stat al persoanelor juridice si nu a fost făcut public. Un motiv pentru respingerea inregistrării ar servi nevărsarea minimului de capital social stabilit la art. Semnatarii acestor acte pot cere unul altuia indeplinirea obligaţiilor asumate. terţul trebuie sa-l recunoască in raport cu sine. In Registrul de stat se inscrie cu preferinţă următoarele date : . In caz de conflicte intre actele constitutive deţinute de organul de stat şi cele ce se află la persoana juridică şi la membrii acesteia.denumirea persoanei juridice. aceste modificări obţin putere juridică şi pot fi utilizate in raport cu terţii de la data cand acestea au fost inregistrate de către organul de stat. .(3) dacă se cere inregistrarea societăţii comerciale. nepetrecerea adunării constitutive la societatea pe acţiuni. Deoarece registrul intreprinderilor este public. Un asemenea scop il urmăreşte inregistrarea de stat. independent dacă acestea au fost sau nu inregistrate. persoana in al cărei interes faptul trebuia inregistrat nu poate sa-l opună terţilor. sau să fie accesibile acestora.113 alin. inregistrarea asigură publicitatea cu privire la persoana juridică. Informaţia conţinută in Registru precum şi in actele constitutive deţinute la organul de inregistrare se prezumă a fi veridică. Articolul 64.Prin incălcarea modului de constituire se inţelege nerespectarea de către fondatori a unor cerinţe sau neefectuarea unor operaţiuni stabilite de lege pentru constituirea persoanei juridice. prioritatea are cel dintai. conţine unele prevederi care contravin legii.inregistrarea marchează „naşterea” societăţii ca persoană juridică. Prin alte norme inclusiv cele din legile speciale se pot stabili şi alte temeiuri de refuz al inregisrării de stat. 1. adică este accesibil terţilor şi oricine este interesat poate să-l consulte şi nu poate invoca necunoaşterea informaţiei deţinute acolo. . (155)In cazul in care faptul care trebuia inregistrat a fost făcut public in mod greşit. Va fi respinsă inregistrarea persoanei juridice dacă există o altă persoană juridică cu aceiaşi denumire. Nu va fi inregistrat un partid politic dacă nu va avea cel puţin 5000 de membri domiciliaţi in cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul doi. Insă pentru a le face opozabile terţilor este necesar de a le face cunoscute (publice) terţilor.inregistrarea permite statului să supravegheze activitatea persoanelor juridice in vederea respectării legislaţiei. nu sau semnat numărul necesar de fondatori (membri) sau nu au fost indeplinite alte condiţii. pană la proba contrarie. (154)Daca faptul este inregistrat si făcut public. Actele de constituire a persoanelor juridice şi sunt opozabile semnatarilor acestora de la data semnării lor. Publicitatea are importanţă pentru terţii care vor să intre in relaţii cu persoana juridică. cu excepţia cazului cand terţul ştia sau trebuia sa ştie despre neveridicitate. cu excepţia cazului cand demonstrează ca terţul cunoştea faptul. sediul. precum şi cu inseşi asociaţii sau membrii persoanei juridice. terţul poate opune faptul făcut public persoanei in al cărei interes trebuia inregistrat. dar nu mai puţin de 600 in fiecare din acestea. sau dacă nu au fost prezentate toate actele necesare. inclusiv şi datele incluse in registru. sau dacă nu este respectată forma stabilită. Dacă organul principal adoptă hotărarea de a modifica actele constitutive. Aceasta prevedere nu este valabila pentru actele juridice săvarşite in decursul a 15 zile de după momentul cand faptul a fost făcut public in măsura in care terţul demonstrează ca nu a ştiut si nici nu trebuia sa ştie despre acest fapt.

Din momentul dizolvării administratorul (organul executiv) nu are dreptul să intreprindă noi operaţiuni. Persoana juridică constituite pentru un anumit termen nu poate să activeze după expirarea acestuia. persoana juridică se constituie pentru a activa un termen nelimitat. dacă pană la data expirării va prelungi acest termen. Mai mult prin art. telefonie etc.(5) sau in alte publicaţii. termică. membrii sau asociaţii sunt in drept să constituie persoana juridică pentru a activa un termen fix (de ex. Denumirea persoanei juridice (158)Persoana juridica participa la raporturile juridice numai sub denumire proprie.2010). (7) lichidatorul este in drept să incheie noi acte juridice in măsura in care acestea sunt necesare pentru lichidare.86 alin. (de ex. dacă organul principal nu a desemnat un lichidator. Excepţie de la aceasta o fac numai terţii care ştiau despre inregistrarea greşită. dar pană la repartiţia activelor intre asociaţi (vezi art. Articolul 65. .01. Datele inregistrate in registru au putere juridică şi terţul nu poate invoca necunoaşterea acestora.1. Articolul 66. şi alte date pe care legea le stabileşte sau pe care membri acesteia solicită. Durata persoanei juridice (156)Persoana juridica este perpetua daca legea sau actele de constituire nu prevăd altfel. adică nu poate desfăşura genurile de activitate stabilite prin actul de constituire. Persoana juridică a cărei termen de activitate a expirat se consideră dizolvată de drept şi potrivit art.(5). numele administratorului.(7) sau art.(2) trebuie să intre in procedura de lichidare cu care conduce administratorul. Obligaţiile de a demonstra faptul cunoaşterii despre modificările efectuate il are persoana juridică sau asociaţii acesteia. capitalul social şi cotele de participare pe care le are fiecare asociat pentru societăţile comerciale.durata activităţii.90 alin. Persoana juridică constituite in zonele libere şi avand calitate de rezident al acestor zone pot stabili termenul de activitatea pană la expirarea termenului stabilit pentru zona liberă.67 alin. stabilita prin actele de constituire si inregistrata in modul corespunzător. Publicitatea nu trebuie de confundat cu publicaţiile persoanei juridice care aceasta trebuie să le facă in Monitorul Oficial făcute potrivit dispoziţiilor art. Totuşi fondatori. 86 alin.66 alin. aceasta se dizolva daca pană la acel moment actele de constituire nu se modifica. (3) stabileşte că datele inregistrate in registru obligă persoana juridică şi atunci cand acestea au fost inregistrate din greşeală. Alin. Organul principal a persoanei juridice poate reveni şi decide continuarea existenţei şi activităţii persoanei juridice chiar şi după ce a inceput procedura de lichidare. şi se consideră dizolvată. dar are dreptul să le termine pe cele incepute deja. Nu poate invoca faptul necunoaşterii modificărilor terţul care a participat la adunarea organului principal sau ulterior a fost informat despre modificările efectuate. 25 ani) sau pană la anumită dată. Astfel de acte ar putea fi cele de asigurare cu energie electică. Totuşi un terţ poate să demonstreze că nu cunoaşte datele inregistrate dacă a contract cu persoana juridică in timp de 15 zile de la data inregistrării. Datele prin care se modifică actele constitutive care au fost adoptate de organul principal dar nu au fost inregistrate au putere juridică numai in raport cu terţii care cunoşteau despre modificările efectuate. Persoana juridică constituită pentru un termen stabilit nu se va dizolva. (157)La expirarea termenului stabilit pentru existenta persoanei juridice. De regulă.

precum si a numelor proprii. Cel care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat. forma juridica de organizare. Persoana juridică se identifică in circuitul civil de alte subiecte ale raporturilor juridice inclusiv de alte persoane juridice prin denumirea sa. (165)In actul emis de persoana juridica trebuie sa se menţioneze denumirea. Ca exemplu ar servi denumirea Societatea in nume colectiv „Movileanu şi compania” sau dacă societatea are un singur comanditat va purta denumirea Societatea in comandită „Movileanu”. (163)Persoana juridica a cărei denumire este inregistrată are dreptul sa o utilizeze. si inconfundabilă cu o altă denumire inregistrată in Registrele in care se inregistrează persoanele juridice. cum ar fi „societate cu răspundere limitată”. dar de fapt ei sunt mai mulţi.. legiuitorul obligă să se indice şi cuvantul şi „ şi compania” (vezi art. „cooperativă de producţie” sau „cooperativă de intreprinzător”. la cererea ei. De aceia persoana juridică trebuie să conţină şi un cuvant. Astfel dacă persoana juridică este o societate comercială sub forma de societate in nume colectiv sau societatea in comandită in denumirea trebuie să fie indicat şi numele unuia sau tuturor asociaţilor care răspund nelimitat pentru obligaţiile societăţii. (162)Persoana juridica nu poate folosi in denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce in eroare cu privire la forma sa.121 alin. insă aceste elemente nu pot să individualizeze definitiv persoana juridică. (161)Se interzice utilizarea in denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale. Instituţia obştească „Centru de studiere şi propagare a dreptului privat”. (164)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" despre modificarea denumirii. Asociaţia de cultură „Basarabia”.(3). Denumirea organizaţiei necomerciale poate fi Fundaţia „SOROS”. Partidul Social Liberal etc. (160)Persoana juridica nu poate fi inregistrată daca denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice inregistrate deja. sub sancţiunea plăţii de daune-interese. Denumirea trebuie să conţină o combinaţie de elemente obligatorii şi neobligatorii care ar face-o irepetabilă.(3) şi art. o imbinări de cuvinte sau de litere care ar face-o irepetabilă şi inconfundabilă cu altele. numărul inregistrării de stat. „asociaţie”. Dispoziţiile legale obligă că in denumirea persoanei juridice să fie indicată forma de organizare. in limba de stat. 136 alin. codul fiscal si sediul. „societate pe acţiuni”.(159)Denumirea persoanei juridice trebuie sa includă. Denumirea persoanei juridice de drept public se stipulează in actul normativ prin care aceasta se . sa inceteze utilizarea denumirii si sa ii repare prejudiciul. 1. daca acestea nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei si daca nu exista in acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui. care constă din grupul de cuvinte stabilit de lege pentru forma respectivă. etc. In unele cazuri prin legi speciale se stabileşte că persoana juridică trebuie să prevadă in denumirea sa şi alte prevederi cum ar fi „bursă de mărfuri”. „fundaţie” etc. Societatea care indică in denumire numai numele unui asociat. „fond de investiţie”. Norme similare sunt stabilite şi pentru cooperative care au obligaţia să precizeze forma „ cooperativă de consum”. sub sancţiunea plăţii de daune-interese. iar pentru societăţile comerciale pe persoane şi numele unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. In calitate de elemente obligatorii ale denumirii trebuie să fie forma de organizare a persoanei juridice şi numele sau denumirea unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale.

Dacă actul de constituire al persoanei juridice cu scop lucrativ nu prevede denumirea acesteia. Persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta. (170)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial . care face apel la violenţă fizică.constituie. Denumirea este cea care se incrustează in subconştientul acelora care sau aflat sau se află in legătură persoana juridică şi anume ea poartă povara atitudinii pozitive sau negative.c). societatea comercială poate fi declarată nulă in temeiul art. prin şanse se inţelege o posibilitatea de a obţine din activitatea de intreprinzător rezultate favorabile. Indicarea la forma de organizare permite participanţilor la circuitul civil să facă concluzie despre scopul persoanei juridice precum şi despre răspunderea asociaţilor acesteia. Nu pot fi utilizate in denumiri cuvinte care exprimă noţiuni contrare bunelor moravuri. şi acesta poate fi in anumite condiţii transmisibil. Din acest considerent dreptul asupra denumirii de firmă a societăţii comerciale este calificat ca un bun. Codul civil stabileşte că prin lege pot fi interzise utilizarea unor cuvinte sau sintagme in denumirea persoanelor juridice. Excepţie de la această regulă o fac două situaţii. Sediul persoanei juridice (166)Persoana juridica are un sediu. Aceasta arată la funcţia de semnare a angajamentelor pe care şi le asumă o persoană juridică. Dacă denumirea indicată in actele de constituire şi care se cere inregistrată este similară alteia inregistrate anterior inregistrarea nu se va face. Persoana juridică are un drept personal asupra denumirii sale avand drept să o utilizeze personal sau să permită sau să interzică altor persoane s-o folosească. care ii avansează „şansele” persoanei juridice sau altfel spus.(2) lit. Numele utilizat coincide cu numele unuia din asociaţi. (167)Stabilirea si schimbarea sediului sint opozabile tertilor din momentul inregistrarii de stat. Articolul 67. Astfel de termeni ar fi cei prin care se exprimă cuvinte necenzurate.110 alin. De aceia in activitatea de intreprinzător denumirea dobandeşte o valoare economică. Anume in ea (denumire) se exprimă reputaţia pozitivă sau negativă pe care o au terţii faţă de persoană. In conţinutul tuturor actelor care ies de la persoana juridică trebuie să se indice alături de alte date şi denumirea sa. sau chiar dacă nu coincide dar la utilizarea acestuia există autorizaţia persoanei sau a moştenitorilor acestora. Este important ca denumirea stabilită prin actele de constituire să fie inregistrată in registrul de stat. indicat in actele de constituire. Şi deci orice act emis de persoana juridică trebuie să-i poarte denumirea şi semnătura persoanei imputernicită să angajeze persoana juridică in raport cu terţii. In relaţiile pe care le are persoana juridică cu alte persoane denumirea este principalul element faţă de care este exprimată atitudinea şi recunoştinţa terţilor. Denumirea persoanei juridice se stabileşte iniţial de fondatori prin actul de constituire. Din acest motiv „denumirea” capătă o valoare economică şi similar unui obiect palpabil se transformă intr-un res corporalis care incorporează in sine reputaţia şi şansele in afaceri societăţii comerciale cu care o destinge clientela. căci dreptul persoanei juridice asupra denumirii este protejat numai dacă există o asemenea inregistrare. (168)Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. (169)Toate documentele si scrisorile intrate la sediu se considera receptionate de catre persoana juridica. Această valoare este acordată de către clientelă. duşmănie intre naţiuni sau altele de acest fel. Nu pot fi utilizate in denumiri nume proprii care sunt similare numelor personalităţilor marcante. Titularului i se acordă dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat să plătească o despăgubire.

Sub aspect procedural. Cu acţiunea acestui principiu este legată şi procedura de lichidare forţată a persoanei juridice pentru cauza de insolvabilitate stabilită la art. Dacă sediul este modificat societatea are obligaţia să comunice Organului de inregistrare timp de 7 zile despre modificare şi să publice informaţia respectivă in Monitorul Oficial. Sediul determina organul fiscal al statului la care persoana juridică prezintă rapoartele financiare şi fiscale şi la contul căruia se efectuiază plăţile obligatorii. adică persoana juridică nu poartă . sau in cazul altor obligaţii cand persoana juridică are calitatea de debitor şi prin contract nu s-a stabilit contrariul. cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire. Dispoziţiile legale nu impun condiţii sau obligaţii privitor la locul unde ar putea acesta să se afle. In caz de mutare a sediului aceasta trebuie să fie adus la cunoştinţa terţilor prin publicarea unui anunţ in Monitorul Oficial. numărul casei sau şi a biroului. Răspunderea persoanei juridice (171)Persoana juridica răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce ii aparţine. legiuitorul prezumă că toate actele care au ajuns la sediul indicat in Registrul de stat au fost aduse la cunoştinţa persoanei juridice.(1) se stabileşte principiul general. In actul de constituire trebuie să fie indicată localitatea. iar persoana juridica nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului). fie domiciliul unuia din asociaţi. potrivit căruia toate persoanele juridice ca şi toate persoanele de drept privat răspund pentru obligaţiile cei revin cu toate bunurile care ii aparţin.al Republicii Moldova" despre modificarea sediului sub sanctiunea platii de daune-interese. sunt ele bunuri corporale sau incorporale. Articolul 68. (172)Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice. Determinarea sediului are importanţă practică sub cel puţin trei aspecte: sediul persoanei juridice determină naţionalitatea acesteia. ci numai cu cele care sunt in circuitul civil şi aparţin acestora cu drept de proprietate privată. cu excepţia că ele trebuie să se inregistreze la organul fiscal din teritoriul unde-şi are sediul. Prin dispoziţia alin. Ca şi denumirea sediul se stabileşte prin actul constitutiv la libera alegere a semnatarilor acestuia – fie locul de desfăşurare a activităţii a persoanei juridice.Sediul permite a determina instanţa de judecată competentă in litigiile in care persoana juridică are calitatea de parat.101.(2) se confirmă regulă potrivit căreia fiecare subiect de drept răspunde de sine-stătot pentru propriile sale obligaţii. Excepţie de la această regulă este stabilită prin art. independent de categoria la care aceste aparţin. iar după caz strada. fie locul aflării organelor acesteia . La sediul societăţii trebuie să păstreze documentele persoanei juridice. in care persoana juridică are calitatea de debitor. Sediul este un atribut principal al persoanei juridice şi arată locul in spaţiu unde este aceasta amplasată. 194 potrivit căreia Republica Moldova şi unităţile administrativ teritoriale nu răspund cu bunurile proprietate publică.1265/2000 este stabilită şi sancţiunea privind „sistarea activităţii intreprinderii şi organizaţiei” precum şi chiar „lichidarea acesteia in condiţii legale” . Prin sediul societăţii se determină locul executării obligaţiilor pecuniare. Pentru persoanele juridice care se inregistrează la Camera inregistrării de stat potrivit Legii nr. sunt mijloace băneşti. Toate lucrurile pe care le deţine persoana juridică cu drept de proprietate. sau părţi sociale. hartii de valoare. imobile sau mobile. indiferent de faptul dacă au fost procurate din mijloace proprii sau din mijloacele atrase se includ in activul persoanei juridice şi pot fi urmărite de către creditorii acesteia. Prin alin. cu toate consecinţele negative pentru aceasta.

insă sunt unele excepţii. Poartă răspundere subsidiară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară (societăţii fiice) intreprinderea cu participaţiunea majoritară (societatea mamă).136 pentru comanditaţii din societăţile in comandită şi in art. dacă prima a devenit insolvabilă datorită executării dispoziţiilor date cea dea doua. care produce efecte la data inregistrării modificărilor in actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.183 alin.(3) din Legea nr. Astfel de reguli sunt prevăzute la art. Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia). asociaţii sau alţi participanţi ai persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile acesteia.(3) precum şi la art. ci aceeaşi persoană juridică işi continuă activitatea dar in altă formă. (174)Hotărarea de reorganizare se ia de fiecare persoana juridica in parte. Hotărarea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces .121 şi art. (5) şi (6) din Legea nr. fie constituirea altora (separarea). (175)In cazurile prevăzute de lege. Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică la alta potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice in locul predecesorului său. Aceiaşi regulă este stabilită in art. dezmembrare (divizare si separare) sau transformare. in altă haină juridică. Dizolvarea unor şi constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop in sine al reorganizării ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operaţiuni. deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi.128 se stabileşte că asociaţii societăţii in nume colectiv răspund pentru obligaţiile societăţii nelimitat şi solidar. Reorganizarea persoanei juridice (173)Persoana juridica se reorganizează prin fuziune (contopire si absorbţie).1137/1997 privind societăţile pe acţiuni. De la această regulă. aceasta se constituie in condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective.(4) pentru fondatorii instituţiei. fie că dizolvarea unora şi constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea).răspundere pentru obligaţiile fondatorilor sau a membrilor săi şi invers fondatorii membrii. in condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire.15 alin. (177)Reorganizarea produce efecte fata de terţi numai după data inregistrării de stat a noilor persoane juridice. (176)Daca prin fuziune sau dezmembrare se infiinţează o noua persoana juridica. Articolul 69. Excepţiile sunt stabilite fie de lege fie de actele constitutive ale persoanei juridice.118 alin. cu excepţia reorganizării prin absorbţie. Astfel prin dispoziţiile art.9 alin. In special art. Dispoziţiile legale din Codul civil cu privire la reorganizare stabilesc şi norme de procedură care asigură o sincronizare a operaţiunilor efectuate şi inregistrările pe care le efectuează organul de stat in aşa fel incat să se asigure o transmisiune corectă şi unitară a drepturilor şi obligaţiilor. Prin actul de constituire asociaţii pot să-şi asume răspunderi suplimentare la cele stabilite de dispoziţiile legale. dacă activele societăţii nu satisfac cerinţele creditorilor.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie se stabileşte că „statutul cooperativei poate prevedea o răspundere suplimentară a membrului cooperativei pentru obligaţiile acesteia in mărime ce nu va depăşi venitul realizat de el in cooperativă in anul financiar precedent”. O situaţie cu totul deosibită se creează la transformare. reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează in baza unei hotărari judecătoreşti.

drepturile si obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoana juridica. 79 şi 85. in conformitate cu actul de transmitere. Despre fuziunea. (179) In cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta. Astfel de hotărari poate să fie adoptată de instanţă in procesul de insolvabilitate cand faţă de persoana juridică insolvabilă se aplică procedura planului stabilită de Legea insolvabilităţii. Astfel.1103/2000 stabileşte şi o modalitate de reorganizare forţată a persoanelor juridice prin decizia Agenţiei Naţionale pentru Concurenţei. decat in cazul cand sunt norme exprese in acest sens. Una din soluţiile procedurii planului poate fi divizarea persoanei juridice insolvabile in două sau mai multe şi transmiterea cotelor de participaţiune la unul sau mai mulţi creditori. Această afirmaţie ne-i intemeiem pe dispoziţiile art.58 alin. Infiinţarea persoanei juridice noi care apare in rezultatul reorganizării se face cu respectarea dispoziţiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma respectivă. cu excepţia transformării.80 alin. divizarea şi transformarea acestora a se vedea comentariul la art. De asemenea este problematică reorganizarea care implică persoane juridice cu scop lucrativ cu cele fără scop lucrativ.(4) din care rezultă că dispoziţiile din articolele ce urmează nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public. Insă. precum şi intre persoanele juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat. care au votat impotrivă sau care nu au fost prezenţi. Valoare juridică obligatorie actului de constituire i-o dă hotărarea organului suprem care adoptă hotărarea de reorganizare şi nu semnătura persoanelor care vor dobandi calitatea de asociaţi sau membri ai persoanei juridice care se constituie. drepturile si obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridica .de reorganizare in care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul principal al persoanei juridice. Hotărarea de reorganizare prin divizare şi separare poate fi adoptată de Agenţie numai dacă apariţia noilor persoane juridice duce la dezvoltarea concurenţei şi există posibilitatea de a izola organizatoric.(3) prevede că in unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare poate s-o decidă şi instanţa de judecată. Potrivit art.73. teritorial şi tehnologic subdiviziunile persoanei juridice care urmează a fi reorganizată. dacă se realizează o contopire a două societăţi in nume colectiv şi se constituie o societate cu răspundere limitată. faţă de terţi operaţiunea de reorganizare produce efecte şi le este acestora opozabilă numai după inregistrare la organul de stat a noii persoane juridice. Succesiunea de drept in cazul reorganizării persoanelor juridice (178)In cazul contopirii persoanelor juridice. de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi. Articolul 70. (3) se anexează actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată care se constituie. Alin. Considerăm necesar de a menţiona că reorganizarea ca operaţiune juridică nu poate opera intre persoane juridice de drept public. Dacă in procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărarea cu privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv. Hotărarea de aprobare a reorganizării este obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărare.74 alin. sau dintr-o societate pe acţiuni se separă o nouă societate cu răspundere limitată apoi la proiectul contractului de fuziune prin contopire (vezi art.(3) sau la proiectul de dezmembrare prin separare (vezi art. Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.19 din Legea menţionată Agenţia are dreptul să adopte o hotărare privind divizarea sau separarea forţată a unui agent economic care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă dacă acesta a incălcat de două şi mai multe ori dispoziţiile legale.

(182)In cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare. De asemenea acest plan trebuie să arate data prezumată a viitoarei fuziuni şi intocmirii actului de transmitere. Acesta este motivul pentru care persoana juridică care se constituie in rezultatul fuziunii trebuie să fie inregistrată mai inainte decat ar fi fost radiate cele care se dizolvă. urmand să efectueze aceleaşi operaţiuni juridice. făcand ca acestea (persoana juridică nou constituită şi persoanele juridice care se dizolve) pentru puţin timp să coexiste in timp. drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoana juridica in conformitate cu actul de transmitere. Pentru aceasta legiuitorul stipulează necesitatea elaborării unui proiect al contractului de contopire (art. Reorganizarea prin contopire a persoanelor juridice are ca efect dizolvarea persoanelor juridice cu trecerea concomitentă a drepturilor şi obligaţiilor la o nouă persoane juridică care se infiinţează. Actul de transmitere se intocmeşte pe baza contractului de fuziune aprobat in condiţiile art. Deosebirea insă este că in rezultatul absorbţiei nu se constituie o nouă persoană juridică. La reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. aprobarea acestuia de către organele competente ale persoanelor juridice care fuzionează şi intocmirea unui act de transmitere a patrimoniului. participanţii la aceasta. O diferenţă poate fi observată şi Actul de transmitere in cazul absorbţiei poate fi semnat de persoanele juridice participante la fuziune chiar pană la inregistrarea de stat modificărilor. işi modifică propriile acte constitutive. patrimoniul fiecărei persoane juridice care doreşte să participe la reorganizare şi alte date ce au importanţă. drepturile si obligaţiile ei trec la noile persoane juridice in conformitate cu bilanţul de repartiţie. in corespundere cu bilanţul de repartiţie. şi drepturile şi obligaţiile trec de la persoana juridică absorbită la persoana juridică absorbantă. Actul de transmitere trebuie să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă şi administratorul persoanei juridice care s-a constituit.75 numai după ce noua persoană juridică a fost inregistrată la organul inregistrării de stat şi acesta primeşte in activul său toate bunurile persoanelor juridice care se dizolvă.74) care trebuie să arate perspectivele fuziunii. la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă). Actul de transmitere este unul din ultimele documente care poate fi semnat de administratorul persoanei juridice care dizolvă.absorbanta in conformitate cu actul de transmitere. adică elaborarea unui contract de fuziune. Prin articolul comentat sunt stabilite reguli de trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care decid să se reorganizeze la persoanele juridice care-şi continuă existenţa şi după reorganizare sau care se constituie in rezultatul reorganizării. (181)In cazul separării. Dacă drepturile care se transferă trebuie să fie inregistrate succesorul de drepturi trebuie să le inregistreze. o parte din drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece. şi continuă toate raporturile juridice pe care le avea persoana juridică absorbită. precum şi cele care nu erau cunoscute la momentul reorganizării. Fuziunea prin absorbţie este o procedură similară contopirii. Trec la succesori şi drepturile litigioase dintre părţi. inclusiv şi cele nepatrimoniale. şi actul de transmitere trebuie prezentat impreună cu actele necesare pentru inregistrarea modificărilor societăţii absorbante cat şi impreună cu actele necesare pentru inregistrarea excluderii (radierii) persoanei juridice absorbite. (180)In cazul divizării persoanei juridice. Fiind un proces anevoios fuziunea prin contopire trebuie să fie motivată din punct de vedere economic şi aceasta să se aducă la cunoştinţa celor interesaţi arătandu-se poziţiile pozitive şi negative ale viitoarei reorganizări. La succesori se transferă nu numai drepturile şi obligaţiile care se indică in actul de transfer sau bilanţul de repartiţie şi toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate. . care preluandu-le integral.

inclusiv obligaţiile contestate de părţi. (184)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie se confirma de . Aceasta işi are explicaţia in aceia că bunurile şi documentele trebuie să fie transmise de la persoana juridică care s-a divizat la cele care s-au constituit şi in legătură cu aceasta trebuie să fie intocmit un act semnat cel care transmite şi de cel care primeşte. Astfel incat ultimele mai intai se inregistrează apar ca persoane juridice apoi primesc prin bilanţul de repartiţie activele şi pasivele care le revin. Mai ales că frecvent acelaşi administrator continuă să reprezinte persoana juridică şi după transformare. In rezultatul acestei transformări asociaţii care răspundeau subsidiar pentru obligaţiile societăţii de pană la transformare nelimitat şi solidar. Ne referim la transformarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită intr-o societate cu răspundere limitată sau pe acţiuni. In cea de-a doua situaţie la planul de dezmembrare trebuie să fie anexat şi contractul incheiat cu persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. Articolul 71.81 şi a bilanţului de repartiţie. Astfel in prima situaţie va fi intocmit un plan de dezmembrare şi vor fi elaborate actele de constituire ale persoanelor juridice care se constituie in rezultatul separării. Actele de constituire a persoanelor juridice care se infiinţează in rezultatul dezmembrării prin divizare dobandesc putere juridică şi sunt opozabile membrilor persoanei juridice care se dizolvă de la data aprobării lor impreună cu proiectul dezmembrării. In legătură cu aceasta sunt necesare a fi operate modificări atat in actele constitutive ale persoanei juridice care se dezmembrează cat şi a persoanei juridice care primeşte patrimoniul respectiv. Dezmembrarea prin separare a persoanei juridice evidenţiază două situaţii: Prima situaţie este acea cand in rezultatul dezmembrării dintr-o persoană juridică care-şi continuă existenţa i-a fiinţă una sau mai multe persoane juridice la care trec o parte din drepturile şi obligaţiile primei. Reieşind din cele menţionate şi sub aspectul procedurii de reorganizare vor exista deosebiri.Reorganizarea societăţii prin divizare are ca efect trecerea patrimoniului de la persoana juridică care se dizolvă la persoanele juridice care se constituie. şi nu trec de la una la alte. Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie (183)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie trebuie sa conţină dispoziţii cu privire la succesiunea intregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate. In continuare va fi mai intai inregistrată societatea nouă. şi nu este necesar a fi intocmit un act de transmitere. după aceasta nu mai au o astfel de răspundere. in privinţa tuturor drepturilor si obligaţiilor fata de toţi debitorii si creditorii acesteia. Acelaşi pericol există şi in cazul transformării unei instituţii in asociaţie sau fundaţie. Şi abia după aceasta persoana juridică care s-a dezmembrat şi a stat la temelia fondării celor noi urmează a fi radiată din registru. Totuşi in unele situaţii transformarea are ca consecinţe reducerea răspunderii. şi noile societăţi continuă raporturile juridice ale societăţii dizolvate in modul şi proporţiile stabilite prin proiectul dezmembrării aprobat in ordinea stabilită de art. căreia i se va transmite o parte din activele şi pasivele societăţii care se reorganizează modificandu-se şi actele de constituire ale acesteia din urmă. Ce-a de-a doua situaţie este cand in rezultatul dezmembrării o parte din patrimoniu se separă de la persoana juridică care işi continuă existenţa şi trece la o altă persoană juridică existentă. La transformarea persoanei juridice drepturile şi obligaţiile persoanei juridice nu suportă modificări. Similar reorganizării prin contopire in procesul reorganizării prin divizare este necesară coexistenţa in timp a persoanei juridice care se divizează şi incetează activitatea cu persoanele juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. Persoana juridică continuă să există insă intr-o nouă formă.

Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice in cazul reorganizării ei (185)In termen de 15 zile de la adoptarea hotărarii de reorganizare. Bilanţul de repartiţie işi are originea in proiectul de dezmembrare aprobat potrivit art. Aceste acte sunt cele care arată legătura dintre persoanele juridice participante in procesul de reorganizare şi proporţia de drepturi şi obligaţii transferate. In temeiul art. in termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz. (187)Creditorii sint in drept sa informeze organul inregistrării de stat cu privire la creanţele fata de debitorul care se reorganizează. Articolul 72. totuşi neindicarea lor nu inseamnă că drepturile şi obligaţiile nu trec. Acest act trebuie să fie transmis la organul de inregistrare la care se inregistrează persoana juridică care se constituie numai după inregistrarea acesteia. Aceasta se explică prin aceia că pană la inregistrare persoana juridică nu are capacitate juridică şi in numele ei nu poate să fie semnate acte. . care au decis reorganizarea persoanei juridice. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie sunt documentele prin care se confirmă transferul patrimoniului de la o persoană juridică la alta. (186)Creditorii pot.81. in sens că acest act serveşte ca temei pentru o persoană juridică să scoată de la evidenţa sa. 1. impreuna cu actele de constituire ale persoanelor juridice create. si se prezintă.75. organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat sa informeze in scris toţi creditorii cunoscuţi si sa publice un aviz privind reorganizarea in 2 ediţii consecutive ale "Monitorului Oficial al Republicii Moldova". Anume din acest considerent am menţionat că persoana care se dizolvă şi cea care se constituie in urma contopirii trebuie să coexiste in timp pentru intocmirea acestui act. Bilanţul de repartiţie se intocmeşte in cazul reorganizării prin dezmembrare şi trebuie să fie aprobat de organul principal al persoanei juridice care se dezmembrează. Actul de transmitere se intocmeşte in cazul fuziunii persoanelor juridice şi se semnează de administratorii persoanei juridice care transmite şi care primeşte. (188)Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pană la reorganizarea acestora daca din actul de transmitere si din bilanţul de repartiţie nu este posibila determinarea succesorului. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar daca vor dovedi ca prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor. sa ceara persoanei juridice care se reorganizează garanţii in măsura in care nu pot cere satisfacerea creanţelor. iar alta să pună la evidenţa sa anumite bunuri şi obligaţii. pentru inregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor in actele de constituire ale persoanelor juridice existente. Actul respectiv se intocmeşte in baza contractului de fuziune aprobat potrivit art. Deşi din conţinutul normei rezultă că actul de transmitere sau bilanţul trebuie să prevadă toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate.fondatorii (membrii) persoanei juridice sau de organul persoanei juridice imputernicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire.72 alin. precum şi să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dezmembrează precum şi de cele care i-au fiinţă in urma reorganizării.(4) succesorii răspund solidar pentru obligaţiile de pană la reorganizare in cazul cand nu este posibil de a determina succesorul.

dreptul creditorului de a cere garanţii de la persoana juridică care se reorganizează precum şi posibilitatea creditorului de a se adresa către succesorii persoanei juridice pentru a fi satisfăcut. Articolul comentat stabileşte cateva-i tipuri de garanţii. Dacă obligaţia a ajuns parţial la scadenţă creditorul poate cere achitarea datoriei. unde unele pot fi in prag de insolvabilitate. dacă creditorul nu a fost satisfăcut. sau cand prin actul de transfer şi bilanţul de repartiţie se stabileşte o disproporţie intre drepturi şi obligaţii.(189)Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar. Creditorii care consideră că vor fi afectaţi prin reorganizarea debitorului său au dreptul să se opună procedurii de reorganizare şi să ceară fie garanţii suplimentare. De exemplu nu poate cere garanţii creditorul a cărei obligaţie integral deja este garantată printr-o garanţie reală (gaj sau ipotecă) sau personală a unui terţ. . Are dreptul de a cere garanţii creditorul unei societăţii care se reorganizează prin fuziune. Dacă reorganizarea a fost inregistrată contrar intereselor creditorului acesta are dreptul la apărare judiciară. pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare participanţilor sau creditorilor persoanelor juridice reorganizate.81).1265/2000 intreprinderea sau organizaţia este obligată să inştiinţeze in scris oficiul teritorial al Camerei Inregistrării de stat despre adoptarea hotărarii de reorganizare. in legătură cu faptul că prin fuziune se poate unifica persoane juridice cu starea diferită a activelor. astfel incat datoriile nu pot fi acoperite din valoarea bunurilor transmise succesorului. cum ar fi dreptul creditorului la informaţie privind reorganizarea. creditorul unui societăţi pe acţiuni care se transformă intr-o societate cu răspundere limitată precum şi alte situaţii in care creditorul nu este nici de cum afectat de procedura de reorganizare.(1) administratorul persoanei juridice care se reorganizează sau participă la o reorganizare este obligat să notifice personal fiecare creditor al său. putandu-se adresa atat in nulitatea inregistrării reorganizării şi pentru incasarea forţată a creanţelor sale. Potrivit alin. pentru consemnarea inceperii reorganizării in Registrul de stat. Organul executiv al persoanei juridice trebuie să deţină dovezi că şi-a indeplinit obligaţia de informare personală. Pentru ca persoana juridică să nu se reorganizeze pană la executarea sau garantarea creanţelor se stabileşte dreptul creditorului de a preveni Camera Inregistrării de Stat pentru a nu inregistra reorganizarea. iar pentru obligaţia care incă nu a ajuns la scadenţă el este in drept să ceară numai garanţii. Potrivit art. insă nu poate cere executarea anticipată a obligaţiei. Legiuitorul stabileşte că nu toţi creditorii pot cere garanţii. Dispoziţia alin. Considerăm că legiuitorul stabileşte răspunderea solidară nu numai pentru cazul in care numele creditorului nu este indicat in actele menţionate. dar şi in cazul in care creanţele acestuia nu sunt incluse integral.75) sau proiectul dezmembrării (art. dacă din actul de transmitere sau din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului. fie executarea obligaţiilor. Protecţia creditorilor este una din cele mai importante probleme ale procesului de reorganizare a persoanelor juridice. pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării. in caz contrar ei vor purta răspundere personală pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neinformare. precum şi să publice informaţia in Monitorul Oficial. Data la care se adoptă hotărărea de reorganizare este data la care se aprobă contractul de fuziune (art. Astfel dacă obligaţia a ajuns la scadenţă integral creditorul este in drept să ceară executarea.(4) stabileşte răspunderea solidară a persoanei juridice pentru obligaţiile de pană la reorganizare. Deoarece la reorganizare are loc o cesiune a datoriei de la persoana debitoare la o altă persoană succesoare pentru aceasta este necesar acordul creditorului. Din momentul consemnării in Registru a inceperii procedurii de reorganizare organul de inregistrare nu este in drept să inregistreze modificări in actele de constituire a societăţilor implicate in procedura de reorganizare.21 din Legea nr.

şi apariţia unei persoane juridice noi. In cazul fuziunii societăţilor pe acţiuni aceasta are loc prin consolidarea bilanţurilor lor cu convertirea ulterioară a acţiunilor societăţilor care participă la reorganizare in acţiuni ale societăţii recent infiinţate. Fuziunea persoanelor juridice (190)Fuziunea se realizează prin contopire sau absorbţie.1204/1997 cu privire la fondurile de investiţii un fond de investiţii poate să fuzioneze numai cu un alt fond de investiţii. Totodată este necesar de menţionat că nu ar putea fuziona o societate comercială cu o organizaţie necomercială datorită faptului că asociaţii societăţilor comerciale au drepturi de creanţă asupra societăţii comerciale pe cand membrii organizaţiei necomerciale nu au drepturi de creanţă. ci au numai drepturi personale (vezi art. Contopirea (numită şi fuziune) duce la dizolvarea persoane juridice care iniţiază procedura de reorganizare şi radierea acestora din Registrul de stat. Articolul 73. In legislaţie nu există norme exprese ce interzic o asemenea fuziune. Pentru despăgubire se pot adresa in egală măsură atat asociaţii sau membri persoanei juridice cat şi creditorii acesteia. (193)In cazurile stabilite de lege. dar inglobează in sine drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice absorbite care se dizolvă şi urmează a fi radiată din Registrul de stat.55 alin. In principiu este posibil de a absorbi şi pe o persoană in prag de . Deosebirea dintre aceste forme este in efecte juridice pe care acesta le produce. (191)Contopirea are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice participante la contopire si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica ce se infiinţează. O problemă de importanţă majoră pentru procedura de fuziune priveşte posibilitatea de a fuziona a societăţile comerciale cu organizaţiile necomerciale. La fuziunea are loc o succesiune universală. deoarece drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se dizolvă trec integral la persoana juridică care absorbantă sau la cea nou constituită.(3). Fuziunea prezintă pericol pentru creditorii persoanei juridice deoarece operaţiunea poate opera intre persoane juridice cu starea financiară diferită. Fuziunea la randul său are două forme: contopirea şi absorbţia. Nici intrun caz nu ar putea ca un membru care nu a avut drepturi patrimoniale pană la reorganizare să le aibă după reorganizare. Potrivit art. Invers. dar nu şi pentru creanţele pe care le au creditorii faţă de persoana juridică care s-a reorganizat. Din acest motiv considerăm că fuziunea ar putea opera doar intre societăţi comerciale sau intre organizaţii necomerciale. fuziunea poate fi condiţionata de permisiunea organului de stat competent. care se naşte pentru a continua raporturile juridice incepute de societăţile predecesoare. Fuziunea este o operaţiune tehnico-juridică prin care două sau mai multe persoane juridice in scopul concentrării capitalului şi sporirii rentabilităţii activităţii işi unifică patrimoniul in una singur.29 din Legea nr.(5) stabileşte răspunderea administratorilor persoanei juridice pentru abuzurile pe care aceştia le admit in procesul de reorganizare. in rezultatul fuziunii prin absorbţie (numită şi asociere) persoana juridică absorbantă continue să existe şi după fuziune.Alin. (192)Absorbţia are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice absorbite si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica absorbanta. şi nici de cum nu poate fuziona cu o altă societate comercială. Răspunderea in faţa creditorilor administratorii o poartă numai dacă in procesul de reorganizare au admis incălcări ale procedurilor legale.

in contractul de societate civilă interesele . comasării şi fuzionării asociaţilor de agenţi economici. Fuziunea societăţilor comerciale şi uniunilor acestora poate fi condiţionată de autorizarea organelor de stat competent. (196)Daca persoanele juridice fuzionează prin contopire. potrivit art. Proiectul contractului de fuziune se elaborează de persoanele interesate in procedura fuziunii cum ar fi asociaţii. grupurilor industrial – financiare. La proiectul contractului de fuziune se anexează proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie. De asemenea. b) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune. Proiectul contractului de fuziune (194)In scopul fuziunii. Fără acordul acestei agenţii inregistrarea fuziunilor şi comasărilor respective se interzice. Acest proiect de contract dobandeşte forţă obligatorie după ce este aprobat de organele competente ale persoanelor juridice care decid să fuzioneze in condiţiile art.820/2000 privind protecţia concurenţei Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei efectuează controlul de stat prealabil asupra creării. c) fundamentarea si condiţiile fuziunii. (198)Daca contractul de fuziune aprobat este afectat de o condiţie. holdingurilor. extinderii. precum şi asupra comasării şi fuzionării agenţilor economici dacă faptul acesta ar duce la formarea unui agent economic a cărui cotă pe piaţa de mărfuri ar depăşi 35 la sută. care este aceeaşi pentru toate persoanele juridice implicate in fuziune. (195)In proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice: a) forma (felul) fuziunii.75. Contractul poate prevedea un termen mai scurt sau un termen de prevenire. Fuziunea ca operaţiune tehnico-juridică implică mai multe persoane juridice. e) raportul valoric al participaţiunilor. care se produce in baza unui contract de fuziune aprobat de organele competente ale acestora. (197)Proiectul contractului de fuziune se intocmeşte in scris. subminand poziţia creditorilor persoanei juridice a cărei activitate este eficientă. Spre deosebire de alte contracte civile in care interesele părţilor contractante sunt contrare. La contopire pot să participe două sau mai multe persoane juridice. organul imputernicit al persoanei juridice elaborează proiectul contractului de fuziune. d) patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni stabileşte că in cazurile stabilite de legislaţia antimonopolistă fuziunea societăţilor comerciale se efectuează cu acordul organului de stat competent. şi atunci există pericolul de majorare a numărului de creditori şi a creanţelor acestora.93 alin. (9) din Legea privind societăţile pe acţiuni pentru inregistrarea societăţii infiinţate in procesul reorganizării prin fuziune şi asociere este necesară şi autorizaţia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Contractul de fuziune prin contopire după natura juridică este similar unui contract de societate civilă. sediul si organul executiv al persoanei juridice ce se constituie.17 din Legea nr. in proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice si denumirea. potrivit art. f) data actului de transmitere. Astfel. membrii consiliului sau administratorul persoanei juridice şi se semnează de administratorii acestora. acesta se desfiinţează cu efect retroactiv in cazul in care condiţia nu s-a realizat timp de un an de la data aprobării.insolvabilitate. Articolul 74.

33 din Legea nr. Cu siguranţă din prevederile contractului de fuziune trebuie să rezulte avantajele reorganizării. să se anexeze actul de constituire al acesteia precum şi să se indice şi numele candidaţilor in membrii organului executiv. Ca condiţii pentru fuzionare poate fi stabilite de exemplu. mărimea participaţiunilor pe care aceştia le-au avut pană la reorganizare şi mărimea participaţiunilor pe care ei le vor avea in persoana juridică care se constituie sau in cea absorbantă. (2) stabileşte care trebuie să fie conţinutul contractului de fuziune.66 alin. adică prevederile contractului de constituire.29 din Legea nr. Contractul trebuie să prevadă dacă fuziunea se face prin contopire sau prin absorbţie. Astfel dacă contractul de contopire urmăreşte scopul de constituire a unei noi persoane juridice apoi contractul de fuziune prin absorbţie are ca scop preluarea (inglobarea) de către persoana juridică absorbantă a patrimoniului persoanei juridice absorbite. Contractul de fuziune are valoare juridică de la momentul aprobării de către organul principal al persoanei juridice şi pană la momentul inregistrării acestuia la organul de inregistrare.(8) in contractul de fuziune trebuie de indicat şi alte date de identificare cum ar fi numărul inregistrării de stat şi codul fiscal a fiecărei persoanei juridice. Ca efect al inregistrării contractului de fuziune prin contopire toate persoanele juridice participante la procesul de reorganizare işi pierd capacitatea de subiect de drept prin dizolvare pe cand la inregistrarea contractului de fuziune prin absorbţie capacitatea de subiect de drept o pierde numai persoana juridică absorbită pe cand cea absorbantă işi continuă activitatea. drepturile şi obligaţiile care se transmit succesorilor. Alin.1204&1997 cu privire la fondurile de investiţii şi art.1134/1997 contractul de fuziune prin contopire trebuie să conţină prevederile art. Contractul de fuziune prin contopire se deosebeşte de contractul de fuziune prin absorbţie. In acest sens legiuitorul menţionează de a indica denumirea şi sediul acestora. şi să obţină anumite foloase din activitatea acesteia.(3) apoi prin contractul de contopire părţile contractante nu creează o proprietate comună. După inregistrarea de stat drepturile şi obligaţiile le dobandesc asociaţii şi membrii persoanei juridice care se constituie. De asemenea contractul de fuziune prin absorbţie stă la originea constituirii noii persoane juridice şi fără acest document nu poate fi inregistrată noua societate pe cand la fuziunea prin absorbţie acest contract serveşte ca temei pentru introducerea modificărilor şi completărilor in actul de constituire a persoanei juridice absorbante. pe cand la incheierea contractului de fuziune semnatari ai acestuia sunt persoanele juridice care fuzionează.1342 alin.(5) rezultă că fuziunea persoanelor juridice poate fi condiţionată. insă reieşind dintr-o dispoziţia art. Dar dacă in societatea civilă părţile contractante unindu-şi eforturile personale şi contribuţiile materiale dau naştere la o proprietate comună (vezi art. Astfel prin contractul de societate civilă semnatarii acestuia dobandesc drepturi şi işi asumă obligaţii pentru sine pentru intregul termen de acţiune al contractului. eliberarea autorizaţiei de către Comisia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. ei urmăresc un scop comun. de . datele de identitate a membrilor persoanelor juridice care se contopesc sau a celor absorbite. O deosebire importantă există şi intre drepturile pe care le generează contractul pentru semnatarii acestor două contracte.94 din Legea nr. Dacă societăţile fuzionează prin contopire acestea trebuie potrivit alin. Din alin. Astfel ca şi la societatea civilă prin contractul de contopire părţile convin să urmărească un scop comun.(3) să se indice datele de identitate ale noii persoane juridice. adică să constituie o nouă persoană juridică. dar tot patrimoniul participanţilor la acest contract trec la noua societate care se constituie.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. de obţinerea unui credit.asociaţilor sunt identice. Una din cele mai importante clauze care sunt necesare pentru fiecare contract civil clauzele de identificare a persoanelor juridice care sunt implicate in procesul de reorganizare. şi acestea au drepturi şi obligaţii numai de la aprobarea acestuia de către organele competente a fiecărei persoane juridice pană la inregistrarea contractului de fuziune şi a actelor de constituire a noii persoane juridice. Potrivit art.

c) dovada oferirii garanţiilor acceptate de creditori sau a plăţii datoriilor. Pentru ca contractul de fuziune să producă efecte intre persoanele juridice care intenţionează să fuzioneze. organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere de inregistrare la organul de stat unde este inregistrata persoana juridica absorbanta sau unde urmează a fi inregistrata noua persoana juridica. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. Articolul 76. Persoana juridica ce se constituie anexează. Tot odată trebuie de menţionat că in unele acte normative sunt stipulate prevederi prin care hotărarea de reorganizare ar putea fi efectuată şi cu un număr de voturi mai mic. ci este necesară şi aprobarea acestui contract de către organul principal al fiecărei persoanei juridice.(2). de asemenea. La cerere se anexează actele indicate la alin. nu este de ajuns ca acest contract să fie semnat de administratori. Dacă condiţia de fuzionare nu s-a realizat in termen de cel mult un an contractul se consideră ca inexistent. De aceia considerăm că hotărarile de fuziune trebuie de adoptat cu respectarea prevederilor art.1007/2002. . (202)După expirarea termenului prevăzut la alin.58 din Legea nr. după caz.1134/1997). Dar este necesar de prevăzut că reorganizarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită poate fi făcută dacă sunt de acord toţi asociaţii. d) autorizaţia de fuziune. De exemplu Legea cu privire la societăţile pe acţiuni poate decide reorganizarea cu 2/3 din voturile reprezentate la adunare. De asemenea este posibil de adoptat hotărarea şi cu un număr mai mic de voturi cum ar fi convocarea unei adunări repetate la care este deliberativă cu cel puţin1/3 din numărul total de voturi (in acest sens art. Articolul 75.(1). organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune.(1). iar adunarea acţionarilor este deliberativă dacă la şedinţă sunt prezenţi acţionarii ce deţin mai mult de jumătate din voturi. La cerere se anexează: a) copia autentificata de pe contractul de fuziune. o cerere prin care solicita inregistrarea fuziunii. Hotărarea de fuziune (199)Contractul de fuziune produce efecte numai daca este aprobat de adunarea generala a membrilor fiecărei persoane juridice participante la fuziune. lăsand posibil ca numai prin actul de constituire să se prevadă o majoritate mai mare. 29 din Legea nr. (200)Hotărarea de fuziune se adopta cu 2/3 din numărul total de voturi ale participanţilor daca o majoritate mai mare nu este prevăzută de actul de constituire.obţinerea unei licenţe sau de alţi factori. la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat. Cererea de inregistrare a fuziunii (201)După expirarea a 3 luni de la ultima publicaţie a avizului privind fuziunea. şi art.75 alin. b) hotărarea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante. Codul civil stabileşte şi o majoritate necesară pentru adoptarea hotărarii de reorganizare.

a) – d) din alin.1265/2000 să notifice organul de inregistrare cu privire la intenţia de fuziune in termen de 3 zile de la data adoptării unei astfel de hotărari de organul competent. Inregistrarea fuziunii (203)Inregistrarea fuziunii se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau care urmează sa inregistreze noua persoana juridica. Spre exemplu la inregistrarea societăţilor comerciale şi altor intreprinderi efectuată potrivit art. persoanele juridice absorbite sau cele contopite se considera dizolvate si se radiază din . aprobată potrivit art. Considerăm că termenul de 3 zile este un termen prea restrans pentru a prezenta copia avizului publicat in Monitorul Oficial. potrivit Codului civil trebuie cel puţin 2 publicaţii in Monitorul Oficial pentru a preveni toţi creditorii. 22 din Legea nr. De acea actul de transfer va fi prezentat mai tarziu după ce va fi inregistrată persoana juridică nou constituită. actul de transfer trebuie să fie semnat de administratorul persoanei juridice care se dizolvă şi de administratorul persoanei juridice care s-a constituit. Mai mult. Articolul 77. precum şi hotărarea de fuziune.(1). (206)După inregistrarea efectuata conform alin.Dispoziţiile articolului comentat prevede limitele de timp in care persoana juridică trebuie să prezinte cererea de inregistrare şi care acte trebuie să fie prezentate pentru a se inregistra fuziunea. actele privind transmiterea pentru nimicire a ştampilei.(1). dacă are loc fuziunea prin contopire şi urmează a fi inregistrată o nouă persoană juridică trebuie să se prezinte şi o cerere semnată de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă la organul de inregistrare in raza căreia trebuie să fie inregistrată persoana juridică nou constituită şi să se prezinte toate actele necesare pentru inregistrarea acesteia.21 din Legea nr. inclusiv a celor indicate la lit. (205)Organul care a efectuat оnregistrarea de stat a persoanei juridice absorbite sau a persoanelor juridice contopite оnscrie in registrul de stat data la care s-a produs absorbţia sau contopirea si expediază spre păstrare organului care a inregistrat fuziunea toate actele persoanelor juridice dizolvate.71. Impreună cu o cerere se prezintă contractul de fuziune in formă autentică aprobat de organul competent şi semnat de administrator. trebuie potrivit art. După expirarea a cel puţin 3 luni de la data ultimei publicaţii in Monitorul Oficial fiecare persoană juridică trebuie să prezinte organului de inregistrare actele pentru inregistrarea fuziunii. In Registrul de Stat se face o consemnare cu privire la viitoarea reorganizare.1265/2000 sunt cerute originalele actelor de constituire şi a certificatului de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă. actele ce confirmă inchiderea conturilor bancare.(3) stabileşte că. De asemenea se mai cere şi actul de transfer. copia avizului publicat in Monitorul Oficial şi certificatul de inregistrare pentru a inscrierea menţiunii „in proces de reorganizare”. Astfel. actele care demonstrează garantarea drepturilor creditorilor sau satisfacerea creanţelor acestora. persoana juridică care se inregistrează la Camera Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale. autorizaţia de fuziune eliberată de organul de stat competent şi alte acte stabilite de lege. Alin.75. Pentru inregistrarea consemnării trebuie să fie prezentate anumite acte. copiile de pe avizele privind fuziunea publicate in Monitorul Oficial. cum ar fi hotărarea de reorganizare. (204)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau a noii persoane juridice informează despre inregistrarea fuziunii organul unde este оnregistrata persoana juridica absorbita sau persoanele juridice contopite. insă după cum am menţionat in comentariul la art.

Potrivit art. De la această dată toate drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se contopesc sau care sunt absorbite trec la societatea nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Fiind prezentate actele indicate la art. Pentru a se face inregistrarea trebuie să fie prezentate actele tuturor persoanelor juridice care participă la reorganizare inclusiv şi a persoanei juridice care se constituie. Toate raporturile civile şi comerciale ale persoanelor dizolvate vor fi continuate de . Inregistrarea făcută potrivit art. fiind considerate ca dizolvate. Articolul 78. pe cand in alte acte normative un asemenea termen nu este stabilit. (208)După inregistrarea fuziunii.60 alin. Aceştia au dreptul numai să semneze actul de transmitere a bunurilor către persoana juridică care s-a constituit.(1) din Legea nr. patrimoniul persoanei juridice absorbite sau al persoanelor juridice care se contopesc trece la persoana juridica absorbanta sau la noua persoana juridica.1265/2000 in termen de 15 zile organul de inregistrare trebuie să adopte decizie de inregistrare sau de respingere a cererii. inclusiv inregistrarea persoanei juridice nou constituite şi radierea celor care fuzionează şi se dizolvă. persoana juridica absorbanta sau noua persoana juridica include in bilanţul sau activele si pasivele persoanei juridice absorbite sau ale persoanelor juridice contopite. Luand in consideraţie că se efectuează mai multe inregistrări legiuitorul a stabilit consecutivitatea operaţiunilor de inregistrare şi in lipsa unor acţiuni concordate ale persoanelor juridice care participă la reorganizare nu se va putea respecta termenul menţionat. Această explicaţie işi are originea in dispoziţia art.20 alin.(1) potrivit căreia capacitatea civilă a persoanei juridice apare numai la data inregistrării de stat şi numai atunci aceasta poate primi la bilanţul său şi după caz a inregistra bunuri.(1) şi 61 alin. Inregistrarea fuziunii constă din mai multe inscrieri efectuate in registrul de stat pe care trebuie să le efectueze organul de inregistrare. Făcandu-se inregistrarea potrivit alin. Astfel. Efectele fuziunii (207)De la data inregistrării fuziunii. şi administratorii persoanelor juridice care se dizolvă nu mai sunt in drept să facă acte juridice din numele acestora. O primă inregistrare se face de către organul competent care inregistrează persoana juridică care se constituie sau cel care inregistrează modificările la persoana juridică absorbantă. inclusiv inscrierea prin care se modifică actele de constituire a persoanei juridice absorbante şi radierea persoanelor juridice absorbite. dacă se inregistrează contopirea unor persoane juridice sunt necesare cel puţin trei operaţiuni de inscriere. iar bunurile sint inregistrate ca bunuri ale persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice. In cazul absorbţiei se fac cel puţin două inscrieri. Excepţie o face numai administratorii persoanelor juridice care se contopesc. iar acesta la randul său trebuie să facă inscrierea de radiere şi să expedieze actele persoanelor juridice dizolvate organului care a inregistrat persoana juridică nou constituită sau modificările la persoana juridică absorbantă.registrul de stat.76 precum şi altele indicate in comentariul la acest articol organul de inregistrare trebuie să verifice actele prezentate şi dacă ele sunt intocmite conform dispoziţiilor legale să facă inregistrările care se cer.(1) organul care a inregistrat este obligat să informeze despre aceasta organul de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă.77 serveşte temei juridic pentru trecerea universală a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care se dizolvă la persoana juridică nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă.

iar drepturile şi obligaţiile treceau la noile persoane juridice. si transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţa. La divizarea asociaţiei fiecare filială dobandea personalitate juridică transmiţandu-i-se intreg patrimoniul care-l avuse in gestiune pană atunci păstrand acelaşi obiect de activitate. Această formă este utilizată pentru formarea pe baza filialelor a unor persoane juridice. valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni). mijloace de transport şi altele a căror inregistrare este obligatorie. transferandu-le acestora din urmă o parte din patrimoniu. Mai mult aceste acte servesc temei pentru ca bunurile supuse inregistrării de stat să fie inregistrate după succesorii de drepturi. iar in cea de-a doua situaţie din prima se desprind părţi din patrimoniul acesteia insă nu se constituie noi persoane juridice ci acestea sunt alipite la alte persoane juridice existente. deoarece de la o persoană juridică parţial trec drepturile şi obligaţiile la una sau mai multe persoane juridice. Reorganizarea prin separare se inţelege operaţiunea prin care din componenţa unei persoane juridice care nu-şi pierde personalitatea juridică prin dizolvare se desprind una sau mai multe persoane juridice. Actul de transfer serveşte temei pentru includerea in bilanţul contabil a activelor şi pasivelor primite de la persoanele juridice care se dizolvă. pe cand in cazul contopirii actul de transfer urmează a fi semnat numai după apariţia persoanei juridice care se constituie. serveşte ca temei pentru includerea la bilanţul acestora a tuturor bunurilor primite prin succesiune.succesorii acestora. Prin dezmembrare are loc o succesiune cu titlu universal. adică după actul de inregistrare a acesteia. (210)Divizarea persoanei juridice are ca efect incetarea existentei acesteia si trecerea drepturilor si obligaţiilor ei la doua sau mai multe persoane juridice. Dezmembrarea persoanei juridice (209)Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare. Ca efect asociaţie republicană divizată se dizolva. Această modalitate a fost utilizată frecvent la divizarea asociaţiilor republicane de producţie care avea aparatul central in Chişinău iar filiale in alte localităţi ale republicii. Divizarea se inţelege ca o operaţiune cand o persoană juridică care-şi pierde calitatea de subiect de drept prin dizolvare divizandu-se in două sau mai multe persoane juridice care se constituie. (211)Separarea are ca efect desprinderea unei parţi din patrimoniul persoanei juridice. iar aparatul central care pană atunci avuse numai activităţi administrative se diviza ca persoană juridică. care nu işi incetează existenta. Prin alin. Dezmembrarea se face prin două forme: divizare şi separare.(3) se evidenţiază două modalităţi ale separării. trebuie de menţionat că pe langă trecerea de drept a patrimoniului trebuie să fie semnat şi actul de transfer intre persoanele implicate in procesul de reorganizare. care iau fiinţa. O situaţie este cand dintr-o persoană juridică se separă una sau mai multe persoane juridice la care trec o părţi ale patrimoniului. Articolul 79. Totodată. Actul de inregistrare a fuziunii. In special ne referim la imobile. Actul de transfer se semnează de reprezentantul persoanei juridică absorbantă şi reprezentantul persoanei juridice absorbite pană la depunerea actelor la organul de inregistrare. . Dezmembrarea este o operaţiune potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau mai multe. care se demonstrează prin certificatul de inregistrare a societăţii noi constituite sau extrasul din registru pentru persoana juridică absorbantă.

inclusiv cauza reorganizării. i) consecinţele dezmembrării pentru salariaţi. h) data intocmirii bilanţului de repartiţie. insă luand in consideraţie operaţiunea de dezmembrare proporţia la capitalul social va fi mai mare. In special trebuie să se indice expres partea din active şi din pasive care se transmite fiecărei din persoanele care se constituie. după caz. Pe langă indicarea formei de organizare. dacă a deţinut acţiuni sau părţi sociale de 100 000 lei şi in noua societate trebuie să deţină acţiuni sau părţi sociale de aceiaşi mărime. precum şi toate clauzele indicate la alin. Fiecărui asociat trebuie să i se păstreze aceiaşi mărime a participaţiunii. Pentru ca dezmembrarea să se efectueze este necesar de intocmit un plan de dezmembrare in care se arate toate aspectele.. legiuitorul stabileşte că proiectul dezmembrării trebuie să conţină in anexe şi proiectele actelor de constituire a persoanelor juridice care i-au fiinţă. deoarece in baza acestora se formează capitalul social al noii societăţi. La trecerea pasivelor trebuie de luat in consideraţie scadenţa obligaţiilor. De aceia trebuie de indicat partea din capitalul social şi participanţiunile fiecărui asociat care trec la societatea care se constituie. b) denumirea si sediul persoanei juridice care se dezmembrează. Planul dezmembrării este principalul indiciu potrivit căruia se intocmeşte bilanţul de repartiţie. (214)Proiectul dezmembrării se intocmeşte in scris. e) numărul de participanţi care trec la persoana juridica ce se constituie. Adică. (215)La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii persoane juridice. g) modul si termenul de predare a participaţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ care se dezmembrează si de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care exista. Specificarea aceasta este importantă pentru societăţile comerciale şi cooperative in care asociaţii au drepturi de creanţă asupra patrimoniului. In special la trecerea activelor in unele cazuri trebuie de luat in consideraţie valoarea de piaţă a activelor şi nu preţul lor de bilanţ. (213)In proiectul dezmembrării trebuie sa se indice: a) forma (felul) dezmembrării. f) raportul valoric al participaţiunilor. sau cand se consideră că dezmembrarea va ridica eficienţa activităţii. in alte cazuri lichiditatea acestora.(2). Dezmembrarea ca operaţiune juridică se produce atunci cand intre asociaţii sau membrii persoanei juridice apar neinţelegeri. mai activă reacţionand rapid la necesităţi. datorită faptului că persoana juridică cu patrimoniu mai mic devine mai mobilă. denumirii şi sediului persoanelor juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. Actul de constituire trebuie să corespundă tuturor cerinţelor stabilite de legislaţie pentru forma persoanei juridice care se . d) partea de patrimoniu care se transmite. eficienţa. Proporţional părţii din capitalul social care trece la noua societate trebuie să se transmită activele şi pasivele. modalitatea etc. Proiectul dezmembrării (212)Proiectul dezmembrării persoanei juridice este elaborat de organul executiv. data la care aceste participaţiuni dau dreptul la dividende.Articolul 80. c) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice care se constituie in urma dezmembrării sau cărora li se da o parte din patrimoniu.

in sensul stabilirii unei majorităţi mai dure. dacă pentru aceasta se votează cu majoritatea menţionată la alin.constituie. Opozabilitate obţinand numai după inregistrarea efectuată conform art.(1) considerăm că aceasta prevalează cele din legile speciale.50. Luand in consideraţie importanţa reorganizării pentru toţi participanţii persoanei juridice. Prin adoptarea hotărarii prin care se aprobă dezmembrarea suntem in prezenţa unei limitări a drepturilor participanţilor la persoana juridică.(2) şi (3) precum şi să dispună formarea organului executiv al persoanei juridice ce se constituie. Prin adoptarea hotărarii de către organul suprem al persoanei juridice ce se dezmembrează se obligă organul executiv al persoanei juridice să indeplinească toate formalităţile necesare inregistrării reorganizării. planul dezmembrării ar putea fi respins fără a produce vre-un efect juridic. Mai mult. aproba actul de constituire al noii persoane juridice si desemnează organul ei executiv. (1) se stabileşte imperativ o majoritate calificată de 2/3 din numărul total de voturi. etc.80 alin. claritatea şi fermitatea dispoziţiei alin. In final. care din anumite motive considerate de ei justificate votează . Prin hotărarea organului suprem al persoanei juridice se dă putere juridică proiectului elaborat potrivit art.83. cum ar fi Legea cu privire la cooperativele de producţie. de intreprinzători. drepturile acestora pot fi afectate. deoarece acesta reprezintă numai o intenţie şi poate fi modificat aşa cum se va considera necesar in cadrul şedinţei de aprobare. Articolul 81. Această normă se aplică pentru toate persoanele juridice. insă indicand că se aprobă proiectul dezmembrării. trebuie de menţionat că importanţa juridică a dispoziţiilor acestui articol este minoră. 61 din Legea nr. iar la adunarea repetată ar putea să decidă cu aproximativ 25% din numărul total de voturi.(1). inclusiv cele stabilite la art. Această opţiune se justifică prin pericolul care-l prezintă reorganizarea pentru asociaţii şi membrii persoanei juridice care se reorganizează.80. Hotărarea aprobată este obligatorie pentru toţi participanţii la persoana juridică şi pentru organele acesteia. afirmăm că ea trebuie să conţină toate prevederile stipulate la art.72 şi 82. Norme similare există şi in alte acte normative. aceasta fiind deliberativă in prezenţa acţionarilor care deţin mai mult de jumătate din numărul total de voturi. Faţă de hotărarea organului suprem legiuitorul nu impune nici un fel de condiţii. In special ne referim la dispoziţiile art. admiţandu-se derogări prin actul constitutiv. Aprobarea proiectului dezmembrării (216)Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generala a participanţilor cu 2/3 din numărul total de voturi daca actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. Pe langă acestea trebuie să fie aprobate şi modificările care se efectuează in actul de constituire a persoanei juridice care-şi păstrează identitatea după constituire. Iar atunci cand se reorganizează societăţi comerciale.(1).1134/1997 care prin coroborare prevăd că hotărarea de reorganizare a societăţii pe acţiuni poate fi luată cu 2/3 din voturile care sunt reprezentate la adunarea convocată iniţial. cu majoritatea indicata la alin. executive şi de control a noilor persoane juridice. iar dacă legile speciale anterioare Codului civil prevăd o altă majoritate se va aplica dispoziţiile Codului civil. deoarece contrar voinţei lor (atunci cand ei votează impotrivă sau nu sunt prezenţi la adunarea decisivă) ei se pot pomeni membri intr-o altă persoană juridică. insă ea nu este opozabilă terţilor. 58. (217)Adunarea generala a participanţilor. Ar fi util ca in proiectul planului să fie prevăzute şi datele de identitate ale candidaţilor in organele de supraveghere. Prin dispoziţia alin.

impotriva reorganizării. După adoptarea hotărarii de reorganizare prin care a fost aprobat planul de dezmembrare a persoanei juridice. are dreptul să ceară societăţii răscumpărarea acţiunilor la preţul de piaţă dacă statutul nu stabileşte altfel. sau ilegal nu a fost admis la şedinţa adunării generale a societăţii pe acţiuni care a decis reorganizarea. Inregistrarea dezmembrării se face numai după inregistrarea noilor persoane juridice sau a modificării actului de constituire al persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu. acceptate de creditori. după expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea. publicarea in două ediţii consecutive a Monitorului Oficial al Republicii Moldova a avizului respectiv şi să se garanteze. o cerere de inregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat si o alta la organul care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este inregistrata persoana juridica la care trece o parte din patrimoniu.1265/2000 se stabileşte modul de inştiinţare a organului de inregistrare privind adoptarea hotărarii de reorganizare prin dezmembrare. cat şi actele necesare pentru inregistrarea noii persoane juridice.22 din Legea nr. Articolul 82. La cerere se anexează proiectul dezmembrării. Dacă o asemenea inştiinţare nu va fi făcută organul de inregistrare ar putea refuza primirea cererii sau ar respinge inregistrarea reorganizării. de asemenea. In special persoanele care au drepturi patrimoniale pot suferi in urma dezmembrării. (221)Organul care urmează sa efectueze inregistrarea de stat a noii . atat la organul de inregistrare a persoanei juridice care se dezmembrează cat şi la organul de inregistrare in raza căruia trebuie să se inregistrează persoana juridică care i-a fiinţă anexandu-se toate actele necesare pentru modificarea actelor constitutive ale persoanelor juridice care-şi continuă activitatea după reorganizare. care trebuie făcută in termen de 3 zile de la data adoptării hotărarii.72. si dovada oferirii garanţiilor. sau a plaţii datoriilor. In acest sens se cere notificarea fiecărui creditor al său despre hotărarea de reorganizare. contrar voinţei lor fiind membri sau asociaţi ai unei persoane juridice devin participanţi ai altor persoane juridice. (219)La cererea depusa organului care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează. Articolul 83. Astfel. Cererea de inregistrare a dezmembrării (218)Organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune.(1). actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. 21 din Legea nr. semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante. De exemplu. Inregistrarea dezmembrării (220)Inregistrarea dezmembrării se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate. prin art. Dacă se inregistrează o societate comercială trebuie să se respecte şi dispoziţiile art. devenind asociat al unei societăţi cu activele compromise. Cererea de inregistrare se depune după regulile stabilite la alin. Ca o măsură de protecţie de reorganizări păgubitoare apare art.1265/2000.79 din Legea 1134/1997 potrivit căruia acţionarul care a votat impotriva reorganizării. organul executiv are obligaţia să indeplinească toate formalităţile stabilite la art. sau după caz să satisfacă cerinţele creditorilor şi să indeplinească alte condiţii cerute de legile speciale.

77. persoana juridica divizata se considera dizolvata si se radiază din registrul de stat. radiază persoana juridica ce s-a divizat si informează despre aceasta organul unde este inregistrata noua persoana juridica sau organul unde este inregistrata persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu. Inregistrarea dezmembrării se face similar inregistrării fuziunii şi in acest sens poate fi consultate şi comentariul la art. trebuie să fie inregistrată persoanele juridice care se constituie in rezultatul divizării sau separării. (226)Noua persoana juridica sau cea existenta primeşte prin act de transmitere si include in bilanţul sau patrimoniul primit si.(1). Efectele dezmembrării (225)De la data inregistrării dezmembrării. după caz. Principalul efect al dezmembrării este trecerea prin succesiune cu titlul universal a drepturilor şi obligaţiilor de la persoana dezmembrată la cele care i-au fiinţă sau care primesc o parte din patrimoniu.(1) dezmembrarea se consideră efectuată numai după ce a fost radiată persoana juridică care se dizolvă prin reorganizare sau a fost modificat actul constitutiv ale persoanei juridice care-şi continuă activitatea. (223)Dezmembrarea produce efecte din momentul inregistrării ei de stat la organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrată.(1) se inţelege mai intai că se inregistrează modificările la actele de constituire a persoanei juridice care primeşte patrimoniul desprins şi apoi se vor inregistra modificările la actele constitutive a persoanei juridice de la care acest patrimoniu s-a desprins. spre deosebire dispoziţiile art. ci partea patrimoniului desprins trece de la o altă persoană juridică existentă. adică la data inregistrării modificărilor in actele de constituire sau după caz a inscrierii actului de radiere a persoanei juridice dizolvate. (222)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate inregistrează dezmembrarea si. din dispoziţia alin. după caz. patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente. inregistrează bunurile supuse inregistrării. Totuşi. Acest bilanţ se anexează la actele tuturor persoanelor juridice care se dizolvă. Articolul 84. In acest caz. (224)După inregistrarea efectuata conform alin. iar de la această dată drepturile şi obligaţiile se consideră transferate la succesori.77 alin. modifică actele constitutive sau i-a fiinţă in rezultatul dezmembrării. Operaţiunea de dezmembrare se consideră efectuată la momentul ultimii inregistrări. Bilanţul de repartiţie a persoanei juridice trebuie să fie aprobat de organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează şi desigur de organele executive ale persoanelor juridice care se constituie sau care primesc patrimoniul. O situaţie diferită este atunci cand prin separare nu se constituie o nouă persoană juridică.persoane juridice sau care a inregistrat persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu informează organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrata despre inregistrarea noii persoane juridice sau despre modificarea actului de constituire al persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu. Pană la data radierii persoanei juridice dezmembrate sau modificarea actului constitutiv al acesteia. Acestea din urma inscriu data la care s-a produs dezmembrarea.70 alin(3) şi (4) . Drepturile şi obligaţiile care trec de la persoana dezmembrată la altele potrivit bilanţului de repartiţie (vezi art.

