Codul civil al Republicii Moldova Monitorul Oficial al R.Moldova N 82-86 din 22.06.

2002 CARTEA INTII DISPOZITII GENERALE Titlul I DISPOZITII COMUNE Capitolul I LEGISLATIA CIVILA Articolul 1. Bazele legislaţiei civile (1) Legislaţia civilă este intemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii in afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei in drepturile in care a fost lezată şi de apărare judiciară a lor. (2) Persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii. (3) Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova.

(1) Scopul acestui articol este stabilirea unor principii in baza cărora urmează să
fie reglementate raporturile civile şi care urmează să ghideze persoanele care vor interpreta şi aplica legislaţia civilă. Deci in acest articol pe de o parte se instituie nişte reguli pe care urmează să le respecte legiuitorul atit la elaborarea normele care urmează din codul civil cit şi la adoptarea altor acte normative iar pe de altă parte se instituie nişte principii in conformitate cu care trebuie să interpreteze legislaţia civilă inclusiv participanţii la raporturile juridice civile. (2) Nerespectarea acestor principii insă nu va afecta insă valabilitatea legilor adoptate de Parlament cu excepţia cazurilor in care principiile respective sint consfinţite şi de constituţie (vezi spre exemplu principiul inviolabilităţii proprietăţii). Principiile stabilite in acest articol vor juca un rol important in cazurile in care se vor soluţiona problemele privind aplicarea actelor normative subordonate legilor, care urmează să fie adoptate in cazurile prevăzute de lege şi in conformitate cu prevederile acestora (vezi comentariul la art. 3). (3) La alin. (1) au fost fixate in mod special şapte principii: a) recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile juridice civile. Prin egalitatea participanţilor la raporturile juridice civile trebuie de inţeles faptul că in cadrul raporturilor juridice civile participanţii nu se află in raporturi de subordonare. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la raporturile juridice pot fi inegale; b) inviolabilitatea proprietăţii. Acest principiu este deja fixat in Constituţia Republicii Moldova (vezi art. 46). Importanţa acestuia insă poate servi drept justificare pentru această repetiţie; c) libertatea contractuală. Prin libertate contractuală trebuie de inţeles dreptul participanţilor raporturilor juridice civile de a incheia liber contracte civile, atit prevăzute de legislaţie cit şi contracte neprevăzute de legislaţie dar care nu sint prohibite de normele imperative, de

a determina liber conţinutul contractului sau de a-i modifica conţinutul acestuia precum şi dreptul de a desfiinţa contractul in orice moment. Nimeni nu poate fi obligat să inchei contracte civile decit in cazurile expres prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 667); d) inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private. Prin inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private trebuie de inţeles interdicţia instituită pentru persoanele de drept privat şi persoanele de drept public de interveni in afacerile private prin orice mijloace care nu sint prevăzute in lege. Va constitui imixtiune in afacerile private spre exemplu colectarea informaţiilor despre viaţa familială a persoanei fără acordul acesteia in alte cazuri decit cele expres prevăzute de lege. Chiar şi informaţia colectată in ordinea prevăzută de lege poate fi folosită doar in conformitate cu reguli speciale care să excludă folosirea acestei informaţii in alte scopuri decit cele pentru care a fost colectată sau in alte scopuri prevăzute de lege. Acest principiu se bazează şi pe prevederile art. 28 – 30 ale Constituţiei Republicii Moldova care stipulează că statul respectă şi ocroteşte viaţa familială şi privată şi principiile inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei; e) necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile. Acest principiu garantează persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a-şi exercita drepturile civile in modul şi in condiţiile care corespund cel mai bine intereselor acestora. In acelaşi timp trebuie de avut in vedere că nu există o libertate absolută de exercitarea a drepturilor civile. Titularii drepturilor civile trebuie să-şi exercite aceste drepturi cu bună-credinţă şi in conformitate cu prevederile legale, cu ordinea publică şi bunele moravuri (vezi comentariul la art. 9); f) restabilirea persoanei in dreptul in care a fost lezată. In conformitate cu această regulă in toate cazurile in care este posibil persoana a căror drepturi au fost lezate trebuie să fie repusă in situaţia anterioară, fapt care constituie cea mai bună modalitatea de apărare a drepturilor civile. Titularul urmează să fie repus in drepturi atit in cazul in care a pierdut dreptul (a pierdut posesia asupra bunului) cit şi in cazul dreptul mai aparţine titularului dar exercitarea acestuia este imposibilă sau este ingreuiată (spre exemplu deteriorarea bunului). Mijloacele prin care se asigură repunerea titularului in drepturi pot fi cele mai diverse şi vor depinde atit de natura bunului cit şi de natura incălcării dreptului. Spre exemplu obligarea de a dezminţi informaţiile care nu corespund realităţii sau obligarea de a preda bunul proprietarului. In cazurile in care restabilirea persoanei in drepturi nu este posibilă sau nu este justificată ţinind cont atit de interesele creditorului cit şi a debitorului drepturile persoanei vor fi apărate prin repararea prejudiciului. Trebuie de menţionat că prejudiciul care nu a fost reparat prin repunerea in drepturi urmează să fie reparat şi in cazul repunerii titularului in dreptul lezat; g) apărarea judiciară a drepturilor. Acest principiu constituţional (vezi art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova) garantează tuturor persoanelor dreptul de a se adresa in instanţele de judecată cu o cerere privind apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege care au fost lezate de persoane private sau de persoane oficiale. După cum a menţionat Curtea Constituţională in hotărirea nr. 16 din 28 mai 1998 dreptul persoanei de a se adresa justiţiei este o „...condiţie sine qua non a efectivităţii drepturilor şi libertăţilor sale”. Nu constituie o incălcare a principiului liberului acces la justiţie stabilirea prin lege a condiţiilor şi a procedurii apărării judiciare a drepturilor. (4) Pornind de la importanţa principiului libertăţii contractului legiuitorul a consfinţit o dată in plus in alin. (2) că persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de contract trebuie să fie insă in concordanţă cu normele imperative şi să nu fie contrare ordinii publice, bunelor moravuri, precum şi a drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Părţile unui contract sint libere să stabilească prin contract nu numai drepturi şi obligaţii ci

şi alte condiţii. Spre exemplu modul de exercitarea a acestor drepturi şi obligaţii. Şi aceste condiţii suplimentare insă trebuie să fie in concordanţă cu normele imperative şi să nu contravină drepturile şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Spre exemplu părţile nu pot stipula prin contract exercitarea drepturilor sau executarea obligaţiilor contrar regulilor cu privire la buna-credinţă şi diligenţă (vezi comentariul la art. 513). (5) In scopul asigurării principiilor enumerate la alin. (1) şi a altor principii ale dreptului civil legiuitorul a stipulat la alin. (3) că drepturile civile pot fi limitate doar prin lege organică şi doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. In conformitate cu art. 54 alin. (2) al Constituţie exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restringeri decit cele prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi care sint necesare in interesele: a) securităţii naţionale; b) integrităţii teritoriale; c) bunăstării economice a ţării; d) ordinii publice sau au drept scop: a) prevenirea tulburărilor in masă şi a infracţiunilor; b) protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane; c) impiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale; d) garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Limitarea drepturilor civile trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o (art. 54 alin. (4) al Constituţiei Republicii Moldova. Articolul 2. Raporturile reglementate de legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor. (2) Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului inconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (3) Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice, cele care practică, precum şi cele care nu practică activitate de intreprinzător.

(6) Scopul acestui articol este determinarea obiectului de reglementare a legislaţie
civil, deci atit obiectul de reglementare a codului civil cit şi a altor legi civile. Deci in baza alin. (1) putem face concluzia că codul civil este elaborat in baza conceptului unităţii dreptului privat. Acest fapt presupune că nu va exista divizarea dreptului privat in drept civil şi drept comercial. Deci normele codului civil vor fi aplicate atit raporturilor dintre persoane care acţionează in scop lucrativ cit şi raporturilor dintre persoanele care nu urmăresc acest scop. Această concluzie are la bază şi prevederile alin. (4) care stipulează că subiecte a raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice care practică activitatea de intreprinzător cit şi cele care nu practică această activitate. (7) Alin. (1) prevede că legislaţia civilă reglementează raporturile patrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice. Prin raporturi patrimoniale trebuie de inţeles acel raport social care datorită conţinutului şi valorii economice poate fi evaluat pecuniar, adică in bani. Drept exemplu poate servi raportul născut din contractul de leasing. In alin. (1) sint enumerate drept obiecte ale legislaţiei civile cele mai des intilnite raporturi patrimoniale. Legislaţia civilă

reglementează insă şi alte raporturi patrimoniale. Chiar in alin. (1) se stipulează că constituie obiect de reglementare a legislaţiei civile şi alte raporturi patrimoniale. Spre exemplu raporturile privind moştenirea sau privind gestiunea de afaceri. (8) Pe lingă raporturile patrimoniale legislaţia civilă reglementează şi raporturile juridice nepatrimoniale care mai sint numite şi personal nepatrimoniale. Prin raport juridic nepatrimonial trebuie să inţelegem acel raport social care este lipsit de un conţinut economic, deci acel raport al cărui conţinut nu poate fi evaluat pecuniar. Drept exemplu poate servi raportul care are in conţinutul său dreptul de autor al unei opere literare. (9) In alin. (1) se stabileşte că legislaţia civilă reglementează acele raporturi personale nepatrimoniale care sint legate cu cele patrimoniale. In acelaşi timp in alin. (3) se prevede că raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale (deci inclusiv şi cele care nu sint legate de raporturile patrimoniale, cum ar fi spre exemplu dreptul la nume, reputaţie, etc.) sint reglementate de codul civil şi de alte legi. Apariţia acestor două reglementări separate se datorează controversei care există in literatura de specialitate, precum că dreptul civil nu reglementează relaţiile personal nepatrimoniale care nu sint legate de cele patrimoniale ci doar le apără. (10)Spre deosebirea de Codul civil din 1964 care prevedea că raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale sint reglementate de normele ramurilor de drept respective in alin. (2) este stipulat că codul civil şi alte legi reglementează aceste raporturi juridice. Deci legislaţia civilă se va aplica acestor raporturi direct şi nu in subsidiar. Desigur că in cazul in care in Codul familiei, Codul muncii sau in alte acte normative destinate reglementării acestor raporturi juridice vor fi stabilite reguli speciale in raport cu normele din Codul civil se vor aplica actele normative speciale in conformitate cu adagiul specialul derogă de la general. (11)Lipseşte din Codul civil şi o normă similară celei din art. 2 al Codului civil din 1964, care ar prevedea că legislaţia civilă nu se aplică raporturilor juridice care se bazează pe subordonarea unei părţi faţă de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare. Chiar şi in lipsa unei asemenea norme legislaţia civilă nu se va aplica acestor raporturi juridice deoarece legislaţia civilă reglementează doar raporturile juridice civile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Pe cind in cazul acestor raporturi juridice precum şi in cazul altor raporturi juridice (spre exemplu raporturile privind executarea silită a hotăririlor judecătoreşti) cel puţin una dintre părţi acţionează in exercitarea atribuţiilor sale şi poate să dea indicaţii celeilalte părţi care este obligată să le execute datorită faptului că legislaţia o plasează in poziţie de subordonare faţă de cealaltă parte. (12)In conformitate cu prevederile alin. (4) in calitate de participanţi a raporturilor juridice civile pot apărea persoanele fizice şi persoanele juridice. Prin persoană fizică trebuie să inţelegem omul privit ca titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Prin persoană juridică (care mai este numită persoană morală) trebuie să inţelegem acea entitate care indeplinind condiţiile stabilite de lege este recunoscută ca titulară de drepturi subiective şi obligaţii civile. Deşi este intilnită frecvent opinia că persoana fizică este subiect individual de drept iar persoana juridică este subiect colectiv de drept civil totuşi şi in cazul persoanei juridice nu este obligatoriu să existe un colectiv. (13)In alin. (4) nu este stipulată nici o condiţie pentru recunoaşterea persoanei fizice sau a persoanei juridice in calitate de subiect a raporturilor juridice civile. Deci vor putea fi subiecte a raporturilor juridice civile toate persoanele fizice şi juridice indiferent de naţionalitate (vezi comentariul la art. 1588 şi 1598),

scopul urmărit sau alte criterii. Totuşi in cazurile expres prevăzute de lege vor există limitări a participării unor persoane fizice sau juridice la raporturile juridice civile. Spre exemplu poate fi tutore doar persoane fizică (vezi comentariul la art. 38) iar părţi a contractului de factoring pot fi doar intreprinzătorii (vezi comentariul la art. 1290 şi următoarele). Articolul 3. Legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă constă in prezentul cod, in alte legi, in ordonanţe ale Guvernului şi in acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art.2 şi care trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova. (2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar in cazurile in care sint emise in temeiul legii şi nu contravin ei.

(14)Scopul acestei norme este de a defini noţiunea de legislaţie civilă şi de a
stipula unele condiţii privind adoptarea acesteia.

(15)In conformitate cu alin. (1) prin legislaţie civilă trebuie să inţelegem totalitatea
actelor normative care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane aflate pe poziţie de egalitate juridică. (16)In alin. (1) este stipulat că legislaţia civilă trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia. Prin aceasta trebuie de inţeles: a) actul normativ trebuie să fie adoptat de către organul competent. In conformitate cu art. 60 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului. Deci oricare alt organ are dreptul de a adopta acte normative numai in cazul in care acest drept este stipulat prin lege. Chiar şi in cazurile stabilite de lege aceste organe nu pot adopta norme primare de drept ci doar norme care au drept scop asigurarea executării legilor. In acest sens Curtea Constituţională a adoptat mai multe hotăriri. Spre exemplu in hotărirea Curţii Constituţionale nr. 41 din 20 iulie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărirea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 a fost stipulat „... Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite hotăriri şi dispoziţii doar prin organizarea executării legilor, ele nu pot conţine norme juridice primare. In acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat deja in hotăririle nr. 40 din 22 decembrie 1997 şi nr. 29 din 25 mai 1999”. Tot in temeiul unei legi se adoptă şi ordonanţele Guvernului (art. 106/2 al Constituţiei). Prin ordonanţe insă pot fi adoptate şi norme primare de drept; b) actul normativ trebuie să fie adoptat cu respectarea procedurilor stabilite pentru categoria respectivă de acte normative. Astfel legile trebuie să fie adoptate de Parlament şi promulgate de Preşedinte (art. 93 al Constituţiei). In cazul in care Preşedintele refuză să promulge legea aceasta nu poate să intre in vigoare nici chiar printr-un act al Parlamentului (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 23 din 9 iulie 1998 ). Pentru ordonanţele Guvernului nu este necesară promulgarea dar in cazurile in care este prevăzut de legea de abilitare acestea se supun aprobării de către Parlament (art. 106/2 al Constituţiei). Actele normative departamentale urmează să fie expuse expertizei juridice şi inregistrării de stat. In conformitate cu p. 6 al Hotăririi Guvernului Republicii Moldova nr.1104 din 28 noiembrie 1997 cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi inregistrării de stat a actelor normative departamentale actele nesupuse expertizei juridice şi inregistrării de stat „...nu au putere juridică şi nu pot servi drept temei legitim pentru reglementarea relaţiilor de drept respective sau aplicarea sancţiunii”; c) actul normativ trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Obligativitatea publicării legii este stipulată in expres in art. 76 al Constituţiei

Republicii Moldova care prevede că „Legea se publică in Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră in vigoare la data publicării sau la data prevăzută in textul ei”. In conformitate cu Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art. 76 din Constituţia Republicii Moldova „Intrarea in vigoare a legii” „data intrării in vigoare a legii, prevăzută in textul ei, nu poate precede data publicării acesteia”. In cazul in care legea nu este publicată aceasta nu produce efecte juridice deoarece art. 76 al Constituţiei prevede „Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”. Modul de intrarea in vigoare a legii se referă „atit la lege in intregime cit şi şa părţile ei componente (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998). Regulile cu privire la obligativitatea publicării şi cu privire la efectele nepulicării stabilite de art. 76 al Constituţiei se aplică tuturor actelor normative. Prin hotărirea nr. 31 din 11 iunie 1999 pentru controlul constituţionalităţii hotăririlor Guvernului nr. 740 din 30 decembrie 1996 şi nr. 114 din 2 februarie 1999 Curtea Constituţională s-a pronunţat că „...dispoziţiile constituţionale privind intrarea in vigoare a legilor au incidenţă şi asupra modului de publicare şi intrare in vigoare a hotăririlor şi dispoziţiilor Guvernului şi a altor acte normative de vocaţie generală”. In rezultatul acestei interpretări Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 30 al legii cu privire la Guvern (in redacţia legii nr. 83-XIV din 8 iulie 1998, care prevedea posibilitatea intrării in vigoare a Hotăririlor de Guvern anterior publicării (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 4 din 4 februarie 1999); d) să nu conţină dispoziţii care să contravină prevederilor Constituţionale. (17)Codul civil nu conţine o normă specială cu privire la forţa juridică a acestuia. Rezultă că legiuitorul nu a acceptat conceptul privind forţa juridică superioară a codului civil in raport cu alte legi. Deci in caz de apariţia a contradicţiilor dintre codul civil şi alte legi adoptate de Parlament contradicţiile vor fi soluţionate in conformitate cu principiile: a) legea mai nouă abrogă legea mai veche; sau b) specialul derogă de la general. (18)In conformitate cu art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Prin hotăţrirea nr. 9 din 18 februarie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei" Curtea constituţională s-a pronunţat că „legile organice constituie o categorie inferioară legilor constituţionale şi o categorie superioară faţă de cele ordinare”. Asupra faptului că legile organice au o forţă juridică superioară faţă de legile ordinare Curtea constituţională s-a pronunюat єi in hotгrirea nr. 56 din 26 octombrie 1999 pentru controlul constituюionalitгюii art. 67 din Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 „Privind sistemul bugetar єi procesul bugetar”. Deşi nici Constituţia Republicii Moldova nu prevede expres acest fapt, nici legislaţia ţărilor din care a fost preluat conceptul cu privire la divizarea legilor in legi organic şi legi ordinare, nici nu există vre-o lucrare doctrinară care să imbrăţişese acest concept şi nici Curtea Constituţională nu a adus nici un argument in susţinerea acestei poziţii interpretarea Curţii Constituţionale este obligatorie in conformitate cu art. 134 şi 140 ale Constituţiei. Reieşind din aceasta pentru a stabili locul Codului civil in ierarhia actelor normative şi a determina forţa juridică a normele incluse in Codul civil trebuie de analizat dacă Codul civil este o lege organică sau ordinară. Această necesitate va exista atită timp cit nu va fi modificată Constituţia sau pină cind Curtea Constituţională nu va da o altă interpretare art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova. In conformitate cu art. 72 lit. i) al Constituţiei Republicii Moldova dintre normele incluse in codul civil doar normele cu privire regimul general al proprietăţii şi a moştenirii trebuiau să fie adoptate printr-o lege organică. Reieşind din aceasta şi din faptul că la adoptarea Codului Civil Parlamentul nu a stipulat expres dacă Codul Civil este o lege organică sau o lege ordinară rezultă că doar normele cu

privire la regimul general al proprietăţii şi a moştenirii sint norme organice. Voinţa legiuitorului de a adopta Codul civil in intregime drept lege organică ar putea fi dedusă totuşi din Legea nr. 1125-XV pentru punerea in aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova in care a fost stipulat expres că aceasta este o lege organică. Or atribuirea calităţii de lege organică acestei legi poate fi justificată doar in condiţiile in care legiuitorul a pornit de la prezumţia că Codul civil este o lege organică sau a urmărit să atribuie Codului civil calitatea de lege organică prin legea de punere in vigoare. (19)Actele normative pot avea un caracter complex, adică pot include atit norme care reglementează raporturi civile cit şi norme care reglementează alte raporturi juridice. Chiar şi in codul civil există norme care nu reglementează raporturi juridice civile, spre exemplu normele cu privire la registrul bunurilor imobile (vezi comentariul la art. 496 şi următoarele). La categoria legislaţie civilă vom atribui nu actul normativ integral ci doar acele norme care reglementează raporturilor juridice civile, adică raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele aflate pe poziţiei de egalitate juridică. (20)In conformitate cu alin. (2) pentru a reglementa raporturile juridice civile actele normative subordonate legii trebuie: a) să fie emise in temeiul legii. Adică posibilitatea adoptării unei asemenea act normativ trebuie să rezulte din lege. Prin lege in acest caz se are in vedere actul normativ adoptat de Parlament. Trebuie de avut in vedere că noţiunea de lege poate fi folosită şi cu un sens mai larg. In aceste cazuri prin lege vom inţelege orice normă de conduită respectarea căreia este asigurată prin forţa coercitivă a statului; b) să nu conţină dispoziţii contrare legii in temeiul căreia a fost emisă sau contrară prevederilor altor legi; c) să nu conţină dispoziţii contrare dispoziţiilor unui act normativ subordonat legii cu o forţă juridică superioară. Pentru determinarea ierarhiei actelor normative nu este relevant faptul dacă organele care au adoptat actele normative sint subordonate ierarhic sau nu. Spre exemplu actele adoptate de organele centrale au o forţă juridică superioară faţă de actele normative adoptate de organele locale deşi autorităţile publice locale nu sint subordonate ierarhic organelor centrale. Articolul 4. Uzanţa (1) Uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu al raporturilor civile. (2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

(21)Scopul acestui articol este de a defini noţiunea de uzanţe şi de a stabili
condiţiile in care acestea au caracter obligatoriu şi urmează să fie folosită pentru reglementarea raporturilor juridice civile. Prin această normă legiuitorul a stipulat in mod expres că uzanţele sint izvoare de drept şi astfel a soluţionat controversele doctrinare privind calitatea de izvor de drept a uzanţelor. (22)In conformitate cu prevederile alin. (1) uzanţele sint nişte norme de conduită care, deşi neconsfinţite de legislaţie, s-au stabilit pe teritoriul intregii ţări sau in anumite părţi ale acesteia, sau intre anumite persoane fizice şi juridice care practică anumite activităţi profesionale sau comerciale şi au fost respectate o perioadă indelungată fiind considerate obligatorie. Nu este relevant dacă cei care respectă regulile le numesc uzanţe sau nu. (23)Uzanţele sint nişte norme de conduită care nu au fost stabilite de legiuitor.