Insă in rezultatul transformării pot suferi schimbări drepturile şi obligaţiile membrilor sau după caz a asociaţilor persoanei juridice. şi a intreprinderii de arendă in societăţi pe acţiuni. In procesul de privatizare a patrimoniului de stat au fost transformate mii de intreprinderi de stat. In practica de aplicare a normelor legale s-a intalnit frecvent reorganizarea prin transformare a intreprinderilor de stat.aprobat de către organul suprem.135 a stabilit că asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii răspund solidar şi nelimitat şi după transformarea societăţii dar numai pentru obligaţiile născute pană la reorganizare.1997 a aprobat şi Regulamentul cu privire la reorganizarea in societăţi pe acţiuni a intreprinderilor supuse privatizării prin transformarea intreprinderilor in societăţi pe acţiuni. cu condiţia că o asemenea hotărare se adoptă de organul principal cu majoritatea indicată de lege şi indeplineşte toate condiţiile legale prevăzute pentru forma de organizare juridică in care se transformă. insă toate bunurile din activ se transmit şi se primesc conform actului de transmitere semnat reprezentanţii persoanei juridice care se dezmembrează şi celei noi infiinţate. Chiar dacă in registru de stat se face inscrieri de radiere şi de inregistrare aceasta in opinia noastră trebuie calificată ca o reinregistrare şi nu ca o dizolvare a unei persoane juridice şi infiinţarea alteia noi. (228)Transformarea persoanei juridice trebuie sa intrunească si condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridica de organizare in care se transformă. a fondului de investiţie pentru privatizare in fond de investiţie nemutual. Nu urmează a fi calificată ca transformare reorganizarea unei societăţi pe acţiuni de tip inchis in societate pe acţiuni de deschis. a unei intreprinderi naţionale in intreprindere mixtă sau cu capital străin. Nu ar fi necesar nici actul de transmitere. ci continuă existenţa intr-o altă haină juridică.1056 din 12. legiuitorul in art. Dacă pentru dobandirea dreptului legea cere inregistrarea in registrele publice persoana juridică care primeşte trebuie să indeplinească toate formalităţile legate de inregistrarea acestora. Nu trebuie de considerat o transformare atunci cand are loc o schimbare a denumirii de firmă. fiindcă persoana juridică nu dispare. In acest sens Guvernul prin Hotărarea nr. Persoana juridică continuă cu aceleaşi drepturi şi obligaţii patrimoniale pe care le avea pană la transformare. Transformarea persoanei juridice (227)Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de organizare prin modificarea actelor de constituire in condiţiile legii.11. Au avut loc transformări frecvente a intreprinderilor agricole (a colhozurilor şi sovhozurilor) in cooperative şi in societăţi pe acţiuni. Transformarea ca operaţiune juridică in unele cazuri prezintă pericol pentru creditori. Deşi. societăţi pe acţiuni in societăţi cu răspundere limitată şi invers. sau a genului principal de activitate. după cum rezultă din operaţiunea de transformare nu are loc o trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la o persoană la altă. căci transformarea nu influenţează componenţa membrilor persoanei juridice şi administratorul poate să rămană acelaşi. O persoană juridică inregistrată poate să-şi continue existenţa sub o altă formă. Răspunderea asociaţilor se limitează la termenul general de prescripţie adică la de trei ani de la data ajungerii . Articolul 85. Potrivit prevederilor acestui regulament statul reprezentat de organul său Departamentul Privatizării apare ca fondator şi acţionar unic al societăţii pe acţiuni constituite prin reorganizarea (transformarea) intreprinderii de stat. Pentru a nu admite reorganizarea abuzivă şi limitarea de drept a obligaţiilor asociaţilor. Acesta se referă la societăţile in nume colectiv şi societăţile in comandită in cazul in care acestea se transformă in persoane juridice in care asociaţii duc o răspundere limitată.

g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire. in acest caz reorganizarea ar putea fi utilizată ca o formă de dobandire abuzivă a drepturilor. Dizolvarea persoanei juridice (229)Persoana juridica se dizolva in temeiul: a) Expirării termenului stabilit pentru durata ei. c) hotărarii organului ei competent. Considerăm posibilă transformarea unei societăţi comerciale intr-o organizaţie necomercială. (230)Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării. f) faptului ca persoana juridica cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant.obligaţiei la scadenţă. cu excepţia cazurilor de fuziune si dezmembrare ce au ca efect dizolvarea.(3) asociaţii societăţilor comerciale au drepturi patrimoniale asupra averii acesteia. (233)Organul competent al persoanei juridice poate reveni asupra hotărarii de lichidare sau reorganizare daca patrimoniul nu este repartizat intre membrii acesteia sau nu este transmis unor alte . iar membrii organizaţiei necomerciale nu au asemenea drepturi şi ca consecinţă a acestei transformări persoanele care nu au participat la adunare sau au votat impotriva reorganizării ar putea fi lipsiţi de drepturile patrimoniale contrar voinţei lor. insă cu condiţia că votează pentru aceasta toţi asociaţii. in starea in care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării. Această afirmaţie işi are fundamentul in acelaşi art. a persoanei juridice care işi incetează existenta si transmiterea universala a patrimoniului ei. d) hotărarii judecătoreşti in cazurile prevăzute la art.87. b) atingerii scopului pentru care a fost constituita sau imposibilităţii atingerii lui. Ceia ce inseamnă că o asemenea transformare cu o majoritate de voturi nu poate fi efectuată. Această regulă se păstrează chiar şi in cazul in care după reorganizare asociatul instrăinează partea socială care ii aparţine. Aceasta prevedere se aplica din ziua expirării termenului stabilit pentru durata societăţii ori de la data la care asupra dizolvării a hotărat adunarea generala a participanţilor sau instanţa de judecata. către persoanele juridice beneficiare.46 din Constituţie. iar acesta este in contradicţie cu prevederile art. Nu este posibilă nici o transformare a organizaţiilor necomerciale in societăţi comerciale. art. (232)Din momentul dizolvării. fără lichidare. e) insolvabilităţii sau incetării procesului de insolvabilitate in legătura cu insuficienta masei debitoare. administratorul nu mai poate intreprinde noi operaţiuni. deoarece potrivit art. Articolul 86. In cazul transformării unei societăţi pe acţiuni in altă formă de societate comercială sau in cooperativă. in caz contrar fiind responsabil.1134/1997 stabileşte că mărimea cotei fiecărui asociat sau membru in capitalul propriu al persoanei juridice care se constituie nu poate fi mai mică faţă de valoarea nominală totală a acţiunilor deţinute de aceştia pană la reorganizare. personal si solidar. (231)Persoana juridica continua sa existe si după dizolvare in măsura in care este necesar pentru lichidarea patrimoniului. pentru operaţiunile pe care le-a intreprins.(3) potrivit căruia dacă asociatul sau membrul unei organizaţii necomerciale nu are drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia el nu poate să-l dobandească de la succesorul de drepturi al persoanei juridice drepturi patrimoniale.55 alin.55 alin.96 din Legea nr.

persoane. a).90 alin. De regulă persoana juridică se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată. Un prim temei de dizolvare a persoanei juridice este expirarea termenului pentru care a fost constituită.(6).(1) lit. De aceia alin. dar numai in măsura in care acesta este necesară pentru indeplinirea formalităţilor de lichidare.293/1995 potrivit căreia persoanei juridice un anumit timp (de pană la 6 luni sau in al doilea caz de 30 de zile) nu i se permite să efectueze anumite activităţi. Excepţie de la această regulă o constituie dizolvarea persoanei juridice pentru cauza de reorganizare. 47 din Legea nr. 65 prevede că la expirarea termenului stabilit pentru existenţa persoanei juridice.38 alin. In alin. imposibilitatea atingerii scopului propus şi adoptarea hotărarii de către organul competent al persoanei juridice. (1) sunt indicate temeiurile de dizolvare a persoanei juridice. (234)La data dizolvării persoanei juridice. Prin acestea s-ar putea menţiona şi prevederile art. la data inregistrării dizolvării in registrul de stat sau la data cand hotărarea instanţei devine executorie. atingerea scopului propus. sau definitivă. Sunt considerate ca moduri de dizolvare voluntară. La această fază persoana juridică işi păstrează capacitatea civilă. Din conţinutul acestuia cat şi din alte dispoziţii pot fi evidenţiate moduri de dizolvare voluntară. Prin dispoziţiile legii se consideră dizolvarea cand persoana juridică nu corespunde anumitor cerinţe ale legii. Dacă in termenul respectiv persoana juridică inlătură neajunsurile care a dus la sistarea activităţii atunci persoana juridică recapătă capacitatea deplină. Considerăm că prin dispoziţiile menţionate are loc o limitare a capacităţii civile a persoanei juridice pentru un anumit timp. Deci momentul cel mai important pentru faza dizolvării este că persoana juridică nu poate să incheie noi contracte ce vizează obiectul să de activitate. Dizolvarea nu trebuie de confundat cu „suspendarea activităţii” asociaţiei obşteşti prevăzută de art.(4) stabileşte că din momentul dizolvării din numele persoanei juridice nu pot fi intreprinse noi operaţiuni. Dizolvarea in acest sens este considerată ca dizolvare de drept. Anume din . aceasta se dizolvă dacă pană la acest moment actele de constituire nu se modifică.(7) din Legea nr. Totuşi. adică expirarea termenului stabilit in actul de constituire. c). forţată şi care intervin in temeiurile legii. Existenţa acesteia nu este legată de soarta asociaţilor sau membrilor acestora şi deseori persoana juridică continuă şi după moartea celor care au fondato. de judecata nu Incetarea activităţii unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea şi lichidarea. adică la data cand expiră termenul la care a fost constituită. insă ea este indreptăţită să continue şi să finalizeze operaţiunile deja incepute (art. administratorul acesteia devine lichidator daca organul competent sau instanţa desemnează o alta persoana in calitate de lichidator. cazurile de dizolvare indicate la alin.1265/2000. b). cand persoana juridică incetează fără lichidare datorită transmiterii patrimoniului la succesori. considerandu-se că actul de constituire fiind inregistrat la organul de inregistrare se inregistrează şi termenul de activitate a acesteia este cunoscut de publicul interesat. Similare dizolvării sunt şi efectele „sistării activităţii intreprinderii sau organizaţiei” indicate in art. Totodată limitarea activităţii nu inseamnă incetarea tuturor activităţilor persoanei juridice ci numai a celor activităţi la desfăşurarea cărora au fost admise incălcări.13 alin. deoarece nu mai necesită o inregistrare a acesteia in registrul de stat şi nu trebuie să fie informarea publică.836/1996 şi sau după caz a persoanei juridice in art. insă ea nu duce la dizolvarea societăţii.(3) din Legea nr.134 şi 143. In acest sens art. Faza dizolvării cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc incetarea existenţei persoanei juridice. Dizolvarea persoanei juridice este urmată de procedura de lichidare. Acest moment survine la o anumită dată. fondatorii sau ulterior acestora asociaţii sau membri pot să stabilească o dată fixă pană la care persoana juridică va exista.

Ultimul trebuie să decidă fie inlăturarea temeiului de dizolvare fie adoptarea hotărarii de dizolvare şi inceputul lichidării. dacă in instanţă se demonstrează existenţa unuia din temeiurile stabilite la art. De fapt. şi nu excludem posibilitatea existenţei unei situaţii concrete care ar permite clar stabilirea datei dizolvării pentru aceste temeiuri. valoarea activelor persoanei juridice scade sub nivelul capitalului social minimal stabilit de lege precum şi alte prevederi legale. acţionarilor. Deci realizarea definitivă a scopului general este de regulă. art. cum ar fi realizarea şi impărţirea profitului prin intermediul desfăşurării activităţii de intreprinzător de către societăţile comerciale.39 alin.(1). şi deci la data cand există circumstanţele care arată la realizarea scopului sau la cele ce fac imposibilă realizarea societatea trebuie să se considere ca fiind dizolvată. Dacă in acest sens nu s-a decis in termenul stabilit de lege atunci dizolvarea poate decisă de către instanţă la cererea participanţilor.86 alin.acest considerent a reieşit legiuitorul şi in art.979/1992 cu privire la culte . Dizolvarea intervine prin act judecătoresc.87 alin.(2). De cele mai multe ori persoanele juridice se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată şi işi propun un scop general.(8)din Legea nr. imposibilă.(4) din Legea nr.89 prevede că organul executiv trebuie să inregistreze dizolvarea in registrul de stat independent de faptul că de fapt inregistrarea dizolvării a fost inregistrată deja.(1) lit. 32 din Legea nr. şi deci temei de dizolvare a acesteia.40 alin. a organului de stat competent sau a procurorului (vezi art. precum şi in cazul stabilit de art. adică prin modificarea din 2002 din Legea nr. dacă organul principal nu adoptă hotărarea de dizolvare acest lucru poate să-l ceară oricare din participanţi prin instanţa de judecată.14 din Legea 979/1992.718/1991).110 alin. Ca model de dizolvare in dispoziţiile legii pot fi invocate normele art. art.27 din Legea nr. iar dacă adunarea nu poate adopta nici o asemenea hotărare atunci instanţa poate decide la cererea participanţilor. satisfacerea unor cerinţe spirituale ale membrilor organizaţiei religioase etc. totuşi in majoritatea cazurilor considerăm că data realizării sau imposibilităţii realizării scopului este una incertă şi de aceia asupra dizolvării trebuie să se pronunţe organul suprem sau instanţa şi la data inregistrării acesteia conform art. art. Deşi este greu de obiectat impotriva acestei poziţii. Unii autori consideră că neinţelegerile grave dintre asociaţi care nu permit adoptarea unor hotărari raţionale ar putea fi invocat ca motiv de imposibilitate a realizării scopului.837/1996.134 şi 143 cand societatea in nume colectiv şi respectiv societatea in comandită se dizolvă dacă a rămas un singur asociat.e).718/1991. prin dispoziţiile celei din urme legi. Dacă unul din temeiurile de suspendare intervine atunci organul executiv trebuie să convoace organul principal şi să raporteze despre acest temei. sau instituţiile de invăţămant pregătirea cadrelor pentru economia naţională. Totuşi contrar acestei concluzii art.69 societatea intră in procedura de lichidare. 32 din Legea nr. Un alt temei de dizolvare apare atunci cand persoana juridică şi-a realizat scopul pentru care s-a constituit precum şi situaţia in care anumite circumstanţe arată că realizarea scopului propus prin actele de constituire este imposibil.1134/1997. art. sau numai comanditari sau numai comanditaţii şi in termen de 6 luni societatea nu a inlăturat cauza de dizolvare.1265/2000 potrivit căreia numai in cazul in care in care hotărarea de lichidare a intreprinderii sau organizaţiei se adoptă de organul competent sau de instanţa de judecată există obligaţia de inştiinţare a oficiului teritorial al Camerei inregistrării de stat. art. Dar dacă din prevederile actului constitutiv este posibil de determinat realizarea scopului atunci persoana juridică trebuie să dizolve. In literatură s-a menţionat că aceasta este de asemenea o dizolvare de drept. Ca imposibilitate a realizării scopului ar putea servi suportarea unor pierderi neaşteptate (distrugerea sau pierea averii ca efect al unor calamităţi naturale) in rezultatul cărora activele persoanei juridice sau redus intr-atat incat nu mai asigură activităţi normale a acesteia. Dizolvarea intervine din dispoziţiile legii in cazul in care numărul de asociaţi scade sub numărul stabilit de lege.

(5) stabileşte că organul principal al persoanei juridice poate să intervină şi săşi modifice hotărarea de dizolvare. Cel care nu a respectat hotărarea adunării va fi responsabil faţă de persoana juridică care a decis dizolvarea. Dacă e să admitem că intre momentul adoptării hotărarii de adunare şi inregistrarea acesteia de către organul de stat au fost făcute unele operaţiuni atunci acestea obligă persoana juridică. (4) se stabileşte data la care intervine dizolvarea.(e) rezultă că insolvabilitatea sau incetarea procesului de insolvabilitate ar servi ca un temei pentru dizolvare. Dacă hotărarea de dizolvare este adoptată de adunarea generală sau de alt organ principal al persoanei juridice. In celelalte cazuri dizolvarea nu duce la pierderea personalităţii juridice. 101 şi a art. In acest articol are loc de fapt un amestec de reglementări şi noţiuni juridice. Prin alin. dată de la care actele emise de persoana juridică trebuie să indice că aceasta este „in lichidare”. pe cale judiciară de a practica cultul pe o perioadă de un an”.90-99. adică efectuarea ultimei operaţiuni a procesului de lichidare.44).632/2001 potrivit căreia hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie de la momentul pronunţării (art. iar dreptul de a administra şi a dispune cu averea insolvabilului din acest moment trece la administratorului insolvabilităţii desemnat de instanţă. iar de la inregistrarea acesteia şi a lichidatorului desemnat (art. şi aceasta duce la desfiinţarea cultului ca persoană juridică adică a dizolvării acestuia şi intrarea in procedura de lichidare.9 din această lege intervin in timpul activităţii atunci nu poate fi cerută nulitatea ci poate fi cerută suspendarea activităţii pentru un an sau după caz dizolvarea cultului pentru că activitatea acesteia contravine ordinii publice şi intrarea in procedura de lichidare. 4. Dacă motivele indicate la art. Considerăm că dizolvarea poate opera numai in condiţiile art. Dizolvarea persoanei juridice duce la radierea acesteia din Registrul de stat numai in caz de reorganizare a acestei prin fuziune sau dezmembrare şi deci la dispariţia ei ca subiect de drept.44 din Legea insolvabilităţii potrivit cărora a fost pronunţată hotărarea instanţei competente prin care s-a intentat procesul de insolvabilitate şi nici de cum intervenirea de fapt a insolvabilităţii. Din dispoziţia alin. Aceasta se păstrează pentru efectuarea tuturor formalităţilor de lichidare stabilite la art. cand pe de o parte recunoaşterea cultului „se declară nulă”. oricand pană la momentul cand patrimoniul a fost .89. Dacă societatea solicită să-i fie aplicată procedura planului aceasta ar putea să desfăşoare operaţiuni curente şi deci să incheie noi contracte ce privesc obiectul principal de activitate pentru a-şi restabili solvabilitatea sau după caz pentru a realiza planul aprobat de creditori şi confirmat de instanţă.90 alin. Alin. Reieşind din cele menţionate dacă dizolvarea intervine in cazul intentării procesului de insolvabilitate. atunci in cazul incetării procesului de insolvabilitate in legătură cu insuficienţa masei debitoare a persoanei juridice nu poate opera dizolvarea ci urmează deja radierea din registrul de stat a debitorului insolvabil. această hotărare este opozabilă terţilor de la data inregistrării dizolvării (vezi art. Desigur că inseşi intentarea procedurii de insolvabilitate nu duce neapărat la dizolvare şi nici o prevedere in acest sens nu există.(2) persoana juridică intră in procedura de lichidare. Dizolvarea intervine numai in cazul in care debitorul insolvabil nu are şanse de a-şi restabili solvabilitatea şi atunci administratorul nu este in drept să incheie contracte noi ce privesc obiectul de activitate.89). Excepţie de la această regulă este stabilită prin Legea cu privire la insolvabilitate nr. O altă situaţie se creează dacă hotărarea de dizolvare se adoptă de instanţă. iar pe de altă parte se indică „cu interdicţia. Deoarece nulitatea poate invocată pentru temeiurile existente la momentul depunerii actelor pentru recunoaştere. Dacă data la care expiră termenul activităţii nu ridică probleme şi acestea au fost supuse analizei anterior. Anume hotărarea definitivă poate fi prezentată spre a fi inregistrată la organul de stat potrivit art. apoi data adoptării hotărarii de către adunarea generală a participanţilor sau adoptării hotărarii de către instanţă urmează a fi analizate in mod critic şi distinct. Regula este că hotărarea instanţei este executorie la data cand rămane definitivă şi nu la data adoptării.(1)lit.se stabileşte o reglementare neclară.

la hotărarea organului principal sau prin hotărarea instanţei şi lichidatorul nu a fost desemnat. iar societatea a fost inregistrată.(1) lit. sau să decidă reorganizarea in una din formele permise şi in modul stabilit de codul civil. (236)Instanţa de judecata nu dizolva persoana juridica daca. atunci poate fi invocată dizolvarea pentru temeiul stabilită la alin. Constituirea se consideră a fi viciată numai pentru situaţiile existente la data constituirii şi nu pentru cazurile apărute după aceasta. dacă persoana juridică se dizolvă pentru expirarea termenului. c) nu se incadrează in prevederile legale referitoare la forma ei juridica de organizare.110 alin. e) exista alte situaţii prevăzute de lege. obligat să indeplinească obligaţiile lichidatorului este administratorul persoanei juridice.632/2001. obiectul de activitate prevăzut in actele constitutive este interzis de lege sau se permite numai anumitor persoane juridice şi cea inregistrată nu face parte din categoria celor care poate desfăşura un asemenea gen precum şi in alte cazuri stabilite de lege. Dacă capitalul social indicat in actele constitutive este mai mic decat cel minimal stabilit de lege. Ca exemplu poate servi nerespectarea dispoziţiilor cu privire la mărimea capitalului social. b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii. dacă fondatorii acesteia nu au capacitatea civilă necesară. persoana va corespunde prevederilor legii. Constituirea persoanei juridice se consideră viciată dacă actele constitutive ale acesteia nu corespund dispoziţiilor legale. .d) cat şi dizolvarea dispusă prin alin. Este oportun ca instanţa de judecată in toate cazurile cand adoptă hotărarea cu privire la dizolvare să desemneze un lichidator.(1)lit a). (238)Dizolvarea persoanei juridice se pronunţă la cererea participantului. Articolul 87. d) activitatea ei contravine ordinii publice. Insă legea stabileşte reguli clare de desemnare a lichidatorului numai in Legea nr. organul care decide dizolvarea trebuie să desemneze şi lichidatorul care va efectua toate formalităţile de lichidare. căci in caz contrar lichidarea poate să sufere. 110 etc.96 şi 97. b). avand posibilitatea să continue activitatea desfăşurată anterior. Dar dacă pe parcursul activităţii societatea scade capitalul social sub minimul stabilit de lege şi reducerea este inregistrată la organul de stat. a procurorului sau a Ministerului Justiţiei.(2)lit. Dizolvarea persoanei juridice de către instanţa de judecata (235)Instanţa de judecata dizolva persoana juridica daca: a) constituirea ei este viciata. insă nu şi in alte cazuri stabilite de art.87.repartizat potrivit art.110 se stabilesc exaustiv cazurile de nulitate a societăţii comerciale. (237)Instanţa de judecata poate dizolva persoana juridica daca aceasta contravine interdicţiilor stabilite de prezentul cod pentru forma ei juridica de organizare sau daca activitatea ei contravine grav actului de constituire. Candidatura lichidatorului poate fi inaintată de persoana care solicită dizolvarea sau să fie desemnată de către instanţă din randurile persoanelor care au licenţa de administrator al procedurii de insolvabilitate. in termenul pe care il acorda. Totuşi. atunci se poate invoca atat nulitatea (art. De regulă. Articolul comentat stabileşte temeiurile care servesc ca bază juridică pentru instanţa de judecată care decide dizolvarea persoanei juridice. Prin dispoziţiile art. nu şi-au exprimat consimţămantul in forma cerută de lege.

De exemplu. reieşind din circumstanţele concrete. sau dacă activitatea acesteia contravine grav actului de constituire. c) poate opera in cazul in cazul in care după inregistrarea persoanei juridice aceasta se transformă in una din formele de organizare care nu sunt prevăzute de lege. atunci instanţa poate acorda un termen pentru perfectarea actelor sale şi introducerea modificărilor in actele de constituire. dacă un membru a cumulat mai mult de 5 % din acţiuni. Ca exemplu poate servi art.(4). sau de răsturnare autorităţilor publice a statului. Aceiaşi regulă se păstrează in cazul in care legea se modifică.(3) dizolvarea poate fi pronunţată de instanţă şi in cazul in care persoana juridică in perioada de activitate nu respectă cerinţele legii stabilite pentru forma de organizare. dacă membri – . Potrivit alin. violarea drepturilor şi libertaţilor. Franţei.199/1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare dacă capitalul social scade sub minimul stabilit de lege. schimbarea sediului care nu este concomitentă şi incălcării obligaţiei de plată a unor impozite sau a unor datorii. Ca exemplu ar putea servi. Persoana juridică poate fi dizolvată dacă activitatea acesteia contravine ordinii publice. Se consideră că activitatea contravine ordinii publice dacă aceasta deşi nu este prevăzută in actul de constituire se desfăşoară şi ea contravine normelor legale. sau după retragerea licenţei etc. naţionale sau religioase. Se poate dizolva societatea in nume colectiv şi cea in comandită dacă numărul de asociaţi depăşeşte 20 de persoane şi in timpul acordat suplimentar acestea nu şi-au adus actele in concordanţă cu legea. organului fiscal şi nu publică in Monitorul Oficial o informaţie cu privire la schimbarea sediului timp de 7 zile de la data schimbării atunci organele de control sau de drept pot cere lichidarea acesteia. Alin. (1) lit.44 din Legea nr. aţaţarea urii şi discordiei sociale. societatea comercială intreţine băi sau săli de odihnă.60 alin. prevăzută de legislaţia Romaniei.(4) din Legea 837/1996 alin. gravitatea incălcării sau chiar numărul de avertizări făcute de organul de stat instanţa ar putea acorda un anumit termen de inlăturare a incălcărilor admise. sau se desfăşoară activităţi supuse licenţierii fără licenţe. adică pot cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare. Potrivit acestor dispoziţii se dizolvă asociaţia care efectuează acţiuni de pregătire şi sau infăptuire a acţiunilor de schimbare prin violenţă a regimului constituţional sau de subminare a integrităţii teritoriale a statului._____ O asociaţie religioasă dacă activitatea _____________________ etc. fondul de investiţie sau bursa de valori va fi inregistrată in altă formă de organizare juridică decat cea stabilită de lege. dacă numărul de acţionari scade sub 20 de persoane. paralel admiţandu-se activităţi caracteristice caselor de toleranţă. iar ca efect al acestei modificări vechile prevederi ale statului contravin noilor dispoziţii legale. continuă activitatea licenţiată după expirarea termenului licenţei.(2) stabileşte că. Temeiul stabilit la alin. avertizarea repetată a asociaţiilor obşteşti asupra lichidării incălcărilor legislaţiei făcută in decursul unui an de organul care a inregistrat asociaţia. Elveţiei sau a societăţii cu răspundere suplimentară prevăzută de legislaţia Federaţiei Ruse. Va opera dizolvarea şi in cazul in care instituţia financiară.Dizolvarea persoanei juridice pentru temeiul că actul de constituire nu corespunde prevederilor legii operează atunci cand organul principal al persoanei juridice ulterior constituirii introduce modificări in acest act şi aceste modificări contravin dispoziţiilor legale. _________ din legea nr. Ca exemplu ar fi transformarea unei societăţi comerciale in societate in comandită pe acţiuni. Dizolvarea poate fi pronunţată in alte cazuri stabilite de lege. Se poate pronunţa dizolvarea bursei de valori dacă pe parcursul activităţii pentru nerespectarea prevederilor art. O asociaţie obştească poate fi dizolvată şi in cazurile stabilite de art. O asociaţie obştească desfăşoară o activitate politică fapt ce este in contradicţie cu prevederile art. 13 din Legea 1265/2000 potrivit căreia dacă societatea comercială sau organizaţia inregistrată nu comunică Camerei inregistrării. crearea formaţiunilor paramilitare. şi in termenul stabilit de actul normativ persoana juridică nu-şi aduce actele constitutive in concordanţă cu prevederile legii. rasiale.

la cerere. In incheiere se specifica data instituirii administrării fiduciare. (242)Administratorul fiduciar notifica organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice despre incheierea judecătoreasca si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. Dispoziţiile articolului comentat constituie un mijloc de asigurare a integrităţii bunurilor persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită.(4). Articolul 88. Dacă actul de constituire a persoanei juridice prevede şi alte cazuri de dizolvare acestea pot fi invocate in instanţă. capitalul social nu mai mic de 1 mln. fără a tine cont de limitarea impusa prin administrare fiduciara. Poate fi dizolvată şi societatea in nume colectiv sau societatea in comandită dacă persoanele imputernicite cu administrarea nu respectă obiectul de activitate indicat in actul de constituire şi desfăşoară şi alte activităţi in numele societăţii. precum şi cota parte a unui asociat să nu depăşească 10% din capitalul social. Administrarea fiduciară (239)Instanţa de judecata care examinează cererea privind dizolvarea persoanei juridice poate pune bunurile acesteia.(1) ţin de realizarea scopurilor statutare sau rezultă din acestea.(4) se poate pronunţa dizolvarea. Instanţa de judecată poate pronunţa dizolvarea persoanei juridice la cererea persoanelor indicat el alin.1265/2000 şi organele de control şi cele de drept.188 alin. Prevederi similare există şi in Legea nr.acţionari ai bursei sunt şi alte persoane decat brocherii şi dealerii. (241)Instanţa de judecata poate modifica sau anula in orice moment incheierea sa de instituire a administrării fiduciare. 1117/1997 cu privire bursele de mărfuri potrivit cărora numărul de fondatori nu poate fi mic de 10 persoane. Instanţa desemnează unul sau mai mulţi administratori fiduciari si determina limitele imputernicirilor si remuneraţia lor.13 alin.60 alin.(3) pot desfăşura numai activitatea prevăzută de actul de constituire şi care potrivit dispoziţiilor art.(3) din Legea nr. sub administrare fiduciara. (240)Daca instanţa de judecata nu dispune altfel.(1) şi art. potrivit art. iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot incheia acte juridice fără participarea acestuia. pentru ca persoanele cu funcţii de răspundere să nu intreprindă acţiuni care ar lungi sau ar ingreuia in alt mod lichidarea acesteia. __________organul de inregistrare. iar organul executiv se abate de la acestea. lei. este valabil daca cealaltă parte nu ştia si nici nu trebuia sa ştie despre instituirea administrării fiduciare. O asemenea situaţie poate exista pentru organizaţiile necomerciale care potrivit art. Dacă in statut sunt stabilite clar activităţile care pot fi desfăşurate. atunci la cererea persoanelor indicate la alin. (243)Actul juridic incheiat de persoana juridica pană la inregistrarea administrării fiduciare. Pe langă persoanele indicate in dispoziţia menţionată dreptul de a cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare o au potrivit art. organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar. Instituirea administrării fiduciare se face prin incheierea instanţei pentru perioada dintre depunerea acţiunii la instanţă şi pană la adoptarea hotărarii . Aceasta incetează in momentul in care hotărarea judecătoreasca cu privire la dizolvare rămane definitiva. Cea doua situaţie de dizolvare stabilită de acest aliniat este dacă activitatea contravine grav actului de constituire.187 alin.

sau de la data cand . 1053-1060. intocmind inventarul necesar pentru aceasta. Administratorul desemnat trebuie să primească toate bunurile persoanei juridice in administrare. adică este o instituire forţată. In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotărarea adunării generale a participanţilor. Hotărarea de dizolvare este obligatorie de la data adoptării. organul ei executiv depune o cerere de dizolvare la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice respective.86 alin. lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul cauzat terţilor. instanţa transmite o copie de pe hotărarea irevocabila organului care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice ce se dizolva. impreună cu alte cheltuieli judiciare şi prejudiciu trebuie să fie incasată de la reclamant.1056.(6). Administrarea fiduciară instituită se efectuează in temeiul dispoziţiilor art. calitatea de fondator al administrării precum şi cea de beneficiar o are persoana juridică a cărei dizolvare se solicită. precum şi cu anularea administrării dacă temeiurile de instituire au decăzut. (247)De la data inregistrării dizolvării. şi in acest caz administratorul fiduciar numit de instanţă are prerogativa de a supraveghea activitatea acestor organe. Astfel.(6) cu excepţia situaţiei prevăzute de art. Astfel dacă prin hotărarea instanţei a fost respinsă cererea de dizolvare administratorul decade din drepturi şi este obligat să transmită funcţia administratorului (organului executiv) a persoanei juridice. Dacă prin hotărarea rămasă definitivă s-a pronunţat dizolvarea persoanei juridice. Articolul 89. iar actele juridice pentru a avea valoare juridică va trebuie să fie confirmate in prealabil de el. Instanţa care a desemnat administratorul poate reveni oricand asupra incheierii sale cu modificări.judecătoreşti şi rămanerea acesteia definitivă. (246)Cererea de dizolvare depusa de organul executiv al persoanei juridice si hotărarea judecătoreasca sant temeiuri pentru inregistrarea dizolvării.(1) lit. Inregistrarea dizolvării (244)In cazul in care persoana juridica se dizolva in unul din temeiurile prevăzute la art. sau să inceteze supravegherea.86 alin. administrarea fiduciară incetează iar administratorul va preda lichidatorului funcţia in condiţiile art. In caz contrar. Numele administratorului fiduciar trebuie să fie inregistrat in registrul de stat in care a fost inregistrată persoana juridică. insă cu derogările stabilite de articolul comentat şi de incheierea instanţei. schimbarea administratorului. (245)In cazul dizolvării prin hotărare judecătoreasca.90 alin. Prin incheiere instanţei se determină numele administratorului (administratorilor) fiduciar. Temei pentru instituirea administrării judiciare serveşte cererea reclamantului.c). Deşi administrarea fiduciară se pronunţă de către instanţă. aceasta hotărare trebuie anexata la cerere. in documentele si informaţiile care emana de la persoana juridica. instanţa poate decide că organul executiv al persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită nu este desesizat. la denumire trebuie adăugata sintagma "in lichidare". adică nu este inlăturat de la administrarea trebuirilor persoanei juridice. f) si g). a) . Incheierea privind administrarea fiduciară instituită işi pierde valoarea juridică la data cand hotărarea instanţei cu privire la dizolvare rămane definitivă. Totodată instanţa poate să respingă cerere respectivă dacă există motive care permite instanţei să nu se indoiască că bunurile persoanei juridice vor fi in siguranţă. competenţa acestuia şi remuneraţia. spre deosebire de dispoziţiile art. Plata remuneraţiei administratorului care a fost efectuată.

nerespectarea acestuia nu este sancţionat. iar după caz şi răspunderea juridică pentru nerespectarea hotărarii de dizolvare neinregsitrate intervin numai pentru administrator şi pentru persoanele care au avut cunoştinţă de hotărare şi care sunt ţinuţi la respectarea prevederilor acestora.(2) din acest moment se face publică dizolvarea căci ea devine opozabilă şi oricine doreşte poate consulta registru de stat.1265/2000 pentru intreprinderile şi organizaţiile care se inregistrează la Camera inregistrării de stat se stabileşte termenul de 3 zile pentru inregistrarea dizolvării. Ca excepţie de la această regulă apar hotărarile de executare imediată. De exemplu art. .(4) din Legea nr. Insă pentru ca hotărarea de dizolvare voluntară să fie opozabilă terţilor trebuie să fie inregistrată in registrul de stat in care este inmatriculată persoana juridică a cărei dizolvare s-a pronunţat. (249)Lichidatorul notifica despre desemnarea sa organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. dată care este inregistrată in registrul de stat.fiind adoptată de instanţă devine irevocabilă. Momentul dizolvării societăţii comerciale este data expirării termenului de activitate. Dacă dizolvarea se pronunţă prin hotărarea instanţei de judecată. Mai mult. pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana lichidatorului. (2) notifică organul care deţine registrul de stat şi prezintă acestuia hotărarea prin care a fost desemnat. Prin lege. insă demonstrează că la incheierea actului nu a cunoscut că persoana juridică era in procedură de lichidare. Deşi.97 alin. Lichidatorul anexează hotărarea de desemnare in calitate de lichidator. Această din urmă hotărare devine executorie la momentul pronunţării (vezi art. inclusiv cele prin care se intentează procedura de insolvabilitate. şi nu după regula generală. potrivit dispoziţiei indicate calcularea termenului de 3 zile incepe la data adoptării hotărarii.(4) legiuitorul pune in sarcina lichidatorului că toate actele. Totuşi dizolvarea poate fi inregistrată şi la cererea lichidatorului care in temeiul art.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni prevede că tranzacţiile cu hartiile de valoare ale societăţii pe acţiuni se suspendă de la data anunţării hotărarii privind lichidarea. şi cunoaşte acest fapt suportă riscul actelor incheiate.44 alin. Inregistrarea dizolvării este o obligaţie a organului executiv a persoanei juridice care a decis dizolvarea. inregistrarea se face numai in baza hotărarii irevocabile. potrivit căreia sunt executorii hotărarile definitive (vezi art. rapoarte. organ care trebuie să depună impreună cu o cerere şi hotărarea de dizolvare. Momentul inregistrării dizolvării are in esenţă două semnificaţii: persoana juridică din acest moment nu poate intreprinde noi operaţiuni (art. Pană la această inregistrare hotărarea este opozabilă numai celor care au participat la adoptarea hotărarii.(4). 27 din Legea nr. şi actul semnat nu conţinea sintagma „in lichidare”. iar de aceasta sunt legate şi alte efecte. Excepţie de la regula acestei inregistrării o are dizolvarea de drept a societăţilor comerciale pentru expirarea termenului de activitate stabilit de actul constitutiv.(2) din Legea insolvabilităţii nr. şi o inregistrare suplimentară introduce elemente de incertitudine (v. Lichidatorul persoanei juridice (248)Poate fi lichidator orice persoana fizica majora cu capacitate deplina de exerciţiu care are cetăţenia Republicii Moldova si domiciliază pe teritoriul ei.632/2001) Prin art. La arrt.86).86 alin. scrisori. informaţii etc. Prin alin. din acest moment intră in procedura de lichidare (art. Articolul 90.207 din CPC). Cel care a contractat cu o persoană juridică in lichidare.86 alin. prejudiciul poate fi incasat nu numai de la persoana juridică in lichidare dar şi de la lichidatorul acestuia. Dacă. care emană de la persoana juridică dizolvată să indice că aceasta este in lichidare. coment. acest termen este o piedică birocratică in calea inregistrării dizolvării.90 alin. Sancţiunile.

semnătura lichidatorului. numărul actului de identitate si codul personal.(3). adică de persoana juridică care se declară insolvabilă şi să nu fie membru al organelor de conducere şi nici asociat al acesteia. In cazul in care administratorul devine lichidator (vezi art. el poate incheia noi acte juridice. Astfel administratorul insolvabilităţii poate fi persoana care are studii superioare. registrele si actele persoanei juridice. Lichidatorul este obligat să notifice despre desemnarea sa in această calitate organul de stat care ţine registrul persoanelor juridice de tipul respectiv. să aibă domiciliul in Moldova. lichidatorul impreuna cu administratorul face si semnează inventarul si bilanţul in care constata situaţia exacta a activului si pasivului. să nu fi fost declarată incapabilă in modul stabilit de art. să prezinte hotărarea prin care a fost a desemnat şi să comunice toate datele sale de identitate stabilite la alin. (253)Indată după preluarea funcţiei. Prin aceeaşi hotărare se desemnează un alt lichidator. valorifica creanţele.24. obligaţii si responsabilităţi ca si administratorul in măsura in care acestea sunt compatibile cu activitatea de lichidator. aceştia reprezintă persoana juridica in comun daca actul de constituire sau hotărarea prin care sant desemnai nu prevede altfel. Lichidatorul revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. Din dispoziţia prezentului articol rezultă că lichidatorul unei persoane juridice cumulativ trebuie să intrunească următoarele condiţii: să fie persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. domiciliul. (254)Lichidatorul finalizează operaţiunile curente. raportul se prezintă acesteia. Actele lichidatorului sunt opozabile terţilor de la data inregistrării .(250)In registru se inregistrează numele.(1) el trebuie să aducă la cunoştinţa organului care a decis dizolvarea să fie numită o persoană care intruneşte aceste condiţii. este inregistrat in calitate de intreprinzător individual (intreprindere individuală). de creditori. deţine licenţa de administrator a insolvabilităţii. iar pe de altă parte şi pentru a contribui la efectuarea unei justiţii eficiente. 632/2001 stabileşte pentru administratorul insolvabilităţii condiţii speciale prin care stabileşte acestuia un statut deosebit de cel al lichidatorului. (6) şi nu cumulează condiţii stabilite de la alin. In măsura in care este necesar pentru lichidare. In mare măsură aceste condiţii sunt impuse pentru a proteja interesele creditorilor. de debitor. (257)Remunerarea lichidatorului este stabilita de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. sa tina un registru cu toate operaţiunile lichidării in ordinea lor cronologica. să nu fie asociaţi cu răspundere nelimitată a unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită.73 din Legea nr. (251)Lichidatorul are aceleaşi imputerniciri. posedă cunoştinţe şi experienţă in domeniul de activitate a persoanei juridice care se lichidează pentru cauză de insolvabilitate. De exemplu. Condiţii suplimentare pentru persoanele care sunt lichidatori ai persoanelor juridice sunt stabilite in legi speciale. art. să nu aibă antecedente penale şi să nu fie lipsit de dreptul de administra persoane juridice. (256)Lichidatorul poate fi revocat oricand de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat.86 alin. să fi atins varsta majoratului (18 ani). (255)Lichidatorul este obligat sa primească si sa păstreze patrimoniul. Daca succesorul este desemnat de instanţa de judecata. să nu fi fost membru al comitetului de conducere şi nici asociat al persoanei juridice care a fost declarată insolvabilă in ultimele 24 de luni. transforma in bani alte bunuri si satisface cerinţele creditorilor. este domiciliat in Moldova. este independentă: de judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate. (252)In cazul desemnării mai multor lichidatori.

lichidatorul publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". iar acesta din urmă trebuie să asigure evidenţa activului şi pasivului in modul stabilit de legislaţie. Lichidarea unei persoane juridice este o procedură de durată. De exemplu administratorului insolvabilităţii instanţa de judecată poate să-i stabilească o remuneraţie de pană la 3% din sumele distribuite creditorilor in contul executării creanţelor. fie să intreprindă alte măsuri care ar permite incetarea raporturilor juridice fără cheltuieli majore. Articolul 91. electrice. angajarea unor specialişti etc. cum ar fi a celor de satisfacere a cerinţelor creditorilor. insă acestea nu trebuie să fie cele indicate la art. de impărţire a activelor intre asociaţi etc. In caz de pluralitate de lichidatori. cu excepţia cazului cand legislaţia stabileşte o anumită mărime.şi nu de la data desemnării. dacă organul care l-a desemnat intre timp nu l-a revocat.89. un aviz despre lichidarea persoanei juridice si. Norma legală permite lichidatorului să incheie noi acte juridice. Intrarea in funcţie a lichidatorului desemnează şi momentul trecerii responsabilităţii de la administrator la lichidator. de organizare a licitaţiilor). să păstreze toată documentaţia persoanei juridice pană la transmiterea acestea altor persoane spre păstrare.96 şi 97. Aici trebuie de menţionat că adoptarea hotărarii de lichidare nu este temei de reziliere a contractelor in care se află persoana juridică care se lichidează. care decade l-a momentul semnării inventarului. vanzare-cumpărare a energiei termice.(10) stabileşte organul care are obligaţia de a fixa mărimea remuneraţiei. De aceia inventarul trebuie să descrie cu maximă exactitate starea bunurilor primite de lichidator. Informarea creditorilor După inregistrarea desemnării sale. fie să transmită creanţa sa prin cesiune. Lichidatorul desemnat activează pană la momentul radierii persoanei juridice din Registrul de stat. să intreprindă toate măsurile pentru păstra şi a conserva valoarea activelor. şi dacă alte temeiuri de reziliere nu sunt atunci lichidatorul va trebuie fie să aştepte pană contractul ajunge la scadenţă. aceştia acţionează in comun. de vanzare a unor active. il informează pe . in termen de 15 zile. telefonie. sau acestea două inregistrări trebuie corelate. iar actele de reprezentare trebuie să fie semnate de toţi lichidatorii dacă altfel nu este stipulat in actul de constituire a persoanei juridice sau contrariul nu a fost stipulat in hotărarea de desemnare a lichidatorilor. a activelor persoanei juridice ce se lichidează. Alin. Ca orientare poate servi remuneraţia plătită administratorului persoanei juridice in lichidare.86 alin. gazelor naturale. dar altele care sunt necesare persoanei juridice aflate in procedura de lichidare.(4). incasarea creanţelor pe care aceasta le are şi desigur de distribuţia activelor rămase după satisfacerea cerinţelor creditorilor conform art. şi prezentării raportului privind operaţiunile deja săvarşite de el in calitate de lichidator. Această perioadă este legată pe de o parte de protecţia drepturilor creditorilor şi disponibilizarea angajaţilor. in doua ediţii consecutive. Activitatea lichidatorului revocat incetează l-a momentul cand noul lichidatorul este inregistrat la organul de inregistrare cu excepţia obligaţiei de transmitere a actelor şi a bunurilor persoanei juridice in lichidare. Lichidatorul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor de lichidare in ordinea lor cronologică. iar pe de altă parte de finalizarea operaţiunilor incepute pană la dizolvare. Astfel de acte ar putea fi contractele de prestări servicii (internet. Cu siguranţă că aceasta urmează a fi stabilită prin acord comun intre lichidator şi organul care il desemnează. fie să negocieze cu cealaltă parte şi să-l despăgubească. Se prezumă că patrimoniul trece de la administrator la lichidator in starea in care a fost la momentul semnării inventarului sau altfel numit a actului de predare primire. Actul de inregistrare a lichidatorului se face concomitent cu inregistrarea dizolvării stabilită de art.

in limita termenului de prescripţie şi pană la radierea persoanei juridice din registru (vezi art. Persoana juridică care a intrat in procedura de lichidare are obligaţia de a informa personal fiecare creditor al său despre adoptarea hotărarii de lichidare.fiecare creditor cunoscut despre lichidare si despre termenul de inaintare a creanţelor.1134/1997 este cea din art. Creanţele pot fi inaintate şi mai tarziu. creditorul are dreptul. precum şi celor care au inaintat acţiuni in judecată şi incă nu au fost soluţionate. Aceasta este o formalitate legală.(5) din Legea nr. Desigur că această obligaţie persistă numai faţă de creditorii a căror calitate rezultă din actele contabile ale debitorului. Proiectul bilanţului de lichidare . Mai mult. sub sancţiunea decăderii. problema cum organul de inregistrare va putea verifica dacă societatea pe acţiuni a incheiat sau nu contracte civile şi comerciale. In susţinerea acestei opţiuni vine şi dispoziţiile art. legislaţia stabileşte şi un mecanism de protecţie chiar şi pentru creditorii persoanei juridice lichidate dacă au existat active şi au fost transmise potrivit art. Articolul 92. Legea stabileşte un termen de decădere din drepturi numai pentru persoana a cărei creanţă a fost respinsă de persoana juridică care se lichidează şi nu a inaintat o acţiune in judecată privind incasarea forţată. insă nu a incheiat nici un contract. Insă există şi creditori despre creanţa cărora persoana juridică care se lichidează nu ştie şi desigur acesta nu poate să-l cunoască. Informarea poate fi efectuată şi mai tarziu. inainteze o acţiune in instanţa de judecata. Ca exemplu poate fi cumpărătorul unui bun pentru care persoana juridică in lichidare răspunde pentru vicii sau pentru evicţiune.(6) potrivit căreia dacă societatea pe acţiuni a fost inregistrată.92.96 şi 97 (vezi art. ci este un punct de reper pentru lichidator la intocmirea bilanţului de lichidare.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni stabileşte un termen de 10 de la data adoptării pentru publicarea in Monitorul Oficial. Prin hotărarea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung. (259)In cazul in care lichidatorul respinge creanţa. O altă excepţie stabilită de Legea nr. lichidarea poate fi făcută şi fără publicarea avizului in Monitorul Oficial.97 alin. Nerespectarea termenului de 15 zile de informare personală a creditorilor nu este un termen de decădere din drepturi. Anume pentru prevenirea acestei categorii de creditori legiuitorul prevede obligaţia persoanei juridice in lichidare să facă cel puţin două publicaţii consecutive in Monitorul Oficial pentru ai informa. Articolul 93. Deşi intenţia este nobilă.95 potrivit căreia dacă creditorul cunoscut nu a inaintat pretenţii suma de bani ce i se cuvine se depune pe cont bancar. in termen de 30 de zile de la data cand a fost informat despre respingerea creanţei. in special creditorii din alte ţări ar putea cere prelungirea termenului de inaintarea a pretenţiilor stabilit de art. Termenul de inaintare a creanţelor (258)Termenul de inaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Insă in cazul in care informarea creditorului s-a făcut mult mai tarziu decat termenul stabilit acesta. căci chiar dacă aceşti creditori nu au luat cunoştinţă de avizul publicat ei se vor considera informaţi.100). ca. Insă acest termen nu lipseşte pe creditorii cunoscuţi de dreptul lor. Pentru societăţile pe acţiuni care au decis dizolvarea art.99) iar dacă acestea sunt intemeiate ele trebuie să fie recunoscute şi satisfăcute.97 alin. Termenul legal de inaintare a creanţelor este de 6 luni.

inclusiv creanţele.a) – d). Potrivit regulilor stabilite prin Hotărarea Guvernului nr. ceia ce inseamnă că o clădire după 20 de ani. art.86 alin. datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator si datoriile care se afla pe rol in instanţa judecătorească.(3) obligă lichidatorul să depună o cerere prin care să ceară instanţei intentarea procesului de insolvabilitate dacă din proiectul bilanţului rezultă un excedent al pasivului faţă de active.632/2001 prevede că lichidatorul va răspunde subsidiar in faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după depăşirea termenului de o lună.(4). căci valoarea exactă va fi determinată la momentul vanzării. insă ca obiect ea va exista şi desigur va avea o anumită valoare. Dispoziţia articolului comentat prevede expres că dizolvarea persoanei juridice adoptată in temeiurileart.(1) stabileşte că bilanţul de lichidare trebuie să reflecte atat valoarea de bilanţ cat şi valoarea de piaţă a bunurilor. Protecţia drepturilor debitorilor Hotărarea de reorganizare sau lichidare in afara procedurii insolvabilităţii nu are ca efect scadenţa creanţelor neajunse la scadenţa. Articolul 94. Dispoziţia alin. cu condiţia că in ea ulterior nu s-au făcut investiţii va valora 0 lei.(5).(4) din Legea nr. Cu acordul tuturor creditorilor.77 alin. (261)Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau instanţei care a desemnat lichidatorul. lichidatorul este obligat sa declare starea de insolvabilitate. şi trebuie de admis cu o anumită probabilitate. art. Bilanţul de lichidare se consideră că are forţă obligatorie numai după ce este aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. de regulă de durată creditorilor le-ar fi mai convenabil o executare voluntară şi rapidă decat procesul de insolvabilitate. lichidatorul este obligat sa intocmească un proiect al bilanţului de lichidare care sa reflecte valoarea de bilanţ si valoarea de piaţa a activelor. Luand in consideraţie că procedura de insolvabilitate este una costisitoare şi. In circuitul civil sunt situaţii frecvente cand valoarea de piaţă a bunului diferă de valoarea de bilanţ. progresul tehnico-ştiinţific din ultimii ani arată că uzura morală a tehnicii de calcul este foarte rapidă şi deci valoarea de bilanţ poate fi mai mare decat valoarea de piaţă. poate servi bunurile imobile a căror valoare de piaţă.(260)In termen de 15 zile de la data expirării termenului de inaintare a creanţelor. de regulă este mai mare decat cea de bilanţ. De fapt această valoare de piaţă nu poate fi exactă. f)-g) nu .(1) lit.1218/1997 cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate in scopul impozitării norma uzurii anuale pentru construcţii capitale este de 5%. Cererea trebuie depusă in termen de cel mult o lună de la data cand a fost stabilit starea de insolvabilitate.83 alin. Bilanţul de lichidare trebuie să fie aprobat pană la inceputul satisfacerii creanţelor care nu au ajuns la scadenţă. lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta acţiunea de insolvabilitate. Dispoziţia alin. Pană la expirarea termenului de o lună lichidatorul ar trebui să aducă la cunoştinţa organului care l-a desemnat despre survenirea insolvabilităţii şi să obţină de la creditori acordul că aceştia sunt de acceptă satisfacerea cerinţelor in proporţii reduse şi nu doresc intentarea insolvabilităţii. Lichidatorul indeplinind anumite formalităţi a procesului de lichidare trebuie să determine mărimea activelor şi pasivelor persoanei juridice in lichidare reflectandu-le in proiectul bilanţului de lichidare. Ca exemplu. In caz contrar art. Şi invers. (262)Dacă din proiectul bilanţului de lichidare rezulta un excedent al pasivelor fata de active.26 alin.

dacă părţile nu convin altfel. creditorii pot pretinde despăgubiri. După cum a fost menţionat.179 şi Legea cu privire la intreprinderea de stat nr. (264)Lichidatorul efectuează calculele si intocmeşte raportul privind lichidarea. adică nu le-a expirat termenul.146/1994 şi Regulamentul . (266)Proiectul de impărţire a activelor.(1). poate sa nu instrăineze bunurile ei daca nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor. calculele si raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecata care a desemnat lichidatorul.(6). Riscul insolvabilităţii instituţiei financiare il suportă creditorul care din anumite considerente nu a primit executarea. Daca 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele persoanei juridice. societăţilor in comandită. mai pot fi menţionate şi intreprinderile de stat şi municipale (vezi art. cu consimţămantul participanţilor. Raporturile juridice in care s-a aflat persoana juridică dizolvată ca consecinţă a reorganizării vor fi continuate de succesorii acesteia preluand integral toate drepturile şi obligaţiile celei dizolvate. Articolul 95. Articolul 96. Dacă persoana juridică este dizolvată de instanţa de judecată in temeiurile stabile de art.90 alin. care reflecta mărimea si componenta activelor ramase. Dizolvarea persoanei juridice nu poate servi ca temei pentru rezilierea contractelor care incă nu au ajuns la scadenţă. Insă pe langă aceste forme. Dispoziţia prezentului articol stabileşte un mecanism de executare a obligaţiilor pecuniare in cazul in care contractul dintre părţi nu indică locul de executare. iar creditorul nu s-a prezentat pentru a primi executarea. sau la cererea unei din părţi raporturile nu incetează. luand in considerare voinţa participanţilor.84 alin.573 şi 574. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări in proiectul de impărţire. (265)Lichidatorul persoanei juridice dizolvate. societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor pe acţiuni. Raporturile juridice in care se află persoana juridică dizolvată continuă pană la scadenţa acestora (vezi art. Depunerea sumelor datorate creditorilor Sumele datorate creditorilor cunoscuţi care nu au inaintat pretenţii si creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea se depun in conturi bancare pe numele lor. in care stabileşte principiile de repartizare. Satisfacerea cerinţelor creditorilor de către persoana juridică in lichidare se face in locul stabilit potrivit regulile indicate la art. lichidatorul intocmeşte un proiect de repartizare a activelor. persoanele cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale constituite in forma societăţilor in nume colectiv. iar aceasta nu poate desfăşura activităţile stabilite prin actul de constituire şi deci nu poate continua raporturile juridice in care aceasta s-a aflat.au nici o influenţă asupra raporturilor juridice in care persoana juridică dizolvată se află. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop lucrativ (263)Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sant transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social.

2) bunurile se vor atribui unuia sau la mai mulţi participanţi de la care se va reţine suma de bani care depăşeşte valoarea bunului.model al intreprinderii municipale aprobat prin Hotărarea Guvernului nr. toate persoanele care la momentul dizolvării au calitatea de participant la ea beneficiază de dreptul la patrimoniul rămas. in cazul prevăzut de actul de constituire. Transmiterea sumelor de bani sau a bunurilor se face prin act sub semnătură privată dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel.171 şi Legea nr. (1) lit.(1) fiecăruia din aceste persoane i se repartizează o cotă din active proporţională cotei din capitalul social.(2) pentru societăţile comerciale.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie) şi cooperativele de intreprinzători (Vezi Legea nr. (268)Daca persoana juridica cu scop nelucrativ este constituita pentru satisfacerea exclusiva a intereselor participanţilor săi si actul constitutiv sau hotărarea adunării generale nu prevăd persoanele care au dreptul la activele persoanei juridice cu scop nelucrativ dizolvate. Aceiaşi regulă este stabilită şi la art. luand in consideraţie voinţa participanţilor.(1) lit. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop nelucrativ (267)Activele care au rămas după satisfacerea creanţelor creditorilor persoanei juridice cu scop nelucrativ se repartizează intre persoanele care.14 alin. insă regula este deosebită de cea . activele trec la stat. Activele se transmit prin act de predare primire de către lichidator persoanelor indreptăţite. După aprobarea raportului.1007/2002 pentru cooperativele de producţie şi art. conform actului de constituire sau. Raportul lichidatorului privind impărţirea bunurilor urmează să fie aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. repartizarea acestora se va face luand in consideraţie următoarele reguli: 1) bunurile se vor impărţi proporţional dreptului pe care il are fiecare participant. Potrivit regulii din alin. Activele persoanei juridice cu scop nelucrativ care au rămas după stingerea datoriilor trebuie de transmis anumitor persoane. conform hotărarii adunării generale. 2) expirarea termenului stabilit la art.c) din Legea nr.(1) si (2).(2) lit.73/2001cu privire la cooperativele de intreprinzători). care le utilizează la realizarea scopurilor statutare ale persoanei juridice cu scop nelucrativ lichidate. d) pentru societăţile comerciale.387/1994). Activele acestor persoane juridice pot fi repartizate după indeplinirea a două formalităţi: 1) satisfacerea integrală a tuturor pretenţiilor creditorilor. potrivit căreia actul de constituire a societăţii comerciale poate prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului şi a activelor decat cea proporţională. lichidatorul purcede la realizarea acestuia. au dreptul la ele. Dacă activele se impart in natură. O excepţie de la principiul de proporţionalitatea participării la capitalul social se stabileşte prin art. 86 alin. (269)Daca nu pot fi repartizate conform alin. asociaţii.115 alin. Intre aceste persoane activele se repartizează proporţional.115 alin. 3) dacă bunurile nu vor putea fi impărţite in natură ele vor fi vandute şi apoi se vor impărţi banii. va planifica impărţirea activelor in natură sau le va lichida ( le va vinde transformand bunurile in bani) şi va impărţi sumele băneşti.k) din Legea nr. De exemplu la repartizarea imobilelor se va intocmi un act de transmitere in formă autentică şi inregistrat la oficiul cadastral competent. precum şi cooperativele de producţie (Vezi art.98. Articolul 97. acţionarii sau membrii acesteia adică persoanele care deţin o participanţiune (o cotă) din capitalul social. art. Mărimea activelor rămase după satisfacerea creanţelor şi principiile de repartizare sunt reflectate in raportul lichidatorului. Persoane indreptăţite sunt in dependenţă de forma de organizare a persoanei juridice fondatorii. Lichidatorul.73/2001 pentru cooperativele de intreprinzători.

(8) din Legea cooperaţiei de consum nr.96. adică şi cel stipulat in alin. Alin.97.96 sau după caz de cel din art.22 alin.(3) din aceiaşi lege au dreptul la cotă din activele asociaţii care se lichidează.37 alin. Astfel. deoarece se prevede numai restituirea părţilor sociale ale membrilor cooperatori. Articolul 98. donaţii.42 alin.(4) din Legea nr.96-97 şi aprobat de organul care a desemnat . In sprijinul acestei afirmaţii vine şi dispoziţiile art.(2) din articolul comentat apare ca o excepţie de la regula stabilită la alin. art. şi atunci. admiţand posibilitatea că unele organizaţii necomerciale ar putea fi constituite pentru interesul exclusiv al participanţilor (membrilor) săi. dar nu o cotă din active proporţională participării la patrimoniu. şi ei potrivit art. Din coroborarea dispoziţiilor alin. potrivit cărora asociaţia coproprietarilor este in esenţă o organizaţie necomercială deoarece participanţii se asociază pentru administrarea. art.(2) şi (3) din Legea nr. şi aceste organizaţii nu au beneficiat de subsidii.) la organizaţia necomercială. intreţinerea şi exploatarea in comun a complexului de bunuri imobiliare din condominu. Dispoziţii similare există şi in art.55 alin.(3) stipulează că in cazul in care actele constitutive nu stabilesc şi organul principal al organizaţiei necomerciale nu poate adopta o hotărare in acest sens.(7) din Legea nr. dreptul asupra patrimoniului nu o pot avea participanţii (membrii asociaţii etc.(4) din Legea nr. art.1252/2000.(3) rezultă că. Termenul de repartizare a activelor Activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor indreptăţite decat după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din momentul aprobării bilanţului lichidării si a planului repartizării activelor daca aceste documente nu au fost contestate in instanţa de judecata sau daca cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărare judecătorească irevocabilă. 976/2000. Patrimoniul organizaţiei rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor trebuie transmis pentru realizarea scopurilor propuse de către organizaţia dizolvată. Din dispoziţiile acestui articol rezultă că in cazul in care raportul lichidatorului intocmit in modul stipulat la art.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti.(4) şi art. precum şi in cazul in care organizaţia necomercială este lichidată de către instanţa de judecată pe un temei stabilit la art.837/1996 bunurile asociaţiei obşteşti lichidate şi rămase după satisfacerea creanţelor pot fi trecute cu titlu gratuit in proprietatea statului.35 alin.718/1991 privind partidele şi alte organizaţii social politice etc.24 (18) alin.(1) din articolul comentat şi dispoziţia art. granturi făcute in alte scopuri decat interesul participanţilor atunci acestea ar putea să fie distribuite intre participanţii la persoana juridică.913/2000. Astfel de excepţii le-am vedea cele stabilite de Legea condominiumului in fondul locativ nr.(1).stabilită la art. dacă patrimoniul acestea a fost format in exclusivitate din cotizaţiile şi eforturile proprii.1505/1996 cu privire la asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor şi in art.40 alin. din dispoziţiile art.(1) şi cel din alin.45 alin. Deci numai după respectarea condiţiilor menţionate lichidatorul este indreptăţit să repartizeze activele persoanei juridice in modul stabilit de art.(4) din Legea patronatelor nr. Alin.(3) şi 30 alin.55 alin.27 alin.581/1999 cu privire la fundaţii. de regulă.(2).(4) Legea nr.(3) participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia. De aici şi concluzia că cota parte dintr-o organizaţie necomercială nu poate fi transmisă prin acte juridice şi deci nici calitatea de membru in aceasta nu este transmisibilă. Articolul comentat stabileşte limitele de timp mai devreme de care activele persoanei juridice dizolvate insă incă neradiate din registrul de stat nu pot fi transmise persoanelor indreptăţite de către lichidator.105 alin. De fapt dispoziţia din ultima lege pare a cumula ambele principii.

Pentru radierea persoanei juridice lichidatorul este obligat să depună o cerere la organul de stat care deţine registrul in care a fost inregistrată persoana juridică dizolvată.1265/2000. Calitatea de subiect de drept. Insă la momentul repartiţiei activelor persoana juridică incă trebuie să existe. Dispoziţii exprese cu privire la radiere din registru de stat există numai in Legea nr.(1).131 alin. Monitorul Oficial in care au fost publicate avizele de lichidare. pe cand in celelalte fie că sunt prevederi sumare fie că nu sunt de fel. insă incălcarea acestuia nu prevede nici o sancţiune şi nici nu serveşte temei pentru respingerea cererii.60 alin.29 alin. actele de constituire a persoanei juridice care se lichidează in original. iar dacă ele se inaintează. privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova. Articolul 99. atunci cel lezat poate ataca actul de aprobare şi numai după ce hotărarea instanţei prin care cererea a fost respinsă rămane irevocabilă. bilanţul de lichidare poate fi aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. şi anexează la aceasta actele necesare. insă distribuirea activelor conform dispoziţiilor art. Dispoziţiile Legii nr. Pentru moment pană la introducerea unor modificări in legile speciale am sugera că organele de stat care inregistrează persoanele juridice trebuie să facă uz de analogia legii aplicand dispoziţiile Legii nr. Din acest considerent semnificaţia juridică a termenului stabilit la art. După radierea persoanei juridice faţă de aceasta nu pot fi inaintate nici un fel de cerinţe şi acţiuni civile sau de altă natură. extrasul din registrul de stat care demonstrează că persoana juridică nu este fondator al altei intreprinderi sau organizaţii sau că aceasta nu are filiale şi reprezentanţe. actul de confirmare a achitări integrale cu bugetul de stat eliberat de inspectoratul fiscal. Făcand paralelă cu persoana fizică care apare in rezultatul naşterii şi dispare la data decesului. adică nu este radiată. potrivit art.(1) din Legea nr. judecătorul refuză primirea cererii.5) din Codul de procedură civilă.(2)pct. sau altfel spus capacitatea juridică a persoanei juridice există atata timp cat aceasta este inregistrată in Registrul de stat (vezi art. numai atunci activele pot fi impărţite.1265/2000 . (271)La cererea de radiere se anexează toate actele necesare lichidării. Radierea persoanei juridice din registru de stat unde a fost inregistrată constă intro inscriere in registru a operaţiunii de excludere a subiectului de drept şi incetarea existenţei acestuia. persoana juridică apare la data inregistrării şi dispare la data radierii.1265/2000. Radierea persoanei juridice din registru (270)După repartizarea activelor nete.lichidatorul lezează anumite interese. certificatul de inregistrare al persoanei juridice care se lichidează. actul. Astfel pentru a radia persoanele juridice inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţiilor ţinut de Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale trebuie de prezentat următoarele acte: Cererea de radiere. eliberat de Arhiva de Stat.96 şi 97 intre persoanele care au dreptul la ele poate avea loc numai tarziu decat 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare. adică de la data inregistrării – inscrierii (inmatriculării) in Registru pană la data radierii din Registru. actul de predare spre nimicire a ştampilelor persoanei juridice eliberat de Comisariatul de poliţie din teritoriul in care-şi are sediul.1265/2000 stabileşte că actele indicate trebuie să fie prezentate in termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare. actul de confirmare a inchiderii conturilor bancare eliberat de băncile in care persoana juridică a avut conturi. Mai mult. Bilanţul de lichidare aprobat de proprietar şi autentificat de notar. lichidatorul trebuie sa depună la organul inregistrării de stat cererea de radiere a persoanei juridice din registru.

In legătură cu aceste prevederi trebuie făcută următoarea precizare: redeschiderea procedurii de lichidare poate fi făcută la cererea persoanei interesate făcută in termenul general de prescripţie stabilit la art. . In acest caz. insă lichidatorul poate săvarşi numai acţiunile legate de valorificarea drepturilor stabilite. adică nu mai tarziu de 3 ani de la data cand a fost adoptată decizia de radiere a persoanei juridice. Camera Inregistrării de stat după verificarea actelor prezentate adoptă decizia de radiere din registru a persoanei juridice dizolvate şi consemnează acest fapt in regisru. Se stabilesc două temeiuri de redeschidere a procedurii de lichidare: 1) dacă apare un creditor sau o altă persoană indreptăţită să pretindă activul repartizat intre participanţi in temeiul art. sa redeschidă procedura lichidării si. Articolul 100. Termenul de adoptare a deciziei de radiere este de 3 zile de la data primirii actelor. daca este necesar. 2) dacă sunt descoperite active ale persoanei juridice lichidate care nu au fost valorificate de către lichidator. şi chiar trebuie de exclus.este anihilată. sau dacă acesta este un participant al persoanei juridice lichidate să demonstreze că există active ale persoanei juridice care nu au fost valorificate. Lichidatorul este imputernicit sa ceara persoanelor indreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul.96 sau 97. care nu a existat in legislaţia moldovenească de „reabilitare” sau „reinviere” a persoanei juridice radiate din Registru. persoana juridica este considerata ca fiind existenta. se suspenda cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau fata de persoana juridica respectivă Prin articolul comentat se instituie o procedură nouă.96 sau transmis in scopurile stabilite de art. sa desemneze un lichidator.97. mai apare un creditor sau un indreptăţit sa obţină soldul ori daca se atesta existenta unor active. dacă această decizie s-a bazat pe acte neveridice lezand drepturile şi interesele creditorilor sau participanţilor persoanei juridice. şi că activele persoanei juridice lichidate au fost repartizate conform art. (273)Pentru perioada in care persoana juridica nu a existat. Cine va plăti remuneraţia lichidatorului pană la incasarea şi valorificarea activelor ?? Lichidatorul va fi desemnat de instanţă din randurile persoanelor indicate de solicitant ?? din randurile persoanelor care au licenţa administratorului insolvabilităţii ?? Lichidatorul va efectua următoarele acţiuni: (274)va deschide contul bancar pe numele persoanei juiridice. după radierea persoanei juridice. Redeschiderea procedurii de lichidare (272)Daca. solicitantul redeschiderii trebuie să demonstreze că are calitatea de creditor a persoanei juridice care a fost deja radiată. In calitate de parat va figura Organul care a inregistrat radierea ???? vor fi persoanele care au preluat activele ??? Dar dacă acesta este debitor al persoanei juriidice lichidate ?? Cererea va fi inaintată după regulile stabilirii faptelor care au valoare juridică ??? adică recunoaşterea personalităţii juridice ca fiind existentă ???? Instanţa de judecată dacă găseşte cererea solicitantului justificată adoptă o hotărare privind recunoaşterea persoanei juridice ca fiind existentă. instanţa de judecata poate.267. la cererea oricărei persoane interesate. Decizia Camerei privind radierea persoanei juridice din registrul de stat poate fi atacată in contencios administrativ. dar in exclusivitate in scopul desfăşurării lichidării redeschise.

Instanţa. care in esenţă sunt persoane juridice cu scop lucrativ insă pană la punerea in vigoare a Legii nr. Legiuitorul indică expres şi băncile. care potrivit CPC sunt instanţele judecătoreşti economice. Acţiunea de intentare a insolvabilităţii (numită cerere introductivă) o poate face debitorul (persoana juridică insolvabilă) şi creditorii persoanei juridice care nu-şi onorează obligaţia. Procesul de insolvabilitate poate fi intentat impotriva tuturor persoanelor juridice de drept privat. fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare. Pentru persoana juridică insolvabilă. Insolvabilitatea persoanei juridice Prin hotărare judecătoreasca.632/2001 „debitor” sunt reglementate două situaţii distincte de intentare a procesului de insolvabilitate: prima este cand debitorul are dreptul de a depune cererea in instanţa de judecată (art. stabilind care trebuie să fie conţinutul cererii şi care acte urmează să fie anexate.sumelor de bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active in limita celor necesare pentru stingerea datoriei iar in caz de necesitate va iniţia un proces judiciar de incasare forţată. iar atunci cand aceasta nu dispune potrivit Codului de procedură civilă. Legea prevede procedura distinctă de depunere a cererii de către debitor şi de către creditor.632/2001. In sensul acestui articol instanţa de judecată va intenta procesul de insolvabilitate dacă persoana juridică se află in incapacitate de plată sau a survenit insolvabilitate. Cine va suporta cheltuielile de redeschidere a procesului ? Trebuie să le suporte persoana care face cererea. unităţile administrativ teritoriale şi persoanele juridice de drept public. Temeiurile si modul de declarare de către instanţa de judecata a persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc prin lege. inclusiv a celor cu scop lucrativ (numite intreprinderi) şi celor cu scop nelucrativ (societăţile necomerciale) care sunt insolvabile şi sunt inregistrate in Republica Moldova.22 din Legea nr. Dar dacă cel care a primit patrimoniul societăţii lichidate este statul ? Articolul 101. timp de trei zile de la depunere cererii este obligată să pronunţe o incheiere de admitere (punere pe rol) a cererii sau de returnare a acesteia. Legea indică expres că nu pot fi supuse procedurii insolvabilităţii statul. dacă nimeni nu poartă vina pentru neinformare?? Dacă unii din cei care au primit banii sunt de acord voluntar să restituie sumele necesare iar unii nu ? Poate unul să acopere datoria şi apoi să adreseze in regres faţă de asociatul care a primit suma de bani. persoana juridica poate fi declarata insolvabila daca ea nu-si poate onora obligaţiile de plata fata de creditori. companiile de asigurare. Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile. Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute in art. Dacă cererea este admisă instanţa poate lua măsurile adecvate de asigurare a integrităţii şi conservării (275)va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice intoarcerea . iar dacă acesta nu va dori lichidatorul va intenta proces judecătoresc. numită in textul Legii nr. dizolvate şi lichidate forţat dacă valoarea activelor acestora sunt mai mici decat valoarea pasivelor.26 ).632/2002 aveau o procedură distinctă de lichidare forţată ori in general nu o aveau.632/2001. Cererea introductivă se depune in instanţa de judecată competentă de a examina cazurile de insolvabilitate. Procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfăşoară potrivit dispoziţiilor Legii insolvabilităţii nr.25 din această lege) şi cea de-a doua atunci cand debitorul este obligat să facă aceasta (art. (276)va cere debitorului persoanei juridice a cărei procedură de lichidare s-a redeschis să restituie datoria.

786/1996. dacă legea nu stabileşte un alt termen.44). După indeplinirea acţiunilor preliminare şi pregătirii cauzei de examinare instanţa de judecată examinează cererea introductivă şi pronunţă o hotărare prin care fie că decide intentarea procesului de insolvabilitate (art. După admiterea cererii instanţa de judecată trebuie să intreprindă măsurile preliminare prevăzute de CPC şi de Legea nr.83 alin.124 – 126 şi distribuirea masei debitoare in modul stabilit de art. la cererea oricăruia dintre creditori instanţa va decide aplicarea procedurii de insolvabilitate şi va ordona administratorului lichidarea patrimoniului in modul stabilit de art. Această procedură are ca scop evitarea declarării insolvabile a debitorului fie restabilirea solvabilităţii debitorului fie prin satisfacerea cerinţelor creditorilor după aplicarea unor măsuri de remediere financiară şi economică fie printr-o modalitate specifică de valorificare a masei debitoare.153 alin. majorării şi valorificării masei debitoare şi a executa „cat mai deplin creanţele creditorilor”. Pe parcursul realizării planului debitorul reintră in drepturile sale de gestiune şi reprezentare. acest drept transferandu-se la administratorul insolvabilităţi (art. .56 alin. Hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării.(3) din Legea nr.calcularea dobanzilor la obligaţiile băncii aflate in proces de insolvabilitate se intrerupe (art. Astfel administratorul i-a neintarziat in .patrimoniului persoanei juridice debitoare şi să desemneze un administrator provizoriu.activitatea organelor de conducere a debitorului se suspendă. insă dacă planul prevede administratorul poate supraveghea activitatea debitorului pe perioada realizării. Dacă planul confirmat s-a realizat instanţa incetează supravegherea debitorului. administratorul işi realizează atribuţiile legale. deşi părţile care se consideră lezate o pot ataca cu recurs.47.191) şi purcede la realizarea acestuia. Legea insolvabilităţii nu stabileşte un termen anumit de examinare a acţiunii in fond. In condiţiile art.84) şi altele. Intentarea procesului de insolvabilitate produce un şir de efecte juridice: creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate (art.45 alin. In cazul in care planul nu s-a realizat. va notifica toţi creditorii cunoscuţi despre hotărarea respectivă şi o va comunica tuturor organelor de stat indicate la art. fie că respinge cererea şi hotărăşte lichidarea debitorului dacă se constată că valoarea bunurilor debitorului este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate (vezi art.44). Procedura planului poate fi propusă de debitor sau de administrator şi in termen de cel mult 120 de zile de la data adoptării hotărarii de intentare a procesului de insolvabilitate şi se confirmă de instanţă numai dacă a fost votat la adunarea creditorilor de către majoritatea simplă a creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor.debitorul pierde dreptul de a administra şi de a dispune de bunurile ce-i aparţin. .632/2001. va publica dispozitivul hotărarii in Monitorul Oficial. luand in consideraţie scopul general al legii insolvabilităţii şi obligaţia administratorului de activa in scopul păstrării. lăsand pe seama prevederilor art. Dacă aplicarea procedurii planului nu a fost solicitată sau cererea a fost respinsă. Dacă planul a fost confirmat. potrivit căreia litigiile trebuie să fie examinate intr-un termen de cel mult 3 luni. Dacă se intentează procesul de insolvabilitate instanţa va desemna administratorul insolvabilităţii. instanţa incetează procesul de insolvabilitate (art. toate acţiunile trebuie să fie făcute in termen restranşi.278-22 din CPC. Totuşi.(1) fie că respingă cererea de insolvabilitate ca fiind neintemeiată (art. .632/2001 pentru examinarea cererii in fond. Persoanei juridice faţă de care a fost intentată procedura de insolvabilitate poate să i se aplice şi procedura planului. şi din acest considerent am vedea un termen special de examinare a cererii in fond de maxim 30 de zile. .139-148.calcularea penalităţilor aferente datoriilor se suspendă. .(1). similar prevederilor din fosta Lege cu privire la faliment nr.(1).plăţile care se fac către persoana juridică debitoare se transferă pe contul special gestionat de administrator.

cooperativelor de producţie (v.632/2001 menţionăm că acestea trebuie să fie perfectate in sensul de a stabili reguli de radiere a persoanei insolvabile din Registru şi de a descalificării debitorului persoană fizică şi a persoanelor cu funcţii de răspundere vinovate in insolvabilitatea persoanei juridice.139-148). Aceste structuri endogene poartă denumirea de filiale şi pot să desfăşoare toate sau numai unele genuri de activitate ale persoanelor juridice care le constituie. Persoana juridică constituită in una din formele stabilită de lege are un singur sediu. (278)Filiala nu este persoana juridica. evaluarea şi vanzarea acestora. După realizarea acţiunilor menţionate.837/1996). Dreptul de a fonda filiale este recunoscut unor categorii de persoane juridice şi prin dispoziţiile unor legi speciale.1134/1997).16 alin. fie in altă localitate) decat sediul acesteia.(1) stabileşte că oricare persoană juridică poate să constituie filiale. asociaţiilor obşteşti (vezi art. inclusiv prin declarea nulităţii unor contracte incheiate de debitor.primire şi administrare bunurile persoanei juridice insolvabile. Pentru a-şi realiza capacitatea civilă şi pentru a-şi extinde propria activitate in alte localităţi şi zone ale Republicii Moldova.(1) din Legea 976/2000) etc.1265/2000. tabelul de creanţe. iar administratorul va prezenta organului de inregistrare toate actele necesare pentru radierea din Registru a persoanei juridice insolvabile. intocmeşte inventarul bunurilor i-a toate măsurile necesare pentru paza. Persoanele juridice inregistrate la Camera Inregistrării de stat sunt obligate să inregistreze filialele sale in modul stabilit de art. . după caz valorifică creanţele pe care le-a avut debitorul.19 alin. Fără a ne adanci in analiza textelor legale stabilite de art.154 şi 157 din Legea nr. păstrarea.18 din Legea nr.73/2001. Legea nr. reziliază contractele şi intreprinde alte formalităţi necesare şi raportează despre acestea instanţei de judecată şi comitetului sau adunării creditorilor.(8) din Legea nr. Dispoziţia alin.32 alin. persoana juridică poate să constituie structuri endogene (interne).15 din Legea nr. Articolul 102. Reieşind din dispoziţiile articolului comentat şi din cele cu care au fost coroborate pentru a determina statutul filialei unei persoane juridice naţionale trebuie de precizat următoarele: (279)Filiala este o structură instituţionalizată (inregistrată) a persoanei juridice amplasată in alt loc (fie in aceiaşi localitate. fundaţiilor (art.1252/2000).9 (1) din Legea nr. in special după distribuirea tuturor bunurilor intre persoanele care au dreptul la acestea instanţa hotărăşte incetarea procesului de insolvabilitate. iar in legătură cu aceasta pentru a-şi asigura unitatea juridică şi patrimonială. art.126) şi distribuirea banilor realizaţi intre creditori (art.581/1999). intocmeşte registrul creditorilor. şi realizarea scopului propus prin actele constitutive este limitat de regulă la perimetru localităţii sau a zonei apropiate de această localitate. cooperativelor de intreprinzători. dacă legea sau actul prin care a fost constituită nu-i interzice. subordonate sie total şi care nu au personalitate juridică.122. Dreptul de a constitui filiale vine să precizeze şi să suplimenteze capacitatea civilă a persoanei juridice.1007/2002). In acest sens este recunoscut societăţilor pe acţiuni (vezi art. O atenţie deosebită legiuitorul o atrage procedurii de vanzare (lichidare) a bunurilor incluse in masa debitoare (art. In caz contrar dispoziţiile legale nu-şi vor atinge scopul propus. cooperativelor de consum (art. conservarea.8 din Legea nr. patronatelor ( art. Filialele persoanei juridice (277)Persoana juridica poate institui filiale in Republica Moldova si in străinătate daca legea sau actul de constituire nu prevede altfel.(1) din Legea nr.

108 şi 187 din codul civil. denumirea acesteia trebuie să conţină in sine şi denumirea persoanei juridice. (280)Filiala nu este persoană juridică. Regulamentul filialei este un act intern şi conţinutul lui nu poate fi opus terţilor. fără respectarea formalităţilor stabilite pentru persoana juridică.(3) din Legea nr. avand o dependenţă patrimonială şi organizaţională similară celei dintre intreprinderea mamă şi intreprinderea fiică. Filiala nu are date proprii de identitate şi nu are voinţă proprie. Filialele persoanei juridice naţionale deschise in străinătate au un dublu regim juridic. genurile de activitate care pot fi desfăşurate de filiale. Modul de constituire. (283)Filiala desfăşoară unele sau toate activităţile persoanei juridice. Lichidarea şi excluderea din registru de stat a filialei se face de organul principal.451/2001).998/1992 cu privire la investiţiile străine este persoană juridică. Actul de constituire a filialei este regulamentul acesteia semnat de administratorul persoanei juridice. nu are o răspundere proprie şi nu are un patrimoniu propriu. patrimoniul care ii este transmis acesteia. insă fără respectarea formalităţilor stabilite de art. să suspende activitatea acesteia. potrivit actele de constituire a persoanelor juridice trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la filiale. Constituirea şi lichidarea filialei este prerogativa organului principal a persoanei juridice. Filiala din străinătate este dependentă de persoana juridică care a constituit-o. Toţi lucrătorii filialei sunt salariaţii persoanei juridice şi aceasta răspunde pentru acţiunile acestora făcute in legătură cu executarea funcţiilor ce le revin.1134/1997 cere indicarea in statut a denumirii şi sediului filialei. Organul executiv este in drept să majoreze şi să reducă volumul activităţii filialei. iar după caz să-l reinceapă. iar conducătorul acesteia poate face acte in numele persoanei juridice numai in limitele stabilite de procura deţinută. Deşi poate să aibă o denumire deosebită de cea a persoanei juridice. funcţionare şi lichidare a filialei din străinătate este guvernat de legislaţia statului pe teritoriul căruia filiala s-a constituit (vezi art. insă art. insă acesta nu poate să conţină competenţe mai largi decat există in statut. Prin derogare de la regulile menţionate.35 alin.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni deschiderea filialelor nu este atribuţia exclusivă a adunării generale a acţionarilor. precum şi suportarea tuturor cheltuielilor legate de intreţinerea bunurilor (impozite şi taxe obligatorii.35 din Legea nr. Pentru activităţile supuse licenţierii persoana juridică trebuie să obţină copii autorizate de pe licenţă care demonstrează dreptul persoanei juridice de a desfăşura activitatea (vezi art. Regulamentul filialei trebuie să stabilească modul de funcţionare a filialei.86-101.) precum şi obligaţiile din delicte provocate de bunurile – surse de pericol sporit puse la dispoziţia filialei aparţin persoanei juridice. In Legea nr. atribuţiile acestora. organele filialei. deşi ele trebuie să fie indicate in actul de constituire a persoanei juridice şi să fie inregistrate in registrul de stat.1134/1997 etc. art. (281)Filiala nu are propriul patrimoniu.8 alin. insă modificarea statutului este atribuţia exclusivă a adunării generale.(9) din Legea nr. (282)Filiala se constituie şi se lichidează de persoana juridică. Această concluzie rezultă din dispoziţiile art.juridică de persoana juridică care a constituit-o. Filiala nu are o structură organizatorică proprie.14 din Legea nr. deci poate fi transmisă şi consiliului directoriu al societăţii. şi este in dependenţă patrimonială şi . De aceia afirmăm că şi la societatea pe acţiuni constituirea filialei ţine de competenţa adunării generale a acţionarilor. această filială potrivit dispoziţiilor art. dacă o intreprindere cu investiţii străine a decis să deschidă o filială in Republica Moldova.1597).(1) lit. iar bunurile pe care le utilizează aparţin persoanei juridice care a constituit-o Toate obligaţiile care le angajează lucrătorii filialei. care serveşte temei pentru inregistrare.

aşa cum o va face filiala sau intreprinderea inseşi. Persoana juridică poate să reprezinte o altă persoană juridică numai in temeiul unor contracte de mandat sau de comision sau de comisionar profesionist. ale contractului de muncă. de comision. amplasată teritorial in altă parte decat sediul social.(8) din Legea nr. apără şi reprezintă interesele persoanei juridice care a constituit-o. iar in anumite cazuri imputernicirile vor fi indicate in procurile eliberate fie de şeful intreprinderii. negociază şi incheie acte juridice in numele acesteia. (285)Reprezentanta nu este persoana juridica.581/1999) filialele asociaţiilor obşteşti străine (art. prin hotărare a participanţilor. de mandat. Daca. numită “reprezentant” săvarşeşte acte juridice in numele altei persoane. Actul de constituire şi funcţionare a reprezentanţei este Regulamentul. Ea poate fi constituită numai dacă acest lucru este prevăzut de actele constitutive ale intreprinderii. Reprezentanţa in inţelesul articolului comentat poate efectuată numai de persoane fizice care sunt salariaţi ai persoanei juridice care a constituit-o şi acţionează in limita imputernicirilor acrordate.837/1996) constituite in Moldova. numită şi agenţie. aprobat de organul de conducere al intreprinderii.Persoanele juridice străine pot constitui in Republica Moldova filiale. Filiale societăţilor comerciale (intreprinderilor) din statele străine se constituie potrivit art. Reprezentanţa. şi anume cea de intermediar dintre intreprinderea care a infiinţat-o şi terţele persoane care contractează cu ea.18 alin. Raporturile juridice dintre membrii reprezentanţei şi persoana juridică sint raporturi juridice de muncă. Reprezentanţa indeplineşte. Reprezentanţa se consideră subdiviziunea separată a persoanei juridice. care o reprezintă si ii apără interesele. numite "reprezentat". iar consecinţele juridice ale acestor acte. fie de şeful reprezentanţei. se preconizează ca uniunea sa practice activitate de intreprinzător. Dispoziţii generale cu privire la uniunea persoanelor juridice (286)In scopul coordonării activităţii lor. deoarece ea nu poate să practice activităţi de producere. De asemenea. apar nemijlocit pentru reprezentant. o funcţie specializată.21 alin. Reprezentarea se poate face de o persoană fizică şi de o persoană juridică. Reprezentanta (284)Reprezentanţa este o subdiviziune separata a persoanei juridice situata in afara sediului acesteia.(5) din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi sunt persoane juridice. de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor pentru clientelă. aceasta se reorganizează in societate . al reprezentării si apărării intereselor comune. se deosebeşte substanţial de filială. sunt persoane juridice şi filialele fundaţiilor străine(art. dacă ele sint săvarşite in limitele imputernicirilor acordate. Articolul 103. Reprezentanţa poate fi constituită de regulă in alte localităţi ale ţării sau in alte ţări. prin natura ei. O persoană fizică poate reprezenta persoana juridică in temeiul unor contracte de muncă. persoanele juridice pot crea uniuni. Membrii reprezentanţei işi vor indeplini atribuţiile in concordanţă cu prevederile Regulamentului. Articolul 104.13 şi 19 din Legea nr. Reprezentarea este un raport juridic in temeiul căruia o persoană. de agent comercial şi de comisionar profesionist. Modul de constituire a reprezentanţei este asemănător cu modul de constituire a filialei.

(289)Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asociaţilor săi. şi in care intreprinderile asociate nu-şi pierd independenţa juridică. (287)Asociaţii uniunii işi păstrează independenta si personalitatea juridica.120 concernul reprezintă o uniune de intreprinderi care are o conducere unică imputernicită cu anumite funcţii de reprezentare.55-61 din Legea nr.metalurgia . In literatura juridică s-a menţionat existenţa unor concerne verticale şi orizontale.comerciala sau in cooperativa in modul prevăzut de prezentul cod. Particularităţile de constituire şi funcţionare a uniunile de persoane juridice este stabilit de mai multe acte normative. Concernul. uniunea de cooperative de producţie prin art. tehnico-ştiinţifice. Codul civil stabileşte unele principii de activitate a concernului. financiare. "sisteme societare" sau "grupă de societăţi". dacă in legile speciale nu sunt prevăzute reglementări . dar care sint legate intr-un ciclu de producţie tehnologică. federaţii.120 Uniunea de persoane juridice se constituie după regulile stabilite pentru organizaţiile necomerciale. este considerat o structură cu un nivel de centralizare mai inalt şi cu o subordonare mai strictă. inclusiv: concernele funcţionează potrivit dispoziţiilor stabilite in art. funcţii de cooperare. concerne. uniuni sau federaţii de partide (vezi art. economice.837/1996.1418 grupurilor financiar –industriale. socială. Concernele verticale au o structură complexă şi includ in sine intreprinderi din diferite ramuri ale industriei. Concernul este o creaţie a legislaţiei germane care formează raporturi contractuale intre intreprinderea dominantă şi intreprinderile dominate. Aceştia poartă răspundere subsidiara pentru obligaţiile uniunii in mărimea si in modul prevăzut in actul de constituire. de producţie etc. grupurile financiar industriale este carmuit de dispoziţiile Legii nr. Uniunile de persoane juridice mai sunt numite asociaţii. Art. Concernele orizontale au o structură mai simplă şi includ in sine intreprinderi dintr-o singură ramură.9 din Legea nr.73/2001). (288)Patrimoniul transmis uniunii de către fondatori (asociaţi) este proprietate a acesteia. Uniune este considerată persoana juridică necomercială formată de alte persoane juridice in scopul sporirii posibilităţilor de realizare.718/1991 cu privire la partide şi alte organizaţii social politice) etc. De exemplu: extragerea minereurilor . uniunea de cooperative de intreprinzător (v. făcind să se manifeste unitatea de voinţă şi un scop comun". creşterea eficienţei activităţii. Este necesar de menţionat că această definiţie a fost făcută in legături cu definirea unor structuri de societăţi comerciale. Uniunea utilizează acest patrimoniu in scopurile determinate in actul sau de constituire. protecţie şi apărare a intereselor comune de natură tehnico . care sunt ansambluri de subiecte legate prin raporturi juridice de o mare diversitate. financiare.2 din Legea nr.ştiinţifică. Detalii cu privire la concerne a se vedea in comentariul la art. in uniuni de asociaţii obşteşti potrivit art. De exemplu din industria materialelor de construcţie etc. (290)Particularităţile statutului juridic al uniunii persoanelor juridice se stabilesc de prezentul cod si de legislaţia cu privire la organizaţiile necomerciale.120 din Codul civil. reprezentării intereselor profesionale comune. de investiţii etc. coordonării activităţii.88-94 din Legea nr. holdinguri. Potrivit art. sub aspect comparativ cu alte uniuni de intreprinderi.1007/2002). Clauzele contractuale ce leagă intreprinderea dominantă de cele dominate permite celei dominante să dea directive celor dominate făcind astfel să se manifeste interesul de grup. Uniunea de persoane juridice a fost definit in literatură ca "ansamblu stabil şi durabil alcătuit din structuri asociate legate juridic prin relaţii in temeiul cărora una dintre acestea dobindeşte şi exercită asupra celorlalte dominaţia.construcţia de maşini.

. Dispozitii comune Articolul 106. avizul privind convocarea adunărilor generale (vezi art. S e c t i u n e a a 2-a SOCIETATILE COMERCIALE § 1. Dispoziţiile alin. Structura dominantă. Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asumate de persoanele juridice care intră in componenţa sa. Dispoziţii generale cu privire la societăţile comerciale .(4) arată că asociaţii uniunii mai numite şi structuri dominate răspund pentru obligaţiile uniunii dar in limitele stabilite de statut. culturală şi politică a statutului. O trăsătură comună a uniunilor de persoane juridice de orice formă este existenţa unei structuri dominante.modificarea denumirii (art. Persoanele juridice intră intr-un şir de raporturi juridice cu caracter patrimonial. Publicaţiile persoanei juridice In cazul in care legea sau actele de constituire prevăd publicarea informaţiei persoanei juridice.(7).632/2001. . In Monitorul Oficial trebuie să fie publicată numai atunci cand legea obligă să fie făcută o asemenea publicaţie.19 din Legea insolvabilităţii nr. Nu considerăm că dacă persoana juridică doreşte să facă alte publicaţii ar fi obligată de a publica in Monitorul Oficial. pierderile de acte. informaţia se publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".modificarea sediului (art.despre dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare (art. Articolul 105.1134/1997). In calitate de structuri dominate sint persoanele juridice-fiice sau cele care.54-58 din Legea nr.92).1134/1997.(5). au delegat anumite funcţii suprastructurii şi sint obligate să se subordoneze acesteia.53 din Legea nr.91 din Legea nr. alte anunţuri care consideră necesar. a actelor de constituire reorganizarea şi lichidarea persoanelor juridice trebuie să fie cunoscute de publicul larg şi să fie aduse la cunoştinţa organului de stat care le-a inregistrat. Considerăm de a fi publicat in mod obligatoriu şi modificarea capitalului social al socităţilor comerciale. sau uniune este o persoană juridică independentă care are patrimoniul fondat din aporturile structurilor dominate şi activează pentru realizarea scopului propus prin actele de constituire. dispozitivul hotărarilor şi incheierilor adoptate de instanţa de judecată in procesele de insolvabilitate art.72). contribuie la acumularea valorilor materiale făcand statutul mai bogat. potrivit dispoziţiilor codului civil persoana juridică este obligată să publice in MO următoarele date: . Totodată persoanele juridice sunt in atenţia statutului datorită faptului că ele in anumite circumstanţe prezintă un pericol major pentru investitori şi pentru creditori.66 alin. Actele de constituire pot prevedea publicarea informaţiei despre persoana juridica si in alte mijloace de informare in masa. . Ca exemplu ar servi publicaţiile societăţilor pe acţiuni de tip de deschis privind dezvăluirea informaţiei (vezi art. Persoanele juridice dominate activează independent şi au propria personalitate juridică.199/1998). Ele au o influenţă decisivă in activitatea socială.67 alin. mai numită şi suprastructură. economică. dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. art. prin contract. In special reducerea care poate duce la păgubirea creditorilor.despre adoptarea hotărarii cu privire la reorganizare (art. şi unor structuri dominate.deosebite. Din acest considerent dispoziţiile legale pun in sarcina persoanelor juridice obligaţia de face public anumite acţiuni. Modificările patrimoniului. Astfel.

precum şi cele dobandite prin cumpărare. (294)In calitate de aport la patrimoniul societăţii comerciale pot servi mijloacele băneşti. legea ii permite să se constituie şi să acţioneze ca o persoană juridică. de societate cu răspundere limitata si de societate pe acţiuni. pentru exercitarea unor activităţi comerciale (lucrative) in scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate.(2) şi o societate pe acţiuni (art. 1.Literatura juridică defineşte societatea comercială ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică.145 alin. c) realizării şi impărţirii de beneficii. După cum rezultă din dispoziţiile alin. Insă societatea poate avea in patrimoniu şi bunuri nemateriale (incorporale) care sunt de fapt drepturile drepturi de creanţă. Drepturile egale nu se referă la numărul de voturi care-l acordă partea din capital deţinută. şi sunt egali in drepturi cu persoanele (asociaţii) care au dobandit in alt mod participaţiuni la capitalul social.(2). alte bunuri sau drepturi patrimoniale. varsă aporturile la care sau obligat şi intreprind toate măsurile legale pentru a activa ca o persoană juridică in atingerea scopului propus. Bunurile materiale pe care fondatorii le transmit in proprietate. (293)Societatea comerciala poate fi fondator (membru) al unei alte societăţi comerciale. sau prin fabricare aparţin societăţii cu drept de proprietate. Din această definiţie se desprind trei elemente specifice ale contractului de societate comerciale: Fondatorii se obligă: a) să verse in capitalul social anumite valori patrimoniale b) să desfăşoare in comun activitatea de intreprinzător in scopul. Cu titlu de excepţie societatea comercială poate fi constituită şi de o singură persoană. donaţie. valorile mobiliare. dreptul de servitute. cu un anumit scop in aşa fel incat să apară in raportule juridice ca unul singur i se atribuie statutul de persoană juridică.(1) precum şi din definiţia menţionată societatea comercială fiind recunoscută ca o grupare de persoane. societatea comerciala poate fi fondata de o singura persoana. (292)Societatea comerciala poate fi constituita doar sub forma de societate in nume colectiv. Deci esenţial pentru o societate este că din ea fac parte mai multe persoane. Societatea comercială este o persoană juridică care are capital social format din aportul material şi nematerial al fondatorilor. care deşi nu este o colectivitate. drepturi de proprietate intelectuală etc. de superficiu. in care asociaţii se inţeleg să pună in comun anumite bunuri.156 alin. Patrimoniul creat din aportul fondatorilor (membrilor) si cel dobandit de societatea comerciala in proces de activitate aparţine acesteia cu drept de proprietate. acţionari. de uzufruct. . schimb. Ulterior inregistrării de stat a societăţii. cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod si de alte legi. care semnează actul de constituire. Prin termenul de fondator sunt desemnaţi toate persoanele fizice şi furidice care au participat la constituirea societăţii. Poate fi constituită de o singură persoană fizică şi juridică o societate cu răspundere limitată (art. Evaluarea in bani a aportului membrului la societatea comerciala se efectuează prin acordul fondatorilor (membrilor) societăţii si este susceptibila unui control independent exercitat de experţi (audit). care doreşte să activeze in comun. au semnat actul de constituire şi se obligă să verse aportul subscris. fondatorii devin asociaţi.(291)Societate comerciala este organizaţia comerciala cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor (membrilor). In cazurile prevăzute de prezentul cod. Toate bunurile ce intră in patrimoniul societăţii aparţine acesteia. de societate in comandita.

dar pot constitui şi pot participa la constituirea altor societăţi comerciale.1232/1992 cu privire la bani. precum şi cetăţenii Republicii Moldova care au domiciliul peste hotare. sau in cazul cand aceasta se obligă să transmită ca aport un bun imobil fie in proprietate sau in folosinţă.110 alin. Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova pot face aportul numai in monedă naţională. reprezentanţe.(6) şi (7) din Legea nr. ci poate constitui numai organizaţii necomerciale. 4. să verifice conformitatea conţinutului lui cu intenţiile reale ale părţilor şi dacă nu este in contradicţie cu legislaţia. Este important că o persoană care se angajează să răspundă nelimitat pentru obligaţiile societăţii care se constituie. persoanele juridice de naţionalitate străină şi statele străine. Articolul 107. iar in legătură cu aceasta este declarată ca organizaţie necomercială (vezi art. dreptul la denumire. 3.) şi bunuri imateriale (drepturi de folosinţă cu bunurile materiale. Vărsarea aportului in numerar se face cu respectarea dispoziţiilor art.Formele de societăţi comerciale sunt indicate de legiuitor in mod exaustiv: Nu se poate constitui o altă formă de societate care imbină particularităţi ale celor indicate. Aportul in natură poate consta din bunuri materiale (edificii. apatrizii. precum şi potenţialilor contractanţi ai persoanei juridice.998/1992 privind investiţiile străine pot fi cetăţenii străini. Legiuitorul impune autentificarea notarială in scop de protecţie a semnatorilor actului de constituire. drepturi la desene şi modele industriale etc. Aportul in numerar se poate face in monedă naţională sau străină. drepturi la inveţii. nu poate constitui societăţi comerciale.2. Prin textul alin. la formarea capitalului social. in mărimea stabilita de actul de constituire.113 alin. Bursa de valori. Nerespectarea acestei cerinţe se sancţionează cu nulitatea actului de constituire şi chiar a inseşi societăţii (vezi art.(3) legiuitorul precizează capacitatea societăţii comerciale.50 din Legea nr.(2) lit. art. drepturi la marca de producţie.550/1995 etc. Actul de constituire a societăţii comerciale se elaborează in formă scrisă şi se autentifică notarial. Cultura juridică a majorităţii populaţiei in Moldova lasă de dorit şi de aceia apariţia fondatorilor in faţa unui notar este strict necesară. arătand că ea. Deci autentificarea notarială este impusă nu in scop de a ingreuia procesul de constituire . de a face parte din uniuni de persoane juridice. ca persoană juridică.a).14 din Legea instituţiilor financiare nr. Indiferent de forma aportului el va fi evaluat şi exprimat in monedă naţională.199/1998. utilaje. drepturi de autor.114 din Codul civil. care este constituită in forma societăţii pe acţiuni de tip inchis. Bursa de valori nu este in drept să distribuie intre membrii săi venitul din activitatea sa.1453/2002 cu privire la notariat obligă notarul să explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic supus autentificării. (296)Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie sa contribuie. care potrivit Legii nr. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale constă din aport in numerar (in bani) şi aport in natură (nebănesc). cum ar fi o societate in comandită pe acţiuni.) Aporturile in natură se fac cu respectarea dispoziţiilor art.44 alin. Această cerinţe este stabilită in art. Constituirea societăţii comerciale (295)Societatea comerciala se constituie prin act de constituire autentificat notarial. Aportul in monedă străină poate să-l facă investitorii străini. De asemenea notarul verifică legalitatea actelor care servesc temei pentru autentificarea actului de constituire. transmiţandu-le acestora o parte din bunurile sale.(3). 3 şi 4 din Legea nr. In acest sens art. tehnică etc. are dreptul nu numai de constitui filiale. sau o societate cu răspundere suplimentară. terenuri.

1134/1997 stabileşte pentru societăţile pe acţiuni şi un al doilea act de constituire – statutul. In societatea cu răspundere limitată şi cea pe acţiuni.1134/1997 contractul de societate are prioritate faţă de statut numai pană la inregistrarea societăţii. Actele normative stabileşte că şi societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă statut (vezi pct. g) structura. daca au fost făcute asemenea aporturi. Deşi Legea nr.121 şi 136. Articolul 108.1134/1997 nu stipulează cine semnează actul şi dacă acesta trebuie să fie autentificat notarial. .sau multilateral.a societăţilor comerciale.8 din Regulamentul societăţilor economice). Actul de constituire a societăţilor comerciale pe persoane (societatea in nume colectiv şi societate in comandită) are forma de contract bi. ci pentru a asigura securitatea circuitul civil şi viabilitatea societăţii care se constituie. capacitatea (art. Dacă fondatorii nu şi-au indeplinit obligaţiile stipulate in contract atunci contractul va fi valabil pană la executarea integrală a acestor obligaţii.108. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să prevadă mărimea. potrivit art. Aportul la capitalul social trebuie să fie transmis de asociaţi integral nu mai tarziu de 6 luni de la data constituirii. Existenţa a două acte constitutive pune problema concurenţei dintre ele. j) alte date. sediul. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. c) obiectul de activitate. i) filialele si reprezentanţele societăţii. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. Potrivit art.19).207). După inregistrarea societăţii efectul contractului de constituire incetează. stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate. h) modul de reprezentare. domiciliul. locul si data naşterii. considerăm că acesta trebuie să fie semnat de toţi fondatorii societăţii pe acţiuni şi să fie autentificat notarial. denumirea. (299)Actul de constituire al societăţii comerciale poate prevedea si alte clauze ce nu contravin legii. f) sediul.32 din Legea nr.206) şi cauza (art. obiectul (art. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. atribuţiile. in calitate de semnatare ai acestuia pot fi cel puţin două persoane. consimţămantul (199). Actul de constituire al societăţii comerciale (297)In actul de constituire al societăţii comerciale trebuie sa se indice: a) numele. in dependenţă de numărul de fondatori actul de constituire va fi un act unilateral (declaraţie) sau un contract. (298)Actul de constituire al societăţii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei secţiuni doar in cazurile prevăzute expres. naţionalitatea. d) participaţiunile asociaţilor. deoarece. adică care din cele două are o valoare juridică mai mare. b) denumirea societăţii. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii. modul si termenul lor de vărsare. 1. Condiţiile de valabilitate a acestuia sunt cele necesare oricărui act juridic. (300) Actul de constituire al societăţii comerciale se intocmeşte in limba de stat si se semnează de către toţi asociaţii fondatori. forma şi termenul de vărsare a aportului la capitalul social a fiecărui fondator. Conţinutul actului constitutiv este stabilit prin art.

(1) stabileşte clauzele care trebuie incluse in conţinutul actului de constituire a societăţii comerciale. copia certificatului de inregistrare a acesteia. Legea nr.122. Dacă calitatea de fondator o are o persoană juridică naţională.1265/2000 indică ca neapărat de a prezenta şi hotărarea de fondare. (302)Dacă inregistrarea societăţii comerciale nu a avut loc in termen de 3 luni de la data autentificării notariale a actului de constituire.1265/2001 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor. organului de inregistrare trebuie să i se prezinte actele de constituire a acesteia. in modul si termenul stabilit de lege. Spre deosebire de alte state unde inregistrarea societăţilor comerciale se face prin act judecătoresc in Moldova inregistrarea de stat se face prin act administrativ.Alin. Inregistrarea de stat a societăţii comerciale (301)Societatea comerciala trebuie inregistrata. la organul inregistrării de stat in a cărui rază teritorială se află sediul său. certificatul de bonitate care demonstrează solvabilitatea sau capacitatea . 146. Inregistrarea societăţii comerciale se face de către registratorii Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in modul stabilit de Legea nr. Pe cand la celelalte societăţi hotărarea asociaţilor rezultă din inseşi actul de constituire. Aceasta va indeplini toate alte formalităţi necesare constituirii şi va prezenta Camerei Inregistrării de Stat următoarele acte: (303)cererea de inregistrare de modelul stabilit. daca actul de constituire nu prevede altfel. acesta va prezenta in formă autentică şi legalizate următoarele acte traduse in limba romană: extrasul din registrul persoanelor juridice din statul său. Articolul 109. membrii ei au dreptul sa fie degrevaţi de obligaţiile ce rezulta din subscripţiile lor. actul de constituire trebuie suplimentat cu dispoziţiile art. (304)actele de constituire ale societăţii care se inregistrează. In opinia mea hotărarea de fondare se intocmeşte la constituirea societăţii pe acţiuni. la care se reglementează expres modul de desfăşurare a adunării constitutive. Persoanele care au semnat şi autentificat actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să imputernicească. pentru societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni două acte de constituire care apar sub forma de contract de societate şi statut. In dependenţă de forma societăţii comerciale. Dacă calitatea de fondator o are o persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova sau un apatrid domiciliat in Moldova el va prezenta buletinul de identitate. copia certificatului de inregistrare şi actele de constituire a persoanei juridice străin. 137.157 din Codul civil. fie prin inseşi actul constitutiv. Actul de constituire trebuie intocmit in limba romană. precum şi cu alte clauze care le doresc fondatorii insă cu condiţia că acestea să nu contravină dispoziilor actelor normative. semnat de toate persoanele care participă la fondare şi potrivit art. In calitate de acte constituire vor fi: . Dacă fondator este o persoană juridică de naţionalitate străină.pentru societatea in nume colectiv şi cea in comandită – actul de constituire sub formă de contract de societate. (305)actele de identitate ale fondatorilor.107 se autentifică notarial. fie prin procesul verbal al adunării de constituire persoana care va inregistra societatea comercială. Cetăţeanul străin şi apatrizii cu domiciliul in străinătate care sunt fondatori vor prezenta paşaportul sau alt act de identitate eliberat de statul in care-şi are domiciliul. Clauzele indicate sunt dispoziţii imperative şi neindicarea lor in actele de constituire poate servi ca temei de respingere a cererii de inregistrare a societăţilor comerciale.

Chişinău. persoanele imputernicite vor prezenta avizul Băncii Naţionale sau după caz avizul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lană Ministerul Finanţelor. Camera are oficii teritoriale in centrele judeţene şi in m. Actele menţionate anterior se depun la oficiul teritorial din raza căreia işi va avea sediul societatea care se cere să fie inregistrată. In sprijinul acestei afirmaţii aducem art. prestate de Camera Inregistrării de stat. Toate aceste date sunt preluate din actele de constituire. In cazul in care inregistrării de stat este supusă o societate comercială care va desfăşura activităţi financiare. Aporturile in numerar se fac la contul bancar provizoriu care se deschide in numele societăţii comerciale care se constituie. termenul pentru care a fost constituită. data şi numărul de inregistrare.12 din Legea nr. (308)Bonul de plată a taxei de inregistrare. datele de identitate a fiecărui fondator şi a administratorului (managerului) societăţii. Societatea comercială care se inregistrează cu un anumit capital social este obligată să achite 0. (309)Actul care demonstrează că fondatorii au vărsat aportul in numerar la capitalul social. (306)Actul de identitate a administratorului (managerului) societăţii comerciale. fiind imputernicit pentru aceasta de Parlament (vezi art. Deşi Legea nu stipulează dar camera inregistrării de stat obligă ca toate societăţile comerciale care sunt fondate cu participarea investitorului străin să fie inregistrate in oficiul din Chişinău. obiectul principal de activitate.(29 lit.16 din Legea nr.5% din mărimea capitalului social in calitate de taxă de timbru. sediul . precum şi participarea unităţii administrativ teritoriale cu cotă parte in capitalul social al societăţilor comerciale o decide consiliul local. Nu achită taxa de timbru societăţile pe acţiuni. De asemenea dacă se inregistrează o societate comercială in capitalul social al căreia statul are o cotă parte este necesar avizul organului de stat care exercită dreptul de proprietar in numele statului. cu excepţia celor care registratorul le inscrie din . In legătură cu inregistrarea in Registrul se inscriu următoarele date: denumirea completă şi prescurtată a societăţii. dar dacă o parte socială sau anumite acţiuni din capitalul social este deţinut de unităţile administrativ teritoriale.12 alin. in acest caz considerăm că este necesar şi avizul organului competent. Dacă managerul va fi o persoană juridică el trebuie să prezinte aceleaşi acte ca şi fondatorul societăţii comerciale.1265/2000. Registratorul care a primit actele verifică legalitatea actelor şi in termen de 15 zile va adopta o decizie prin care fie va ordona inregistrarea societăţii fie o va refuza. (307)Bonul de plată a taxei de timbru. mărimea capitalului social. Dacă s-a decis inregistrarea societăţii comerciale. Deşi nu se menţionează expres in Lege. iar persoanei imputernicite i se eliberează certificatul de inregistrare.64/1990 cu privire la Guvern).persoanei juridice de vărsa aportul la care s-a obligat. datele despre aceasta se includ in Registrul de stat al intreprinderilor.926/2002 privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată. Mărimea plăţii taxei de inregistrare este stabilită prin Hotărarea Guvernului nr. r) potrivit căruia infiinţarea agenţilor economici de interes local. Guvernul la randul său a delegat imputernicirile sale autorităţilor de administrare publică centrală. in registru se inscriu şi alte date prevăzute de alte legi speciale sau date pe care le solicită fondatorii. partea din capitalul social a fiecărui fondator. numele registratorului. vor fonda fonduri nestatale de pensii. activitatea de asigurare. societăţile comerciale şi alte persoane juridice cu scop lucrativ care sunt constituite in baza cotelor de teren echivalent şi a cotelor valorice a fostelor intreprinderi agricole privatizate. Dreptul de proprietar in numele statului il exercită Guvernul. Refuzul inregistrării trebuie să fie făcut pentru motivele indicate in art. Dacă administrator sau administratori vor fi persoane fizice aceştia vor prezenta buletinul de identitate şi cazierul judiciar. precum şi actele persoanei fizice care administrează managerul persoană juridică.

b)-e). Nulitatea poate fi declarată numai dacă cauzele nulităţii sunt anterioare apariţiei personalităţii juridice. Articolul 110. iar in cazul in care actul de constituire prevede un termen mai mare. in timpul indicat acolo. (2) stabileşte exaustiv cazurile in care o societate comercială poate fi declarată nulă.(2) lit. In proces civil se va cere nulitatea actelor de constituire pentru cauzele indicate la alin. a). Toată informaţia scrisă in registru se consideră a fi veridică. ea nu trebuia. de la data cand actul de constituire a fost autentificat ei pot să refuze de a vărsa aporturile la care s-au obligat şi pot cere inapoi totul ce au transmis pe contul provizoriu. Dacă societatea doreşte să modifice unele date care au fost inscrise in registru ea are dreptul să o facă. adică inregistrării de stat a societăţii. mărimea capitalului social subscris sau scopul societăţii. c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii. Nulitatea societăţii comerciale (310)Societatea comerciala poate fi declarata nula prin hotărare judecătorească.216-232 Cod civil. Alin.(2). Aceste cazuri de excepţie sunt incluse şi in unele reglementări internaţionale. (2) din articolul comentat stabileşte o regulă potrivit căreia dacă societatea comercială nu a dobandit personalitate juridică. (311)Hotărarea privind nulitatea societăţii comerciale poate fi pronunţată numai atunci cand: a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial. Alin. a cărui hotărare făcută in forma stabilită se prezintă din nou organului de inregistrare. dacă totuşi societatea a fost inregistrată cu atare neajunsuri ea se declară nulă la cererea persoanelor interesate. b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. Astfel ele sunt obiectul reglementării Primei Directive a Consiliului Comunităţii Europene din 9 martie 1968 prin care se recomandă statelor membre de a le include in reglementările interne. O societate comercială poate dispare dacă este declarată nulă prin hotărarea instanţei de judecată. In mod normal toate aceste neajunsuri trebuie să fie descoperite de registrator in procesul inregistrare dacă acesta işi indeplineşte funcţiile in modul corespunzător. participaţiunile asociaţilor. Declararea nulităţii poate fi făcută in proces de contencios administrativ sau in proces civil.proprie iniţiativă. Prezentul articol vine să confirme că societatea comercială este un contract şi dacă. Persoane interesate care pot . d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate. Dar. Ca efect al inregistrării de stat societatea dobandeşte personalitate juridică şi poate incheia in nume propriu acte juridice. dar totuşi a fost inregistrată cu actul constitutiv care conţine dispoziţiile menţionate la alin. (312)Dispozitivul hotărarii de declarare a nulităţii societăţii comerciale se inserează in publicaţiile societăţii in termen de 15 zile de la data rămanerii definitive a hotărarii. adică nu a fost inregistrată timp de 3 luni. e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii. (2) lit. poate fi anulată de instanţă la cererea persoanelor interesate. iar in contencios administrativ se va cere anularea actului de inregistrare efectuat de Camera Inregistrării de Stat pentru cauza indicată la alin. Nulitatea societăţii comerciale diferă de nulitatea altor acte juridice care se declară potrivit art. dar numai prin intermediul organului suprem de decizie care poate să modifice actul de constituire.

) şi persoanele juridice cărora li se interzice prin lege sau prin propriul act de constituire să participe la constituirea unei societăţii comerciale.nu este indicată partea din capitalul social care revine fiecărui fondator care a participat la fondare. dacă in actul de constituire este prevăzut capitalul social. sau numele acestui asociat era utilizat in denumirea de firmă. lei pentru fondurile de investiţii mutuale şi bursele de mărfuri etc. Ca exemplu poate fi că nesocotirea asociatului poate să ducă la reducerea capitalului sub minimul stabilit de lege. . iar societatea comercială are capitalul deţinut şi de persoane private.(2) lit. dar in realitate capitalul social format a fost mai mic decat minimul stabilit de lege. legislaţia in vigoare stabileşte un capital social minim de 10 000 lei pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis şi de 20 000 lei pentru cele de tip deschis. insă activitatea respectivă atentează la ordinea publică. Instanţa poate declara nulitatea. 22. dar mărimea indicată acolo este mai mică decat mărimea minimală indicată in actele normative. dar şi persoanele fizice care nu au capacitatea deplină de exerciţiu (art. Dar dacă. actul constitutiv totuşi există la administratorul societăţii. insă din alte temeiuri. pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă penală.c) in conţinutul lui nu este indicată: denumirea societăţii comerciale care a fost inregistrată. Hotărarea instanţei care a rămas definitivă şi executare căreia nu a fost suspendată de instanţa de recurs trebuie să fie publicată timp de 15 zile in ziarul . Obiectul de activitate se consideră că este contrar ordinii publice. . Nulitatea operează şi in cazul in care actul de constituire există. Obiectul de activitate a societăţii comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi desfăşurat de actele normative.declara nulitatea sunt asociaţii persoanei juridice precum şi organul de stat care efectuat inregistrarea sau cel care supraveghează respectarea legislaţiei de către autorităţile publice.24) sau cele care nu au atins varsta de 7 ani. sau administrativă. dar la notar există un exemplar al actului constitutiv autentificat la o dată anterioară inregistrării de stat şi conţinutul acestora este identic trebuie de considerat că actul de constituire este in formă autentică. Instanţa poate declara societatea ca fiind nulă dacă actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial. că societatea va fi declarată nulă numai dacă toţi fondatorii nu au capacitatea respectivă. . Se consideră că actul constitutiv lipseşte sau nu este autentificat atunci cand el fie nu este in dosarul cu documentele de constituire a societăţii comerciale deţinute de Camera Inregistrării de Stat fie exemplarul din acest dosar nu este autentificat. Astfel.nu este indicat obiectul de activitate a societăţii. şi acest exemplar a fost autentificat notarial societatea nu poate fi declarată nulă. activitatea este permisă numai intreprinderilor de stat.21.dacă nu este indicată mărimea totală a capitalului social.(2) lit. 1 mln. 500 000 lei pentru fondurile de investiţii nemutuale şi pe intervale şi pentru bursele de valori. la unul din asociaţi cu numărul de inregistrare pus de registrator. Dacă pe actul de constituire din dosarul Camerei nu este indicat că este in formă autentică. dar potrivit alin. Prin termenul de incapabil trebuie de inţeles nu numai persoanele care au fost declarate incapabile prin hotărarea instanţei de judecată (vezi art. societatea care desfăşoară această activitate trebuie să obţină autorizarea organului de stat pană la inregistrare (instituţiile financiare. companiile de asigurare). atunci cand el nu este interzis expres de normele juridice. Al doilea moment care merită atenţie. Numai dacă excluderea acestuia duce la apariţia altor temeiuri de nulitate atunci societatea poate fi anulată. e) este dacă nici unul din fondatorii societăţii nu au capacitatea civilă necesară de a participa la fondarea unei societăţi comerciale. Dacă unul din fondatori nu are capacitatea societatea trebuie privită in aşa fel de parcă acesta nici nu ar fi. Un ultim motiv de nulitate a societăţii comerciale indicat la alin. iar potrivit legislaţiei in vigoare societatea de tipul respectiv trebuie să aibă un anumit capital social. Sau deşi in actul de constituire a fost indicat capitalul social corect.

(6). (316)Asociaţii cărora le este imputabilă nulitatea societăţii comerciale răspund nelimitat si solidar fata de ceilalţi asociaţi si fata de terţi pentru prejudiciul cauzat prin nulitatea societăţii. Formarea capitalului social al societăţii comerciale . iar in unele cazuri.(3) potrivit căruia cel prejudiciat poate să pretindă repararea de la cel vinovat.110 intră in procedura de lichidare şi acesteia i se aplică regulile stabilite la art. precum nici nu pune capăt existenţei persoanei juridice. In mare măsură aceasta priveşte incetarea existenţei unei persoane juridice şi ieşirea din raporturile in care aceasta a fost cu terţii.(4) asociaţii cu rea credinţă care au contribuit la semnarea actelor de constituire şi la inregistrarea societăţii cu incălcările care au dus la nulitate răspund pentru prejudiciu faţă de asociaţii cu bună credinţă şi faţă de persoanele terţe care au suportat prejudiciu in rezultatul nulităţii.632/2001 cu privire la insolvabilitate. Acesta este şi efectul prevăzut de art. excepţie constituind cazul prevăzut la alin. adică există temei juridic de insolvabilitate atunci el este obligat să depună o cerere prin care să declare insolvabilitatea şi să iniţieze procedura respectivă potrivit Legii nr. Conceptul de nulitate a societăţii comerciale este diferit de nulitatea actelor juridice stabilită de cele stabilite in Titlul III Capitolul III din Codul civil. Instanţa care examinează nulitatea societăţii nu examinează şi starea patrimonială a acesteia.90 (7) şi dispare societatea la data radierii din Registrul de Stat. 86 alin. Prin hotărare judecătoreasca de declarare a nulităţii se desemnează lichidatorul societăţii. Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale (313)Pe data la care hotărarea judecătoreasca de declarare a nulităţii societăţii comerciale rămane definitiva. fie că incetează numai pentru viitor. Ea se pronunţă in exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate. aceasta se dizolva si intra in lichidare. Articolul 111. Nulitatea societăţii priveşte mai puţin relaţiile dintre fondatori şi asociaţi.indicat in actul de constituire a societăţii şi in Monitorul Oficial după regulele stabilite la art.(3).(2) – (6) art.89 – 99. Hotărarea instanţei este definitivă la data expirării termenului de apel. Articolul 112. se consideră că a fost dizolvată la data la care hotărarea instanţei a rămas definitivă. dar dacă nu a făcut-o urmează a fi aplicat art. poate incheia chiar şi acte noi (vezi art. Persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare in măsura in care aceasta este necesar pentru lichidarea patrimoniului (art. dacă părţile nu au atacat cu apel sau la data cand instanţa a respins cererea de apel. (314)Nulitatea societăţii comerciale nu afectează actele juridice incheiate in numele ei. Instanţa de judecată are obligaţia să desemneze şi lichidatorul acesteia.86 alin. Specificul nulităţii societăţii comerciale este influenţat de natura juridică a contractului de constituire a societăţii ca consecinţă a existenţei căruia i-a naştere o persoană juridică. Potrivit alin. Societatea declarată nulă potrivit art. lichidarea ei se efectuează conform legislaţiei cu privire la insolvabilitate.(3) iar lichidatorul va finaliza operaţiunile incepute de ea.219 alin. care fie că are efect retroactiv. De aceia nulitatea nu afectează actele incheiate de societatea comercială incheiate anterior datei dizolvării.91.86 alin. Dacă după declararea nulităţii lichidatorul stabileşte că activele societăţii nu satisfac cerinţelor creditorilor. (315)Daca societatea comerciala declarata nula este insolvabila. Societatea comercială care a fost declarată nulă.

3. fie in natură (bunuri materiale sau imateriale) fie in monedă străină capitalul social trebuie să fie exprimat in monedă naţională. şi capitalul propriu al acesteia. In funcţie de obiectul de activitate al societăţii capitalul social minim este de o sumă mai mare. sau poate scădea in rezultatul uzurii fizice sau morale. 1. incorporale) cu valoare minimă egală cu cea a capitalului social. De exemplu dacă societatea este constituită sub formă de bancă ea nu poate avea un capital mai mic decat 32 mln. Reieşind din principiul general al dreptului. adică ca el se existe in realitate. societatea comercială i-a naştere cu anumite drepturi şi obligaţii civile. Temelia patrimoniului. exprimate in lei. obiectul schimbului.(317)Capitalul social determina valoarea minima a activelor pe care trebuie sa le deţină societatea comerciala. numai atunci cand asociaţii au transmis integral aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. Capitalul social se consideră că a fost vărsat. potrivit căruia orice persoană dispune de un patrimoniu. (319)Capitalul social se vărsa integral in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. care permite subiectului de drept să se manifeste in circuitul civil. Angajamentul asociatului de a transmite aportul la formarea capitalului trebuie fixat in actul de constituire şi nu trebuie să fie mai mic decat minimul stabilit de lege. Chiar dacă obiect al aportului a fost un bun mobil sau imobil. Pentru unele societăţi minimul este stabilit de actele normative. va fi ocupat de contravaloarea care a obţinut-o societatea ca echivalent al bunului instrăinat. Obligaţia societăţii ce rezultă din alin. Indiferent de natura juridică a aportului fondatorului la capitalul social. iar locul valorii acestui bun. Dacă aportul . (318)Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile fondatorilor. potrivit art. in capitalul social se include valoarea acestuia la momentul transmiterii. este expresia valorică a totalităţii aporturilor – in numerar sau in natură – cu care participanţii la o societate comercială contribuie. bursă de mărfuri nu mai mic decat 1 mln. 2. dar capitalul social nu se va modifica in dependenţă de aceste oscilaţii. Ca exemplu poate servi societatea pe acţiuni a cărei capital social minim nu poate fi mai mic de 10 000 lei dacă societatea este de tip inchis şi mai mic de 20 000 mii lei dacă este de tip deschis. adică in lei.(1) este de a păstra la activ bani sau bunuri (corporale. ansamblul cărora formează. la activ. lei etc.Una din condiţiile esenţiale ale constituirii şi funcţionării societăţii comerciale ca persoană juridică este inzestrarea acesteia cu anumite valori patrimoniale. fond de investiţii nu mai mic decat 500 000 lei. Deci bunurile care sunt la activul societăţii circulă liber fără a influenţa valoarea capitalului social. adică preţul (in caz de vanzare). Pentru ca capitalul social să fie format. la constituire. lei. in sens ingust. Insă bunurile care au fost obiectul aportului pot fi instrăinate de societate. Capitalul social. (320)Asociatul unic varsă integral aportul pană la data inregistrării societăţii comerciale. mai numit şi capital social sau capital nominal. Este important de reţinut că capitalul social reprezintă o expresie valorică (bănească) a contribuţiilor asociaţilor societăţii şi nu este un ansamblul de bunuri transmise de aceştia. o constituie drepturile cu care o inzestrează fondatorii societăţii. fiecare asociat trebuie să transmită aportul la care s-a obligat. Prin termenul de vărsare se inţelege transmiterea banilor pe contul provizoriu al viitoarei societăţi sau pe contul de decontări a societăţii persoane juridice. Ulterior transmiterii valoarea bunului poate creşte in rezultatul unor imbunătăţiri aduse.113 şi 114 la constituirea patrimoniului acesteia. partea socială sau acţiunile (in cazul cand bunul a fost transmis ca aport la capitalul social al altei societăţi) sau dreptul de creanţă. spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor statutare.

termen care nu poate să depăşească 6 luni de la data inregistrării. desene şi modele industriale etc. (325)In cazul in care asociatul nu a vărsat in termen aportul. 4. acţiuni. (324)Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează dobanzi. acesta avand obligaţia să verse integral aportul său. cu excepţiile stabilite de lege. fapt despre care trebuie notificat. Dacă se transmit bunuri care se supun inregistrării (imobile. altele decat sumele băneşti. Excepţie de la dispoziţiile alin. mijloace de transport. fiecare asociat este obligat sa verse in numerar cel puţin 40 procente din aportul subscris daca legea sau statutul nu prevede o proporţie mai mare.113 alin. obligaţiuni.415/1999). bunul se consideră transmis la data inregistrării după societate. Restul aportului. De aceia am vedea utilă o dispoziţie similară celei din art. (326)Daca nu vărsa aportul in termenul suplimentar. 34 din Legea nr. Prin acesta el contribuie la formarea bazei materiale a societăţii. oricare asociat are dreptul sa-i ceara in scris aceasta. Actul de constituire stabileşte termenul in care el trebuie să fie transmise aporturile de către fondatori. valoarea căruia trebuie să fie egal cu mărimea capitalului social pană la data inregistrării de stat a societăţii in constituire. apoi bunurile nu pot fi transmise căci societatea comercială ca subiect de drept incă nu există şi deci nu poate să le primească. asociatul trebuie să-l transmită in termenul stabilit de actul de constituire. (323)La data inregistrării societăţii comerciale.(3) din articolul comentat. Din acestea rezultă că fondatorii sunt obligaţi să transmită o sumă de bani egală cel puţin 40% din aportul subscris de el pană la data inregistrării societăţii vărsandu-i pe aceştia pe un cont provizoriu. Articolul 113.8 din Regulamentul privind deschiderea şi inchiderea conturilor la băncile din Republica Moldova aprobat prin Hotărarea Băncii Naţionale nr. asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale si asupra fracţiunii vărsate.1134/1997 potrivit căreia aporturile nebăneşti se predau prin proces – verbal de către fondatorii societăţii pe acţiuni organului executiv al acesteia in termen de o lună de la data inregistrării de stat a societăţii. permiţand acesteia să se constituie ca subiect de drept. şi după inregistrarea societăţii acest cont se transformă in cont de decontări al acesteia. Dacă sumele băneşti se transmit pe un cont provizoriu deschis de fondatori pe numele viitoarei societăţi (vezi art.). Aportul la capitalul social al societăţii comerciale (321)Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi in bani daca actul de constituire nu prevede altfel. In legătură cu această obligaţie apare o problemă de ordin tehnic la transmiterea bunurilor. stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o luna si avertizandu-l ca e posibila excluderea lui din societate.(3) se face pentru societatea care se constituie de un singur fondator. insă dispoziţiile respective trebuie să ţină cont de art.(3) şi alin.constă din bunuri. (322)Prestaţiile in munca si serviciile depuse la infiinţarea societăţii comerciale si pe parcursul existentei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. 1. bunurile se transmit prin act de predare primire de către asociat sau reprezentantul acestuia către reprezentantul societăţii. să se manifeste in circuitul civil in sensul realizării de beneficii la o parte din care va putea . mărci comerciale sau de producţie. Principala obligaţie asumată de fondator prin contractul de societate este cea de transmitere a aportului in capitalul social.

care urmează a fi transmis in capitalul social a societăţii faţă de aporturile in bunuri materiale şi nemateriale. decid repartizarea dividendelor sau incorporarea acestora in capitalul social.pretinde. Fondatorul sau asociatul care nu a transmis aportul in termenul stabilit de actul de constituire sau de lege el poate fi pus in intarziere de oricare din asociaţi. Prin activitatea comună se inţelege colaborarea intre asociaţi la adunarea asociaţilor. atat şi in monedă străină care circulă in Republica Moldova.(1) stabileşte prezumţia că aportul se prezumă a fi făcut in bani dacă contrariul nu rezultă din conţinutul actului constitutiv semnat de fondatori. Aportul in bani poate fi depus la contul provizoriu bancar deschis special in scopul constituirii societăţii in numerar sau prin virament. şi dreptul la o parte din active in cazul lichidării societăţii. In calitate de aport la capitalul social cu răspundere limitată pot fi transmise sume de bani şi bunuri corporale. Persoana care a transmis aportul in capitalul social nu poate pretinde pentru valoarea aceasta dobanzi de la societatea sau de la alţi fondatori. indeplinirea formalităţilor de inregistrare etc. aprobă sau resping rapoartele de gestiune şi control. nu pot constitui ca aport la capitalul social.(4). Dispoziţia alin. Pentru a putea face proba efectuării aportului de către fondator. a planului de afaceri. Aportul făcut in monedă străină trebuie să fie exprimat in moneda naţională. cand aceştia determină strategia de activitate a societăţii. Punerea in intarziere inseamnă că asociatului care nu şi-a onorat obligaţia cei revine i s-a amintit despre neexecutare şi i se stabileşte un termen suplimentar de a vărsa aportul . Participaţiunea la capitalul social deţinută de asociat mai este numit şi parte socială sau cotă parte sau acţiune prin care se reprezintă de fapt dreptul de creanţă. Aceste drepturi sunt de esenţa societăţii comerciale şi asociatul nu poate fi lipsit de ele. un proces verbal.44 alin. dreptul de a obţine dividende. Intinderea acestor drepturi depinde de proporţia (participaţiunea) care o deţine asociatul la capitalul social. incorporale mai numite şi aporturi in natură. adică in lei moldoveneşti. drept care incorporează in sine dreptul de a participa cu drept de vot la adoptarea deciziilor. Că cel puţin 40% din capitalul social să fie transmise pană la inregistrarea de stat. Asociaţii transmiţand aportul in proprietatea sau folosinţa societăţii comerciale dobandesc ca contra-echivalent al prestaţiei făcute un drept de creanţă. 2. actul de transmitere a imobilului inregistrat la oficiul cadastral etc. 5. Prin aport se inţelege in mod obişnuit valoarea cu care un asociat contribuie la formarea capitalului social. execută alte acţiuni ce ţin de funcţionarea normală a societăţii. Legislaţia stabileşte proporţia minimă a aportului bănesc. intre acesta şi societate trebuie să se intocmească un inscris.114 alin. aleg sau desemnează organele de conducere care vor realiza strategia. Nu pot fi considerate ca aport la majorarea capitalului social orice alte activităţi depuse de asociaţi in timpul activităţii societăţii comerciale cu excepţiile stabilite de art. un document bancar prin care se confirmă transferul sau depunerea sumei de bani la contul societăţii.(11) care prevede că pentru aporturile transmise pentru acţiunile emisiunii suplimentare poate fi plătită dobanda calculată dacă majorarea capitalului social nu a avut loc. cel puţin 40% din capitalul social să fie in numerar şi că fiecare asociat este obligat să verse 40 % din aportul subscris. Excepţie de la această regulă poate să fie şi dispoziţia din art. 4. de exemplu un act de predare primire. actul de transfer a hartiilor de valoare. Din dispoziţia alin. Alin.Eforturile care sunt depuse de asociaţi la infiinţarea societăţii comerciale ce privesc elaborarea actelor de constituire.(3) rezultă că cel puţin 40% din capitalul social trebuie să reprezinte sumele băneşti. 3. sume care trebuie să existe deja la momentul inregistrării de stat pe contul provizoriu al acesteia. contribuind prin aceasta la realizarea obiectului statutar.(3) stabileşte o triplă condiţie pentru constituirea societăţii comerciale. Aportul in bani poate fi făcut cat in monedă naţională. Asociaţii transmiţand aporturile işi unesc prin aceasta bunurile in scopul de a desfăşura o activitate comună.

valori mobiliare. fiind lipsit şi de calitatea de asociat. drepturi de folosinţă a lucrurilor corporale (uzufruct). Circulă liber imobilele. Adică el pierde dreptul asupra aportului care l-a făcut deja potrivit cerinţelor alin. tehnică de calcul. (330)Asociaţii in societatea in nume colectiv si asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii in munca si la servicii cu titlu de aport social. produse alimentare şi alte bunuri a căror circuit nu este condiţionat. mijloace de transport. Aportul in natură se consideră acel făcut in bunuri corporale(mobile şi imobile) şi cele incorporale. (329)Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societăţii de capital creanţele si drepturile nepatrimoniale. Se consideră in circuitul civil toate bunurile a căror circuit nu este interzis. la impărţirea beneficiilor si a activului societăţii. (6) stabileşte consecinţele neonorării de către fondator sau asociat a obligaţiei de transmitere a aportului. O condiţie importantă pentru bunurile corporale aduse ca aport la capitalul social este că acestea să fie in circuitul civil. Alin. care insa nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. Ca exemplu. 6. (331)Aportul in natura trebuie vărsat in termenul stabilit de actul de constituire. Numai bunurile care vor putea fi utilizate in activitate de intreprinzător face societatea eficientă şi pot aduce asociaţilor beneficii. (328)Bunurile se considera a fi transmise cu titlu de proprietate daca actul de constituire nu prevede altfel. secrete de producţie. desenele şi modele industriale. (333)Aportul in creanţe se considera vărsat numai după ce societatea comerciala a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei. ci suportă consecinţele negative.(3). Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale (327)Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate in circuit civil. Numai dacă nici in termenul suplimentar asociatul nu-şi onorează obligaţia el poate exclus din societate cu consecinţele indicate la alin. potrivit actului de constituire.112 alin. In această situaţie el nu poate fi forţat să-şi onoreze obligaţia in natură.(6). aportul se vărsa in termenul stabilit de adunarea generala. construcţii. Bunurile aflate in circuitul civil la randul său pot fi divizate in două categorii: • bunuri a căror circulaţie este liberă. Bunurile care se transmit ca aport trebuie să fie utile. adică să fie posibile de a fi utilizate in procesul de activitate a societăţii. (332)Valoarea aportului in natura la capitalul social al societăţii comerciale se aproba de adunarea generala. dar nu mai tarziu de 60 de zile de la adoptarea hotărarii de majorare a capitalului social. dar nu mai tarziu de termenul indicat la art. diverse utilaje şi mijloace de producţie. obiectul aportului in natură pot fi bunurile corporale sub formă de terenuri.datorat. tehnica de calcul. Prin bunurile incorporale care pot fi transmise in capitalul social sunt mărcile de producţie şi comerţ. tehnologii precum şi alte drepturi patrimoniale. insă acest tip de aport nu majorează partea asociatului din capitalul social. In schimbul acestui aport.(3) este lipsit de partea din capitalul social care-i revine. In cazul majorării capitalului social. asociaţii au dreptul sa participe. autoturismele. rămanand totodată obligaţi sa participe la pierderi. Articolul 114. utilaje şi alte mijloace de producţie. Aport in natură este considerat şi aportul in muncă şi in servicii care-l pot să-l aducă asociaţii societăţii in nume colectiv şi societăţii in comandită. .

127 din Constituţie. Bunurile transmise ca aport vor putea fi pretinse de asociat numai la lichidarea societăţii şi in cazul in care actul constitutiv prevede un asemenea drept. După transmiterea bunurilor. materializat prin certificatul cotei de participare. el va transmite dreptul său de creanţă. In capitalul social va intra numai valoarea dreptului de folosinţă. De fapt. Insă creanţele pot fi transmise ca aport la capitalul social al societăţilor pe persoane. fondatorul dobandeşte un drept de creanţă (partea socială) asupra societăţii egal cu valoarea bunurilor transmise. prin dispoziţia actului constitutiv. iar in cazul in care doreşte să iasă din societate. Fondatorii. Fondatorul (asociatul) nu poate cere inapoi bunul transmis. 1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni se stabileşte că bunurile proprietate publică pot fi transmise in capitalul social cu drept de folosinţă. precum şi altele a căror circuit este condiţionat de legislaţie Nu sunt in circuit bunurile proprietate publică indicate in art.(7). sau a altui act de transmitere a aportului pot decide liber dacă bunurile corporale care servesc obiect al aportului se transmit in proprietatea sau in folosinţa societăţii şi in dependenţă de aceasta se face evoluarea. Valoarea acestor bunuri nu intră in capitalul social.(3) stabileşte că alături de cele indicate la alin. riscul va fi suportat de fondatorul care rămine proprietar. Dreptul de proprietate asupra bunurilor transmise dă o stabilitate economică societăţii. adică a societăţilor in nume colectiv şi al societăţilor in comandită (a se vedea alin. potrivit căreia anumite organe umane pot fi donate. De aceea actele de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile trebuie perfectate aşa cum prevede legislaţia.06. cu care acesta va vota la adunările asociaţilor şi va putea pretinde la o parte din beneficiul repartizat. cu ele sint garantaţi creditorii sociali şi ele servesc ca bază economică pentru activitatea de antreprenoriat. In calitate de indiciu la evoluarea dreptului de folosinţă a unui bun poate fi luată mărimea arendei pe care ar plăti-o in prealabil societatea pentru utilizarea unui asemenea bun. insă nu pot fi vandute). Această mărime prezumabilă este valoarea dreptului de folosinţă care se include in activul societăţii şi ca aport la capitalul social. pot satisface anumite nevoi. Bunurile transmise in proprietatea societăţii sint scoase din patrimoniul fondatorului şi el nu mai este nici coproprietar. In cazul pieirii fortuite a bunului transmis in folosinţă. Dacă din conţinutul actului constitutiv sau a actului de transmitere nu se poate face concluzie cu care drept a fost transmis bunul corporal. Similar bunurilor corporale trebuie de considerat transmise şi bunurile • .1999. Transmiterea operează in temeiul contractului de constituire. Ca exemplu poate servi inregistrarea imobilelor in registrul de imobile. In limita acestui aport asociatului i se acordă o parte socială. care datorită voinţei exprimate de fondatori devine translativ de proprietate. prin Legea nr. obţinand echivalentul lui bănesc. legea stabileşte prezumţia că acesta este considerat transmis cu drept de proprietate. Alin. adică atunci cand legea prevede ele trebuie să fie inregistrate in registrul public. sau inregistrarea acţiunilor şi obligaţiunilor in registrul valorilor mobiliare. Fondatorul răminind obligat in faţa societăţii cu suma de bani care n-a fost valorificată de societate din dreptul de folosinţă asupra bunului pierit. Societatea duce riscul pieirii fortuite a bunurilor care-i aparţin.473 din 25. Bunurile transmise in folosinţă au un regim juridic deosebit. Sunt limitate in circuitul civil armamentul. dar datorită calităţilor lor deosebite este inuman şi amoral de a le include in circuitul civil (a se vedea Legea privind transplantul de organe şi ţesuturi umane nr. substanţele explozibile şi narcotice. altei persoane.bunuri a căror circulaţie este limitată.(1) adică cele scoase din circuitul civil nu pot servi ca aport la capitalul social al societăţilor pe capital (societatea cu răspundere limitată şi societatea pe caţiuni) creanţele şi drepturile nepatrimoniale. precum şi obiectele care deşi. Bunurile transmise in folosinţă pentru un anumit termen nu vor putea fi cerute inapoi pină la expirarea acestui termen.

Articolul 115.(4) lit. al societăţii comerciale il are persoana fizică sau juridică care a participat la constituirea societăţii (fondatorul) . e) sa intreprindă alte acţiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire. Cei care depun aporturi in natură tind ca bunul transmis de ei ca aport să fie evoluat la cel mai mare preţ posibil. pentru a avea o influenţă mai mare in societate. Prin alin. Cel care depune aportul in bani. dar nimeni nu poate avea dreptul la intregul profit realizat de societate si nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea. sau pană la transmiterea de fapt al acestuia societăţii in cazul majorării capitalului social. Dacă nu este stabilit termenul. Potrivit art. in numele acesteia. la transmiterea bunurilor in capitalul social al societăţilor comerciale trebuie să se facă o evoluare de către un expert licenţiat. d) sa primească. Drepturile membrului societăţii comerciale (334)Membrul societăţii comerciale are dreptul: a) sa participe la conducerea si la activitatea societăţii in condiţiile stabilite de lege si de actul de constituire. valoarea aportului se aprobă in temeiul raportului organizaţiei de audit sau a altei organizaţii specializate care nu este persoană afiliată a societăţii. Dreptul de proprietate industrială trece de la fondator la societate după inregistrarea transmiterii la AGEPI.i) din Legea nr. are o tendinţă inversă. proporţional participaţiunii la capitalul social.989/2002 cu privire la activitatea de evoluare. (336)Daca organele de conducere refuza sa o facă.41 alin(7) din Legea privind societatea pe acţiuni potrivit căreia dacă aportul nebănesc al fondatorului depăşeşte 10% din capitalul social sau bunul ce face obiectul aportului nu circulă pe piaţa organizată. Una din cele mai importante probleme care apar la transmiterea aporturilor in natură este şi evaluarea corectă a acestora. acesta fiind ultima instanţă care poate accepta sau respinge valoarea bunului care se transmite. mai numit şi asociat sau acţionar. Totuşi chiar şi evoluarea efectuată de expertul independent trebuie să fie aprobată de organul suprem al societăţii comerciale. pentru a obţine o cotă mai mare in capitalul social. (335)Actul de constituire poate prevedea si o alta modalitate de repartizare a profitului societăţii sau a activelor decat cea indicata la alin. b) sa cunoască informaţia despre activitatea societăţii si sa ia cunoştinţă de cărţile contabile si de alta documentaţie in modul prevăzut de lege si de actul de constituire. Practica arată că procesul de evaluare a bunurilor este unul anevoios. Calitatea de membru.(6) se stipulează că valoarea aportului este aprobat de adunarea generală. şi se datorează antagonismelor.incorporale. proporţional participaţiunii la capitalul social. membrul societăţii comerciale este in drept sa ceara. O dispoziţie similară există şi art. trebuie făcută reieşind din preţurile libere existente pe piaţă şi aprobate de fondatori pană la semnarea şi autentificarea actelor constitutive. c) sa participe la repartizarea profitului societăţii. in caz de lichidare a societăţii. Evaluarea. o parte din valoarea activelor ei ramase după satisfacerea creanţelor creditorilor. celorlalţi membri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat.5 alin.(1). deoarece el leagă aportul de folosul sau eficienţa pe care aceste bunuri o vor aduce societăţii. limitele şi alte criterii de transmitere neexlusivă sau temporară a bunului incorporal se consideră că a fost transmis cu drept de proprietate industrială. care apar intre asociaţii ce depun aporturi băneşti şi cei ce depun aporturi in natură. adică organul suprem al societăţii comerciale.

Potrivit regulii generale beneficiul se repartizează proporţional participării la capitalul social. luand in consideraţie alţi indici.86 alin.168 lit. In special asociatul este in drept să facă cunoştinţă cu actele constitutive şi modificările făcute la el. Excepţie o fac acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale ale societăţii pe acţiuni (art.a).1134/1997) precum şi acţionarul interesat in incheierea unei contract de proporţii cu societatea emitentă (vezi art. Legea enumără cu titlu de exemplu. i-a in legătură cu aceasta el trebuie să aibă acces la actele ţinute de societate. ale consiliului şi comisiei de cenzori dacă asemenea organe există. Aceste drepturi ale membrului se nasc ca consecinţă a onorării de către acesta a obligaţiei principale indicate la art.1134/1997). In societăţile pe capitaluri potrivit actului de constituire există organ de control. De regulă toţi asociaţii au dreptul de vot in cadrul adunării asociaţilor.84 alin.(2) prevede că actul constitutiv poate să deroge de la regula proporţionalităţii. (comisie de cenzori sau auditor) asociatul poate cere organului de control să efectueze controlul respectiv (vezi art.(5) din Legea nr. Societatea poate să repartizeze beneficii numai atunci cand el cu adevărat există. dreptul lui se extinde in aceiaşi proporţie şi asupra activelor societăţii care depăşesc după valoare capitalul social. constă in a) dreptul acestuia de a participa la şedinţa adunării asociaţilor şi b) dreptul de vot la această adunare. Asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii din societatea in comandită au dreptul să participe personal la activitatea societăţii.1134/1997). Insă actul de constituire poate prevedea şi o repartizare şi mai frecventă.14 alin.şi a transmis aportul la capitalul social sau persoana care ulterior constituirii a dobandit prin acte juridice o parte (acţiuni) din capitalul social al societăţii comerciale.(29) lit.1134/1997) Participarea asociatului la conducerea societăţii in calitate de membru al organului executiv sau al altui organ depinde de faptul dacă el este ales in această funcţie la şedinţa adunării asociaţilor sau la al altui organ stabilit de aceasta. apoi comanditatul prin esenţă are nu numai dreptul dar şi obligaţia de participa personal la activitatea societăţii in comandită. stabilind o altă regulă de repartizare a profitului. insă alin. Repartizarea beneficiului se face de regulă la adunările ordinare anuale ale asociaţilor care se desfăşoară după expirarea fiecărui an financiar. unele drepturi ale asociatului pe care acesta il are in raport cu societatea comercială. potrivit căreia un asociat ar putea să pretindă tot profitul . indiferent de mărimea parţii care-i aparţine din capitalul social şi de numărul de voturi are dreptul să participe la lucrările adunării asociaţilor şi să se expună pe marginea chestiunilor care se discută. Astfel fiecare asociat avand o parte nominală din capitalul social.b) din Legea nr. De asemenea el are dreptul să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării asociaţilor cu un anumit termen inainte de desfăşurarea şedinţei pentru a avea timp să se pregătească.(6) Legea nr. In societăţile pe acţiuni acţionarii au drepturi suplimentare stabilite expres de lege (a se vedea art. procesele verbale ale adunării generale.(1) lit. Dacă pentru asociatul societăţii in nume colectiv acest drept apare numai in cazul in care actul de constituire nu prevede altfel(art. Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăţii. Tot odată legea interzice aşa numita clauză leonină.167 şi 168 din Codul civil şi art. Fiecărui asociat i se acordă dreptul să facă cunoştinţă cu informaţia despre activitatea societăţii.1134/2001) precum şi persoana care a procurat un pachet important de acţiuni fără respectarea condiţiilor impuse de lege (vezi art. Asociatul are dreptul să pretindă la o parte din beneficiul societăţii proporţional părţii din capitalul social deţinute.124 alin. Oricare asociat. In deosebi repartizarea mai frecvente poate să aibă loc in societăţile pe persoane in care asociaţii aduc ca aport şi prestaţiile in muncă şi in servicii.116 alin.26 alin.26 din Legea nr. Asociatul are dreptul să facă cunoştinţă cu actele contabile ale societăţii şi să facă copii de pe ele.a) şi art.(1).(11) Legea nr. adică activele societăţii depăşesc valoarea capitalului social indicat in actul de constituire şi al capitalului de rezervă preconizat.

d) sa indeplinească alte obligaţii prevăzute de lege sau de actul de constituire.171/1994 cu privire la secretul comercial. Acţionarii au obligaţia să verse intregul aport in numerar datorat pentru acţiunile subscrise de asemenea pană la inregistrarea societăţii (art. Acordul membrilor se prezumă. Prin alin. . Care informaţie este considerată confidenţială pentru societate trebuie să decidă organul executiv. pană la data inregistrării societăţii comerciale (vezi art. Articolul 116.(3) legea permite asociatului societăţii comerciale de a intenta acţiuni indirecte către alţi asociaţi care prin acţiunile lor au păgubit societatea cerand acestora să despăgubească societatea. societatea poate cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului care rezulta din actele incheiate.realizat de societate sau ar putea fi absolvit total de la pierderile suportate de societate.113 alin. Asociaţii altor forme de societăţi transmit aportul in modul stabilit de actul de constituire insă cu respectarea dispoziţiilor art.112 alin. sau acesta fiind persoană cu funcţii de răspundere face abuz de funcţia ocupată utilizand patrimoniul societăţii in propriul său interes sau incheind contracte cu conflict de interes. Fiecare asociat are obligaţia să păstreze informaţia confidenţială ce ţin de afacerile societăţii.(3). membrul nu are dreptul sa practice activităţi similare celei pe care o practica societatea.(2). c) sa comunice imediat societăţii faptul schimbării domiciliului sau a sediului. a numelui sau a denumirii.98. Asociatul unic trebuie să verse aportul său indiferent de natura acestuia. Asociaţii pot să prejudicieze societatea prin intarzierea transmiterii aportului. Dreptul la aceste active asociatul il realizează in condiţiile stabilite de art. pană la proba contrara.(4). modul si termenele prevăzute in actul de constituire.(1) şi numai devreme de termenul art.34 alin. pentru activităţile despre care membrii erau informaţi la data acceptării in calitate de membru. alta informaţie necesara exercitării drepturilor si indeplinirii obligaţiilor societăţii si ale membrului ei. Incălcarea obligaţiei de confidenţialitate duce la dreptul societăţii de a pretinde despăgubiri de la persoana vinovată. (339)In cazul in care membrul incalcă prevederile alin. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului se prescrie in termen de 3 luni de la data la care membrii au aflat sau trebuiau sa afle despre incheierea actului. (338)Fără acordul societăţii de persoane. b) sa nu divulge informaţia confidenţiala despre activitatea societăţii.96 alin.112 alin. Fiecare asociat al societăţii comerciale are dreptul la o parte din activele societăţii lichidate care au rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor.(4). dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii actului juridic. iar aportul in natură pentru acţiunile subscrise se transmit in termen de o lună de la data inregistrării de stat. mărimea.(3) şi art. Principala obligaţie a asociatului societăţii comerciale este transmiterea aportului (participaţiunii) la care se obligă prin actul de constituire. Obligaţiile membrului societăţii comerciale (337)Membrul societăţii comerciale este obligat: a) sa transmită participaţiunea la capitalul social in ordinea. Organul executiv stabilind care informaţie este confidenţială trebuie să ţină cont de dispoziţiile Legii nr.