Apariţia uzanţelor se datorează faptului că anumite reguli de conduită au fost respectate o perioadă de timp indelunga şi cei care le-au respectat le-au considerat obligatorii. (24)O normă de conduită este considerată general recunoscută in cazul in care toate persoanele de pe un anumite teritoriu sau care practică o anumită profesie sau activitate comercială cunosc sau ar fi trebuit să cunoască această regulă şi o acceptă in calitate de regulă obligatorie sau ar fi acceptat-o dacă ar fi cunoscut-o. (25)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată in cazurile in care in localitatea, intre persoanele sau in activitatea in care s-a stabilit această normă de conduită, părţile raporturilor juridice civile au acţionat in conformitate cu această normă. Nu este necesar să se facă referinţă expresă la faptul că a fost respectată anume această normă şi nici o referire expresă la faptul că norma a fost respectată datorită caracterului ei obligatoriu. O cerinţă obligatorie pentru ca o normă să devină uzanţă este aplicarea uniformă adică să fie interpretată şi aplicată in acelaşi sens in locul sau de către persoanele intre care s-a stabilit. (26)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată un timp indelungat dacă a fost aplicată suficient de mult timp pentru reglementarea mai multor raporturi juridice civile astfel incit să putem constata că această normă a inceput să fie considerată obligatorie. Determinarea exactă a perioadei de timp sau a numărului de raporturi juridice in care s-a aplicat norma de conduită nu este posibil. Acestea urmează să fie determinate in fiecare caz aparte ţinindu-se cont de faptul că durata de timp necesară pentru ca o normă de conduită să fie recunoscută drept uzanţă este cu atit mai mare cu cit sint mai puţine raporturile juridice asupra cărora se aplică. (27)Legiuitorul nu a stabilit printre condiţiile de aplicare a uzanţelor faptul ca părţile raportului juridic să facă referinţă la aceasta. Rezultă că o uzanţă va vi obligatorie pentru părţile unui raport juridic şi in cazul in care va lipsi o referinţă expresă sau implicită privind acceptarea uzanţelor in general sau a unor uzanţe in particular. Totuşi trebuie de avut in vedere faptul că aplicarea uzanţelor se intemeiază pe prezumţia că părţile unui raport juridic au acceptat ca uzanţele să guverneze raporturile civile dintre ele. In cazul in care părţile vor inlătura această prezumţie excluzind in mod expres aplicarea unei anumite uzanţe sau aplicarea uzanţelor in general acestea nu vor mai guverna raporturile juridice dintre părţile care au exclus aplicarea uzanţelor. Părţile pot exclude aplicare uzanţelor pentru reglementarea unuia, a citorva sau a tuturor raporturilor juridice dintre acestea. (28)Dacă insă legislaţia civilă prevede pentru anumite cazuri că raporturile juridice dintre părţi vor vi guvernate de uzanţe (vezi spre exemplu art. 389 şi 734 ale Codului civil) părţile nu vor putea exclude aplicarea uzanţelor in general ci doar aplicarea anumitor uzanţe, indicind in mod expres in fiecare caz aparte care uzanţe şi pentru care raporturi juridice civile nu se vor aplica. (29)In conformitate cu prevederile alin. (2) uzanţele vor guverna raporturile juridice numai in cazul in care acestea nu vor fi contrare: a) legii. Noţiunea de lege in acest caz este folosită in sens larg, adică include in sine toate actele normative. Uzanţa nu se va aplica doar in cazul in care legea nu contravine constituţiei şi dacă actele normative subordonate legii vor fi adoptate in temeiul legii sau nu vor contravine acesteia (vezi comentariul la art. 3). In doctrină se menţionează că uzanţele nu se vor aplica doar in cazurile in care contravin unei legi imperative. In cazul in care uzanţele contravin unei legi dispozitive acestea vor putea fi aplicate deoarece părţile raportului juridic civil pot deroga de la normele dispozitive; b) sau ordinii publice. Prin ordinea publică trebuie de inţeles principiul in conformitate cu care nimeni nu este

indreptăţit să aibă un comportament dăunător intereselor societăţii sau bunăstării publice, chiar dacă comportamentul nu este contrar unui text de lege sau imoral; c) sau bunelor moravuri. Prin bunele moravuri trebuie de inţeles totalitate regulilor de convieţuire socială respectarea cărora este considerată obligatorie de către majoritate membrilor societăţii. Articolul 5. Analogia legii şi analogia dreptului (1) In cazul nereglementării prin lege ori prin acord al părţilor şi lipsei de uzanţe, raporturilor prevăzute la art.2 li se aplică, dacă aceasta nu contravine esenţei lor, norma legislaţiei civile care reglementează raporturi similare (analogia legii). (2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile şi obligaţiile părţilor se determină in funcţie de principiile generale şi de sensul legislaţiei civile (analogia dreptului). (3) Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă. (4) Instanţa de judecată nu este in drept să refuze infăptuirea justiţiei in cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară.

(30)Scopul acestui articol este de a stabili o cale de soluţionare a unor cazuri
concrete dacă există pentru soluţionarea căreia nu există un test de lege, adică n cazurile in care există lacune in legislaţie. Aici se propune soluţionarea cazului cu ajutorul analogiei, adică prin recurgerea la norme (analogia legii) şi principii (analogia dreptului) de drept civil care vizează situaţii similare celei care trebuie rezolvată. Pentru folosirea analogiei este necesar să se indeplinească cumulativ trei condiţii: a) lipsa unei legi. Noţiunea de lege este folosită in sens larg, prin aceasta subinţelegindu-se lipsa oricărui act normativ care să reglementeze cazul; b) lipsa unui acord dintre părţi prin care să fie reglementat cazul; c) lipsa unei uzanţe. Se consideră că aceste condiţii pentru aplicarea analogiei se implinesc şi in cazul in care legea, acordul dintre părţi sau uzanţa nu produc efecte juridice. Spre exemplu in cazul in care legea este neconstituţională, acordul dintre părţi este nul sau uzanţa nu poate fi aplicată in temeiul art. 4 alin. (2). (31)Analogia legii constă in aplicarea la un raport social a unei norme juridice care reglementează un caz asemănător. Nu este un caz de analogie a legii aplicarea unui text de lege in care se prevede expres că dispoziţiile ei se aplică prin asemănare, adică in cazul normelor de trimitere (vezi spre exemplu art. 1288). Pentru aplicarea analogiei legii pe lingă condiţiile expuse la punctul 1 este necesar: a) ca raportul juridic să fie asemănător raportului juridic reglementat de norma care urmează să fie aplicată prin analogie; b) ca norma care urmează să fie aplicată prin analogie să fie cu caracter general. Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care stabilesc reguli speciale. (32)In conformitate cu alin. (3) nu pot fi aplicate prin analogie nici normele care limitează drepturile civile şi nici normele prin care este prevăzută răspunderea civilă. Normele care limitează drepturile civile nu pot fi aplicate prin analogie deoarece in conformitate cu art. 1 alin. (2) drepturile civile pot fi limitate doar in cazurile prevăzute de Constituţie şi doar prin lege organică. Normele care stabilesc răspunderea civilă nu pot fi aplicate prin analogie deoarece toate aceste norme sint norme speciale deoarece stabilesc cazuri speciale de răspundere civilă in raport cu regulile generale cu privire la răspunderea contractuală (vezi comentariul la art. 602) şi răspunderea delictuală (vezi comentariul la art. 1398).

(33)In conformitate cu alin. (3) in cazul in care nu este posibil de soluţionat un

caz concret prin aplicarea unei norme care reglementează un caz similar se va aplica analogia dreptului. Se consideră că nu este posibilă aplicarea unei norme analogice in cazul in care norma lipseşte cu desăvirşire precum şi in cazul in care o normă similară există dar acesta nu poate fi aplicată din anumite motive. Spre exemplu este o regulă specială şi nu una generală. Analogia dreptului presupune rezolvarea unui caz concret, care nu este reglementat printr-o normă juridică expresă, nici chiar asemănătoare cazului, pe baza principiilor generale ale dreptului civil sau in baza principiilor generale ale dreptului. (34)Posibilitatea folosirii analogiei legii şi analogiei dreptului rezultă şi din alin. (4) prin care este interzis judecătorului să refuze infăptuirea justiţiei pe motiv că legea lipseşte sau este neclară. Deci judecătorul nu este in drept să respingă pretenţiile reclamantului doar pentru motivul că nu există o lege care să reglementeze cazul concret, sau că legea nu este clară, sau că legea este pasibilă de mai multe interpretări. In caz contrar acesta poate fi urmărit pentru denegare de justiţie. Articolul 6. Acţiunea in timp a legii civile (1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. (2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării sale in vigoare. (3) De la data intrării in vigoare a legii noi, efectele legii vechi incetează, cu excepţia cazurilor in care legea nouă prevede altfel. (4) In cazul situaţiilor juridice contractuale in curs de realizare la data intrării in vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. (5) In situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de instrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic incheiat anterior intrării in vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sint, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

(35)Scopul acestuia articol este de a stabili unele reguli cu privire la acţiunea

legii civile in timp, adică cu privire la momentul de cind incepe acţiunea legii (intrarea in vigoare) şi cu privire la momentul cind incetează acţiunea legii (ieşirea din vigoare). In acest articol insă ne se stabilesc toate regulile cu privire la acţiunea legii civile ci doar cele care ţine de succesiunea legilor civile in timp. (36)Alin. (1) consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Prin neretroactivitatea legii civile trebuie de inţeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei in vigoare sau altfel spus trecutul scapă aplicării legii civile noi şi este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin adagiul tempus regit actum. Principiul neretroactivităţii stabilit in codul civil nu este opozabil legiuitorului.

Deci Parlamentul in orice caz poate atribui unei legi caracter retroactiv şi instanţele judecătoreşti sau alte organe care aplică normele civile nu vor putea refuza aplicarea legii pe motiv că aceasta contravine Codului civil. Principiul neretroactivităţii ar putea fi opozabil legiuitorului numai in cazul in care ar fi fixat in Constituţia Republicii Moldova. Redacţia actuală a art. 22 al Constituţiei nu de dă insă un răspuns clar la această intrebare. Nu există actualmente o claritate nici in privinţa poziţiei Curţii Constituţionale deoarece există hotăriri ale Curţii Constituţionale prin care aceasta se pronunţă ferm in favoarea neretroactivităţii legii dar există şi hotăriri (mai recente) din care rezultă că nu pot avea caracter retroactiv numai legile care stabilesc răspundere penală şi administrativă. Astfel prin Hotărirea nr. 32 din 29 octombrie privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea in vigoare a legii" Curtea Constituţională a declarat expres că legile nu pot avea caracter retroactive. După cum a menţionat Curtea Constituţională “Consacrat expres in art. 22 din Constituţie, principiul neretroactivităţii legii urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adincirea securităţii juridice, a certitudinii in raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă in posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”. Aceiaşi poziţie a fost exprimată de Curtea Constituţională şi in Hotăririle Curţii Constituţionale nr. 29 din 27 octombrie 1997 şi nr. 11 din 15 februarie 2001. Recent se pare că Curtea constituţională şi-a schimbat poziţia pentru că in Hotărirea nr. 26 din 23 mai 2002 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea in aplicare a art. 16 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească" a declarat că „Dispoziţiile art. 22 din Constituţie (privind neretroactivitatea legii) se rezumă la aceea că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, in momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decit cea care era aplicabilă in momentul comiterii actului delictuos”. Şi deşi in alineatul următor Curtea Constituţională a declarat „Principiul neretroactivităţii legii are un caracter universal...” afirmaţia Curţii „Este de observat, totodată, că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Or, art. 22 din Constituţie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. In afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepţii de la principiul neretroactivităţii legii normele juridice cu caracter imperativ legile interpretative, precum şi normele juridice in care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv”. In concluzie, legile (stricto senso) ar putea fi aplicate cu caracter retroactiv in cazurile in care acest lucru va fi prevăzut expres de legiuitor cu condiţia că norma privind caracterul retroactiv al legii nu este neconstituţională. Dreptul de a se pronunţa privind neconstituţionalitatea legii o are doar Curtea Constituţională (art. 134 al Constituţiei Republicii Moldova). Alte acte normative nu vor putea fi aplicate retroactiv chiar dacă autorul a prevăzut expres caracterul retroactiv, deoarece aceste acte normative trebuie să nu contravină Codului civil, inclusiv art. 6 (vezi comentariul la art. 2). (37)Prin neretroactivitatea legii trebuie de inţeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior şi nici condiţiile stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica condiţiile de incheiere a unui contract incheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvirşită anterior intrării legii in vigoare şi nici condiţiile de stingere a unei obligaţii stinse anterior intrării legii in vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. Astfel art. 846 care prevede că in contractele

de instrăinarea a bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă, in cazul decesului dobinditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la succesori lui, nu va modifica efectele produse de decesul dobinditorului (incetarea contractului şi restituirea casei transmiţătorului – art. 452 al Codului civil vechi) inainte de data intrării in vigoare a Codului civil. La fel regulile cu privire la obligativitatea punerii in intirziere a debitorului (art. 617) nu se vor aplica situaţiilor juridice in curs de realizare la momentul intrării in vigoare a codului dacă neexecutarea a avut loc inainte de intrarea in vigoare a Codului civil. (38)Din principiul neretroactivităţii rezultă că faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unor situaţii juridice, potrivit legii in vigoare la momentul realizării acestora, nu vor putea produce acest efect in temeiul legii ulterioare, adică legea ulterioară nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii care era in vigoare la momentul realizării faptului. Astfel contractul care nu a produs efecte juridice sau fapta care nu a dat naştere răspunderii juridice civile la data la care a fost incheiat (a avut loc) in conformitate cu legea in vigoare la acea dată. (39)Alin. (2) consacră un alt principiu al acţiunii in timp a legii civile – principiul aplicării imediate a legii noi. In conformitate cu acesta legea nouă se aplică situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării legii in vigoare. Astfel situaţiile juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării in vigoare a legii noi cad sub imperiul legii noi. Dacă insă elementele care alcătuiesc constituirea sau stingerea unei situaţii juridice au individualitate proprie şi s-au infăptuit inainte de intrarea in vigoare a legii noi atunci aceste elemente rămin guvernate de legea sub imperiul căreia sau produs. Astfel predarea şi recepţionarea bunurilor in contractul de vinzare-cumpărare incheiat anterior intrării legii noi in vigoare va fi guvernat de legea nouă. Dacă insă bunul fusese livrat pină la data intrării legii noi in vigoare această operaţie va rămine guvernată de legea veche, pe cind recepţionarea bunurilor se va face in conformitate cu legea nouă. (40)Efectele produse in timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea in vigoare la data cind se realizează fiecare efect in parte. Dar efectele produse de aceeaşi situaţie juridică din momentul intrării in vigoare a legii noi vor fi reglementate de aceasta in baza principiului aplicării imediate a legii noi. Astfel efectele unui contract de inchiriere sint determinate de legea in vigoare la data incheierii contractului şi legea nouă nu poate modifica drepturile şi obligaţiile părţilor acestui contract fără a avea un caracter retroactiv. Dacă insă neexecutarea obligaţiilor va avea loc după intrarea in vigoare a legii noi efectele neexecutării, deci drepturile şi obligaţiile părţilor, vor fi guvernate de legea nouă. (41)In alineatul trei in mare parte se repetă dispoziţiile alineatului doi privind aplicarea imediată a legii noi şi in acelaşi timp se stabileşte o excepţie de la acest principiu şi anumite ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi. Astfel in cazurile prevăzute de legea nouă legea civilă veche poate continua să fie aplicată unor situaţii determinate, deşi a intrat in vigoare o lege civilă nouă. Ultraactivitatea este justificată de necesitatea ca anumite situaţii juridice in curs de realizare să rămină guvernate de legea sub imperiul căreia au inceput respectiv să se constituie, să se modifice sau să se stingă. In doctrină se menţionează că există cazuri de ultractivitate care nu sint expres prevăzute de legea nouă dar care pot fi deduse prin interpretare. Spre exemplu se citează cazul de ultraactivitate a legilor juridice supletive. (42)In conformitate cu prevederile alin. (4) natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract existent la data intrării in vigoare a legii noi vor fi guvernate in continuare de legea sub imperiul căreia a fost incheiat contractul şi deci au luat naştere drepturile şi obligaţiile respective. Vor

rămine guvernate de asemenea de legea veche orice alte efecte produse de contract la data intrării in vigoare a legii noi. Spre exemplu modul de executare a obligaţiilor stabilit de părţi. Legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi alte efecte ale contractului doar in condiţia in care aceasta erau in fiinţă la data intrării in vigoare a legii noi. Cele care vor lua naştere sub imperiul legii noi vor fi guvernate de acesta. (43)In conformitate cu prevederile alin. (5) modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor apărute sub imperiul legii vechi vor fi guvernate de legea nouă de la data intrării acesteia in vigoare. Această regulă se va aplica doar in cazul in care in conformitate cu alin. (4) nu urmează să fie aplicate dispoziţiile legii vechi. (44)In conformitate cu prevederile alin. (1) condiţiile de valabilitate ale actului juridic urmează să fie guvernate de legea in vigoare la data incheierii actului juridic. Deci in cazul in care legea ulterioară adaugă o condiţie de valabilitate sau suprimă o asemenea condiţie actul juridic incheiat sub imperiul legii noi nu devine nul sau respectiv nu devine valabil ulterior intrării in vigoare a legii noi. Această regulă nu este insă valabilă şi pentru clauzele unui act juridic. In conformitate cu alin. (5) clauzele unui act juridic incheiat sub imperiul legii vechi şi care sint contrare dispoziţiilor imperative ale legii noi sint nule de la data intrării in vigoare a legii noi. Legea nouă nu poate afecta insă valabilitatea clauzelor actului juridic dacă situaţia juridică reglementată de aceste clauze deja s-a stins. Articolul 7. Legislaţia civilă şi tratatele internaţionale Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sint stabilite alte dispoziţii decit cele prevăzute de legislaţia civilă, se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.

(45)Scopul acestei norme este de a stabili reguli cu privire la corelaţia dintre
legislaţia civilă şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (46)In conformitate cu art. 7 in cazul in care vor exista contradicţii intre tratatele internaţionale la care este parte Republica Moldova şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. Această normă este in concordanţă cu art. 8 al Constituţiei Republicii Moldova care prevede că Republica Moldova se obligă să respecte tratatele internaţionale. (47)Noţiunea de tratat internaţional este definită in art. 1 al Legii 595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova care prevede că prin tratat internaţional trebuie inţeles „orice acord incheiat in scris de către Republica Moldova, destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional, perfectat fie intr-un instrument unic, fie in două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat, acord, convenţie, act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol, declaraţie, statut, act final, modus vivendi, aranjament etc., toate avind valoare juridică egală”. (48)In conformitate cu art. 3 al Legii 595/1999 există trei categorii de tratate internaţionale: a) tratatele interstatale care se incheie in numele Republicii Moldova; b) tratatele interguvernamentale, care se incheie in numele Guvernului Republicii Moldova; şi c) tratate interdepartamentale, care se incheie in numele ministerelor sau departamentelor Republicii Moldova. Indiferent de organul in numele căruia a fost incheiat tratatul internaţional

parte a acestuia este Republica Moldova şi in cazurile in care vor exista contradicţii intre tratatele din oricare categorie şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (49)Tratatele internaţional devin obligatorii pentru Republica Moldova in rezultatul exprimării consimţămintului de a fi legat printr-un tratat internaţional. Conform art. 4 alin. (1) al Legii 595/1999 consimţămintul de a fi legat printr-un tratat internaţional se exprimă prin „...semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat internaţional, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a consimţămintului”. Trebuie de avut in vedere că in conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii 595/1999 un tratat internaţional sau o parte a acestuia se poate aplica in mod provizoriu chiar inainte de intrarea in vigoare acestuia. (50)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie ţinut cont de faptul că acestea intră in vigoare pentru Republica Moldova in conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor (art. 18 alin. (1) al Legii 595/1999). Deci in acest caz nu sint aplicate regulile cu privire la intrarea in vigoare a legilor şi in special regula cu privire la inexistenţa legilor nepublicate in mod oficial. In conformitate cu art. 30 alin. (1) al Legii 595/1999 tratatul internaţional trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial in termen ce nu depăşeşte 15 zile de la data intrării in vigoare. Nepublicarea tratatului internaţional nu afectează insă valabilitatea acestuia. In conformitate cu art. 27 al Convenţiei cu privire la dreptul tratatelor, incheiată la Viena la 23 mai 1969 o parte a unui tratat internaţional nu poate invoca dispoziţii ale dreptului intern pentru a justifica refuzul de a aplica un tratat internaţional. (51)In conformitate cu art. 8 alin (2) al Constituţiei Republicii Moldova prevede că „intrarea in vigoare a unui tratat internaţional conţinind dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Art. 22 alin. (2) al Legii 595/1999 prvede că tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sint puse in vigoare şi nu sint aplicabile. Prin decizia nr. 5 din 24 noiembrie 2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului intre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999 curtea Constituţională s-a pronunţat că nici Constituţia Republicii Moldova şi nici Legea 595/1999 nu prevăd efectele juridice ale unui tratat internaţional intrat in vigoare şi declarat neconstituţional. In aceste condiţii Curtea Constituţională consideră că in cazul in care nu a avut loc revizuirea Constituţiei tratatul internaţional intrat in vigoare devine executoriu. Din această poziţie a Curţii Constituţionale rezultă că in cazul in care vor exista contradicţii intre un tratat internaţional care a intrat in vigoare pentru Republica Moldova şi Constituţia Republicii Moldova se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (52)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie de ţinut cont de faptul că in conformitate cu art. 21 al Legii 595/1999 interpretarea tratatului internaţional trebuie efectuată „...in conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional, astfel incit să se evite eventualele contradicţii dintre prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi dispoziţiile tratatului”. Este de menţionat că interpretarea tratatului internaţional trebuie să fie făcută ţinind cont de voinţa tuturor părţilor la tratat. In cazul in care intre părţile tratatului există contradicţii, poziţia părţii moldoveneşti faţă de interpretarea tratatului internaţional se determină ţinind cont de opinia ministerelor şi departamentelor, de atribuţiile cărora ţine obiectul tratatului, precum şi opinia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

Capitolul II APARITIA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR CIVILE. EXERCITAREA SI APARAREA DREPTURILOR CIVILE Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile (1) Drepturile şi obligaţiile civile apar in temeiul legii, precum şi in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sint prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar: a) din contracte şi din alte acte juridice; b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile; c) din hotărire judecătorească in care sint stabilite drepturi şi obligaţii; d) in urma creării şi dobindirii de patrimoniu in temeiuri neinterzise de lege; e) in urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii intelectuale; f) in urma cauzării de prejudicii unei alte persoane; g) in urma imbogăţirii fără justă cauză; h) in urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice in materie civilă. 1. In articolul comentat se enumără temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Printre acestea sunt menţionate: legea, actele persoanelor fizice şi juridice care nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Legea este considerată temeiul principal de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor. Termenul de „lege” nu trebuie inţeles in sens ingust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci şi celelalte acte normative elaborate in concordanţă cu legea. Articolul comentat admite posibilitatea apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Din aceste considerente enumerarea temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor nu este exhaustivă şi este posibilă apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile in baza altor temeiuri, dar cu respectarea condiţiilor cerute de lege. Actele juridice fac parte din categoria faptelor juridice. Faptele juridice sunt acele circumstanţe de fapt care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaţii. In unele cazuri ele apar datorită voinţei persoanei fizice, iar altele contrar voinţei acesteia. Această deosebire permite delimitarea faptelor juridice in acţiuni şi evenimente. Şi unele şi altele constituie temei pentru apariţia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice civile, doar cu condiţia că norma de drept leagă de ele anumite consecinţe juridice. Acţiunile, ca fapte juridice, se delimitează in acţiuni legale şi ilegale. Acţiunile ilegale sunt acţiunile care se săvirşesc contrara prevederilor legii sau altor acte normative. In art. 8 se menţionează printre temeiurile de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor aşa acţiuni i legale precum cauzarea de prejudicii unei persoane şi imbogăţirea fără justă cauză.