Sinergia acestui fenomen poate avea atit efecte pozitive cit şi consecinţe negative pentru participanţii la circuitul civil. Acest fenomen constituie parţial. alături de alte norme de drept. desfacere şi administrare precum şi a limitării riscurilor economice şi a răspunderii juridice. etc. inclusiv prin constituirea comună unor intreprinderi mixte. decit o s-ar parea la prima vedere. Pe lingă crearea de monopoluri care afecteaza libera concurenţă. Reglementarea a fost inspirată de legea germana privind societaţile pe acţiuni (§§ 15 – 19 Aktiengesetz din 1965). cooperarea economică sau strategică intensă intre două sau mai multe societăţi. Obligaţia de neconcurenţă nu va opera in cazul in care la data dobandirii calităţii de asociat in societatea pe persoane asociatul deja desfăşura această activitate. 117 – 120 1. conţinutul şi domeniul de aplicare o premieră in cadrul legislaţiei Republicii Moldova. de permisiune de a fabrica sub marca de producţie a acestuia. acţionarul nu poate invoca faptul că nu a fost informat despre convocarea adunării generale dacă el nu a comunicat despre schimbarea adresei sau a sediului său. insă. Alin. (inter)dependenţa economică de un furnizor sau distribuitor. Societatea nu-l poate sancţiona pe asociat pentru neonorarea obligaţiei respective. fie să ceară asociatului vinovat ca acesta să-i cesioneze drepturile şi oblgaţiile pe care acesta le-a dobandit prin actul juridic incheiat in dauna societăţii. acestea putind exista alternativ sau cumulativ. Intensitatea raporturilor se poate manifesta in moduri diverse: participarea considerabilă la capitalul social al societăţii sau dispoziţii din actul constitutiv al societăţii care permit influenţarea deciziilor luate de către societate. care participă la circuitul civil prin intermediul incheierii de contracte sau prin alte mecanisme. ci asociatul suportă consecinţele toate consecinţele negative ce vor surveni. 2. Succesorul poate să nu fie admis la adunarea generală dacă in Registrul acţionarilor nu i-a fost inscris numele sau denumirea. Dispoziţiile articolelor 117 – 120 Cod civil reprezintă in forma. Origine şi excurs istoric.(1) lit. Incălcarea dispoziilor clauzei de neconcurenţă poate avea una din cele două consecinţe: fie repararea prejudiciului cauzat societăţii.Obligaţia pusă in sarcina asociatului prin alin. Cauza principală constă in tendinţa economică de concentrare şi interferenţă a intreprinderilor in special in vederea reducerii costurilor de producţie. Dreptul societăţii de a cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor se prescrie cu termenul de maxim un an de la data efectuării actului prin care s-a incălcat pactul de neconcurenţă. Asemenea riscuri pot rezulta din crearea de grupuri de intreprinderi care permit intreprinderii dominante exercitarea influenţei sale in detrimentrul intreprinderilor dependente. c) este una imperfectă. Realitatea economică şi reglementarea juridică. Adeseori. Actul de constituire trebuie să prevadă in acest caz şi consecinţele neonorării obligaţiei respective. şi trei luni de la data cand societatea a aflat său era obligată să afle. 117-120 Cod civil. care reglementeaza raporturi similare . De exemplu.. Dreptul societăţilor comerciale şi alte ramuri de drept tratează in mare parte societăţile comerciale ca entităţi independente din punct de vedere juridic si economic. obiectul de reglementare al dispoziţiilor art. raporturile dintre societăţi şi anumiţi participanţi la circuitul civil sint mult mai stinse. Asociatul poate să aibă şi alte obligaţii pe care şi le-a asumat prin actul de constituire. Prelim art. censecinţele negative se pot manifesta şi prin crearea de riscuri suplimentare pentru creditorii intreprinderilor sau asociaţilor minoritari ai acestora. Acesta ne avand dreptul să practice in nume propriu (intreprinzător individual) sau printr-o societate comercială constituită de acesta sau de membri familiei sale care acelaşi obiect de activitate.(2) stabileşte obligaţia de neconcurenţă pe care o datorează asociatul societăţii pe persoane. De exemplu actele unor societăţi cu investiţii străine investitorii străini işi asumă obligaţia de a realiza producţia fabricată de societate.

pentru creditorii acestor intreprinderi sau pentru ordinea publică in general. Versiunea proiectului de Cod civil propusă parlamentului pentru prima lectură continea definitii consistente si neechivoce. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. 117-120 Cod civil nu prevăd efecte juridice concrete. Concretizarea are drept scop subsumarea raporturilor concrete intre intreprinderi unei anumite categorii de raporturi de afiliere. §§ 311 urm. Cu excepţia art. Prin intermediul definiţiilorilor legale se urmăreşte identificarea. Concernul in sensul art. imprecisă a definiţiilor §§ 15 – 19 Aktiengesetz. care. Acestea urmează a fi. reglementările art.intre intreprinderi afiliate. 3 Cod civil. constituie o nouă formă de organizare in sens juridic. 117 Cod civil. Modifcarile efectuate in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil in parlament a condus la aparitia unor definiţii incomplete. Asemenea raporturi pot cadea de asemenea sub incidenţa altor ramuri speciale de drept. Identificarea acestora inseamnă stabilirea raporturilor care conţin riscuri potenţiale pentru intreprinderile angajate in raporturile de afiliere. Codul civil nu conţine norme de drept substanţial privind raporturile intre intreprinderi afilate. In afara dispoziţiilor legilor speciale privind societăţile comerciale. care poate atrage. aplicarea anumitor norme speciale. 117-120 Cod civil constă. 117-120 Cod civil faţă de dispoziţiile paralele din dreptul german şi din versiunea iniţiala a codului civil se datorează mai puţin unei concepţii proprii a legislatorului moldovean. şi dispoziţii speciale. 117-120 Cod civil se aplică raporturilor juridice indicate in art. Inconsistenţa art. asupra cărora vom reveni in context context mai jos. germană conţine in §§ 15 – 22 definiţii legale generale. 118 alin. cit percepţiei neadecvate a complexităţii raporturilor juridice reglementate. Legea S. Aceste inadvertenţe urmeaza a fi eliminate şi completate prin interpretarea teleologică si sistematică adecvată a conţinutului dispoziţiilor 117-120 Cod civil. prin intermediul analogiei. ca urmare. Conţinutul normelor 117-120 Cod civil constituie doar o preluare incompletă şi. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. reieşind din specificul fiecărei societăţi comerciale. a.A. Prin sistematizare trebuie de inţeles elementele organizatorice ale dispoziţiilor art. unele norme se află intr-un raport de interdependenţă cu dispoziţiile Codului civil sau au efecte indirecte asupra acestora. Scopul reglementării. pentru asociaţii minoritari. de aceea. prezintă pericolul coliziunii de interese єi. Scopul primar al dispoziţiilor art. concretizarea şi sistematizarea raporturilor intre intreprinderi care urmeaza a fi calificate drept raporturi de afiliere. Concepţia dreptului german a fost recepţionată in Codul civil doar parţial. 117-120 Cod civil au suferit pe parcursul elaborării codului civil modificări esenţiale. Grupurile financiar industriale (GFI). altfel decit asociaţii privaţi. intrebări deosebite ridică indeosebi următoarele reglementări. 1 Cod civil.. Dispoziţiile ancorate in art. dupa caz. 117-120 Cod civil. Scopul secundar al dispoziţiilor privind societăţile comerciale afiliate constă in crearea unei baze normative comune şi uniforme pentru actele normative speciale (subsecvente Codului civil) referitoare la raporturile juridice de afiliere. in crearea unui cadru juridic general pentru reglementarea fenomenului intreprinderilor afiliate. care se aplică asupra societăţilor pe acţiuni. Odată identificate legea poate prevedea măsuri preventive adecvate. Dispoziţiile art. Pe lingă acestea legea SA germană mai conţine in §§ 291 urm. de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. dreptul subsanţial ca atare. de exemlu. 3. obiectul de reglementare a normelor speciale privind societăţile comerciale. 120 alin. se aplică de către jurisprudenţă şi literatură raporturilor juridice dintre toate formele de societăţi comerciale. Legislaţia cu privire la GFI (Legea . in forma actuală. Concretizarea raporturilor de afiliere presupune determinarea formelor in care raporturile de afiliere pot aparea. Asemenea situaţii pun problema unei eventuale coliziuni a normelor aplicabile. 4. Totodată. Intreprinderi afiliate in cadrul altor acte normative.

117 Cod civil. 117 Cod civil constă in condiţiile şi particularităţile speciale de constituire şi funcţionare a unui GFI. ar constitui un mod mai adecvat pentru determinarea cercului de contribuabili datorită caracterului mai extensiv al definiţiei de “influenţă dominantă” faţă de cea a “controlului”.N. Intreprinderi asociate. Legislaţia fiscală (Codul fiscal 1163/1997) foloseşte termenul general de persoană interdependentă pentru definirea paţială a raporturilor in sensul reglementat de art. etc. In ce măsură art. dacă nu sunt intrunite condiţiile de constituire a unui GFI. 117. 117-120 Cod civil vor fi aplicate doar in mod complementar. Influenţa notabilă presupune deţinerea unei cote de 20-50% din capitalul social a intreprinderii. inregistrarea obligatorie a grupului. Definiţiile legislaţiei contabile nu se suprapun integral cu definiţiile prevăzute de art. şi o intreprindere afiliată in sensul art. “Contabilitatea investiţiilor in intreprinderile asociate” – in continuare S. aceste norme constituie. 117 urm. O intreprindere membră a unui GFI poate constitui.. b Codul fiscal 1163/1997 se urmăreşte stabilirea sferei contribuabililor. 28 fac distincţia intre intreprinderi asociate şi intreprinderi fiice. 4 a S. Cod civil. sau prin schimbul de personal de conducere. 117 urm. ori prin furnizarea de informatii tehnice esentiale. 12 lit. Deşi definiţia “influenţei notabile” corespunde in mare măsură celei a “influenţei dominante” din art. şi anume garantarea unei concurenţe loiale intre participanţii la circuitul economic prin intezicerea şi sancţionarea practicilor de limitare sau obstucţionare a concurenţei. Indreprinderile mixte sint intreprinderile “controlate mixt”. 5 pct. Controlul. Asemenea dispoziţii sint aplicabile concomitent şi alături de art. şi in special noţiunea de “influenţă dominantă” prin art. au drept scop crearea unui cadru juridic pentru protecţia intereselor intreprinderilor dependente. c. lex specialis faţă de dispoziţiile art. 117-120 Cod civil. 117-120 Cod civil. 119 alin. Concentrarea şi/sau interferenţa intreprinderilor in sensul art. 117-120 Cod civil. 1 Cod civil. 28). 5 alin. realizată prin reprezentarea in consiliul directorilor sau in organul de administraţie echivalent al intreprinderii asociate sau prin participarea la procesul de elaborare a politicii financiare şi de producţie. 117-120 Cod civil. adica atunci cind două intreprinderi participă la capitalul social al altei intreprinderi cu o cotă de 50%. Definiţiile pct. Dispoziţiile art. inclusiv prin intermediul analogiei legii conf. se prezumă a exista in cazul deţinerii unei cote mai mare de 50% din capitalul statutar. Legislaţia privind protecţia concurenţei urmăreşte un alt scop decit art. 1 Cod civil. dar fara a detine dreptul de control asupra acestor politici. după caz.C. Legislaţia contabilităţii conţine norme proprii de definire a raporturilor intre intreprinderi (vezi HMF 174/1997. Standardul Naţional de Contabilitate 28. art. nu şi viceversa. 2 Legea 1418/2000). 119 alin. Persoane interdependente. In masura in care raporturile in cadrul unui GFI pot fi subsumate şi art. Monopoluri. in cazul lipsei unei dispoziţii speciale. b. element determinant al intreprinderii fiice. fiice si mixte. 117-120 Cod civil. 117 urm. Definiţiile legislaţiei contabile sint importante. datorită scopului lor special. 1 Cod civil.C. ultima este mai . 117-120 Cod civil. a asociaţilor minoritari si a creditorilor acestora. adică autorizarea investitorului de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de producţie ale intreprinderii deţinute.1418/2000) constituie lex specialis faţă de art. d. 117-120 Cod civil. dimpotrivă.N. sau prin realizarea operatiilor materiale dintre investitor si intreprinderea asociata. 117120 Cod civil poate atrage aplicarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei (Legea 1103/2000). Cod civil. Distincţia de bază intre intreprinderile membre a unui GFI şi intreprinderi afiliate in sensul art. dispoziţiile legislaţiei civile fiind aplicabile doar in cazul lipsei unor dispoziţii speciale (Art. natura contractuală a acestuia. Dispoziţiile art. intrucit acestea au drept obiect de reglementare parţial intreprinedrile care constituie şi obiectul art. Acestea se referă indeosebi la componenţa heterogenă a grupului. vom fi in prezenţa unei forme de intreprinderi afiliate menţionate la art. Elementul de calificare drept intreprindere asociată il constituie “influenţa notabilă” a unei intreprinderi asupra alteia. rămine o intrebare de competenţa organelor fiscale. Intrucit prin art.

In privinţa intreprinderilor mixte cunoscute de legislaţia contabilităţii trebuie de menţionat si noua reglementare a art. Art. 117 Cod civil prevede patru forme de afiliere. 117 Cod civil expresia „independendent din punct de vedere juridic”. Proiectul de bază al Codului civil propus spre aprobare Parlamentului in luna mai 2000 art. 120 alin. II. 120 alin. Scurt istoric. d) intreprinderi cu participatiune reciproca. 117-120 Codul civil. c) intreprinderi ale concernului. 117 Cod civil introduce o nouă reglementare in cadrul dreptului societăţilor comerciale. introducindu-se modificări substanţiale. 117Cod civil. III). Acestea sunt definite in concret in art. Funcţia reglementării. cu alte cuvinte un cadru juridic care cuprinde intreprinderilor afiliate in una din formele prevăzute in art. In comparaţie cu legislaţia contabilităţii Codul civil introduce şi posibilitatea instituirii influeţei dominante prin incheierea unor contracte speciale sau integrării intr-o altă intreprinderi conform art. 207 proiect a devent art. In cadrul lecturilor in parlament art. Obiectul si scopul normei. 118 alin. 117 lit. 1 Cod civil. Dispoziţiile codului civil nu conţin termenul de control. Sistemul reglementării. 3. constituind totodată dispoziţia legală generală privind societăţile comerciale afilate. in raporturile dintre ele. 1 Cod civil. Art. Societatile comerciale afiliate Se considera societati comerciale afiliate societatile care. De asemenea a fost omisă din noţiunea iniţială in actualul art. definiţia “influenţei dominante” fiind suficientă pentu reglementarea raporturilor de afiliere. Acest termen cuprinde formele de intreprinderi afiliate reglementate in art. iar termenul de „inrudit” a fost inlocuit cu „afiliat”. Articolul 117. Noţiunea şi terminologia se articula din punct de vedere terminologic şi sistematic cu formularea generală a titlului § 9 (art. 117 Cod civil. Este vorba de „dreptul societăţilor comerciale afiliate”. Luind in consideraţie scopul art. Art. De remarcat este faptul că art. 117-120 Cod civil (supra 3) şi scopul legislaţiei contabilităţii de a asigura o evidenţă a schimbarii. 117 Cod civil) conţinea noţiunea de „intreprinderi inrudite”. considerăm necesară racordarea definiţiilor legislaţiei contabile la noile dispoziţii cadru ale art. 117. 118-120 Cod civil. 4. Definiţia concretă a intreprinderilor cu participaţiune reciprocă urmează a fi elaborată de catre literatură şi jurisprudenţă. Astfel termenul de „intreprindere” din cadrul noţiunii iniţiale a fost substituit cu termenul de „societate comercială”. Funcţia art. sint: a) intreprinderi in posesiune majoritara si intreprinderi cu participatiune majoritara. Prin aceasta se urmăreşte crearea fundamentului juridic pentru normele . 117 Cod civil introduce termenul cumulativ de “societăţi comerciale afiliate”. 117-120 Cod civil acestor norme constă in normarea raporturilor de afilierea şi sistematizarea acestora. 2 Cod civil. 118-120 Cod civil.cuprinzătoare decat prima (inra art. b) intreprinderi dependente si dominante. 207 – 211 proiect Cod civil) de „intreprinderi inrudite”. evoluţiei si fluctuaţiei patrimoniului intreprinderilor – fundamentul raspunderii intreprindrii pentru obligaţiile sale –. o definiţie mai flexibilă a “intreprinderii in posesiune majoritară” fiind prevăzuta la art. Aspecte generale 1. 2. 207 (corespondentul art. d Cod civil nu contine o reglementare speciala in articolele subsecvente. I. Scopul normei ţine de natura tehnicii legislative şi constă in simplificarea trimiterilor la formele de intreprinderi afiliate in cadrul Codului civil sau a altor acte normative speciale prin folosierea unui termen general şi cumulativ pentru toate formele de afiliere.

presupune că legea aplicabilă este Codului civil sau alte normelor speciale modloveneşti care atrag după sine aplicarea art. 106 alin. 2. iar intreprinderea străină C. spre exemplu. de a accentua aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale.M. I 1) asupra dispoziţiilor din proiectul de bază a Codui civil. 118. Societăţi comerciale. 3. fiind ancorate in cadrul dispoziţiilor generale privind toate formele de societăţi comerciale. adică atit asupra societăţilor comerciale de persoane. Legea aplicabilă se stabileşte conform dispoziţiilor dreptului internaţional privat. 2. 117 urm. societatea in nume colectiv şi societatea in comandită. Cod civil se aplică şi intreprinderilor străine care indeplinsec condiţiile din ipoteza normelor in cauză. asociaţilor minoritari şi a creditorilor acestor intreprinderi. Reducerea aplicabilităţii normei numai asupra societăţilor comerciale in cazul in care este vorba de o intreprindere cu participaţiune majoritară sau dominantă nu corespunde pe deplin scopului normelor art. in ce masură raportul intre A şi C poate fi calificat drept raport de dependenţă conform dispoziţiilor art. b) Aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale rezultă in primul rind din sistemul reglementării societăţilor comerciale. 117 urm. se pune problema. 119 Cod civil. Această restricţie este nevoie de a fi exstinsă prin intermediul interpretării normelor şi a noţiunii de intreprindere in sensul producerii de efecte juridice depline (infra art. 117-120.speciale de protecţie a drepturilor şi intereselor intreprinderilor dependente. b) Probleme speciale apar in situaţia atribuirii (imputaţiei) paticipaţiunilor la capitalul social sau a influenţei unei intreprinderi străine asupra altor intreprinderi naţionale sau străine (infra art. II-V). II. In cazul amintit mai sus intreprinderea A va fi. numai in acest fel putind fi realizat scopul normelor art. a) Aplicarea dispoziţiilor art. Cod civil unui raport cu elemente de extraneitate. 118 alin. de a limita domeniul de aplicare a normelor numai asupra societăţilor comerciale. societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. dependentă sau a concernului in forma unei societăţi comerciale. 117-120 Cod civil de a cuprinde toate formele şi cazurile de afiliere intre intreprinderi. Una din dispoziţiile speciale din cadrul Codului civil este art. dependentă de intreprinderea străină A in sensul art. 117 urm. 119 Cod civil. Domeniul de aplicare 1. Numai in acest caz este posibilă elaborarea eficientă prin intermediul normelor speciale a unor sisteme de protecţie a asociaţilor minoriatari sau creditorilor intreprinderilor dependente. indiferent de naţionalitatea acestora. 117 urm. deţine o paticipaţiune majoritară in capitalul social al intreprinderii naţionale B. Aspecte legate de raporturile cu elemente de extraneitate. Ele sint aplicabile asupra tuturor formelor de societăţi comerciale indicate la art. Intenţia este clară şi binevenită in măsura in care este vorba de o intreprindere in posesiune majoritară. de exemplu in cazul in care asociatul majoritar este o intreprindere străină. 117-120. cit şi societăţilor de capitaluri. dacă luăm in considerare modificările efectuate de către parlament (sus Prelim art. O importanţă deosebită o constituie aplicabilitatea normelor privind raporturile de afiliere asupra societăţilor de capitaluri datorită principiului răspunderii limitate a asociaţilor sau acţionarilor acestora. Terminologia iniţială a proiectului (art.. in urma atribuirii acesteia a paricipaţiunilor intreprinderii C. Codul civil nu prevede nici in cadrul dispoziţiilor art. intreprinderea străină A deţine o participaţiune in capitalul social a intreprinderii naţionale B. 2 Cod civil. Cod civil. pe de altă parte. nici in cadrul dispoziţiilor speciale referitoare la formele societăţilor comerciale excepţii de la aplicabilitatea acestor norme. Intenţia legiuitorului a fost. Răspunsul este afirmativ. Dacă. atunci definiţiile art. 117. dispoziţiile art. Cod civil. anume de a cuprinde toate raporturile de afiliere intre intreprinderi. pe de o parte. c) In al doilea rind domeniul de aplicabilitate este evident. a) Definiţiile art. 117-120 Cod civil sint definiţii neutre in ceea ce priveşte forma societăţilor comerciale. art. VI) . 118. 117 urm. de asemenea . 207 proiect) „intreprindere inrudită” a fost inlocuită cu cea de „societate comercială afiliată”. In cazul in care legea aplicabliă este legea R. şi.

fie (reeşind din raţionamente economice sau din scopul intreprinderii) de a face uz de forma juridică a unei persoane juridice prevăzute expres de lege. dacă analizăm formularea textului in detaliu. termen folosit in art. Cod civil. fie pesoană juridică. fizică sau juridică. Acelaşi lucru este exprimat dacă folosim expresia de intreprindere X şi Y. in raporturile dintre ele. străină deţine in nume propriu insă in contul unei alte intreprinderi naţionale sau străine participaţiuni la o intreprindere naţională sau exercită influenţa asupra unei asemenea intreprinderi in contul altuia. sint societăţi comerciale afiliate in sensul art. 126 Legea 632/2001). arhitect. legiuitorul moldovean a modificat in cadrul lecturilor proiectului de bază a Codului civil in parlament definiţia iniţială din proiect. Pentru participarea acesteia la circuitul civil este nevoie de un titular de drepturi şi obligaţii. că efectele juridice prevăzute pentru raporturile de afiliere in dispoziţiile normelor speciale nu vor fi eludate prin inventarea şi folosirea intenţionată a unor structuri cu elemente de extraneitate. Intreprinderea poate.. Legea nu defineşte acest termen. Textul legii este clar doar la prima vedere. ea cuprinzind toate formele de intreprindere fără distincţii. etc. reducind noţiunea de intreprindere la aceea de societate comercială: „se consideră societăţi comerciale afiliate societăţile. In acest sens orice intreprindere este nevoită. b) Legiuitorul moldovean nu defineşte raportul dintre societatea comercială şi intreprindere. arhitect. capital financiar sau capital uman in vederea creării sau sporirii de valori. 117 lit. Din punct de vedere juridic. 2). O intreprindere există şi in cazul desfăşurării unei activităţi de către antreprenorii individuali. sint intreprinderi .) sau in cazul activităţii practicate de către o cooperativă. sau realizării unor scopuri determinate (vez de ex. Aceaşi soluţie este valabilă şi pentru situaţia in care o terţă persoană. ci doar titularul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. La citirea textului de lege se creează impresia unui semn de egalitate intre aceste două instituţii. fundaţie. asociaţie sau instituţie. organizarea şi utilizarea. altfel decit asociaţii privaţi. 207 proiectul de bază) de concepţia legiuitorului german. care. Societatea comercială X care deţine o participaţiune majoritară in capitalul social al societatii comerciale Y. Grupa de elaborare a Codului civil s-a lăsat inspirată la formularea art. Privind acest aspect din perspectiva titularului inseamnă: o persoană fizică (de ex. . noţiunea de intreprindere inseşi este neutră. indiferent de scopul comercial sau necomercial al acestei intreprinderi. c) Noţiunea de intreprindere se deosebeşte de cea a societaţii comerciale. prezintă pericolul coliziunii de interese єi ca urmare de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi.. 117 urm. intrucit ele constituie concentrarea. Mai mult. legea prevăzind in mod expres subiectele care dispun de asemenea capacitate. Această soluţie este necesară pentru a garanta. fie persoană fizică. a. 117 (art. avind un conţinut ambiguu. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate.” (supra I. a mijloacelor de producţie. medic. III. introduc şi folosesc termenul de intreprindere. ci numai purtătorul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. art. 2. Generalităţi privind noţiunea de intreprindere 1. după caz. a practicării independente a unei activităţi profesionale libere (avocat. participa la circuitul civil numai prin intermediul unui purtător de drepturi şi obligaţii. jurnalist. Toate sint intreprinderi. Intreprinderea (in sine) nu este susceptibilă nici de capacitate de folosinţă şi nici de exerciţiu. care. de aceea. a) Art. etc. o persoană juridică nu este intreprinderea inseşi. Caracterul neutru. 118 alin. fie de a face „uz” de capacitatea persoanei fizice. de asemenea.intreprindere dominantă faţă de intreprinderea naţională B. antreprenor individual. Pentru acoperirea tuturor categoriilor de asociaюi a unei societгюi comerciale legea foloseєte termenul de intreprindere. Principiu. 117 urm. 1 Cod civil. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care.) nu este intreprinderea inseşi. din cauza dificultălii de a defini acest termen a lăsat noţiunea de intreprindere deschisă.

117 Cod civil. obiectul de protecţie a dispoziţiilor normative. De aceea. Cod civil. Intreprinderile care urmează a fi protejate prin crearea une baze normative in forma art. reieşind din locul dispoziţiilor art. O asemenea extindere poate fi acceptată. Alte forme de organizare. Calitatea de intreprindere obiect de protecţie a art. pentru asociaţii minoritari sau pentru creditorii intreprinderii. ele constituind. Reducerea sferei intreprinderilor la cele purtate de o societate comercială restringe implicit şi sfera intreprinderilor care. Cercul acestora trebuie determinat astfel. Aceste intreprinderi reprezintă punctul de pornire a reglementării. 117 urm. 118 in cadrul sistemului Codului civil cit şi din scopul art. ci a altui subiect capabil de a fi purtător de drepturi şi obligaţii. VI). 106 alin. Intreprinderi obiect de protecţie a art. nu există. Măsura in care noţiunea de intreprindere protejată de art. deci. 2. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic pentru cuprinderea şi prevenirea pericolelor coliziunii de interese inre societate şi asociaţi şi prin aceasta a prejudiciilor potenţiale care pot fi cauzate societăţii de către asociaţii ei. b) O noţiune generală a intreprinderii in sensul utilizat de art. 117 urm. 117 urm. dacă il analizăm din punctul de vedere a scopului art. lipsa unei reglementări exprese nefiind intenţionată. aceasta nu corespunde pe deplin scopului art. 117 urm. 117 urm. 117 urm in cadrul Codului civil. 117 urm. a căror titular [purtător] de drepturi şi obligaţii este o societate comercială indicată la art. care datorită naturii şi inentsităţii acestora fundamentează ingrijorarea serioasă. 106 alin. dacă necesitatea protecţiei intereselor unor asemenea intreprinderi este comparabilă cu situaţia presupusă de art. 117-120. V. identificarea tuturor raporturilor intre intreprinderi care prezintă riscuri potenţiale pentru participanţi (vezi Prelim. Cod civil. In acest context nu este vorba de o intreprindere in calitate de obiect al normei. Noţiunea de intreprindere (dominantă) 1. 1 Cod civil şi asupra intreprinderilor in alte forme juridice organizare. care. 117-120 Cod civil. 2 Cod civil. işi pierde valoarea. incit scopul urmărit de art. Cod civil. Cod civil trebuie interpretată in sensul intenţiei legiuitorului moldovean de a selecta dintr-o multitudine de intreprinderi posibile numai acele intreprinderi. Intreprindere in acest context este orice asociat. 117 urm. insă. 2 Cod civil. IV. a) Privită din această perspectivă reglementarea art. 117 urm. fără a activa sub egida unei societăţi comerciale. pe lingă participaţiunea in capitalul social al societăţii. Cod civil 1. Or. 117-120 Cod civil. prezintă ca urmare a existenţei unui raport indicat in art. 117 Cod civil riscuri menite tocmai de a fi cuprinse de definiţiile art. 117 urm. Aceasta rezultă atit din locul dispoziţiilor art. care ar cuprinde toate constelaţiile posibile ale art. Raţionamentul legiutorului (a parlamentului in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil) este firesc. Acest raţionament.. 5 alin. ci in calitate de adresat al dispoziţiilor legale. Cod civil sint intreprinderile organizate in forma uneia din societăţile comerciale indicate la art. urmează a fi discutat in literatură şi decis de jurisprudenţă. dispune şi de alte interesse economice. că acesta din cauza acestor interese . Cod civil. Noţiune. art. Pentru aceasta este nevoie de a distinge intre trei categorii de intreprinderi şi anume intre intreprinderile protejate de art.2. Societăţile comerciale. 118-120 Cod civil. Cod civil nu exlude insă şi existenţa concomitentă a calităţii de intreprindere dominantă sau dependentă (infra V. indiferent de natura şi forma juridică de organizare a acestuia. să poată fi realizat. Cod civil şi anume de a cuprinde toate raporturile intre intreprinderi care prezintă riscuri pentru intreprinderea dependentă. 117 urm. 117 urm. Noţiunea intreprinderii reieşind din scopul normelor art. Scopul art. Cod civil pot fi extinse prin analogia legii conform art. Cod civil. este necesară o interpretare teleologică a noţiunii de intreprindere pentru derterminarea cercului de intreprinderi care sint cuprinse in cadrul dispoziţiilor normative ale art 117 urm. dacă intreprinderea in forma societăţii comerciale participă la rindul ei in captialul social sau deţine voturi a unei alte intreprinderi. intreprinderile dependente şi intreprinderile dominante. 3). 117 urm.

care practică o intreprindere riscantă insă cu un coieficient de ciştig ridicat. VI). Decisiv este pericolul care se naşte pentru societate atunci. de participaţiuni in capitalul social sau a unui număr de voturi al unei (sau mai multor) alte societăţi comerciale (participaţiune multiplă) pune problema. Cod civil. simpla concentrare a voturilor mai multor asociaţi in miinile unui asociat prin contracte speciale nu duce la transformarea acestuia in intreprindere. alături de participaţiunea intr-o societate. O ingrijorare este serioasă atunci cind in circumstanţele concrete un comportament in detrimentul societăţii este de aşteptat sau nu poate fi exclus. cind un asociat influent are şi alte interese economice in afara societăţii date datorită participaţiunii sale considerabile intr-o altă intreprindere. că asociatul se va comporta din cauza intereselor condiţionate de participaţiunea importantă in detrimentul societăţii.ar putea exercita influenţa asupra societăţii. Indispensabil este in acest caz ingrijorarea serioasă privind coliziunea de interese cauzată de intensitatea sau de natura altor interese economice ale asociatului. De ex. că un asemenea asociat va da prioritate altor intereselor economice decit celor ale societăţii. 2. insă.. c) Deţinerea concomitentă de către un asociat. Pentru aceasta este. dacă nu sint indeplinite şi alte condiţii. nelimitindu-se la una strict comercială. Conexiunea intereselor economice. In acest caz persistă posibilitatea. fermieri sint intreprinderi in sensul art. că desfăşurarea activităţii de intreprinzător (individual sau organizat intr-o anumită forma juridică) in afara participaţiunii in societate prezintă in mod tipic pericolul promovării pe seama societăţii a intereselor propriei intreprinderi. 118. Pentru calificarea unei participaţiuni drept „considerabilă” este suficientă asumarea prezumţiei (ingrijorării serioase). 117 urm. Important este existenţa unor interese economice suplimentare participaţiunii in societate. că un asemenea asociat exercită o influenţă asupra societăţii. va fi tentat de a canaliza mijloace financiare din societatea X in societatea Y pentru a mări şansele de ciştig. care să permită prezumţia unei coliziuni de interese. datorită existenţei neechivoce a unor interese economice ale intreprinderii pe care o desfăşoară in afara participaţiunii. 117 urm. precum şi modul exercitării influenţei. Activitatea de intreprinzător trebuie inţeleasă extensiv. 117 urm. Condiţia desfăşurării unei activităţi concrete in cadrul intreprinderii uneia din societăţi sau a unei activităţi de coordonare a intreprinderilor exercitatete de societăţile in care este asociat nu este necesară. 117 urm. Cod civil. Deşi un asemenea scenariu este cel mai probabil in cazul in care asociatul deţine in societatea Y o participaţiune majoritară. Aceasta este valabil şi pentru un asociat majoritar. in detrimentul acesteia. pe care o are datorită calităţii sale de asociat. Raţionamentul constă in faptul. „Participaţiunea considerabilă” nu se cofundă cu noţiunea de participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere. de ex. aţionarul influent in societatea pe acţiuni X este concomitent asociat in societatea cu răspundere limitată Y. comerciaţi. nesesară o participaţiune considerabilă intro altă intreprindere. Dacă. asociaţii antreprenori individuali. b) Necesar şi suficient este desfăşurarea de către asociat unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. Acelaşi . un asemena comportament nu poate fi exclus nici in cazul deţinerii unei participaţiuni minoritare in aceasta. Aceeaşi soluţie o implică şi desfăşurarea unei profesii libere. respectiv voturilor deţinute prin intermediul altor intreprinderi (infra art. Irelevant este şi faptul. Intrebarea este relevantă in special in cazul acţionarilor care deţin concomitent acţiuni la mai multe societăţi pe acţiuni. Cod civil. a) Simpla participaţiune in capitalul social al unei societăţi comerciale nu-l califică pe asociat drept intreprindere in sensul art. O „participaţiune considerabilă” sau „număr de voturi considerabil” se calculează in acest caz luind in consideraţie şi principiile de atribuire a participaţiunilor. dacă posibilitatea unui conflict de interese in detrimentul societăţii nu poate fi exclus. De asemenea. dacă şi in ce condiţii un asemenea asociat poate fi calificat intreprindere in sensul art. Participaţiunea multiplă poate constitui un element constituant al calităţii de intreprindere in sensul art.

elementul determinant pentru diferenţierea intre asociaţii „asociaţi privaţi” şi asociaţii „intreprinderi”. In cazul unei societăţi holding se disting două situaţii. de ex. pe de-asupra. 117 urm. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile de drept civil pe poziţie de egalitate cu ceilalţi participanţi (art. Pericolul care emană din partea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale de a favoriza interesele publice in detrimentul intereselor societăţii la care este asociat este suficient. Explicaţiile făcute mai sus la lit. importantă nu este calitatea de membru. Această soluţie este impusă.. a) Holding. Orice intervenţie pe cale administrativă cu scopul justificării influenţei asupra unei societăţi are drept consecinţă dezechilibrarea balanţei de interese garantată de dreptul privat. ci influenţa concretă pe care o persoană o are in cadrul organizaţiei respective. a sint valabile şi in privinţa calităţii de intreprindere a asociaţiilor. mijloacele financiare a societăţii X putind fi transferate societăţii Y prin intermediul societăţii Z.rezultat poate fi atins şi atunci cind acţionarul societăţii X deţine o participaşiune majoritara in societatea Z care la rindul ei este asociat in soicetatea Y. Cod civil prin recurgerea la exercitarea influenţei asupra unei societăţi sub paravanul unor organizaţii necomerciale. Cod civil. Dacă societătii holding i-au fost transferate participaţiunile asociaţilor nu doar in posesie. In privinţa calităţii de intreprindere a membrilor unor asemenea organizaţii. de aceea. 58. societatea holding nu indeplineşte condiţiile unei intreprinderi. Intrebarea calităţii de intreprindere a societăţii holding trebuie distinsă de intrebarea privind calitatea de intreprindere a asociatului societăţii holding in care acesta deţine o participaţiune considerabilă sau ii poate influenţa deciziile. Această posibilitate de a favoriza alte interese datorită unei participaţiuni considerabile constituie. există pericolul coliziunii de interese din considerentul exercitării influenţei unilateral in favoarea intereselor urmărite de fundaţie. Cod civil. şi de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. calitatea de intreprindere atunci cind pe lingă posibilitatea exercitării influenţei asupra societăţii holding poate evident influenţa şi deciziile privind administrarea participaţiunilor de către societatea holding. Aceeaşi soluţie o necesită (cu atit mai mult) şi cazul in care societatea holding pe lingă administrarea participaţiunilor considerabile a altor asociaţi exercită şi o activitate de intreprinzător proprie. Cod civil. societatea holding constituie o intreprindere in sensul art. o fundaţie nu urmăreşte sopuri comerciale. fiind obligaţi la respectarea normelor de drept respective. . ultimii prezentind pericolele enunţate mai sus. după caz alături de societatea holding. Intrucit aceste sfere de influenţă nu pot fi separate cu certitudine una de cealaltă. 117 urm. Cod civil). c) Statul şi unităţile administrativ teritoriale in calitate de asociaţi ai unei societăţi pot constitui intreprinderi in sensul art. Prejudicierea societăţii prin exercitarea influenţei asupra acesteia nu poate fi justificată de interesele publice. Cu toate că. 117 rum. Asociatul va dobindi. pornind de la scopul art. calitatea de intreprindere a asociaţilor care au transferat participaţiunile societăţii holding incetează. Cazuri speciale. Dacă societatea holding deţine participaţiuni considerabile fără a exercita drepturile rezultind din acestea („parcarea” participaţiunilor). intreprinderi in sensul art. ci şi cu dreptul de a administra şi a exercita drepturile rezultate din participaţiunile considerabile. 192 urm. 117 urm. b) Asociaţii. fundaţiilor sau altor organizaţii necomerciale care sint asociaţi in societăţi comerciale. aplicarea dispoziţiilor privind raporturile de afiliere şi faţă de asociatul societăţii holding. este necesară. cauzală pentru influenţa asupra societaţii comerciale. fundaţii. 117 urm Cod civil. 3. Pentru aceasta nu este necesară existenţa unor interese sau ataşamente economice speciale.

Intreprindere in acest sens este orice entitate susceptibilă de a fi titular de drepturi şi obligatii. Legiuitorul a considerat. care – la fel ca şi noţiunea de intreprindere dominantă (supra V) – trec peste noţiunea de intreprindere ca scop de protecţia a art. Cod civil este. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic in scopul protecţiei unei intreprinderi organizate in forma juridică a unei societăţi comerciale faţă de influenţa negativă a oricărei alte intreprinderi. putind dobindi in acest fel şi calitatea de asociat intr-o societate comercială. aceasta fiind subinţeleasă. 117 urm. independenţa din punct de vedere juridic.VI. fundaţiile. VII. 117 urm. dispoziţiile legale urmăresc de asemenea şi prevenirea eludării acestor norme prin interpunerea şi folosirea unor intreprinderi subordonate. 117 (ar. Intreprinderi cu participaţiune reciprocă 1. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia din urmă. Pericolul emană de la o intreprindere abia atunci. 2 Cod civil. In varianta proiectului de Cod civil noţiunea art. cind aceasta poate participa prin intermediul titularului ei ca subiect independent la circuitul civil. Noţiunea unei intreprinderi dependente presupune definirea acesteia pornind de la scopul art. Dependenţa economică. VIII. Alături de scopul cuprinderii tuturor raporturilor de afiliere. este nevoie de un titular (purtător) de drepturi şi obligaţii a acesteia. Acest raţionament este susceptibil de interpretare. Deoarece o intreprinderea in sine nu este susceptibilă de capacitate de folosinţa şi exerciţiu (art. a căror titulari au fuzionat creind un titular de drepturi şi obligaţii nou. 118 Cod civil. 60. Realizarea scopului legii implică posibilitatea atribuirii (imputării) participaţiunilor şi/sau voturilor in societăţile comerciale deţinute de către un alt subiect de drepturi şi obligaţii in numele sau in contul intreprinderii dominante precum şi in cazul posibilităţii indirecte de influenţare a unei intreprinderi prin intermediul alteia. reprezentaţele. Independenţa din punct de vedere juridic 1. 117 urm. Intreprindere dependentă este in primul rind orice intreprindere organizată in forma juridică a unei societăţi comerciale prevăzute la art. 106 alin. 61 Cod civil). Cod civil acele intreprinderi. Preliminarii. că in cazul unei societeăti comerciale o asemenea sintagmă nu este nevoie. indiferent de forma juridică de organizare sau a naturii activităţii desfăşurate. Noţiunea de intreprindere (dependentă) 1. deoarece a acestea sunt atribuite aceluiaş titular de drepturi şi anume societăţii comerciale. Imprejurările de natură economică accentuează riscul coliziunii de interese intre intreprinderea-asociat şi intreprinderea-societate. fără a o defini. Noţiune. 117 urm. filialele. şi a noţiunii specifice de intreprindere in cadrul art. Noţiunea de „independenţă juridică”. Independente din punct de vedere juridic sint intreprinderile care nu participă la circuitul civil prin intermediul aceluiaşi titular. agenţiile sau alte (sub)structuri a unei societăţi comerciale. 117 Cod civil in forma acutală nu conţine expres o asemenea condiţie. 117 prevede la lit. pe de o parte. Noţiune. adică a unui subiect capabil de a exercita drepturile ce decurg din participaţiuni sau drepturile de vot. d categoria intreprinderilor cu participaţiune reciprocă. 2. Intreprinderi dependente pot fi de asemenea şi cooperativele. O definiţie legală a acestor raporturi nu există nici in . asociaţiile sau intreprinzătorii individuail. sucursalele. Astfel nu constituie intreprindere in sensul art. probabil. Din acest considerent este necesară o interpretare teleologică extensivă a noţiunii de intreprindere dependentă (subordonată). 117 urm. pe de altă parte. 2. Intenţia art. insă. in cadrul modificării textului proiectului de Cod civil. Constitutiv pentru aplicarea art. datorită noţiunilor diferite a societăţii şi a intreprinderii (supra III). Art. 117 urm. Cod civil (supra IV). Condiţia esenţială o constituie existenţa unui titular de drepturi şi obligaţii. Cod civil. Dependenţa sau independenţa economică a unei intreprinderi este irelevantă in acest context. Cod civil (supra IV-VI). 207 proiect) conţinea de asemenea sintagma „intreprindere independentă din punct de vedere juridic”. 3. 117 urm. a) Art. ci sint atribuite unor titulari de drepturi şi obligaţii diferiţi. De asemenea. nu constituie intreprinderi in sensul art. Scopul normativ. Aceasta este menţionată in art.

VI). iar cea de-a doua este o intreprindere cu participatiune majoritara.articolele subsecvente. Totodată participaţiunea majoritară este element constitutiv al răspunderii subsidiare a intreprinderii dominante conform alin. intreprinderile de stat şi municipale (art. Asupra intreprinderilor cu participaţiune reciprocă se aplică dispoziţiile art. fără insă a exista şi un raport de dependenţă. 117. 179 Cod civil) . Regelementarea este necesară datorită riscului diluării capitalului social a societăţilor de capitaluri. IV). Sintagma „independentă din punct de vedere juridic” este in acest sens necesară pentru delimitarea acestora de alte (sub)structuri a societăţilor comerciale ca de ex. 118 Cod civil defineşte raportul de afiliere intre intreprinderi in forma participaţiunii majoritare. . 2. Acesta trebuie deosebit de raportul de dependenţă in sensul art. 119 alin. Domeniul de aplicare 1. indiferent de mărimea acestora. 118-120 Cod civil in mod corespunzător. 3. Art. Norme speciale pot prevedea cote diferite şi lega de acestea efecte juridice speciale. 106 alin. ca de ex. in situaţii de excepţie poate exista un raport de participaţiune. IV. 2 Cod civil (supra art. Efectul juridic principal al participaţiunii majoritare este prezumpţia de dependenţă conform art. art. (2) Intreprinderea in posesiune majoritara nu este in drept sa detina direct sau indirect participatiuni in capitalul social sau voturi in intreprinderea cu participatiune majoritara. 2. 2) putind fi răsturnată prin dovada contrariului. (3) Intreprinderea cu participatiune majoritara raspunde subsidiar pentru obligatiile intreprinderii in posesiune majoritara daca ultima a devenit insolvabila in urma executarii dispozitiilor date de intreprinderea cu participatiune majoritara. 1. In lipsa unei prevederi legale exprese constituie intreprinderi cu participaţiune reciprocă orice intreprinderi care deţin participaţiuni reciproc. Cod civil. Articolul 118. 117. V. Intreprinderi in posesiune majoritară. 2 Cod civil. prima este o intreprindere in posesiune majoritara. prezumţia de dependenţă (art. Legislaţia aplicabilă. grupuri financiar industriale (Legea 1418/2000). I. sucursale sau reprezentanţe. care la rindul ei posedă participaţiuni in prima intreprindere. Asemenea intreprinderi pot fi de ex. Intreprinderea in posesiune majoritara si intreprinderea cu participatiune majoritara (1) Daca majoritatea participatiunilor in capitalul social al unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic sau majoritatea voturilor in ea apartin unei alte intreprinderi. II. filiale. intreprindere in posesiune majoritară poate fi orice intreprindere. a) In măsura in care este vorba de intreprinderi in posesiune majoritară ca obiect de protecţie a dispoziţiilor art. indiferent de forma juridică de organizare a titularului ei de drepturi şi obligaţii (supra art. 117-120 Cod civil. intreprinderi in posesiune majoritară in sensul art. 118 Cod civil cuprinde toate formele de societăţi comerciale indicate la art. Obiectul şi scopul normei. 117. Deşi acestea de regulă se suprapun. considerindu-l un raport juridic de sine stătător. 119 alin. b) Legea nu prevede o cotă din capitalul social de la care intreprinderile cu participaţiune reciprocă sint considerate ca atare (in proiectul de bază a Codului civil era prevăzută o cotă minimă de 25 %). 119 alin 2 Cod civil. In privinţa analogiei legii asupra altor forme de intreprinderi vezi supra art. b) In măsura in care este necesară atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi alteia (infra VI). Prin intreprindere cu participaţiune reciprocă se inţelege intreprinderea căreia ii aparţin participaţiuni intr-o altă intreprindere. 118 alin.

Participaţiunea in capitalul social a unei intreprinderi are loc in forma dobindirii (cu titlu de proprietate) a unei cote părţi din capitalul social a unei intreprinderi organizate intr-o anumită formă juridică. 6 Cod civil. 158 alin. VI). art. in cazul acţiunilor preferenţiale fără drept de vot a unei societăţi pe acţiuni sau asociaţilor unei societăţi in nume colectiv cu voturi multiple (art. Pentru determinarea calităţii de intreprindere cu participaţiune majoritară se vor aplica regulile de atribuire a participaţiunilor (infra VI). de asemenea. Denumirea concretă a participaţiunilor este susceptibilă de interpretare. 119 alin. cind participaţiunea in capitalul social şi majoritatea voturilor nu se suprapun. IV. Denumirea participaţiunilor variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii: participaţiuni la capitalul social in cazul societăţii in nume colectiv şi a societăţii in comandită. 2. doar una din acestea fiind suficientă. etc. Limitări in privinţa determinării cercului intreprinderilor in posesiune majoritară apar nemijlocit atunci. Există insă situaţii. cind condiţia deţinerii majorităţii participaţiunilor sau a majorităţii voturilor in aceste intreprinderi nu poate fi indeplinită. dacă denumirea folosită nu corespunde voinţei reale a părţilor. 119. cind unei intreprinderi. acţiuni in cazul societăţii pe acţiuni. ci cuprinde toate formele de intreprinderi in sensul indicat la art. Participaţiunile la o societate in nume colecti sau in comandită se calculează. cooperativelor sau instituţiilor membrii acestora deţin doar un singur drept de vot. ii aparţin participaţiunile in capitalul social sau majoritatea voturilor a unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (vezi supra II. Asemenea intreprinderi pot fi. 3 Legea 1134/1997). Noţiunea participaţiunii majoritare O participaţiune majoritară există conform art. In cazul societăţii cu răspundere limitată se aplică aceeaşi regulă. insă. a) Calculul participaţiunilor depinde de forma juridică de organizare a intreprinderii. Participaţiunii majoritare in capitalul social a unei intreprinderi ii corespunde. dependente datorită posibilităţii de influenţare a deciziilor acestora (infra art. In cazul societăţii in comandită este necesar calculul separat al participaţiunilor in funcţie de calitatea asociatului de comanditat sau comanditar. Ambele forme de participare presupun existenţa valabilă a participaţiunii sau a dreptului de vot. valoarea nominală a fracţiunii părţilor sociale dobindite raportindu-se la mărimea valorii nominale a capitalului social al societăţii (vezi art. Intreprinderi cu participaţiune majoritară. 1 Cod civil atunci.intreprinderi străine in forma unei alte societăţi comerciale decit a celor indicate la art. Ambele forme de participaţiune in sine constituie elemente constitutive a prezumţiei de dependenţă a art. Sfera intreprinderilor cu participaţiune majoritară nu este limitată de art. şi majortiatea voturilor in această intreprindere. ele fiind susceptibile atribuirii participaţiunilor altor intreprinderi. 117. părţi sociale in cazul societăţii cu răspundere limitată. 2 Cod civil. 2 Cod civil). De asemenea in cazul fundaţiei sau a intreprinzătorului individual nu poate fi vorba de intreprindere in posesiune majoritară. Participaţiunea majoritară la capitalul social 1. 149 Cod civil). 106 alin 2 Cod civil. Calculul participaţiunilor. 117 Cod civil (supra art. 123 alin. Participaţiunea majoritară poate exista atit in forma participării la capitalul social cit şi in forma deţinerii majorităţii voturilor intr-o intreprindere. Participaţiunea intr-o societate pe acţiuni se determină reieşind din raportul sumei valorii nominale (fixate) a acţiunilor dobindite faţă de mărimea nominală a capitalului social al societăţii pe acţiuni (vezi art. 118 la societăţi comerciale. termenul de „participaţiune” avind un caracter generic. 2. 118 alin. o concentrare a voturilor nefiind posibilă. de regulă. intrebarea răsturnării acestei prezumţii fiind una de natură probatorie şi subordonată condiţiilor art. II). 147 alin. III. 161 alin. 1). 2. 12 . indiferent de forma juridică de organizare a acesteia. b) In cazul tuturor societăţilor comerciale nu este necesară condiţia vărsării . 2. Preliminarii. In cazul asociaţiior. de ex. pornind de la raportul participaţiunii fată de capitalul social al acesteia. Formele de participaţiune nu sint cerute cumulativ. 119 alin. V. 2 Cod civil. 40 alin.

Luind in considerare interdicţia votului intreprinderii dependente şi a terţilor in intreprinderea indispensabilă imperativelor normative. ea deţinind doar 4. Dacă.integrale a capitalului. 118 alin. 2 Cod civil). 8 Cod civil. 3 Cod civil pentru societatea cu răspundere limitată). printrea altele. 1 Cod civil. 109 Cod civil. 148 Cod civil). 46 Legea 1134/1997) şi cu răspundere limitată (art. 151 alin. Necesitatea rezultă. cota de 10 % din acţiuni deţinute de societatea D (sau T) se va scădea din mărimea nominală a capitalului societăţii X. dacă şi participaţiunile aferente părţii din capital incă nevărsate oferă drepturile depline aferente acestei categorii de participaţiuni. O asemenea participaţiune este interzisă conform art. Exemplu: societatea pe acţiuni X este constituită cu un capital social in mărime de 1000. 162 alin. totuşi. intreprindere dependentă a societăţii X (sau de către un terţ T in numele societăţii D). persoana Y deţine 10% in contul societăţii X iar societatea Z deţine 420. Capitalul de rezervă nu este inclus in mărimea capitalului social a societăţilor pe acţiuni (art. 151 alin. o intreprindere deţine asemenea participaţiuni se impune următoarea soluţie. Dacă acestea nu s-ar scădea din mărimea nominală a capitalului social. Drept bază de calcul a participaţiunii lui Z se ia suma de 800. 118 alin. Aceasta este cerută de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. deci o participaţiune majoritară. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. Mărirea capitalului social al societăţii pe acţiuni şi in cazul societăţii cu răspundere limitată este luată in consideraţie de la momentul inregistrării acesteia conform legii (vezi art. 2 Cod civil in sensul interdicţiei exercitării oricăror drepturi rezultind din participaţiunile unei intreprinderi dependente sau unui terţ in contul acesteia la capitalul social a intreprinderii dominante. 8 Cod civil. art. Necesar şi suficient pentru scăderea unor asemenea participaţiuni din mărimea nominală a capitalului social este menţinerea costurilor şi a riscului economic rezultind din participaţiuni de către societate sau transferarea acestora asupra societăţii. 118 alin. ci acestea sunt deţinute de către societatea D. intreprinderea Z deţinind o participaţiune majoritară. Z deţinind o participaţiune de 4. art. 18 urm.2:9 (46. participaţiunile prorprii deţinute de către o societate indirect prin intermediul unei intreprinderi dependente (sau de către un terţ in numele acesteia) trebuie scăzute din mărimea capitalului social luat ca bază de calcul al participaţiunilor majoritare. Majoritatea voturilor 1. interdicţia dreptului la vot a acţiunilor de tezaur prevăzută in art. 1 Cod civil) art. Preliminarii. intreprinderea Z nefiind intreprindere cu participaţiune majoritară conform art. s-ar ajunge la un rezultat contrar scopului art.000 Lei şi deţine 10% din acţiunile proprii. In exemplul susmenţionat. 162 alin. 1 şi 2 Cod civil. dacă societatea X nu deţine direct 10% din acţiunile proprii.66 %) din acţiuni. 1 Cod civil prevede expres in cadrul termenului generic de participaţiune şi participaţiunea majoritară in forma deţinerii unei . Asemenea situaţii pot apărea in special in tranzacţiile cu acţiuni. art.000 Lei de acţiuni a societăţii X. Scăderea este impusă de faptul.000 Lei. Art. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. c) Din mărimea nominală a capitalului unei societăţi pe acţiuni sau cu răspundere limitată se scade fracţiunea acţiunilor. de asemenea. 118 alin. respectiv părţilor sociale proprii dobindite de către societate sau de către o altă persoană in numele sau contul acesteia (vezi art. deoarece este evident. din prevenirea eludării art. V. aceste 10% trebuie de asemenea scăzute din baza de calcul a participaţiunii lui Z. Legea 845/1992. că in asemenea cazuri se eludează. 1 Cod civil. 1 Cod civil. 5 alin. că societăţii D (respectiv T) ii este interzisă exercitarea drepturilor rezultind din aceste acţiuni in adunarea generală a societăţii X. 118 alin. 2 Cod civil. art. Legea 1265/2000). 3 Cod civil) cit şi prin interpretarea art. chiar dacă societatea nu are (permanent sau temporar) dreptul de a cere transferarea participaţiunilor in posesia sa. in exemplul de mai sus. Interdicţia votului intreprinderii dependente in societatea dominantă (sau a terţilor in contul intreprinderii dependente) poate fi fundamentată din punct de vedere juridic atit prin aplicarea analogiei (conf. 118 alin. De asemenea. art 27 urm.2 : 8 (sau 52. 162 alin. 118 alin.5 %).

drepturile de vot rezultind din participaţiunile deţinute prin intermediul unei intreprinderi dependente sau un terţ in contul acesteia se vor scădea din numărul total de voturi. Intreprinderea dependentă poate fi atit intreprindere cu sediul in R. a) Atribuirea participaţiunilor şi voturilor aparţinind altor titulari unei intreprinderi nu este reglementată expres de lege. c) Pentru calculul majorităţii drepturilor la vot a unei intreprinderi este necesară posibilitatea exersării (directe sau indirecte) a drepturilor la vot. depinde de legea aplicabilă intreprinderii străine. Existenţa valabilă a dreptului la vot se stabileşte in funcţie de legea aplicabilă situaţiei concrete.majorităţi a dreptulor la vot. exersarea a maximum 25% din drepturi) pentru perioada limitărilor. a) Calculul drepturilor la vot a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere (supra II. dacă nu vor fi atribuite intreprinderii (infra VI). 2. De asemenea drepturile aparţinind unor terţi sau reprezentanţilor acestora. 1 Cod civil de a cuprinde atit participaţiunile in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot.fiică). 119. II).. 1 Cod civil ar putea fi simplu eludată prin interpunerea intenţionată de intreprinderi sau terţe persoane. nu vor fi luate in calcul acele drepturi la vot care sint supuse unor limitări (de ex. 118 alin. In cazul intreprinderilor străine existenţa unui drept de vot. Aceasta rezultă din intenţia art.. Pentru detalii a se vedea supra IV 2 c. Condiţia esenţială a aplicării dispoziţiei legale este existenţa dreptului la vot. a unor voturi suplimentare sau voturi de veto. 3. Prin numărul total de drepturi la vot se inteleg toate drepturile la vot. VI. Participaţiuni ale unei intreprinderi sint considerate şi acele participaţiuni (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei terţe persoane in contul intreprinderii sau unie persoane dependente de către această terţă persoană. aplicarea dispoziţiile art. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinderii dependente. imanentă realizării scopului art. Mecanismul atribuirii trebuie aplicat atit in privinţa participaţiunilor cit şi voturilor unui alt titular. nu vor fi luate in consideraţie la calcularea majorităţii voturilor.). dacă condiţia dependenţei este realizată. 1 Cod civil. 1) are loc prin raportarea drepturilor la vot pe care intreprinderea in cauză le poate exercita faţă de numărul total de drepturi la vot. acesta lipsind de ex. Prin sintagma „in contul intreprinderii” se inţelege situaţia in care terţul este (formal) titularul participaţiunilor. 118 alin. Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi reprezintă mecanismul juridic prin care participaţiunile aparţinind altor intreprinderi sau terţe persoane sint considerate ca aparţinind concomitent şi acestei intreprinderi datorită posibilităţii acesteia de a influenţa indirect exercitarea drepturilor rezultind din aceste participaţiuni. In caz contrar. Scopul atribuirii este calculul participaţiunii majoritare reale intr-o intreprindere.Moldova cit şi o intreprindere străină. Pot fi distinse trei situaţii in care este necesară atribuirea participaţiunilor. Caclulul voturilor. Raportul de dependenţă se stabileşte conform art. in cazul acţiunilor preferenţiale. de ex. costurile şi riscurile economice ale participaţiunilor fiind suportate . 2. Prin urmare. Atribuirea (imputarea) participaţiunilor şi a dreptului la vot 1. Generalităţi. 119 Cod civil (infra art. Atribuirea participaţiunilor aparţinind unor terţe persoane. 117 urm. indiferent dacă aceste drepturi rezultă din participaţiuni la capitalul social sau in baza altor intelegeri sau acte normative. Atribuirea nu se limitează numai la un singur raport de dependenţă (intreprinderile mamă. De asemenea. etc. ci cuprinde toate segmentele subsecvente (intreprinderile fiică-nepoată-strănepoată-etc. Aceasta este. Participaţiuni ale unei intreprinderii sint considerate şi participaţiunile (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei intreprinderi dependente de aceasta. b) Din numărul total de voturi trebuie scăzute acele drepturi la vot pe care societatea pe acţiuni sau cu răspundere limitată le are in baza participaţiunilor proprii sau deţinute de către un terţ in contul acesteia. insă. rezulind tacit din interpretarea teleologică a art. 118 alin.

Generalităţi. 2) 1. In cazul aporturilor la capitalul social . atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii necesitind transferul acestor participaţiuni in patrimoniul societăţii. Prin urmare. societatea Y. b) Protecţia este necesară in privinţa riscului diluării capitalului. In acest caz avem situaţia unei duble participaţiuni majoritare in societaeta Z: atit a societăţii Y (direct) cit şi a societăţii X (indirect) ca rezultat al atribuirii acesteia a 60% deţinute de către Y. Exemplu: societatea X deţine direct 40 % din participaţiunile societăţii Z. Detalii speciale. 1 prin formarea de „categorii” de participaţiuni. 1053 urm. de raporturile juridice (reale) dintrea aceştia şi in special de modul de administrare a societăţii. Cod civil. Dimpotrivă. 118 alin. şi viceversa. Atribuirea participaţiunilor deţinute de Y (60%) societăţii X nu are drept efect absorbţia acestora. 117. b) Probleme ridică atribuirea participaţiunilor aparţinind asociaţilor unei societaţi in nume colectiv sau societăţi in comandită acestor societăţi. Acest principiu se aplică in toate cazurile. 117 urm. Interdicţii pentru intreprinderea in posesiune majoritară (art. a) Pentru atribuirea participaţiunilor nu este nevoie ca intreprinderea căreia i se atribuie participaţiunile să deţină ea inseşi participaţiuni. 3 Cod civil. 117 urm. 1 Cod civil prin simpla constituire unor societăţi in nume colectiv sau in comandită şi transferarea a unei părţi din participaţiuni in patrimoniul acestora. dacă participaţiuile sint deţinute de societate in contul acestuia (vezi supra 2. Clară este situaţia atribuirii participaţiunile societăţii in cazul in care asociatul deţine aceste participaţiuni in contul acesteia. asociatului. 118 alin. 5. cit şi menţinerea sau documentarea schimbărilor legate de capital. Astfel. Art. astfel că atit societatea X cit şi Y sint intreprinderi cu participaţiune majoritară. cind o intreprindere in sensul art. art. 118 alin. 118 alin. Cazul principal este cel al administrării fiduciare a participaţiunilor conf. 118 alin. Neabsorbirea participaţiunilor are efecte importante in privinţa răspunderii intreprinderilor cu participaţiune majoritară conform art. separarea participaţiunilor in participaţiuni ţinind de sfera intreprinderii єi participaюiuni aparюinind sferei private sau altui patrimoniu individual nu poate fi luată in consideraţie. VII. Această soluţie este necesară in vederea evitării eludării art. 4. 3). b) Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi nu absorbă participaţiunile celorlalţi participanţi. 2 urmăreşte protecţia acţionarilor minoritari şi a creditorilor. principiul atribuirii participaţiunilor se aplică. in cazul statului sau unităţilor administrativ-teritoriale principiul atribuirii poate elimina eludarea legii prin crearea de categorii de participaţiuni „aparţinind” unor subdiviziuni administrativ-teritoriale diferite. la care societatea X deţine 100% din participaţiuni. Problema principală rezultă din separaţia de patrimonii intre patrimoniul privat al asociatului şi al societăţii. este posibil ca o intreprindere să se afle concomitent in participaţiune majoritară a două intreprinderi. de ex. VIII. şi liberilor profesionişti datorită termenului extensiv de intreprindere in sensul art. In acest mod s-ar eluda dispoziţia art. 118 alin. De asemenea. In celelalte cazuri atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii (şi viceversa) depinde de numărul de asociaţi.de către intreprindere. 1 Cod civil prin simplul fapt al calificării participaţiunilor drept participaţiuni deţinute in afara intreprinderii. Aceasta poate apărea atit in ceea ce priveşte aportul de parţi sociale. participaţiunile vor fi atribuite in continuare tuturor intreprinderilor implicate. a) Pentru calculul participaţiunii (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) unui antreprenor individual intr-o intreprindere. deţine in societatea Z restul de 60 % din participaţiuni. adică de posibilitatea influenţării deciziilor societăţii de către asociat. Cod civil. Acasta este valabil pentru toate trei alternative susmenţionate (supra 2-4). Cod civil incearcă evitarea aplicării dispoziţiilor art. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinzătorilor individuali. Participaţiunea majoritară poate astfel exista numai din participaţiuni atribuite.. a) Privind noţiunea de participaţiune reciprocă a se vedea supra art.

după caz. 118 alin. Pentru situaţia in care intreprinderea deţine deja participaţiuni in intreprinderea cu participaţiune majoritară. in mod decisiv hotăririle luate de către adunările generale ale ambelor societăţi. astfel că acestea vor putea influenţa. Termenul de posesiune majoritară este unul generic. 118 alin. respectiv in posesiune majoritară. c) Din interpretarea teleologică a art. . intreprinderea in posesiune majoritară este obligată de a instrăina participaţiunile reciproce. 2. Participaţiunea reciprocă simplă. 118 alin. astfel că pină la instrăinare se va scurge o perioadă anumită de timp. Pe de altă parte legea interzice deţinerea de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară din momentul dobindirii de către aceasta din urmă a statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară. aceasta fiind de facto restituită societăţii prin intermediul participaţiunii reciproce. 118 alin. Desigur. art. cind intreprinderile deţin participaţiuni reciproce. nici un termen pentru instrăinarea participaţiunilor şi nici sancţiuni concrete pentru incălcarea art. 1 Cod civil atit majoritatea participaţiunilor in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot (supra III). in acest caz. instantaneu. Din interpretarea teleologică a art. necesitatea interzicerii intreprinderii in posesiune majoritară a exercitării. d) Instrăinarea este necesară din momentul in care elementul constitutiv al participaţiunii reciproce calificate. Aceasta poate duce. 118 alin. in cazul dobindirii prin succesiune a unei cote părţi din partiicpaţiuni. 118 alin. la sustragerea organelor societăţii de sub controlul asociaţilor prin intermediul adunării generala sau eludarea altor mecanisme de control. 1 Cod civil (supra IV-VI). Participaţiunea reciprocă calificată. 2 Cod civil. 2 Cod civil. de o singură prestaţie. Participaţiunea reciprocă simplă există atunci. că una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă este o intreprindere in posesiune majoritară conform art. 1 Cod civil. fără a exista intenţia intreprinderii de a menţine o participaţiune majortară in intreprinderea in posesiune majoritară). participaţiunea reciprocă considerabilă permite ocuparea de posturi in ambele societăţi. art. 118 alin. b) Participaţiunea reciprocă calificată este intersiză. adică dobindirea unei participaţiuni majoritare conf. are loc potrivit regulilor generale arătate la art. Calculul participaţiunii majoritare are loc potrivit regulilor generale a art. in acest caz. 118 alin. că. din punct de vedere economic. 3. art. acestea necesitind o protecţie corespunzătoare. Calculul participaţiunii majoritare. Instrăinarea participaţiunilor de către intreprinderea in posesiune majoritară nu va avea loc. s-a realizat. a) Participaţiunea reciprocă calificată presupune. atit direct cit şi indirect. cuprinnzind conf. O asemenea participaţiune reciprocă nu este intersiză de lege lata. prin denumirea sau trimiterea de către fiecare societate in cealaltă a aceloraţi persoane sau de persoane loiale. c) Participaţiunea reciprocă poate afecta principiile generale de administrare a intreprinderilor societăţi comerciale. 118 alin. ducind de asemenea la eludarea principiilor de organizare şi control a organelor societăţii. Elementul constituv il constituie participaţiunea majoritară care transformă una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă intr-o intreprindere in posesiune majoritară. de regulă. 2 Cod civil (supra a). 2 Cod nu prevede nici modul. fără ca vreuna din acest intreprinderi să fie intreprindere cu participaţiune majoritară. 1 Cod civil. Aceasta soluţie este regula şi constituie punctul de pornire a art. participaţiuni in capitalul social sau majorităţii voturilor. Drepturile rezultind din participaţiunile reciproce sint exercitate de către organele societăţilor. dacă ea nu doreşte menţinerea statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară (de ex. 2 Cod civil rezultă. 118 alin. Totodată. Interdicţia cuprinde ambele situaţii posibile.este vorba. in funcţie de cota de voturi exersabile. inclusiv a prinicipiilor de atribuire a participaţiunilor (supra IV-VI). participaţiunea calificată poate inceta şi prin instrăinarea de către intreprinderea cu participaţiune majoritară a participaţiunilor sale in intreprinderea in posesiune majoritară. 2 Cod civil rezultă. Pe de o parte este interzisă dobindirea de către intreprinderea in posesiune majoritară de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară.

Scopul indirect al art. 1 Cod civil drept element constitutiv pentru participaţiunea reciprocă calificată duce la extinderea interdicţiei de a deţine participaţiuni in intreprinderea dominantă. 1 Cod civil. Obligaţia de publicitate revine dobinditorului şi atunci. III). Scopul direct al art. dispoziţii speciale ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. conorm dispoziţiilor privind exercitarea dreptul de preempţiune). 119 alin. IV). 2 Cod civil. creind un cadru juridic mai restrictiv. legislaţia antimonopolistă. insă intreprinderea are posibilitatea de a influenţa deciziile celeilalte intreprinderi.a tuturor drepturilor la vot in intreprinderea cu participaţiune majoritară. de lege ferenda. 119 alin. 2. 3 Cod civil presupune existenţa calităţii de intreprindere a titularului unei participaţiuni majoritare. Pentru realizarea scopului art. VII. 2 Cod civil. II. 4. De aceea. a) Intreprindere. Participaţiunea majoritară constituie doar cazul principal al dependenţei. Răspunderea este necesară in vederea protecţiei acţionarilor minoritari şi a creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. 118 alin. 1 Cod civil. 118 alin. 118 alin. 3 Cod civil il reprezintă instituirea răspunderii juridice pentru cauzarea insolvenţei unei intreprinderii in posesiune majoritară. Art. art. 118 alin. 118 alin. 118 alin. respectiv posibilitatea influenţării (reciproce a) deciziilor. Generalităţi. necesară luarea raportului de dependenţă drept criteriu de referinţă pentru interzicerea perticipaţiunii reciproce calificate. . O asemenea obligaţie rezultă din interpretarea teleologică a art. 3 este unul preventiv. VI). Atragerea răspunderii art. 118 alin. Aspecte de lege ferenda. 1 Cod civil este mai largă decit cea de participaţiune majoritară. 118 alin. pentru asociaţii societăţilor cu răspundere limitată şi societăţile de persoane de ex. 3 nu prevede o noţiune specială de intreprindere. Noţiunea de dependenţă in sensul art. prin intermediul altor persoane in contul dobinditorului. 117. 5 alin. Această obligaţie rezultă implicit din noţiunea de „participaţiune majoritară” a art. V. Cod civil considerăm. Răspunderea pentru cauzarea insolvabilităţii (art. care cuprinde datorită atribuirii pariticpaţiunilor (supra VI) şi dobindirea indirectă de participaţiuni. 118 alin. 119. constind in prevenirea cauzării insolvenţei unei intreprinderi sub sancţiunea raspunderii juridice subsidiare. Instanţa poate aplica regimul juridic prevăzut in art. 119 alin. Legea 199/1998. cuprinzind şi cazurile in care nu există o participaţiune majoritară conf. III. 117 urm. art. Obligaţia de publicitate a participaţiunilor nu este prevăzută expres de art. 118 alin. 118 alin. 118 alin. art. Intreprinderea in participaţiune majoritară este orice societate comercială indicată la art. realizarea scopului art. nu insă şi singurul caz de dependenţă (infra art. 1 şi 2 Cod civil. 1. 2 Cod civil (supra IV. e) Instrăinarea de către intreprinderea in participaţiune majoritară a participaţiunilor deţinute in intreprinderea cu participaţiune majoritară presupune cunoaşterea de către intreprinderea aflată in participaţiune majoritară a existenţei unui raport de participaţiune reciprocă calificată. aceasta fiind prezumată conf. 2 Cod civil implică obligaţia generală a intreprinderii care dobindeşte o participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere de a comunica aceasta imediat intreprinderii in participaţiune majoritară. Intr-adevăr. 3) 1. 2 Cod civil şi in cazul participaţiunilor reciproce intre intreprinderi dominante şi dependente prin intermediul analogiei legii conf. 117. numai astfel putind fi realizat pe deplin scopul formulat in art. Numai in acest fel este posibilă realizarea deplină scopului art. 118 alin. Legea prevede participaţiunea majoritară drept criteriu de calificare a participaţiunii reciproce calificate. art. In măsura in care asemenea obligaţii nu există deja in baza unor legi speciale (pentru societăţile pe acţiuni Legea 1134/1997. Condiţiile răspunderii. 106 alin. Calitatea de intreprindere titularului unei participaţiuni majoritare se stabileşte pornind de la noţiunea generală a intreprinderii in sensul art. aceasta constituie cazul principal. Luarea dependenţei in sensul art. 117 Cod civil (supra art. cind dobindirea de participaţiuni are loc indirect. 2 Cod civil. 2 Cod civil. interdicţia deţinerii de participaţiuni trebuie formulată pornind de la intreprinderea dependentă.

dacă prin aceasta se realizează influenţarea deciziilor intreprinderii in posesiune majoritară. Noţiunea de dispoziţie trebuie inţeleasă pornind de la scopul urmărit de art. Aplicarea dispoziţiilor art. plan. art. 3 Cod civil. 118 alin. Natura favorabilă sau defavorabilă a dispoziţiei date intreprinderii in participaţiune majoritară este irelevantă. Nu numai influenţa directă prin intermediul organelor de conducere a intreprinderii cu participaţiune majoritară asupra organelor de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară constituie dispoziţii date de intreprinderea majoritară. natura acesteia este significantă pentru stabilirea existenţei raportului de cauzalitate intre dispoziţie şi insolvabilitate. „Darea” unei dispoziţii presupune posibilitatea atribuirii influenţei exercitate asupra intreprinderii in participaţiune majoritară intreprinderii cu participaţiune majoritară. insă. Insolabilitatea unei intreprinderi se determină conform Legii 632/2001. 3 Cod civil. 118 alin. 3 Cod civil nelimitind aplicabilitatea sa doar la cazul existenţei unor dispoziţii defavorabile (acestea pot fi doar aparent favorabile). Dispoziţia dată unei intreprinderi trebuie executată pentru a produce efecte. Intreprinderea subiect al răspunderii trebuie sa deţină direct sau indirect o participaţiune majoritară in intreprinderea in posesiune majoritară. 118 alin. formularea unor scopuri. trimiterea de reprezentanţi (persoane cu funcţii de răspundere) in subdiviziunile intreprinderii in participaţiune majoritară sau alte cazuri similare. cind intreprinderea in posesiune majoritară a devenit insolvabilă. atunci. 2 Legea 632/2001) cit şi a supraindatoririi (art. Exercutarea nu presupune obligativitatea executării unei dispoziţii. Caracterul prejudiciabil sau nu al unei dispoziţii se va determina pornind de la interesele intreprinderii in posesiune majoritară. de regulă. intrucit o dispoziţie favorabilă nu va cauza. dispoziţiile executate benevol constituind de asemenea dispoziţii in sensul art. 118 alin. 22 alin. 3 Cod civil nu concretizează circumstanţele in care se va realiza condiţia existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară intreprinderii in participaţiune majoritară. 118 alin. Dispoziţia poate fie exercitată in orice formă: ordin. Pentru calculul paricipaţiunii majoritare şi a regulilor de atribuire a participaţiunilor deţinute indirect a se vedea supra IV-VI. adică protecţia intreprinderii in participaţiune majoritară impotriva oricărei influenţe a intreprinderii cu participaţiune majoritară care poate cauza insolvenţa primei. Aceasta este realizată de ex. Prin urmare. 118 alin. cind influenţa are loc prin trimiterea de reprezentanţi in organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară. 3 Cod civil intervine atunci. Răspunderea subsidiară a intreprinderii cu . f) Raportul de cauzalitate intre dispoziţia intreprinderii cu participaţiune majoritară şi insolvabilitate. deţinerea de mandate duble. dorinţă. Pentru cuprinderea tuturor riscurilor eventuale este necesară o noţiune extensivă a noţiunii de dispoziţie.b) Participaţiunea majoritară. (supra III). Condiţia presupune determinarea conţinutului a două elemente esenţiale: a noţiunii de „dispoziţie” şi a „dării” dispoziţiei. Dispoziţiile neexecutate nu produc efecte juridice. aceasta putind aparea atit in forma incapacităţii de plată (art. etc. Numai executarea unei dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară poate atrage răspunderea acesteia. Art. 3 Legea 632/2001) intreprinderii in participaţiune majoritară. recomandare. insolvabilitatea unei interprinderi. e) Insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. 22 alin. Art. Noţiunea participaţiuniii majoritare se determină potrivit art. dispoziţia trebuie să emane de la intreprinderea cu participaţiune majoritară. Din punct de vederea practic. sfat. 1 Cod civil. Orice altă influenţă exercitată indirect prin alte persoane sau titulari de drepturi va realiza condiţia „darii de dispoziţii”. directivă. 3 Cod civil nu deosebeşte intre temeiurile insolvabilităţii. prin dispoziţie se intelege orice influenţă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. c) Dispoziţia dată de intreprinderea cu participaţiune majoritară. alin. Caracterul obligatoriu al unei dispoziţii (obligaţia de a realiza dispoziţia) nu este necesar. d) Executarea dispoziţiei date de intreprinderea cu participaţiune majoritară. Prin urmare. 118 alin.