Printre acţiunile ilegale ca temei de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor se atribuie şi abţinerea de la anumite acţiuni – inacţiunile. Intr-o serie de norme ale prezentului cod se foloseşte termenul sinonim de „eschivare”. Eschivarea reprezintă neexecutarea acţiunilor in termenele şi ordinea stabilită fără indicarea motivelor. Astfel, eschivarea părţii obligate de la inregistrarea actului juridic dă dreptul părţii interesate să ceară repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea inregistrării actului juridic (art. 215). Aceleaşi consecinţe survin şi in cazul eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic (art. 213 alin. 2). Manifestarea de voinţa a persoanei cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, poate fi exprimată nu numai prin acţiuni active, ci şi prin tăcerea acesteia. Astfel, tăcerea se consideră exprimarea voinţei de a incheia actul juridic doar in cazurile prevăzute de lege sau de acordul părţilor (art. 208 alin. 4). Evenimentele sunt acele circumstanţe care nu depind de voinţa omului (naşterea şi moartea persoanei fizice, calamităţile naturale, acţiunile militare). Evenimentele ca temei pentru apariţia şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor sunt cuprinse intr-o serie de articole ale codului. 2. Alineatul comentat conţine enumerarea temeiurilor in baza cărora apar drepturile şi obligaţiile civile. a) Printre temeiurile de apariţia a drepturilor şi obligaţiilor civile in primul rind sunt menţionate contractele. Contractele, in condiţiile economiei de piaţă, constituie faptul juridic de bază care dă naştere la drepturi şi obligaţii civile. In virtutea principiului libertăţii contractuale, consfinţit la art. 667, acesta, de regulă, se incheie la acordul comun al părţilor, in mod liber, fără a fi impuşi. Art. 669 stabileşte excepţia de la principiul libertăţii contractuale, care constă in obligarea unei părţi contractante la incheierii contractului. De rind cu contractele civile, care sunt acte juridice bi- sau multilaterale, temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile constituie şi actele juridice unilaterale, pentru săvirşirea cărora este suficient manifestarea de voinţă a unei singure părţi (art. 196). Ca exemplu poate servi promisiunea publică de recompensă (art. 1371). b) Actele emise de o autoritate publică (organele legislative, executive sau administraţiei publice locale) sunt fapte juridice independente pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Actele emise de autoritate publică constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazurile expres prevăzute de lege, deoarece ele dau naştere la raporturi administrative, in care părţile se află pe poziţie de subordonare. In calitate de asemenea acte pot fi menţionate: actul inregistrării de stat a persoanei juridice, care constituie temei pentru constituirea persoanei juridice (art. 63); actul emis de autoritatea administraţiei publice locale prin care se dobandeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor găsite (art. 324 - 325) ş. a. c) Hotărarea judecătorească constituie un alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, ea constituie temei nu numai pentru modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor deja apărute, dar temei pentru apariţia lor. Recunoaşterea hotărarii instanţei de judecată ca fapt juridic, presupune că din momentul intrării ei in vigoare, drepturile şi obligaţiile civile se consideră apărute şi nu necesită acţiuni suplimentare pentru executarea forţată a hotărarii instanţei de judecată. Asemenea semnificaţie este atribuită hotărarii judecătoreşti prin care se declară valabilitatea actului juridic executat total sau parţial, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială (art. 213 alin. 2). Existenţa hotărarii judecătoreşti privind declararea valabilităţii actului juridic, nu necesită autentificarea ulterioară a acestuia. d) Patrimoniul poate fi creat sau dobindit nu numai in baza contractelor sau altor acte juridice, dar şi in urma altor temeiuri care nu sunt interzise de lege. Astfel, dreptul de proprietate poate fi dobindit prin producerea de bunuri (art. 320), descoperirea unei comori (art. 327) ş. a. e) La acţiunile care constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor se

atribuie elaborarea de lucrări ştiinţifice, cercetării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor, precum şi altor rezultate ale activităţii intelectuale. Drepturile civile asupra lucrărilor apar in virtutea faptului creării lor. Rezultatele activităţii intelectuale trebuie să fie recunoscute drept invenţii in ordinea stabilită de lege. Adică, dreptul asupra invenţiilor trebuie să fie confirmat prin patent. f) Acţiunile ilegale - cauzarea de prejudicii unei persoanei - constituie alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum şi dreptul creditorului de a cere repararea lui. Aceste obligaţii extracontractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV, care stabileşte condiţiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii, subiecţii care răspund pentru prejudicile cauzate, precum şi ordinea de repararea a prejudicului cauzat vieţii şi sănătăţii persoanelor, compensarea pagubei morale. g) Caracter extracontractual au şi obligaţiile care rezultă din imbogăţirea fără just cauză, reglementarea juridică a cărora se conţine la Capitolul XXXIII. Astfel, in rezultatul imbogăţirii fără justă cauză apare obligaţia persoanei de a restitui ceea ce a dobindit sau a realizat din contul altei persoanei fără temei legal sau contractuale (art. 1389 alin. 1). h) Prin alte fapte ale persoanelor fizice sau juridice care dau naştere la drepturi şi obligaţii se inţeleg acele temeiuri care deşi nu sunt acte juridice, dar ca fapte juridice dau naştere la raporturi juridice. Evenimentele sunt acele fenomene care se produc independent de voinţa omului şi constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazul in care legea leagă de producerea lor apariţia unor efecte juridice. Ca exemplu de asemenea evenimente poate servi naşterea copilului după decesul celui ce a lăsat moştenirea, astfel lărgindu-se cercul moştenitorilor ( art. 1433). Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor (1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să işi exercite drepturile şi să işi execute obligaţiile cu bunăcredinţă, in acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. (2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se inţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum consideră necesar, determinind de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cat şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul dreptului civil singur decide instrăinarea dreptului cei aparţine, precum şi refuzul de la acest drept. Rămane la dorinţa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaţii civile. Astfel, de exemplu, in conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele in unele cazuri nu numai că este in drept să incheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de voinţa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii. In exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut in vedere drepturile subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. In ceea ce priveşte posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea in viitor trebuie să se

ţină cont de art. 23 alin. 4. Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile. Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acţiunile săvarşite de titularul dreptului, cu excepţia acelor acţiuni care imbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu pot servi acţiunile proprietarului indreptate spre folosirea bunurilor pe care le are in proprietate sau altfel spus acţiuni indreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi folosinţă ce aparţin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt acele acţiuni, care imbracă forma actelor juridice, cat şi alte acţiuni cu caracter juridic. Spre exemplu, proprietarul poate să vandă casa de locuit, poate să o transmită in arendă, poate să o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acţiune cu caracter juridic, alta decat actul juridic civil, poate servi acţiunile creditorului de a reţine bunul exercitand dreptul de retenţie. Este interzisă influenţa din partea persoanelor terţe asupra drepturilor persoanei fizice sau juridice. Exercitarea drepturilor subiective civile este in strinsă legătură cu executarea obligaţiilor civile. In dependenţă de faptul cum va fi executată obligaţia civilă se va putea vorbi despre realizarea dreptului civil. Modalitatea de executare a obligaţiilor diferă in raporturile juridice civile absolute de cea din raporturile juridice relative. Astfel, in cazul raporturilor absolute obligaţia se execută prin inacţiunile de la care urmează să se abţină subiectul pasiv (in cazul dreptului de proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abţine de la săvarşirea acţiunilor care ar prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). In schimb, in cazul raporturilor relative obligaţia va fi executată prin săvarşirea acţiunilor, corespunzătoare naturii juridice a raportului obligaţional, de către persoana obligată (spre exemplu in raportul de vanzare-cumpărare vanzătorul trebuie transmită bunul compărătorului). Exercitării drepturilor şi obligaţiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă nişte cerinţe generale inaintate faţă de titularii drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, persoanele fizice şi juridice işi exercită drepturile şi işi execute obligaţiile cu bună-credinţă, in acord cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Primul principiu este principiul bunei-credinţe in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. Dacă persoana in exercitarea drepturilor sau executarea obligaţilor a acţionat cu bună-credinţă apoi actele juridice incheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule. Al doilea principiu este principiul legalităţii exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. In conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite drepturile civile in aşa fel ca acţiunile săvarşite de el să nu contravină normelor legale. La fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor. Al treilea principiu constă in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor in corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forţă obligatorie pentru părţile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile inserate in contract. Dar contractul va avea forţă de lege intre părţi numai in cazul in care corespunde prevederilor legii, adică nu conţine prevederi contrare legii. Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Acest principiu impune subiectelor a respecta, in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, nu doar prevederile legale, dar şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi in alte norme ale Cc (art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3, art. 1332). 2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea

acestui drept. Astfel, in virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale (posesia, folosinţa, dispoziţia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar atunci cand acest efect este prevăzut expres in lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). In cazul drepturilor de creanţă, neexercitarea lor pe o durată de timp indelungată (perioadă ce depăşeşte termenul de prescripţie) va face ca creditorul să nu poată obţine o executare silită a obligaţiei, aceasta transformandu-se din obligaţie perfectă in obligaţie imperfectă. Articolul 10. Apărarea judiciară a drepturilor civile (1) Apărarea drepturilor civile incălcate se face pe cale judiciară. (2) Modul de aplanare a litigiului dintre părţi pină la adresare in instanţa de judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract. (3) Apărarea drepturilor civile pe cale administrativa se face doar in cazurile prevăzute de lege. Hotărirea emisă pe cale administrativă poate fi atacată in instanţa de judecată. 1. Posibilitatea apărării drepturilor civile incălcate constituie una din garanţiile realizării lor. Dreptul la apărarea judiciară şi accesul liber la justiţie sunt garantate de Constituţie (art. 20). In articolul comentat sunt consfinţite următoarele prevederi fundamentale: drepturile civile sunt susceptibile de apărare judiciară independent de faptul dacă sunt sau nu prevederi exprese in Codul civil sau alte legi; instanţa de judecată apără nu numai drepturile, dar şi interesele legitime, atit cele incălcate, cit şi cele contestate; apărarea judiciară este o formă de apărare preponderentă, dar nu exclusivă de apărare. Se admite şi apărarea pe cale administrativă a drepturilor incălcate, dar această cale este admisă numai in cazurile expres stabilite in lege, după subiectele raportului juridic menţinindu-se dreptul de a ataca in instanţa de judecată hotărirea emisă pe cale administrativă. Dreptul de a ataca hotărirea emisă pe cale administrativă nu depinde de faptul dacă este prevăzută această posibilitate in lege sau alte acte normative. 2. In cazurile stabilite in lege sau contractul incheiat intre părţi pină la adresarea in instanţa de judecată, părţile sunt obligate să aplaneze prealabil litigiul apărut. Este de menţionat că modul de aplanare a litigiului pină la adresarea in instanţa de judecată trebuie să fie expres stabilit in lege sau să se conţină in contract. Nerespectarea modului de aplanare prealabilă a litigiului face ca cererea de chemare in judecată depusă să fie restituită, conform art. 170 CPC, dar aceasta nu exclude posibilitatea adresării repetate, dacă este adusă dovada soluţionării prealabile a litigiului.

3. La apărarea drepturilor civile pe cale administrativă, aplicată in cazurile expres stabilit in lege, pot fi atribuite, in primul rind depunerea plingerilor asupra acţiunilor şi actelor organelor de stat la organul ierarhic superior, in al doilea rind, adoptarea de către organele de stat, imputernicite cu funcţii jurisdicţionale, a hotăririlor cu utilizarea metodelor de apărare a drepturilor civile stabilite la art. 11, cu respectarea procedurii stabilite de actele normative. Astfel, conform art. 273 din Codul Vamal nr. 1149/2000, persoanele fizice şi juridice care nu sunt de acord cu decizia organului vamal privind aplicarea sancţiunii o atacă la Departamentul Vamal. Decizia Departamentului Vamal asupra plingerii impotriva organului vamal privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată in judecată in termen de 10 zile de la emitere. De asemenea, in ordine administrativă pot fi atacate deciziile organului fiscal sau acţiunile funcţionarului fiscal, conform art. 269 din Codul Fiscal nr. 1163/1997. In ordine administrativă sunt apărate drepturile civile de către organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei. In cazurile incălcării de către agenţii economici a prevederilor legii respective, organele de stat de reglementare antimonopolistă examinează cauzele date in baza declaraţiilor făcute de agenţii economici, de organele puterii şi ale administraţiei, de societăţi şi uniuni de consumatori sau din iniţiativă proprie. Cauzele se examinează in ordinea stabilită de Guvern. Astfel, organele de stat de reglementare antimonopolistă aplică metodele de apărare a drepturilor incălcate stabilite la art. 11. Dispoziţia organului de stat de reglementare antimonolistă poate fi atacată in instanţă de judecată de către agenţii economici, organele puterii şi ale administraţiei şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru a declara nevalabile aceste dispoziţii. Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile Apărarea dreptului civil se face prin: (53)recunoaşterea dreptului; (54)restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui; (55)recunoaşterea nulităţii actului juridic; (56)declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică; (57)impunerea la executarea obligaţiei in natură; (58)autoapărare; (59)repararea prejudiciilor; (60)incasarea clauzei penale; (61)repararea prejudiciului moral; (62)desfiinţarea sau modificarea raportului juridic; (63)neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publica; (64)alte căi prevăzute de lege. In articolul comentat sunt enumerate metodele de apărare a drepturilor civile. Printre acestea doar două sunt noii, celelalte fiind cunoscute şi Codului civil din 1964. Metodele indicate pot fi grupate in: metode aplicate numai de către instanţa de judecată (ca exemplu recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică etc.), metode care pot fi aplicate atit de către participanţii la raporturile juridice civile cit şi prin intermediul instanţei de judecată (repararea prejudiciilor, incasarea clauzei penale etc.), autoapărarea,

apărarea drepturilor civile fără participarea instanţei de judecată. Unele dinte metodele enumerate pot fi aplicate nu numai de către instanţa de judecată, dar şi de organele de stat, care in cazurile prevăzute de lege, realizează apărarea drepturilor civile pe cale administrativă. De exemplu, organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei, este in drept să oblige agentul economic sau organul puterii sau al administraţiei să lichideze incălcarea, să restabilească situaţia iniţială, să rezilieze sau să modifice contractul sau acordul, să anuleze ori să modifice actul nelegitim adoptat. Enumerarea metodelor de apărare a drepturilor civile nu este exhaustivă, ceea ce inseamnă că drepturile civile pot fi apărate şi prin alte metode care sunt prevăzute de lege. a) Recunoaşterea dreptului. Necesitatea aplicării metodei respective apare in cazul in care dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau există pericolul real de a fi exercitate asemenea acţiuni. Deseori incertitudinea dreptului subiectiv duce la imposibilitatea sau ingreuiază titularul de a beneficia de el. Spre exemplu, dacă proprietarul unui imobil nu are documentele care ar confirma dreptul de proprietate, aceasta face imposibilă instrăinarea lui. Recunoaşterea dreptului constituie mijlocul de inlăturare a stării de incertitudine in relaţiile dintre persoane, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea şi evitarea acţiunilor din partea persoanelor terţe, care atentează la realizarea lui firească. Recunoaşterea dreptului, ca metodă de apărare a drepturilor, se poate realiza pe cale judiciară. Cerinţa reclamantului de a recunoaşte dreptul este adresată instanţei de judecată, care oficial confirmă existenţa sau lipsa dreptului contestat la reclamant. In unele cazuri recunoaşterea dreptului constituie temei pentru aplicarea altor metode de apărare prevăzute de lege. Astfel, pentru restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului sau obligarea la executarea obligaţiei in natură, este necesar a stabili dacă reclamantul dispune de dreptul apărarea căruia o solicită. Dar deseori recunoaşterea dreptului are importanţă de sine stătătoare şi nu se imbină cu alte metode de apărare. Recunoaşterea dreptului este cea mai răspindită metodă de apărare a dreptului de proprietate, altor drepturi reale, precum şi a drepturilor relative. b) Restabilirea situaţiei existente anterior incălcării dreptului este altă metodă independentă de apărare a dreptului. Această metodă se aplică in cazurile in care dreptul subiectiv civil incălcat nu se stinge şi poate fi restabilit ca rezultat al inlăturării consecinţelor negative ale incălcării lui. Restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului constă in săvirşirea unor acţiuni, precum revendicarea bunului din posesiunea ilegală (art. 374). Metodă răspindită de apărare a dreptului subiectiv civil reprezintă suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui. Această metodă de apărare poate fi aplicată atit de sine stătător cit şi in ansamblu cu alte metode, precum repararea prejudiciilor sau incasarea clauzei penale. Esenţa acestei metode de apărare a dreptului constă in posibilitatea titularului dreptului de a suprima (inlătura) acţiunile care incălcă dreptul sau care creează pericolul incălcării lui. Astfel, proprietarul este in drept să ceară incetarea incălcării dreptului său, deşi acestea nu sunt insoţite de deposedarea lui prin intentarea acţiunii negatorii (art. 376). Titularul dreptului are posibilitatea de a se apăra şi in cazul in care se creează pericolul incălcării dreptului lui. Astfel, in cazul pericolului prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să intreprindă măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol (art. 380). c) Apărarea drepturilor subiective civile poate avea loc şi prin metoda recunoaşterii nulităţii actului juridic. Nulitatea este o sancţiune civilă, indreptată impotriva efectelor actului juridic civil, care este incheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate (a se vedea art. 216 – 233 şi comentariul respectiv).

d) Apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice se poate realiza prin intermediul declarării nulităţii actului emis de o autoritate publică. Dacă prin emiterea de către o autoritate publică a unui act se incalcă drepturile titularilor, aceştia sunt in drept să ceară instanţei de judecată nulitatea lui. Stabilindu-se că actul emis contravine legii şi incalcă dreptul subiectiv civil al titularului, instanţa de judecată il declară nul total sau parţial. In cazul dat nu se cere anularea lui ulterioară de către autoritatea care l-a emis. Persoanele fizice şi juridice pot să ceară nu numai nulitatea actelor ilegale ale autorităţilor publice, dar şi actele emise de organele de conducere ale persoanei juridice, dacă ele nu corespund legii sau altor acte normative şi incalcă drepturile persoanelor fizice sau juridice. Astfel, instanţele de judecată vor examina cererile acţionarilor privind declararea nulităţii hotăririlor adunării generale a acţionarilor, organelor de conducere şi altor organe ale societăţii, care incalcă drepturile stabilite de lege ale acţionarilor. Actele autorităţilor publice se declară nule din momentul emiterii lor. Cerinţa de declarare a nulităţii actului poate fi insoţită şi de alte metode de apărare, de exemplu cerinţa de reparare a prejudiciului sau poate avea caracter independent, dacă interesul titularului dreptului subiectiv civil se reduce numai la constatarea nulităţii actului, care impiedică realizarea dreptului. e) Impunerea la executarea obligaţiei in natură se caracterizează prin aceea că debitorul este obligat, la cererea creditorului, să execute acea prestaţie la care s-a obligat. Prestaţia poate consta in a da, a face sau a nu face. Această metodă de apărare a dreptului se aplică in raporturile obligaţionale. Obligarea debitorului la executarea prestaţiei in natură are ca scop protejarea intereselor creditorului, care este indreptăţit să ceară anume acea prestaţie la care s-a obligat debitorul, indiferent de faptul dacă ultimul susţine că valoarea prestaţiei propuse este mai mare decit cea datorată. Creditorul este in drept să insiste ca debitorul să intreprindă acele acţiuni care constituie obiectul raportului obligaţional: de a da un bun, a presta un serviciu, ş. a. Numai in cazul in care executarea in natură a obligaţiei a devenit imposibilă sau creditorul a pierdut interesul, executarea in natură a obligaţiei urmează să fie inlocuită cu altă metodă de apărare la alegerea creditorului. f) Autoapărarea ocupă un loc aparte in sistemul mijloacelor de apărare a drepturilor subiective civile. In scopul autoapărării, nu sunt considerate ilicite acţiunile persoanei care ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze, dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată (art. 13). g) Repararea prejudiciilor reprezintă acea metodă de apărare a drepturilor civile incălcate, care dă posibilitate persoanei drepturile căreia au fost lezate să ceară repararea integrală acestora (art. 14). h) Clauza penală reprezintă o evaluare anticipată de către părţi a prejudiciului. Stabilirea clauzei penale prin contract sau prin lege are ca scop preintimpinarea incălcării drepturilor civile şi stimulează executarea obligaţiilor. De aceea clauza penală este nu numai mijloc de apărare a drepturilor civile, dar şi mijloc de garantare a executării obligaţiilor civile (art. 624 - 630). Incasarea clauzei penale poate avea loc atit benevol, cit şi in mod forţat prin intermediul instanţei de judecată. i) Repararea prejudiciului moral este acea metodă de apărare a dreptului civil care constă in obligarea persoanei care a cauzat suferinţe fizice sau psihice la plata unei compensaţii băneşti unei alte persoane. Aplicarea metodei date de apărare a drepturilor civile se limitează la următoarele circumstanţe: in primul rand, cererea de compensare a prejudiciului moral poate fi intentată de o persoană fizică concretă şi in al doilea rand, prin fapta persoanei obligate la compensarea prejudiciului sunt incălcate drepturile personale nepatrimoniale. Posibilitatea de compensare a prejudiciului moral in cazul incălcării altor drepturi subiective civile are loc numai in

cazurile expres prevăzute de legislaţie. j) Metodă specifică de apărare a drepturilor civile constituie desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. In temeiul acestei metode de apărare a dreptului incălcat, titularul dreptului este indreptăţit să solicite de la contraagentul său desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. De exemplu, această metodă de apărare a dreptului incălcat este aplicabilă in relaţiile dintre consumatori şi vinzători. Astfel, conform art. 11 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 1453/1993, consumatorul are la dispoziţie o serie de drepturi, pe care le poate valorifica, la alegerea sa, in cazul in care depistează careva defecţiuni ale produselor procurate, in decursul termenului de garanţie sau de valabilitate. Printre aceste drepturi se enumere şi dreptul consumatorului de a cere inlocuirea gratuită a produsului cu un alt produs de calitate corespunzătoare sau rezilierea contractului şi restituirea preţului. De cele mai dese ori această metodă de apărare a drepturilor civile se realizează in ordine extrajudiciară, iar in caz de apariţie a divergenţelor – pe cale judiciară. k) Neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică. In cazul emiterii de către autoritatea publică a actelor care contravin legii, instanţa de judecată nu le aplică, chiar dacă declararea nulităţii lor nu este de competenţa sa. Totodată instanţa de judecată trebuie să motiveze din ce considerente nu aplică prevederile actului, precum şi să indice cărei norme şi cărei legi contravine actul respectiv. In cazul in care este competenţa instanţei de judecată declararea nulităţii actului, aceasta nu se poate limita numai la neaplicarea lui, ci trebuie să declare nulitatea lui. Nu numai instanţa de judecată este cea care nu trebuie să aplice actele care contravin legii, dar şi oricare alt organ care realizează apărarea drepturilor persoanelor fizice sau juridice. l) Apărarea drepturilor civile poate avea loc şi prin intermediul altor metode. Posibilitatea dată rezultă din conţinutul articolului comentat, deoarece enumerarea metodelor nu este exhaustivă. Astfel, prin lege pot fi prevăzute alte metode de apărare a drepturilor civile. Articolul 12. Declararea nulităţii actului ce contravine legii emis de o autoritate publica (1) Actul, emis de o autoritate publică, ce incalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui. (2) In cazurile recunoaşterii de către instanţa de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul incălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi. 1. Art. 53 din Constituţie consfinţeşte dreptul fundamental al persoanei vătămate intr-un drept de o autoritate publică prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Articolul comentat dezvoltă norma constituţională şi conferă instanţei de judecată dreptul de a declara nul actul care contravine legii emis de o autoritate publică. Posibilitatea atacării in instanţa de judecată a actului ilegal emis de o autoritate publică este reglementată de art. 11 ca una din metodele de apărare a drepturilor civile. Prin prevederile articolului dat se instituie controlul judecătoresc asupra actelor emise de o autoritate publică, care este mult mai efectiv spre deosebire de cel administrativ, deoarece la infăptuirea justiţiei judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecarea pricinii in instanţă de judecată dă posibilitate ca litigiul să fie examinat public şi a adopta o hotărire legală şi

intemeiată. Temei pentru adoptarea de către instanţa de judecată a hotăririi prin care se declară nul actul emis de autoritatea publică constituie necorespunderea actului legii, adică ilegalitatea acestuia, precum şi incălcarea prin actul emis a drepturilor şi intereselor civile ale persoanelor fizice sau juridice. Sunt pasibile de nulitate actele emise de autorităţile publice care au caracter atit normativ cit şi individual. Necorespunderea actului emis prevederilor legii constă in: interpretarea incorectă sau aplicarea greşită a legii la emiterea actului; emiterea actului de autoritatea publică cu depăşirea imputernicirilor sale sau incălcarea procedurii de emitere; atragerea la răspundere, care nu este stabilită in actul normativ şi alte incălcări. Actul ilegal trebuie să incalce un drept sau interes a persoanei care s-a adresat in instanţa de judecată. Aceste condiţii trebuie intrunite cumulativ. Cu cerere de chemare in judecată privind declararea nulităţii actului ilegal emis de o autoritate publică se poate adresa persoana fizică sau juridică drepturile sau interesele căreia au fost incălcate. De asemenea, cu asemenea cerere de chemare in judecată se poate adresa şi procurorul dacă prin emiterea unui asemenea act se incalcă interesele statului şi ale societăţii (art. 71, 72 din CPC). Conform Legii nr. 1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei autorităţile administraţiei publice şi factorii lor de decizie au dreptul de a depune cerere in instanţa de judecată privind declararea nulităţii deciziei Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, care nu corespunde legii ori emiterea este cu incălcarea competenţei sau modului stabilit. Ordinea de examinare a cererilor de chemare in judecată este stabilită de Capitolul XXII din CPC şi Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000. 2. Dacă instanţa de judecată recunoaşte actul emis de o autoritate publică ca fiind nul, dreptul sau interesul incălcat pot fi restabilite sau apărate. Restabilirea sau apărarea dreptului sau interesului incălcat se face prin metodele reglementate de prezentul Cod şi de alte legi. Articolul 13. Autoapărarea (1) Nu sint ilicite acţiunile persoanei care, in scopul autoapărării, ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau, in acelaşi scop, reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat să tolereze acţiunea dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi dacă, fără o intervenţie imediată, există pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanţial ingreuiată. (2) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. (3) In cazul deposedării de bunuri, trebuie să se solicite imediat sechestrarea acestora dacă nu este obţinută executarea silită. (4) Daca este reţinută, persoana obligată trebuie să fie adusă imediat in faţa autorităţii competente. (5) Persoana care a săvirşit una dintre acţiunile prevăzute la alin.(1), presupunind in mod eronat ca are dreptul la autoapărare, este obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi, chiar daca eroarea nu se datorează culpei sale. 1. Autoapărarea reprezintă una din metodele de apărare a drepturilor civile. Pentru această metodă de apărare a drepturilor civile este caracteristic faptul că titularul dreptului civil se apără prin acţiunile proprii. Spre deosebire de alte metode de apărare a drepturilor civile, acest mod de apărare este o măsură prealabilă de apărare şi se realizează fără adresare la instanţa de judecată sau alt organ competent, care realizează apărarea drepturilor civile incălcate.

Din prevederile acestui aliniat cat şi alin. 3-5 pot fi evidenţiate următoarele caractere ale autoapărării: a) autoapărarea poate fi exercitată in cazul in care dreptul subiectiv a fost incălcat sau prelungeşte a fi incălcat (spre exemplu dacă o persoană este obligată să restituie un bun pe care il deţine proprietarului, dar nu o face, atunci proprietarul va putea sustrage acest bun, in cazul in care cel ce posedă bunul pleacă peste hotare stabilindu-şi domiciliul permanent intr-o altă ţară). b) circumstanţele in care este exercitat dreptul la autoapărare exclud pentru moment posibilitatea adresării in organele competente pentru a cere apărarea dreptului subiectiv incălcat. In acest sens la alineatul comentat se stabileşte că se va putea apela la autoapărare „dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată”. c) după regula generală autoapărarea se exercită nemijlocit de către persoana al cărui drept a fost incălcat. Cu toate acestea dispoziţia alineatului comentat permite a apela şi la ajutorul terţelor persoane intru exercitarea dreptului la autoapărare. Spre exemplu, in cazul nostru descris la lit. a, este posibil să se apeleze la ajutorul prietenelor pentru a sustrage bunul datorat, numai că urmează a fi respectate strict condiţiile autoapărării. d) autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. Acest caracter al autoapărării este expres prevăzut in alin. 2. In cazul in care autoapărarea va depăşi aceste limite ea va fi calificată ca samovolnicie, ceea ce in corespundere cu prevederile art. 352 din Codul penal va atrage răspunderea penală. Prin introducerea autoapărării, legiuitorul permite persoanei să-şi aptere dreptul incălcat dacă sunt intrunite cumulativ trei condiţii: a) există incălcarea dreptului sau pericolul incălcării lui; b) necesitatea curmării sau evitării incălcării dreptului; c) intreprinderea măsurilor corespunzătoare caracterului şi conţinutului incălcării dreptului. Exercitarea dreptului la autoapărare poate fi exercitat prin: a) sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unui bun; b) reţinerea persoanei obligate care ar putea să se ascundă. După cum se poate observa, acţiunile persoanei care au ca scop autoapărarea pot fi indreptate fie impotriva bunurilor persoanei obligate, fie nemijlocit impotriva persoanei obligate. Referitor la bunuri, in scopul autoapărării persoana este autorizată fie să sustragă, fie să distrugă sau să deterioreze un bun care aparţine persoanei obligate. Aşa spre exemplu, proprietarul bunului este in drept să sustragă bunul din posesia hoţului cind acesta a fost prins la locul săvirşirii infracţiunii, la fel bunul poate fi sustras in cazul cind este deţinut de o persoană care nu este proprietar şi această persoană intenţionează a doua zi să plece peste hotare, ceea ce va ingreuia substanţial realizarea dreptului persoanei indreptăţite. In ceea ce priveşte acţiunile săvarşite in scop de autoapărare indreptate impotriva persoanei, apoi acestea pot consta fie in reţinerea persoanei obligate, fie in inlăturarea rezistenţei celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze. 2. Acţiunile persoanei indreptate spre apărarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale nu sunt ilicite, dacă ele sunt săvirşite cu scopul autoapărării, in limitele necesare inlăturării pericolului. Legiuitorul nu specifică ce se are in vedere prin limitele necesare inlăturării pericolului, dar acestea pot fi deduse din circumstanţele concrete ale cazului. Ca exemplu de depăşire a limitelor necesare inlăturării pericolului constituie distrugerea de către persoană a bunurilor persoanei obligate valoarea cărora depăşeşte esenţial valoarea creanţei persoanei care a apelat la acest mod de autoapărare. 3. In dependenţă de faptul la ce modalitate de autoapărare recurge persoana indreptăţită, legiuitorul o obligă ulterior să respecte o anumită procedură. Astfel, dacă ca rezultat al autoapărării persoana care a recurs la autoapărare a deposedat

persoana obligată de un bun, prima este obligată să solicite imediat sechestrarea acestuia, dacă nu a obţinut executarea silită. 4. In cazul in care persoana indreptăţită recurge la reţinerea persoanei obligate, atunci este necesar ca persoană reţinută să fie adusă in faţa autorităţii competente. 5. Pentru recurgerea la autoapărare, dar fără temeiuri justificate survin consecinţe negative pentru persoana care a aplicat autoapărarea in asemenea condiţii. Astfel, este important să se cunoască faptul că dacă persoana a apelat la autoapărare, intru apărarea drepturilor sale, săvirşind una dintre acţiunile stabilite la alin. (1), insă a presupus in mod eronat că are dreptul la autoapărare, atunci ea va fi obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat are loc conform prevederilor art. 14. Repararea prejudiciului se va efectua chiar şi atunci cand eroarea nu se datorează culpei celui ce a apelat la autoapărare.

Articolul 14. Repararea prejudiciilor (1) Persoana lezata intr-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata intr-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului incălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin incălcarea dreptului (venitul ratat). (3) Dacă cel care a lezat o persoana intr-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezata este in drept să ceară, pe lingă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie. 1. Articolul comentat conţine reglementări generale privind repararea prejudiciilor. Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciilor rezultă din faptul lezării lor in drepturi, indiferent de faptul dacă se conţine sau nu asemene prevedere in norma Codului. Metodei de reparare a prejudiciilor ii este atribuit un caracter universal de apărare a drepturilor civile. Această metodă poate fi combinată cu alte metode de apărare. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciilor stă unul din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a prejudiciului, care constă in despăgubirea titularului dreptului incălcat atit pentru prejudiciul efectiv, cit şi pentru venitul ratat. De la acest principiul este şi excepţia, care constă in repararea prejudiciului intr-un volum redus, dacă aceasta este prevăzut de lege (art. 1376 alin. 5). 2. La alin. 2 se enumără două tipuri de prejudicii: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. In conţinutul prejudiciului efectiv sunt incluse: cheltuielile pe care o persoană lezată intr-un drept le-a suportat real la momentul intentării acţiunii sau care urmează să fie suportate la restabilirea dreptului incălcat, adică cheltuielile suplimentare. La prejudiciul efectiv sunt atribuite şi pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea bunurilor, deoarece şi in acest caz de asemenea sunt suportate cheltuieli. Venitul ratat este acel venit care ar fi fost posibil in condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului in imprejurări normale (de exemplu, s-ar fi executat contactul). In toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cit şi cel care urmează să fie suportat trebuie dovedită legătura cauzală intre incălcarea (neexecutarea) obligaţiilor şi pagubele cauzate, precum şi mărimea acestora. Aceeaşi cerinţă trebuie să fie respectată şi in cazul solicitării reparării venitului ratat. Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost

obţinut din cauza incălcării obligaţiei, precum şi legătura cauzală intre neexecutare şi venitul ratat. La calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realităţii acelor venituri, care persoana prejudiciată presupunea că-l va obţine in condiţiile normale ale circuitului civil. Prin condiţii normale ale circuitului civil se inţelege acele condiţii tipice de funcţionare a pieţii, asupra cărora nu influenţează circumstanţele imprevizibile sau imprejurările considerate ca forţă majoră. 3. Partea lezată intr-un drept este protejată sporit prin faptul că i se pune la dispoziţie dreptul de a cere, pe lingă repararea prejudiciilor şi partea din venit rămasă după reparaţie, dacă cel care a cauzat prejudiciul obţine asemenea venit. Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sint apărate in cazurile şi in modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, in limita in care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului incălcat şi din caracterul consecinţelor acestei incălcări. Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective ale persoanelor fizice, iar in unele cazuri şi ale persoanelor juridice, care apar in legătură cu reglementarea de către normele dreptului civil a relaţiilor personale nepatrimoniale. Drepturilor personale nepatrimoniale le sunt specifice o serie de trăsături: in primul rind, ele sunt lipsite de conţinut economic, adică nu pot fi exprimate in bani, in al doilea rind, ele sunt indisolubil legate de personalitatea titularului, ceea ce insemnă că nu pot fi instrăinate sau transmise in alt mod altor persoane. Unele particularităţi, in temeiul legii, sunt specifice doar unor drepturi exclusive ale persoanelor juridice, ca de exemplu, dreptul la firmă, la marca de produs şi la marca de serviciu. In cazurile stabilite de lege ele pot fi instrăinate. Apărarea juridico-civilă a drepturilor personale nepatrimoniale este posibilă in următoarele cazuri: cind esenţa dreptului sau valorii incălcate şi caracterul consecinţelor acestei incălcări admite posibilitatea aplicării metodelor generale (art. 11) şi, in al doilea caz cind pentru apărarea acestor drepturi in prezentul cod şi in alte legi sunt prevăzute metode speciale de apărare. Asemenea metode speciale de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale sunt stabilite pentru apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice (art. 16), apărarea dreptului la nume (art. 29), pentru apărarea proprietăţii intelectuale. Nu este exclus că pentru apărarea drepturilor personale nepatrimoniale sau altor valori nemateriale concomitent pot fi aplicate atit metodele speciale cit şi cele generale de apărare. De regulă, dintre metodele generale de cele mai dese ori se aplică repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral. Astfel, apărarea vieţii, sănătăţii sau libertăţii şi inviolabilităţii persoanei in temeiul Capitolului XXXIV, care prevede repararea prejudiciilor (pierderea sau reducerea capacităţii de muncă, cheltuielile suplimentare etc.) şi compensarea prejudiciului moral. Mărimea prejudiciului care urmează să fie reparat, precum şi modul de calculare se stabileşte de lege. Pentru apărarea libertăţii şi inviolabilităţii persoanei se aplică prevederile art. 1405, precum şi Legea nr.1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi e anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţei judecătoreşti. Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale. (2) Orice persoană este in drept să ceară dezminţirea informaţiei ce ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a raspindit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii. (3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia. (4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspindită printr-un mijloc de informare in masă, instanţa de judecată il obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotăririi judecătoreşti. (5) In cazul in care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să inlocuiască documentul. (6) In alte cazuri decit cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată. (7) Persoana lezată in drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare in masă, este in drept să publice replica sa in respectivul mijloc de informare in masa pe contul acestuia. (8) Orice persoana in a cărei privinţă a fost răspindită o informaţie ce ii lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este in drept, pe lingă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel. (9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este in drept să adreseze in instanţa de judecată o cerere in vederea declarării informaţiei răspindite ca fiind neveridică. 1. Articolul comentat consfinţeşte garanţiile juridico-civile de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice la onoare, demnitate şi reputaţie profesională. Onoarea persoanei fizice reprezintă aprecierea socială a acesteia din partea societăţii. Demnitate este autoaprecierea din partea persoanei a calităţilor sale morale, profesionale. Reputaţia profesională constituie aprecierea calităţilor profesionale ale persoanei. 2. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată este in drept să recurgă la apărarea lor. Ea este in drept să ceară dezminţirea acelor informaţii care ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dacă nu corespund realităţii. Prin „informaţii” se are in vedere orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă, de sunet şi/sau de imagine. Răspindirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională constă in publicarea in presă a informaţiilor, translarea, difuzarea unor asemenea informaţii in emisiunile radiofonice şi televizate, demonstrarea in programele de cronică cinematografică şi in alte mijloace de comunicare, in caracteristicile de serviciu, precum şi in discursurile publice sau comunicarea lor in altă formă, inclusiv orală citorva sau cel puţin unei persoane. Răspindirea informaţiilor se consideră de asemenea demonstrarea (afişarea) in locurile publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere, expunerea acestor informaţii in foile volante caricaturile difuzate care prin conţinutul sau forma lor ponegresc onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională. Comunicarea unor asemenea de informaţii persoanei la care se referă nu constituie răspindire, dar

poate duce la atragerea persoanei care răspindeşte la răspundere penală pentru calomnie, dacă sunt intrunite elementele componenţei de infracţiuni (art. 170 Cod penal). Afirmaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt acelea care nu corespund realităţii şi discreditează onoarea, demnitatea şi reputaţia persoanei in opinia publică sau in opinia unor persoane din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor morale ale societăţii (informaţiile despre săvirşirea unei fapte nedemne, comportarea nedemnă in colectivul de muncă, in familie, in viaţa cotidiană, informaţiile care ponegresc activitatea de producţie, gospodărească şi obştească, reputaţia etc. ). Persoanele fizice şi juridice sunt in drept să ceară dezminţirea informaţiilor carei lezează onoarea, demnitatea, reputaţia profesională numai in acele cazuri in care ele nu corespund realităţii. Răspandirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dar care corespunde realităţii, nu dă dreptul reclamantului de a cere dezminţirea acestor informaţii. De asemenea nu pot fi dezminţite informaţiile care se cuprind in hotăririle şi sentinţele judiciare, demersurile in scris (verbale) şi depoziţiile martorilor adresate anchetei sau instanţei de judecată in procesul soluţionării unei cauze, in ordonanţele de anchetă şi administrative, in hotăririle organelor puterii şi administraţiei de stat, comisiilor de atestare, in actele despre aplicarea faţă de lucrător a sancţiunii disciplinare şi in alte documente oficiale, pentru atacarea cărora legislaţia prevede o altă cale. In cazul răspandirii informaţiilor care lezează reputaţia profesională a persoanei juridice, ea este in drept să ceară dezminţirea lor, schimbarea documentelor emise, publicarea replicii in mijloacele de informare in masă, declararea informaţiei ca fiind neveridică. Persoana juridică este in drept să ceară şi repararea prejudiciului cauzat. Prejudiciului moral cauzat persoanei juridice nu poate fi compensat, prejudiciul moral compensandu-se numai persoanelor fizice, fiindcă numai aceasta pot suporta suferinţe psihice sau fizice. La examinarea acţiunii privind dezminţirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, sarcina probaţiuei revine atit reclamantului, cit şi reclamatului. Reclamatul este obligat să dovedească că informaţia răspandită corespunde realităţii. Reclamantului este obligat să demonstreze numai faptul răspandirii afirmaţiilor de către reclamat. Reclamantul poate aduce dovezi că afirmaţiile răspandite nu corespund realităţii, dar aceasta este un drept şi nu o obligaţie. 3. Onoarea şi demnitatea persoanei fizice poate fi apărată şi după decesul acesteia. Astfel, dreptul de a cere apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanei decedate il au persoanele interesate. Anume ele sunt in drept să se adreseze cu asemenea cerere in instanţa de judecată. 4. Dacă instanţa de judecată stabileşte că informaţiile răspandite nu corespund realităţii, ea va satisface acţiunea, pronunţand hotărarea in care trebuie să indice metoda de dezminţire a informaţiilor care nu corespund realităţii. Dacă informaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt răspandite prin mijloace de informare in masă, instanţa de judecată va obliga organul de informare in masă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni, in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotărarii judecătoreşti. 5. Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională se conţine intr-un document emis de o organizaţie, ultima va fi obligată de către instanţa de judecată să inlocuiască documentul. De exemplu, informaţiile care se conţin in materialele prezentate de comisiile de atestare (caracteristici, proceseverbale) care conţin asemenea informaţie poate fi atacată in instanţa de judecată pe motivul că nu corespunde realităţii. In cazul dat persoana este in drept să ceară inlocuirea acestor documente care-i lezează onoarea sau demnitatea. 6. Modalitatea de dezminţire a informaţiilor, care lezează onoarea, demnitatea

şi reputaţia profesională, răspandite prin alte mijloace decit cele menţionate la alin. 4 şi 5, se stabileşte de instanţa de judecată de la caz la caz, avind in vedere modalitatea utilizată la răspindirea acestor informaţii. 7. Alineatul comentat stabileşte o modalitate specifică de apărare a drepturilor şi intereselor ocrotite de lege, dacă in mijloacele de informare in masă au fost răspandite informaţii, care ii lezează aceste drepturi şi interese, dar corespund realităţii sau răspindirea informaţiilor nu-i lezează drepturile şi interesele, nu corespund realităţii, dar răspindirea lor lezează persoana in drepturile şi interesele sale, o umilesc. In aceste cazuri persoana are dreptul să publice replica sa in mijlocul de informare in masă pe contul acestuia. Deşi acest mod de apărare, precum publicarea replicii este stabilit doar pentru răspandirea informaţiilor prin mijloacele de informare in masă, nu este exclusă posibilitatea aplicării metodei respective şi in cazul răspindirii informaţiilor prin alte metode. 8. Alin. 8 confirmă posibilitatea utilizării pentru apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei, pe lingă metodele speciale de apărare şi metodele generale de apărare. Dintre acestea sunt evidenţiate cele mai răspandite: repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral cauzat. Prejudiciul material şi moral cauzat prin răspindirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională urmează să fie reparat conform normelor care se conţin la Capitolul XXXIV al prezentului cod (obligaţii care nasc din cauzarea de daune). In conformitate cu aceste norme repararea prejudiciului patrimonial poate avea loc doar in cazul răspandirii cu vinovăţie a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională (art. 1398), iar prejudiciul moral se compensează indiferent de vinovăţia autorului (art. 1422). 9. Alin. 9 conţine incă un mod special de apărare a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale in cazul in care identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională unei alte persoane este imposibilă, adică este anonimă. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată de o persoană neidentificată (anonimă), este in drept să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere prin care se solicită declararea informaţiei răspandită ca fiind neveridică. Examinarea cererii are loc in baza prevederilor Capitolului XXIV din CPC. La răspandire anonimă a informaţiilor nu se atribuie publicarea in mijloacele de informare in masă fără indicarea autorului. In acest caz in toate cazurile se cunoaşte răspanditorul. Prin urmare, răspunzător pentru răspandirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este organul de informare in masă. T i t l u l II PERSOANELE Capitolul I PERSOANA FIZICA Articolul 17. Noţiunea de persoana fizica Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Omul luat in mod individual, ca persoană fizică, participă la cele mai variate raporturi juridice. Locul central in cadrul acestor raporturi revine raporturilor juridice civile, la care persoana fizică participă ca subiect de drept civil. Omul, ca persoană fizică, este un subiect de drept universal, poate participa la diverse raporturi juridice civile. Persoana fizică este subiect de drept este titularul de drepturi şi obligaţii, care formează conţinutul raportului juridic civil.