118 alin. In asemenea cazuri nu lipseşte culpa. 118 alin. Intreprinderea cu posesiune majoritară nu se va putea elibera de răspundere bazindu-se pe faptul. 3 Cod civil are drept efect raspunderea juridică subsidiară a intreprinderii cu participaţiune majoritară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară. Evaluarea intereselor luate in vedere de către legiuitor la instituirea răspunderii subsidiare in art. Art. ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere diligent a unei intreprinderi independente. 3 Cod civil nu are drept scop transferarea tuturor riscurilor proceselor decizionale şi riscurilor economice a intreprinderii in participaţiune majoritară asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. 3 Cod civil presupune constatarea insuficienţei patrimoniului intrerpinderii in participaţiune majoritară intr-un proces de insolvabilitate sau cel puţin deschiderea acestuia conform art. Este vorba de situaţia in care intreprinderea cu participaţiune majoritară face dovada. inainte de executarea unei dispoziţii. c) Art. 3 Cod civil intenţionează sancţionarea numai acelor riscuri care decurg din influenţa exercitată de intreprinderea majoritară şi care nu . că organele intreprinderii in posesiune majoritară sint obligate la verificarea caracterului favorabil sau defavorabil al dispoziţiilor date de intreprinderea in participaţiune majoritară. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară ca urmare a dispoziţiilor sale ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere a unei intreprinderi independente (infra 5). 118 alin. inexistenţa sau gradul culpei acesteia. 118 alin. Prima va răspunde in măsura in care patrimoniul societăţii in participaţiune majoritară nu este suficient satisfacerii creanţelor creditorilor ei. in care intreprinderea cu participaţiune majoritară trebuie exonerată de răspundere. 3 Cod civil lipseşte răspunderea insăşi. 3 Cod civil instituie o răspundere objectivă a intreprinderii cu participaţiune majoritară indiferent de existenţa. In cazul lipsei unui element constitutiv a răspunderii prevăzută de art. d) Executarea unor dispoziţii defavorabile intereselor intreprinderii in participaţiune majoritară poate. 3 Cod civil impune tacit şi un caz special. Organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară sint obligate. 17 urm. Efectele juridice. atrage şi răspunderea organelor intreprinderii in posesiune majoritară pentru incălcarea obligaţiilor de loialitate şi diligenţă faţă de intreprinderea condusă. Răspunderea membrilor organelor de conducere sau a altor persoane cu funcţii de răspundere se determină conform regulilor generale sau speciale prevăzute pentru forma juridică concretă de organizare juridică a intreprinderii. art. De lipsa condiţiei culpei trebuie deosebit cazul in care intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada. intrucit art. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară. 3. Astfel. 118 alin. dreptul de a cere plata creanţelor rămase neacoperite după desfăşurarea procesului de infosvabilitate a intreprinderii in participaţiune majoritară din patrimoniul intreprinderii cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor titulari ai creanţelor rămase neacoperite. 3 Cod civil presupune existenţa unui raport de cauzalitate intre dispoziţia (sau dispoziţiile) date de aceasta şi insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majortară. ca urmare a dispoziţiilor sale. 118 alin. Legea 632/2001. 118 alin. Art. ci elementul constituant al prejudiciului.participaţiune majoritară conf. a) Realizarea elementelor constitutive ale art. Exonerarea de raspundere. de a verifica caracterul defavorabil al acestora vis-a-vis de interesele intreprinderii. g) Lipsa condiţiei culpei. Exonerarea de răspundere este necesară. b) Răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară conf. art. 4. după caz. 118 alin. 118 alin. Raportul de cauzalitate există şi in cazul in care executarea mai multor dispoziţii succesive sau date unor organe diferite sau de o intensitate diferită luate ca un tot unitar au cauzat insolvabilitaea intreprinderii. 3 Cod civil nu prevede expres răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară.

intreprinderea in participaţiune majoritară insăşi nu are dreptul de a cere de la intreprinderea cu participaţiune majoritară acoperirea creanţelor creditorilor săi. 5. impedimente majore in implementarea răspunderii art. Aceştia sint nevoiţi de a acţiona in mod individual intreprinderea cu participaţiune majoritară. 3 Cod civil. Piritului (intreprinderii cu participaţiune majoritară) ii va reveni. după caz. dovada lipsei dispoziţiilor date intreprinderii in posesiune majoritară sau a lipsei raportului de cauzalitate intre influenţa exercitată asupra intreprinderii in participaţiune majoritară şi insolvabilitatea acesteia. Art. confrom căreia dispoziţiile date de o intreprindere cu participaţiune majoritară ar fi cauzale pentru insolvabilitatea intreprinderii in posesiune majoritară. 118 alin. Pentru realizarea scopului art. 3 Cod civil nu prevede răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. Pină la o modificare eventuală a textului de lege insanţa poate. simpla dovadă a existeţei unei participaţiuni majoritare nu este suficientă. De asemenea.corespund exigenţelor obligaţiilor de conducere a unei intreprinderi independente. există situaţii cind o intreprindere care nu deţine participaţiunea majoritară inntr-o altă intreprindere poate. 3 Cod civil. 1 Cod civil. Reclamantul poate face. 5 alin. riscul suportării cheltuielilor de judecată va constitui o barieră majoră in exercitarea acestui drept. 119 alin. aplica art. 118 alin. oricum. 118 alin. in acest caz. 3 Cod civil şi asupra celorlalte cazuri prin intermediul analogiei legii conf. nedispunind adesea nici de experienţa şi nici de accesul deplin la informaţiile legate de afacerile şi de aspectele legate de conducerea societăţii in participaţiune majoritară. exercita o influenţă asupra acesteia ce poate cauza insolvabilitatea intreprinderii. 118 alin. Totuşi. directă sau indirectă. a existenţei unor relaţii interpersonale strinse intre intreprinderi. b) Administrarea integrală de către reclamant a probelor privind existenţa unor dispoziţii din partea intreprinderii cu participaţiune majoritară precum şi dovada raportului de cauzalitate intre dispoziţii şi insolvabilitate vor constitui. 3 in art. c) Sarcina probei in vederea exonerării de răspundere a intreprinderii cu participaţiune majoritară (supra 4) ii revine acesteia in calitate de pitit. 3 şi substituirea condiţiei participaţiunii majoritare cu aceea a raportului de dependenţă. Neindeplinirea acestei condiţii are drept efect lipsa răspunderii. 3 Cod civil. a unor dispoziţii indirecte sau a unor indicii ferme de natură a permite asumarea prezumtiei. 6. in capitalul social al unei intreprinderi sau majoritatea voturilor acesteia. Acesta se poate realiza prin transferarea art. Acest rezultat nu corespunde scopului art. că acestea datorită naturii lor ar fi putut cauza insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. 119 alin. 1 Cod civil sub noţiunea de dependenţă. Aceste cazuri nu vor putea fi subsumate art. intrucit un asemena drept al intreprinderii in participaţiune majoritară nu există. a) Răspunderea subsidiară prevăzută la art. De asemenea. 3 Cod civil nu prevede o prezumţie generală. b) Art. Dreptul de a trage la răspundere intreprinderea cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară cu creanţe nesatisfăcute din masa debitoare. insă. Cod civil este necesar und corectiv legislativ. Asemenea situaţii au fost reglementate de art. 3 Cod civil are ca punct de pornire participaţiunea majoritară. 118 alin. Pentru crearea unui echilibru intre interesele participanţilor considerăm necesară dovada prima facie. Considerăm această situaţie defavorabilă pentru creditori. a) Dovada existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară şi a raportului de cauzalitate intre acestea şi insolvabilitatea interprinderii in participaţiune majoritară revine reclamantului. nici administratorul insolvabilităţii nu poate exercita un asemena drept impotriva intreprinderii dominante. de regulă. dovada existenţei unei sau mai multor dispoziţii directe (supra 2 c) date de către intreprinderea cu participaţiune majoritară. art. 118 alin. Aspecte de lege ferenda. Totuşi. doar creditorii instituionalizaţi sau cei versaţi vor reuşi exercitarea cu . intrucit lipseşte condiţia existenţei unei participaţiuni majoritare. 118 alin. 118 alin. De regulă. 117 urm. Prin urmare. Sarcina probei.

c) Art. este necesară instituirea răspunderii subsidiare solidare a intreprinderilor angajate in deţinerea participaţiunii majoritare (art. raportul de dependenţă este conceput ca şi noţiune centrală a raporturilor de afiliere. V. Exemplu: intreprinderii X şi Y le aparţin cite 40% din participaţiunile intreprinderii Z. 120. dacă existenţa unui raport de dependenţă nu poate fi combătută (infra art. Intreprinderea dependenta si intreprinderea dominanta (1) Intreprindere dependenta este intreprinderea asupra careia o alta intreprindere (intreprinderea dominanta) poate exercita in mod direct sau indirect o influenta dominanta. Art. Raportul de dependenţă reglementat de art.succes a unei asemena acţiuni in răspundere subsidiară. prin interpunerea de alţi titulari. VI). Preliminarii. inclusiv cele in care influenţa dominantă este exercitată sau poate fi exercitată intr-un mod sigur şi decisiv datorită participaţiunii majoritare in capitalul social sau deţinerii majorităţii de voturi. a) Legiuitorul a ales o definiţie extensivă a noţiunii de . art. 119 alin. Legea prevede dependenţa drept un raport de afiliere de sine stătător (art. Legea nu prevede elemente constitutive suplimentare. 119 alin. Art. I. (2) Se prezuma ca o intreprindere in posesiune majoritara este dependenta de intreprinderea cu participatiune majoritara in ea. Obiectul normei. dependenţa constituie fundamentul prezumţiei existenţei unui concern a art. Pe de altă parte. Articolul 119. 9 alin. care stabileşte legătura cu art. 1 Cod civil se deosebeşte de raportule juridice de dependenţă cunoscute pină in prezent de legislaţia in vigoare. 544 Cod civil). Noţiunea este foarte largă (infra II). pe de o parte. Generalităţi 1. garantate din punct de vedere juridic. Raportul de dependenţă reglementat de art. ca de ex. Protecţia maximă a creditorilor intreprinderii Z impun răspunderea subsidiară solidară a intreprinderilor X şi Y. exercitarea drepurilor la regres intre debitorii solidari (X şi Y) conform regulilor generale (art. 3 Cod civil prevede expres doar răspunderea juridică a intreprinderii cu participaţiune majoritară. 1 Cod civil nu deosebeşte intre intensitatea dependenţei („dependenţă simplă” sau „dependenţă calificată”=control). dreptul intreprinderii in participaţiune majoritară ar putea fi exercitat in cazul procesului de insolvabilitate de către administratorul insolvabilităţii. 119 alin. 120 alin. 1 Cod civil reglementează raportul de dependenţă intre două intreprinderi. De aceea. de influenţare a deciziilor unei intreprinderi. indiferent de modul de deţinere a participaţiunii majoritare. Raportul de dependenţă (art. 2. II. 117 lit. 3 Cod civil de a proteja interesele creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. Cod civil). Deosebiri. intreprinderea X va fi intreprindere cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea Z. III. Art. intrucit acestea acţionează in comun la darea de dispoziţii intreprinderii Z care duc la insolvabilitatea acesteia. Intr-un asemenea caz. 2 Cod civil. Aceasta rezultă din scopul art. 8 Legea 1134/1997. Intrucit participaţiunea majoritară poate exista şi indirect. 119 alin. 118 alin. 530 urm. 3 Cod civil. intreprinderii X ii aparţin 100% din acţiunile intreprinderii Y. Răspunderea solidară nu va impiedica. Totodată. Raportul de dependenţa este completat. b). 118 Cod civil. 1 Cod civil cuprinde toate raporturile de depenendenţă. 1) 1. intrucit in toate cazurile existenţei unei posibilităţii influenţei dominante pot apărea riscuri specifice pentru intreprinderea dependentă sau creditorii acesteia. considerăm necesară configurarea răspunderii subsidiare a intreprinderii cu participaţiune majoritară drept răspundere faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. 119 alin. 119 alin. de prezumţia de dependenţă a art. ulterior. 118 alin. cuprinzind toate posibilităţile directe sau indirecte.

Posibilitatea doar accidentală de a exercita o influenţă momentană asupra intreprinderii este insuficientă. Ea incetează odată cu incetarea colaborării titularilor de drepturi. Constant inseamnă posibilitatea exercitării influenţei pentru o anumită perioadă de timp. de desfacere. 119 alin. c) Fără impotanţă este modul in care intreprinderea are direct sau indirect. insa. Dezechilibrul creat in urma unei influenţe asupra intreprinderii are drept efect posibilitatea implementării unor scopuri proprii in detrimentul intreprinderii. Posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă este suficientă. a) Influenţa dominantă.dependenţă in vederea cuprinderii tuturor situaţiilor posibile de influenţare directă sau indirectă a unei intreprinderi. III-VI). 117 urm. ea ingustind in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. asociaţilor minoritari sau a creditorilor intreprinderii. 2. 1 Cod civil. de producţie. Exercitarea efectivă a influenţei dominante asupra unei intreprinderi nu este necesară conform art. . b) Un raport de dependenţă in sensul art. cind colaborarea acestora este constantă pentru o anumită perioadă de timp. In cazul in care posibilitatea exercitării influenţei depinde de colaborarea (benevolă) a altor titulari (de. ex. O intreprindere va fi dependentă chiar şi in cazul in care influenţarea politicii personalului intreprinderii este imposibilă. decit de continuitatea acesteia. să fie constantă şi cuprinzătoare. a) Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie să fie fundamentată juridic de dreptul privind organizarea juridică a intreprinderilor (după caz a dreptului societăţilor comerciale). alţi asociaţi in baza unor convenţii de exercitare a drepturilor la vot intr-un anumit mod) dependenţa există doar atunci. noţiunea largă a dependenţei este menită de a cuprinde şi acele situaţii. 118 alin. Numirea de persoane loiale in organele de conducere a unei intreprinderi permite asumarea eventualităţii unui comportament loial intreprinderii dominante. adică să pătrundă in structura internă a intreprinderii. prin intermediul altor titulari. Posibilitatea exercitării unei influenţe dominante este cuprinzătoare atunci. 1 Cod civil. Impedimentele practice la stabilirea existenţei unei inflenţe dominante in circumstanţe neclare nu pot servi drept cauză pentru restringerea definiţiei de dependenţă. fără condiţia existenţei unui cadru temporal legal prestabilit. 1 Cod civil există atunci. O influenţă este dominantă atunci. Această posibilitate trebuie insă să fie constantă. 119 alin. Din contra. cind prin natura acesteia ea corespunde cel puţin nivelului influenţei rezultind dintr-o participaţiune majoritară in sensul art. inclusiv de control. b) Posibilitatea exercitării. Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie. posibilitatea exercitării fiind suficientă („poate exercita”). de investiţie. 119 alin. 1 Cod civil. Cod civil. Condiţia posibilităţii de impunere a executării de către intreprinderea dependentă a dispoziţiilor rezultind din influenţa dominantă a unei alte intreprinderi nu este necesară. privită din perspectiva unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (supra art. in care o intreprindere recurge la metode sau structuri confuze in vederea exercitării influenţei dominante asupra alteia in scopul eludării dispoziţiilor art. 3. aceasta se află in situaţia in care o altă intreprindere poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă asupra acesteia. dacă o altă intreprindere poate influenţa unul sau mai multe din sferele centrale ale activităţii intreprinderii ca de ex. cind influenţa poate fi exercitată cel puţin asupra politicii personalului intreprinderii. a politicii financiare. 119 alin. Posibilitatea exercitării influenţei dominante. etc. Este vorba mai mult de certitudinea exercitării. Noţiunea influenţei dominante rezultă tacit din scopul art. intrucit prin numirea de persoane loiale in cadrul organelor acesteia se poate asigura o racordare a intreprinderii la interesele intreprinderii dominante. 1 Cod civil de a cuprinde toate influenţele posibile asupra intreprinderii de natură a dezechilibra balanţa intre organele de conducere. Modurile de influenţare. posibilitatea exercitării inlfuenţei dominante. cuprinzătoare şi fundamentată juridic. prevăzută pentru intreprinderile independente. cind. 117.

119 alin. un raport de dependenţă in sensul art. 1 Cod civil un raport de dependenţă poate exista atit prin posibilitatea directă cit şi indirectă de a exercita o inlfuenţă dominantă asupra unei intreprinderi.) acestea oferă (constant) posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. Dependenţa multiplă suprapusă nu se limitează doar la unul sau două segmente. Un asemenea contract. IV) va constitui prin definiţie un concern şi. 2 Cod civil. cind acestea coexistă cu participaţiuni intr-o intreprindere. 1 Cod civil). art. Incorporarea unei intreprinderi (art. III. 119 alin. 118. nu constituie dependenţă in sensul art. poate constitui un indiciu ferm pentru asumarea unui asemenea raport. de livrare sau distribuire. 1 Cod civil. In acest caz nu este necesară dependenţa terţului de intreprindere. care de sine stătătăr nu oferă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. convenţii intre asociaţi. 1171 urm. Infiinţarea unor intreprinderi comune . Cod civil) care pot avea ca efect o dependenţă economică considerabilă faţă de intreprindere nu constituie un raport de dependenţă in sensul art. nici atunci. c) Un contract de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia (art. Cod civil). 1 Cod civil atunci. cind un terţ (intreprindere in sensul art. c) Participaţiunea majoritară (in capitalul social sau a majorităţii drepturilor la vot) atrage implicit prezumţia de dependendenţă art. obligaţia executării dispoziţiilor intreprinderii de către terţ putind avea temei contractual sau legal. In cazul societăţilor pe acţiuni. 119 alin. etc. 120 alin. 2 Cod civil) nu conduc per se şi la existenţa unui raport de dependenţă. 119 alin. 2 Cod civil) alteia presupune existenţa unui raport de dependenţă. pe lingă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante asupra unei intreprinderi. Dependenţa multiplă. dispoziţii speciale ale actelor constitutive ale intreprinderilor. Participaţiunile minoritare (in capitalul social sau a unui număr minoritar de drepturi la vot) vor fi suficiente pentru aplicarea art. infra art. totuşi. 119 alin.. Formele dependenţei 1. deoarece instuţiile exercită drepturile in bază de mandat (oricind revocabil) şi sint supuse indicaţiilor acţionarilor. iar intreprinderea nepoată de intreprinderea fiică. in baza unor contracte de credit. ex.b) Dependenţa de facto faţă de o intreprindere. drepturile exercitate de către instituţiile de credit rezultind din acţiunile deţinute in depot nu constituie influenţă dominantă. Indirect inseamnă că o intreprindere are posibilitatea (supra II 2) exercitării unei influenţe dominante prin interpunerea unei sau mai multor alte intreprinderi sau terţi (supra art. in măsura in care sint intrunite condiţiile existenţei unui raport de dependenţă in fiecare segment conf. Cazul in care terţul nu este dependent de intreprinderea a cărei dispoziţii este obligat să le execute este numită dependenţă multiplă simplă. Intreprinderi comune (joint ventures). Conform Art. 2 Cod civil. 3. in care intreprinderea fiică este dependentă de intreprinderea mamă. VI). acestea putind fi continuate de nenumărate ori. b) Dependenţa multiplă suprapusă există in cazul in care un terţ (intreprindere in sensul art. Contractele de transfer a venitului unei intreprinderi alteia (art. 117 urm. intrucit aceasta nu poate canaliza cu siguranţă intreprinderea in direcţia dorită şi nici nu o poate forţa la adoptarea anumitor decizii concrete. Intreprinderea nepoată va fi dependentă direct de intreprinderea fiică şi indirect de intreprinderea mamă. 120. cind datorită circumstanţelor concrete (prezenţei reduse a asociaţilor in adunările generale.119 alin. 120 alin. 1 Cod civil. de. Acesta este cazul intreprinderilor mamă-fiică-nepoată-etc. este la rindul său dependent de o altă intreprindere. Doar posibilitatea de blocare a deciziilor in organele intreprinderii nu constituie influenţă dominantă. Chiar şi in cazul contractelor just-in-time sau a contractelor de franchising (art. Cod civil) cu posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei intreprinderi este obligat de a exercita această influenţă conform dispoziţiilor unei alte intreprinderi. a) Dependenţa multiplă simplă există atunci. Dependenţa directă şi indirectă. implicit. 119 alin. 2. 1 Cod civil. 120 alin. 117 urm.

119 alin. aceasta va fi intprindere dominantă faţă de intreprinderea comună. a) In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare in capitalul social in sensul art. 1 Cod civil intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada lipsei majorităţii drepturilor la vot in intreprinderea in participaţiune majoritară. Scop. 2 Cod civil prevede prezumţia de dependenţă a unei intreprinderi in posesiune majoritară faţă de intreprinderea cu posesiune majoritară. IV. 119 alin. Sarcina probei privind independenţa intreprinderii (lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante) revine aceluia care o invocă. 1 Cod civil fiind suficientă posibilitatea exercitării influenţei dominante (supra II). pentru aplicarea art. 2 Cod civil instituie o prezumţie de dependenţă relativă. Regulile privnd atribuirea participaţiunilor se aplică in mod corespunzător la calcularea participaţiunii majoritare (supra art. 3. III-V. 2 Cod civil este existenţa unei participaţiuni majoritare in sensul art. contribuind astfel la crearea unui cadru juridic stabil. 119 alin. 118. de regulă. Efectul juridic indirect al prezmţiei dependenţei este prezumpţia existenţei unui concern conf. 120.3:33. VI). VII). a) Art. 120 alin. b) In cazul participaţiunii majoritare prin deţinerea majorităţii voturilor intr-o intreprindere. Intrucit raportul de dependenţă va rezulta. Indispensabil pentru independenţa intreprinderii este un fundament neechivoc. De asemenea. din participaţiunea in capitalul social sau deţinerea de voturi intr-o intreprindere. b) Condiţia aplicării art. 3 Cod Civil (infra art. participaţiunea 50:50 sau 33. Scopul normei este completarea noţiunii raportului de dependenţă. efectle juridice. de ex. datorită prezenţei reduse a asociaţilor in adunarea generală a intreprinderii in participaţiune majoritară. 2. ea putind fi răsturnată prin dovada independenţei intreprinderii in participaţiune majoritară. Răsturnarea prezumţiei de dependenţă. 118 alin. In asemenea cazuri intreprinderile fondatoare vor fi intreprinderi dominante. a) Art. care să garanteze lipsa posibilităţii de exercitare a influenţei dominante.nu fundamentează in mod automat un raport de dependenţă in sensul art. 119 alin. c) Efectul juridic direct al prezumţiei art. dovedind astfel lipsa influenţei dominante. de regulă. dacă intre intreprinderile fondatoare există un cadru contractual bine definit care permite exercitarea comună a influenţei dominante asupra intreprinderii comune. necesară fiind concomintent şi dovada lipsei posibilităţii exercitării de facto a influenţei.3:33. 119 alin. 2) 1. intreprinderea cu participaţiune majoritară. Prezumţia de dependenţă (art. 1 Cod civil (supra art. legiuitorul a reglementat acest caz in mod deosebit. Faptul neexercitării (de facto a) influenţei dominante asupra intreprinderii este irelevant. Probe. Un asemenea raport depinde de imprejurările de fapt concrete şi de raporturile intre intreprinderile fondatoare. b) Prezumţia de dependenţă poate fi răsturnată prin dovada lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante. acesta fiind. simpla dovadă a lipsei majorităţii voturilor nu este suficientă. 118 alin. condiţii. Totuşi. In cazul in care nici una din intreprinderile fondatoare nu poate influenţa intreprinderea comună (de ex. 119 alin. existenţa unui raport de dependenţă depinde de faptul. art. 1 Cod civil.3). simpla promisiune a intreprinderii cu participaţiune majoritară de a nu exercita inflenţa dominantă nu este suficientă pentru dovada independenţei unei intreprinderi. intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face . 118. 119 alin. 2 Cod civil este răsturnarea sarcinii probei. In cazul in care o intreprindere fondatoare poate exercita o inflenţă dominantă asupra intreprinderii comune. VI).

Criteriul pricipal de definire a concernului este reunirea a două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic [supra Art. In special conducerea unică a finanţelor intreprinderilor este suficientă pentru existenţa unui concern. 123 alin. Importanţa reglementării este la momentul actual greu de stabilit. O noţiune stricto sensu a conducerii unice are drept efect conceprea concernului ca o entitate economică. Fiecare este intreprindere a concernului. 120 Cod civil introduce noţiunea de concern. 1 Cod civil (altfel in cazul concernelor orizontale. (3) Se prezuma ca intreprinderea dominanta formeaza cu intreprinderea dependenta un concern. a unor restricţii a drepturilor la vot. Concernul si intreprinderea concernului (1) Daca mai multe intreprinderi. (2) Se considera ca formeaza un concern intreprinderile intre care exista un contract prin care o intreprindere subordoneaza administrarea sa unei alte intreprinderi sau se obliga sa verse intregul venit unei alte intreprinderi ori intreprinderile dintre care una este integrata (incorporata) alteia. etc. In cazul societăţilor de persoane important este.dovada. Obiectul normei. Noţinea de conducere unică. producţia. Considerăm definiţia lato sensu a . 2 Cod civil). 2. a unor contracte speciale de transferare a dreptului la vot unui terţ independent. Pentru curpinderea riscurilor rezultind din raporturile de afiliere este suficient deja existenţa unui raport de dependenţă in sensul art. art. fara ca sa depinda una de alta. ca de ex. Aceasta poate fi privită atit un sens restrins cit şi intrun sens larg. organizarea. desfacerea. VII]. O neexercitare de facto a influenţei dominante nu este suficientă. Articolul 120. sint reunite sub o conducere unica.. nu are posibilitatea exercitării unei influenţei dominante asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. 117. executare. deoarece in prezent nici in Codul civil şi nici in alte acte normative nu există dispoziţii concrete care să folosească concernul drept criteriu de referinţă pentru anumite efecte juridice. Art. indispensabilă fiind imposibilitatea fundamentată juridic de a exercita o influenţă dominantă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. c) In sens larg. a) Condiţia principală a existenţei unui concern o constituie conducerea unică a două sau mai multe intreprinderi. dacă in actul de constituire a societăţii s-a prevăzut un alt mod de conducere a societăţii decit cel prevăzut de lege (art. b) In sens restrins. 2. infra II). dar nu neapărat şi din punct de vedere economic) sub o conducere unică. prin conducere unică a mai multor intreprinderi se intelege conducerea (planificare. prin conducere unică a două sau mai multor intreprinderi se inţelege o conducere (planificare. planificarea. 119 alin. 138 alin. Legea nu defineşte termenul de conducere unică. etc. de asemenea. 1. că datorită dispoziţiilor actelor constitutive ale intreprinderii in participaţiune majoritară. intrucit conducerea unică trebuie să cuprindă coordonarea tuturor (sau majorităţii) domeniilor de activitate a tuturor intreprinderilor concernului. Scopul normei este cuprinderea intreprinderilor reunite sub o conducerea unică intr-un termen unic de concern. Generalităţi 1. I. 123 alin. atunci ele formeaza un concern. contol) cuprinzătoare şi armonizată a tuturor (sau majorităţii) segmentelor organizatorice şi domeniilor de activitate a intreprinderilor antrenate intr-un concern. executare. contol) armonizată a cel puţin unui segment de activitate a intreprinderilor concernului.

adică dacă aceasta se realizează in comun. 1 Cod civil. 120 alin. 2. aceasta putind avea loc atit pe cale contractuală. Considerăm conducerea unică in sens restrins ca fiind necesară şi suficientă. Deosebirea intre acestea constă in existenţa unui raport de dependenţă (in sensul art. Ambele reglementări se vor aplica concomitent. acesta poate fi insă utilizat ca termen generic pentru identificarea mai simplă a elementelor constitutive ale art. etc. f) Existenţa unui conern in sensul art. In cazul primelor. care aparţin unor intreprinderi fiice diferite constituie intre ele intreprinderi ale concernului. 117 urm. Toate intreprinderile reunite (orizontal sau vertical) sub o conducere unică sint intreprinderi ale concernului. Conducerea unică in cazul concernelor de fapt nu are fundament contractual. Noţiunea stricto sensu restringe in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. Art. 3. strănepoată. 2 sau o decizie de incorporare. 1 Cod civil. c) Intreprinderile trebuie reunite in scopul conducerii unice (supra I 2). Fără importanţă este modul de conducere unică a intreprinderilor prevăzut in conctract. 120 Cod civil nu exclude aplicarea normelor privind protecţia concurenţei (de ex. d) Un concern orizontal conf. Astfel. 118 Cod civil. 1 Cod civil presupune existenţa a cel puţin două intreprinderi. 1) 1. de asemenea. Formarea de concerne in sensul art. cind reunirea a două sau mai multe intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică are loc prin incheierea unic contract. Cod civil. Legea nu prevede nici condiţii de formă şi nici privind conţinutul acestuia. fundamenul juridic este un contract menţionat la art. Pentru aplicarea art. Condiţii. 117 urm. ci. 117 urm. Concern orizontal contractual. noţiunea lato sensu a conducerii unice este suficientă pentru cuprinderea şi a intreprinderilor conduse unic intr-un sens restrins. 5. In caz contrar va exista un concern vertical (infra III. II. 4. 119 alin. acesta variind in funcţie de circumstanţele concrete (infra IV). a) Intreprinderile antrenate intr-un concern orizontal trebuie să fie intreprinderi in sensul art. 118 Cod civil nu constituie un fudament juridic pentru legitimarea unor grupuri de intreprinderi de natura a leza libera concurenţă. 120 alin. art. Chiar şi in cazul in care art. Protecţia concurenţei. doar de o singură intreprindere sau prin crearea unor organe speciale in . Formele conernelor. 120 alin. Legea 1103/2000). 3. Termenul de „concern orizontal” nu este prevăzut de lege. şi intreprinderea nepoată. III-VI). IV). strănepoate. precum şi acele intreprinderi nepoate. 1 Cod civil există atunci. 119 alin. Cod civil (supra art. 1 Cod civil) in cazul concernelor verticale. 129 alin.conducerii unice ca fiind cea mai apropiată scopului urmărit de art. 118 Cod civil este supusă in continuare controlului normelor privind protecţia concurenţei. Concernele pot fi impărţite in orizontale şi verticale. ea rezulind insă tacit din esenţa unui grup de intreprinderi. 120 alin. cit şi prin alte intrumente de fapt. Concern orizontal (Art. 1 Cod civil reglementează concernul orizontal. nu numai intreprinderea mamă şi fiică constituie asemenea intreprinderi. 117. Această condiţie nu este prevăzută expres de lege. Aplicarea art. acestea fiind lăsate la latitudinea participanţilor conform principiului libertăţii contractuale. Art. a) Un concern orizontal contractual in sensul art. b) Intreprinderile trebuie reunite sub o conducere unică.. 120 alin. 118 alin. concernele orizontale fiind constituite din intreprinderi independente. Cod civil vor fi interpretate ca fiind concomitent şi un fundament pentru organizarea juridică a activităţii economice a mai multor intreprinderi sub o conducere unică. concernele pot fi impărţite in contractuale şi de fapt. cint intre intreprinderi nu există un raport de dependenţă in sensul art. 1 Cod civil este doar atunci posibil. 120 alin. etc. Intreprindere a concernului. Legea nu prevede modul de reunire sub o conducere unică. Noţiune. 1 Cod civil este condiţia independenţei din punct de vedere juridic a intreprinderilor antrenate este indispensabilă. In funcţie de fundamentul juridic al dreptului de a exercita conducerea unică.

acest scop. 120 alin. b) Un contract prin care se naşte un concern orizontal contractual in sensul art. intrucit prin reunirea sub o conducere comună nu se nasc raporturi de subordonare intre intreprinderi. Un concern vertical presupune. un contract de societate civilă in sensul art. 1 Cod civil trebuie deosebit de contractul de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia in sensul Art. De asemenea. Definiţia concernului vertical rezultă din esenţa art. 120 alin. este lipsa unui raport de dependenţă in sensul art. 2 Cod civil fiind permisă doar restrictiv. deci. 120 alin. interpretarea art. Dovada contrarie nu este admisibilă. In funcţie de fundamentul juridic al raportului de dependenţă pot fi deosebite concerne verticale contractuale şi concerne verticale de fapt. de ex. 2) 1. insă. IV. Concern vertical contractual. sint reunite sub o conducere unică. Art. prin exercitarea unor funcţii de conducere a mai multor intreprinderi de către aceeaşi persoană. existenţa unui raport de dependenţă intre intreprinderile concernului reunite sub o conducere unică. necesară fiind exercitarea unei conduceri unice (supra I. c) La incheierea unui contrat de reunire a mai multor intreprinderi sub o conducere unică se vor respecta dispoziţiile privind protecţia concurenţei (supra I. 2 Cod civil. considerăm de lege ferenda includerea unei asemenea condiţii generale precum şi a unui cvorum . 1 Cod civil). deoarece in acest caz vom fi in prezenţa unui concern contractual vertical (art. Reunirea mai multotr intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică poate avea loc şi fără incheierea unui contract. Necesar este. acesta existind atunci. 2 Cod civil instituie prezumţia absolută a existenţei unui concern in cazul in care intre intreprinderi există un contract de subordonanre a administraţiei unei alteia sau unui contract de transfer a venitului unei intreprinderi precum şi in cazul incorporării unei intreprinderi alteia. după caz. Dispoziţiile legale sint foarte sumare. In măsura in care o asemenea condiţie nu rezultă din dispoziţiile speciale privind formele societăţilor comerciale concrete. 4. 120 alin. Termenul de concern vertical urmează a fi folosit in comentar in scopul simplicării identificării art. Concern vertical (noţiune) Art. Prezumpţia absolută. de regulă. 119 alin. 120 alin. III. 1 Cod civil. Legea nu conţine detalii in privinţa formei sau conţinutului contractelor. Conducerea unică poate fi realizată. Prezumţia este absolută („se consideră”). Art. De asemenea. 2. Modul de reunire sub o conducere unică trebie stabilit in fiecare caz concret. 118 alin. 120 alin. 120 alin. 2 acest raport de dependenţă şi implicit existenţa unui concern vertical este prezumat absolut. in toate cazurile. Considerăm cel puţin forma scrisă necesară. 2 şi 3 Cod civil nu prevăd nici termenul de concernului vertical şi nici o definiţie a acestuia. o concretizare cit mai detaliată. 2 Cod civil). 2 şi 3 Cod civil. incheierea unui contract de administrare fiduciară intre intreprinderi poate da naştere. in care incheierea unui contract duce la naşterea unui concern vertical. a) Legea prevede două cazuri. ca prin incheierea contractului să nu se nască intre intreprinderi sau faţă de un terţ un raport de dependenţă (art. Condiţia esenţială. datorită efectelor juridice a acestora asupra intreprinderilor antrenate intr-un concern. 120 alin. 120 alin. 1339 Cod civil. Natura juridică a unui contract de reunire a intreprinderilor sub o conducere unică va fi. In special in vederea protecţiei intreprinderii dependente autentificarea notarială a contractului şi/sau inregistrarea acestuia in registrul de stat al intreprinderilor oferă protecţie maximă. Simpla coordonare a activităţii intreprinderilor nu este suficientă.. cind două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic) dependente una de alta. 120 alin. 3 Cod conţine o prezumţie relativă a existenţei unui concern vertical. Concern orizontal de fapt. Concern vertical contractual sau prin incorporare (Art. legea nu prevede nici condiţia existenţei unei hotăriri a adunării generale a intreprinderilor contractante. In cazul art. 120 alin. 2). acestea ramin in continuare pe poziţie de egalitate (idependente). 2 Cod civil. 5). unui concern orizontal contractual. Enumerarea cazurilor este exhaustivă. necesitind stringent.

art. V. după care funcţiile organelor sint preluate integral de o altă intreprindere). 3. suficient fiind dreptul intreprinderii supraordonate de a determina unilateral direcţiile prioritare de activitate a intreprinderii subordonate şi posibilitatea impunerii acestora conducerii intreprinderii subordonate. intreprinderile a căror conducere este subordonată alteia vor fi intreprinderile organizate in forma societăţilor comerciale (supra art. conducerii unei alte intreprinderi supraordonate. Cod civil. In general va fi vorba de subordonarea domeniilor de planificare. 118 alin. dacă nu ar fi existat obligaţia de vărsare a venitului altei intreprinderi (un venit pozitiv nu va exista. b) In general prin incorporare se inţelege integrarea din punct de vedere juridic a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere in vederea simplificării unor formalităţi şi . In principiu. indiferent de forma juridică de organizare a acestora (supra 117. Din contra. intrucit aceasta va suporta riscul insolvabilităţii intreprinderii (art. A se vedea comentariile de mai sus (supra 2 a). Un contract de varsare a intregului venit in favoarea unei terţe persoane poate fi acceptat doar cu condiţia răspunderii subsidiare solidare a intreprinderii cocontractante şi a terţului beneficiar conf. 1053 urm. art. Cod civil. prin dispoziţii obligatorii sau prin trimiterea de persoane loiale in organele de conducere a intreprinderii subordonate. ele exercitind in continuare conducerea intreprinderii. evitindu-se astfel tendinţa interpunerii de intreprinderi pentru evitarea aplicării dispoziţilor legale. nu denumirea lor. IV). etc. Contractul trebuie să subordoneze administrarea intreprinderii alteia. Prin urmare. Privite prin prisma scopului dispoziţiilor art. Dispozţiile speciale prevăzute pentru unele societăţi comerciale referitoare la formă sau la condiţia aprobării de către adunarea generală a unor asemenea contracte se vor aplica in mod corespunzător. Cod civil. 43 urm. coordonare. La calificarea unui contract drept contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi sau de vărsare a venitului unei alte intreprinderi este important conţinutul acestora. 117 urm. Prin subordonare organele intreprinderii subordonate rămin acesleaşi. a) Legea nu defineşte termenul de incorporare. Subordonarea inseamnă dreptul intreprinderii supraordonate de a impune o anumită administrare intreprinderii subordonate. Noţiunea de administrare variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii. control. 3 Cod civil analog). In privinţa conţinutului indispensabilă este obligaţia de transfer a intregului venit a intreprinderii. intreprindere cărora li se poate suborodona conducerea unei altor intreprinderi pot fi orice intrprinderi. insă luind in considerare dispoziţiile sau directivele obligaroriii ale intreprinderii supraordonate (a se deosebi de contractul de administrare fiduciară a unei intreprinderi conf. expunerile de mai jos reprezintă doar citeva puncte de reper de lege ferenda pentru o eventuală reglementare sau pentru jurisprudenţă. cind una din intreprinderi se obligă a transfera intregul venit altei intreprinderi. Concern vertical prin incorporare. Prin venit se inţelege venitul anual care ar fi fost indicat in raportul financiar anual (art. 117 urm. 118 alin. VI). fiind necesară o intervenţie legislativă concretă.adecvat (3/4 din numărul de voturi sau capital social) drept indispensabile pentru garantarea drepturilor asociaţilor minoritari şi a creditorilor intreprinderilor contractante. venitul trebuie vărsat intreprinderii cocontractante. Contractul se va incheia de către organele de conducere a intreprinderilor. 117. 3 Cod civil analog pentru insolvabilitatea intreprinderii. MF 147/1997). intrucit prin transferul venitului acesta va fi trecut in partea pasivă a balanţei). Privind părţile contractului a se vedea comentariile asupra contractului de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi (supra b). Legea 426/1995. numirea personalului. Subordonarea administrării unei alte intreprinderi nu implică subordonarea tuturor sferelor de administrare. Acest drept poate fi realizat de ex. b) Contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi alteia se incheie intre două intreprinderi in sensul art. c) Contractul de vărsare a venitului unei intreprinderi alteia există atunci.

c) Incorporarea poate avea loc intre intreprinderi in sensul art. 3 (după caz analog conform art. Răspunderea rezultă din caracterul sinalagmatic a unui contract. este necesară crearea unui mecanism de acordare de garanţii pentru creditorii intreprinderii incorporate. Efectele juridice. 1 Cod civil. In ambele cazuri este necesară prevederea modului de compensare a asociaţilor minoritari. 5 alin. necesar este aplicarea unui cvorum prevăzut pentru modificarea capitalului social al intreprinderii. 4. a) Instituirea unui concern vertical pe cale contractuală sau prin incorporare atrage după sine răspunderea subsidiară a intreprinderii supraordonate conform 118 alin. 118 alin. d) Incorporarea presupune dobindirea tuturor participaţiunilor sau a unei participaţiuni de cel puţin 95% din capitalul social al intreprinderii ce urmează a fi incorporată (detalii vizind societăţile pe acţiuni a se vedea art. Legea 119/1998). art. Deciziile de incorporare trebuie inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor in vederea publicităţii acestora. 3 Cod civil ar porni de la existenţa unui raport de dependenţă şi nu a participaţiunii majoritare (supra art. Prin conern vertical de fapt se inţelege raportul juridic in care una sau mai multe intreprinderi dependente sint reunite sub o conducere unică a intreprinderii dominante. 118 alin. 84 Legea 1134/1997. de asemenea. Intreprinderea in care urmează a fi incorporate o altă intreprindere poate fi orice intreprindere. 118. 3 Cod civil se va aplica direct (supra art. Cod civil (supra art. Legea nu defineşte elementele constitutive a unui asemenea concern. 1 Cod civil). art. aceasta putind fi condusă ca o simplă filială sau sucursală. corespunzindu-i obligaţia de a prelua riscurile juridice şi economice a intreprinderii subordonate (paralelismul competenţei şi a răspunderii). 117 urm. 6). 1 Cod civil atunci. 2 Cod civil intreprinderea supraordonată nu este intreprindere cu participaţiune majoritară in sensul art. Noţiunea acestuia rezultă din art. 118 alin. Noţiune. VII. reglementarea condiţiilor in care asociatul majoritar ar avea dreptul de a „elimina” asociaţii minoritari (squeeze out). In cazul existenţei de asociaţi minoritari legea trebuie să prevadă dreptul de opţiune a acestora de a rămine in continuare in intreprinderea incorporată sau a de a ieşi din aceasta. 120 alin. Prin icorporare puterea de decizie in toate domeniile administrării trece in miinile intreprinderii in care este incorporată intreprinderea. 5 alin. 118 alin. cind la incheierea unui contract meinţionat la art. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare la incheierea unui contract de subordonare a administrării intreprinderii sau a vărsării intregului capital sau in cazul unei hotăriri de incorporare. art. 3 Cod civil analizat cumulativ cu alineatele 1 şi 2 a art. fără ca raportul de dependeţă să existe in baza unui contract sau hotărire de incorporare prevăzute la art. 120 alin. De regulă. intreprinderea incorporată va fi o societate pe acţiuni sau cu răspundere limitată. Art. In acest caz intreprinderea . 118 alin.procese de administrare imanente intreprinderilor independente. 120 alin. Concern vertical de fapt 1. 117. b) Fundamentarea răspunderii intreprinderii supraordonate ar fi mult mai simplă (de lege ferenda). VII). dacă raspunderea prevăzută la art. 3 Cod civil conţine prezumţia unui concern in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi (infra V). 120 Cod civil. 120 alin. 2 Cod civil. Incorporarea necesită o hotărire a adunării genereale a intreprinderii ce urmează a fi incorporată cit şi o hotărire a adunării generale a intreprinderii in care se va incorpora intreprinderea. Intrucit incorporarea va avea drept rezultat răspunderea subsidiară intreprinderii centrale pentru obligaţiile intreprinderii integrate conf. 118. III-VI). dreptului de a conduce intreprinderea. respectiv de a obţine venitul unei alte intreprinderi. 3 Cod civil analog (inra 4). Art. dacă aceştia fac dovada plauzibilă a existeţei unor riscuri rezultind din incorporarea intreprinderii. De asemenea. Posibilă este. In cazurile unui concern vertical intreprinderea subordonată sau incorporată este dependentă de intreprinderea supraordonată. 3 Cod civil se va aplica in mod analog conf. V.

intreprinderi dominante. la art. III). IV). b) Intre intreprinderi trebuie să existe un raport de dependenţă in sensul art. Ultimile sint. Intreprinderile trebuie să fie independente din punct de vedere juridic. Exercitarea conducerii unice depinde de specificul formei de oganizare a intreprinderii. 1 Cod civil şi intreprinderile (dependente ale) concernului in sensul art. 120 alin. 120 alin. exercitarea conducerii transformindu-le in intreprinderi ale concernului. 106 alin. art. 118 alin. Noţiune. Impunerea efectivă a conducerii unice insemnă. 2. 118. 2 Cod civil (supra art. 3 Cod civil. 119. 119 alin. 118. respectiv dependente (fundaţia C va fi considerată drept intreprindere dependentă de intreprinderea A. Simpla posibilitate de a exercita conducerea unică nu este suficientă pentru existenţa unui concern. conduse unic efectiv de către intreprinderea dominantă. de prevederile concrete ale actelor constitutive a acestor societăţi. 1 Cod civil (supra art. prin interpunerea de alţi titulari (intreprinderea A deţine o parte din participaţiuni in intreprinderea B prin intermediul unei fundaţii C. 3. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare raportul de dependenţă se prezumă conf. Art. 1 Cod civil).dominantă va exercitata o conducere unică de facto. obligarea la executarea anumitor dispoziţii a intreprinderii dominante. V). 119. Existenţa unui concern vertical de fapt presupune exercitărea efectvă a conducerii unice a intreprinderilor dependente. 120 alin. 2 Cod civil (prezumţie absolută). VII). şi. Condiţii. datorită libertăţii mai largi de dispoziţie a asociaţilor. Conducerea unică nu este limitată la un singur segment (intreprinderea mamă-fiică). 2 Cod civil (supra art. avind ca fondator unic intreprinderea A). 117. A se vedea in acest sens supra III. Posibilitatea impunerii une conduceri unice societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor de persoane depinde de dispoziţile legale speciale şi. VI. Intreprindere dominantă poate fi orice intreprindere (supra art. 117. 3 Cod civil. 3) 1. Prezumţia existenţei unui concern vertical de fapt (Art. intreprindere dominantă faţă de intreprinderea B) (supra art. 3 se va aplica analog (art. 117. după caz. 119 alin. agenţiile. 117. prin urmare. intreprinderile vor fi doar dependente in sensul art. 1 Cod civil. 120 alin. pe lingă raportul de dependenţă. după caz. 3 Cod civil prevede prezumţia existenţei unui concern intre . In cazul realizării condiţiilor art. In cazul in care raportul de dependenţă nu se datorează participaţiunii majoritare. in cazul neexercitării efective a conducerii unice. Exercitarea reală a conducereii unice reprezintă criteriul de diferenţiere intre intreprinderile dependente in sensul art. chiar şi in prezenţa posibilităţii exercitării acesteia. a) Un concern vertical de fapt poate lua naşte doar intre intreprinderi in sensul art. IV). 118 alin. 117 urm. sucursalele. Raportul de dependenţă nu trebuie să rezulte dintr-un contract de subordonare a administraţiei intreprinderii alteia. VII 6. VII). 2. 3 Cod civil (infra V). art. art. Intreprindere dependentă va fi orice intreprindere organizată in forma unei societăţi comerciale prev. III. In cazul societăţii pe acţiuni dependente impunerea conducerii unice presupune respectarea tuturor rigurozitaţilor şi formalităţilor impuse de Legea 1134/1997 şi de statutul societăţii. (supra art. 5 alin. de vărsare a intregului venit altei intreprinderi sau dintr-o hotărire de incorporare. 4 şi art. VI). V. II. Efectele juridice. d) Conducerea unică a intreprinderilor dependente trebuie exercitată in mod efectiv. aceasta putind cuprinde concomitent mai multe segmente (intreprinderile mamă-fiică-nepoată-etc. Pentru noţiunea de conducere unică a se vedea supra I. 120 alin. in aceste cazuri existind un concern vertical in sensul art.). e) Concernul vertical de fapt este prezumat in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi conf. 119 alin. Cod civil. 119 alin. etc. excluse fiind filialele. c) Intreprinderile dependente trebuie reunite sub o conducere unică. aceşti titulari se vor considera. In măsura in care raportul de dependenţă există indirect. intreprinderea dominantă va fi ţinută de a răspunde subsidiar pentru obligaţiile interprinderilor dependente ale concernului (supra art.

Societatea in nume colectiv Articolul 121. 1 Cod civil. Consideraţii introductive. 2.C. 120 alin. 119 alin. Prezumţia existenţei unui conern este ultimul segment din lanţul reglementărilor legale a raporturilor de afiliere: o intreprindere in participaţiune majoritară (art. prin normele legale in prezent in vigoare.”. (2) Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. de asemenea. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor. . b) Dovada concretă necesară răsturnării prezumţiei conernului depinde de noţiunea largă sau restrinsă a conducerii unice a concernului (supra I. (3) Denumirea societăţii in nume colectiv trebuie să includă sintagma in limba de stat “societate in nume colectiv” sau abrevierea “S. insă. 2 Cod civil .datand din indepărtata antichitate . Proba contrarie. 120 alin. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor. 3 Cod civil ca atare. 1) se prezumă (art. 1. In cazul in care intreprinderea dovedeşte inexistenţa unui raport de dependenţă lipseşte prezumţia art. 120 alin. necesare fiind dovezi substanţiale de natură a răsturna neechivoc prezumţia legală a concernului. Dispoziţii generale cu privire la societatea in nume colectiv (1) Societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. 3). Scopul prezumţiei concernului este răsturnarea sarcinii probei. § 2. Lipsa exercitării conducerii unice nu implică. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi in nume colectiv. 3 Cod civil prin dovada lipsei unuia din elementele constitutive ale concernului vertical de fapt (supra IV). pe de o parte. in conformitate cu actul de constituire. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia. Dovada prima facie nu este suficentă. 118 alin. Societatea in nume colectiv este considerată drept cea mai veche dintre societăţile comerciale reglementate de dreptul comercial contemporan.„se consideră”).intreprinderea dominantă şi intreprinderea dependentă. dovada contrarie fiind posibilă. 119 alin. deoarece in funcţie de noţiunea acesteia va trebui dovedit un volum diferit de fapte. 119 alin. consacrată. dovada contrariului (lipsei concernului) revenindu-i intreprinderii pirite. această simplitate explică. iar altele se aseamănă cu societatea in comandită simplă. Dovada neexercitării conducerii unice are ca efect răsturnarea prezumţiei concernului. 120 alin. 1) de intreprinderea cu participaţiune majoritară. reglementată de dreptul actual. şi lipsa automată a unui raport de dependenţă in sensul art. şi faptul că multă vreme această formă juridică societară a fost considerată de doctrină ca fiind arhetipul societăţii comerciale. Legea instituie o prezumpţie relativă („se prezumă”. intrucit va lipsi un element constitutiv al prezumţiei inseşi. In doctrină se afirmă că primele societăţi comerciale . a) Intreprinderea concernului poate răsturna prezumţia art. numele sau denumirea asociaţilor. formind impreună cu aceasta un concern (art. 2). in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. cu societatea in nume colectiv. De altfel. cel puţin unele dintre ele. altfel art. Apreciabila vechime a societăţii in nume colectiv este legată de simplitatea funcţionării acestei societăţi.se inrudesc.N. 2) a fi dependentă (art.

societatea in nume colectiv continuă să rămană preferată ca formă juridică pentru organizarea de mici intreprinderi la care participă un număr restrans de asociaţi. Societatea in nume colectiv este reglementată. Trebuie menţionat că. societatea in nume colectiv suportă concurenţa societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. Acest gen de responsabilitate creează in persoana asociaţilor un puternic sentiment de insecuritate referitor la patrimoniul lor. de cele mai multe ori. iar alteori ea este uzuală in cadrul unei anumite profesiuni (caz in care se constituie cu participarea unor membri ai aceluiaşi corp profesional). iar in caz de retragere răspunderea acestuia pentru obligaţiile sociale născute anterior respectivului moment subzistă pe o perioadă destul de lungă. in toate statele europene ponderea societăţilor in nume colectiv in ansamblul societăţilor comerciale a scăzut simţitor. “полноe товариществo” (Federaţia Rusă). elementul intuitu personae şi importanţa lui pentru constituirea şi funcţionarea societăţii este ridicat la paroxism. cu toate că numărul societăţilor in nume colectiv este intr-o continuă descreştere. ceea ce demonstrează relativ slaba atractivitate pe care acestea o prezintă acum pentru cei interesaţi să constituie o societate comercială. fiecare participant are sentimentul deplinei securităţi a propriului său patrimoniu. Intr-adevăr. aceasta fiind in acelaşi timp nelimitată şi solidară. in majoritatea statelor lumii: “societe en nom collectif” (Belgia. in ultimele decenii. Austria). “sociedade em nome colectivo” (Portugalia). Ori. sub diferite denumiri. “Sociedad Colectiva” (Spania). nimic nu se opune ca o societate in nume colectiv să fie infiinţată de persoane fizice intre care nu există nici legături de rudenie şi nici activităţi profesionale. “Kollectivgesellschaft” sau “societe en nom . fie o societate pe acţiuni. “offene handelsgesellschaft” (Germania. Franţa. constituită intre membrii aceleiaşi familii (părinţi şi copii. ceea ce ii conferă şi curajul necesar pentru asumarea riscurilor pe care le implică afacerile comerciale. Totuşi. In prezent. “societa in nome collettivo” (Italia). in cazul ei. societatea in nume colectiv se infăţişează ca fiind cea mai personală. dintre toate societăţile comerciale reglementate de legislaţia in vigoare. se observă o folosire din ce in ce mai frecventă a acestui tip de societate ca tehnică de organizare a unor filiale comune in cadrul unor grupuri de societăţi. ci există doar relaţii de prietenie ori de consideraţie reciprocă. avantajele oferite de societatea in nume colectiv decurgand din simplitatea formalităţilor de constituire şi a mecanismului de funcţionare sunt in mare măsură umbrite de responsabilitatea nelimitată a asociaţilor pentru datoriile sociale. retragerea asociatului din societatea in nume colectiv este grevată de indeplinirea anumitor condiţii. şi totodată o remarcabilă reţinere de a-şi asuma riscurile inevitabile pe care le implică orice afacere comercială. Există o explicabilă predilecţie a marii majorităţi a celor care doresc să creeze o societate comercială să-şi valideze această dorinţă constituind fie o societate cu răspundere limitată (şi mai ales o astfel de societate). societatea in nume colectiv se infăţişează ca o societate familială. Datorită acestor elemente.Societatea in nume colectiv se caracterizează prin intrunirea a două elemente: (a) asociaţii işi exercită activitatea de intreprinzător sub o firmă (denumire) colectivă şi in numele societăţii şi (b) răspund in mod solidar şi nemărginit pentru obligaţiile sociale. Desigur. deoarece aceste forme juridice societare le conferă mai multă certitudine şi mai multă securitate juridică cel puţin in ceea ce priveşte patrimoniul lor. Din acest motiv. Astfel. in statele Europei occidentale. De asemenea. Astfel. In aceste condiţii. societatea in nume colectiv tinde să devină dintr-o societatea de persoane fizice o societate de societăţi. in cazul societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. ambele constituite pe ideea responsabilităţii limitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. sau fraţi şi surori ori rude de grad mai indepărtat). care din raţiuni practice sunt preferate de participanţii la activitatea de antreprenoriat. pe care ii uneşte deplina incredere reciprocă şi care nu au veleităţi de a realiza venituri apreciabile. Luxemburg). in ultimii 50 de ani. in societatea in nume colectiv responsabilitatea asociaţilor este cea mai gravă din cate se pot imagina.

E.500/1991. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia”. societatea in nume colectiv. potrivit cărora societăţile in nume colectiv şi in comandită nu au personalitate juridică. vom aborda doar unele aspecte specifice constituirii societăţii in nume colectiv. Din definiţia legală a societăţii in nume colectiv rezultă următoarele caractere ale acesteia: (a) societatea este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor.121 din cod.collectif ” (Elveţia). pot avea calitatea de asociaţi ai societăţii in nume colectiv. nr. a două sau mai multor persoane. conform căreia fondatorii (membrii) persoanei juridice nu răspund pentru obligaţiile persoanei juridice. in cadrul societăţii in nume colectiv manifestandu-se cel mai pregnant caracterul contractual al societăţii comerciale. care pun in comun anumite bunuri. Această concluzie poate fi trasă atat din faptul că dispoziţiile care reglementează societatea in nume colectiv au fost plasate in capitolul II din cod – “Persoana juridică”. 3.G.).2 din Codul civil. “Avoin yhtio” (Finlanda). Liechtenstein. aprobat prin H.121 alin.S. pentru a desfăşura o activitate comercială. dispoziţii care se completează cu normele speciale cuprinse in art. Participarea persoanelor juridice la o societate in nume colectiv poate ridica o serie de probleme determinate atat de răspunderea nelimitată a asociaţilor pentru obligaţiile sociale cat şi de gradul de implicare in activitatea unei asemenea societăţi. inscrisă in art. O definiţiei apropiată este dată şi de Codul civil in art. Pot fi asociaţi intr-o societate in nume colectiv atat persoane fizice. cea mai simplă formă de societate comercială. Intrucat legea nu distinge. Cea mai veche şi. in conformitate cu actul de constituire.845-XII/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi a pct. este definită in doctrină ca “societatea constituită prin asocierea. cat şi persoane juridice. in principal. Suedia. Astfel. iar patrimoniul lor este inseparabil de cel al asociaţilor. Norvegia. (b) la baza asocierii şi funcţionării societăţii in nume colectiv stă actul constitutiv (contractul de societate). pe baza deplinei increderi. (d) toţi asociaţii societăţii răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile contractate de aceasta. societatea in nume colectiv reprezintă pentru creditorii sociali cea mai avantajoasă formă de societatea comercială. Menţionăm şi faptul că există state care nu reglementează un asemenea tip de societate. şi anume. In acest context. de dispoziţiile art. Constituirea societăţii in nume colectiv este reglementată. este firesc ca aceştia să coopereze şi să se controleze reciproc. indiferent de forma lor.1. Aceasta reprezintă o derogare de la regula generală. Definiţia societăţii in nume colectiv. Grecia.6 din Regulamentul societăţilor economice (R. este important de remarcat că in cuprinsul Codului civil nu au fost reluate dispoziţiile art. in acelaşi timp. ce constituie dreptul comun in materia constituirii societăţilor comerciale.15 şi 16 din Legea nr. cat şi din faptul că asociaţii societăţii in nume colectiv exercită activitatea de antreprenoriat in numele societăţii persoană juridică. “interessentskaber” (Danemarca). Constituirea societăţii in nume colectiv.106-115 din Codul civil. cat şi din bunurile personale ale asociaţilor.68 alin. Intrucat regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost examinate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. inseamnă că şi societăţile comerciale. iar nu in nume propriu. deoarece in caz de neexecutare a obligaţiilor societăţii ei pot fi despăgubiţi atat din bunurile societăţii. in doctrină s-au purtat discuţii in legătură cu posibilitatea dobandirii calităţii de asociat la o societatea in nume colectiv a societăţilor cu răspundere . Astfel. in scopul impărţirii beneficiilor rezultate şi in care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii”. Deoarece in societatea in nume colectiv toţi asociaţii işi riscă intreaga avere. orice clauză care ar inlătura sau limita această răspundere este nulă. şi anume: Olanda. (c) toţi asociaţii societăţii participă nemijlocit la activitatea acesteia. “societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. 2.

2 fraza a II-a din cod). preluate majoritatea dispoziţiilor referitoare la societatea in nume colectiv. intinderea celei dintai responsabilităţi este concordantă cu forma juridică a societăţii infiinţate. iar responsabilitatea pe care şi-o asumă in această calitate este propria sa responsabilitate şi nu a asociaţilor.4 din R. Precizăm.121 alin. două elemente de identificare. că in dezvoltarea acestei interdicţii. Vom fi astfel in prezenţa a două responsabilităţi diferite ce se situează şi se analizează in două planuri diferite. In primul . din păcate in forma finală a codului. şi. după epuizarea subscripţiei sale de capital cu intregul său patrimoniu la acoperirea datoriilor sociale faţă de creditorii ultimei societăţi (adică a societăţii in nume colectiv). aceasta (adică societatea participantă) va trebui să contribuie. potrivit art. criticabile. ambele constand din cuvinte scrise. totuşi. ele sunt. numărul asociaţilor intr-o astfel de societatea nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice.121 alin. avand in vedere gradul de implicare a asociaţilor unei societăţi in nume colectiv in activitatea acesteia.2 din cod stipulează că asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv. Limitarea numărului de asociaţi este dispusă de legiuitor tocmai pentru a asigura caracterul intuitu personae a societăţii in nume colectiv. totuşi. insă această dispoziţie a proiectului nu se mai regăseşte. respectiv. iar societatea participantă este o societate cu răspundere limitată sau o societate pe acţiuni. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea in nume colectiv. de asemenea. In acest context s-a arătat că participarea unei societăţi cu răspundere limitată sau pe acţiuni la infiinţarea unei societăţi in nume colectiv nu are nici o legătură cu extinderea răspunderii propriilor asociaţi pentru datoriile sale.S. prin evitarea unor situaţii in care prin participarea unei persoane la mai multe societăţi in nume colectiv (sau societăţi in comandită) s-ar diminua intinderea răspunderii acesteia pentru datoriile sociale. determinarea cărora se realizează prin actul constitutiv. intrucat nu vor reuşi să asigure o protecţie eficace a drepturilor de creanţă a creditorilor sociali. Trebuie. Astfel. Legea limitează numărul asociaţilor dintr-o societatea in nume colectiv la 20 de persoane. 4.E. art. de altfel. Firma societăţii in nume colectiv. In cazul in care societatea infiinţată este o societate in nume colectiv. Menţionăm că in proiectul Codului civil se prevedea o asemenea interdicţie doar pentru stat şi unităţile administrativ-teritoriale. de precizat că o asemenea limitare nu este cunoscută şi de alte legislaţii continentale. aidoma oricărui alt asociat al unei societăţi in nume colectiv. şi nici chiar de legislaţia Federaţiei Ruse din al cărui Cod civil au fost. potrivit art. Oricare dintre societăţile menţionate este subiect de drept distinct de societatea la care dobandeşte calitatea de asociat. circumstanţe pe care legea nu le poate prevede.2 fraza I din cod.121 alin. nici asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat intr-o societate in comandită. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct.). iar intinderea celei de-a doua responsabilităţi corespunde formei juridice a societăţii participante. ca orice persoana juridică.3 din cod. precum şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor.limitată şi pe acţiuni. fiind uşor de imaginat o mulţime de alte circumstanţe care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată. avandu-se in vedere aparenta incompatibilitate intre răspunderea limitată pentru obligaţiile sociale a acestor societăţi şi a asociaţilor lor şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor societăţii in nume colectiv. Deşi prin aceste interdicţii legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor sociali. şi anume: responsabilitatea societăţii asociat faţă de creditorii societăţii la care participă şi responsabilitatea propriilor săi asociaţi faţă de propriii creditori sociali.136 alin. trebuie să aibă o firmă şi un sediu. Pe de altă parte. O altă limitare instituită de lege se referă la posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa doar la o singură societate in nume colectiv (art. Firma folosită de societatea in nume colectiv trebuie să cuprindă. legiuitorul a inţeles să interzică participarea la o asemenea societate atat a autorităţilor administraţiei publice.

in mod obligatoriu. sub anumite aspecte. Actul de constituire al societăţii in nume colectiv (1) In afară de cele menţionate la art. Actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. un act juridic.N. (2) Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor. Aşadar. Ori.”. Astfel că. Ne referim aici la intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii . consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. fie in sensul că il explicitează. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită. Deşi legea nu cere fondatorilor şi redactarea unui statut (ca.4 din Codul civil şi pct. de exemplu. statutul unei societăţi comerciale este şi el. nimic nu-i impiedică pe aceştia să redacteze şi un asemenea act. Dacă firma societăţii in nume colectiv nu poate include numele sau denumirea tuturor asociaţilor.rand. aceasta va cuprinde. Articolul 122. semnat de toţi asociaţii (membrii) societăţii (art. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”.C.1 şi 108 alin. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social. firma acesteia va fi modificată in mod corespunzător. şi in această situaţie statutul societăţii rămane in esenţa lui o convenţie conexă contractului de constituire. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in nume colectiv”. lato sensu. acesta va trebui să prezinte şi anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor. dacă aceştia doresc. pe care il intregeşte. Orice neconcordanţă dintre stipulaţiile contractuale şi prevederile statutare nu poate legitima concluzia că acestea din urmă le-ar modifica pe cele dintai. dar nici nu interzice asociaţilor ca.62 alin. in cazul societăţilor pe acţiuni). c) răspunderea membrilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor. in situaţia in care prevederile statutului vor fi. f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.(1). In cazul in care un asociat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. deoarece legea cere pentru infiinţarea unei societăţi in nume colectiv numai contractul de constituire nu şi statutul. să-l intocmească. fie in sensul ca il completează. legea nu cere in mod obligatoriu statutul pentru valabilitatea constituirii societăţii in nume colectiv. Intr-o asemenea ipoteză s-ar putea pune problema forţei juridice a unui asemenea statut. In plus.E.108 alin. un produs al voinţei asociaţilor prin care aceştia statornicesc reguli privind funcţionarea societăţii. d) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. Considerăm că. căci statutul nu poate fi privit in nici un caz ca act juridic de modificare a contractului de constituire. Ca orice act juridic. la baza constituirii societăţii in nume colectiv se află contractul de constituire (de societate).8 din R. e) procedura de admitere a noilor asociaţi.S. Această concluzie se impune avand in vedere principiul libertăţii convenţiilor in conformitate cu care părţile contractante sunt libere să incheie orice act juridic cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere dispoziţiilor imperative ale legii. in actul de constituire al societăţii in nume colectiv trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. scrisă in intregime sau cu abrevierea “S. 1. şi contractul de constituire trebuie să indeplinească condiţiile generale de validitate: capacitatea de a contracta. Potrivit legii.). contradictorii cu cele ale contractului de constituire vor avea prioritate intotdeauna stipulaţiile contractului.

pe langă menţiunile obligatorii prevăzute la art. implicit al finalităţii societăţii avută in vedere de asociaţi la infiinţarea acesteia. Sintagma capital rezonabil urmand a desemna o valoare minimă a capitalului social care. Din aceste considerente. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. raportat la finalitatea societăţii comerciale avută in vedere. deci. Avem in vedere clauzele privind obiectul şi capitalul social prezumat al societăţii.1 lit. va trebui să indice atat cuantumul cat şi structura şi modalitatea de constituire a capitalului social al societăţii. in numerar sau in alte bunuri. Intrucat clauzele generale au mai fost analizate vom examina in continuare numai aspectele specifice societăţii in nume colectiv. Acest lucru este greu de presupus tocmai datorită faptului că. De aceea. Mai exact.3 din cod. potrivit art.108 alin.comerciale (affectio societatis). Ca regulă . şi in natură. Toate clauzele unui contract de societate. După cum s-a mai arătat aporturile la capitalului social al unei societăţi comerciale pot fi in numerar. cerinţa legală despre care este vorba poate fi considerată indeplinită doar atunci cand asociaţii societăţii in nume colectiv stabilesc in actul constitutiv al respectivei societăţi un capital rezonabil. Asociaţii dintr-o asemenea societate participand “de regulă” direct şi nemijlocit la activitatea societăţii. ar putea fi apreciat ca indestulător pentru realizarea obiectului de activitate şi. ei putandu-se indrepta impotriva oricărui asociat care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. obligatorii potrivit legii. in societatea in nume colectiv elementul affectio societatis este mai pregnant decat in cadrul altor societăţi. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. ce au ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societăţii. capitalul social reprezintă principalul instrument economic pentru realizarea scopului in vederea căruia societatea a fost constituită. acestea fiind obligatorii indiferent de forma societăţii. Menţionăm că. Precizăm că denumirea (firma) societăţii in nume colectiv trebuie să respecte cerinţele prevăzute de art. Includem aici clauzele referitoare la identificarea fondatorilor societăţii in nume colectiv şi clauzele referitoare la individualizarea viitoarei societăţi.a)-b) din Codul civil. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. forma juridică şi sediul societăţii. O altă precizare importantă se impune cu privire la tipurile de aport permise la constituirea societăţii in nume colectiv. in opinia noastră.1 lit.121 alin.122 alin. aceasta nu inseamnă că o astfel de societate s-ar putea constitui şi funcţiona fără capital social. impropriu ca valoare economică de a asigura indeplinirea scopului societăţii.a) din cod. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. In ceea ce priveşte conţinutul contractului de constituire a societăţii in nume colectiv. Precizăm doar că. prin care se stabilesc denumirea (firma).1 din Codul civil. inclusiv prin precizarea aporturilor fiecărui asociat. considerăm că această atitudine a legiuitorului nu trebuie interpretată in sensul că se lasă o libertate deplină asociaţilor de a fixa cuantumul capitalului social. Este adevărat că importanţa capitalului social in cazul societăţii in nume colectiv este intrucatva diminuată datorită faptului că acesta nu mai constituie singura garanţie a creditorilor sociali pentru datoriile societăţii. acesta. Un asemenea capital ar fi de natură să indeplinească numai formal cerinţa instituită de art. legiuitorul. deşi prevede obligativitatea menţionării capitalul social in actul constitutiv. deşi in cazul societăţii in nume colectiv legea nu cere un minim de capital pentru infiinţarea societăţii. Intrucat toate aceste condiţii au mai fost analizate nu vom mai reveni asupra lor.122 alin. relativă la necesitatea precizării in cuprinsul actului constitutiv a mărimii capitalului social. ceea ce ar contraveni finalităţii urmărite de legiuitor.122 alin. In ceea ce ne priveşte. nu stabileşte şi un minimum de capital necesar constituirii societăţii. Asociaţii dintr-o societate in nume colectiv nu vor putea indica un capital simbolic.1 din Codul civil va trebui să cuprindă şi o serie de dispoziţii. precum şi răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a acestora. pot fi grupate după cum urmează: a) Clauze de identificare. care sunt prevăzute de art.

avand in vedere că asociaţii răspund cu intregul lor patrimoniu pentru datoriile sociale. serviciile şi munca sa. in cazul societăţilor in nume colectiv (dar şi in comandită) legea permite asociaţilor să efectueze astfel de aporturi. dar asociaţii vor avea dreptul in schimbul acestora să participe.4 din Codul civil). Legea cere ca in actul constitutiv al societăţii să se precizeze structura. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. cu condiţia ca prin asemenea clauze să nu se aducă atingere dispoziţiilor imperative ale Codului civil. O asemenea interdicţie este motivată de faptul că aporturile in muncă şi servicii nu pot servi drept garanţie pentru creditorii sociali. din analiza coroborată a textele legale in materia societăţii in nume colectiv. In plus. prestaţiile in muncă şi servicii ale asociaţilor nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social (art. procedura de admitere a noilor membri. Precizăm. Asociaţii vor preciza in actul constitutiv al societăţii in nume colectiv modul şi proporţia de participare a fiecăruia la caştigurile şi pierderile societăţii. conchidem că asociaţii vor putea prevedea. persoanele care vor reprezenta societatea in nume colectiv (art. Contractul de constituire se va incheia in mod obligatoriu in limba de stat şi se va semna de toţi asociaţii fondatori (art.d)-e) din cod. modul in care se va face imputarea pierderilor. prin derogare de la regula “un asociat – un vot” (art.114 alin. Tot leonină este considerată in literatura de specialitate şi clauza prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase. că actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie incheiat in formă . prin derogare de la regula conform căreia conducerea societăţii se exercită prin acordul tuturor membrilor (art.2 din Codul civil). modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii. atribuţiile.108 alin.generală. precum clauza prin care totalitatea beneficiilor se atribuie unuia dintre asociaţi sau clauza conform căreia unul dintre asociaţi să fie dispensat de obligaţia de a participa la pierderi. fiind totodată. Contractul de constituire a societăţii in nume colectiv va putea cuprinde orice alte clauze pe care asociaţii le consideră necesare.1 lit.2 din cod).123 alin. c) Clauze privind funcţionarea societăţii. de asemenea. atribuirea unui număr de voturi proporţional cotei de participare a asociaţilor.125 din cod). Deşi formularea acestui text de lege sugerează obligativitatea includerii unor asemenea clauze in actul constitutiv.113 alin. de exemplu: situaţiile cand o hotărare se va putea adopta cu majoritatea voturilor membrilor. Cu alte cuvinte. ori anume aceasta este funcţia de bază a capitalului social. obligaţi să participe şi la pierderi (art.1 din cod). Aporturile constand in prestaţii in muncă şi servicii nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii.4 din Codul civil). precum şi modul de reprezentarea a acesteia (art. asociaţii vor putea stabili modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi.g)-h) din Codul civil). un aport in muncă şi servicii constă in obligaţia pe care şi-o asumă asociatul de a pune la dispoziţia societăţii cunoştinţele sale tehnice. Astfel. Totuşi. in limitele stabilite de actul constitutiv.1 din Codul civil conform căreia repartizarea veniturilor şi imputarea pierderilor se face intre asociaţi proporţional participaţiunilor fiecăruia la capitalul social. precum şi temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. in mod corelativ. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii.122 alin. nu va fi posibilă inserarea unor clauze numite in doctrină leonine. inclusiv periodicitatea şi termenele in care se va efectua această operaţiune.1 lit. Asociaţii vor stipula in contractul de constituire clauze cu privire la reprezentarea societăţii. iar drepturile creditorilor sociali nu sunt afectate in nici un fel.108 alin. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie să prevadă: procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. d) Clauze privind modalitatea de participare la beneficii şi pierderi. considerăm că din economia articolelor următoare reiese in mod clar că asemenea precizări nu sunt obligatorii. Precizăm doar că. şi.127 alin. derogand de la regula instituită de art. in accepţiunea legii. Menţionăm totodată că.123 alin. procedura de adoptare a hotărarilor sau de retragere ori excludere din societate. potrivit art. numai in măsura in care inţeleg să deroge de la unele norme dispozitive ale codului.

intrucat art. menţionăm că actului constitutiv incheiat de către asociaţii fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi.1 din cod).18 din Legea nr. atunci cand se vorbeşte despre modificarea actului constitutiv al societăţii menţionate este vizat insuşi contractul de constituire prin care se infiinţează o astfel de societate. .110 alin. avand in vedere faptul că contractul de constituire a societăţii in nume colectiv reprezintă cea mai importantă sursă de informare pentru terţele persoane care intră in contact cu societatea. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv este dominată de principiul simetriei actelor juridice care presupune ca actul juridic modificator să indeplinească aceleaşi condiţii de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite de actul juridic modificat la momentul perfectării. Aşadar.10. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite.122 alin. notarii vor verifica printre altele dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. deci inclusiv al societăţii in nume colectiv. contractul de constituirea a societăţii in nume colectiv poate fi modificat din punct de vedere juridic prin voinţa comună a tuturor asociaţilor cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite la perfectarea lui. După cum am menţionat actul constitutiv al societăţii in nume colectiv este contractul de constituire (de societate).11.2002 cu privire la notariat. fie prin rezilierea lui de către asociaţi. legiuitorul a instituit obligativitatea inregistrării modificărilor contractului la Camera Inregistrării de Sat in termen de maxim 7 zile de la data efectuării lor. actul constitutiv al oricărei societăţi comerciale.2 lit. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv.autentică (art. In sfarşit.1265-XIV/05. fie prin declararea judecătorească a nulităţii lui.41 alin. Conducerea societăţii in nume colectiv (1) Conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori.a) din cod sancţionează cu nulitatea lipsa acesteia. In actul de constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile in care hotărarea se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor. Această regulă este consacrată expres şi de dispoziţiile Codului civil in materia societăţilor in nume colectiv. de principiu poate fi modificat incepand cu momentul imediat următor celui al perfectării lui.1 din Legea cu privire la notariat). a cărui problematică juridică a fost analizată mai sus.1453-XV/8. Articolul 123. el va putea fi modificat tot prin voinţa comună a asociaţilor căci ceea ce s-a făcut mutuum consensus poate fi desfăcut mutuum disensus. menţionăm că.2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). La efectuarea actelor notariale.2 din cod). fie ca urmare a intervenţiei unei cauze generale sau speciale de dizolvare a societăţii. acestea dobandind eficienţă juridică numai de la data inregistrării (art. Asociaţii păstrează nealterată facultatea de a modifica actul constitutiv pană la momentul desfiinţării acestuia. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze vor refuza autentificarea lui (art.107 alin. In sfarşit. Deoarece contractul de constituire a societăţii in nume colectiv este opera voinţei comune a asociaţilor exprimată in armonie cu principiul libertăţii convenţiilor. Dar care este momentul de cand pot fi aduse modificări contractului de constituire şi momentul pană la care pot fi aduse asemenea modificări? După cum s-a arătat şi in doctrină. 2. care este cerută ad validitatem. Contractul de constituire va fi supus autentificării notariale in modul stabilit de Legea nr. Aşadar. potrivit cărora “actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor” (art.