Articolul 18. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice (1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte in egală măsura tuturor persoanelor fizice. (2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare in momentul naşterii şi incetează o dată cu moartea. (3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie. 1. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice e legată de existenţa fiinţei umane şi constituie o calitate a oricărei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă este definită ca aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, ceea ce constituie condiţie necesară pentru a fi participant la diferite raporturi juridice. Ea reprezintă posibilitatea generală şi abstractă de a fi titularul drepturilor şi obligaţiilor civile, fiind recunoscută in egală măsură pentru toate persoanele fizice fără nici o discriminare. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in mod egal pentru toate persoanele se bazează pe principiul general care se aplică in intregul sistem de drept, precum şi in dreptul civil, acesta fiind principiul egalităţii in faţa legii. Temelia juridică a acestui principiu este consfinţită la art. 16 din Constituţie, ceea ce a constituit temei pentru a consfinţi lui la alineatul respectiv. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in egală măsură nu inseamnă că ea persoana fizică nu poate fi ingrădită in capacitatea sa de folosinţă. Dimpotrivă ea poate fi ingrădită, dar numai in cazurile şi in condiţiile stabilite de lege. 2. La alin. 2 se conţine regula generală care stabileşte momentul apariţiei şi incetării capacităţii de folosinţă. Prin urmare, capacitatea de folosinţă incepe la data naşterii persoanei fizice, care se dovedeşte cu actul de stare civilă - certificatul de naştere şi incetează odată cu moartea acesteia. Fiind un atribut inerent fiinţei umane este firesc ca capacitatea de folosinţă să fie acordată chiar de la naştere şi să fie indisolubil legată de existenţa acesteia. Apariţia capacităţii de folosinţă nu depinde de virsta persoanei fizice, starea sănătăţii, de posibilitatea realizării drepturilor şi obligaţiilor. De la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naştere este o excepţie, care se conţine la alineatul 3 al articolului comentat, conform căreia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, cu condiţia că se naşte viu. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice incetează o dată cu moartea acesteia. De asemenea, declararea morţii persoanei fizice produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat (a se vedea art.52). Dar dacă cel declarat mort este viu, el are capacitate de folosinţă, deoarece hotărirea instanţei de judecată nu poate constitui temei pentru incetarea capacităţii de folosinţă. Această aptitudine a persoanei fizice este intangibilă. 3. La alin. 3 se conţine excepţia de la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naşterea. Legiuitorul stabileşte excepţia, conform căreia copilului i se recunoaşte dreptul la moştenire din momentul concepţiei, dar cu condiţia că se naşte viu. Astfel, se poate de afirmat că copilul dobandeşte anticipat capacitatea de folosinţă, care după conţinutul său este redusă, fiindcă nu dobandeşte intreaga capacitate de folosinţă, ci numai dreptul de a moşteni din momentul concepţiunii sale, dacă se naşte viu. Pentru dobandirea unei asemenea capacităţi de folosinţă de la concepţiune, trebuie să fie intrunite cumulativ următoarele condiţii: (65)să fie vorba de dobandirea de drepturi, deoarece copilul conceput, dar nenăscut nu poate avea şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă anticipată constă numai in aptitudinea de a avea drepturi. (66)copilul trebuie să fie conceput in timpul vieţii defunctului, dar să se nască viu după decesul acestuia. Pentru a fi considerat că copilul s-a născut viu este

suficient ca el să fi respirat măcar odată, fapt ce poate fi dovedit prin mijloace ştiinţifice medicale, existenţa aerului in plămani. Indiferent cit timp a trecut după naştere (un minut, o oră etc.) copilului i se intocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces. Dacă copilul se naşte mort, se consideră că nu a fost niciodată subiect de drept civil, iar capacitatea de folosinţă anticipată a acestuia dispare. Articolul 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobindi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Prin prevederile articolului comentat legiuitorul defineşte capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Astfel, capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei fizice de a dobandi prin faptă proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Aceste prerogative persoana fizică le realizează prin incheierea de acte juridice civile singur, personal, fără nici o intervenţie din partea altei persoane. Prin incheierea actelor juridice civile persoana fizică nu numai işi exercită drepturile şi işi asumă obligaţii, dar şi dobandeşte drepturi civile şi execută obligaţiile civile asumate. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă care reprezintă posibilitatea pasivă a persoanei de a fi titular de drepturi şi obligaţii, capacitatea de exerciţiu presupune săvarşirea de acţiuni proprii de partea persoanei, indreptate spre dobandirea de drepturi şi asumarea de obligaţii. Persoanele care au capacitate de folosinţă, dar care nu au capacitate de exerciţiu dobandesc şi exercită drepturi civile, işi asumă obligaţii şi le execută prin intermediul reprezentanţilor. Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciţiu a persoanei fizice (1) Capacitatea deplină de exerciţiu incepe la data cind persoana fizică devine majoră, adică la implinirea virstei de 18 ani. (2) Minorul dobindeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului. In cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecata il poate lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea. (3) Minorul care a atins virsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avind capacitate de exerciţiu deplina dacă lucrează in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de intreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărire a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar in lipsa unui astfel de acord, prin hotărire judecătorească. 1. Capacitatea de exerciţiu, fiind posibilitatea persoanei de a dobandi şi de a exercita drepturi civile prin propriile fapte, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa, nu apare odată cu naşterea persoanei fizici, precum capacitatea de folosinţă, ci la o anumită perioadă de timp după naştere ei. Această condiţie cerută de lege este condiţionată de faptul că pentru ca persoana fizică prin acţiunile proprii să dobandească şi să exercite drepturi civile, să-şi asume personal obligaţii civile şi să le execute, este necesar ca ea să atingă un anumit grad de dezvoltare mintală şi experienţă necesară vieţii juridice civile. Din aceste considerente, legiuitorul stabileşte că persoana fizică dobandeşte capacitatea de exerciţiu deplină la varsta

majoratului, adică la varsta de 18 ani, cind are voinţă conştientă, suficientă şi discernămant pentru a-şi da seama de interesele ei, importanţa şi consecinţele faptelor sale. Astfel, premisele inceputului capacităţii de exerciţiu depline sunt: existenţa capacităţii de folosinţă şi discernămantul, adică maturitatea psihică pentru ca persoana să-şi poată reprezenta corect consecinţele juridice ale manifestării sale de voinţă. Persoana fizică cu capacitate de exerciţiu deplină are aptitudinea de a incheia orice fel de acte juridice civile (de conservare, de administrare şi de dispoziţie), cu excepţia celor interzise de lege. Aptitudinea de a incheia singur orice act juridic civil neinterzis de lege implică şi posibilitatea de a imputernici pe altul să incheie, in numele şi pe seama sa, asemenea acte juridice (cu excepţia celor referitoare la drepturi şi obligaţii strict personale). Capacitatea de exerciţiu deplină inseamnă şi aptitudinea de a incheia acte juridice civile in numele şi pe seama altei persoane, in calitate de reprezentant legal (părinte, tutore, curator) sau reprezentant convenţional (mandatar). 2. De la regula generală, conform căreia capacităţii de exerciţiu deplină se dobindeşte la implinirea virstei de 18 ani, in Cc sunt două excepţii. Prima excepţie, care se referă la persoanele care s-au căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. Conform art. 14 din Codul Familie, virsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei. Virsta matrimonială poate fi redusă pentru bărbaţi, dar nu mai mult de doi ani, in cazul in care sunt motive temeinice. Reducerea se incuviinţează de către autoritatea administraţiei publice locale in baza cererii minorului care doreşte să se căsătorească, pentru aceasta fiind necesar şi acordul părinţilor lui. După inregistrarea căsătoriei la Organele Inregistrării Actelor de Stare Civilă, minorul dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină. Aceasta este necesar pentru a asigura egalitatea soţilor in căsătorie, ceea ce constituie un principiu al legislaţiei familiale. La desfacerea căsătorie pină la implinirea majoratului, capacitatea de exerciţiu deplină a minorului se menţine. Altfel se soluţionează problema menţinerii capacităţii de exerciţiu deplină a minorului in cazul declarării nulităţii căsătoriei. Deoarece incălcarea condiţiilor stabilite de lege pentru declararea nulităţii căsătoriei sunt diferite, consecinţele declarării nulităţii căsătoriei sunt stabilite de instanţa de judecată in dependenţă de circumstanţele concrete ale cazului. De aceea se lasă la discreţia instanţei de judecată să decidă fie să menţină, fie să dispună pierderea capacităţii de exerciţiu restransă a minorului din momentul stabilit de ea. 3. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) constituie un temei nou pentru recunoaşterea minorului care a implinit virsta de 16 ani cu capacitate de exerciţiu deplină. Pentru aceasta este necesar ca minorul să dispună de venit propriu, fiind angajat in campul muncii in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, să practice activitate de intreprinzător. Emanciparea minorului se efectuează printr-o hotărare a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar dacă lipseşte acordul părinţilor, minorul este emancipat de către instanţa de judecată conform prevederilor Capitolului XXVI din CPC. Cu toate că nimic nu se spune despre acordul minorului pentru emanciparea lui, nu sunt dubii referitor la faptul că emanciparea acestuia are loc in baza cererii lui. Participarea minorului in calitate de membru al cooperativei de asemenea constituie temei pentru emanciparea lui, dacă calitatea de membru al cooperativei ii asigură o sursă de venit stabilă. Scopul emancipării minorului constă in eliberarea acestuia de a primi acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului pentru incheierea actelor juridice. Minorul emancipat dobindeşte şi exercită in volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exerciţiu deplină şi işi asuma personal obligaţii civile şi le execută, inclusiv răspunde de sine stătător pentru obligaţiile apărute ca rezultat al cauzării prejudiciului de către el. Ca excepţie, minorul emancipat nu este inzestrat cu acele drepturi şi nu poate să-şi asume acele obligaţii pentru care conform legii este stabilit un cenz de varstă.

Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a implinit virsta de 14 ani (1) Minorul care a implinit virsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuviinţarea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului, iar in cazurile prevăzute de lege, şi cu incuviinţarea autorităţii tutelare. (2) Minorul care a implinit virsta de 14 ani are dreptul fără consimţămintul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului: a) să dispună de salariu, bursa sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii; b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege; c) să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri in conformitate cu legea; d) să incheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2). (3) Din motive intemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, in drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b). (4) Minorul care a implinit virsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă. 1. Comparativ cu prevederile legislaţiei precedente (art. din Codul civil din 1964) in noul Cod civil a fost redusă virsta la care minorii dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă. Astfel, minorii care au implinit virsta de 14 ani dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă, ei fiind in drept să incheie orice acte juridice (vinzarea-cumpărarea bunurilor, să imprumute, să doneze etc.), dar pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanţilor legali (părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului). Pentru incheierea unor acte juridice, in cazurile prevăzute de lege (vezi art. 42 alin. 2 din Codul civil), este necesară incuviinţarea autorităţii tutelare. Incheierea actelor juridice fără incuviinţare, constituie temei pentru a declara actul juridic nul de către instanţa de judecată la cererea reprezentanţilor legali (vezi art. 224 Cc şi comentariul acestui articol). 2. Alin. 2 al art. comentat stabileşte o serie de temeiuri cind minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept de sine stătător să incheie unele acte juridice fără acordul părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului. Astfel, minorului care a implinit 14 ani are dreptul: a) să dispună de salariu, de bursă, de alte venituri rezultate din activităţi proprii. Cu toate acestea, minorul nu este in drept de sine stătător să dispună de bunurile care au fost procurate din aceste surse. b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege. Astfel, conform Legii nr. 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 12), minorul este in drept de sine stătător să exercite intregul complex de imputerniciri necesare pentru crearea lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, invenţiilor sau altor rezultate al activităţii intelectuale, inclusiv utilizarea lor şi primirea onorariului. c) să facă depuneri la instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri. Legea, conferind minorului dreptul de a face depuneri, ii permite acestuia să dispună de sine stătător doar de depunerile făcute de ei, dar nu de alte persoane. Dacă depunerile sunt efectuate de alte persoane pe numele minorului, ultimul este in drept să dispună de aceste depuneri numai cu acordul reprezentanţilor legali. d) să incheie actele juridice prevăzute la art. 22 alin. 2. Printre aceste acte

de asemenea acte de conservare şi actele prin care se intrerupe o prescripţie. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii (salariu. In acest caz. Prin natura lor. conform art.actele juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii. adoptatorilor sau curatorului ori autorităţii tutelare.). fără a se cere acordul părinţilor. o profesie anumită. legiuitorul prin norma respectivă. a prevăzut că actele de conservare pot fi făcute chiar de minor.actele juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrare de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului (de exemplu. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. Trebuie să precizăm. Dreptul de a cere instanţei de judecată limitarea minorului in capacitate de exerciţiu. dacă el abuzează de drepturile sale prevăzute la alin. iroseşte salariul. Minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept să devină membru de cooperativă. care a implinit 14 ani poate fi limitat in capacitatea de exerciţiu. adică se urmăreşte menţinerea bunului in starea lui actuală. ii) actul săvarşit să necesite o cheltuială minimă in raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. adoptatori sau curatori pentru aceste scopuri. Prin urmare. cumpărarea unor bilete pe mijlocul de transport in comun. Anume din aceste considerente. Sunt. că mărimea cheltuielilor ce urmează să fie suportate la reparaţia casei de locuit trebuie să fie infime in raport cu preţul casei de locuit. In caz contrat. adică răspunde personal pentru prejudiciul cauzat. aparţine persoanelor interesate: părinţilor. Minorul. dispune de capacitate civilă delictuală. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte fără acordul părinţilor. . precum şi dacă minorul exercită in mod abuziv dreptul său de autor asupra unei lucrări ştiinţifice. gratuit să studieze limbile străine. Totodată. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. De exemplu. cărţi etc. fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor.(2) lit. bursă. bursa sa sau alte venituri provenite din activităţile proprii. Actele de conservare au ca scop de a salva un bun de la un pericol iminent. . inclusiv şi cele patrimoniale. 1407. tutorilor. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu a implinit virsta de 14 ani .a) şi b). literare sau de artă. Minorul este in drept. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. va fi un act de conservare. 3. care ameninţă să se prăbuşească dacă asemenea reparaţii nu vor fi efectuate. inscrierea unei ipoteci (grevarea bunului imobil). etc. aceste acte sunt indispensabile pentru existenţa bunului şi de ele beneficiază minorul. la spectacole. dacă minorul neraţional. el dispune de toate drepturile membrilor de cooperativă. Articolul 22. măsurile intreprinse de minor pentru repararea unei case de locuit. adoptatorilor sau curatorilor). minorul care a implinit varsta de 14 ani. cumpărarea unor bunuri de mică importanţă: rechizite. cererea de inventar. asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale. contrar intereselor sale. să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să fie de acord cu incheierea de acte juridice care să-i aducă beneficii.juridice se enumără: . Aşa spre exemplu.acte de conservare. alte venituri rezultate din activităţi proprii). Pentru a califica un act drept act de conservare este necesar ca acesta să intrunească in sine următoarele condiţii: i) să existe un pericol care ameninţă pieirea unui bun sau incetarea unui drept. curatorilor. el poate fi limitata in capacitatea sa de exerciţiu de către instanţa de judecată. 4.

o profesie anumită. dar nu au implinit varsta de 14 ani şi minorii care nu au implinit virsta de 7 ani. naţionalitate. De aceea pentru ei toate atele juridice le incheie părinţii. adoptatori sau tutori pentru aceste scopuri. c) acte de conservare. 2 pct. Articolul 23. 1. De exemplu. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii. indiferent de rasă. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. d)). Reprezentanţii legali sunt restranşi in dreptul de a dispune de bunurile minorului (articolele 42 – 43 şi comentariul respectiv). (2) Minorul in virstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine statator: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. Minorii de la 7 la 14 ani. minorul in varstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine stătător: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. etc. adoptatorii. tutorii. tutorilor. c) acte de conservare. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. 2. adoptatori sau tutore.(1) Toate actele juridice pentru şi in numele minorului pină la implinirea virstei de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu (1) Capacitatea civila este recunoscută in măsură egală tuturor persoanelor. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. adoptatorilor) să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. limbă. origine etnică. Cu excepţia actelor juridice indicate la alin. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte juridice. (2) Persoana fizica nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă. in condiţiile prevăzute de lege. (Vezi comentariul articolului 21 alin. opinie. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să incheie acte juridice care să-i aducă beneficii. Ca excepţie de la regula generală instituită la alineatul 1 al articolului comentat. . Minorii care nu-au implinit varsta de 7 ani sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu. apartenenţă politică. grad de cultura sau de alte criterii similare. dispun de capacitatea de a incheia anumite acte juridice de sine stătător. 2. sex. toate actele juridice pentru şi in numele minorului care nu a implinit varsta de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. ci pentru ei şi in numele lor aceste acte vor fi incheiate de reprezentanţii legali. in cazurile expres prevăzute la alin. origine socială. gratuit să studieze limbile străine. religie. avere. Din conţinutul articolului comentat rezultă că legiuitorul distinge două categorii de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani şi anume: minorii care au implinit virsta 7 ani. adoptatori sau tutore. In caz contrat. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. Minorul este in drept fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. 2.

originea etnică. 4. persoana fizică poate fi limitată in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu doar numai in cazul şi in modul stabilit de lege. origine socială. limba. Capacitatea civilă include in sine atit capacitatea de folosinţă. apartenenţa politică. ceea ce se explică prin faptul că persoana fizică odată lipsită de capacitatea de folosinţă incetează de a mai fi subiect de drept. Persoana fizică nici intr-un caz nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă. opinie. care sunt stabilite in scopul ocrotirii intereselor unor anumite categorii de persoane ( a se vedea art. gradul de cultură sau de alte criterii similare nu au nici o influenţă asupra capacităţii civile. rasa. care au caracter de pedeapsă sau de protecţie şi sunt stabilite fie de legea penală. prin limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu se reduce volumul acesteia (a se vedea articolele 21 alin. sex. care exprimă aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii civile. Limitată capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă in stabilirea unor ingrădiri. in tot sau in parte. naţionalitatea. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice este intangibilă. 2. Persoana fizică pierde integral capacitatea de folosinţă numai in cazurile dispariţiei sale ca subiect de drept (moartea fizică sau declararea morţii). limita sau instrăina. religie. originea socială. cit şi de drept penal. 43 şi comentariul la articolul respectiv. limitării sau instrăinării capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu a persoanei fizice nu trebuie confundată cu renunţarea la un drept subiectiv civil. Legiuitorul recunoaşte capacitatea civilă in egală măsură pentru toate persoanele fizice. cit şi capacitatea de exerciţiu. limbă. De aceea legiuitorul interzice lipsirea persoanei fizice de capacitate de folosinţă. sexul. Astfel. este lovit de nulitate absolută. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice are caracter legal. Limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu constă in lipsirea acesteia de posibilitatea de a-şi dobandi şi executa prin acţiunile proprii drepturi şi a-şi asuma şi executa obligaţii. fie de a dobandi anumite drepturi şi obligaţii. Ca excepţie. capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu. grad de cultura sau de alte criterii similare. şi nici obiect de instrăinare. religia. averea. 1. alte acte juridice indreptate spre limitarea persoanei in capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu sint nule. Orice act juridic prin care o persoană fizică ar renunţa. Egalitatea capacităţii civile a tuturor persoanelor se bazează pe principiul egalităţii in faţa legii civile. Capacitatea civilă este o parte a capacităţii juridice. naţionalitate. de aceea subiectul de drept nu este in drept să-şi ştirbească calitatea sa de subiect prin voinţa personală. opinia. ceea ce inseamnă că acestea nu pot constitui obiect de renunţare. avere. origine etnică. precum şi posibilitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin incheierea de acte juridice. Din prevederile alineatului comentat rezultă caracterul inalienabil al capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu.(3) Nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu decit in cazul şi in modul prevăzut de lege. apartenenţă politică. iar ingrădire cu caracter atat de sancţiune civilă cit şi de protecţie constituie decăderea din drepturi părinteşti. instrăinarea acesteia. Egalitatea capacităţii civile este garantată şi apărată de către stat atit prin mijloace de drept civil. de limitare. 25). Capacitatea de folosinţă este inerentă oricărei fiinţe umane. fie de lege civilă. Astfel. Persoana fizică este in . 3 şi art. consfinţit şi prin prevederile normelor constituţionale. Exemplu de ingrădire a capacităţii de folosinţă cu caracter de pedeapsă stabilită de legea penală poate servi privaţiunea de libertate. 3. Aceasta inseamnă că nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu. Ingrădiri cu caracter de protecţie stabilite de legea civilă reprezintă incapacităţi speciale de a incheia anumite acte juridice civile. iar aceasta este inadmisibil. Interzicerea renunţării. (4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu. in tot sau in parte. indiferent de rasă.

respectiv). In baza hotărarii judecătoreşti. inrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată in capacitatea de exerciţiu. Instanţa de judecată. să instrăineze un bun sau un drept etc. la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie. Actele juridice incheiate de către persoana declarată incapabilă sunt lovite de nulitate absolută (a se vedea art. la cererea tutorelui. Limitarea persoanei fizice in capacitatea de exerciţiu (1) Persoana care. Temei pentru declararea incapacităţii persoanei fizice constituie tulburarea psihică cauzată de bolile mintale sau de deficienţe mintale. 2.drept să efectueze asemenea operaţiuni. Dacă temeiurile. procurorul. instituţia de psihiatrie (psihoneurologie). autoritatea tutelară. din cauza cărora aceasta nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale. de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului. In baza hotărarii judecătoreşti. Persoana fizică care suferă de asemenea tulburări psihice este declarată incapabilă numai de către instanţa de judecată. Declararea incapacităţii persoanei fizice (1) Persoana care in urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. care stabileşte starea lui psihică. curatela asupra ei se anulează. Hotărirea judecătorească prin care persoana fizică este declarată incapabilă serveşte temei pentru ca autoritatea tutelară să numească o tutelă. şi in baza raportului de expertiză psihiatrică legală. rudele apropiate (părinţi copii. să primească şi să dispună de salariu. tutela asupra persoanei se anulează. in baza rezultatelor expertizei psihiatrice. 222 şi comentariul art. (3) Dacă temeiurile in care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut. instanţa de judecată anulează limitarea. ii apără drepturile şi interesele acesteia. In baza hotăririi judecătoreşti. incheie in numele ei toate actele juridice. o persoană fizică poate renunţa la o moştenire deschisă in favoarea sa. (3) Dacă au dispărut temeiurile in care persoana fizica a fost limitata in capacitatea de exerciţiu. in urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. 3. Asupra acestei persoane se instituie curatela. a membrilor de familie a persoanei. fraţi. declară persoana fizică incapabilă. (2) Actele juridice in numele persoanei fizice declarate incapabile se incheie de către tutore. Limitarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice poate avea loc numai in cazul intrunirii cumulative a . bunei). conform prevederilor Capitolului XXVIII din CPC. in baza cărora. Articolul 24. Astfel. persoana fizică a fost declarată incapabilă dispar. (2) Persoana indicata la alin. a autorităţii tutelare.(1) are dreptul să incheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu. Articolul 25. Persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină pot fi limitate in capacitate de exerciţiu in temeiul prezentului articol. surori. Tutorele instituit asupra persoanei declarate incapabile este reprezentantul ei legal. a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie). tutela asupra persoanei se anulează. 1. care este imputernicit cu prerogativele stabilite de lege. 1. o declară ca fiind capabilă. Asupra ei se instituie tutela. instanţa de judecată. instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. a procurorul.

autorităţii tutelare. a dispensarului de psihiatrie. la cererea persoanei. In baza hotărarii judecătoreşti. Persoana fizică limitată in capacitate de exerciţiu nu are dreptul. (3) Asupra activităţii de intreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel. 3. anulează limitarea persoanei in capacitate de exerciţiu. 2. curatela asupra ei se anulează. autorităţii tutelare. Ultima poate practica activitate de intreprinzător cu acordul curatorului. genurile de activitate sunt interzise de lege sau lipseşte licenţa.următoarelor condiţii: (67)consumul abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. fără acordul curatorului. cu excepţia acelor activităţi pentru care prin lege este stabilit un cenz de varstă (art. dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină (art. Astfel. 20). Asupra acestei persoane se instituie curatela. să incheie acte juridice prin care: să dispună de patrimoniul său. să constituie temei pentru inrăutăţirea stării materială a familiei sale. să primească şi să dispună de salariu. Pentru ca persoana fizică să poată practica activitate de intreprinzător ea trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să fie supusă inregistrării a de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. 20 alin. Activitatea de intreprinzător a persoanei fizice (1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de intreprinzător. in cazurile in care genul de activitate urmează a fi licenţiat. de sine stătător persoanele fizice pot practica activitatea de intreprinzător la implinirea majoratului. de aceea este in drept să practice activitate de intreprinzător. Inregistrarea are loc in aceeaşi zi. in care se indică genurile de activitate care vor fi practicate de intreprinzător. Activitatea de intreprinzător reprezintă acea activitate de producere efectuată pe risc propriu şi care este indreptată spre dobandirea de beneficii sistematice. fără a constitui o persoană juridică. 3). Articolul 26. Inregistrarea de stat a intreprinzătorului are loc in baza cererii. Persoana fizică este limitată in capacitate de exerciţiu numai de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate: membrii familiei. (68)rezultatul consumului abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. procurorului. Minorul care s-a căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. (2) Persoana care practică activitate de intreprinzător fără inregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de intreprinzător. a varstei de 18 ani (art. care practică activitate de intreprinzător. Dacă persoana fizica limitată in capacitate de exerciţiu incetează să abuzeze de băuturi alcoolice sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. pariurile nu pot servi temei pentru limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu. 2). Alte abuzuri precum jocurile de hazard. Refuzul sau eschivarea de la inregistrare pot fi atacate in instanţa de judecată. 1. 8 din Legea nr. a membrilor ei de familie sau a curatorului. din momentul inregistrării de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. 20 alin. instanţa de judecată. substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. După achitarea taxei de . de pensie sau de alte tipuri de venituri. Acelaşi lucru se referă şi faţă de minorul emancipat (art. 25). Temei pentru refuzarea inregistrării poate servi incapacitatea intreprinzătorului. 24) sau limitată in capacitate de exerciţiu din cauza abuzului de alcool. nu lui insuşi. de sine stătător. dacă nu este lipsită de capacitate de exerciţiu din cauza tulburărilor psihice (art. 110/1994 cu privire la arme).

şi patronimicul. posibilitatea de a cere indreptarea. faţă de personalitatea altuia. conform legii. conform normelor legale. cu excepţia bunurilor care. iar in sens restrans – numele de familie. necesare pentru orice gen de activitate. 3. Activitatea de intreprinzător desfăşurată fără constituirea persoanei juridice este reglementată de regulile aplicabile activităţii persoanei juridice cu scop lucrativ. (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele. copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume. ca atribut de identificare a acesteia. Numele persoanei fizice (1) Orice persoană fizica are dreptul la numele stabilit sau potrivit legii. capacitatea de folosinţă a intreprinzătorului individual este practic similară capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice cu scop lucrativ. 55 din Codul Familiei. Instanţa de judecată poate aplica faţă de actele juridice incheiate de o asemenea persoană fizică regulile prezentului Cod cu privire la obligaţiile rezultate din activitatea de intreprinzător. Intreprinzătorii individuali pot activa in colectiv in baza unui contract de societate civilă. iar prevăzut de lege. rectificarea greşelilor strecurate in actele care cuprind numele. pentru obligaţiile sape persoana fizică nu va răspunde cu bunurile care nu pot fi urmărite. (3) Numele de familie se dobandeşte prin efectul filiaţiei şi se prin efectul schimbării stării civile. iar prenumele este stabilit de către aceştia. declaraţiei de naştere. Numele persoanei fizice este un atribut de identificare a acesteia. solicitantului i se eliberează un certificat. 2. in baza căruia două sau mai multe persoane se obligă reciproc să urmărească in comun scopuri economice ori alte scopuri. Aceasta se datorează faptului că personalitatea unei persoane fizice trebuie să apară distinct in relaţiile inter-umane. se utilizează atat in sens larg cit şi in sens restrans. 60). 1339). Articolul 28. dobindit in cazul modifică in baza 1. legiuitorul consfinţeşte dreptul oricărei persoane fizice dreptul la nume stabilit sau dobindit conform prevederilor legii. dobandind şi exercitand drepturi sau asumandu-şi obligaţii. in condiţiile prevăzute de lege. Articolul 27. pentru obligaţiile care-i revin persoana fizică poartă răspundere cu toate bunurile din patrimoniul său. Numele persoanei fizice. dar care nu a fost supusă inregistrării de stat nu dobandeşte in legătură cu aceasta statut de intreprinzător. precum şi dreptul de a se opune folosirii numelui de către alte persoane. Legiuitorul utilizează . fără a constitui o persoană juridică. Persoana fizică intră in diverse raporturi juridice. Astfel. Ca excepţia. In sens larg prin nume se desemnează numele de familie şi prenumele. 2.inregistrare. impărţind intre ele foloasele şi pierderile (art. Copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor. Conţinutul acestui drept cuprinde prerogativele titularului de a purta. cu condiţia că nu sunt interzise de lege (art. de a folosi numele dobindit. Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. Persoana fizică care practică activitate de intreprinzător. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său. nu pot fi urmărite. care constituie documentul fe bază ce confirmă dreptul de a practica activitatea de intreprinzător. El poate avea drepturi şi asuma obligaţii. Conform art. (4) Prenumele se stabileşte la data inregistrării naşterii. Astfel. Prin urmare.

Dobandirea numelui de familie are loc prin efectul filiaţiei. In cazul adopţiei. 3. Modificarea numelui de familie poate avea loc in cazurile: adopţiei. Astfel. depunerii cererii de către persoană la organele de inregistrare a actelor de stare civilă in a cărei rază teritorială işi are domiciliul solicitantul. Patronimicul este acea parte componentă a numelui care derivă de la prenumele tatălui. 129 Codul Familiei). Utilizarea numelui (1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui sau. care ia ca nume numele de familie a celuilalt soţi. copilul i se va da numele de familie al tatălui sau al mamei. iar in cazurile prevăzute de lege şi patronimicul. se soluţionează şi problema restabilirii numelui de familie. Numele persoanei fizice cuprinde şi patronimicul acesteia doar in cazurile prevăzute de lege. Numele de familie este format di unul sau mai multe cuvinte. care individualizează persoana fizică in familie şi. şi stabileşte că acesta este format din următoarele componente: numele de familie. 100/2001). indeosebi. 55 din Codul Familie. dacă acesta a implinit virsta de 10 ani se cere şi acordul acestuia. . copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor săi. prenumele. impreună cu numele de familie. cu care alcătuieşte o unitate. impreună cu numele de familie. in condiţiile prevăzute de lege. Cu ajutorul numelui de familie omul. cit şi soţul sau rudele lui apropiate pot să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului. (2) Persoana fizică dobandeşte şi exercită drepturile şi execută obligaţiile in numele său. ca subiect de drept. se individualizează in societate. In cazurile in care instanţa de judecată pronunţă incetarea adopţiei. precum şi pentru unul dinte soţi. Prenumele persoanei poate fi simplu sau compus din două prenume. Numele de familie nu aparţine unei persoane fizice determinate. Prenumele copilului se stabileşte la acordul comun al părinţilor la data inregistrării naşterii copilului. art. Atit titularul numelui. Prenumele persoanei nu este supus modificării in urma schimbării stării civile. conform prevederilor art. Acest rol al prenumelui se realizează. 49 – 53 din Legea nr. Persoana care a implinit varsta de 16 ani are dreptul să solicite schimbarea numelui de familie prin depunerea unei cereri la oficiul de stare civilă in a cărui rază teritorială işi are domiciliul (art. dar este comun membrilor aceleiaşi familii. Rolul prenumelui se exprimă in funcţia acestuia de a contribui la o mai bună individualizare a persoanei fizice in familie şi societate. 55 Codul Familie). in societate. Prenumele este o parte componentă a numelui şi constă dintr-un cuvant sau grup de cuvinte. (4) Persoana fizica este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaţii. Articolul 29. numelui de familie al adoptatului poate fi modificat de către instanţa de judecată la cererea adoptatorilor (art. stabilit conform legii (art. care sunt utilizate impreună. In ambele cazuri de schimbare a numelui de familie a adoptatului. incheierii căsătoriei sau divorţului. 4. (3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau prejudiciile care rezultă. Dacă părinţii au nume de familie diferit. In caz de divorţ modificarea numelui de familie are loc numai dacă in timpul căsătoriei soţii au avut nume comun.termenul de nume in sens larg. Modificarea numelui de familie are loc ca rezultat al schimbării stării civile. in baza acordului comun al acestora. cand numele lor comun va fi format din numele lor de familie reunite. La incheierea căsătoriei se modifică numele de familie pentru ambii soţi.

autorii operelor de creaţie intelectuală in domeniul literaturii. prim este răspunzătoare pentru confuziile sau prejudiciile cauzate. 3. legiuitorul obligă ca aceasta să intreprindă măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor despre schimbarea numelui. pentru ca locuinţa persoanei fizice să fie considerată . 14. Deoarece ea dobandeşte şi exercită drepturi. aşa precum este stabilit in actele de stare civilă. care nu trebuie să repete numele altei persoane. iar nu prin reprezentare. Avand caracterul personal acesta este strans legat de persoana omului. (4) In lipsă de reşedinţă. Domiciliul şi reşedinţa sunt atribute de identificare a persoanei fizice in raporturile de drept civil şi se prezintă ca drepturi nepatrimoniale. cit timp acest fapt nu implică fraudă sau alt scop ilicit. Dreptul de a cere repararea prejudiciilor aparţine nu numai titularului numelui. obligă la păstrarea numelui inscris in registrul de stare civilă. In cazul nerespectării acestei obligaţii survine răspunderea persoanei respective pentru prejudiciile cauzate. incit ii poate provoca titularului numelui pagube. intrebuinţate pentru a ascunde adevăratul nume. rudelor apropiate. care constă in respectarea numele acestuia. (2) Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. iar dacă acesta nu se cunoaşte.1. 1. 27 din Constituţie. au dreptul de a utiliza pentru individualizare pseudonimul. care este compus dintr-un cuvint ori un grup de cuvinte. 4. Numele persoanei este un drept personal nepatrimonial. numai in cazurile prevăzute de lege. In cazul utilizării de către o persoană a numelui altei persoane. 9 al Legii 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Articolul 30. De aceea cel care utilizează numele altuia va răspunde pentru toate confuziile sau prejudiciile cauzate astfel conform prevederilor prezentului Cod. Numele persoanei fizice este un drept personal nepatrimonial al acesteia. dar şi soţului. Conţinutul dreptului de respectare a numelui constă in dreptul titularului de a cere utilizarea intocmai a numelui său. utilizarea numelui persoanei se admite cu acordul ei. Astfel. conform art. Astfel. căruia ii sunt specifice trăsăturile drepturilor absolute. (3) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reşedinţei sale. Utilizarea numelui unei persoane este o faptă delictuală. in general. unor persoane li se permite utilizarea unui nume inventat (pseudonim). precum şi executarea obligaţiile. Ea este in drept să utilizeze numele său in toate domeniile vieţii şi activităţii cotidiene. artei şi ştiinţei şi altor drepturi conexe. Domiciliul şi reşedinţa (1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta işi are locuinţa statornică sau principală. Autorul este in drept să utilizeze sau să permită utilizarea operelor fără indicarea numelui. Prin urmare. Persoana fizică participă la diverse raporturi juridice. Se consideră că persoana işi păstrează domiciliul atita timp cit nu şi-a stabilit un altul. legea. Legiuitorul stabileşte că domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea are locuinţa statornică sau principală. oricărui cetăţean al Republicii Moldova ii este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa in orice localitate din ţară. orice persoană are obligaţia negativă de a se abţine de la săvarşirea unor asemenea acţiuni ce ar incălca dreptul titularului numelui. 2. persoana este considerată că domiciliază la locul unde se găseşte. la locul ultimului domiciliu. De aceea numele nu poate fi exercitat. individualizandu-se prin numele său. decat personal de către titular. Ca excepţie. In conformitate cu prevederile art. in principiu. adică anonim. Persoana fizică utilizează numele său la dobandirea şi exercită drepturile. conform art. execută obligaţiile asumate. Astfel.

Articolul 31. părinţilor li se permite să stabilească domiciliul minorului printr-un acordul. Dacă o persoană fizică are o singură locuinţă statornică. (71)după domiciliu se determină locul executării obligaţiilor (art. domiciliul său va fi in locul unde se află locuinţa sa principală. 1443) şi alte drepturi şi obligaţii ale persoanelor fizice. cu consimţămantul acestora. deoarece ea lipseşte. domiciliul acestui minor este la acel părinte cu care locuieşte permanent. (70)in dependenţă de domiciliu este stabilită competenţa diferitor organe ale puterii executive şi celor judecătoreşti. 4. domiciliul are importanţă pentru individualizarea persoanei fizice in spaţiu in toate raporturile juridice. să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de incredere. Reşedinţa de asemenea este un atribut de identificare in spaţiu a persoanei fizice. conform intereselor sale. (6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu este la reprezentantul ei legal. iar dacă ea are mai multe locuinţe statornice. Aceasta constă in faptul că in cazul in care domiciliul persoanei nu poate fi stabilit cu certitudine. 2. iar dacă nici locul de aflare nu este cunoscut. (2) Domiciliul minorului dat in plasament de instanţa de judecată unui terţ rămine la părinţii săi. Totodată. in cazurile prevăzute prin lege. Reşedinţa poate fi stabilită in aceeaşi ori in altă localitate decat cea in care işi are domiciliul. Ca atribut de identificarea. domiciliul său va fi locuinţa sa principală. acesta se consideră la reşedinţa sa. Stabilirea reşedinţei este guvernată de principiul libertăţii depline. este la reprezentantul legal. in cazul in care numai unul din părinţi il reprezintă ori in cazul in care se află sub tutelă. Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. (5) Domiciliul minorului aflat in dificultate. 49) şi declararea morţii acesteia (art. . inclusiv cele civile. orice persoană fizică işi poate alege reşedinţa. Astfel. importanţa domiciliului poate fi evidenţiată sub următoarele aspecte: (69)de domiciliu ţine declararea persoanei fizice absente fără veste (art.drept domiciliu este necesar ca ea să fie statornică. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu (1) Domiciliul minorului in varstă de pană la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent. in mod excepţional. instanţa de judecată decide unde va fi domiciliul minorului. Domiciliul minorului care nu a implinit varsta de 14 ani este la părinţii săi. Dacă părinţii nu ajung la un numitor comun in privinţa domiciliului minorului. 573). Reşedinţa prezintă importanţă pentru persoana fizică. atunci domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu. In cazul in care reşedinţa persoanei nu poate fi stabilită. 3. (4) Domiciliul minorului. 1. In cazul in care aceştia au domicilii separate şi nu se inţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul. avind in vedere interesul suprem al minorului. ce apare ca un drept subiectiv nepatrimonial ocrotit de lege. iar dacă persoana fizică are mai multe locuinţe statornice. locul deschiderii succesiunii (art. (3) Instanţa de judecată poate. 52). acolo va fi şi domiciliul ei. iar dacă părinţii locuiesc separat. ori la o instituţie de ocrotire. domiciliul persoanei se consideră la locul unde ea se găseşte. asupra acestuia decide instanţa de judecată.