Astfel. Totuşi. Instituirea acestei reguli este determinată de necesitatea ca fiecare dintre asociaţi să aibă un cuvant de spus in funcţionarea societăţii. Legea conferă asociaţilor o libertate mai accentuată in ceea ce priveşte modul de organizare a activităţii unei asemenea societăţi spre deosebire de societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. excepţie făcand hotărarile de modificarea a actului constitutiv. considerăm că dacă majoritatea asociaţilor va adopta o hotărare prin care se contravine actului constitutiv sau unei dispoziţii legale imperative. minoritatea de asociaţi care a votat impotrivă va putea ataca respectiva hotărare in justiţie solicitand anularea ei. şi felul majorităţii necesare adoptării unor asemenea hotărari . aprobarea dării de seama anuale şi a bilanţului anual. (3) In cazul administrării in comun.123 alin.123 din cod nu instituţionalizează o adunare generală a asociaţilor ca organ suprem de conducere a societăţii in nume colectiv. fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat. alte chestiuni pentru a căror soluţionare legea nu cere unanimitatea. un singur vot (art. prin votul unanim al asociaţilor (art. (2) Imputernicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. precum şi modul in care se va proceda in cazul parităţii de voturi. Soluţia aleasă de legiuitor se justifică prin numărul mic de asociaţi intr-o asemenea societate spre deosebire de alte forme societare.1 fraza a II-a din cod). regula enunţată nu are un caracter imperativ. asociaţii vor putea prevedea in contractul de constituire un alt mod de atribuire a voturilor. In consecinţă. in mod obligatoriu. acceptarea succesorilor membrului decedat in calitatea de asociaţi in societate (art. ceilalţi membri.122 alin. alegerea administratorilor.2 din cod). societatea nu . trebuie să aibă procură de la prima (primele). art. Conducerea societăţii in nume colectiv. Astfel.1 din cod). In raporturile cu terţii.127 alin. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art.123 alin. Dacă administrarea societăţii se deleagă unei sau mai multor persoane. dacă aceştia nu au fost desemnaţi prin actul constitutiv. Articolul 124. Pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. potrivit art. dacă actul de constituire nu prevede altfel. in tăcerea legii.simplă sau calificată. avandu-se in vedere faptul că aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile sociale. Legiuitorul s-a limitat să instituie regula unanimităţii in ceea ce priveşte luarea deciziilor privind activitatea societăţii.2 din cod). Pe de altă parte. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. spre exemplu. pentru a incheia acte juridice in numele societăţii. Asociaţii vor stabili. care se vor lua. deciziile trebuie luate in unanimitate.132 alin. deşi atribuie prerogativele decizionale privind activitatea societăţii tuturor asociaţilor.123 alin. asociaţii ar putea prevedea regula majorităţii la adoptarea hotărarilor cu privire la: repartizarea beneficiilor şi pierderilor (art. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat are.(2) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel. Organizarea societăţii in nume colectiv este la fel de simplă ca şi cea a societăţilor civile.1 din cod). 1. Administrarea societăţii in nume colectiv (1) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are dreptul de a acţiona in numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii administrează societatea in comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi.1 fraza I din Codul civil. In mod concret. de asemenea.

se punea in mod firesc intrebarea care ar fi opţiunile asociaţilor in ceea ce priveşte modul de administrare a societăţii? Răspunsul este dat de dispoziţiile art. In cazul in care actul constitutiv nu arată cine sunt administratorii societăţii sau nu prevede nimic cu privire la modul de administrare al societăţii se presupune că fiecare asociat are dreptul de a acţiona in numele acesteia din partea celorlalţi asociaţi. asociaţii de la societăţile in nume colectiv preferă să incredinţeze administrarea societăţii unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. de vreme ce art. nu vom intalni numeroase acte constitutive care să nu desemneze modul concret de administrare a societăţii. in momentul incheierii actului juridic. 1. Administratorii societăţii in nume colectiv vor putea fi numiţi prin actul constitutiv sau. in cele mai multe cazuri. de către toţi asociaţii. Posibilitatea participării oricărui asociat la administrarea societăţii este o consecinţă firească a răspunderii nelimitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. Desemnarea administratorilor.are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. care să indeplinească in mod individual toate atribuţiile pe care le presupunea calitatea de administrator. Tocmai din acest considerent legiuitorul a instituit. Totuşi. se acordă administratorilor o remuneraţie lunară . administrarea societăţilor in nume colectiv prin administratori asociaţi. sau ca (b) administrarea să fie delegată unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. de toata documentaţia privind administrarea. totuşi. ulterior constituirii. Acesta nu trebuie să fie neapărat o persoană fizică. fie cu unanimitate de voturi (regula unanimităţii). indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. In fine. In cazul in care desemnarea administratorilor nu s-a făcut prin actul constitutiv al societăţii.1 lit. (4) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv. fie cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. are dreptul să ia cunoştinţă.124 din cod. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. ci această calitatea poate să fie incredinţată şi unei persoane juridice. potrivit cărora asociaţii pot prevedea in actul constitutiv ca (a) administrarea societăţii se fie exercitată in comun. asociaţii ar putea stipula in actul constitutiv ca (c) administrarea societăţii să fie exercitată de către fiecare dintre asociaţi.123 alin. remunerate. In practică. inclusiv persoanele desemnate ca administratori. dacă o asemenea modalitate este prevăzută de actul constitutiv. avandu-se in vedere că o asemenea regulă vizează in primul rand protejarea asociaţilor. Clauza prin care se exclude sau se limitează acest drept este nulă. In consecinţă. In principiu. Serviciile făcute de administratorii societăţii in favoarea acesteia. Posibilitatea de a desemna un administrator neasociat este criticabilă la prima vedere.h) din Codul civil cere in mod expres inserarea in actul constitutiv a unei asemenea menţiuni. personal sau asistat de un expert. ca regulă. de regulă. in indeplinirea funcţiilor lor. sunt. acestora li se acordă posibilitatea ca in funcţie de interesele pe care le au să opteze pentru desemnarea unui administrator neasociat. ori să stabilească cuantumul acesteia. Asociaţii au deplină libertate să decidă dacă administratorii beneficiază de o remuneraţie sau nu. aceştia vor putea fi aleşi ulterior inregistrării societăţii in conformitate cu dispoziţiile art. aleşi de către asociaţi. avand dreptul de a incheia toate operaţiunile necesare exercitării activităţii societăţii. Administratorii desemnaţi prin actul constitutiv sunt aleşi prin consensul tuturor asociaţilor. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. In practică.108 alin.1 din Codul civil. intrucat caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv şi existenţa unei răspunderi nemărginite a asociaţiilor ar impune ca aceştia să conducă direct activitatea socială şi să nu o incredinţeze unor persoane străine de societate.

bineinţeles. precum şi condiţiile in care acesta va delibera. pe de o parte. Este insă posibil ca. ipoteză in care considerăm că fiecare administrator privit separat este investit cu prerogativa generală de a indeplini toate actele de gestiune cerute de interesele societăţii şi care se circumscriu. Intr-o atare ipoteză. cea franceză. romană). Potrivit art.124 alin. dar in acelaşi timp şi cel mai greoi de funcţionare. cu o singură menţiune: in indeplinirea actelor de administrare. In acest caz orice decizie luată de ei va fi considerată valabilă numai dacă a fost adoptată in unanimitate (art.124 alin.3 fraza I din cod). In raporturile care se stabilesc intre administratori şi societate. deoarece in situaţia existenţei unor divergenţe intre administratorii asociaţi nu se va putea realiza unanimitatea. nu există nici o deosebire intre administratorii asociaţi şi cei neasociaţi. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi. absenţa indelungată a unuia dintre administratorii asociaţi din localitate. in acelaşi timp. astfel incat. in exercitarea atribuţiilor sale. pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. destul de frecvent. Sigur. de asemenea. cat şi pe aceea de administrator. nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate. el poate suporta dubla sancţiune a revocării puterii de reprezentare şi a excluderii din societate (a se vedea art. puterile administratorului sunt determinate prin actul constitutiv al societăţii in nume colectiv (care este contractul de constituire) şi lege. In ceea ce ne priveşte. dar cum se va proceda in situaţia in care intrunirea unanimităţii nu este posibilă datorită unor factori obiectivi? cum ar fi de exemplu. de exemplu. comportand o remuneraţie mixtă. se justifică mai cu seamă atunci cand administratorul nu cumulează in persoana sa calitatea de asociat. Legea nu interzice insă ca asociaţii să decidă stabilirea remuneraţiei administratorilor sub forma unei sume variabile. Este insă posibil ca din actul constitutiv să lipsească orice stipulaţie privind repartizarea sarcinilor intre multiplii administratori.126 aln. Din punct de vedere al sferei puterilor. mai cu seamă in cazul societăţilor in nume colectiv cu potenţial economic ridicat. In fine. dar care. considerăm că asociaţii. Sau cum se va proceda in cazul in care trebuie luată o decizie in cazuri de urgenţă iar unii administratori sunt in imposibilitate de a fi contactaţi sau de a lua parte la deliberarea asupra acelei decizii? Se pot. Din păcate. O situaţie particulară este şi aceea in care prin actul constitutiv s-a prevăzut administrarea societăţii de către toţi asociaţii in comun. un administrator să aibă iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii. Codul nostru civil.fixă. In practică. un asemenea sistem prezintă marele avantaj al eliminării unor eventualele erori sau abuzuri pe care le-ar putea săvarşi administratorul individual. nu răspunde la aceste intrebări. Totodată. blocand astfel activitatea societăţii.129 alin.1 şi art.2 din cod. tot actul constitutiv va fi cel care va stabili modul cum se distribuie intre administratori sarcinile privind administrarea societăţii. Administratorii desemnaţi pot manifestă iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. este posibilă şi o a treia soluţie care să rezulte din combinarea primelor două menţionate. spre deosebire de alte legislaţii (cum ar fi. in virtutea libertăţii . Administrarea societăţii pe baza unanimităţii reprezintă sistemul cel mai prudent. prin actul constitutiv se poate stipula organizarea unui consiliu de administraţie.2 din Codul civil). reprezentand o cotă-parte aprioric predeterminată din beneficiile realizate de societate. 2. Puterile administratorilor. O astfel de soluţie. imagina şi numeroase situaţii cand unul din asociaţi se opune in mod nejustificat adoptării unei decizii. obiectului de activitate a societăţii. in caz de abuz de putere. şi prin urmare nu se va putea incheia nici actul sau operaţiunea proiectată. prin actul constitutiv se prevede că administrarea societăţii va fi asigurată de o pluralitate de administratori. pe langă cea de administrator. şi administratori şi asociaţi pe de altă parte. administratorul asociat exprimă atat voinţa sa de asociat.

Astfel. incheie un act juridic cu depăşirea limitelor imputernicirilor conferite prin actul constitutiv. menţionăm că şi prin clauzele stipulate in actul constitutiv pot fi stabilite anumite limite ale acestor puteri in sensul precizării că anumite acte. pot fi indeplinite de administratori numai cu acordul tuturor asociaţilor sau.124 alin. gajarea sau ipotecarea bunurilor societăţii pentru garantarea unor credite acordate de o bancă comercială in favoarea altei societăţi comerciale sau a unor terţi sau chiar a unui asociat etc. deoarece clauzele acelui contract sunt supuse publicităţii in momentul inregistrării societăţii. Pe de altă parte. societatea va putea invoca cu succes acest fapt impotriva unui terţ. 1-au cauzat societăţii. In sfarşit. asociaţii ar putea stabili ca divergenţele existente intre administratorii asociaţi să fie soluţionate prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. De asemenea. in raporturile cu terţii. deşi legal desemnat. pe de o parte. aceasta va putea imbrăca orice formă. prin actul constitutiv. aceasta trebuie respectată. asociaţii ar putea să prevadă. eventual. după părerea noastră. intrucat din momentul inscrierii aceste informaţii devin publice şi . acest principiu nu poate primi camp liber de aplicare in cazul contractului prin care se constituie societatea comercială. Astfel că. insă. potrivit art. In lipsa unor asemenea prevederi. iniţiativa in indeplinirea actelor de gestiune a patrimoniului social. Depăşirea acelor limite se sancţionează cu asumarea implicită a responsabilităţilor personale a administratorului care a nesocotit stipulaţiile actului constitutiv al societăţii. cel puţin. in toate cazurile cand se incalcă regula unanimităţii administratorii care a luat respectiva decizie vor putea fi obligaţi să suporte prejudiciul pe care. Astfel. Printre actele de acest gen s-ar putea menţiona: instrăinarea imobilelor. Administratorilor trebuie să li se lase o marjă suficient de largă pentru a-şi putea manifesta. societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. In doctrină s-a remarcat insă pe bună dreptate că actul constitutiv nu trebuie să fie prea restrictiv in această privinţă. enumerate limitativ.conferite de legiuitor in privinţa modului de organizare a activităţii societăţii in nume colectiv. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. Astfel. in mod liber şi nestanjenit. precum şi cele care prevăd restricţii impuse administratorilor sunt opozabile terţilor. a acelora dintre ei care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. cand neindeplinirea urgentă a unui act de administrare ar fi de natură să pricinuiască un prejudiciu semnificativ societăţii. Şi asta deoarece pot fi imaginate numeroase situaţii in care un asociat care nu are nu are dreptul de a administra societatea şi nici procură pentru a incheia acte juridice in numele societăţii incheie totuşi astfel de acte. In soluţionarea acestei probleme trebuie avute in vedere atat interesele societăţii şi cat şi drepturile terţului cocontractant. In acest context s-ar putea discuta dacă prevederile actului constitutiv prin care sunt desemnaţi administratorii societăţii. vor putea stipula felul in care vor fi reglementate şi asemenea situaţii. in măsura in care legea impune pentru un act o anumită formă. care nu poate fi pus in situaţia inechitabilă de a suporta consecinţele relei-credinţe a unui asociat sau unui administrator al societăţii. in cazul in care limitarea imputernicirilor asociaţilor a fost inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor.3 fraza a III-a din Codul civil. ori situaţii in care un administrator. contractarea de imprumuturi peste o anumită valoare prestabilită. deoarece aceştia nu au participat la perfectarea actului constitutiv. posibilitatea adoptării de hotărari doar de către un singur administrator sau de către o parte dintre ei in situaţiile in care ceilalţi administratori sunt “in imposibilitate” de a participa la administrare sau in situaţiile in care necesitatea luării deciziei este motivată de un caz urgent. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. Codul civil nu impune ca exprimarea voinţei să se facă simultan. aceste restricţii nu ar trebui să fie opozabile terţilor. in lipsa unei stipulaţii exprese in actul constitutiv. prin prisma principiului relativităţii contractului. prin inscrierea lor in Registrul de stat al intreprinderilor. Desigur. In ceea ce priveşte exprimarea voinţei asociaţilor obligaţi a administra impreună. in momentul incheierii actului juridic.

şi anume că ori de cate ori nu se prevede altfel prin actul constitutiv fiecare asociat are dreptul de a reprezenta societatea şi. fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze in comun. (4) In cazul desemnării administratorilor dintre terţi. actul constitutiv şi hotărarile asociaţilor.124 alin.125 din Codul civil stabileşte regula in materia reprezentării societăţilor in nume colectiv. Totuşi. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. dar societatea rămane obligată faţă de terţii de bună-credinţă. (2) Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor membri de a reprezenta societatea. ea poate fi indeplinită. Reprezentarea societăţii in nume colectiv (1) Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea in nume colectiv il au toţi membrii ei. Controlul gestiunii societăţii. personal sau asistat de un expert. 3. potrivit art. Datorită numărului mic de asociaţi şi a volumului redus al activităţii. ceilalţi membri nu au dreptul să o reprezinte.124 alin4 din Codul civil. Reprezentarea societăţii in nume colectiv. de toata documentaţia privind administrarea. Art. cat şi prin verificarea tuturor documentelor ce ţin de activitatea societăţii. Orice clauză prin care s-ar exclude sau limita acest drept este nulă.2 din cod). are dreptul să ia cunoştinţă. societatea in nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor. 4. In absenţa unor cenzori. (5) Persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde este inregistrată. In caz contrar.sunt accesibile terţului. considerăm că nimic nu se opunea ca acelaşi principiu să se aplice şi in cazul administratorului care şi-a depăşit imputernicirile. el va fi răspunzător pentru daunele cauzate societăţii. dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv poate fi stipulat in actul de constituire. Obligaţiile administratorilor. fiecare dintre asociaţii care nu este administrator al societăţii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăţii. dacă operaţiunea incheiată de administrator nu este indeplinită in mod curent de societate. Articolul 125. implicit de a incheia orice act in numele societăţii. dar nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate şi puterile administratorului. (6) Prevederile actului de constituire care limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv nu sunt opozabile terţilor de bună-credinţă. fiecare membru al societăţii in nume colectiv. Buna-credinţă se prezumă. (3) In cazul in care dreptul de reprezentare aparţine mai multor membri. Deşi dispoziţia legală se referă in mod expres doar la situaţia asociatului. insă numai dacă toţi asociaţii sunt de acord in prealabil cu săvarşirea ei (art. in . administratorii societăţii in nume colectiv au următoarele indatoriri principale: a) să administreze afacerile societăţii cu diligenta unui bun comerciant şi să depună aceleaşi eforturi pe care le-ar depune in cazul in care şi-ar administra propriile afaceri. Acest drept se exercită atat prin participarea la luarea deciziilor de către asociaţi in problemele esenţiale ale activităţii societăţii. aşa cum sunt cenzorii in societăţile de capitaluri. Astfel. c) să indeplinească indatoririle lor in conformitate cu legea. 1. In acest caz. b) să nu abuzeze de semnătura socială. Potrivit literaturii de specialitate.

instanţa de judecată poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea in nume colectiv. fiecare membru poate renunţa in orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea. este posibil. ca un administrator să nu aibă drept de reprezentare al societăţii in relaţiile cu terţii. . simple organe deliberative. şi pentru societate. cat şi pentru terţii cu care aceasta intră in raporturi juridice. aceste opinii nu sunt justificate. fie ulterior.124 din cod care reglementează administrarea societăţii. astfel incat. administratorul cumulează in persoana sa o dublă calitate. care au rămas insă izolate. Din punctul nostru de vedere. Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare єi de reprezentare a societгюii in nume colectiv (1) Dacă există motive intemeiate. societatea nu va putea invoca prevederile actului de constituire prin care se limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv (art.4 din cod. administratorul este abilitat să decidă in tot ceea ce priveşte patrimoniul societăţii. Considerăm că. el este un organ de gestiune. Totuşi.125 alin.1 din cod. Considerăm că tehnica aleasă de legiuitor de a reglementa printr-un articol separat reprezentarea societăţii in nume colectiv nu este cea mai indicată. Articolul 126. Această regulă este o particularizare a celei inscrise in art. singurele limitări care ar putea fi aduse puterilor administratorilor sunt cele stipulate in actul constitutiv. persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde societatea este inregistrată. nu găsim nici o raţiune pentru reglementarea separată a dreptului de reprezentare a societăţii separat de dispoziţiile legale privind administrarea societăţii. produc efecte direct in persoana societăţii. Ca organ de reprezentare a societăţii. pe de altă parte. incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor. pentru a putea reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. in ceea ce priveşte terţii de bună credinţă. iar. (2) Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare. Potrivit art. Actele juridice pe care el le indeplineşte in această calitate. Ca organ de gestiune a patrimoniului social. ci in numele şi pe contul societăţii. O asemenea notificare este importantă deoarece din momentul inscrierii acestui fapt in Registrul de stat al intreprinderilor persoana respectivă va putea incheia acte juridice valabile in numele societăţii. In consecinţă. in regulă generală. Astfel fiind. dar nu şi organe prin care se exprimă voinţa socială.limitele legii şi ale obiectului de activitate. deoarece dispoziţiile alin. in vederea realizării obiectului de activitate al societăţii şi a scopului avut in vedere la constituirea acesteia. fie la constituirea societăţii.1-4 ale art. asociat sau administrator. printre altele. Incetarea dreptului de administrare a societăţii in nume colectiv. iar administratorii reprezintă. Astfel. in principiu.125 din cod le reformulează practic pe cele ale art. au existat şi opinii in literatura de specialitate. sub raportul statutului juridic. la cererea oricărui membru. o persoană. administratorul este şi se manifestă şi ca un organ de reprezentare a societăţii in raporturile juridice ale acesteia. considerăm că funcţia de reprezentare a societăţii este de natura activităţii administratorului. acte apte să genereze obligaţii şi drepturi subiective valabile atat pentru societate.124 alin. chiar dacă actul constitutiv nu menţionează nimic in această privinţă. 1.6 din cod). Şi aceasta deoarece. şi anume: pe de o parte. dacă se prevede prin actul constitutiv. acesta putand reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. administratorul acţionează nu in numele său personal.125 alin. Motive intemeiate sunt. potrivit cărora administrarea societăţii nu se confundă cu reprezentarea. ar trebui să fie investită expres cu această putere. Sigur.

In acest din urmă caz. considerăm că nu poate fi vorba de o imposibilitate obiectivă (cum ar fi. de o nepriceperea sau inabilitatea profesională. In privinţa revocării administratorului Codul civil prevede că. Existenţa sau. atata timp cat au inţeles să renunţe la posibilitatea de a administra ei inşişi societatea şi au incredinţat administrarea societăţii unor administratori neasociaţi. aşadar. şi anume aceea de asociat şi aceea de administrator. După opinia noastră. Astfel. potrivit art. apreciem că dispoziţiile art.126 alin.126 nu ţin cont de faptul că. In ceea ce priveşte situaţiile in care societatea este reprezentată de alte persoane decat administratorii acesteia se vor aplica intotdeauna regulile de la mandat. ceilalţi asociaţi au nevoie de procură de la administratorii desemnaţi pentru a incheia acte juridice in numele societăţii. precum şi incorectitudinea (indiferent de natura ei sau de modul in care se manifestă). moartea sau incapacitatea administratorului ori dizolvarea societăţii (acestea din urmă cazuri de incetare a funcţiilor administratorului. in asemenea ipoteze funcţia de administrator incetand de drept). la solicitarea oricărui asociat dar numai prin hotărare judecătorească şi numai dacă există temeinice in acest sens. asociaţi sau nu. calitatea de administrator poate fi dobandită atat de către unul sau mai mulţi asociaţi cat şi de către persoane din afara societăţii. principiul simetriei actelor juridice.1 din cod). Astfel. la cererea oricărui asociat. sunt considerate motive intemeiate: incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor. mai degrabă. să-i poată oricand revoca pe aceştia.126 alin.126 alin. considerăm că revocarea administratorului neasociat poate interveni oricand şi independent de vreo culpă a acestuia. nu comportă nici o discuţie deoarece sunt imprejurări obiective care nu antrenează modificarea actului constitutiv şi deci nu necesită indeplinirea unor formalităţi sau proceduri speciale de către asociaţi).124 alin. aşa cum am arătat mai sus. ci. In considerarea celor expuse mai sus. in sensul că revocarea administratorilor neasociaţi să se facă cu acelaşi număr de voturi cu care s-a făcut desemnarea.3 fraza a II-a din cod. in cazul in care există motive intemeiate. respectand.126 alin. formularea legală este deficitară din mai multe considerente.Dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv incetează fie prin revocarea administratorului (art. fie prin renunţarea acestuia la dreptul de a administra şi reprezenta (art. dacă administrarea societăţii este incredinţată unor administratori. este nejustificată abordarea separată a dreptului de administrare şi a dreptului de reprezentare. Mai mult chiar. iar faţă de terţi numai din . potrivit cărora.1 din cod urmăresc in mod prioritar protejarea intereselor asociaţilor.1 din cod). deşi nu sunt prevăzute expres de Codul civil.126 alin. Revocarea administratorului asociat se va putea face. In acest din urmă caz. precum şi prin expirarea termenului duratei mandatului incredinţat. considerăm că ar fi normal şi logic ca asociaţii societăţii. fiind vorba de o revocare ad nutum. Revocarea administratorului va produce efecte fată de societate din momentul rămanerii definitive a hotărarii prin care a fost pronunţată. după caz. moartea sau incapacitatea administratorului.126 alin. bineinţeles.1 din cod se vor aplica doar in ceea ce priveşte revocarea administratorilor care intrunesc in aceeaşi persoană două calităţi distincte. dispoziţiile art. In susţinerea teoriei enunţate se poate argumenta şi cu faptul că dispoziţiile art. Pe de altă parte. inexistenţa unor asemenea motive este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti. a) Revocarea administratorului. Ar putea constitui motive temeinice pentru revocarea administratorului şi neglijenţa gravă in indeplinirea atribuţiilor sau insărcinărilor ce i-au fost incredinţate.2 din cod). instanţa de judecată. “va putea priva persoana de dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv” (art. prin evitarea posibilităţii de inlăturare abuzivă a unui asociat de la administrarea societăţii. intrucat ambele reprezintă prerogative ale funcţiei de administrator. ştiindu-se că aceştia poartă o răspundere nelimitată pentru datoriile sociale.1 fraza a doua din cod. legea făcand doar o enumerare exemplificativă. Această concluzie rezultă fără nici o urmă de indoială din dispoziţiile art.

in condiţiile in care datorită renunţării societăţii i-a fost cauzat un prejudiciu. stabileşte regula conform căreia beneficiile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre asociaţi proporţional participării lor la capitalul social. Renunţarea la dreptul de administrare este o manifestare unilaterală de voinţă a administratorului.momentul inscrierii. art. Distribuirea beneficiilor şi a pierderilor inregistrate de societate. O anumită particularitate o reprezintă ipoteza administratorului renunţător care a fost desemnat in această funcţie prin actul constitutiv al societăţii ca unic administrator. iar asociaţii nu il pot obliga pe acela care şi-a exprimat voinţa intr-un atare sens să revină asupra deciziei luate. Acele acte juridice işi vor produce efectele normale atat in persoana societăţii. Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii in nume colectiv (1) Veniturile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social. (3) Dacă. dacă societatea nu a acceptat actele juridice incheiate de el. pentru ipoteza in care asociaţii nu fac asemenea precizări in actul constitutiv. datorită legăturii sociale care ii uneşte.1 din Codul civil. Desigur. asociaţii preferă să stabilească modul de impărţire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor inregistrate de societate prin actul constitutiv al societăţii. Această regulă insă poate fi amendată prin stipulaţii contractuale contrare din actul constitutiv sau chiar printr-o hotărare luată in unanimitate de către asociaţi. Principiul care va guverna orice acord a asociaţilor privind impărţirea beneficiilor şi pierderilor decurge din insăşi finalitatea societăţii – toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să . aceasta va avea dreptul la despăgubiri. 1. cat şi in ce priveşte pe terţii implicaţi. in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de societate ca rezultat al acţiunilor lui.127 alin. este acela de a realiza beneficii şi de a le impărţi intre ei. Ipotetic vorbind. sa-i ceară compensarea cheltuielilor suportate. Totuşi. Scopul urmărit de asociaţi cu ocazia constituirii societăţii in nume colectiv. administratorul in cauză va putea incheia acte juridice cu terţii ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat. asociaţii trebuie să participe şi la suportarea pierderilor. In general. activele nete ale societăţii in nume colectiv vor deveni mai mici decat capitalul ei social. drept urmare a pierderilor suportate.126 alin.2 din cod). Renunţarea are un caracter discreţionar. b) Renunţarea la dreptul de administrare a societăţii in nume colectiv. putand interveni in orice moment. dacă actul de constituire sau acordul membrilor nu prevede altfel. Acordul cu privire la inlăturarea membrului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii este nul. singura condiţie cerută de lege este aceea a notificării celorlalţi administratori asupra renunţării (art. Intr-o atare ipoteză asociaţii vor fi puşi in situaţia de a numi un alt administrator. in acest caz. in sensul de a-şi declina această calitate. a hotărarii de revocare in Registrul de stat al intreprinderilor. venitul obţinut de societate nu va fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social. Astfel. asociaţii au facultatea să stipuleze ca repartizarea beneficiilor să se facă ţinandu-se seama de gradul de participare al fiecăruia dintre ei la realizarea activităţii comerciale a societăţii sau la administrarea societăţii. (2) Asociatul care a acţionat in interesul societăţii in nume colectiv fără imputernicire are dreptul. pană la acea dată. ceea ce de facto presupune modificarea contractului de constituire. Articolul 127. ca de altfel a oricărei societăţi comerciale. Insă activitatea comercială desfăşurată poate inregistra şi pierderi. cu titlu de menţiuni.

ea va prelua eventualul beneficiul a respectivei afaceri cu titlu de reparare a pagubei. Intr-o atare ipoteză. Pe de altă parte. intrucat răspunderea pentru datoriile societăţii nu este limitată doar la patrimoniul acesteia ci toţi asociaţii răspund nelimitată şi solidară cu tot patrimoniul lor pentru orice obligaţie a societăţii. iar atunci cand beneficiul nu va acoperi integral paguba incercată. Sancţiunea prevăzută de lege in aceste situaţii este nulitatea unei asemenea clauze. urmand ca celelalte clauze ale actului constitutiv să-şi menţină valabilitatea. sens in care el trebuie să prezinte societăţii documentele justificative ale cheltuielilor făcute. Asociaţii au deplina libertate să decidă dacă intregul profit este supus distribuirii. După opinia noastră. Dar care va fi soluţia in situaţia in care asociatul acţionează in numele societăţii fără a avea acest drept? Importanţa soluţionării acestei chestiuni este dată tocmai de faptul că societatea nu va putea invoca lipsa validităţii actului in raporturile cu terţii de bună credinţă pe motivul că asociatul care a incheiat actul juridic respectiv nu avea dreptul de a reprezenta societatea. nici un asociat nu va putea fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile (art.2 din Codul civil). dacă. in ipoteza in care societatea a suferit un prejudiciu in urma demersului intreprins de asociatul in culpă.127 alin. dacă societatea a avut de caştigat de pe urma unui astfel de demers a asociatului. Astfel. iar clauzele derogatorii de la regula proporţionalităţii distribuirii dividendelor sunt admise pană la limita in care ele frizează clauza leonină. societatea va avea posibilitatea să promoveze o acţiune in responsabilitate delictuală impotriva acelui asociat. se va aplica regula consacrată de art. in contractul de constituire nu vor putea fi inserate nici clauze prin care unul din asociaţi să fie limitat la beneficii vădit derizorii sau clauze prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase.1 din cod. activele nete ale societăţii au devenit mai mici decat capitalul ei social. Articolul 128.127 alin.3 din cod). Considerăm că. cealaltă parte a profitului urmand a fi folosită in alte scopuri (cum ar fi. Menţionăm că distribuirea de beneficii asociaţilor se va putea face numai din profitul net obţinut de societate. considerăm că o asemenea restricţie este superfluă in cazul societăţilor in nume colectiv. orice asociat poate fi pus in situaţia de a cheltui anumite sume de bani in interesul societăţii. venitul obţinut de societate nu va putea fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social (art. Cat priveşte impărţirea beneficiilor şi pierderilor societăţii in acest caz.127 alin.1 fraza a II-a din cod). drept urmare a pierderilor suportate. pentru că acestea echivalează cu excluderea participării la beneficiile sau pierderile societăţii. acel asociat este indreptăţit să primească ceea ce a cheltuit.).participe la impărţirea pierderilor. Astfel. Depăşirea acestei limite se sancţionează cu nulitatea absolută a lor. constituirea sau alimentarea unui fond de rezervă sau a de dezvoltare. sau dacă numai o parte a acestuia va primi o astfel de destinaţie. ori in aceste condiţii orice diminuare a activelor nete ale societăţii nu va afecta in nici un fel interesele creditorilor sociali. Recuperarea cheltuielilor efectuate de asociaţi in realizarea scopului societăţii. Răspunderea membrilor societăţii in nume colectiv pentru obligaţiile ei (1) Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii. de exemplu. 2. In indeplinirea obligaţiei de administra şi reprezenta societatea.127 alin. legea acordă acestuia din urmă dreptul de a solicita societăţii compensarea cheltuielilor suportate de el in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de către societate ca rezultat al acţiunilor sale (art. etc. In ceea ce ne priveşte. (2) Membrul societăţii in nume colectiv care nu este fondatorul ei poarta .

ci şi asociaţilor acesteia. Chiar dacă din prevederile alin.128 alin. ridică problema de a şti care este modul de funcţionare a acestei răspunderi. Prin această dispoziţie a codului se urmăreşte ocrotirea terţilor contractanţi. pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate. art. societatea in nume colectiv beneficiază de personalitate juridică. asociaţii societăţii in nume colectiv au o răspundere solidară şi nelimitată pentru datoriile sociale. in egală măsură cu membrii rămaşi. răspunderea va revine nu numai societăţii in nume colectiv. potrivit cărora asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. orice acord a asociaţilor prin care limitează. intrucat aceste obligaţii fac parte din patrimoniul ei. Astfel. Fiind subiect de drept distinct. considerăm că răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor sociale incumbă societăţii.răspundere in egală măsura cu alţi membri pentru obligaţiile apărute pană la incadrarea lui in societate.128 Cod civil. Intrucat răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor din societatea in nume colectiv este de esenţa unei altfel de societăţi.5 din Codul civil). societatea are dreptul să işi asume obligaţii in raporturile cu terţii şi. societatea ar putea oricand evita răspunderea pentru obligaţiile sociale. adică acea excepţie prin care creditorii sunt obligaţi să urmărească mai intai bunurile debitorului principal şi numai in măsura imposibilităţii satisfacerii creanţelor lor vor putea urmări şi patrimoniul debitorilor subsidiari. după cum e şi firesc. deşi această problematică este de o importanţă majoră. a societăţii şi a asociaţilor. va răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaţiilor in cauză. ca persoană juridică. şi care patrimoniu este separat de cel a asociaţilor. Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale. Răspunderea lor are totodată un caracter subsidiar. transferand-o asociaţilor prin simpla neexecutare a obligaţiilor. pe cale de consecinţă. caracterul subsidiar al răspunderii presupune posibilitatea obţinerii beneficiului de discuţiune. In doctrină s-a afirmat că asociaţii societăţii in nume colectiv sunt garanţi ai executării de către societate a propriilor datorii. s-ar putea deduce că creditorii sociali şi-ar putea indrepta acţiunea direct impotriva asociaţilor. iar asociatul plătitor are o acţiune in regres contra societăţii. In consecinţă.1 din cod dispune: “Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii”.128 alin. Va trebui creditorul social să se indrepte mai intai impotriva societăţii sau va putea acţiona in instanţă direct asociaţii? Va avea asociatul care a plătit datoria societăţii o acţiune in regres impotriva societăţii? Dar impotriva celorlalţi asociaţi? Răspunderea acestora din urmă va fi şi ea solidară intr-o asemenea ipoteză? Din păcate. in mod inexplicabil. In concepţia Codului civil. (4) Asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. Existenţa unei duble răspunderi pentru obligaţiile sociale. ori. divide sau exclude răspunderea acestora este nul de drept (art. legiuitorul. o asemenea posibilitate ar fi de natură să inlăture practic caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor. iar răspunderea subsidiară a asociaţilor are doar rolul de a garanta obligaţiile sociale a căror . In acest sens. Astfel că.4 al art. (3) Membrul care a ieşit din societatea in nume colectiv poartă răspundere. nu a considerat necesar să o reglementeze. Insă pentru obligaţiile sociale. 1. fiind intr-o poziţie asemănătoare fidejusorului faţă de creditorii sociali şi faţă de societate (care rămane obligatarul principal). (5) Acordul membrilor societăţii in nume colectiv asupra limitării sau inlăturării răspunderii prevăzute de prezentul articol este nul.

fiind obligat solidar. aceştia. In concluzie. după ce va plăti intreaga creanţă a creditorului.4 din proiect. De asemenea. asociatul care a făcut plata va avea o acţiunea in regres impotriva celorlalţi asociaţi. iar asociaţii vor putea vor putea invoca in apărarea lor doar excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi societatea (art. răspunderea asociaţilor societăţii in nume colectiv pentru datoriile sociale asumate in numele societăţii de reprezentaţii ei (legali sau de fapt) este subsidiară răspunderii societăţii.3 din Codul civil. intrucat aceştia contractează cu societatea in considerarea nu numai a solvabilităţii societăţii ci şi a asociaţilor pe care speră să-i regăsească in societate in momentul scadenţei şi executării creanţei . prezente şi viitoare. O asemenea excepţie se incadrează in categoria celor personale pe care legea le permite să le invoce (art. potrivit art. asociatul urmărit va răspunde pentru creanţa creditorului. datorită faptului că plătind datoria socială el devine astfel creditor pentru partea care excede participarea lui la suportarea pierderilor societăţii. in cazul in care patrimoniul acesteia nu este indestulător pentru plata creanţelor sociale.2 din cod). 128 alin. ei vor putea să se indrepte. dacă creditorii sociali se indreptă direct impotriva asociaţilor. asociatul urmărit va răspunde pentru intreaga creanţă a creditorului neputand invoca un beneficiu de diviziune. in egală măsură cu asociaţii rămaşi. această răspundere prescriinduse doar după trecerea unui termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. chiar dacă datoria a fost asumată in numele societăţii. Nu se poate vorbi de o răspundere solidară a societăţii şi a asociaţilor faţă de creditorii sociali. aceştia vor putea opune creditorilor beneficiul discuţiunii. Menţionăm că. cu toate bunurile sale mobile şi imobile. Prin această dispoziţie se urmăreşte protejarea drepturilor creditorilor sociali.128 alin. Avand o răspundere nelimitată. in cazul in care societatea in nume colectiv a fost declarată insolvabilă sau dacă in urma lichidării activelor societăţii creanţele creditorilor nu au fost satisfăcute integral. asociatul care a ieşit din societatea in nume colectiv răspunde. Tocmai din acest motiv. după ce vor obţine un titlu executoriu impotriva societăţii (sau acest titlu executoriu există deja) creditorii sociali vor porni executarea silită a societăţii. orice clauză contrară fiind fără efect faţă de terţi (art. nu ţinea cont de caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor şi nici din celelalte principii care decurg din calitatea de persoană juridică a societăţii in nume colectiv. Dacă s-ar admite soluţia contrară s-ar ajunge la un cerc vicios. pe baza acelui titlu. in solidar. pot urmări şi pe asociaţi (această soluţie aplicandu-se şi in cursul lichidării societăţii). Asociatul care a plătit o datorie a societăţii nu va putea insă să urmărească pe un alt asociat pentru tot ceea ce a plătit in plus faţă de ceea ce ii revenea să plătească. care acorda creditorilor sociali posibilitatea de a se indrepta direct impotriva asociaţilor societăţii după ce societatea era pusă in intarziere prin notificare. Cu alte cuvinte. Bineinţeles că. In mod concret.executarea cade in sarcina societăţii. a eliminat din forma finală a Codului civil textul art. Persoanele care devin asociaţi ulterior infiinţării societăţii in nume colectiv răspund solidar şi nemărginit pentru toate obligaţiile contractate anterior de societate. Astfel. nu se pot indrepta decat direct impotriva asociaţilor. O asemenea dispoziţie. şi numai dacă creanţa acestora nu a fost satisfăcută. impotriva asociaţilor. legiuitorul. ca orice fidejusor de drept comun.128 alin. pentru a fi pe deplin consecvent. solidaritatea asociaţilor priveşte numai raporturile asociaţilor cu terţii. iar nu şi raporturile dintre asociaţi. In toate celelalte situaţii.223 alin.4 teza a II-a din cod).128 alin. Răspunderea asociaţilor este nelimitată şi solidară. pentru “obligaţiile apărute” pană la ieşirea lui din societate. dacă asociaţii prin actul constitutiv nu au prevăzut o altă cotă parte de participare la pierderi. unde asociatul care plăteşte poate să se intoarcă impotriva celorlalţi. Desigur că. chiar dacă are avantajul de a proteja interesele creditorilor.4 teza I din cod). creditorii trebuie să urmărească mai intai societatea şi. ci il va putea urmări numai pentru ceea ce ii revine din obligaţia de plată proporţional cu participaţiunea sa la capitalul social. in mod logic.

instanţei de judecată excluderea lui. activităţi similare celor pe care le practică societatea (art.3 fraza I din Codul civil). Răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiei de neconcurenţă. Modificarea componentei membrilor societăţii in nume colectiv (1) In caz de retragere a unui membru al societăţii in nume colectiv. de insolvabilitate. in cazul incălcării de către asociat a interdicţiei de neconcurenţă.116 alin.2 fraza a doua din cod stabileşte că. Articolul 129. şi nu numai de majoritatea lor. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii acestuia (art. dacă prin actul de constituire sau prin acordul membrilor nu este prevăzut altfel.2 din cod trebuie interpretat in sensul că participarea asociatului la activităţi concurente ce atrag răspunderea sa personală trebuie cunoscută de toţi asociaţii. Pentru inlăturarea acestei interdicţii este necesară existenţa consimţămantului tuturor asociaţilor. fie să decidă că asociatul a lucrat in contul ei şi.116 alin. deoarece terţii nu pot avea obligaţia de a cerceta dacă actele săvarşite de un asociat contravin sau nu unei interdicţii legale. să preia drepturile şi obligaţiile acestuia ori beneficiul care rezultă din actele incheiate (art. integral sau proporţional părţii transmise. participaţiunile la capitalul social ale membrilor rămaşi se majorează corespunzător. Considerăm că existenţa consimţămantului poate fi probată prin orice mijloc. drepturile membrului care a transmis participaţiunea. .116 alin. de lichidare a membrului persoană juridică al societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii membrului in capitalul social. dacă asociaţii au cunoscut activităţile concurente ale unuia dintre ei inainte de data acceptării acestuia ca asociat in societate.116 alin.3 fraza a II-a din cod).sale. După cum s-a arătat in doctrină. (3) Dacă membrul societăţii in nume colectiv a ieşit din ea. de deces. pentru că numai in acest fel sar putea impiedica inţelegerile dolosive intre unii asociaţi. declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii unui membru persoană fizică.116 alin. Astfel că. societatea nu poate cumula dreptul de a cere despăgubiri de la asociat cu dreptul de a incasa beneficiile obţinute de acesta prin operaţiunile făcute in concurenţă cu societatea. Pentru a proteja interesele societăţii in nume colectiv. nu numai a celor care deţin majoritatea capitalului social.2 din cod nu poate fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii.2 din Codul civil). (4) Membrul societăţii in nume colectiv poate transmite. art. cu acordul celorlalţi membri. din motive intemeiate prin unanimitate de voturi. fără a fi necesară exprimarea lui in scris. O dată cu participaţiunea trec. in consecinţă. fără acordul acesteia. (2) Membrul societăţii in nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer. legea interzice asociatului dintr-o asemenea societate să practice. Mai mult chiar. Din această perspectivă. societatea poate sa-şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii sau dacă hotărarea privind continuarea activităţii se adoptă in unanimitate de către membrii rămaşi. participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor şi obligaţiilor (sau a beneficiului) se prescrie in termen de 3 luni de la data la care ceilalţi asociaţi au aflat sau trebuiau să afle despre incheierea actului. Sancţiunea violării interdicţiei din art. consimţămantul se prezumă acordat. art. deschidere a procedurii de reorganizare in temeiul unei hotărari judecătoreşti.116 alin. ea privind numai raporturile dintre asociat şi societate. 2. societatea va putea doar fie să solicite să solicite despăgubiri asociatului culpabil.

societatea in nume colectiv. Ca urmare a punerii sub interdicţie a asociatului persoană fizică sau a declarării insolvabilităţii asociatului persoană juridică. Cota parte a participaţiunii la capitalul social a asociatului care nu se mai regăseşte in societate va fi impărţită intre asociaţii rămaşi.86 din Codul civil pentru orice persoană juridică. Continuarea activităţii se va face intotdeauna intr-o nouă componenţă. (d) Declararea judecătorească a dispariţiei sau asociatului persoană fizică. iar implicarea activă acestora in viaţa socială nu mai este posibilă. cu moştenitorii acestuia (dacă există acordul tuturor asociaţilor in acest sens) ori fără moştenitorii asociatului decedat. spre a nu se perturba activitatea societăţii. societatea suferă o modificare faţă de situaţia juridică iniţială. care le conferă calitatea de asociat. inclusiv a celui care nu mai face parte din societate. Consideraţii generale. prin majorarea proporţională a participaţiunilor fiecăruia corespunzător cotei pe care o deţineau anterior.129 alin.in locul asociatului iniţial putand intra in societate o persoană care nu are calităţile avute in vedere la constituirea societăţii .Codul civil prevede că orice . fie işi continuă activitatea. in mod obligatoriu. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea asociaţilor nu se prevede altfel.129 alin. ceea ce justifică in lipsa unei stipulaţii contrare a actului constitutiv sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi dizolvarea societăţii in nume colectiv. patrimoniul acestora nu mai poate fi considerat o garanţie pentru creditori. Ca regulă generală. In afara cazurilor generale de dizolvare prevăzute in art.3 din Codul civil). dacă nu există o prevedere contrară in actul constitutiv sau dacă ceilalţi asociaţi nu au hotărat altfel. in schimbul aporturilor lor. (e) Lichidarea asociatului persoană juridică. (b) Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. Transmiterea participaţiunii asociatului la capitalul social.1 din Codul civil. fapt ce va trebui. Transmiterea participaţiunilor implică şi transmiterea calităţii de asociat. reflectat şi in actul constitutiv al societăţii. (f) Excluderea unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţii. prin: (a) Retragerea din societate a unui asociat. Prin ieşirea voluntară a unui asociat. cu toate drepturile şi obligaţiile aferente. După cum am mai arătat. işi va inceta activitatea şi va fi supusă procedurii lichidării in condiţiile prevăzute de lege. afară numai dacă prin actul constitutiv sau prin acordul asociaţilor nu se prevede altfel (art.1. In ipoteza intervenirii oricăreia dintre situaţiile enunţate mai sus. Intrucat schimbarea persoanei asociatului poate leza caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv . In urma decesului unui asociat societatea in nume colectiv fie se dizolvă. Şi in acest caz datorită imposibilităţii obiective a asociatului vizat de a participa la activitatea societăţii in nume colectiv se impune dizolvarea societăţii. cărora insă li se va plăti cota parte din activele nete ale societăţii proporţional participării asociatului in cauză la capitalul social. societatea in nume colectiv incetează. 2. asociaţii dobandesc anumite participaţiuni. Aceste imprejurări descalifică societatea şi justifică dizolvarea ei in lipsa unei clauze contrare sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi. Avand in vedere că patrimoniul societăţii a fost constituit ca urmare a fructificării aporturilor asociaţilor. de regulă. (c) Incapacitatea asociatului persoană fizică sau insolvabilitatea unui asociat persoană juridică. Societatea nu se dizolvă insă dacă există in actul constitutiv o clauză de continuare a activităţii sau dacă acest lucru este hotărat de ceilalţi asociaţi in unanimitate. asociatul respectiv sau succesorii (creditorii) săi nu vor primi in natură o parte proporţională din patrimoniul social ci o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acesteia. este echitabil ca restul asociaţilor să-l despăgubească pe el sau succesorii (creditorii) săi pentru partea care i-ar reveni şi care rămane in proprietatea societăţii. potrivit art. O soluţie similară se aplică şi in cazul succesorilor rezultaţi in urma reorganizării asociatului persoană juridică.

fie ulterior prin consensul asociaţilor.128 alin. Se pune astfel problema cum se va proceda in cazul incapacităţii sau insolvabilităţii asociatului ori in cazul declarării judecătoreşti a dispariţiei a asociatului persoană fizică sau a reorganizării asociatului persoană juridică ori a exercitării de către creditorii unui asociat a dreptului de a-i urmări participaţiunea? Se va proceda la excluderea asociatului aflat in situaţiile de mai sus in conformitate cu procedura prevăzută de art. (e) urmărirea participaţiunii asociatului de către creditorii personali. Codul civil prevede că asociatul care a transmis participaţiunea sa la capitalul social rămane răspunzător faţă de terţi pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate (art. Consimţămantul tuturor asociaţilor este cerut indiferent dacă transmiterea participaţiunilor se face unui terţ sau unui alt asociat. iar noul asociat va răspunde.2 din Codul civil excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se va putea face numai pentru motive temeinice la cererea unanimă a celorlalţi asociaţi şi va fi pronunţată de instanţa judecătorească. atat pentru obligaţiile ivite ulterior incadrării sale in societate cat şi pentru obligaţiile existente pană la acel moment (art.133 din Codul civil sau calitatea sa de asociat va inceta prin simpla hotărare a celorlalţi asociaţi ori ca urmare a unei . Regula unanimităţii in ceea ce priveşte acordul asociaţilor cu privire la excludere se justifică prin faptul că urmare a excluderii se va modifica implicit şi actul constitutiv. Pentru protejarea intereselor societăţii şi a terţilor. implicit. Societatea in nume colectiv este o societate care se bazează atat pe increderea dintre asociaţi şi pe calităţile personale ale acestora. alte cauze anume prevăzute in actul constitutiv ce nasc posibilitatea excluderii pe motivul nerespectării unor obligaţii societare.128 alin.3 din cod). Măsura excluderii asociatului din societate apare ca o sancţiune aplicată asociatului şi. Modificarea structurii participaţiunilor asociaţilor la capitalul social va trebui inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. intrucat intinderea drepturilor şi obligaţiilor sale in calitate de simplu asociat au fost convenite fie iniţial prin actul constitutiv. 3. Datorită acestui fapt.4 din cod). (d) săvarşirea de către asociatul administrator a unor fapte păgubitoare pentru societatea.129 alin.transmitere (prin cesiune. Potrivit art.3 din cod). existenţa societăţii este ameninţată. iar transmiterea va produce efecte numai din ziua efectuării acestor menţiuni in registrul indicat. S-ar putea discuta in context dacă motivele temeinice cerute de lege implică cu necesitate culpa asociatului. Excluderea asociatului din societate. Pentru a proteja societatea şi. Din păcate Codul civil nu face o enumerare măcar enunţiativă a unor asemenea motive. In doctrină s-a arătat că ar putea constitui motive temeinice pentru excluderea asociatului: (a) neefectuarea de către asociat a aportului angajat prin actul constitutiv. in acelaşi timp.129 alin. in cazul in care un asociat nu işi indeplineşte obligaţiile asumate faţă de societate ori săvarşeşte anumite fapte potrivnice intereselor societăţii. Este de la sine inţeles că asociatul a cărui excludere se intenţionează nu va putea vota in această chestiune. succesul sau insuccesul societăţii depinde in mare măsură de faptele asociaţilor. pentru a apăra interesele celorlalţi asociaţi. in egală măsură cu ceilalţi asociaţi. (c) incălcarea limitelor mandatului primit de a administra şi reprezenta societatea. schimb sau donaţie) a participaţiunilor asociaţilor să se facă doar cu acordul unanim al asociaţilor. Codul civil reglementează posibilitatea excluderii din societate a asociatului indezirabil. cat şi pe implicarea şi conlucrarea tuturor asociaţilor la activităţile comerciale ale societăţii. a cărei hotărari este obligat să le respecte. de activitatea pe care ei o desfăşoară in societate. (b) amestecarea fără drept in administrarea societăţii. in folosul celorlalţi asociaţi. Instanţa judecătorească sesizată de asociaţi va aprecia dacă există “motivele intemeiate” pentru excludere cerute de lege. Astfel că. ca un remediu pentru salvarea existenţei societăţii. care trebuie să cunoască şi să evalueze calităţile personale ale noului asociat (art.

că. (2) Prin inţelegere dintre membrul care se retrage din societatea in . cu toate consecinţele care decurg din acest fapt. Retragerea asociatului din societate. intrucat situaţiile enumerate nu implică culpa asociatului şi sunt expres prevăzute de lege ca şi cauze care in anumite condiţii pot duce la dizolvarea societăţii (art. Astfel. Acesta va avea dreptul la beneficii şi va suporta pierderile. Această cerinţă este justificată de faptul că o retragere intempestivă a asociatului ar putea periclita existenţa şi funcţionarea normală a societăţii. intrucat răspunderea asociatului pentru obligaţiile sociale apărute pană la data excluderii subzistă pe o perioadă de 2 ani calculaţi din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. cu atat mai mult cu cat un asemenea fapt comportă in mod necesar modificarea actului constitutiv al societăţii.130 alin. De asemenea.130 alin. considerăm că şi in aceste ipoteze se va impune excluderea asociatului din societate prin acordul unanim al celorlalţi asociaţi. Asociatul exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii. asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părţii sale de participaţiune la capitalul social. măsura excluderii apărand exclusiv ca un remediu pentru salvgardarea societăţii. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. ca regulă generală. considerăm că excluderea asociatului in acest caz se va face cu votul unanim a asociaţilor fără a mai fi necesară pronunţarea unei hotărari judecătoreşti in acest sens. in cursul duratei societăţii in nume colectiv. Reglementarea actuală conferă o largă libertate asociatului in ceea ce priveşte exercitarea opţiunii de a se retrage din societatea in nume colectiv. Efectele retragerii membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrului care s-a retras din societatea in nume colectiv i se achită valoarea parţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui in capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel.129 alin. Singura condiţie impusă de Codul civil este ca asociatul care doreşte să se retragă să notifice celorlalţi asociaţi intenţia sa cu cel puţin 6 luni inainte de data preconizată a retragerii (art.2 din cod). Orice convenţie dintre asociaţi asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nulă de drept (art. Menţionăm insă. Totuşi.1 din cod). Prin urmare. (2) Acordul dintre membrii societăţii in nume colectiv asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nul. Articolul 130. Retragerea membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrul societăţii in nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pană la data retragerii. Retragerea din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate. cu consecinţa incetării calităţii de asociat a acestuia. In anumite cazuri. asociaţii pot să işi manifeste dorinţa de a părăsi societatea.1 din cod). legea nu condiţionează in nici un fel exercitarea dreptului de retragere de invocarea unor motive care ar legitima ieşirea din societate şi nici de acordul celorlalţi asociaţi. pană in ziua excluderii sale. acesta nu-şi va putea retrage contravaloarea participaţiunii care i se cuvine decat după implinirea acestui termen. Articolul 131. 1.stipulaţii exprese in acest sens a actului constitutiv? După opinia noastră simpla intervenire a imprejurărilor menţionate mai sus nu poate duce la incetarea ope legis a calităţii de asociat.

1.131 alin. Legea impune doar. afară numai dacă asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub o altă formă. in caz de deces al unuia dintre asociaţi persoană fizică sau de reorganizare a asociatului persoană juridică. ca regulă generală. drepturile asociatului retras cuvenite pentru participaţiunile sale se vor stabili prin acordul asociaţilor.3 din cod).131 alin. Acesta va avea. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. dar ea işi va continua existenţa. in limitele patrimoniului care a trecut la el.3 din cod).nume colectiv şi membrii ramaşi. Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. (3) Succesorul membrului societăţii in nume colectiv poartă răspundere. prin reorganizare (art. determinată la data decesului sau reorganizării. Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului in calitate de asociat.131 alin.1 din Codul civil). 1. Numai excepţional. ce i se cuvine membrului care se retrage.(2) şi (3).128 alin. dac actul de constituire nu interzice. In principiu. (2) Dacă membrii societăţii in nume colectiv nu acceptă succesorii in calitate de asociaţi. Retragerea asociatului din societate va trebui obligatoriu menţionată in Registrul de stat al intreprinderilor. asociatul pierde calitatea de asociat.128 alin. cand datorită retragerii numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. iar capitalul social al societăţii se va reduce in mod corespunzător. In caz de neinţelegere intre asociaţi considerăm că drepturile asociatului retras vor fi stabilite de către instanţele judecătoreşti. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat. Prin retragerea asociatului societatea in nume colectiv suferă o modificare faţă de situaţia iniţială. achitarea valorii patrimoniului poate fi inlocuită cu transmiterea lui in natură. asociaţi cu acordul tuturor membrilor. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art. Ca urmare a retragerii din societate. In aceste condiţii asociaţii vor hotări dacă asociatul retras va primi doar contravaloarea in bani a părţii sale din patrimoniu sau dacă i se va transmite efectiv in natură această parte (art. (3) Partea din patrimoniul societăţii in nume colectiv sau valoarea acestei parţi. societatea se dizolvă. de obligaţiile pentru care. Decesul sau reorganizarea membrului societăţii in nume colectiv (1) Succesorii membrului societăţii in nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni. purta răspundere membrul decedat sau reorganizat. insă. dreptul la partea sa din patrimoniul societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social (art. se determină conform bilanţului intocmit la momentul retragerii. Efectele retragerii asociatului din societate. in conformitate cu art. societatea in nume colectiv poate continua. in egală măsură cu membrii rămaşi. Potrivit Codului civil. Asociatul retras din societate poartă răspundere pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate.134 din Codul civil). asociaţii rămaşi avand la indemană două posibilităţi: . ca aceste drepturi să fie determinate conform unui bilanţ intocmit la momentul retragerii (art.2 din cod). Articolul 132.

In cazul in care moştenitorii asociatului decedat sau succesorii asociatului reorganizat nu sunt acceptaţi in calitate de asociaţi in societate sau nu consimt ei să devină asociaţi. Ca urmare a decesului asociatului persoană fizică sau reorganizării asociatului persoană juridică. noua situaţie juridică din societatea trebuie reflectată in actul constitutiv al societăţii şi in Registrul de stat al intreprinderilor. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. in caz contrar societatea se va dizolva. considerăm că o asemenea condiţie este inoperantă.fie să plătească succesorilor acestora partea ce revenea asociatului.132 alin. Societatea in nume colectiv va putea continua activitatea cu succesorii asociatului decedat sau reorganizat dacă există in acest sens acordul tuturor asociaţilor sau acordul majorităţii dintre ei. determinată la data decesului sau reorganizării. Prin similitudine cu situaţia retragerii asociatului. vor trebui să-şi exprime consimţămantul cu privire la dobandirea calităţii de asociat intr-o societate in nume colectiv. Posibilitatea de opţiune există doar dacă actul constitutiv prevede sau asociaţii hotărăsc in unanimitate continuarea activităţii. ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. succesorii vor avea dreptul la o parte in naturг din patrimoniul social. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat (art. ca o consecinţă a necesităţii modificării actului constitutiv. considerăm că nu vor putea fi cooptaţi in societate moştenitorii minori sau incapabili ai asociatului decedat. dacă actul constitutiv prevede un asemene cvorum pentru adoptarea deciziei (art. considerăm că şi succesorii asociatului.2 din cod). Astfel fiind. in mod obligatoriu.3 din Codul civil. Deşi Codul civil nu o prevede in mod expres. art. modificare ce implică indeplinirea in persoana noilor asociaţi a aceloraşi formalităţi şi condiţii de fond care sunt necesare incheierii unui contract de constituire a unei societăţi in nume colectiv.1 din Codul civil).132 alin. In ceea ce priveşte responsabilitatea succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. indiferent de natura schimbărilor intervenite. In ceea ce priveşte cerinţa textului de lege invocat ca actul constitutiv să nu conţină o clauză ce ar interzice cooptarea in societate a succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. dreptul şi la beneficiile cuvenite asociatului decedat sau reorganizat pană la data decesului sau reorganizării. Articolul 133. S-ar putea presupune chiar că aceştia o fac in mod implicit atunci cand ii acceptă in unanimitate in calitatea de asociaţi pe succesorii asociatului decedat sau reorganizat.132 alin. Această cerinţă apare. atata timp cat asociaţii rămaşi vor putea oricand modifica actul constitutiv in sensul contrar. Creditorii unui astfel de membru sunt in drept să ceară societăţii separarea unei părţi din patrimoniul ei proporţional participaţiunii debitorului la capitalul social pentru urmărirea acestei părţi. Urmărirea participaţiunii membrului din capitalul social al societăţii in nume colectiv (1) Urmărirea participaţiunii din capitalul social al membrului societăţii in nume colectiv pentru datoriile lui nelegate de participarea la societate (datorii personale) se permite doar in cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor. chiar dacă o clauză de continuare cu moştenitorii a activităţii societăţii există in actul constitutiv. Partea din patrimoniul societăţii susceptibilă separării sau valoarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la momentul inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la . de asemenea. Succesorii vor avea. fie să continue societatea cu aceştia. in mod logic. prevede că aceştia vor răspunde pentru datoriile sociale apărute pană in momentul decesului sau reorganizării doar pană la concurenţa activului patrimoniului pe care l-au preluat de la asociatul decedat sau reorganizat.

in caz contrar societatea urmand să se dizolve. in modul prevăzut de prezentul cod.(2) şi (3).1 fraza a treia din cod). in termen de 6 luni. Dizolvarea societăţii in nume colectiv. Dizolvarea societăţii in nume colectiv (1) In afară de cazurile prevăzute la art. Menţionăm că posibilitatea exercitării acestor drepturi speciale ale creditorilor asociaţilor nu incalcă principiul autonomiei patrimoniului societăţii şi nici nu instituie o răspundere a societăţii pentru datoriile asociaţilor. intrucat plata creanţelor se face nu din patrimoniul societăţii ci din partea de active nete care se cuvine asociatului. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel.separare. in care se vor regăsi bineinţeles şi beneficiile obţinute de asociat ca urmare a participării la societate. Autonomia patrimoniului societăţii in nume colectiv faţă de patrimoniile propriilor asociaţi determină o serie de consecinţe juridice şi pentru creditorii personali ai acestora din urmă. separarea unei părţi din patrimoniul societăţii in nume colectiv corespunzătoare participaţiunii asociatului debitor la capitalul social al societăţii in vederea acoperirii creanţelor respective (art. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă in ea rămane un singur membru.1 din Codul civil). in cazul in care societatea işi continuă activitatea fără asociatul exclus.3 din cod).86 alin. 1.133 alin.128 alin. (d) existenţa unei hotărari judecătoreşti de dizolvare (art. Totuşi. Astfel. (c) existenţa unei hotărari a asociaţilor in acest sens. in scopul protejării intereselor creditorilor asociaţilor.1 Cod civil in următoarele situaţii: (a) expirarea termenului stabilit pentru durata ei. Societatea in nume colectiv se dizolvă potrivit cauzelor generale de dizolvare a persoanelor juridice prevăzute de art. incapacităţii sau . să reorganizeze societatea. societatea in nume colectiv se dizolvă in cazul: (a) decesului.132 alin. in ipoteza in care patrimoniul propriu al asociatului este insuficient pentru onorarea datoriilor. Exercitarea de către creditorii unui asociat a dreptului de a urmări participaţiunea acestuia in societatea in nume colectiv impune excluderea din societate a asociatului respectiv. In afară de aceste cauze generale legea stabileşte şi anumite cauze de dizolvare aplicabile societăţii in nume colectiv.(1). (2) Urmărirea patrimoniului proporţional participaţiunii membrului la capitalul social condiţionează excluderea membrului din societatea in nume colectiv şi atrage efectele prevăzute la art. asociaţii nu vor mai avea nici un drept asupra acestora. legea le permite acestora din urmă să solicite. luată in unanimitate.86 alin.2 coroborat cu art.87 din cod). Astfel. Creditorii asociaţilor işi vor satisface drepturile de creanţă din patrimoniul asociaţilor. Articolul 134. (2) Ultimul membru rămas al societăţii in nume colectiv are dreptul ca.129 alin. (e) insolvabilitatea societăţii.128 alin. indiferent de data creanţei lor. (b) imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituita sau realizarea acestuia. Precizăm că. iar pe cale de consecinţă nici creditorii personali ai asociaţilor nu le vor mai putea urmări.1 din Codul civil. 1.133 alin. obligaţia acestuia de a răspunde pentru obligaţiile sociale apărute pană la ieşirea lui din societate subzistă pentru o perioadă de 2 ani calculată din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art. potrivit art.Urmărirea participaţiunilor asociaţilor de către creditorii personali ai acestora. odată ce bunurile aduse ca aport de către asociaţi au intrat in patrimoniul societăţii. Cota parte din patrimoniul societăţii cuvenite asociatului potrivit participaţiunilor sale sau contravaloarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la data inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la separare (art.

in cazul in care o atare schimbare ocazionează şi modificarea intinderii responsabilităţii asociaţilor pentru datoriile sociale (cum se intamplă bunăoară atunci cand o societate in nume colectiv se transformă intr-o societate cu răspundere limitată) convertind-o dintr-o responsabilitate nelimitată intr-una limitată. pană la expirarea termenului de 3 ani. O asemenea reorganizare a societăţii in nume colectiv este posibilă numai cu condiţia ca asociaţii ei să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridică in care se va transforma societatea (art. asociaţii societăţii in nume colectiv vor rămane in continuare responsabili nelimitat pentru datoriile contractate de societatea transformată pană la data reorganizării. Pe parcursul existenţei societăţii in nume colectiv anumite interese ale asociaţilor acesteia pot determina necesitatea schimbării formei juridice a societăţii. asociaţii vor putea decide transformarea societăţii din care fac parte intr-o altă formă de societate comercială sau in cooperativă. După opinia noastră asociatul rămas singur in societate va putea evita dizolvarea acesteia şi daca va transmite (cesiona) o parte din participaţiunile sale unei alte persoane. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. reorganizarea societăţii in nume colectiv in societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. in armonie cu regulile de formare a denumirii proprii pentru noua formă juridică pe care o ia pentru viitor societatea juridică transformată. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. art. Asociaţii vor răspunde limitat .85 alin. Astfel că. in termen de 6 luni. Concomitent cu transformarea societăţii in nume colectiv se va opera şi o schimbare in denumirea iniţială a societăţii. Astfel. Schimbarea formei juridice a societăţii comerciale produce efect numai pentru viitor. Articolul 135.. De asemenea.1 din cod.135 alin. astfel incat să fie indeplinită cerinţa minimului de asociaţi. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social (art. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social.1 din cod. (b) declarării insolvabilităţii. (c) retragerii din societatea a unui asociat. in cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. reorganizării sau lichidării asociatului persoană juridică. (d) excluderii unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi.1 din Codul civil prevede in mod explicit că.declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului persoană fizică. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. potrivit art. In acest sens.135 alin. (2) Asociatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care. Reorganizarea societăţii in nume colectiv (1) In cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni.134 alin. indiferent de cauză.2 din cod). iar nu şi pentru trecut. Mai mult chiar. in termen de 3 ani. legea prevede că asociatul nu va fi absolvit de răspundere nici in cazul in care. asociaţii continuă. Insă in această ultimă situaţie legea recunoaşte asociatului rămas singur in societate dreptul de a decide. caracterul limitat al răspunderii asociaţilor devine operant numai pe data inscrierii menţiunii respective in Registrul de stat al intreprinderilor. Reorganizarea societăţii in nume colectiv. pană la expirarea termenului de 3 ani.2 din Codul civil).121 alin. in acest caz ne mai putand fi indeplinită condiţia prevăzută de art. adoptandu-se o denumire nouă. Reorganizarea societăţii in nume colectiv se va decide numai in unanimitate de către asociaţi. 1. asociaţii vor continua să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data inregistrării reorganizării. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. De aceea.

Societatea in comandita Articolul 136. Chestiunea care se cere lămurită este după ce criteriu se va produce scindarea asociaţilor in cele două categorii distincte. De asemenea.C. 1. Comanditatul din societatea in comandită nu poate fi membru al societăţii in nume colectiv. După cum s-a arătat in doctrină. Membrul societăţii in nume colectiv nu poate fi comanditat in societatea in comandită.la valoarea aporturilor subscrise la formarea capitalului social numai pentru datoriile pe care societatea reorganizată le va contracta ulterior inscrierii menţiunii respective de schimbare a formei sale juridice in Registrul de stat al intreprinderilor. (3) Denumirea societăţii in comandită trebuie să includă sintagma in limba de stat "societate in comandită" sau abrevierea "S. § 3.". Dacă in denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului. Dispoziţii generale cu privire la societatea in comandită (1) Societate in comandită este societatea comercială in care. Societatea in comandită işi are geneza din Evul Mediu. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. Această soluţie se impune ca o măsură de protejare a intereselor creditorilor sociali despre care se prezumă că au consimţit să intre in raporturi juridice obligaţionale cu societatea in nume colectiv. intrucat nici unul dintre asociaţi nu poate fi constrans să accepte aceea dintre calităţile menţionate pe care nu o doreşte. transformarea societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă nu va fi posibilă.135 Cod civil se va aplica in mod corespunzător in ipoteza reorganizării societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. printre notele de specificitate. (2) Persoana poate fi comanditat doar intr-o singură societate in comandită. cei dintai cu responsabilitate nelimitată. chiar dacă interesul practic al aplicării acestor dispoziţii priveşte numai asociaţii comanditari. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). numele sau denumirea comanditaţilor. unii dintre asociaţii săi trebuie să dobandească calitatea de comanditaţi. . iar alţii calitatea de comanditari. anume comanditaţi şi comanditarii. (4) Dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile societăţii in comandită in măsura in care prezentul cod nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. acesta poarta răspundere solidară nelimitată. O problemă specială se pune relativ la reorganizarea societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. Ca urmare. prin efectul transformării societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă. fiecare dintre asociaţi va avea libertatea să aleagă intre cele două calităţi la care ne-am referit. respectiv. considerăm că pentru identitate de raţiune art. Consideraţii generale. iar ceilalţi avand beneficiul responsabilităţii limitate. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co". pentru calitatea de comanditar. existenţa a două categorii de asociaţi. Se ştie că o astfel de societate (adică cea in comandită) are. Dacă nici unul dintre ei nu va opta pentru calitatea de comanditat sau. tocmai pe considerentul că au conştientizat responsabilitatea nelimitată a asociaţilor ca o garanţie suplimentară a creanţei lor.

urmand ca beneficiile astfel obţinute să fie impărţite intre ei. Mecanismul care a stat la baza acestei societăţi era următorul: deţinătorii de capitaluri incredinţau in baza unui contract (denumit commenda) anumite sume de bani unor negustori profesionişti sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştia să le folosească in afaceri. apreciindu-se că această formă de societate a devenit total desuetă. Pe această cale. Aceasta este şi explicaţia tendinţei din unile legislaţii moderne de a elimina din campul relaţiilor comerciale acest gen de societate care era actuală in evul mediu dar a devenit anacronică in prezent. să permită posesorilor de capital.KG” (Germania. “ sociedade em comandita simples” (Portugalia). Astfel fiind. apt să dea satisfacţie acelora care. Marii deţinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată un statut social care nu le permitea să exercite profesiunea de comerciant. acest tip de societate comercială se bazează pe incredere – comanditarii care au bani şi vor să-i investească fără să rişte o răspundere nelimitată. “Kommanditgesellschaft . “Commanditaire vennootschap” (Olanda). Franţa. totodată. cu atat mai mult cu cat in dreptul modern accentul este pus pe garanţiile materiale oferite de mărimea capitalului şi a activelor sociale şi mai puţin pe garanţiile personale oferite de unii asociaţi.331 din Proiect). Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea legală a societăţii in comandită. iar pe de altă parte. “societa in accomandita semplice” (Italia). Aşadar. Austria).KS” (Danemarca). primind acele sume. “товарищество на вере” sau “коммандитнoe товарищество” (Federaţia Rusă). pe de o parte. şi anume societatea in comandită pe acţiuni (art. Astfel. totodată care a dominat dintotdeauna societatea in comandită. increderea comanditarilor in corectitudinea comanditaţilor a fost ideea forţă care a fundamentat şi. Cei care incredinţau sume de bani spre utilizare in afaceri comerciale altora au fost denumiţi comanditari. că prin Proiectul Codului Civil se intenţiona reglementarea şi unei forme de societate asemănătoare societăţii in comandită. Intr-adevăr. “Kommandiittyhtio” (Finlanda). incredinţează sumele de bani comanditaţilor. in doctrina franceză s-a arătat că comanditaţii din societatea in comandită sunt de fapt administratori ai societăţii care nu ar trebui să răspundă nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii. societatea in comandită continuă să fie reglementată. mai practice şi mai operaţionale. să-şi poată plasa eficient disponibilul de capital in operaţiuni comerciale aducătoare de profit. iar aceia care. “Sociedad Comanditaria” (Spania). Comanditarii incredinţau comanditaţilor sumele de bani necesare derulării anumitor afaceri comerciale şi işi asumau riscurile pierderii acelor sume pe baza increderii pe care ei o aveau faţă de aceştia din urmă. Cu toate acestea.Ea a fost imaginată ca un instrument juridic menit să contracareze rigorile dreptului canonic şi a regulamentelor militare care a instituit interdicţia pentru deţinătorii de capitaluri (clerici. dar şi de dorinţa de aventură. să servească la ocolirea interdicţiei privind acordarea de imprumuturi cu dobandă. de asemenea. “Kommanditgesellschaft” sau “societe en commandite” (Elveţia). Menţionăm. deţinătorii de capital investeau capitalul disponibil şi riscau numai sumele incredinţate celor care se angajau să se implice in afaceri comerciale. Societatea in comandită pe acţiuni este considerată in doctrină ca fiind asemănătoare societăţii in . de majoritatea legislaţiilor europene: “societe en commandite simple” (Belgia. instituită şi sancţionată sever de dreptul canonic. animaţi de pasiunea pentru comerţ.326-art. iar in practică aceasta nu se mai bucură de interesul intreprinzătorilor care preferă alte forme de societate. nu se puteau implica in afaceri comerciale din lipsa mijloacelor financiare necesare intr-un asemenea scop. se angajau să le utilizeze pentru derularea unor afaceri comerciale au fost numiţi comanditaţi. cărora statutul social nu le permitea să se implice in afaceri comerciale. “kommanditselskaber . nobili şi militari) de a acorda imprumuturi cu dobanzi şi. trebuia găsit un artificiu juridic care. care nu au suficient capital. sub diferite denumiri. Reglementarea in dreptul modern a societăţii in comandită a fost aspru criticată in doctrină. dar au iniţiativă şi vor să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii de beneficii. Luxemburg).

3.136 alin. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). in principiu. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv şi pe aceleaşi considerente. In continuare. ca şi in cazul societăţii pe acţiuni.2 fraza I din cod. Vor putea fi asociaţi intr-o societate in comandită atat persoane fizice. care nu au suficient capital dar au iniţiativă. indiferent de tipul acestora. Proiectul Codului civil asimila societatea in comandită pe acţiuni cu societatea pe acţiuni.comandită deoarece cuprinde ca şi aceasta din urmă două categorii de asociaţi: comanditaţii şi comanditarii. stipulează că asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat .106-115 din Codul civil). Actul constitutiv al societăţii este contractul de constituire (societate). Legiuitorul a preferat. ne vom referi in cele ce urmează doar la unele aspecte specifice constituirii societăţii in comandită. care dispun de mijloace financiare. in cazul societăţii in comandită pe acţiuni. cat şi persoane juridice.1 din Codul civil defineşte societatea in comandită ca fiind acea “societate comercială in care. capitalul social este impărţit in acţiuni. Din definiţia legală rezultă următoarele caractere ale societăţii in comandită: (a) societatea in comandită. iar asociaţii comanditari răspund doar in limita aportului subscris de ei. Societatea in comandită prezintă avantaje pentru ambele categorii de asociaţi: pe de o parte. deoarece comanditaţii sunt asimilaţi sub toate aspectele asociaţilor de la această din urmă formă societară. iar asociaţii comanditari răspund numai in limita aportului lor. Art. insă. au posibilitatea să le investească. iar pentru constituirea societăţii trebuie indeplinite formalităţile prevăzute de lege. Deosebirea esenţială dintre cele două forme de societăţi constă in aceea că. este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. in privinţa răspunderii pentru obligaţiile sociale. cu precizarea că.136 alin. incasand beneficii fără a se implica in activitatea societăţii şi fără a să risca o răspundere nelimitată. Societatea in comandită se constituie. Deoarece regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost analizate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. societatea in comandită pe acţiuni urmează regulile societăţii in comandită asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. (b) prezenţa in structura societăţii a două categorii de asociaţi . asociaţii comanditari. pe de altă parte. prin art. 2. Intrucat capitalul social al societăţii in comandită pe acţiuni are aceeaşi structură ca acela al societăţii pe acţiuni. să elimine din forma finală a Codului civil dispoziţiile care reglementau societatea in comandită pe acţiuni. In ceea ce priveşte problematica pe care o poate ridica participarea in calitatea de asociat comanditat a persoanelor juridice la o societate in comandită facem trimitere la discuţiile făcute pe acest subiect in materia societăţii in nume colectiv. au ocazia să atragă capital in condiţii mult mai avantajoase decat cele ale unui imprumut şi să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii unor beneficii.comanditaţii şi comanditarii. Constituirea societăţii in comandită. legea limitează. Definiţia societăţii in comandită. legiuitorul explicand limitele acestei interdicţii. iar. investitorii preferand societatea pe acţiuni. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii”. (c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. asociaţii comanditaţi. posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa in calitate de asociat comanditat doar la o singură societatea in comandită. potrivit regulilor generale aplicabile societăţilor comerciale (art. operaţiune justificată după părerea noastră de faptul că această formă de societate se intalneşte rar in practică. ca şi societatea in nume colectiv.

Aplicarea dispoziţiilor legale din materia societăţilor in nume colectiv societăţii in comandită işi are fundamentarea pe ideea potrivit căreia comanditaţii sunt mai reprezentativi decat comanditarii pentru societate. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor comanditaţi. Firma folosită de societatea in comandită trebuie să cuprindă. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in comandită”.136 alin. In cazul in care un asociat comanditat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. intrucat ei işi inscriu numele pe firma societăţii şi tot ei infăptuiesc administrarea acesteia. sau cu abrevierea “S.121 alin.S. totuşi. ambele constand din cuvinte scrise. şi acesteia din urmă.136 alin.4 coroborat cu art. Codul civil nu cere pentru constituirea societăţii in comandită un minim de asociaţi dar. in principiu.3 din cod. art. In ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi. şi chiar la o altă societatea in comandită in calitatea de asociat comanditar. in mod obligatoriu. cu consimţămantul acestuia. numele sau denumirea sa nu va putea figura in firma societăţii. datorită faptului că această societate presupune in mod necesar două categorii de asociaţi . aceasta va cuprinde.”. In primul rand. Aplicarea reglementărilor cu privire la societatea in nume colectiv in materia societăţii in comandită. scrisă in intregime. firma se va modifica in mod corespunzător. la o societate in comandită in calitate de asociaţi comanditari. să-şi asume calitatea de comanditar. societatea in comandită are o firmă proprie ca atribut de identificare.). cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct. subiectele de drept menţionate putand participa. Dacă. ni se pare logic ca aceasta să vizeze doar calitatea de asociaţi comanditaţi.E. insă.2 fraza a II-a şi a III-a din cod). in măsura in care codul nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. considerăm că societatea in comandită va putea avea un număr nelimitat de asociaţi comanditari şi maximum 20 de asociaţi comanditaţi (art. In ceea ce ne priveşte. şi anume evitarea unei răspunderi nelimitate şi solidare a acestui tip de persoane juridice.3 fraza a III-a din cod). Precizăm că in privinţa asociaţilor comanditari din societatea in comandită legea nu prevede nici o restricţie similară celei enunţate.comanditaţii şi comanditarii – este firesc că pentru infiinţarea unei astfel de societăţi să fie necesari cel puţin doi asociaţi. dintre care unul să-şi asume calitatea de comanditat. Firma societăţii in comandită. ţinand cont că raţiunea unei asemene interdicţii. Menţionăm că legea interzice participarea la o societate in comandită atat a autorităţilor administraţiei publice.136 alin. 4. potrivit art.C. Această prevedere se explică prin intenţia legiuitorului de a apăra pe terţi impotriva oricărei confuzii ce s-ar putea crea intre asociaţii comanditaţi şi comanditari. in firma societăţii.136 alin. Deoarece societatea in comandită se apropie in foarte multe privinţe de societatea in nume colectiv. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”.4 din Codul civil prevede că dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile. acesta fiind similar celui al asociaţilor din societatea in nume colectiv. respectiv.136 alin. Intrucat asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligaţiile sociale.4 din R. . După cum se poate observa majoritatea normelor in discuţie se referă la statutul juridic al comanditaţilor in societate.2 fraza I din Codul civil). iar altul. 5. el devine răspunzător nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii (art. două elemente de identificare. Dacă firma societăţii in comandită nu poate include numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. Ca persoană juridică. numele sau denumirea unui comanditar figurează.intr-o societate in comandită şi. Asociatul comanditat va putea insă participa la o societate cu răspundere limitată sau la o societate pe acţiuni. nici asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv (art.

Potrivit legii. Contractul de constituire a societăţii in comandită trebuie să fie incheiat in formă autentică (art. (g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.137 alin. şi categoria din care face parte fiecare asociat . Deoarece textul art. totuşi. inclusiv a societăţii in comandită. sub aspectul responsabilităţii ce le incumbă pentru datoriile sociale. c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului.122 din cod. cel puţin in faza iniţială a funcţionării societăţi. această libertate recunoscută de lege fondatorilor nu trebuie inţeleasă in sensul că ei ar putea constitui societatea fără subscrieri de capital sau subscriind numai un capital simbolic.108 alin.4 din Codul civil).Articolul 137. In contractul de constituire se va indica.comanditaţilor sau comanditarilor. (e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi.1 din cod) şi să cuprindă elementele prevăzute de art.137 alin. Pe de altă parte. e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi. Actul constitutiv al societăţii in comandită este contractul de constituire (de societate). Precizăm.1 coroborat cu art.1 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art. (c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social. 1. (f) procedura de admitere a noilor asociaţi.1 din cod referitoare la: (a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. realizarea scopului in vederea căruia aceasta a fost constituită. g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.62 alin. in actul constitutiv se va indica şi mărimea participaţiunilor fiecărui comanditat la capitalul social. in primul rand.107 alin. intrucat acestea au un regim juridic diferit. Avand in vedere faptul că toate aceste condiţii au mai fost analizate şi cu alte ocazii nu vom mai reveni asupra lor. capitalul social trebuie să fie suficient de important sub aspect valoric pentru a putea să asigure. făcand bineinţeles trimiterea necesară la comentariile făcute pe marginea art. dar şi volumul cumulat (total) .(1). nu vom stărui in mod deosebit asupra acestor aspecte.122 alin. Actul de constituire al societăţii in comandită In afară de cele menţionate la art. că deşi legea nu cere nici pentru infiinţarea societăţii in comandită un minim de capital lăsand acest lucru la aprecierea asociaţilor fondatori care sunt liberi să stabilească valoarea şi structura capitalului social iniţial. in mod obligatoriu. Pe langă aceste menţiuni contractul va trebui să conţină o serie de dispoziţii obligatorii care sunt prevăzute de art. După cum am mai arătat. Actul constitutiv al societăţii in comandită trebuie să indeplinească atat condiţiile generale de validitate cat şi acele condiţii specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. (d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi. incheiat in limba de stat şi semnat de toţi asociaţii societăţii (art. Actul constitutiv al societăţii in comandită.1 din cod.108 alin. f) procedura de admitere a noilor asociaţi. (b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social. cu excepţia menţiunii de la lit.c). in actul de constituire al societăţii in comandită trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor.108 alin. deoarece capitalul social este un element absolut necesar pentru constituirea oricărei societăţi comerciale.1 din Codul civil.

4 din Codul civil).63 ale R.139 din cod se referă la participaţiunile acestei categorii de asociaţi. In acest context. de asemenea. totodată. textul se referă la conducerea administrativă sau. Deşi Codul civil nu o prevede in mod explicit. Articolul 138. cu atat mai mult cu cat o serie de dispoziţii ale art. s-a ajuns ca forma finală a codului să prezinte o reglementare lipsită de coerenţa şi claritatea necesară unei norme juridice. Astfel că. obligaţi să participe şi la pierderi (art.text care. soluţia se impune prin coroborarea prevederilor art. in limitele stabilite de actul constitutiv.136 alin. de altfel nu se regăseşte in codul rus. considerăm că asupra problemelor esenţiale ale societăţii vor delibera şi decide toţi asociaţii. vor da dreptul acestora să participe. iar.1 din art. deşi legea prevede numai obligativitatea incheierii unui contract de constituire.122 alin. atat comanditaţii cat şi comanditarii.114 alin. un posibil statut la societatea in comandită nu va putea contrazice prevederile contractului de constituire – in caz contrar statutul este considerat nul Actul constitutiv a societăţii in comandită va putea fi modificat numai prin voinţa comună a tuturor asociaţilor.4 cu cele ale art. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii. că asociaţii comanditaţi vor putea efectua aporturi in industrie (prestaţii in muncă şi servicii). potrivit cărora in problemele ce nu se referă la sferele tradiţionale de activitate ale societăţii. Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii in comandită (1) Conducerea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia in conformitate cu prevederile prezentului cod referitoare la societatea in nume colectiv. opinie susţinută şi de literatura de specialitate din Federaţia Rusă. şi mărimea participaţiunilor fiecărui asociat comanditar comanditar. in mod obligatoriu. nimic nu se opune ca asociaţii să perfecteze concomitent cu acesta şi un statut al societăţii. să o reprezinte fără procură. la administrarea societăţii. După cum am mai spus. Menţionăm.2 fraza a doua . ei rămanand. (2) Comanditarii nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandita.138 Cod civil s-ar putea crede că conducerea societăţii in comandită este exercitată exclusiv de către asociaţii comanditaţi. deşi o asemenea regulă nu este expres consacrată de dispoziţiile Codului civil in materia societăţii in comandită. societatea in comandită nu are instituţionalizată o adunare generală a asociaţilor. din al cărui cod civil a şi fost preluat acest text. considerăm că va trebui indicată. 1.al aporturilor lor. După părerea noastră o asemenea interpretare nu are temei legal.S. deşi nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii. altfel spus. intrucat. care. iar altele din Proiectul Codului civil. să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. pe de o parte. pe de altă parte. implicarea asociaţilor comandidari in procesul decizional al societăţii este expres prevăzută de articolul menţionat in alin. acesta deşi va constitui un act juridic valabil. Mai mult chiar din formularea textului alin. ţinem să atragem atenţia că prin operaţiunea efectuată in ultimă instanţă de către legiuitor de a prelua unele dispoziţii din Codul civil rus. totuşi nu va avea valoarea juridică a statutului cerut de lege obligatoriu pentru societăţile pe acţiuni. In cazul in care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite. Conducerea societăţii in comandită. este necesar acordul tuturor asociaţilor. Modul de conducere. Dacă asociaţii vor decide să incheie şi un statut. precum şi in cazurile de suspendare a . Cităm in acest sens şi dispoziţiile pct.E.2 din cod. Astfel fiind.

de scopul protejării terţilor. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat va avea un singur vot. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este conturat de dispoziţiile Codului civil referitoare la societatea in nume colectiv (art. fiind anterioare actului constitutiv. Consimţămantul celorlalţi asociaţi se prezumă. fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat (art. 2. ci numai de asociaţi comanditaţi. Excluderea asociaţilor comanditari de la administrarea societăţii este menită să apere interesele terţilor. se aplică regula unanimităţii.1 din cod). dacă activităţile comanditatului operaţiunile.2 din Codul civil dispune că asociaţii comanditari nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandită.138 alin. Sancţiunea incălcării acestei interdicţii nu va fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii. insă.123 alin. Administrarea societăţii in comandită. ori preluarea de către societate a drepturilor şi obligaţiile asociatului sau beneficiul care rezultă din actele incheiate (art. Interdicţia comanditarilor de a se amesteca in administrarea societăţii este justificată. Comanditaţii nu vor putea practica. considerăm că acest lucru nu este posibil la o societate in comandită. hotărarile se vor lua de către toţi asociaţii. Excepţie fac hotărarile de modificarea a actului constitutiv. care ar putea să se inşele . in lipsa unei stipulaţii contrare in actul constitutiv. In ceea ce priveşte cvorumul necesar luării unor asemenea decizii.4 coroborat cu art. Actele care angajează societatea nu pot fi incheiate de asociaţii comanditari. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art. Potrivit art. comanditaţii vor lucra impreună. care au o răspundere limitată.116 alin.1 fraza I din Codul civil). imputernicit cu administrarea societăţii. să o reprezinte fără procură. comanditaţii desemnaţi ca administratori vor putea avea iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate.138 alin. activităţi similare celor pe care le practică societatea din care fac parte.2 din Codul civil). In cazul in care cand prin actul constitutiv se stipulează că. angajarea răspunderii asociatului culpabil.136 alin. In ceea ce priveşte posibilitatea desemnării unui terţ in funcţia de administrator.138 alin.1 din cod avand un caracter imperativ.2 fraza a II-a din cod). In principiu.136 alin. care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Administrarea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi (art. dreptul de a administra şi reprezenta societatea aparţine fiecărui comanditat. care se vor lua intotdeauna prin votul unanim al asociaţilor.4 coroborat cu art. fără acordul celorlalţi asociaţi.116 alin. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi.2 din cod). precum şi să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite.138 alin. in exercitarea prerogativelor de administratori ai societăţii.123 alin. Dacă insă operaţiunea proiectată depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii administratorul va avea nevoie de acordul tuturor asociaţilor (art. după caz. pană la proba contrară.tranzacţiei planificate de asociatul comanditat. care va fi obligat la plata unor despăgubiri către societate. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. decizia privind efectuarea oricărui act de administrare trebuie să fie adoptată cu consimţămantul unanim al acestora. Asociaţii. ci.138 alin. pe de o parte. ca şi in societatea in nume colectiv.3 din Codul civil). insă prin actul constitutiv asociaţii vor putea prevedea şi un alt mod de atribuire a voturilor. prevederile art. au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor (art. vor putea decide ca administrarea şi reprezentarea societăţii in comandită să fie efectuată in comun de către toţi asociaţii comanditaţi ori să fie delegată unuia sau mai multora dintre aceştia. spre exemplu. Modul de conducere. Astfel. care nu are totuşi un caracter imperativ.1 fraza a II-a din cod).

de faptul că.asupra poziţiei comanditarilor. nu există riscul de confuzie din partea creditorilor sociali. Această interdicţie nu are insă un caracter absolut. cu condiţia ca terţii să nu aibă cunoştinţă despre aceasta. lipsit de continuitate. in mod obligatoriu. şi anume de a proteja terţele persoane. De asemenea. va putea fi un colaborator tehnic. . aceştia trebuie impiedicaţi să se lanseze in operaţiuni imprudente pe socoteala societăţii. Considerăm de asemenea că asociatul comanditar va putea incheia orice act permis de lege unei persoane străine ce nu participă la conducerea societăţii. comanditarii putand incheia anumite acte in contul societăţii in temeiul unei procuri speciale dată pentru o operaţiune determinată de către asociaţii comanditaţi care sunt administratori ai societăţii. iar. va putea imprumuta societatea sau va putea să-i vandă mărfuri. acţionarului comanditar care intervine nepermis in administrarea societăţii. care răspund cu intreaga lor avere pentru datoriile sociale. va putea ţine casieria societăţii. cu condiţia de a nu depăşi rolul de subaltern in relaţiile cu terţii. răspunderea comanditarilor pentru datoriile sociale fiind limitată. izvorata din actul constitutiv. in activitatea lor de administrare a societăţii. in modul prevăzut de actul de constituire. Comanditarii vor putea insă contesta orice acţiune a comanditaţilor contrară legii sau actului constitutiv. in modul stabilit de actul de constituire. in doctrină s-a arăta că răspunderea asociatului comanditar ar trebui să fie solidară şi nemărginită. Din păcate legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea care se aplică asociatului comanditar care a incălcat interdicţia de a administra şi reprezenta societatea. Procura va trebui. Plecandu-se de la scopul pentru care a fost instituită această interdicţie. In vederea necesităţii asigurării independenţei comanditaţilor. in sensul că ar fi tratat cu un asociat ce se obligă nelimitat pentru datoria socială. b) să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative. Acţiunea in răspundere civilă introdusă de asociaţi este o acţiune contractuală. Articolul 139. In doctrină s-a mai arătat că. Deoarece in acest fel ar putea reprezenta societatea şi un terţ. răspunderea sa va deveni solidară şi nemărginită şi se va extinde la toate datoriile sociale posterioare primului act de ingerinţă in afacerile sociale (aceasta deoarece prin actul de ingerinţă comanditarul işi schimbă statutul juridic in cadrul societăţii). să precizeze operaţiunea sau să determine operaţiunile care vor fi incheiate de asociatul comanditar in contul societăţii. va putea fi salariat al societăţii. Dacă insă comanditarul se amestecă in mod constant in administrarea societăţii. asociaţii comanditari pot consilia pe administratori. va putea garanta obligaţiile acesteia ca fidejusor. De exemplu. c) să se retragă din societate la sfarşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social. Drepturile şi obligaţiile comanditarului (1) Comanditarul are dreptul: a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social. pe de altă parte. considerand că tratează cu asociaţi care răspund nelimitat pentru datoriile sociale. dacă imixtiunea in afacerile societăţii are caracter izolat. ii este angajată şi răspunderea civilă faţă de ceilalţi asociaţi. in afară de răspunderea sa pentru datoriile sociale. dacă prin ingerinţa sa in gestiune le-a cauzat acestora o pagubă. dar limitată la operaţiunea incheiată de el. In acest caz terţii sunt ocrotiţi suficient dacă pentru acea operaţiune răspunde alături de societate şi comanditarul vinovat. legea interzice comanditarilor să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite.

d) să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori. Comanditarul. Calitatea de subscriitor al unui aport conferă comanditarului dreptul de a participa la caştigurile societăţii proporţional cu participaţiunile sale la capitalul social. Potrivit art. Asociaţii comanditari din societatea in comandită au următoarele drepturi: (a) Dreptul de a participa la impărţirea beneficiilor. acest aport trebuie să fie in numerar (art. Deşi codul reglementează in mod expres doar dreptul comanditarilor de a supraveghea şi controla activitatea societăţii.127 din Codul civil.3 din cod). participaţiunea sa la capitalul social. Statutul juridic al comanditarilor. Orice convenţie intre asociaţi cu privire la limitarea sau renunţarea la acest drept este nulă. de exemplu.116 alin. In toate cazurile. cel puţin parţial.139 alin. La sfarşitul anului financiar comanditarul se va putea retrage din societate. Potrivit legii. comanditarul este obligat să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care s-a obligat. precum şi prin implicarea sa in deliberare şi luarea deciziilor asupra unor probleme esenţiale ale societăţii. (4) Actul de constituire al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului. (f) Dreptul preferenţial la recuperarea aporturilor in caz de dizolvarea a societăţii. 1. in modul stabilit de actul constitutiv. menţionăm că.2 din cod. in realitate acest drept il au şi asociaţii comanditaţi. După .3 din cod). Principala obligaţie a comanditarilor este aceea de a efectua aportul pe care l-au subscris. Depunerea aportului se confirmă prin certificat de participare eliberat de societate.112 alin. (c) Dreptul de supraveghere şi control a activităţii societăţii. (b) Dreptul de a participa la conducerea societăţii. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii. dar nu mai tarziu de 6 luni de la data inregistrării societăţii (art. asociatul comanditar va participa la conducerea societăţii prin autorizarea comanditaţilor administratori pentru efectuarea operaţiunilor care depăşesc limitele puterilor lor (art. (3) In momentul inregistrării societăţii in comandită.1 lit. comanditarul este obligat să verse pană in momentul inregistrării societăţii cel puţin 60% din aportul subscris (la care s-a obligat). Aportul de capital subscris de comanditari poate să fie in numerar. După cum am mai arătat. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor. in orice mod. in cazul dizolvării societăţii in comandită. urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul constitutiv (art. (2) Regulile privind interdicţia concurentei. nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu prevede altfel. Modalitatea concretă de incasare a beneficiilor se va stabili de către asociaţi in conformitate cu clauzele actului constitutiv şi dispoziţiile art. prevederea legală avand ca scop doar sublinierea faptului că asociaţii comanditari nu sunt excluşi de la supravegherea şi controlul gestiunii societăţii.139 alin.138 alin. cum ar fi.b) din cod). urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul de constituire. (e) Dreptul de a cesiona. (d) Dreptul de retragere. prevăzute la art.2 fraza a II-a din cod). nu va putea efectua aporturi constand in prestaţii in muncă şi servicii (aporturi in industrie).3 din cod). care se aplică in mod corespunzător şi societăţii in comandită. Comanditarul are dreptul de a controla exactitatea datelor inscrise in dările de seamă şi de bilanţurile anuale ale societăţii prin cercetarea registrelor contabile şi a celorlalte documente justificative (art.139 alin. dacă este stipulat de actul de constituire. in totalitatea lui sau parţial in numerar şi parţial in bunuri in natură. iar societatea este obligată. unui terţ.143 alin.113 alin.1 lit.c) din cod). să-i plătească acestuia o cotă parte din activele nete ale societăţii proporţional participării lui la capitalul social (art.(2). modificarea actului constitutiv. spre deosebire de comanditat.

136 alin. In schimbul aportului comanditarului i se va elibera un certificat de participare. Clauza contrara este inopozabilă terţilor. aplicabile . chiar fără consimţămantul celorlalţi asociaţi. 1. pentru suma care excede contribuţia sa la capitalul social.2 din cod). Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv. să practice activităţi concurente sau avand acelaşi obiect cu cele ale societăţii din care fac parte.136 alin.1 din Codul civil. creditorii sociali vor putea urmări numai asociaţii comanditaţi.138 alin. De remarcat că.128 din cod. Avand in vedere că asociaţii comanditari sunt excluşi de la administrarea societăţii. In consecinţă. răspunderea pentru obligaţiile societăţii in comandită revine.cum s-a arătat in doctrină. comanditarul acţionează ca un fidejusor in raporturile cu creditorii sociali.140 din Codul civil conform căreia persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat. avand . In acest sens. precizarea art.2 din Codul civil nu li se aplică. După cum s-a arătat şi in literatura de specialitate. intrucat valoarea aporturilor acestor asociaţi este absorbită in patrimoniul social. insă vor putea exercita impotriva acestuia o acţiune oblică cerand ca respectivul comanditar să fie obligat prin hotărare judecătorească la indeplinirea obligaţiilor referitoare la vărsămantul integral al aportului subscris. el nu va putea reprezenta societatea fără o procură specială dată de către comanditaţii administratori pentru o anumită operaţiune determinată şi nici nu va putea contesta acţiunile comanditaţilor legate de administrarea societăţii in limitele activităţii ei obişnuite (art.116 alin. nimic nu se opune ca prin actul constitutiv asociatul comanditar să-şi agraveze răspunderea pentru datoriile sociale. ei nu vor avea o răspundere personală faţă de creditorii societăţii. in principal.4 din cod .in baza art. Răspunderea comanditarului. Răspunderea in cazul acceptării calităţii de comanditar Persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat. creditorii societăţii nu vor putea urmări comanditarul care nu a efectuat vărsămantul integral al aportului subscris pentru recuperarea creanţelor lor faţă de societate. Comanditarul mai are obligaţia de a nu se implica in administrarea societăţii. numai in cazul cand creanţele lor vor rămane nesatisfăcute vor putea urmări asociaţii pentru datoriile sociale.4 din cod) Articolul 140. societăţii.139 allin. iar răspunderea asociaţilor comanditaţi are un caracter subsidiar. precum şi in cele ale art.2 din cod).136 alin. nu şi pe cei comanditari. dar şi faptul că răspunderea lor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea aporturilor efectuate. Astfel că. Răspunderea pentru obligaţiile societăţii revine acesteia şi asociaţilor comanditaţi. care va atesta calitatea de asociat a deţinătorului şi valoarea aportului de capital adus de el in societate.1 din cod). In aceste condiţii ni se pare superfluă. intrucat interdicţia instituită de art. Ea işi are temeiul in dispoziţiile art. In afară de drepturile şi obligaţiile menţionate mai sus actul constitutiv al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului (art. afară numai dacă prin actul constitutiv se prevede altfel (art.139 allin. creditorii sociali se vor indrepta mai intai impotriva societăţii şi. In acest caz. aceştia răspund numai pană la concurenţa capitalului social subscris (art. Răspunderea asociaţilor comanditaţi este nelimitată şi solidară. In ceea ce-i priveşte pe asociaţii comanditari.şi asociaţilor comanditaţi. in subsidiar. aşa cum au asociaţii comanditaţi. aceştia au dreptul.

intrucat orice creditor social. Ca regulă generală.beneficiul de discuţiune in cazul in care aceştia trec la urmărirea sa.1 din cod se poate observa că legea prevede principiul liberei transmisiuni a participaţiunilor comanditarilor intre asociaţi.141 alin. 1. Transmiterea participaţiunilor comanditarului.152 alin. reducerea participaţiunii comanditarului.142 alin. Codul civil reglementează transmisiunea participaţiunilor atat intre asociaţi.2 cu cele ale art. participaţiunea comanditarului va putea fi instrăinată unor terţi sau transmisă mortis cauza succesorilor fără acordul asociaţilor dacă actul constitutiv nu prevede altfel (art. este opozabilă terţilor doar după inscrierea acesteia in registrul de stat al intreprinderilor. Din coroborarea dispoziţiilor art. in situaţia in care nu işi va satisface creanţa prin executarea patrimoniului societăţii.2 al aceluiaşi articol. care răspund personal şi solidar. In schimbul aporturilor lor asociaţii comanditari primesc participaţiuni. dacă actul de constituire nu prevede altfel. opozabilitatea nu priveşte terţii ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii. actul constitutiv ar putea prevedea anumite restricţii in acest sens sau chiar interdicţia instrăinării. Reducerea participaţiunii comanditarului. Insă.1 din cod). Astfel fiind. 1. care le conferă anumite drepturi şi obligaţii. Instrăinarea participaţiunii comanditarului (1) Participaţiunea comanditarului poate fi instrăinată unor terţi şi poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor. in această ipoteză ne permitem să ne indoim de finalitatea practică a dispoziţiei. Potrivit art. (2) Comanditarii au dreptul de preemţiune in cazul instrăinării participaţiunii de către alt comanditar.142 alin. Regulile privind instrăinarea participaţiunii in societatea cu răspundere limitată se aplică in modul corespunzător. Articolul 142. cat şi către persoane din afara societăţii sau prin succesiune. Reducerea participaţiunii comanditarului (1) Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este opozabilă terţilor pană la inscrierea reducerii in registrul de stat. se va indrepta cu siguranţă impotriva asociaţilor comanditaţi. Articolul 141. afară numai dacă . iar in linie colaterală pană la gradul doi inclusiv. Avand in vedere obscuritatea dispoziţiilor legale citate. (2) Reducerea participaţiunii nu este opozabilă creditorilor ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii. O altă interpretare posibilă ar fi că legiuitorul a intenţionat să “prelungească” răspunderea comanditarului pentru obligaţiile sociale născute anterior inregistrării reducerii participaţiunii acestuia şi peste acel moment. iar potrivit alin. rudele şi afinii in linie dreaptă fără limită de grad. (3) Prin instrăinarea integrală a participaţiunii incetează calitatea de comanditar. singura interpretare a acestora pe care o putem intrevedea ar fi că legiuitorul a inţeles să oprească orice repartizare de active proporţională participaţiunii la care este indreptăţit comanditarul la ieşirea din societate fără efectuarea unui bilanţ care să stabilească exact valoarea activului şi pasivului societăţii la data inregistrării reducerii participaţiunii comanditarului. precum şi către soţul.1 din Codul civil. indiferent de temeiul juridic care a generat-o. şi nu impotriva unui comanditar care a ieşit din societate şi pe care ar putea eventual să-l urmărească doar pană la concurenţa participaţiunii pe care a avut-o in societate.

(2) In cazul dizolvării societăţii in comandită. 1.1 din cod. pană la expirarea termenului de 3 ani. comanditaţii continuă. Cea mai importantă dintre ele se referă la dreptul de preemţiune pe care il au comanditarii in cazul instrăinării participaţiunii unui alt comanditar (art. (b) declarării insolvabilităţii. (c) retragerii din societatea a unui asociat comanditat. nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar. şi in cazul: (a) decesului. . in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. Dizolvarea societăţii in comandită. legea impune respectarea anumitor condiţii avand in vedere că printr-o asemenea instrăinare se pot aduce atingeri caracterului intuitu persoanae al societăţii in comandită. societatea in comandită se dizolvă şi dacă. potrivit art.86 alin. in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat. In afară de cauzele generale de dizolvare a persoanelor juridice. Orice instrăinare a participaţiunii comanditarului trebuie inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor şi va produce efecte faţă de terţi numai din acest moment. (d) excluderii unui asociat comanditat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. 142 alin. Ca efect al instrăinării integrale a participaţiunii incetează şi calitatea de comanditar a instrăinătorului. dreptul la participaţiune la capitalul social. prevăzute de art. La lichidarea societăţii in comandită. incapacităţii sau declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului comanditat persoană fizică. De asemenea. in termen de 3 ani. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.actul constitutiv prevede altfel.143 alin. reorganizării sau lichidării asociatului comanditat persoană juridică.144 alin. iar ceilalţi asociaţi nu au reorganizat societatea sau nu au acceptat un alt comanditat sau comanditar in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditat sau.(1).1 din codul civil. indiferent de cauză.86 alin. societatea in comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă.2 din cod).2 din cod). să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. Reorganizarea societăţii in comandită (1) In cazul reorganizării societăţii in comandită in societate pe acţiuni. Articolul 143. societatea in comandită se dizolvă. Dizolvarea societăţii in comandită (1) In afară de cazurile prevăzute la art. comanditarii vor avea un drept de preferinţă faţă de comanditaţi la recuperarea din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor a aporturilor pe care le-au efectuat (art. Articolul 144. In ceea ce priveşte transmiterea participaţiunilor către alte persoane decat cele menţionate. nu s-a reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar. comanditar. (2) Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care instrăinează. după caz. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii.

. in limita părţii nevărsate.118 alin.R. § 4. in cazul in care societatea va activa ineficient. Astfel art. Dacă. Nerespectarea acestui termen insă nu duce la pierderea calităţii de asociat. ci suportă riscul activităţii acesteia in limitele părţii sociale deţinute. sau să suporte riscul in limita valorii părţii sociale deţinute. Societatea cu raspundere limitata Articolul 145. prin care acestea convin să pună in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de intreprinzător. O regulă similară există şi in art.144 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art. pană la expirarea termenului de 6 luni.144 vizează doar răspunderea asociaţilor comanditaţi. Legislaţia stabileşte numărul minim şi numărul maxim de asociaţi. De la această regulă. sau mai tarziu de această dată. Asociatul care nu a vărsat in termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. Alin. Intrucat art.civ.17 din Legea nr. numai că acţiunea acesteia este limitată numai la fondatorii persoane juridice care deţin majoritatea voturilor in capitalul social al societăţii insolvabile. (3) vine să confirme că asociatul SRL nu poate fi atras la răspundere pentru obligaţiile societăţii. societate in care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile ei. fiecare asociat este obligat să verse aportul integral in termen de cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale.632/2001 stabileşte că dacă insolvabilitatea societăţii survine ca rezultat al culpei fondatorilor (asociaţilor) aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori in măsura in care bunurile societăţii insolvabile nu ajung pentru satisfacerea cerinţelor creditorilor. statul sau o unitate administrativ teritorială. dar unul sau mai mulţi asociaţi nu ş-au vărsat integral aportul la capitalul social.L. Ei suporta riscul pierderilor. Societatea cu răspundere limitata are denumire deplina si poate avea denumire abreviata. Dispoziţii generale cu privire la societatea cu răspundere limitata Societate cu răspundere limitata este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in părţi sociale conform actului de constituire si ale cărei obligaţii sant garantate cu patrimoniul societăţii. cu precizarea că art.1.27 din Legea insolvabilităţii nr.civ. o persoană juridică." 1. ce rezulta din activitatea societăţii. 3. atunci acestea vor . in limitele participaţiunii lor la capitalul social. a realiza şi a impărţi beneficii. Membrii societăţii cu răspundere limitata nu poarta răspundere pentru obligaţiile acesteia. SRL poate fi constituită una şi mai multe persoane. Răspunderea asociaţilor comanditaţi in cazul reorganizării societăţii in comandită. In calitate fondator sau asociat al SRL poate fi o persoană fizică. 2.(3) C.112 alin. Dreptul de a cere vărsarea integrală a aportului il are insăşi societatea prin administratorul său precum şi alţi asociaţi. (4) Potrivit art.135 din cod. Societatea cu răspundere limitata poate fi constituita de una sau de mai multe persoane. Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voinţa uneia sau mai multor persoane. insă societatea devine insolvabilă. facem trimitere la comentariile pe care le-am făcut acestui text de lege.(3) C. El riscă cu bunurile transmise ca aport la capitalul social. insă există unele excepţii. Denumirea deplina si cea abreviata trebuie sa includă sintagma in limba de stat "societate cu răspundere limitata" sau abrevierea "S. exprimată in actul de constituire.8451992 cu privire la antreprentoriat şi intreprinderi in această societate nu poate fi mai mult de 50 de persoane. Art.

b) valoarea nominala a participaţiunilor. permit societăţii să se deosebească in circuitul civil şi comercial naţional şi internaţional de toate celelalte subiecte. 8) modul de reprezentare. Societatea poate avea. dar şi elemente selectate arbitrar de fondatori. activităţi de lombard trebuie să conţină şi cuvantul lombard. 2)denumirea societăţii.. denumirea. Dacă clauzele actului de constituire sunt nu sunt contrare dispoziţiilor legale ele obligă toate organele societăţii şi toţi asociaţii. Actul de constituire a SRL este legea societăţii concrete. doctrina juridică evidenţiază două părţi: corpul şi accesoriul.8 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. adică să aibă un conţinut irepetabil care să asigure inconfundabilitatea cu denumirile altor societăţi şi chiar cu cele ale unor alte persoane juridice. Articolul 146.845/1992. Protecţia juridică a denumirii de firmă se asigură şi prin art. 6) sediul.1134/1997. pe cand accesoriul poate avea elemente obligatorii. Regimul juridic al denumirii societăţii comerciale işi are fundamentul in dispoziţiile art.5 Legea nr. 5) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare.24-26 Legea nr. modul si termenul lor de vărsare. domiciliul. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata In afara de cele menţionate la art. Societăţile cu răspundere limitată care desfăşoară activităţi de bursă trebuie să conţină in denumire şi cuvantul bursă.8 din Legea nr. societatea cu răspundere limitată are o denumire stabilită de actele constitutive şi inscrisă in Registrul de stat.1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei şi art. dar care. naţionalitatea. in actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata trebuie sa se indice: a) cuantumul capitalului social.66 C. Legea nu stabileşte locul acestei sintagme – la inceputul denumirii ori la sfarşitul acesteia – de aceea fondatorii sunt cei care determină locul corpului in denumire. 11) mărimea părţii sociale a fiecărui asociat. (5) Conform dispoziţiilor legale. de . In caz de litigii dintre asociaţi şi societate dispoziţiile actului de constituire pot servi ca normă juridică pentru soluţionarea lor. pe langă denumire deplină. atribuţiile. Accesoriul poate consta din litere. sediul. 9) filialele si reprezentanţele societăţii. Denumirea societăţii cu răspundere limitată se compune din elemente care permit identificarea ei.108 alin. daca au fost făcute asemenea aporturi. In structura denumirii societăţii comerciale. Actele de constituire trebuie să accepte o denumire de firmă care să includă toate elementele stabilite de legislaţie. art. cuvint sau imbinări de cuvinte. de relaţiile dintre asociaţi. Denumirea trebuie să fie unicală. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. locul si data naşterii. şi una prescurtată.162 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. 10) mărimea capitalului social. 7) structura. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii. Corpul este format din elemente obligatorii. 4) participaţiunile asociaţilor.(1).civ. inclusiv cele care nu au caracter obligatoriu. In actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată trebuie sa se indice: 1) numele. societatea care are in capitalul social investiţii străine va include in denumirea de firmă sintagmele „intreprindere mixtă” sau „intreprindere cu investiţii străine” . art. luate in ansamblu. precum şi in art. 3) obiectul de activitate.putea fi urmărite de creditorii societăţii in limitele valorii aportului nevărsat. Corpul firmei este compus din textul care indică forma de organizare a societăţii comerciale. In dependenţă de genul de activitate desfăşurat. cifre. Astfel denumirea deplină trebuie să includă forma de organizare a societăţii: „societate cu răspundere limitată” iar denumirea lor prescurtată să conţină abrevierea respectivă: SRL.

Daca valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitata se reduce sub nivelul capitalului social si al capitalului de rezerva. lei. In societatea cu răspundere limitată capitalul se devizează in atatea părţi sociale căţi asociaţi sunt in societate. in proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net. Organizarea şi intreţinerea cazinoului capitalul trebuie să constituie cel puţin 600 000 lei. Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată este divizat in părţi sociale. (1) Potrivit pct. organizarea bursei de comerţ cu mărfuri trebuie să aibă un capital minim nu mai puţin de bursie 1 mln. Lombard trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 25 000 dolari SUA dacă activează in municipii şi cel puţin 15 000 dolari SUA dacă activează in localităţi rurale. Dacă societatea este cu asociat unic. Organizarea pariurilor şi intreţinerea sălilor cu automate de joc capitalul trebuie să constituie cel puţin 200 000 lei. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată Mărimea minimă a capitalului social al societăţii cu răspundere limitată este stabilita prin lege. ceia ce in prezent constituie 5400 lei. O parte socială poate fi deţinută de mai multe persoane. Organizarea lotereilor naţionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 250 000 lei. Organizarea jocurilor de abilitate capitalul trebuie să constituie cel puţin 50 000 lei. . Articolul 147.09. vărsămintele in capitalul de rezerva reincep. organizarea activităţii de schimb valutar trebuie să aibă un capital social de cel puţin 200 000 lei.1991 societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă un capital social de cel puţin 300 salarii minime lunare.perspectivele care şi le propun asociaţii in actul de constituire pot fi stipulate şi alte clauze. Pentru unele societăţi care desfăşoară activităţi speciale capitalul social trebuie să fie mai mare. pană la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.500 din 10. acesta deţine o parte socială egală cu mărimea capitalului social. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul ei. Articolul 148. 69 din Regulamentul societăţilor economice aprobat prin Hotărarea Guvernului nr. Fiecare asociat deţine o singură parte socială. Astfel societăţile care işi propun ca scop de a desfăşura activitate:pentru Pentru desfăşurarea activităţilor de importare a produselor petroliere trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 750 000 dolari SUA. Intreţinerea automatelor de joc capitalul trebuie să fie cel puţin 25 000 lei. Organizarea lotereilor regionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 150 000 lei. Fiecare din cei ce o deţin sunt in drept să participe la adunarea asociaţilor.

Astfel. Articolul 149. Actul de constituire poate limita obligaţia de a vărsa contribuţii suplimentare la o anumita suma stabilita proporţional aporturilor. Limitarea nu se poate stabili doar fata de un asociat anume. Asociatul deţine o singura parte sociala. in acest caz. Partea socială a asociatului poate fi majorată fără ca asociatul să facă aport suplimentar. In opinia noastră importanţa capitalului de rezervă este redusă. Daca actul de constituire nu prevede altfel. (2) stabileşte prezumţia că partea socială a asociatului este indivizibilă. In cazul in care un asociat dobandeşte o alta parte sociala sau o fracţiune din partea sociala a unui alt asociat. Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata reprezintă o fracţiune din capitalul ei social. soţi. Aceasta inseamnă că beneficiul societăţii va fi calculat ca un excedent al valorii totale a activelor faţă de mărimea sumară a capitalul social şi a capitalului de rezervă. insă in cazul in care societate majorează capitalul social din contul beneficiilor şi rezervelor societăţii. numai in cazul in care actul de constituire prevede că partea socială este divizibilă. potrivit art. stabilita in funcţie de mărimea aportului la acest capital. insă valoarea propriei părţi se va majora proporţional valorilor părţilor procurate. modul de formare. Dacă această prevedere lipseşte atunci partea socială nu poate fi impărţită intre coproprietari. Alin. Dacă legiuitorul consideră că mărimea capitalului social pentru asigurarea cerinţelor creditorilor nu este satisfăcătoare el ar putea majora mărimea minimă a capitalului social. Asociatul poate dobandi una sau mai multe părţi sociale de alţi asociaţi. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata poate restrange mărimea maxima a părţii sociale a asociaţilor. asociaţii pot schimba coraportul intre părţile sociale.Articolul comentat stabileşte mărimea minimă a capitalului de rezervă. partea sociala a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobandite. Valoarea părţii sociale depinde de mărimea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea acestuia. Societatea cu răspundere limitata eliberează asociatului care a vărsat aportul integral un certificat prin care se atesta deţinerea părţii sociale si mărimea ei. Părţile sociale pot avea mărimi diferite si sant indivizibile daca actul de constituire nu prevede altfel. cat şi modul de utilizare a acestuia. Norma cu privire la capitalul de rezervă are un caracter dispozitiv şi nerespectarea ei nu se sancţionează nici de cum. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată are un rol asiguratoriu. Ea poate fi stabilită atat in raport procentual faţă de mărimea totală a capitalului social cat şi in sumă bănească. In această situaţie partea socială a fiecărui asociat se majorează proporţional. Asociatul poate să-şi vandă o fracţiune din partea socială deţinută. Contribuţiile suplimentare la capitalul social se efectuează in conformitate cu prevederile statutului. pentru a realiza aceiaşi ce realizează prin capitalul social. moştenitori precum şi intre societăţile succesoare in caz de reorganizare prin dezmembrare a asociatului persoană juridică. Valoarea maximă a părţii sociale poate fi limitată prin lege sau prin act de constituire. (1) Partea socială a asociatului este o fracţiune din capitalul social şi arată din capital care revine asociatului. (2)Un asociat poate deţine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială.13 din Legea 1117/1997 privind bursele de mărfuiri . proporţional aporturilor fiecărui asociat.

dacă aportul s-a făcut in bani. valoarea părţii sociale va fi calculată ca un bun comun. Dobandirea de părţii sociale proprii de către societatea cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata poate dobandi. Soţului asociat ii revine partea socială ca valoare. sau o procură din banii moşteniţi sau donaţi. in cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului. In afară de certificat asociatului trebuie să i se elibereze şi un act contabil care confirmă transmiterea bunurilor la societate. precum şi printr-un certificat de moştenire a părţii sociale cu condiţia că acestea sunt inregistate la Camera Inregistrării de stat. sau transmite in capitalul social un bun obţinut prin moşternire sau donare. Articolul 151. (1) din articolul comentat vine să confirme regula că toate bunurile dobandite in timpul căsătoriei sunt proprietate comună in devălmăşie a soţilor. Articolul 150. Partea sociala a soţilor in societatea cu răspundere limitata Asupra părţii sociale a soţilor in societatea cu răspundere limitata dobandite in timpul căsătoriei se aplica regimul juridic al proprietăţii comune in devălmăşie. O dispoziţie similară se poate stipula şi in actul de constituire a unei societăţi. actul de cumpărare. Alin.„cota parte a fiecărui membru al bursei in capitalul social nu poate depăşi 10 %”. Certificatul de asociat nu este hartie de valoare şi transmiterea lui altei persoane nu dovedeşte instrăinarea sau gajarea părţii sociale. In lipsa unei dispoziţii exprese asociaţii pot să cumpere alte părţi sociale. insă ea nu va putea fi divizată intre soţi dacă aceasta nu este expres stabilit in actul de constituire. de la succesorii asociatului decedat. mărimea acestora trebuie să fie proporţională aporturilor deja efectuate. iar celuilalt i se compensează din contul altor bunuri divizibile. donaţie. părţi sociale proprii doar: in baza hotărarii adunării generale a asociaţilor. Ei pot şi să vandă toată partea socială sau o fracţiune din ea. Acelaşi lucru se poate demonstra prin actul de constituire. schimb cu o parte socială. donare. adoptate la cererea asociatului care si-a propus spre vanzare partea sociala sau o parte din ea. Dacă partea socială este divizibilă şi soţul asociatului poate fi primit in societate atunci partea socială va fi divizată in două părţi egale sau in alte proporţii cum convin coproprietarii şi calitatea de asociat o dobandeşte şi soţul care pană la partajare nu avea calitatea de asociat. Fiecărui asociat care a vărsat aportul integral societatea ii eliberează un certificat care confirmă executarea obligaţiei de aport. un certificat de depozit. Deci dacă unul din soţi in timpul căsătoriei participă la fondarea unei societăţi comerciale. inclusiv şi să acumuleze o parte socială egală cu intregul capital. Aceasta poate fi un bon de plată. sau procură o parte socială din mijloacele comune partea socială este in proprietea comună a socţilor. Nu va fi proprietatea comună partea socială obţinută de unul din soţi prin moştenire. daca au fost achitate integral. d) in cazul . Certificatul vine să confirme că o anumită persoană are calitatea de asociat. o factură sau cel puţin un act de predare-primire dacă aportul s-a făcut in bunuri. Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale si nici primirea sa in societate daca actul de constituire nu prevede altfel. Dacă actul de constituire prevede efectuarea de către asociaţi a contribuţiilor suplimentare. Dacă are loc partajarea bunurilor intre soţi sau intre foştii soţi.

Reieşind din esenţa persoanei juridice şi a societăţii comerciale in general SRL nu poate să se constituie decat cu cel puţin un singur fondator. Această prioritate insă nu va opera in cazul in care vanzătorul doreşte să o vandă unui anumit asociat.excluderii asociatului. Societatea poate să-şi procure părţile sociale numai din activele care excede mărimea capitalului social. Societatea cu răspundere limitată poate dobandi propriile părţi sociale. Dacă asociatul are 25 % din capital. adoptă hotărarea de a procura părtea socială de la asociatul său atunci cand acesta a formulat-o in modul stabilit de art. Numai cand ea va oferi cel mai bun preţ ea işi va realiza acest drept.(4). Totul depinde de eficienţa activităţii societăţii. La expirarea acestui termen moştenitorul va putea pretinde calitatea de asociat. Societatea poate să cumpere partea socială a asociatului in cazul in care creditorii personali ai acestuia işi realizează dreptul de creanţă asupra asociatului din partea acestuia. Adunarea asociaţilor trebuie să decidă asupra procurării părţii sociale in termen de cel mult 6 luni de la data deschiderii moştenirii. Societatea cu răspundere limitata este obligata sa micşoreze capitalul social proporţional valorii părţii sociale dobandite in cazul in care partea sociala nu este instrăinată in termen de 6 luni din momentul dobandirii. Hotărarea se adoptă timp de 30 de zile de la inaintarea ofertei. Scopul procurării părţii sociale de către societate este de proteja societatea de intrarea in ea a persoanelor străine.152 alin. La procurare trebuie să se ţină cont de unele restricţii: societatea nu poate să procure partea socială de la asociatul unic. Societatea nici nu poate să existe fără cel puţin un asociat căci ea nu ar avea organ suprem (adunare a asociaţilor) care şi-ar exercita drepturile exclusive. Creditorii işi pot realiza dreptul lor cu respectarea art. 149 alin. Această valoarea poate fi mai mare decat partea din capitalul social.153 C. Prin actul de constituire al SRL se poate stabili restricţii dure cu privire la intrarea in societate a altor persoane decat cei care au semnat actul de constituire. Succesorii asociatului decedat nu vor putea dobandi calitatea de asociat in cazul in care actul de constituire interzice trecerea părţii sociale şi a calităţii de asociat prin succesiune. Societatea va putea procura partea socială in concurenţă cu alţi cumpărătări. In cazul in care moştenitorului i se achită valoarea părţii sociale. aceasta nu trebuie să fie valoarea nominală ci o parte din valoarea de piaţă a activelor nete ale societăţii. Societatea cu răspundere limitata care a dobandit o parte sociala in capitalul sau social nu este in drept sa obţină pentru aceasta parte sociala o parte din profitul repartizat si nici sa participe la vot in cadrul adunării asociaţilor.(4) C. Partea socială a asociatului exclus din societate se consideră procurată de societate şi aceasta urmează să restituie valoarea părţii sociale deţinute cu reţinerea . Un impediment poate fi dispoziţia art. atunci lui i se va achita 25 % din valoare activelor. dar poate fi şi mai mică. Alin.(1) din articolul comentat stabileşte cazurile in care societatea ar putea să procure părţile sociale. Societatea are prioritate faţă de unul sau mai mulţi asociaţi care doresc personal să o procure. Această restricţie priveşte şi succesorii asociatului.civ. inclusiv cu alţi asociaţi. In acest caz succesorii vor putea pretinde valoarea părţii sociale moştenite. cat şi dorinţa asociaţilor rămaşi de a concentra controlul asupra societăţii. Partea sociala poate fi dobandita de societatea cu răspundere limitata doar din contul activelor care depăşesc mărimea capitalului social si a altor fonduri pe care societatea este obligata sa le constituie si din care nu se permite sa se facă plăti asociaţilor. şi in actul de constituire nu sunt impedimente cu privire la procurarea de către asociat a părţii sociale.civ. Adunarea asociaţilor.

fie să-şi reducă capitalul social. Alin. Daca exista mai mulţi solicitanţi. donaţie. In cazul instrăinării părţii sociale unor alte persoane decat cele menţionate la alin. In cazul vanzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din ea cu incălcarea dreptului de preemţiune. Deşi această parte socială (fracţiune a capitalului social) există. celorlalţi asociaţi si societăţii daca actul de constituire nu prevede altfel. pe care intenţionează sa o dobandească. Asociatul care intenţionează sa instrăineze parţial sau integral partea sociala transmite o oferta scrisa administratorului societăţii. asociaţii sau societatea nu a procurat partea sociala. rudelor si afinilor in linie dreapta fără limita si in linie colaterala pană la gradul doi inclusiv. In opinia noastră cea mai justificată operaţiune de instrăinare este repartizarea (instrăinarea) părţii sociale intre asociaţii rămaşi. Partea socială procurată de societate nu dă dreptul de vot. schimb. in termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei.(1) una sau mai multe părţi sociale trebuie in termen de 6 luni de la inregistrarea actului de procurare fie să le instrăineze. In cazul dezacordului dintre ei. instrăinarea se face in acest caz in condiţiile alin. Articolul 152. Actul juridic prin .(4)-(9). Partea din dividende sau partea din active care revine acestei părţi sociale se vor repartiza deţinătorilor celorlalte părţi sociale proporţional participării la capitalul social. Partea socială. Dacă mărimea prejudiciului este mai mare decat valoarea părţii sociale a celui exclus. proporţional participării acestora la capitalul social.(1). (10) Orice clauză contrară prevederilor alin. Instrăinarea părţii sociale in societatea cu răspundere limitata Partea sociala sau o fracţiune a părţii sociale poate fi instrăinata liber soţului. Asociaţii trebuie sa-si formuleze in scris acceptarea si sa o transmită administratorului in termen de 15 zile de la data primirii ofertei. sa ceara pe cale judiciara ca drepturile si obligaţiile cumpărătorului sa treacă la el. Legea permite să se procure chiar din activele care formează capitalul de rezervă al societăţii sau şi alte fonduri create de societate. Actul juridic de instrăinare a părţii sociale se autentifica notarial. in esenţa sa este un bun şi poate fi obiectul actelor juridice civile. poate fi transmisă in capitalul social al altei societăţi comerciale. aceasta poate fi instrăinată unui terţ la un preţ care sa nu fie mai mic decat cel indicat in oferta. in realitate drepturile incorporate in ea nu pot fi realizate de nimeni. Daca. Astfel partea socială poate fi instrăinată prin vanzare cumpărare. Asociatul nu poate instrăina partea sociala pană la vărsarea integrala a aportului subscris. partea sociala este distribuita proporţional părţii sociale deţinute de fiecare. cu excepţia cazului de succesiune. in decursul a 3 luni de la data incheierii actului juridic. Societate care a dobandit prin unul din modurile stabilite la alin. asociaţii au dreptul de preemţiune. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor in termen de 15 zile de la data transmiterii.prejudicului suportat de societate. fiecare dobandeşte o fracţiune a părţii sociale in mărimea solicitata. fiecare asociat poate. societatea va putea pretinde despăgubiri.(2)-(9) este nulă.(2) stabileşte regula că partea socială poate fi cumpărată numai dacă societatea are active ce depăşesc mărimea capitalului social. Asociatul indica mărimea fracţiunii din partea sociala. pentru ea nu se repartizează dividende şi nici active in caz de lichidare a societăţii.

(3) prevede că asociatul are dreptul de preemţiune la cumpărarea părţii sociale numai faţă de alte persoane decat cele indicate in alin.care se instrăinează o parte socială sau o fracţiune din aceasta trebuie să fie autentificat notarial.. in realitate sunt rare cazuri cand mai mulţi asociaţi ar avea obiectul schimbului in care este interesat vanzătorul părţii sociale. insă. totuşi considerăm că in acest articol majoritatea dispoziţiilor. Actul prin care se adoptă măsura de asigurare trebuie de adus la cunoştinţa administratorului SRL a cărei parte socială o deţine asociatul. Prin măsura de asigurare asociatului i se poate interzice vanzarea sau gajarea părţii sociale.(8) in care se foloseşte cuvantul vanzare.(1). dar şi din esenţa celorlalte aliniate. convin asociaţii prin actul de constituire al societăţii. aportul la capitalul social. Articolul comentat reglementează specificul instrăinării părţii sociale. vinde. Aceste interdicţii ar putea fi privite ca limitări aduse dreptului de proprietate asupra părţii sociale. La cererea creditorilor asociatului.. . să ceară drepturile şi obligaţiile cumpărătorului. precum şi să fie inregistrat la Camera Inregistrării de Stat. poate stabili dreptul de preferinţă a asociatului şi faţă de rude sau afini. In cazul in care asociatul vinde unui terţ fără a respecta regulile stabilite la alin. se poate adopta o incheiere de asigurare a acţiunii civile sau de executare a unei hotărari a instanţei de judecată. Creditorii personali ai asociatului pot urmări partea socială a acestuia. in proces judiciar. Un impediment la o asemenea instrăinare poate servi art. inclusiv donaţia. Actul de constituire. Asociatul care doreşte să vandă partea socială trebuie să respecte dreptul preferenţial al celorlalţi asociaţi şi al societăţii. Asociaţii nu au dreptul de preferinţă unul faţă de altul. Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercita cu respectarea dispoziţiilor art. Deci asociatul poate liber dona. Aceasta rezultă din alin. dacă actul de constituire nu prevede altfel”. in special alin. limite la care.152. Alin. Partea socială poate fi instrăinată prin acte intre vii numai după ce a fost vărsat intregul aport la care fondatorul s-a obligat. Articolul 153. schimbul. Urmărirea părţii sociale de către creditorii asociatului Creditorii asociatului pot urmări partea sociala numai in temeiul unui titlu executoriu daca creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului.(1) care spune că „partea socială poate fi instrăinată liber . Vanzătorul poate instrăină liber partea sa socială oricărui alt asociat consideră necesar. Ea poate fi grevată cu gaj precum şi transmisă prin succesiune. de fapt.149 alin. Aceasta rezultă din dispoziţia expresă a alin. Acţiunea de cerere a drepturilor cumpărătorului poate fi formulată in termen de 3 luni de la data incheierii contractului de vanzare cumpărare a părţii sociale. Partea socială este un bun care se include in activul patrimoniului asociatului.civ.(4) fiecare asociat poate. schimba sau a o depune in capitalul social al altei societăţi partea socială care ii aparţine dacă actul de constituire nu interzice acest lucru. Deşi teoretic se păstrează posibilitatea realizării dreptului de preferinţă in cazul instrăinării prin contracte de schimb. Realizarea dreptului creditorului asupra părţii sociale pe cale forţată poate fi efectuată numai pe baza unui titlu executoriu şi numai dacă asociatul nu dispune de alte bunuri. Nu poate fi vorba despre un drept de preferinţă in cazul donării sau in cazul in care acesta se face aport la capitalul social. Prin actul de constituire se poate limita sau chiar interzice trecerea părţii sociale la terţele persoane.(4) C.(3)-(8) se referă la instrăinarea prin acte de vanzarecumpărare. Cuvantului instrăinare i se potriveşte mai multe tipuri de acte juridice.

civ. Obligaţia de reparare a prejudiciului subzista in partea neacoperită prin aportul vărsat. Articolul 155.(3) C. Nu se cere ca aceste două motive să fie cumulative. foloseşte bunurile societăţii in scop personal sau al unor terţi.). oricare alt asociat il poate notifica pe cel care a intarziat despre faptul intarzierii şi stabileşte un termen suplimentar de cel puţin o lună şi il avertizează că dacă el nu varsă in timpul suplimentar va fi exclus din societate (art. administratorul. unul sau mai mulţi asociaţi din proprie iniţiativă sau la hotărarea instanţei de judecată poate cere excluderea asociatului din societate. In cazul in care mărimea aportului vărsat de asociat nu acoperă prejudiciul suportat acesta va fi obligat să-l repare din alte bunuri. Conducerea. acesta este obligat să acopere prejudiciul suportat de societate in legătură cu nevărsarea in termen a aportului precum şi toate cheltuielile legate de procesul de excludere. Fiecare asociat este obligat să verse in capitalul social după cum urmează: cel puţin 40 % din aportul subscris in numerar pană la inregistrarea de stat a societăţii. . Asociatului exclus i se restituie. care. in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii.112 alin. comite frauda in dauna societăţii. De regulă fondatorii sau asociaţii SRL şi activează in calitate de salariaţi ai acestor societăţi. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata Normele cu privire la conducerea.113 alin. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata sant stabilite prin lege si statutul sau. aportul vărsat. fiind administrator. Articolul 154. considerand că aceasta nu numai că este producătoare de dividende dar este şi o modalitate de realizare a dreptului la muncă. unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societatea cu răspundere limitata a asociatului: care a fost pus in intarziere si nu a vărsat integral aportul subscris in perioada suplimentara.civ. Dacă asociatul nu a vărsat aportul in termenul stabilit de lege sau de actul de constituire. in termen de 6 luni. Dacă mărimea aportului acoperă integral prejudiciul cauzat societăţii prin nevărsare.Legiuitorul a decis să lase partea socială asociatului pentru a fi realizată doar in ultimul rand. sau face alte acţiuni care păgubeşte direct sau indirect societatea. Asociatul poate fi exclus din societate prin hotărarea judecăţii pentru două motive: nu a vărsat aportul la care s-a obligat. Excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitata Adunarea generală a asociaţilor. Excluderea asociatului se face numai prin hotărare judecătoreasca.(5) C. Dacă asociatul a fost exclus. Prin actul de constituire se poate stabili şi un termen mai restrans. fără dobanda. Dacă asociatul pus in intarziere nu varsă integral aportul nici in termenul suplimentar atunci administratorul. restul aportului se varsă potrivit art. dar numai după repararea prejudiciului cauzat. cumuland şi funcţia de administrator foloseşte bunurile societăţii in alte scopuri decat obţinerea profitului. suma rămasă după acoperirea prejudiciului va fi restituită asociatului in termen de şase luni.

In denumirea deplina şi prescurtata trebuie să se includă sintagma in limba de stat "societate pe acţiuni" sau abrevierea "S. Desigur că norme juridice obligatorii pentru asociaţi şi pentru organele societăţii se conţin şi in actul de constituire (statutul) a societăţii. (5) Societatea pe acţiuni are denumire deplina şi poate avea denumire prescurtata. Datorită importanţei capitalului. in limita parţii nevărsate. (4) Acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. Transmisibilitatea uşoară a acestor titluri produce o primenire continuă a asociaţilor şi asigură continuitatea existenţei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale persoanei fizice. riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Forma juridică de societate comercială pe acţiuni se impune pentru marile intreprinderi ale căror nevoi de capitaluri nu pot fi asigurate de un cerc restrans de persoane.Particularităţile de constituire. Actul de constituire. pentru organele de conducere şi control ale societăţii de la data aprobării acestora şi sunt opozabile terţilor de la data inregistrării acestora in Registrul de stat al intreprinderilor. reieşind din normele dispozitive ale actelor normative. Societăţile pe acţiuni. Societatea pe actiuni Articolul 156. Una din formele juridice in care o societate comercială poate să se organizeze pentru a putea dobandi personalitate juridică şi a funcţiona legal este cea de societate pe acţiuni.500 din 10. 1. in condiţiile limitării responsabilităţii lor la cadrul sumelor angajate pentru subscrierea sau cumpărarea acestor titluri. Dispoziţii generale cu privire la societatea pe acţiuni (1) Societate pe acţiuni este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sint garantate cu patrimoniul societăţii. Consideraţii preliminare. funcţionare. de multe ori cu depăşirea graniţelor unei ţări sau ale unui continent. (2) Societatea pe acţiuni poate fi constituita de una sau de mai multe persoane.09.1991. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. calităţile personale ale asociaţilor sunt . (3) Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Ea permite colectarea acestor capitaluri făcand apel public la economiile unor mase mici de investitori care primesc in schimbul investiţiilor lor titluri (acţiuni sau obligaţiuni) uşor negociabile – mai ales dacă societatea este cotată la bursă – şi generatoare de profit (dividende sau plusvaloarea cesiunii). administrare şi reprezentare a societăţii cu răspundere limitată se reglementează prin acte normative speciale şi actul de constituire a societăţii. pe teritorii largi. Importanţa lor in orice economie de piaţă este deosebită. poate conţine dispoziţii derogatorii precum şi dispoziţii care nu sunt obligatorii pentru actul de constituire. Ei suporta. § 5. Dispoziţiile incluse in actul de constituire devin obligatorii pentru toţi asociaţii. grupand un număr mare de asociaţi care. Societatea pe acţiuni este tipul insuşi al societăţii de capitaluri.". mai evoluate şi mai complexe forme de societăţi comerciale. insă fondatorii sau ulterior asociaţii consideră necesar a le include. a căror activitate se desfăşoară. de cele mai multe ori.A. Societăţile pe acţiuni sunt considerate de doctrină cele mai moderne. nici nu se cunosc intre ei şi a căror participare la societate este fundamentată pe capitalurile pe care ei le investesc in intreprindere. sunt societăţile create pentru realizarea marilor afaceri. de regulă. Astfel actul normativ in care-şi are continuarea reglementarea juridică a SRL este Regulamentul societăţilor economice aprobat prin hotărarea Guvernului nr.