Tutela şi curatela este unul dintre mijloacele de protecţie ale persoanei fizice ca participant in circuitul civil. Persoana fizică. fie persoane de incredere. domiciliul acestuia se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. Cu toate că minorul este dat in plasament. conform art. Dacă părinţii au domicilii separate şi pot ajunge la un numitor comun privind determinarea domiciliului minorului. 115 din Codul Familie. 4. Din aceste considerente legiuitorul stabileşte că domiciliul acestei persoane este la reprezentantul ei legal. Odată cu intrarea in vigoare a CF la 26 aprilie 2001 instituţia tutelei şi curatelei a rămas să fie reglementată in acest act normativ numai in măsura in care ea este privită ca o formă de ocrotire a minorilor rămaşi fără grijă părintească. acesta poate fi dat in plasament de către instanţa de judecată unui terţ. In scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor. sau cind el a rămas fără ocrotire părintească din alte motive. domiciliul minorului este la reprezentantul lui legal. in cazurile prevăzute de lege (art. 112 Codul Familiei). inclusiv in instanţa de judecată. adică la tutore. Ea se realizează in timpul participării persoanei fizice in raporturile civile concrete prin reprezentarea ori asistarea acesteia de către tutore sau curator. cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitate de exerciţiu. (3) Tutela sau curatela asupra minorului se instituie in cazul in care el nu are părinţi ori infietori sau cind instanţa de judecată a stabilit decăderea părinţilor lui din drepturile părinteşti. 5. 6. Tutorele este cel care reprezintă persoana declarată incapabilă in societate. in cazurile prevăzute de lege. 32 CC determină in primul rind. (2) Tutorii şi curatorii apără drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei in relaţii cu persoane fizice şi juridice. 63 Codul Familiei).Punctul 1 art. 2. in cazurile prevăzute de lege (art. 3. avand in vedere interesele minorului. Efectul declarării persoanei incapabile constă in instituirea tutelei asupra acesteia. Tutela єi curatela. Anterior această instituţie a fost reglementată de CCF/1969 (art. Articolul 32. fără mandat. asupra căror persoane. 1. poate fi declarată incapabilă de către instanţa de judecată. Dacă minorul este in dificultate. a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi a persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată este o instituţie nouă pentru CC.Tutela şi curatela ca instituţie de ocrotire a minorilor.2001 şi pină la intrarea in vigoare a prezentului Cod a fost reglementată insuficient. dar numai cu consimţămantul acestora. instanţa de judecată va decide asupra domiciliului acestuia. Respectiv. 24). incheind in numele ei actele juridice.luand in consideraţie interesele minorului (art. 2. instanţa de judecată este in drept să-i stabilească domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude. Persoanele . Scopul tutelei şi curatelei este ocrotirea persoanelor fizice incapabile.04. Dacă minorul este reprezentat de către un singur părinte ori dacă se află sub tutelă. In cazuri excepţionale. domiciliul acestuia rămane la părinţii săi. in al doilea rind. ocrotirea drepturilor patrimponiale a minorilor şi a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu sau limitate in capacitatea de exerciţiu de la 26. (1) Tutela şi curatela se instituie pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. Ocrotirea se efectuează printr-un ansamblu de mijloace care să asigure recunoaşterea şi protecţia drepturilor subiective civile şi a intereselor indreptăţite ale acestora. 126-153). cu ce scop se instituie tutela şi curatela.

organele de asistenţă socială şi alte organe).in caz cind părinţii nu trăiesc impreună cu copilul şi nu participă la educaţia şi intreţinerea lui din motive neintemeiate.asupra cărora se instituie tutela sau curatela sint minorii care nu au atins virsta de 18 ani.Ocrotirea părintească este mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă in totalitatea drepturilor şi indatoririlor pe care le au părinţii faţă de copiii lor minori. cit şi in instanţa de judecată. in caz de decădere a părinţilor din drepturile părinteşti in baza art. Articolul 33. (1) Tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra minorilor in virstă de pină la 14 ani. In urma declarării persoanei ca fiind incapabilă instanţa de judecată dispune autorităţii tutelare numirea unui tutore deoarece persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze. a procurorului şi a altor persoane interesate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile. 24 CC şi persoanele care au fost limitate in capacitatea de exercţiu in urma consumului abuziv de alcool. adică cel ce reprezintă nu are nevoie să dobindească un act pentru fiecare caz in parte. in caz de luare a copilului de la părinţi fără decăderea lor din drepturile părinteşti in baza art. Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special. droguri şi alte substanţe psihotrope conform art. sau dacă aceştea sunt de provenienţă naturală sau adoptaţi. in raporturile familiale (educarea unui minor şi relaţiile lui cu rudele sale). la incheierea diferitor convenţii. 71 CF. in raporturile juridice cu organele administrative (reprezentarea intereselor minorilor in instituţiile de invăţămint. in caz cind părinţii sint declaraţi incapabili de către instanţa judecătorească şi in alte cazuri cind o cer interesele copilului. 67 CF. inclusiv la cererea părinţilor. 4. 1. Fiind numite de autorităţile publice locale printr-o decizie specială ele reprezintă drepturile şi interesele persoanelor tutelate in raporturile civile (ca de exemplu. după caz. Tutela şi curatela asupra minorilor se instituie in caz de deces al părinţilor. Tutorele unei persoane incapabile este obligat să aibă grijă de persoana tutelată şi respectiv să-i apere interesele patrimoniale completindu-i prin acţiunile sale capacitatea de exerciţiu care ii lipseşte. cu capacitate restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. acceptarea succesiunii etc.Tutorii şi curatorii sint persoane fizice cu imputerniciri speciale care apără drepturile şi interesele persoanelor incapabile. deoarece insăşi decizia administraţiei publice locale despre numirea in funcţie de tutore sau curator serveşte ca mandat universal. b)Minorii in virsta de pină la 14 ani nu posedă capacitatea de exerciţiu in . 3. Tutela. (2) Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi incheie fără mandat in numele şi in interesul ei actele juridice necesare. 25 CC. indiferent dacă aceştea provin din căsătorie sau din afara căsătoriei. al cărui părinţi sint decedaţi ori in imposibilitate de a-şi exercita indatoririle.a)Persoanele care suferă de alienaţie sau debilitate mintală pot fi declarate la cererea membrilor familiei.). persoanele majore care in urma unei tulburări psihice au fost declarate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile in temeiul art. Atit tutela cit şi curatela prezintă o sarcină gratuită şi obligatorie in virtutea căreia o anumită persoană denumită tutore sau curator este chemată să exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de un copil minor.

creşterii şi dezvoltării minorului. (1) Curatela se instituie asupra minorilor in virstă de la 14 la 18 ani. consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Tutela este o sarcină socială. deaceea este şi firesc ca efectele actelor juridice incheiate de tutore să se răsfringă asupra patrimoniului persoanei tutelate.pofida minorităţii. apărării proprietăţii lui. (73)acte pe care tutorele le poate incheia doar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. 61 CF) drepturile şi interesele legitime ale copiilor sint apărate de către părinţii lor. Prin reprezentarea minorului pină la 14 ani şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu in actele civile inţelegem incheierea acestora de către tutore. 2. folosinţă şi dispoziţie a bunurilor care ii aparţin cu drept de proprietate. precum şi asupra persoanelor fizice limitate in capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool. Dacă pină la virsta de 14 ani minorul s-a aflat sub tutelă aceasta se transformă in curatelă fără o decizie specială a autorităţii tutelare. de onoare şi de incredere deaceia tutorele incheie fără mandat in numele şi in interesul persoanei tutelate actele juridice necesare. Prin acţiunile sale tutorele completează capacitatea de exerciţiu a persoanei incapabile şi a minorului in virstă de pină la 14 ani şi in aşa mod cel de sub tutelă poate in deplină măsură să-şi realizeze drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale. (3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă in realizarea drepturilor şi indelinirea obligaţiilor şi o protejează impotriva abuzurilor unor terţi. (74)acte pe care tutorele nu le poate incheia nici chiar cu incuviinţarea autorităţii tutelare. In realizarea drepturilor personale nepatrimoniale şi . Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale a minorului este reglementată in detaliu de CF (art. Conform legislaţiei familiale (art. dar in numele şi pe seama minorului şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu. asigurării materiale. de aceea ei nu pot participa la raporturile juridice civile de sine stătător.Minorul care a implinit virsta de 14 ani işi exercită singur drepturile şi işi execută tot astfel obligaţiile. Actele juridice pe care tutorele le poate incheia in calitate de reprezentant legal pot fi clasificate in trei grupe: (72)actele pe care tutorele le poate incheia singur. Intre tutore şi persoana tutelată există o autonomie patrimonială adică tutorele nu are drept de proprietate asupra bunurilor persoanei tutelate şi cel de sub tutelă nu are drept de proprietate asupra bunurilor tutorelui. Articolul 34.Tutorele din momentul numirii lui in această funcţie reprezintă interesele persoanei tutelate. 1. In lipsa acestora apare problema asigurării educaţiei. (2) Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le incheie de sine stătător. Curatela. 142-147). insă pentru al apăra impotriva abuzurilor terţilor persoane asupra lui se instituie curatela. CC reglementează drepturile patrimoniale ale minorului şi anume drepturile de posesie.

Libertatea oferită minorului in virstă de la 14 la 18 ani inclusiv pentru incheierea actelor juridice. adresări in diferite instituţii pentru adolescenţi sau instituţii curative care ar putea schimba situaţia celui limitat in capacitate de exerciţiu. Curatorul este chemat să-i ajute persoanei aflate sub curatelă să-şi exercite drepturile in modul cel mai convenabil pentru el. oraşelor. . Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi. 1. să dispună de veniturile rezultate din activităţi proprii. Curatorul trebuie să-l ajute pe cel de sub curatelă să-şi indeplinească obligaţiile şi să-l protejeze de abuzul terţelor persoane. nu trebuie să-i dăuneze. consultaţii. raioanelor. Persoanele fizice majore pot fi limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată in cazurile cind: (75)ele consumă abuziv alcool. Curatorul nu poate să-şi dee consimţămintul pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art. Atunci cind minorul işi realizează drepturile patrimoniale sau işi execută obligaţiile patrimoniale minorul are nevoie de ajutorul curatorului. 25 CC). minorul să frecventeze şcoala pină la virsta de 16 ani. Spre deosebire de minorul in virsta de la 14 la 18 ani asupra căruia curatela se stabileşte in scopul apărării lui. Persoanele care sint limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată se bucură de aceleaşi drepturi. 42 CC se cere consimţămintul curatorului şi permisiunea prealabilă a autorităţii titulare de la domiciliul persoanei aflate sub curatelă. 2. satelor sint autorităţi tutelare care iau toate deciziile referitor la problemele tutelei şi curatelei. să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri (art. distribuirea corectă a sumelor primite pentru asigurarea intreţinerii materiale.Autorităţile administraţiei publice locale – consiliile executive ale municipiilor. Autorităţile tutelare. 3.. cel limitat in capacitate de exerciţiu să dispună de veniturile sale in aşa mod ca să-şi poată satisface necesităţile curente. dacă nu sint lezate interesele persosanei aflate sub curatelă.executarea obligaţiilor personale nepatrimoniale curatela nu se deosebeşte de tutelă. 43 CC nici chiar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Pentru incheierea de către minor sau persoana limitată in capacitatea de exerciţiu a actelor juridice indicate la art. 21 CC). Dacă a fost incheiat un act juridic fără consimţămintul lui curatorul se poate adresa in instanţa judecătorească pentru a cere declararea nulităţii actului juridic. (2) Autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei. droguri sau alte substanţe psihotrope şi aceasta (76)inrăutăţeşte starea materială a familiei lor (art. dispunerea de veniturile rezultate din munca proprie etc.Minorii in virstă de la 14 la 18 ani aflaţi sub curatelă pot de sine stătător să incheie acte juridice de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. să exercite dreptul de autor asupra unui rezultat al activităţii intelectuale. Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice. Consimţămintul curatorului poate fi dat prealabil incheierii actului juridic sau actul juridic poate fi incuviinţat ulterior. Articolul 35. altele decit cele expuse mai sus. (1) Autorităţi tutelare sint autorităţile administraţiei publice locale. numirea curatorului asupra persoanei limitate in capacitate de exerciţiu se face cu scopul de a proteja drepturile patrimoniale ale acesteia cit şi a familiei sale.

abuziv a tutorilor (curatorilor) faţă de persoanele tutelate. In localităţile unde lipsesc secţiile sau direcţiile de invăţămint sau asistenţă socială problemele de tutelă şi curatelă sint puse pe seama secretarilor consiliilor locale. In amble cazuri instituirea tutelei şi curatelei se face intr-un termen de o lună de la data aflării despre necesitatea acesteia.Exercită funcţiile de autorităţi tutelare direcţiile sau secţiile de invăţămint – in cazul minorilor şi direcţiile sau secţiile de asistenţă socială in cazul persoanelor majore. 1. In cazul persoanelor limitate in capacitatea de exerciţiu se controlează eficacitatea curatelei—dacă veniturile celui de sub curatelă se folosesc pentru binele familiei lui şi nu in daună. Documentul in cauză prevede că direcţiile sau secţiile de invăţămint exercită funcţia de protecţie a drepturilor copilului . să prezinte periodic nu mai rar decit o dată pe an direcţiilor (secţiilor) invăţămint sau asistenţă socială de la domiciliul lor dări de seamă privind activitatea sa in domeniul protecţiei drepturilor celor puşi sub tutelă sau curatelă. aprobat de Ministerul Educaţiei.hotărăşte toate problemele in legătură cu instituirea tutelei sau curatelei. Metoda supravegherii variază in dependenţă de persoana care se află sub tutelă (curatelă). Direcţiile sau secţiile de invăţămint işi desfăşoară activitatea in baza regulamentului propriu .Supravegherea activităţii tutorilor (curatorilor) este obligatorie şi cuprinde toate categoriile persoanelor incapabile şi cu capacitate de exerciţiu limitată. Articolul 36. Autoritatea tutelară verifică dările de seamă prezentate. (2) Pină la numirea tutorelui sau curatorului. Prin supraveghere permanentă autoritatea tutelară minimalizează cazurile de comportament indiferent . 2. lipsite de capacitate de exerciţiu printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti sau copii minori cu handicap care se află in instituţiile subordonate Ministerului Muncii şi Asistenţă Socială. elaborat in conformitate cu Regulamentul-tip al Direcţiei generale judeţene (municipale) invăţămint aprobat prin HG 1380/2002 şi . procurarea medicamentelor necesare etc.Instituirea tutelei şi curatelei se poate face din oficiu ori pe baza informaţiei primite de autoritatea tutelară. atribuţiile lor sint exercitate de autoritatea tutelară.intreprinde măsuri in vederea lichidării neajunsurilor semnalate . In Republica Moldova este şi un organ guvernamental care se ocupă cu protecţia copiilor orfani şi celor lipsiţi de grijă părintească – Comitetul pentru Infiere care a fost instituit prin HG 749/1993.Tutorii şi curatorii sint obligaţi. Controlul activităţii tutorilor (curatorilor) are ca scop acordarea ajutorului necesar şi inlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs. iar in caz de depistare a incălcărilor i-a măsuri pentru inlăturarea lor. Dacă sub tutelă este o persoană incapabilă se controlează condiţiile de trai. In cazul minorilor se atrage o atenţie deosebită la metodele de educaţie a copilului. Instituirea tutelei şi curatelei. efectuează controale şi acordă ajutor tutorilor şi curatorilor in ce priveşte indeplinirea obligaţiilor lor. acordarea ajutorului medical.prezintă spre examinare administraţiei publice locale propuneri de acordare a inlesnirilor pentru intreţinerea lor in instituţiile de invăţămint şi in şcolile de meserii . organizează munca de plasare a minorilor orfani şi a celor lipsiţi de grijă părintească in instituţiile respective sau familii . Termenul de o lună de zile este stabilit pentru inlăturarea cauzelor care ar duce la . (1) Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau curatelei in termen de o lună de la data primirii informaţiei despre necesitatea instituirii. ulterior.examinează petiţiili şi propunerile cetăţenilor .

rudele apropiate. in cazul pronunţării. in cazul inregistrării unui deces. precum şi notarul public. b)serviciul de stare civilă. au obligaţia să inştiinţeze autoritatea tutelară: a)cei apropiaţi persoanei. cit şi administratorul şi locatarii casei in care persoana locuieşte. precum şi orice altă persoană.lipsa ingrijirii şi la lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor care au nevoie de tutelă sau curatelă. Articolul 37. Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela. lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei. Totodată pentru majorarea eficacităţii activităţii in domeniu legea obligă єi cetгюenii să informeze imediat dar nu mai tirziu de 5 zile autoritatea tutelară despre toate persoanele care necesită ocrotire prin tutelă (curatelă). tot la fel şi in cazul notarului care a inregistrat deschiderea succesiunii. copiii au fost luaţi de la părinţi fără decăderea din drepturile părinteşti.Hotărirea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul administraţiei publice locale şi poate fi contestată la organele administraţiei publice locale ierarhic superioare sau in instanţa de judecată. cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsite de capacitatea de exerciţiu. instituţiile de ocrotire. despre persoanele care prin hotărirea instanţei de judecată au fost lipsite de capacitatea de exerciţiu sau au fost limitate in capacitatea de exerciţiu şi in alte cazuri. aceştea pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieşte minorul. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. 1. d)autorităţile administraţiei publice locale. In termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară deschide un dosar personal unde sint păstrate toate documentele necesare cit şi procesele verbale ale controlului condiţiilor de viaţă a tutelatului şi inventarierii bunurilor lui.Temei pentru instituirea tutelei şi curatelei serveşte depistarea şi luarea la evidenţă la timp a minorilor lipsiţi de grijă părintească. in cazul deschiderii unei succesiuni. c)instanţa judecătorească. curative şi alte persoane interesate. Lucrătorii poliţiei şi procuraturii in toate . instituţiile educative.Din momentul aflării ştirilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei atrubuţiile acestora sint executate de autorităţile tutelare prin numirea unui reprezentant care va avea grijă pină la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor minore. Dreptul de a contesta hotărirea o au părinţii (părintele). Instanţa de judecată informează autoritatea tutelară despre copiii minori ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti. Depistarea şi evidenţa acestor persoane este o obligaţie directă a funcţionarilor autorităţii tutelare. 3. aplicării sau executării unei sancţiuni privat de libertate. Sint obligaţi să prezinte astfel de informaţii cei apropiaţi persoanei ce necesită tutelă (curatelă). a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. Funcţionarul serviciului de stare civilă care inregistrează decesul unei persoane este obligat să anunţe autoritatea tutelară in cazul cind din documentele prezentate rezultă că in familia decedatului au rămas persoane ce necesită instituirea tutelei (curatelei). precum şi administratorul şi locatarii casei in care locuieşte. imputernicite să acţioneze in scopul ocrotirii lor. 2.

precum şi cel cu rele purtări. Categoria alte persoane presupune obligaţia tuturor cetăţenilor de a prezenta autorităţii tutelare orice fel de informaţie despre minorii rămaşi fără grijă părintească sau persoane incapabile ori cu capacitate limitată care au nevoie de ocrotire. (83)cel ale cărui interese vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă.Termenul de 5 zile este stabilit de legislaţie in scopul intăririi comportamentului respectiv a persoanelor cu funcţii de răspundere. 171? C cu privire la CA/1985 care prevede că incălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire. Obligaţia de informare o au şi alte persoane cu funcţii de răspundere care prin activitatea sa profesională sint strins legaţi de copii minori – conducătorii şcolilor. (4) Nu poate fi tutore sau curator: (77)minorul. fie in temeiul legii. din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator. art. curative. . 2. (3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela.La primirea informaţiei autoritatea tutelară efectuiază in termen de 3 zile un control in scopul asigurării veridicităţii informaţiei. (82)cel căruia i s-a restrins exerciţiul unor drepturi politice sau civile. curative. din oficiu sau la sesizarea celor menţionaţi la art. 3.(4) şi au consimţit expres. (78)persoana lipsită de sau limitată in capacitatea de exerciţiu.37. de invăţămint. educative şi de alt ordin. de asistenţă socială şi din alte instituţii similare a termenului de 5 zile pentru comunicare autorităţii tutelare despre copiii rămaşi fără ingrijire părintească care pot fi transmişi sub tutelă (curatelă) atrage după sine aplicarea unei amenzi in mărime de la cinci la zece salarii minime. Articolul 38. de educaţie.Obligaţia prevăzută la lit. fie prin hotărire judecătorească. instituţiilor preşcolare. Tutorele şi curatorul. 37 CC este asigurată de sancţiuni juridice prevăzute la art.cazurile cind sint aplicate sancţiuni privative de libertate faţă de persoanele care au la intreţinere şi ingrijire persoane ale căror drepturi şi interese trebuie ocrotite prin tutelă (curatelă). 4. de tratament sau in o altă instituţie similară sint exercitate de aceste instituţii. i s-a anulat adopţia. Rezultatele controlului sint elucidate intr-un proces-verbal care serveşte temei pentru luarea persoanei la evidenţă şi săvirşirea acţiunilor de instituire a tutelei (curatelei). (81)cel căruia. (1) Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia impreună dacă nu se află in vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (79)cel decăzut din drepturile părinteşti. a membrilor societăţii in intregime şi pentru manifestarea grijii faţă de copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi a persoanelor care nu pot de sine stătător să-şi apere drepturile şi interesele personale şi patrimoniale. cu excepţia cazului in care persoana are tutore sau curator. (2) Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate in o instituţie de asistenţă socială publică. a-d). (80)cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate.