Ca regulă generală. “public company limited by shares” (Marea Britanie şi alte state din sistemul “common law”). existand numeroase discordanţe intre dispoziţiile celor două acte normative. se poate constata că in varianta finală a Codului adoptată de legiuitor (societăţilor pe acţiuni fiindu-le alocate 15 articole. ar fi fost fie elaborarea sau păstrarea doar a catorva articole care să răspundă cerinţei de generalitate şi dezvoltarea şi completarea lor prin lege specială (lege care. Dar cum se va proceda in situaţiile in care dispoziţiile codului sunt ele insele incoerente? De exemplu. Astfel.1.46 alin. “Osakeyhtio” (Finlanda). legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova. iar selecţia făcută de legiuitor nu este tocmai cea mai potrivită. Codul civil (ce cuprinde intr-o formă unitară şi sistematizată principalele norme ale ramuri de drept civil şi comercial) fiind. Astfel. Pe de altă parte.160 alin. in principiu.62 şi art. O prima problemă care poate fi ridicată in acest context este cea a forţei juridice a dispoziţiilor celor două acte normative şi a soluţiei pe care ar trebui să o adopte interpretul in cazul unor discrepanţe existente intre acestea. in conformitate cu dispoziţiile art. lipsite de substanţă şi de multe ori contradictorii cu cele ale legii speciale.156 la art.1125-XV/13. după părerea noastră. “Акционерное общество” (Federaţia Rusă). deşi . art. “societa per azioni” (Italia). aceasta fiind lipsită de o concepţie clară şi unitară asupra reglementării activităţii societăţilor in discuţie. Mult mai indicat. de exemplu. cum vor fi interpretate şi coroborate dispoziţiile art.1 din Legea SA (care reglementează cota minimă a capitalului de rezervă) sau in cazul art. fapt care va crea multiple probleme de interpretare şi de aplicare a celor două acte normative. pe langă dispoziţiile Codului civil. In Republica Moldova societăţile in discuţie. sub diferite denumiri: “corporation” sau “stock company” (S. care reiau şi particularizează reglementările din cod şi secundo – Codul civil (lege generală) a fost adoptat ulterior legii speciale. cu atat mai mult cu cat dispoziţiile codului sunt pe alocuri incoerente. 35 din Legea SA cu privire la actele constitutive? Ori.b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. se va da prioritate dispoziţiilor codului.1134XIII/02.158 alin. Răspunsul la această intrebare este ingreunat de două elemente: primo – Codul civil cuprinde dispoziţii cu caracter general. avem actualmente o reglementare paralelă a societăţilor pe acţiuni. Pentru aceste considerente societatea pe acţiuni in formă pură este cunoscută in doctrină şi sub numele de societate anonimă. “aktieselskab” (Danemarca). “Aksjeselskap” (Norvegia). 33. Datorită importanţei economice şi rolului lor in societatea modernă societăţile pe acţiuni sunt intalnite şi reglementate in majoritatea statelor lumii. cum ar fi.2 lit.36 alin. fie menţinerea şi.04. “sociedade anonima” (Portugalia). exista la data adoptării codului) in condiţiile in care s-a vrut reducerea numărului dispoziţiilor din cod prin care să fie reglementată cu caracter general activitatea societăţilor pe acţiuni.U.estompate pană la dispariţie in favoarea aporturilor la capital. atat in cod cat şi prin lege specială.2 din Legea SA (care reglementează termenele de vărsare a aporturilor la constituirea societăţii). completarea. in cazul art. de altfel.32. dispoziţiilor din proiectul codului şi abrogarea legii speciale – Legea SA. eventual.).1 din cod şi art.170) se regăseşte doar o parte din reglementarea destul de consistentă (50 de articole) şi coerentă pe care societăţile pe acţiuni au primit-o in proiectul Codului civil. Soluţia legiuitorului de a reglementa societăţile pe acţiuni atat in Codul civil cat şi prin lege specială este după părerea noastră discutabilă. sunt amplu reglementate printr-o lege specială privind societăţile pe acţiuni nr.37 alin. “Aktiebolag” (Suedia). de la art.157 din cod cu cele ale art. “naamloze vennootschap” (Olanda). cum se va proceda in situaţia in care dispoziţiile Legii SA ar putea fi apreciate ca neconforme concepţiei codului.1997 (in continuare Legea SA).06.4 din cod şi art.2002. “Aktiengesellschaft” (Germania). o lege organică iar Legea SA – una ordinară. fiind completat cu dispoziţiile Legii SA. Această regulă se va aplica fără probleme in situaţiile in care intre dispoziţiile codului şi cele ale Legii SA există o neconcordanţă evidentă.A. “Sociedad Anonima” (Spania). “societe anonyme” (Franţa).

fie numai prin legi speciale.3). art. Societatea pe acţiuni se individualizează prin următoarele trăsături: . Acesteia ii sunt aplicabile in lipsa unor dispoziţii derogatorii prevederile art. completate prin Legea federală din 4 octombrie 1991). consideră societatea anonimă ca o societate a cărei capital este divizat in acţiuni şi care se constituie intre participanţi care răspund pentru pierderi in limita aporturilor lor. in principal.2325-2461. ei fiindu-i aplicabile in absenţa unor dispoziţii speciale regulile generale aplicabile tuturor persoanelor juridice prevăzute in art.L225-1 din Codul comercial francez. care emiteau părţi cesibile. Republica Ceha) sau civil (Italia . Astfel. soluţia definirii legale (in textul legii) a societăţii pe acţiuni este intalnită şi in alte legislaţii.asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. In art.1 Codul civil defineşte societatea pe acţiuni ca fiind acea “societate comercială al cărei capital social este in intregime divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii”.adică a concesionarilor de impozite publice. Suedia. . Polonia.societatea pe acţiuni este intotdeauna comercială (cu scop lucrativ) indiferent de obiectul său de activitate. doar riscul pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia (art. Scurt istoric al societăţilor pe acţiuni. Trebuie menţionat că.nu există contradicţii aparente intre reglementări (cum ar fi cazul dispoziţiilor Legii SA care fac distincţie intre societăţile pe acţiuni de tip inchis şi cele de tip deschis sau care reglementează ţinerea adunării constitutive. Finlanda. Definiţia existentă in cod este superioară celei din legea specială deoarece accentuează o trăsătură distinctivă a societăţilor de capitaluri. deşi nu constituie regula. Ungaria). fie numai in codul comercial (Franţa – art. că in cadrul acestora. etc. .art. susţinand totuşi necesitatea unor corelări şi modificări exprese a celor două acte normative.156 alin.156 alin. 4. . insă. spre deosebire de societăţile de persoane – societatea in nume colectiv şi societatea in comandită -. Societăţile pe acţiuni s-au dezvoltat intr-o perioadă relativ recentă. Astfel. iar asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile sociale. Grecia). o formă embrionară este semnalată in societăţile romane de publicani . sau prin lege separată (Germania. impreună cu celelalte societăţi comerciale (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – “Companies Act 1985”.societatea pe acţiuni este persoană juridică. Belgia.capitalul social al societăţii este divizat in acţiuni. De asemenea.64-164. Spania. Portugalia – “Codigo Das Sociedades Comerciais” (Codul societăţilor comerciale). Austria. §1 din Legea germană privind societăţile pe acţiuni (Aktiengesetz) din 1965 defineşte societatea pe acţiuni ca fiind o societate care dispune de proprie personalitate juridică. care sunt titluri negociabile şi transmisibile. şi in alte timpuri.L. Trăsăturile specifice ale societăţii pe acţiuni.31/1990.) ? In cele ce urmează vom incercă identificarea unor soluţii acceptabile. se consideră că societăţile pe acţiuni ar avea originea in concesiunile acordate la sfarşitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăţilor de capitalişti de a organiza servicii de interes general – servicii publice. suportand. Sub o formă rudimentară le găsim. 3.55-105 din prezentul cod. a cărei capital este divizat in acţiuni. Danemarca. Reamintim in acest context că in majoritatea statelor europene societăţile pe acţiuni sunt reglementate.societatis publicanorum . in limitele participaţiunii lor la capitalul social. Romania – Legea societăţilor comerciale nr. executarea obligaţiilor societăţii este garantată numai cu patrimoniul acesteia.620-763 din Codul Federal al Obligaţiilor. 2. Elveţia – art. şi anume. Definiţia societăţii pe acţiuni. iar pentru obligaţiile asumate aceasta răspunzand numai cu patrimoniul ce-i aparţine.106-120 din prezentul cod.228-97. In doctrina franceză.L224-1 . Olanda – art. Norvegia. .

s-a transformat. Aceste companii. Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621). In sfarşit. de asemenea intr-o mare măsură. ea a permis. astfel. in cursul secolelor XVII-XVIII au luat fiinţă: Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602). Deşi această formă de societate a adus servicii deosebite economiilor ţărilor in care a existat. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau conexiuni. se reţin ca precedente primare: coproprietatea minieră germană. fapt ce a dus la o adevărată expansiune a societăţilor comerciale pe acţiuni. care putea fi liber transmisă. constituită in 1896. contribuţiile la formarea patrimoniului au primit denumirea de “acţiuni”. Astfel de reglementări au fost preluate de legislaţiile majorităţii ţărilor europene. lansa imprumuturi pe piaţă. Acesta a fost unul din motivele pentru care societăţile anonime pe acţiuni puteau funcţiona numai pe baza autorizaţiei guvernului şi numai după anul 1867 (in Franţa. Compania engleză a Indiilor. erau garantate cu veniturile pe care Republica le percepea din impozite. In momentul in care Republica n-a mai putut plăti “interesul” (dobanzile) la sumele imprumutate a acordat deţinătorilor titlurilor dreptul la control asupra unor gestiuni publice şi apoi. dreptul de a ţine in permanenţă trupe sub arme. Compania Mărilor Sudului – toate companii celebre in epocă şi care au jucat un rol economic insemnat in procesul de colonizare. fraude ce au ruinat pe acţionari sau pe creditorii sociali. Reglementarea societăţii pe acţiuni. ca fiind mijloace de realizare a intereselor publice. a fost realizată de Codul comercial francez (1807) care. mai curand. După o altă teză. negustorii). Pentru prima dată. curtenii. privilegiul perceperii impozitelor. avand nevoie de bani. denumite loca. In proprietatea minieră germană o mină care nu putea fi material divizată era impărţită in cote denumite carate. reglementează societatea anonimă cu cele două forme ale sale: societatea pe acţiuni şi societatea in comandită pe acţiuni. Consorţiul de capitalişti. şi comiterea unor fraude de mari proporţii de către administratorii lor. intr-o instituţie bancară care funcţiona ca o instituţie publică de sine stătătoare. riscurile asociaţilor erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei. Olanda. intocmai ca acţiunile din dreptul modern. constituit pentru apărarea drepturilor. Republica Genoveză. In general. societatea pe acţiuni ar fi o aplicaţie a regulii maritime potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai in limita capitalului investit in acea navă. care avea . Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei. Legiuitorul a considerat aceste companii. Politica de expansiune colonială din secolul XVII-XVIII a contribuit. băncile italiene din Evul Mediu şi companiile coloniale. ca tip general de societate. in doctrină. In secolul al XV-lea.bănci etc. in schimbul cărora elibera titluri cesibile şi producătoare de interese (dobanzi). cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri (regele. se intalnesc organizaţii bancare al căror capital era reprezentat prin titluri cesibile. cărora li se acorda privilegiul exclusiv al exploatării şi colonizării unor teritorii. constituite prin concesiunea suveranităţii teritoriale. aveau adevărate drepturi regaliene: dreptul de a bate monedă. la constituirea unor forme incipiente de societăţi pe acţiuni. Aceste titluri. Astfel. decat ca instituţii de drept privat. Belgia. preluand principiile care reglementau marile companii coloniale. in calitate de persoană juridică. in Italia. Pe teritoriul actualei Republici Moldova se pare că prima societate pe acţiuni atestată este Societatea anonimă (pe acţiuni) belgiană. Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi Guadelup. in acelaşi timp. Prototipul acestor bănci era instituţia cunoscută in Genova sub denumirea “Officium Procuratorum Sanchi Georgio”. dreptul de a edicta regulamente locale. Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaţilor care avea ca titular compania. Germania) şi din 1946 (in Anglia) această reglementare a fost suprimată. Fiecare posesor răspundea proporţional cu valoarea cotei sale.

considerat cel mai modern cod al acelor timpuri. dar nu in modul in care o face legea noastră) se face şi in legislaţiile statelor din sistemul de drept continental. După declararea independenţei la 27 august 1991 şi ca urmare a declanşării procesului de liberalizare a economiei şi privatizării in peisajul economic al ţării au reapărut şi societăţile pe acţiuni. pentru aceste doua tipuri de societăţi existand in unele cazuri reglementări diferite. atat in vederea subscrierii de acţiuni. intrucat legislaţia Republicii Moldova reglementează printre alte forme de societate comercială şi pe aceea a societăţii cu răspundere limitată. abrogată de Legea SA care este şi astăzi in vigoare. de unde. societăţile pe acţiuni sunt impărţite in inchise (de tip inchis) şi deschise (deţinute public). Astfel. după cum capitalul social al acestora din urmă a fost constituit prin subscripţie publică . cat şi in vederea participării acestuia la vanzarea de acţiuni. in număr de 860. 5. in republică. a căror principali deţinători erau două corporaţii belgiene: Compania generală de căi ferate şi electricitate – 5120 de acţiuni şi Compania căilor ferate din Belgia – 5020 de acţiuni. Sigur. pe bună dreptate. In acest sistem de drept tradiţia unei asemenea reglementări este justificată de absenţa ca tip de societate comercială a societăţii cu răspundere limitată. de altfel. restul acţiunilor. spre deosebire de Codul civil al Federaţiei Ruse care in art. După cel de-al doilea război. prevederile codului au fost dezvoltate intr-o lege specială din 26.97 consacră această distincţie şi defineşte cele două tipuri de societăţi. că regulile stipulate pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis le apropie de societăţile cu răspundere limitată. Activitatea acestora a fost reglementată iniţial prin Legea privind societăţile pe acţiuni nr. deşi Codul civil nu face nici o precizare in acest sens. Aceasta avea un capital social de 11 milioane franci. Astfel. iar oportunitatea existenţei acestora a fost pusă la indoială. In legislaţia rusă. insă ea este esenţial diferită de cea prezentă in Legea nr. in sensul că asemenea societăţi pot face apel la investiţii din partea publicului larg. considerand. Tipurile societăţilor pe acţiuni. ca şi in toate ţările blocului comunist. in cea mai mare parte. astfel incat societatea publică pe acţiuni cu răspundere limitată (public company limited by shares) din dreptul anglo-saxon (dar şi olandez) este similară cu societăţile clasice pe acţiuni din sistemul dreptului continental. Mai trebuie să amintim că intre 1918 şi 1944 pe teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a aplicat Codul comercial roman de la 1887. Intre timp. fiind deţinute de 7 persoane fizice. majoritatea specialiştilor in domeniu au criticat această impărţire. din Codul de comerţ italian din 1882. unde există două tipuri de societăţi comerciale cu răspundere limitată (de tip public şi de tip privat).1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. De regulă. Trebuie menţionat că această dihotomie juridică s-a incetăţenit in legislaţia rusă ca urmare a unei preluări nereuşite a modelului de reglementarea a societăţilor comerciale din dreptul anglo-saxon. divizat in 11 mii acţiuni. in special in art. iar societatea privată pe acţiuni cu răspundere limitată (private company limited by shares) este corespunzătoare in mare măsură societăţilor cu răspundere limitată. a funcţionat economia planificată fiind desfiinţate sau reorganizate in intreprinderi de stat toate societăţile pe acţiuni. o anumită distincţie intre societăţile pe acţiuni (chiar in deschise şi inchise.121-187.1992.12. de exemplu. au şi fost importate in mare parte in Legea SA.1995 privind societăţile pe acţiuni. in legislaţiile respective distincţia operează doar pe planul participării acţiunilor societăţii la circuitul “public” al valorilor mobiliare. care a fost inspirat. acestea fiind cotate şi la bursele de valori.in proprietate tramvaiele şi liniile de tramvaie din Chişinău. Legea SA face diferenţa intre societăţile pe acţiuni deschise şi cele inchise. considerăm că modelul de reglementare separată a societăţilor pe acţiuni de tip inchis adoptat de legiuitorul nostru este absolut neinspirat.01.847-XII/03. in dreptul francez şi roman. Codul comercial roman conţinea o amplă reglementare a societăţilor pe acţiuni in Titlul VIII “Despre societăţi şi despre asociaţiuni comerciale”.

considerăm că distincţia abordată continuă să opereze pană la o necesară modificare a legii. Legislaţia aplicabilă societăţilor pe acţiuni. Totuşi.5 din Legea SA). vom incerca. ci ar putea evidenţia intenţia legiuitorului de a nu mai face o asemenea distincţie şi de a se alinia in acest fel la practica statelor occidentale.4 din Legea SA).158 alin. iar ulterior constituirii a acţionarilor. După părerea noastră.1 lit.27 din Legea SA. societatea.5 din Legea SA).numărul fondatorilor. sovhozurilor. Particularităţile infiinţării şi . particularităţile infiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni la privatizarea patrimoniului intreprinderilor de stat şi municipale sunt stabilite de legislaţia cu privire la privatizare.in privinţa societăţilor deschise sunt stabilite cateva reguli speciale ce se referă la publicitatea anumitor informaţii legate de activitatea societăţii (art. 6. care face in repetate randuri trimiterea la lege (cum este cazul şi a art.6 şi art. aşa cum sunt ele reglementate in Legea privind societăţile pe acţiuni. a căror listă se aprobă de majoritatea acţionarilor in modul prevăzut de statutul societăţii (art. intreprinderilor şi organizaţiilor intergospodăreşti.2 alin. unui cerc nelimitat de persoane pentru achiziţionare (art. precum şi a intreprinderilor prelucrătoare din complexul agroindustrial. care cuprinde acţionarii acestei societăţi şi/sau alte persoane. societatea inchisă urmează a fi lichidată prin hotărare a adunării generale a acţionarilor sau a instanţei judecătoreşti (art. In afara dispoziţiilor Codului civil şi Legii SA constituirea şi funcţionarea societăţilor pe acţiuni din anumite domenii de activitate este reglementată şi prin de alte acte normative. orice valoare mobiliară emisă de o societate de tip inchis va putea fi plasată numai in cadrul unui cerc limitat de persoane.1 din cod care reglementează limita minimă a capitalului social).2 alin.9 din Legea SA).k) din Legea SA). absenţa in cod a unor referinţe la impărţirea societăţilor pe acţiuni in deschise şi inchise nu este una intamplătoare. . reglementate in art.8 din Legea SA. iar la reorganizarea colhozurilor.2 din Legea SA). Astfel. . Astfel: . societăţii inchise nu poate fi mai mare de 50. Drept urmare.92 din Legea SA). fie se va reorganiza prin divizare (separare).societatea de tip inchis. şi de legislaţia funciară.2 alin. destul de greoaie. Menţionăm. in alt mod.35 alin. . avand in vedere că dispoziţiile Legii SA nu au fost expres modificate şi ţinand cont de faptul că acestea le completează pe cele din cod. fie se va transforma in societate deschisă (ori in cooperativă de producţie). de asemenea.şi/sau dacă acţiunile lor sau alte valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi incheiate cu succes. iar modificarea tipului de societate se poate face numai prin modificarea statutului societăţii.capitalul social al unei societăţi deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei. potrivit art.44 alin.31 alin.actele constitutive ale unei societăţi de tip inchis (statutul) trebuie să conţină o clauză care să stipuleze modul de instrăinare a acţiunilor (art. De asemenea. spre deosebire de societatea de tip deschis.40 alin. Tipul societăţii trebuie expres prevăzut in actele constitutive ale acesteia. iar al societăţii inchise de 10 mii lei (art. pe cand numărul fondatorilor şi acţionarilor societăţii deschise nu este limitat (art. să redăm sintetic principalele diferenţe intre societăţile pe acţiuni de tip deschis şi cele de tip inchis. in continuare. nu are dreptul să plaseze public acţiunile sale sau alte valori mobiliare sau să le propună. in termen de 3 luni. instrăinarea acţiunilor unei societăţi inchise este supusă unei proceduri speciale. că modificarea tipului de societate este obligatorie in cazul in care numărul acţionarilor societăţii inchise va depăşi limita stabilită de lege (50 de acţionari). Cu alte cuvinte. .2 alin. In această situaţie. In caz contrar.

998-XII/01.1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare (ale cărei dispoziţii sunt completate cu reglementările emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare). Legea cu privire la fondurile de investiţii nr. că sediul indicat trebuie să fie real.04.a).10. legea obligă societatea pe acţiuni să anunţe creditorii. ca şi orice altă persoană juridică. In afară de sediu social societatea trebuie să aibă şi o adresă pentru relaţii (art.2 din Legea SA). de regulă. deoarece criteriul utilizat pentru determinarea sediului este cel al locului unde se află organul său executiv. 7.1). cuprinse in cod. se completează cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.6 alin. iar in cazul in care adresa pentru relaţii nu va coincide cu cea a sediului social simpla prezenţă a acesteia nu va fi de natură să inlesnească comunicarea cu societatea.11. Această discuţie a fost generată de faptul că societatea pe acţiuni este o societate de capitaluri a cărei element definitoriu este cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae) şi nu calităţile personale ale asociatului (intuitu personae) ca la societăţile de persoane.2 din Legea SA). Legea SA şi in celelalte legi speciale pe care le-am menţionate mai sus. cum ar fi de pildă Voinea. cu alte dispoziţii cuprinse in legislaţia comercială. patronimicul va deveni un bun incorporal al societăţii in cauză şi. reglementările privind societăţile pe acţiuni.1997. Potrivit Legii SA sediu social al societăţii pe acţiuni este considerat sediul organului său executiv. precum şi autorităţile publice stabilite de legislaţie. in consecinţă. bursiere şi de asigurări sunt stabilite de alte acte legislative.157 alin. respectiv denumirea şi sediul asociaţilor.1992 privind investiţiile străine. In doctrină s-a discutat dacă firma unei societăţi pe acţiuni poate fi determinată prin numele unui asociat (acţionar). dacă asociatul respectiv s-ar retrage din societate n-ar putea să interzică societăţii utilizarea in denumirea socială a patronimicului său. Intr-un asemenea caz. Datorită importanţei sale pentru viaţa societăţii. obiectivandu-se. Menţionăm. Legea cu privire la asigurări nr. In mod facultativ. Atributele de identificare a societăţii pe acţiuni.5 din cod şi art.06.1508XII/15. fără o legătură obligatorie cu numele şi domiciliul asociaţilor.1993.A” pentru denumirea prescurtată.632-XV/14.5 alin. Aceasta trebuie să cuprindă: numele concret al societăţii.199XIV/18. acţionarii săi.3 din Legea SA). şi cuvintele “societate pe acţiuni” pentru denumirea deplină sau iniţialele “S. financiară şi valutară. nu fictiv.6 alin. Legii nr.550-XIII/21.1995. investiţionale. despre schimbarea sediului său (art. Legii nr. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. Insuşirea .2001.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate. Mai menţionăm că. Intreprinderilor cu investiţii străine organizate sub formă de societăţi pe acţiuni le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. persoane fizice. fiscală (intrucat societatea pe acţiuni desfăşoară o activitate producătoare de venituri). scrise in limba de stat (art. In ce ne priveşte considerăm inutilă o asemenea normă. Astfel. firma societăţii poate să cuprindă şi alte date care nu sunt in contradicţie cu legislaţia.07.statutului juridic al societăţilor pe acţiuni in domeniul activităţii bancare. Pentru aceasta se va indica localitatea.1204-XIII/05. Societatea pe acţiuni. dintre care enumerăm Legea instituţiilor financiare nr.6 alin. Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociaţilor (acţionarilor). persoane juridice. Curtea a socotit că aceste nume au devenit adevărate denumiri. 8. desprins de persoana unuia din asociaţi. care permite a o deosebi de celelalte organizaţii.451-XV/30. In acest sens. cităm o hotărare a Curţii de Apel Bucureşti care a statuat că numele unui asociat poate face totuşi parte din firma unei societăţi anonime (pe acţiuni) cu condiţia ca prin trecutul şi calităţile sale să fi devenit un element obiectiv. Executarea obligaţiilor sociale şi răspunderea acţionarilor. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea pe acţiuni trebuie să aibă o denumire. Societatea pe acţiuni are propria sa firmă şi propriul sediu. indicat in statutul societăţii (art.07. adresa pentru relaţii va coincide.06. Malaxa (mari industriaşi – n. se identifică obligatoriu prin două elemente: denumirea (firma) şi sediul. cu sediul social al societăţii.

Patrimoniul reprezintă suportul material al societăţii. calitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii.4 din Legea SA). ci executarea obligaţiei proprii şi normale a fiecărui acţionar de a plăti valoarea nominală a acţiunilor (aportului) pe care le-a subscris. Fiind obligaţii ale societăţii (obligaţii sociale). Intrucat patrimoniul societăţii are drept titular societatea ca persoană juridică. el fiind distinct de patrimoniile asociaţilor (acţionarilor) care au constituit societatea. organele de conducere a societăţii vor decide fie urmărirea in justiţie a investitorilor (acţionarilor) pentru vărsămintele datorate.4 alin. Avand dreptul să participe la raporturile juridice. cerand executarea obligaţiei asumate prin contractul de societate. Pe de altă parte. Responsabilitatea acţionarilor.3 din Legea SA).60-61). fie adoptarea unei hotărari privind refuzul de a incheia emisiunea acţiunilor şi restituirea către investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus in contul plăţii acţiunilor. Acţionarul se obligă prin contractul de societate (in cazul plasării acţiunilor la infiinţarea societăţii) sau printrun acord cu societatea (in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare) să verse aportul subscris in termenele prevăzute de lege sau de contractul de societate (hotărarea privind emisiunea acţiunilor .156 alin.3 din cod şi art. Menţionăm in acest sens dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea fondatorilor şi tranzacţiile cu conflict de interese. acesta din urmă va putea fi obligat la plata despăgubirilor in condiţiile dreptului comun.24 alin. patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor. Potrivit art. şi anume. nici acţionarii nu vor suporta pasivul social decat in limita aportului lor (art. dacă fondatorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia sa de aport. inseamnă că acest patrimoniu are un caracter autonom. acesta răspunzand in faţa societăţii cu mărimea prejudiciului cauzat (art. Astfel.4 alin. incheind diverse raporturi juridice. In realitate. Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sale este asigurată graţie patrimoniului propriu. in limita parţii nevărsate”. dacă societatea va face dovada prejudiciului cauzat societăţii şi legăturii de cauzalitate intre prejudiciu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către acţionar. ii conferă in circuitul civil valenţele oricărui subiect de drept.4 din cod precizează că “acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. limitată la nivelul aporturilor.pentru emisiunea publică) şi este dator să-şi onoreze obligaţia asumată. Deosebit de interesante sunt in contextul problemei pe care am abordat-o mai sus dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea acţionarului pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat societăţii ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a obligaţiilor ce-i revin. textul de mai sus nu are in vedere o răspundere propriu-zisă.156 alin. cofondatorii il pot constrange pe cale judecătorească. prin aceea că mijloacele materiale şi băneşti ce-l compun dau acesteia posibilitatea să participe la circuitul economic. iar in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare. Considerăm că dispoziţia menţionată consacră doar o regulă generală şi poate fi aplicată doar in coroborare cu o serie de alte dispoziţii particulare din Legea SA. care ar antrena acoperirea de către acţionar a datoriilor sociale in calitate de garant. prospectul ofertei publice . Astfel.1 din Legea SA. societatea va răspunde pentru nerespectarea lor. Deoarece problemele legate de capacitatea persoanelor juridice au fost analizate mai sus (vezi art. aceasta nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi (art.pentru emisiunea inchisă.156 alin. Ca o consecinţă a autonomiei patrimoniului societăţii. al activităţii sale economico-financiare şi in alte temeiuri prevăzute de legislaţie. Dispoziţiile art. este un principiu de bază al societăţilor de capitaluri. care constituie o garanţie pentru creditorilor societăţii .29 alin.1 din cod). societatea pe acţiuni işi poate asuma anumite obligaţii.societăţii comerciale pe acţiuni de a fi o persoană juridică autonomă. Astfel.creditorii sociali (art. fondatorii societăţii pe . ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte legate de executarea obligaţiilor societăţii şi limitele răspunderii acţionarilor.3). Graţie personalităţii juridice societatea pe acţiuni participă in nume propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate. in cazul constituirii societăţii. recunoscută ca atare de lege. teoretic.

deoarece in acest caz plafonul mai ridicat al capitalului social ce trebuie subscris este de natură a crea unele dificultăţi fondatorilor. Printre avantajele constituirii prin subscripţie publică a societăţii pe acţiuni doctrina menţionează următoarele: . pe multiplicarea valorii investiţiei făcute. in Republica Moldova infiinţarea unei noi societăţi pe acţiuni este posibilă numai prin subscrierea acţiunilor intre un număr de fondatori strict determinaţi prin actele constitutive. Elveţia. Aceasta deoarece. Ungaria.158 alin. Menţionăm că răspunderea acţionarilor nu va putea fi antrenată in afara cazurilor arătate mai sus in nici o altă situaţie. pentru obligaţiile lor legate de infiinţarea societăţii (art.pentru acţionari: posibilitatea acordată investitorilor interesaţi.constituirea obişnuită. iar faţă de terţi (creditori sociali) pentru neindeplinirea formalităţilor legale prevăzute pentru constituirea societăţii şi pentru obligaţiile luate cu ocazia constituirii societăţii care nu au fost preluate de societate asupra sa (nu au fost aprobate de către adunarea constitutivă).pentru societate: posibilitatea obţinerii in termen scurt a capitalului necesar pentru demararea unei activităţi economice de mai mare anvergură. Belgia. Portugalia – instituţiile de credit trebuie să fie formate obligatoriu prin subscripţie publică. că in ciuda acestor avantaje economice. ea este utilizată numai intr-un număr destul de limitat de cazuri. pe .10 lit. care prevede că “acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori”.a) din Legea SA).31 alin. Polonia. Suedia. .acţiuni răspund solidar. in scopul obţinerii din profitul propriu a capitalului necesar expansiunii economice.3 din cod. Norvegia. . asemenea dispoziţii fiind lipsite de forţă juridică. Constituirea societăţii pe acţiuni. denumită şi constituire simultană sau fără apel la subscripţie publică. Este adevărat totuşi. considerăm că ar fi fost binevenită şi consacrarea posibilităţii de a apela la subscripţia publică la constituirea societăţi deschise pe acţiuni. Italia. Romania). in statele unde această modalitate de constituire a societăţilor pe acţiuni este reglementată (Franţa. in consecinţă. acţionarul interesat in efectuarea tranzacţiei (acţionarul ce deţine de sine stătător sau impreuna cu persoanele sale afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii şi are un interes material ce nu coincide cu cel al societăţii) este obligat să comunice in scris existenţa conflictului de interese organului de conducere de competenţa căruia ţine incheierea unei asemenea tranzacţii şi. sau pentru a convinge terţii să investească in societate pe baza rezultatelor economice deja obţinute. care nu doresc să participe activ la managementul unei intreprinderi comerciale de mare anvergură. mizand pe succesul ei in viitor şi. Doctrinei juridice ii sunt cunoscute două moduri de constituire a societăţii pe acţiuni: . 9. faţă de societate şi terţi. Spania. In ceea ce ne priveşte. adică fără apel la subscripţia publică (constituire simultană). De asemenea. chiar dacă statutul societăţii ar prevedea şi alte cazuri de răspundere. Această concluzie rezultă din conţinutul art. Răspunderea fondatorilor poate fi angajată faţă de societate. denumită şi constituire continuată (succesivă).10 lit. dacă este cazul. pentru incălcarea obligaţiilor impuse de lege cu privire efectuarea aporturilor. In cazul tranzacţiilor cu conflict de interese. de a deveni acţionari ai unei astfel de societăţi comerciale chiar de la momentul constituirii ei.85 şi 86 din Legea SA).constituirea cu apel la subscripţia publică a acţiunilor.31 alin. fără a fi nevoie de trecerea unei perioade de timp in care societatea să funcţioneze. să se abţină de la vot in adunarea generală a acţionarilor (art.a) din Legea SA). prin aporturile fondatorilor. fondatorii societăţii răspund solidar faţă de terţi pentru obligaţiile sociale apărute in cazul săvarşirii de către ei a unor acţiuni in numele societăţii după ce s-a considerat că fondarea acesteia nu a avut loc (art. De lege lata. intr-un grad mai mare decat in situaţia in care ar investi intr-o societate comercială deja “consacrată” şi care se află intr-un proces de extindere a activităţii.

In consecinţă. prin definiţie. Acest lucru se realizează prin inregistrarea societăţii la organele teritoriale ale Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in conformitate cu art. 10. fondator. In concluzie. Insuşirea de acţionar presupune. a creării unor societăţi fictive sau neviabile. In doctrină se admite că noţiunea (conceptul) de asociat are calitate de gen proxim.30 alin. Fondatorii societăţii pe acţiuni.3 din Legea SA).10.1265-XIV/05. . De la această regulă se prevede o singură excepţie. “fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice din Republica Moldova. intregit cu trăsături proprii. precum şi state străine şi organizaţii internaţionale”.prima etapă are un caracter preparator. O asemenea modalitate prezintă şi riscul de inşelare a micilor investitori care ar putea fi ispitiţi de caştigurile mănoase promise de către unii fondatori lipsiţi de scrupule sau nepricepuţi şi. pe cale judecătorească. Aceste persoane fizice sau juridice se inscriu in sfera asociaţilor (lato sensu). In cazul in care societatea pe acţiuni este constituită de o singură persoană. deşi in mod obişnuit numărul acestora este mai mare. apatrizi.2). adiţionale şi totodată distinctive. procedura de constituire a societăţilor pe acţiuni prin subscripţie publică este foarte anevoioasă. societatea pe acţiuni nu poate fi infiinţată de o societate comercială care este la randu-i alcătuită dintr-un singur asociat (art. După părerea noastră . iar fondatorii de naţionalitate străini trebuie să se conformeze şi unor norme speciale. putem concluziona că infiinţarea societăţilor pe acţiuni este dominată de principiul libertăţii de asociere a persoanelor fizice şi juridice.1 şi 2 din Legea SA rezultă că infiinţarea societăţii pe acţiuni implică parcurgerea a două etape: . Posibilitatea concretă de participare la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni.37 alin. spre deosebire de noţiunea supraordonată de asociat.31 alin. este subscris capitalul social şi are loc adunarea constitutivă.2 al Legii SA. Din coroborarea art. cuprinzand in sfera sa celelalte noţiuni (specii).1 din Legea SA). pe de-o parte un conţinut ideatic mai complex. cat şi a persoanelor juridice.2 cu art. Codul civil nu prevede un număr minim de fondatori. Calitatea de achizitor aparţine celor care subscriu acţiunile unei societăţi pe acţiuni.31 alin. Atat in doctrină cat şi in dispoziţiile legale aplicabile in materia societăţilor pe acţiuni sunt folosite pentru a desemna persoanele care participă la crearea şi la activitatea societăţii pe acţiuni mai multe denumiri: asociat (membru). iar pe de altă parte subscriitori sunt destul de greu de caştigat. se poate spune că fiecare dintre cele trei specii analizate de membrii societari are. iar pe de altă parte o extensiune mai restransă decat sfera larg cuprinzătoare a noţiunii de gen. din alte state. inclusiv cele de naţionalitate străină şi apatride. In caz de incălcare a acestei prevederi. dizolvarea societăţii astfel constituite. Astfel. şi anume. decizia de infiinţare a societăţii va fi luată de această persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de fondare a societăţii (art. pe cale de consecinţă. statul. prin intermediul Ministerului Finanţelor.de o parte. Astfel.a doua etapă a constituirii societăţii este destinată dobandirii personalităţii juridice.6 din Legea SA). atat in favoarea persoanelor fizice. de organizare – in această etapă se intocmesc actele constitutive ale societăţii. conform art. depinde de anumite condiţii care pot să difere in funcţie de natura şi naţionalitatea subiectului de drept in cauză. Astfel.63 şi 109 din prezentul cod şi dispoziţiile Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr.156 alin. calitatea de fondator al unei societăţi pe acţiuni revine persoanelor care au luat decizia de a o infiinţa (art.31 alin. achizitor (subscriitor). statutul persoanelor juridice prezintă unele particularităţi faţă de cel al persoanelor fizice.30 alin. Fără a intra in prea multe detalii referitor la acest subiect ne limităm să menţionăm că legislaţia in vigoare consacră aptitudinea de a intemeia o societate pe acţiuni in Republica Moldova. posesiunea unor acţiuni. societatea pe acţiuni putand fi valabil infiinţată prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (art. precum şi oricare persoană interesată sunt in drept să ceara. acţionar.2000.

2 persoane. totuşi.7 persoane. numărul de fondatori va fi egal cu numărul de acţionari. nu poate fi mai mare de 50.31 alin. precizăm că. din cuprinsul articolului nu reiese clar dacă această prevedere se aplică numai societăţilor in curs de constituire (de altfel. Romania. clasele de acţiuni şi . la constituire de “monopoluri”. Germania. cum ar fi cea a Marii Britanii. dispoziţiile legale in materie ar trebui armonizate cu Directiva a XII-a nr. Norvegia. menţionăm că Legea SA prevede că numărul fondatorilor unei societăţi pe acţiuni de tip inchis nu va putea depăşi 50 de fondatori. ar trebui instituită obligativitatea dezvăluirii informaţiei publicului larg despre existenţa unui singur acţionar in societate. stabilirea unor reguli clare privind modul de perfectare a tranzacţiilor intre societate şi acţionarul unic al acesteia.6 din legea SA conform căreia numărul acţionarilor societăţii inchise. după cum urmează: Franţa . Indiferent de faptul dacă societatea este inchisă sau deschisă. Finlanda. Articolul 157. organizarea unei forme “derogatorii” de societate prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (mai ales in condiţiile in care. In final. Luxemburg şi Grecia . numărul maxim de fondatori trebuie să fie determinat in funcţie de numărul mandanţilor. eficient fiind numai capitalul.formularea articolului este stangace. precum şi la precaritatea societăţii (cazul decesului acţionarului unic sau a hotărarii unilaterale de lichidare).5 din Legea SA). In caz contrar. De altfel. Olandei sau a ţărilor nordice (Danemarca. intrucat contravine intr-o oarecare măsură insăşi naturii acesteia de societate de capitaluri printre a cărei caractere juridice figurează şi cel al unui număr minim de asociaţi. pe cand numărul fondatorilor societăţii pe acţiuni de tip deschis nu este limitat (art. de regulă. Italia. b) cuantumul capitalului social. dar care se aplică şi societăţilor pe acţiuni cu asociat unic in statele care permit o asemenea formă de societate unipersonală.6 din Legea SA se incearcă atenuarea efectelor negative.31 alin.5 persoane.108 alin. cu excepţia catorva legislaţii. Elveţia. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor. este destul de greu de presupus că s-ar reuşi eludarea acestei dispoziţii şi inregistrarea societăţii) sau şi societăţilor in care s-a ajuns la un singur acţionar societate comercială cu asociat unic ca rezultat al cumulării tuturor acţiunilor.(1).83/667/CEE din 2 decembrie 1989 care reglementează societăţile cu răspundere limitată cu asociat unic. Portugalia . la momentul inregistrării acesteia. Prin fixarea unui număr minim de asociaţi se urmăreşte ca in societatea pe acţiuni care corespunde marilor intreprinderi comerciale factorul uman să fie lipsit de importanţă. considerăm că cea mai indicată soluţie rămane.3 persoane.2 alin. Subliniem că. Posibilitatea infiinţării unei societăţi pe acţiuni de către o singură persoană este o “curiozitate” legislativă. introducerea unui număr minim de asociaţi. Deoarece este posibil ca fondatorii să participe la constituirea societăţii prin intermediul reprezentanţilor (mandatarilor). in sensul că. in actul de constituire al societăţii pe acţiuni trebuie să se indice: a) numele sau denumirea fondatorilor. de lege ferenda: ar trebui instituită o interdicţie prin care o persoană fizică sau juridică să poată fi fondator (acţionar) unic decat intr-o singură societate. in aceste cazuri. iar nu de cel al mandatarilor. Belgia. Actul de constituire al societăţii pe acţiuni In afara de cele menţionate la art. chiar dacă prin dispoziţiile art. ar trebui instituită obligativitatea evaluării de către un expert independent al aporturilor in natură aduse de fondatorul unic. Suedia) majoritatea legislaţiilor statelor europene prevăd un număr minim de asociaţi. Astfel. c) numărul. In consecinţă. fapt ce ar putea aduce grave prejudiciu terţilor care au legături cu societatea. impreună cu acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni. cifra de afaceri a societăţilor pe acţiuni este foarte mare) poate duce la evaziune fiscală. Polonia . Această dispoziţie reprezintă o aplicare particulară a regulii prevăzute la art. Austria.

32 din Legea SA. valoarea nominala. Societatea pe acţiuni dobandeşte personalitate juridică prin indeplinirea unor formalităţi cerute de lege care se intemeiază pe actele constitutive. contractul de societate comercială este diferit de contractul de societate civilă reglementat de Codul civil in art.1339-1354. pentru a fi incheiat valabil. In acelaşi timp contractul cuprinde regulile care guvernează raporturile dintre fondatori sau altfel spus. tipul. coroborand dispoziţiile art.2 din Legea SA).62 din cod cu cele ale art.1 din Legea SA). contractul de societate. statornicit de Codul civil (Cartea intai.numărul de acţiuni de fiecare clasă. Contractul de societate este actul constitutiv primar. După acest moment singurul act care reglementează activitatea societăţii pe acţiuni este statutul. In categoria condiţiilor specifice se inscriu: intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis). nu insă fără a exista anumite adaptări impuse de caracterul comercial al acordului de voinţă. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. In primul rand. 3. la baza constituirii şi funcţionării oricărei societăţi comerciale. in timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin aporturile fondatorilor. după inregistrarea de stat a societăţii şi executarea de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor. e) numărul. In cazul in care societatea pe acţiuni se constituie de către un singur fondator contractul de societate este inlocuit printr-o declaraţia de constituire a societăţii. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. Fără a intra inutil in prea multe detalii facem precizarea că. putem spune că fundamentul activităţii societăţii pe acţiuni il reprezintă contractul de societate (de constituire – in terminologia codului) şi statutul.32 alin. manifestată in condiţiile legii. acestuia ii este aplicabil regimul juridic de drept comun. f) modul de ţinere a registrelor societăţii. Contractul de societate. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate. Astfel. pe contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii). in esenţă un contract şi totodată. indiferent de formă. In principiu. Titlul II “Actul juridic şi reprezentarea”). un obiect determinat şi licit şi o cauză licită.32 alin. prin care două sau mai multe persoane işi asumă obligaţia de a infiinţa o societate pe acţiuni. Consideraţii preliminare.33 alin. In acest sens. acesta stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor in vederea infiinţării societăţii (art. Astfel că. Condiţiile de valabilitate ale contractului de societate. contractul de societate trebuie să aibă anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. conform art. consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. ca orice act juridic. o persoană juridică. 2. g) ordinea de incheiere a contractelor cu conflict de interese. deci şi a societăţii pe acţiuni. d) mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator. se află voinţa fondatorilor.3 din Legea SA. . efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii) incetand. in speţă. 1. Importanţa acestuia in faza constitutivă a societăţii este subliniată şi de dispoziţia conform căreia contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat (art. aceasta intocmind in acest caz o declaraţie de constituire a societăţii pe acţiuni care va conţine aceleaşi prevederi ca şi contractul de societate. cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. Obligaţia de a constitui o societate pe acţiuni poate fi asumată şi de o singură persoană. Contractul de societate. trebuie să indeplinească condiţiile generale pentru validitatea oricărui act juridic: capacitatea de a contracta. trebuie să indeplinească anumite condiţii. Consecinţa este că societatea civilă nu are personalitate civilă in vreme ce societatea comercială. are o asemenea personalitate. In al doilea rand. In literatura de specialitate s-a arătat că o societate comercială este.

cand s-a convenit in favoarea imprumutătorului un drept la beneficiile rezultate din folosirea sumei imprumutate. simpla participare a salariaţilor la beneficii nu ii transformă pe aceştia in asociaţi (acţionari). De asemenea..In cele ce urmează vom examina anumite particularităţi legate de capacitatea părţilor de a incheia contractul de societate la constituirea societăţilor pe acţiuni. chiar dacă locatarul are un drept la beneficiile obţinute. art. situaţii reglementate prin dispoziţii speciale. de orice grad. Aceştia vor putea. in cazul inchirierii unui bun (de exemplu. dată fiind responsabilitatea fondatorilor in constituirea societăţii. cum sunt. caz in care este necesară autorizaţia autorităţilor publice in subordonarea cărora se află intreprinderile fondatoare. iar calitatea de subiect de drept privat a acestuia şi a organizaţiilor internaţionale este subiect de controversă in literatura de specialitate.n). Astfel.r). de exemplu. ulterior constituirii societăţii.443-XIII/04. acestea vor putea participa la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni numai in cazul in care acest lucru nu este interzis prin lege sau prin statut şi numai dacă ele insele sunt legal constituite. Situaţia este aceeaşi şi in cazul unui contract de imprumut al unei sume de bani. cele ale Legii privind administraţia publică locală nr. In lipsa unor alte dispoziţii prin care să se prevadă condiţii speciale pentru capacitatea de a incheia contractul de societate considerăm că persoanele fizice trebuie să dispună de capacitate deplină de exerciţiu. Legea SA prevede că “fondatori ai societăţii pe acţiuni pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice [.2). un fond de comerţ). insă.31 alin. tocmai prin analiza prezenţei sau absenţei elementului affectio sodetatis. Astfel. potrivit dispoziţiilor art. fără. Considerăm că o asemenea dispoziţie este superfluă şi chiar dăunătoare climatului de afaceri din moment ce statul are in economiile dezvoltate un rol foarte redus.88). de asemenea. .11 alin. Considerăm că această dispoziţie trebuie interpretată in sensul că funcţionarii publici. făcand trimitere pentru alte generalităţi la analiza articolelor care reglementează valabilitatea actului juridic in general. Menţionăm că exercitarea facultăţii de a incheia contractul de societate poate fi supusă şi unor diferite restricţii in funcţie de calitatea individuală a părţii interesate.2 teza a II-a din Legea SA ca in calitate de fondator a societăţii pe acţiuni să apară statele străine şi organizaţiile internaţionale.59 lit.3 lit.1995. Considerăm. In ceea ce priveşte persoanele juridice..186-XIV/6.]”(art. insă. sau statul şi unităţile administrativ-teritoriale. fie şi nenumite. nu suntem in prezenţa unei societăţi. insă pot dobandi sau instrăina acţiuni ori părţi sociale a unor societăţi deja constituite. precum şi particularităţile elementului affectio societatis in cadrul societăţilor pe acţiuni. de exemplu. intrucat lipseşte affecto societatis.05.31 alin. in doctrină s-a arătat deosebirea dintre contractul de societate comercială şi acordul de cartel ori contractul de tontină. inclusiv pe acţiuni. In doctrină s-a făcut distincţie intre societatea comercială şi alte contracte. ca vreo lege să-l reglementeze expres.1998 (vezi art. Anumite particularităţi există in situaţia in care parte la contractul de societate (fondator) sunt intreprinderile de stat sau cele municipale. funcţionarii publici nu au dreptul să desfăşoare nemijlocit activitate de intreprinzător. nu pot infiinţa societăţi comerciale. Intenţia asociaţilor de a conlucra in cadrul societăţii in scopul desfăşurării activităţii comerciale şi al obţinerii şi impărţirii de beneficii (affectio societatis) este tratată de doctrina occidentală ca un element specific şi obligatoriu al contractului de societate.2 lit. In sfarşit. In privinţa capacităţii cerute pentru a incheia contractul de societate.c) din Legea serviciului public nr. in condiţiile dreptului comun.11.18 alin. că persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu restransă (minorii intre 14 şi 18 ani şi persoanele a căror capacitate de exerciţiu a fost limitată de instanţele judecătoreşti) nu vor putea incheia un contract de societate in vederea constituirii unei societăţi pe acţiuni. art. Un caz aparte este reprezentat de posibilitatea prevăzută de art. să dobandească acţiuni cu condiţia incuviinţării prealabile din partea ocrotitorului legal.

Acest fenomen a fost remarcat de timpuriu de doctrină. următoarele servicii: analiza propunerilor de rezoluţii ale adunărilor generale ale acţionarilor.intenţia comună de a coopera se metamorfozează şi trebuie să se manifeste printr-o atitudine de responsabilitate a acţionarilor unii faţă de alţii şi toţi faţă de societate. inlăturarea “exploatării” acţionarilor minoritari de către cei majoritari sau de către executivul societăţii. De aceea. cu atat mai mult aceste drepturi trebuie exercitate cu mai mare scrupulozitate. deci de oameni care nu se interesează de viaţa societăţii”. pentru a nu permite administraţiei societăţii să escamoteze situaţia juridică şi economică a societăţii. Astfel. Cu cat numărul de acţionari este mai mare. in esenţă. Iată deci că affectio societatis poate lua . adică de imprumutători de fonduri şi nu de asociaţi.In doctrina străină s-a mai arătat că acest element este mai pregnant in cadrul societăţilor de persoane sau al societăţilor de capital alcătuite dintr-un număr relativ restrans de asociaţi. De asemenea. Aceasta este o situaţie mai mult decat iluzorie. de exemplu. Aceste soluţii au permis: creşterea profitului pe fiecare acţiune. care a constatat pasivitatea “născută din faptul că cei mai mulţi acţionari au suflet de obligatari. şi să manipuleze votul adunării. Pe de altă parte. s-a subliniat că o astfel de participare care să dea expresie intenţiei comune a asociaţilor de a participa la o anumită activitate economică in şi prin intermediul societăţii este mai mult teoretică in cazul societăţilor pe acţiuni care grupează un număr mare de acţionari. affectio societatis se va manifesta doar prin exercitarea drepturilor de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi de a vota sau nu proiectele de hotărari. in aceste cazuri. pentru că in aceste condiţii se poate manifesta juridic această intenţie comună prin participarea directă şi nemijlocită a asociaţilor la conducerea societăţii sau la dezbaterile in adunarea generală a societăţii care ia sau ratifică decizii privind activitatea acesteia. Această imprejurare duce de cele mai multe ori la evaporarea intenţiei comune de a acţiona şi inlocuirea ei cu o stare de pasivitate comună de a fi “administraţi” care. Un alt caz particular il reprezintă şi fondurile de investiţii in cadrul cărora nu există intenţia de a coopera cu ceilalţi acţionari ai fondului pentru activitatea comună in cadrul societăţii in scopul impărţirii beneficiilor şi pierderilor. exercitarea drepturilor de control asupra acţionarilor societăţii. Mai degrabă am afirma că. In opinia unor autori.cum sunt de fapt cele cotate in bursă . un nivel mai realistic de plată a membrilor consiliului de administraţie si a executivului societăţii. este firesc ca cei mai mulţi dintre acţionari să se mulţumească să incaseze dividendele şi să revandă acţiunile. permite managementului societăţii să “guverneze” nestingherit interesele societăţii şi să scape oricărui control serios din partea acţionarilor. affectio societatis dispare şi cand societatea nu este decat o tehnică de organizare a intreprinderii sau a patrimoniului. iar nu din beneficiile ce ar putea rezulta din activitatea societăţii. există riscul ca atat dividendele cat şi interesaţii de achiziţionarea unor acţiuni la o societate fără viitor. se evaporă. In final. in scurtă vreme. După cum s-a spus. din păcate pentru viaţa juridică şi economică a societăţii. in dreptul american complexitatea problemelor a impus apariţia unor firme specializate in reprezentarea acţionarilor şi supravegherea conducerii societăţii. in cazul unor astfel de societăţi. facem precizarea că fenomenul dispersiei acţiunilor in mainile a mii de acţionari a impus in legislaţia şi practica altor state diverse soluţii. Acest lucru este evident in cazul societăţii pe acţiuni cu un singur asociat (fondator). in cazul societăţilor cu mii sau zeci de mii de acţionari . Profitul este aşteptat de cumpărătorul acţiunii din revanzarea acesteia. denumite proxy advisory firms. care oferă acţionarilor. in doctrină s-a susţinut că. O altă soluţie recomandată de avocaţi şi adoptată in practică a fost crearea (incorporarea) de către acţionarii minoritari a unor societăţi specializate in supravegherea administraţiei societăţii in care sunt minoritari. recomandări privind votul in aceste adunări asupra diverselor rezoluţii. intrucat in lipsa lui affectio societatis. adunările sunt vidate de putere. prin exercitarea activă şi cu bună credinţă a drepturilor sociale care decurg din deţinerea acţiunilor.

forma juridică a societăţii. este locul care situează in spaţiu societatea comercială.3. pentru organele de stat sau de administraţie locală – se indică denumirea organului. ca subiect de drept. Pe langă prevederile obligatorii. sub care societatea va fi inmatriculată in Registrul de stat al intreprinderilor. Identificarea lor in actul constitutiv se face: pentru persoanele fizice. Deoarece art.5 din cod. Aceste informaţii (clauze) pot fi grupate in mai multe categorii: clauze care privesc identificarea părţilor care il incheie. prenumelui.Obiectul societăţii. . precum şi capitalul social prezumat. precum şi a art.2 din Legea SA reiese informaţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate (declaraţia de constituire).denumirea sau firma societăţii. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. sediul societăţii. Pentru a nu intalni piedici la inregistrarea societăţii. precum şi organe ale statului şi administraţiei locale. persoane juridice. Ca atribut de identificare. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. Elementele de identificare diferă după cum fondatorii sunt persoane fizice sau juridice. Conţinutul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii). Facem precizarea că societatea are dreptul de a practica . forma juridică. tipul şi sediul societăţii: . prin indicarea numelui. naţionalitatea. clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii. Sunt avute in vedere clauzele privind obiectul şi scopul societăţii. Prin aceste clauze se stabilesc denumirea.6 alin. a) Clauze de identificare: Clauze privind identificarea fondatorilor. se va indica localitatea. Individualizarea este necesară mai intai cu privire la părţile care incheie actele constitutive ale societăţii. va figura pe toate actele ce emană de la societate. denumirea ce urmează a fi folosită trebuie verificată de organele de inregistrare in scopul corelării acesteia cu firmele existente pentru a se elimina orice concordanţă cu vreo intreprindere inregistrată sub aceeaşi denumirea. Contextul este desigur finalizat prin semnăturile celor in cauză. Denumirea societăţii. astfel cum este reglementată in art.sediul societăţii. pentru persoanele juridice – se indică denumirea persoanei juridice. Fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice.1 din Legea SA prevede că sediul societăţii “este considerat sediul organului său executiv”. sediul. posibile menţiuni facultative. In contract trebuie să se indice obiectul de activitate a societăţii. clauze care privesc caracteristicile distinctive ale viitoarei entităţi colective. . enumerate prin dispoziţiile legale sunt. clauze care privesc drepturile şi obligaţiile fondatorilor acesteia.156 alin.62 alin. Trebuie menţionat intr-un mod neechivoc că societatea care se constituie va fi o societate pe acţiuni.tipul societăţii. este necesar ca. precum şi locul de inregistrare şi numerele certificatelor cu privire la inregistrarea de stat. . . In cazul nerespectării acestor dispoziţii societatea nu va putea fi inregistrată. 4. Legea cere să fie arătate toate genurile de activitate care urmează a fi practicate de societate. să fie precizate caracteristicile distinctive ale societăţii ce se constituie. persoana cu imputerniciri speciale care o reprezintă. in contractul de societate. denumit şi sediul social. Ca act constitutiv al societăţii pe acţiuni contractul de societate (declaraţia de constituire – in cazul in care societatea este infiinţată de un singur fondator) trebuie să cuprindă anumite clauze (elemente) care să stabilească condiţiile activităţii fondatorilor in vederea infiinţării societăţii. imputernicirile. Clauze privind individualizarea viitoarei societăţi. 108 şi 157 din Cod. Contractul de societate trebuie să cuprindă denumirea completă şi prescurtată a firmei. a numărului şi seriei actului de identitate şi a cetăţeniei. domiciliului. Din coroborarea art. persoana care reprezintă acest organ.forme diverse şi subtile de manifestare odată cu diversificarea fenomenului adusă de mărirea numărului de acţionari şi cotarea societăţilor in bursă. de asemenea.33 alin. De asemenea. Se va specifica dacă societatea care urmează să se constituie va fi o societate deschisă sau inchisă. ca element de identificare.

Menţionăm că. in contractul de societate aportul fiecărui asociat. trebuie prevăzută mărimea capitalului subscris de fondatori (adică valoarea totală a aporturilor pentru care fondatorii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii). trebuie să se arate modul in care a fost divizat capitalul social. .2001 privind licenţierea unor genuri de activitate). care se restituie de societate in temeiul dării de seamă a fondatorilor asupra cheltuielilor suportate. .31 alin. Astfel. in contractul de societate vor fi stipulate dispoziţii privind: . dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip deschis (art. Fondatorii trebuie să stabilească in contractul de societate drepturile ce le revin şi obligaţiile pe care şi le asumă in procesul de constituire a societăţii.c) din Legea SA prevede inserarea obligatorie a unei informaţii in privinţa scopului societăţii. d) Clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii.lista fondatorilor imputerniciţi să depună cererea de inregistrare a societăţii. trebuie menţionate operaţiunile şi actele juridice pe care fondatorii au dreptul să le incheie in cursul constituirii in contul viitoarei societăţi comerciale.33 alin. deoarece societatea va prelua numai acele acte juridice care au fost incheiate in limitele stabilite de contractul de societate şi aprobate de adunarea constitutivă.33 alin. şi de 20. Astfel. In concluzie. fondatorii suportă toate cheltuielile necesare infiinţării şi inregistrării societăţii. Deşi art. fondatorii vor incheia contractul de societate prin care vor concretizează voinţa lor de a intemeia societatea. Astfel.2 din Legea SA). de exemplu. Incheierea contractului de societate. insă că acestea să nu contravină actelor normative in vigoare. societatea răspunde pentru obligaţiile fondatorilor legate de infiinţarea ei numai in cazul in care adunarea generală a acţionarilor aprobă ulterior acţiunile săvarşite de aceştia.2 lit. i. răspunderea rămane fondatorilor.07.8 din Legea SA. indicandu-se clasele şi numărul de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii. titularul drepturilor şi obligaţiilor. c) Clauze privind drepturile şi obligaţiile fondatorilor societăţii. societatea devine. .31 alin. Mai trebuie menţionat. In contractul de societate trebuie să se precizeze anumite elemente legate de capitalul social. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip inchis. şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori.000 lei. retroactiv.8 din Legea nr. deoarece conform art. Legislaţia Republicii Moldova prevede pentru societăţile pe acţiuni un capital social minim de 10. 5. de exemplu.Capitalul social prezumtiv. conform art. precum şi caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii.obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora. de asemenea. incheierea unui contract de locaţiune pentru sediul societăţii sau cumpărarea unui sediu. in mod expres. cu condiţia. . in numerar sau in alte bunuri. iar pentru cele in cazul cărora se cer autorizaţii speciale – numai dacă au obţinut licenţele respective (vezi art. deschiderea unui cont la bancă etc.11 din Legea SA.451-XV/30. pentru actele juridice preluate. Acelaşi regim juridic il au şi cheltuielile efectuate de fondatori in cursul constituirii societăţii (pană la adunarea constitutivă). modul. iar pentru actele juridice care nu au fost preluate.modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de infiinţare şi inregistrare a societăţii. cand efortul lor nu se finalizează in scopul propus.2 lit. In sfarşit.h). In contractul de societate trebuie prevăzut. Avem in vedere. neinţelegerile ce apar vor fi deduse judecăţii. bineinţeles.40 alin. Anterior demarării actelor materiale şi juridice necesare constituirii societăţii şi. in mod obligatoriu. De regulă. contractul de societate poate cuprinde şi alte prevederi pe care fondatorii le consideră necesare. Astfel. cu excepţia celor interzise de lege. . k) din Legea SA. suma. modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive. valoarea lor şi modul evaluării. inaintea convocării adunării constitutive. considerăm că această menţiune nu este necesară.orice activitate. scopul prezumat fiind intotdeauna cel de a realiza şi impărţi beneficiile (profitul). conform art. Determinarea regimului juridic al acestor operaţiuni este foarte important.Scopul societăţii.000 lei.

Statutul societăţii pe acţiuni. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze să refuze autentificarea lui (art. va fi aprobat de adunarea constitutivă şi semnat de persoanele care au imputernicirile acestui organ.1 din Legea cu privire la notariat). după cum au prevalat calităţile personale sau posibilităţile materiale ale defunctului. denumire. Precizăm. capital. 7. respectiv interzisului.2 din Legea SA potrivit cărora “Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat”. vor fi reiterate clauzele din contractul de societate . Dacă contractul de societate este un acord de voinţă pentru a da naştere unei persoane juridice.42 şi 43 din Legea cu privire la notariat).1 prevede autentificarea notarială a acestora. notarii stabilesc identitatea şi verifică capacitatea juridică şi de exerciţiu a fondatorilor sau a reprezentanţilor lor. iar in acest din urmă caz notarii vor verifica şi imputernicirile acestora (art. Astfel. spre deosebire de contractul de societate. iar pe de altă parte organismele care exercită drepturile de care dispune societatea comercială.11. durată. Contractul de societate trebuie intocmit in limba de stat şi semnat de toţi fondatorii. La efectuarea actelor notariale.1453-XV/8. statutul nu se poate aplica societăţii in formare la fel ca persoanei juridice căreia ii este destinat şi ii justifică existenţa. In consecinţă. Contractul de societate mai trebuie autentificat notarial in modul stabilit de legislaţie (vezi art.33 şi 35 din Legea SA. că notarii. Concluzia se desprinde din analiza coroborată a art. chiar dacă face parte din actele constitutive ale societăţii iar art. obiect.32 alin. Menţionăm că contractul de societate va avea efect numai faţă de contractanţi. statutul are ca unică raţiune stabilirea cartei (“constituţiei”) societăţii. Conţinutul statutului. Regulile cuprinse in statut au sens şi raţiune numai in măsura existenţei societăţii. In final. Prin urmare.35 alin.108 şi 157 din Cod şi art. sediul social). toate afirmaţiile făcute cu ocazia analizării contractului de societate. nu va trebui in mod obligatoriu autentificat. de asemenea.33 alin.5 din Legea SA). In ceea ce ne priveşte.50 din Legea nr.41 alin. Statutul unei societăţi defineşte pe de o parte toate elementele de individualizare a societăţii (formă. Chiar dacă nu este un veritabil act managerial. declaraţia de constituire a societăţii va cuprinde aceleaşi date şi se va perfecta in acelaşi mod ca şi contractul de societate (art. care vor fi şi unicii subscriitori ai acţiunilor societăţii. considerăm că statutul.Contractului de societate incheiat de fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi. Astfel. dispoziţiile cărora prevăd in mod expres autentificarea numai pentru contractul de societate. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. Statutul. in perioada in care societatea este in formare numai contractul de societate guvernează raporturile dintre asociaţii fondatori.2002 cu privire la notariat). au obligaţia să verifice dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori. Statutul societăţii trebuie să cuprindă in mod obligatoriu anumite clauze stabilite de legislaţie (art. O problemă care ar putea apărea in practică in legătură cu statutul societăţii este dacă acesta trebuie sau nu autentificat notarial.107 alin. in acest sens trebuie interpretate şi dispoziţiile art. respectiv condiţiile in care asociaţii (acţionarii) şi organele de gestiune iau deciziile in contul societăţii comerciale ca entitate abstractă. 6. fiind un res inter allios acta faţă de viitoarea societate. referitoare la conţinutul şi autentificarea contractului de societate sunt valabile şi pentru declaraţia de constituire a societăţii.a)-q) din Legea SA). statutul unei societăţi pe acţiuni trebuie să constituie un nucleu juridic cu dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea societăţii. Unele clauze ale actului constitutiv primar (contract de societate sau decizie de constituire) vor fi repetate şi in statut.1 lit. precizăm că in cazul constituirii societăţii pe acţiuni de către o singură persoană.

Aici includem: • clauze privind structura organizatorică a societăţii. Astfel. capitalul social). potrivit art. in fapt. in principiu. de exemplu. numărul tipul valoarea nominală. • alte clauze necesare bunei funcţionări a societăţii pe acţiuni. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. franceză) prevăd o durată maximă a societăţii (ex.161 din cod). c) Clauze privind modul de distribuire a profitului. sau precum clauza conform căreia se garantează unuia dintre acţionari un minim de foloase. modul de emitere a acţiunilor autorizate spre plasare. Precizăm. Statutul va prevedea modul şi termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor societăţii. clauze care sunt lăsate. tipul societăţii pe acţiuni. • clauze privind modul şi termenele de pregătire şi ţinere a adunărilor acţionarilor. precum şi modul de creare şi de utilizare a capitalului de rezervă (pentru detalii legate de capitalul de rezervă a societăţii pe acţiuni vezi comentariul art. 99 de ani). precum clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre acţionari dreptul de a prelua dobanzi care. formă juridică.160 din cod). numărul. d) Clauze privind conducerea şi gestiunea societăţii. nimic nu se opune ca fondatorii să prevadă un termen la implinirea căruia societatea işi va inceta activitatea de drept.privind individualizarea societăţii (denumire. b) Clauze privind valorile mobiliare emise de societate (acţiuni. Aceste clauze vor putea să reia dispoziţiile din Legea SA sau să prevadă reglementări diferite. precum. intrucat celelalte drepturi şi obligaţii sunt reglementate destul de amănunţit in art. • clauze privind modul de luare a hotărarilor de către organele de conducere ale societăţii. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor autorizate spre plasare şi plasate. absorb aproape totalitatea profitului. periodicitatea acestora şi in mod corelativ. acest lucru trebuie să fie .2 din Legea SA. In principiu. Menţionăm că legislaţia Republicii Moldova nu prevede vreo limitare de durată a activităţii societăţii pe acţiuni.24-29 din Legea SA (pentru detalii legate acţiuni preferenţiale vezi comentariul art. in doctrină se arată că nu este posibilă inserarea unor clauze numite leonine. statutul va trebui să cuprindă informaţii referitoare modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi sub formă de dividende. competenţa fiecărui organ şi modul de alegere a lui. obligaţiuni). sediul). Dacă fondatorii doresc ca societatea să aibă sedii secundare. subordonarea dreptului la dividende. In consecinţă. Astfel. Este vorba de clauze referitoare la: clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de fiecare clasă. • clauze privind modul de incheiere a tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu conflict de interese. modul de emitere a obligaţiunilor autorizate spre plasare. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate. statutul societăţii va cuprinde cu precădere date privind drepturile şi obligaţiile deţinătorilor de acţiuni preferenţiale. condiţiei de a se fi realizat un profit minim. in măsura in care nu contravin legislaţiei in vigoare. precum şi cele privind caracteristicile societăţii (obiectul de activitate. inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărarea se ia cu majoritatea calificată de voturi sau in unanimitate. de asemenea. In consecinţă. durata societăţii este nelimitată. • clauze privind modul de ţinere a registrelor societăţii. Pe de altă parte.3 alin. dacă statutul nu prevede altfel. La acestea se adaugă şi clauza facultativă referitoare la durata societăţii. că anumite legislaţii (ex. modul de instrăinare a acţiunilor (pentru societăţile inchise). este posibil şi nu contravine legii prevederea in statut a unor clauze privind participarea la profit şi la pierderi. la discreţia acţionarilor. imputarea distributivă a pierderilor. In afară de clauzele menţionate mai sus. statutul va trebui să cuprindă in mod obligatoriu: a) Clauzele privind drepturile şi obligaţiile acţionarilor. e) Clauzele privind sediile secundare ale societăţii (filiale şi reprezentanţe).

4 din Legea SA). iar modificările şi completările făcute in statut sau statutul societăţii in redacţie nouă intră in vigoare numai după inregistrarea lor la Registrul de stat al intreprinderilor (art. Modificarea şi completarea statutului se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor. in vederea trecerii modificărilor respective in Registrul de stat (vezi art. dreptul de a lua deciziile in acest sens se va putea delega de către adunarea generală consiliului societăţii (consiliului directorilor sau consiliului observatorilor). .4 din Legea SA). in special. credem că este in interesul lor să stabilească anumite reguli ferme in această privinţă. intrucat este necesară convocarea Adunării generale a acţionarilor care să hotărască modificarea sau completarea statutului in acest sens. va trebui indicată denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanţelor societăţii. g) Clauze facultative. Cerinţa inserării printre clauzele statutare a unor date privind sediile secundare ale societăţii a fost criticată in literatura de specialitate. La fel. aprobat in conformitate cu legea. cu privire la această problemă fondatorii (acţionarii) reproduc dispoziţiile legale ori fac trimitere la ele. in acest context. societatea este obligată să comunice Camerei Inregistrării de stat informaţiile privind modificările efectuate in statut. In speţă. că eventualele prevederi din statutul societăţii care vin in contradicţie cu legislaţia sunt considerate nevalabile de la data adoptării (art. menţionăm că statutul trebuie redactat in mod obligatoriu in limba de stat. Subliniem. Astfel.35 alin. (2) Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise.18 şi 19 din Legea cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). In statut trebuie să se prevadă şi clauze privind reorganizarea şi incetarea existenţei societăţii pe acţiuni. fondatorii trebuie să stabilească temeiurile şi condiţiile de schimbare a tipului societăţii. şi in cazul in care acestea se vor infiinţa ulterior inregistrării societăţii. Modificarea şi completarea acestuia se poate face numai cu respectarea condiţiilor legale şi a prevederilor statutare.35 alin.expres menţionat in statut. statutul societăţii poate cuprinde şi alte date ce nu sunt in contradicţie cu legislaţia. In final. Capitalul social al societăţii pe acţiuni (1) Mărimea minimă a capitalului social al societăţii pe acţiuni este stabilita prin lege. pe motivul că o asemenea procedură apare ca fiind destul de greoaie. Prevederile statutului societăţii sunt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii (art.35 alin. conform art. (3) Acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori. devine actul de bază al societăţii pe acţiuni. iar in termen de 7 zile de la data adoptării hotărarii. ele avand. prin urmare un caracter public.35 alin.3 din Legea SA).2 din Legea SA.32 alin. cel mai adesea. putandu-se astfel inlătura inconvenientele şi dezavantajele ce ar putea să apară dat fiind insuficienţa sau ambiguitatea legislaţiei in această materie. unor societăţi mari. Chiar dacă. ale căror necesităţi şi politică economică reclamă o mare mobilitate in privinţa constituirii sau reorganizării sediilor secundare. Pentru a accelera cat de cat procesul de constituire. f) Clauze privind reorganizarea. dizolvarea şi lichidarea societăţii pe acţiuni.5 din Legea SA). Această procedură este de natură să creeze dificultăţi. Conţinutul statutului poate fi intregit şi cu clauze pe care dispoziţiile codului civil şi Legii SA le consideră opţionale. de reorganizare sau dizolvare a ei. Statutul. in cazul in care fondatorii le vor considera necesare. iar informaţiile pe care le cuprinde nu pot fi obiect al secretului comercial (art. Articolul 158.

1995. Justificarea unei cifre atat de mici rezidă in pauperizarea continuă a economiilor populaţiei – aceasta fiind un potenţial subscriitor in procesul constituirii unei societăţi pe acţiuni.550-XIII/21. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise (art. Capitalul social reprezintă prima şi cea mai importantă garanţie pentru creditorii societăţii. (5) In cazul in care activele societăţii pe acţiuni s-au redus sub minimul stabilit de lege. nu şi le pot permite celelalte tipuri de societăţi). Consideraţii preliminare. iar al societăţii inchise pe acţiuni de 10 mii lei. pentru bănci.7 din Legea SA). Banca Naţională este investită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a schimba capitalul minim. iar.5 din Legea instituţiilor financiare nr. iar adunarea acţionarilor nu a hotărat acoperirea pierderilor sau reorganizarea societăţii. de exemplul.6 a Directivei a II-a nr.2 din Legea SA. Capitalul social este un concept juridic şi contabil. Prevederi privind limita minimă de capital social. societatea pe acţiuni are obligaţia de a indica mărimea capitalului social in statutul. aceasta se dizolvă. 2. In acest sens. Pentru a constitui o garanţie cat mai eficace. bilanţul. In raport cu această cifră. 4. de regulă. (341)subscrierea acţiunilor de către fondatori – formarea capitalului social. Considerăm. derogatorii de la dispoziţiile art.1 din Legea SA care prevăd că. registrul acţionarilor şi pe foaia cu antet ale societăţii (art. cum este şi societatea pe acţiuni sunt stabilite de lege anumite valori minimale obligatorii. datorită naturii obiectului lor de activitate.77/91/CE din 13 decembrie 1976). fondurile de investiţii. că se impune pentru societăţile mixte sau cu capital integral străin (indiferent de tipul societăţii) o majorare a minimelor admise de legislaţia actuală. este un nomen juris. potrivit art. In societăţile de capitaluri. Subliniem.158 alin. Capitalul social este expresia valorică a aporturilor acţionarilor. cităm şi dispoziţiile art. Astfel. totuşi. Astfel. In Republica Moldova. după cum am mai menţionat mai multe etape dintre care ne interesează in special: (340)incheierea (aprobare) contractului de societate (declaraţiei de constituire).000 ˆ (conform art. Formarea capitalului social. de asemenea. Limita minimă a capitalului social. Un minim de capital social necesar infiinţării unei societăţi pe acţiuni este prevăzut şi de alte legislaţii. “capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăţii. bursa de valori etc. că in cazul anumitor societăţi.40 alin.(4) Fondatorii sunt obligaţi să plătească acţiunile subscrise pană la inregistrarea societăţii pe acţiuni dacă aportul este in numerar sau in termen de 30 de zile de la inregistrarea de stat dacă aportul este in natură. capitalul social al societăţii deschise pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20 mii lei. capitalul social minim stabilit de legislaţia noastră poate părea prea mic mai ales că acumularea mare de capital in cazul societăţilor pe acţiuni este necesară pentru realizarea marilor afaceri (pe care.40 al Legii SA sunt prevăzute şi pentru societăţile de asigurări. există reglementări derogatorii care privesc limita minimă de capital. Noţiunea de capital social.40 alin. potrivit art. cel puţin pană la modificarea actului constitutiv (statutului). Pierderile patrimoniale nu au nici o influenţă asupra capitalului social cu excepţia cazului cand au consecinţa externă de a obliga societatea să-l reducă.2 Cod civil).40 alin. acţionarii primesc din partea societăţii acţiuni. (342)юinerea adunгrii constitutive. care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor”. constant pe toată durata societăţii.07. in schimbul aporturilor. 3. Capitalul social va fi egal cu suma valorii nominale a . 1. procedura de constituire a societăţii pe acţiuni cuprinde. In statele Uniunii Europene aceste este de cel puţin 25.

inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care pot fi evaluate in bani. indiferent dacă este vorba de subscrierea acţiunilor la infiinţarea societăţii sau a celor dintr-o emisiune suplimentară (art. in conformitate cu dispoziţiile art. in cazul subscrierii de acţiuni la infiinţarea societăţii se pune problema momentului pană la care acţiunile trebuie achitate. ale societăţii nu se include in capitalul ei social.112 alin.1 din Legea SA.5 din Legea SA). Subliniem că valoarea acţiunilor autorizate spre plasare. vor avea prioritate dispoziţiile codului ca norme posterioare care modifica implicit dispoziţiile Legii SA. alte bunuri.2002.4 din Legea SA). Precizăm că. capitalului social al societăţii (art. se transferă intr-un cont activ.2 din Legea SA). valorile mobiliare plătite in intregime. Justificarea acestei dispoziţii rezidă in necesitatea ca orice societate comercială să dispună incă de la inceputul activităţii de mijloace băneşti deoarece sumele de bani sunt indispensabile inceperii oricărei activităţi comerciale.3 din Legea SA). care este blocat pană la momentul la care societatea dobandeşte personalitate juridică sau emisiunea suplimentară de acţiuni este incheiată. această fiind. Menţionăm că.40 alin.4 şi art. Aporturile in numerar (mijloace băneşti) au ca obiect o sumă de bani pe care subscriitorul (acţionarul) se obligă să o transmită societăţii. 112-114 din cod) ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte particulare societăţilor pe acţiuni. potrivit art. insă neplasate.4 teza I din cod.06. aporturi la capitalul social pot fi: mijloace băneşti. din care societatea poate efectua operaţiuni curente.b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr.158 alin.7 din Legea SA).3 din cod. utiliza mijloacele virate in contul bancar provizoriu pană la inregistrarea totalurilor emisiunii. Astfel. După cum am menţionat mai sus.3 din cod conform căreia aporturile pot fi vărsate in termen de cel mult 6 luni de la inregistrarea societăţii. Dacă societatea a plasat acţiuni a căror valoare nominală nu a fost stabilită. care poate fi utilizat numai pentru intregirea. la cererea societăţii. Astfel. Pe de altă parte. potrivit cărora legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova. capitalul social cuprinde valoarea aporturilor in numerar şi in natură aduse la constituirea societăţii sau prin subscripţii ulterioare. dacă aceasta a fost stabilită in documentele constitutive (art. vărsămantul trebuie constatat printr-un inscris bancar care să menţioneze suma vărsată şi să cuprindă elementele de identificare ale subscriitorului. inclusiv majorarea. de asemenea.acţiunilor plasate. In situaţia unei emisiuni suplimentare de acţiuni societatea va putea. precum şi obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori achitate cu active (art. pe de o parte.113 alin. această depăşire constituie capitalul suplimentar al societăţii. acţiunile trebuie achitate pană la data inregistrării societăţii.34 alin.40 alin. Mijloacele băneşti reprezentand acţiunile subscrise se virează intr-un cont bancar provizoriu al societăţii.40 alin. aporturile in numerar trebuie vărsate integral pană la data ţinerii adunării constitutive.41 alin. că in conformitate cu art. Considerăm că in acest caz.36 alin. şi o condiţie pentru ţinerea a