Tutore sau curator in aceste cazuri nu se numeşte şi conform alineatului 2 al prezentului articol atribuţiile de tutore (curator) sint exercitate de aceste instituţii.Tutore (curator) poate fi orice persoană fizică care a implinit majoratul şi intruneşte condiţiile morale necesare pentru indeplinirea unei astfel de obligaţii. deseori. Din oficiu tutorele (curatorul) se desemnează in astfel de cazuri cum ar fi tutela . ocrotirea părintească. Dacă cel ce pretinde a fi tutore (curator) este căsătorit se cere єi consimюгmintul soюului lui. a fost indepărtat de la ele. cei ce au nevoie de ocrotire prin tutelă (curatelă).Tutorele (curatorul) este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela in cazurile cind există informaţia unei instituţii sau a unei persoane despre minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească sau despre persoane lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. 2.. In caz de necesitate conducătorii instituţiilor reprezintă persoanele in instanţa de judecată fără mandat special. (85)cel care. medicul-şef al casei de invalizi. asupra persoanei incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată. Dacă minorul sau persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau limitată in capacitatea de exerciţiu au deja numit un tutore (curator) şi sint plasaţi in instituţiile enumerate mai sus temporar. Ei apără atit drepturile şi interesele personale cit şi drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor tutelate in raport cu terţele persoane. exercitind o tutelă sau curatelă. In aceste cazuri pot fi numiţi tutori (curatori) soţul şi soţia impreună. şi nu medicul de servici sau pedagogul copilului. Conducătorul instituţiilor enumerate indeplineşte funcţiile de tutore (curator) paralel cu funcţiile sale prevăzute de regulamentul acestor instituţii. ai spitalului etc. Informaţia este urmată de un control rezultatele căruia sint oglindite intr-un proces verbal care reflectă vericiditatea acesteia şi cererea persoanei care doreşte să devină tutore (curator). in momentul morţii. şi indeosebi minorii. deoarece sarcina tutelei (curatelei) cere o activitate personală şi o răspundere personală. instituţii de reabilitare a persoanelor ce fac abuz de alcool sau substabţe narcotice etc. De regulă. dacă ambii şi-au dat acordul şi nu se află in cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. sint plasaţi in familia tutorelui (curatorului). case de invalizi pentru copii sau pentru persoane bolnave psihic. 1.(4) al prezentului articol. instituţii de tip sanatorial pentru copii cu handicap. Dar. Funcţiile tutorelui (curatorului) sint indeplinite de conducătorul instituţiei educative sau curative in care se află minorul sau persoana incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată. şcoli-internat pentru copii orfani sau semiorfani. 3. adică directorul şcolii-internat.Lipsa posibilităţilor de a aranja minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească cit şi majorii lipsiţi de sau limitaţi in capacitatea de exerciţiu duce la necesitatea plasării lor in instituţii de stat pentru copii de virstă preşcolară. ocrotirea drepturilor persoanelor de sub tutelă (curatelă) se infăptuieşte de către tutore (curator). instituţii curative. numai cu consimţămintul acesteia. Autoritatea tutelară numeşte tutorele (curatorul) asupra minorului.(84)cel inlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur. Autoritatea tutelară este in drept să hotărască problema incetării funcţiei de tutore (curator) in cazurile cind plasamentul in instituţiile de stat cu intreţinere deplină a devenit permanent. (86)cel care se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela. autoritatea tutelară numeşte un tutore (curator).

j) se bazează pe faptul că cel ce se află intr-o instituţie curativă sau educativă este tutelat de conducătorul acestei instituţii in temeiul alinetului 2 al prezentului articol. (2) Obligaţiile de tutelă şi curatelă se indeplinesc gratuit. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente indeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă.d) presupune că cel ce urmează a fi numit tutore sau curator nu trebuie să sufere de boli grave transmisibile care ar duce la pierderea capacităţii de muncă pentru o perioadă indelungată. adică să aibă calităţi morale respective care le-ar permite să crească. (3) Autoritatea tutelară poate. (1) Tutela şi curatela sint sarcini personale. Cazurile prevăzute la lit. Calităţile morale presupun că persoana respectă ansamblul normelor de conveţuire. Pentru ca tutela (curatela) să-şi atingă scopul de ocrotire persoanele ce pretind a fi numite in această funcţie trebuie să nu fie cu rele purtări. 1. 4. asupra persoanei care are tulburări mintale şi a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu la cererea autorităţii tutelare. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei. Cerinţa faţă de starea sănătăţii stipulară la lit. ţinind seama de cuantumul şi componenţa patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă. Interdicţia prevăzută la lit. să educe minorii şi să acorde ajutor necesar persoanelor lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. sau există o hotărire anterioară a autorităţii tutelare despre inlăturarea din culpa lui a fostului tutore (curator). a fost numită tutore (curator) anterior. restrinse in drepturile civile nu pot fi numite tutore (curator) in cazurile in care faptul este dovedit printr-o hotărire rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti. deaceea persoana care nu a implinit majoratul nu poate fi numită nici tutore şi nici curator. cele in privinţa cărora a fost anulată adopţia din culpa lor.asupra minorului ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti la cererea autorităţii tutelare.Tutela şi curatela sint sarcini personale. Articolul 39. Impedimentul prevăzut la lit. ceea ce inseamnă că ele nu pot fi . decăzute din drepturile părinteşti. autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei). sau ar fi de o virstă foarte inaintată şi nu şiar putea indeplini funcţiile. iar cel in virstă de la 14 la 18 ani de curatelă. de comportare faţă de alţii şi faţă de colectivitate.După cum s-a menţionat mai sus minorul in virstă de pină la 14 ani are nevoie de tutelă.h) poate fi dovedit printr-un testament autentificat in modul prevăzut de lege. să decidă ca administrarea patrimoniului sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice sau unei persoane juridice competente. Această prevedere este nouă pentru legislaţia noastră şi poate fi explicată doar prin simplul respect faţă de părintele decedat considerinduse că el a avut destule motive pentru indepărtarea persoanei de la tutela (curatela) copilului său.g) şi i) al prezentului articol pot servi temei de refuz pentru numirea tutorelui (curatorului) atunci cind autoritatea tutelară posedă destule probe care dovedesc că interesele persoanei ce pretinde această funcţie vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă). Persoanele care sint lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. sau astfel de boli care i-ar impiedica deplasarea liberă. In cazul cind persoana ce se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana tutelată.

(88)să aibă grijă de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă. Obligaţiile tutorelui şi ale curatorului. Articolul 40. Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins virsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare. accentul pe grija de sănătatea şi dezvoltarea celui pus sub tutelă (curatelă). 1053 p. dar persoana tutelată mai are nevoie de ocrotire. in al doilea rind. (2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte in educarea minorului. Tutorele dobindeşte dreptul de folosinţă la locuinţa minorului insă nu dreptul de proprietate. Aceasta se face prin incheierea unui contract de administrare fiduciară intre autoritatea tutelară şi persoana fizică sau juridică desemnată de ea (art. 2.5 CC). cotă de participaţiune in capitalul social al unei persoane juridice. . 1. tratament medical urgent. ce pot fi acoperite din mijloacele celui pus sub tutelă (curatelă). autoritatea tutelară poate numi un alt tutore (curator). alteia decit tutorul (curatorul) sau unei persoane juridice competente..) işi incetează activitatea. Dacă tutorele (curatorul) din diferite motive intemeiate (boală gravă. schimbarea situaţiei familiale. 3. schimbarea domiciliului etc. In cazul lipsei acestor mijloace problema poate fi soluţionată de administraţia publică locală prin stabilirea unor indemnizaţii sau ajutoare prevăzute de legislaţia in vigoare.Tutorele (curatorul) nu este remunerat pentru indeplinirea obligaţiilor care şi le-a asumat in mod benevol. de exemplu.Dacă cel pus sub tutelă (curatelă) are un patrimoniu costisitor compus din mai multe bunuri de preţ (imobile. el nu este obligat să-l intreţină pe cel tutelat din mijloace proprii. Activitatea lui nu este remunerată deoarece fiind o sarcină personală ea pune. in locuinţa celui tutelat. păstrarea bunurilor. la altă adresă.Pentru ca tutorele (curatorul) să-şi poată mai bine indeplini obligaţiile ce ii revin el trebuie să locuiască impreună cu minorul sau persoana incapabilă ori limitată in capacitatea de exerciţiu aflate sub tutela sa. ori in altă localitate el trebuie in mod obligatoriu să anunţe autoritatea tutelară pentru ca aceasta să poată controla dacă sint respectate interesele celui pus sub tutelă (curatelă) şi in continuare să supravegheze activitatea lui. el este in drept să ceară autorităţii tutelare compensarea acestor cheltuieli. titluri de valoare. (89)să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. Această activitate poate fi efectuată gratuit sau poate fi remunerată. (1) Tutorele şi curaterul sint obligaţi: (87)să locuiască impreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea domiciliului.transmise şi trebuiesc indeplinite de persoana numită in această funcţie. in primul rind. Dacă tutorele (curatorul) in diferite imprejurări a fost nevoit să facă cheltuieli pentru indeplinirea obligaţiilor de tutelă (curatelă). mijloace de transport etc. cheltuieli şcolare etc. şi.) autoritatea tutelară poate decide ca afministrarea intregului patrimoniu sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice. Dacă tutorele (curatorul) decide să-şi schimbe locul de trai. cum ar fi.

146 CF). nu mai face abuz de băuturi alcoolice. atunci cind acesta este deţinut de către alte persoane sau şi-a schimbat locuinţa fără invoirea autorităţii tutelare (art. 3. contravenţională sau penală. Tutorele (curatorul) este nu numai in drept dar şi obligat să ceară inapoierea minorului. mijloace pentru instruirea copiilor.2. Tutorele (curatorul) alege. In cazul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu. La alegerea procedeelor de educare el trebuie să ee in consideraţie opinia copilului şi recomandările autorităţii tutelare. după caz. ţinind cont de opnia copilului minor forma şi instituţia de invăţămint. In esenţă ele coincid cu drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor.Autoritatea tutelară poate da incuviinţare minorului care a atins virsta de 14 ani pentru a locui separat de curator.Tutorele şi curatorul sint obligaţi să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă in raporturile lor cu terţele persoane. 5. Tutorele (curatorul) poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de persoanele tutelate conform art. civilă. medicamente. Curatorul celui limitat in capacitate de exerciţiu la fel este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească dacă cel de sub curatelă s-a tratat.Tutorele şi curatorul au aceleaşi drepturi şi obligaţii in educarea minorului. In cazul apariţiei unor contradicţii. imbrăcăminte. dacă el doreşte să-şi schimbe felul invăţăturii ori pregătirii profesionale şi dacă acest fapt nu va influenţa negativ asupra educaţiei copilului.1406-1409 CC. Lăsarea minorului sau a persoanei lipsite de sau limitate in capacitate de exerciţiu fără ajutor atraje după sine răspunderea. (1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă. in toate organele inclusiv şi in instanţa de judecată. Metodele de educare a copiilor trebuie să excludă comportamentul abuziv. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă. insultele şi maltratările de orice ordin. să fie crescut sănătos. cit şi expluatarea minorului. droguri sau substanţe psihotrope şi nu inrăutăţeşte starea materială a familiei sale pentru ca instanţa să hotărască intrebarea despre restabilirea capacităţii de exerciţiu. creşterea şi dezvoltarea copiilor minori din mijloacele celui tutelat. dacă cel tutelat se insănătoşeşte tutorele este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească pentru ca aceasta să constate dacă poate fi restabilită capacitatea de exerciţiu şi tutela incetată. Exprimarea opiniei de către copil poate avea loc la orice virstă de la care copilul işi conştientizează acţiunile.Grija de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă presupune asigurarea lui cu hrană . in prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare. 4. . odihnă şi alte mijloace care asigură traiul şi sănătatea persoanelor bolnave. Tutorele (curatorul) la fel ca şi părintele este in drept să aleagă procedeele de educare a minorului. pregătit profesional in conformitate cu capacităţile lui şi potrivit cerinţelor şi scopurilor societăţii noastre. El este obligat să asigure ca minorul să obţină studiile de invăţămint general de nouă ani (Legea 547/1995). Articolul 41. in numele acestuia. inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităţii tutelare inventarul spre aprobare. dacă nu este numit un administrator al bunurilor. (2) La numire. Tutorele (curatorul) poate intreţine persoana aflată sub tutelă şi din mijloace proprii insă nu este obligat să o facă. tutorele. neinţelegeri tutorele şi curatorul se poate adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul respectiv.

beneficiază de pensie pentru pierderea intreţinătorului. imbrăcăminte. dobinda la banii depuşi intr-o instituţie bancară şi alte miloace provenite din gestionarea averii lui. In cazul . pensie pentru limită de virstă. 3.Minorii lipsiţi de grijă părintească. se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru intreţinerea celui pus sub tutelă. Inventarierea presupune enumerarea tuturor bunurilor. sub formă de pensie. 1. conservării sau instrăinării bunurilor ce aparţin celui pus sub tutelă. Tutorele poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutelă dacă nu a fost numit un administrator asupra lor. In cazul numirii acestuia tutorele administrează şi dispune doar de bunurile rămase in gestiunea sa. Dar. Scopul administrării bunurilor celui aflat sub tutelă este eficienţa.Politica socială din ţară prevede că statul acordă susţinere materială minorilor lipsiţi de grijă părintească şi persoanelor cu handicap.(3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă. (4) Dacă veniturile curente sau mijloacele baneşti ale celui pus sub tutelă nu sint suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare.). Cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu la fel pot beneficia de o pensie pentru invaliditate. In acest scop legislaţia prevede un şir de indemnizaţii şi ajutoare pentru populaţie. El poate incheia in numele minorului şi pentru folosul lui acte de dispoziţie cu excepţia celor prevăzute la art. de regulă. uzură. cu acordul autorităţii tutelare. 2. asistenţă medicală.Latura patrimonială a ocrotirii minorului şi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu constă in drepturile şi obligaţiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui tutelat. ceea ce asigură posibilitatea controlului asupra indeplinirii de către tutore a obligaţiei prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol. La intocmirea procesului-verbal privind inventarierea este obligatorie prezenţă reprezentantului autorităţii tutelare.Pentru a asigura o administrare eficientă a bunurilor autoritatea tutelară trebuie să dispună de o informaţie completă privind patrimoniul celui pus sub tutelă. instruire pentru copii etc. să efectuieze acte de conservare a bunurilor sau acte de instrăinare. In acest scop la numire tutorele inventariază bunurile celui pus sub tutelă. un raport privind modul in care s-a ingrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile acestuia. Procesulverbal se intocmeşte in două exemplare dintre care unul se păstrează la autoritatea tutelară in dosarul celui tutelat. a lor.43 CC. ajutor. dacă au decedat părinţii sau unul din ei. 4. locuinţă. dacă este necesar. care semnează inventarul după ce ultimul se prezintă autorităţii tutelare spre aprobare. de pensie alimentară dacă părinţii sau unul din ei nu locuiesc impreună cu copilul. indemnizaţie de şomer sau alte indemnizaţii prevăzute de legislaţie. descrierea fiecăruia in parte. iar al doilea la tutore. evaluarea lor ţinindu-se cont de perioada de folosinţă. in termen de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic. pensie alimentară şi alte venituri curente. sumele acordate nu pot satisface nevoile curente ale persoanelor tutelate. Aceasta presupune acţiunile pe care le desfăşoară tutorele in scopul utilizării. acestea pot fi acoperite din contul bunurilor lui. deseori. (5) Tutorele este dator să intocmească şi să prezinte anual autorităţii tutelare. costul total al bunurilor in bani. Toate sumele cuvenite celui pus sub tutelă le primeşte tutorele şi trebuie să dispună de ele in aşa mod ca cel tutelat să fie asigurat cu cele necesare traiului (hrană. de indemnizaţii sau ajutoare materiale plătite din sistema asigurărilor sociale de stat. Izvor al veniturilor curente a celui tutelat pot fi şi dividenzii primiţi de el din acţiile care ii aparţin. ceea ce presupune că tutorele trebuie să utilizeze bunurile doar in interesele celui pus sub tutelă şi in conformitate cu legea să intrebuinţeze veniturile şi fructele dobindite din patrimoniu pentru binele tutelatului.

tutorele nu este in drept să incheie. Tutorele şi curatorul are grijă de persoana celui pus sub tutelă (curatelă). i-l ocroteşte şi ii gestionează bunurile. Dacă nici ajutorul acordat nu poate acoperi cheltuielile necesare intreţinerii tutorele poate instrăina bunurile minorului. In toate celelalte cazuri instrăinarea bunurilor celui pus sub tutelă poate avea loc numai cu acordul autorităţii tutelare. inchiriere inclusiv arendă. Articolul 42. alte venituri de la folosirea patrimoniului celui tutelat. Prezentarea dărilor de seamă intr-un anumit termen – anual in timp de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic – urmăreşte scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui. 1. a convenţiilor de partajare a averii sau a cotelor-părţi ale persoanei puse sub tutelă sau curatelă şi a oricăror altor acte juridice care duc la micşorarea averii acesteia.Exercitarea de către tutore a obligaţiei de a primi şi cheltui sumele cuvenite celui pus sub tutelă pentru intreţinerea persoanei tutelate este strins legată de o altă obligaţie – de a duce evidenţa veniturilor şi cheltuielilor. dividenzi. dacă există careva informaţii că tutorele nu-şi indeplineşte conştiincios funcţiile şi in alte cazuri. ajutoare. Dreptul de folosinţă şi de posesie tutorele şi curatorul i-l exercită in deplină măsură de sine stătător. dar dreptul de dispoziţie este limitat. (2) Incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. cheltuielile făcute pentru intreţinerea celui tutelat şi despre modul de administrare şi dispunere de bunurile celui tutelat. Rezultatele raportului sint verificate şi aprobate de persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii tutelare. Şi anume tutorele nu este in drept să incheie. (1) Fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. a actelor juridice prin care se renunţă la drepturile persoanei puse sub tutelă sau curatelă. şi pe de altă parte. dacă există un patrimoniu valoros. dobinzi. pe de o parte. Tutorele este obligat să dispună eficient de bunurile celui pus sub tutelă. deoarece pot să-şi pieardă valoarea. sumele primite in formă de pensii. folosinţa gratuită. (93)prin donaţie. să fie supuse stricăciunii sau pieirii.veniturilor insuficiente pentru intreţinerea celui de sub tutelă tutorele se poate adresa la organul administraţiei publice locale pentru ca să-i fie acordat un ajutor unic sau lunar. Deaceea in cazurile cind bunurile tutelatului nu pot fi păstrate. de folosinţă gratuită sau de depunere in gaj a bunurilor. cu excepţia cazurilor cind aceasta poartă un caracter . La autoritatea tutelară se prezintă un raport anual in care sint oglindite in cifre.Unele drepturi ale tutorelui şi curatorului sint limitate in exercitarea lor. 5. dacă cel tutelat are nevoie de o ingrijire specială. (92)prin schimb. de schimb sau de inchiriere (arendă). Autorizaţia autorităţii tutelare pentru incheierea de acte juridice. iar curatorul să incuviinţeze fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare acte juridice: (90)de instrăinare a bunurilor: (91)prin vinzare. iar curatorul să incuviinţeze incheierea actelor juridice de instrăinare (inclusiv de donaţie). tutorele le poate instrăina pentru a acoperi cheltuielile necesare intreţinerii şi pentru a indeplini sarcina unei buni gospodăriri a patrimoniului fără acordul autorităţii tutelare. indemnizaţii. Autoritatea tutelară poate cere prezentarea dării de seamă şi in alţi termeni.

(96)alte acte care depăşesc dreptul de a administra patrimoniul celui tutelat. ca de exemplu convenţii de partajare a averii. se incheie in scris. gaj a bunurilor imobile. 1. refuzul de a primi donaţia. (97)acte care duc la micşorarea averii celui tutelat. de schimb. cum ar fi: renunţul de a accepta succesiunea. Permisiunea trebuie să fie dată de autoritatea tutelară numai in cazul cind instrăinarea urmează să satisfacă in cel mai favorabil mod interesele celui pus sub tutelă şi sumele de bani obţinute vor fi folosite de tutore sau curator conform indicaţiilor autorităţii tutelare.Instrăinarea bunurilor imobile prezintă unele particularităţi. Sint interzise contractele de donaţie in care cel tutelat are calitatea de donator.(1) fac actele juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. 2. Articolul 43. Reieşind din aceste prevederi legiuitorul a prevăzut expres că pentru incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se cere permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. ca de exemplu. (95)de renunţare la drepturile patrimoniale ale persoanei de sub tutelă şi curatelă. (3) Tutorele şi curatorul. Interdicţia incheierii de acte juridice in numele celui pus sub tutelă sau curatelă.Pentru incheierea unor acte juridice drepturile tutorului şi curatorului sint ingrădite. Autoritatea tutelară trebuie să acorde permisiunea in prealabil şi pentru fiecare act juridic in parte. soţul şi rudele acestora de pină la gradul al patrulea inclusiv nu au dreptul să incheie convenţii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă. Acestea sint actele considerate prejudiciabile pentru minor şi persoana lipsită de sau limitată in capacitate de exerciţiu. (2) Excepţie de la prevederile alin. Contractele de vinzare-cumpărare. Lipsa permisiunii prealabile a autorităţii tutelare la incheierea actelor sus arătate serveşte drept temei pentru nulitatea actului juridic.neinsemnat şi este indreptată spre realizarea unor obligaţii morale (art. donaţie. (94)de gajare a bunurilor. ridicarea sumelor depuse la cec sau a titlurilor de valoare care nu urmează a fi folosite pentru intreţinerea persoanei de sub tutelă (curatelă). Pentru ca autoritatea tutelară să permită incheierea actelor juridice tutorele sau curatorul trebuie să se adreseze cu o cerere in care să fie argumentată necesitatea actului juridic şi că el va fi incheiat in scopul satisfacerii anumitor cerinţe ale minorului sau persoanei lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. tutorele nu poate incheia iar curatorul – incuviinţa aceste acte nici chiar cu acordul autorităţii tutelare. iar curatorul nu are dreptul să-şi dea acordul la incheierea actelor juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi.. se autentifică notarial şi se inscriu in registrul bunurilor imobile. (1) Tutorele nu are dreptul să incheie acte juridice cu titlu gratuit.832 CC). cu excepţia transmiterii către aceasta a averii prin donaţie sau in folosinţă gratuită. de schimbare a mărimii cotelor-părţi etc. Este inadmisibilă incuviinţare generală pentru incheierea tuturor actelor juridice enumerate mai sus. instrăinarea bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă. .

219 CC). art. Gradul de rudenie al patrulea inclusiv inseamnă că tutorele (curatorul) nu poate incheia convenţii din numele celui tutelat. Nu pot fi incheiate convenţii nici cu soţul (soţia) tutorului (curatorului) şi afinii lui pină la gradul al patrulea inclusiv. nepoţi de la frate sau soră. lezează drepturile şi interesele lui. autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară a proprietăţii cu administratorul pe care l-a desemnat.42 şi 43. (3) Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in temeiurile prevăzute de lege pentru incetare contractului de administrare fiduciară a proprietăţii. 3. 2. soţul şi rudele acestora pină la gradul al patrulea inclusiv işi are rădăcinile in insăşi esenţa tutelei şi curatelei – de a-l ocroti pe cel aflat sub tutelă. strănepoţi. 1. (2) In exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăţii persoanei puse sub tutelă. bunici etc. precum şi in cazul incetării tutelei. Tot la fel tutorele şi curatorul nu poate renunţa la succesiune din numele celui tutelat. a bunurilor imobile şi mobile de valoare ale persoanei puse sub tutelă. Legislaţia in vigoare nu stipulează.Interdicţia de incheiere a convenţiilor intre tutore şi curator. (1) In cazul necesităţii administrării permanente.) şi in linie colaterală (fraţi. La incheierea unor astfel de convenţii apare conflict de interese intre tutore (curator) ca parte contractantă şi persoana de sub tutelă ale cărei interese trebuie susţinute de tutore (curator). mătuşele.Tutorele are in sarcina lui de ocrotire a persoanei tutelate două laturi – cea . Ca excepţie pot fi incheiate convenţii prin care către persoana tutelată se transmit bunuri prin donaţie sau in folosinţă gratuită. şi a cărui reprezentant legal el este.2. care este suma in limitele căreia unele cadouri pot fi considerate ca fiind neinsemnate. In astfel de cazuri. Administrarea fiduciarг a proprietгюii celui pus sub tutelг.deoarece acesta este un contract cu titlu gratuit şi inevitabil duce la micşorarea patrimoniului celui tutelat. surori. spre deosebire de legislaţia altor state. Incheierea de către tutore in numele persoanei lipsită de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea de către curator a actelor juridice incheiate de persoana limitată in capacitate de exerciţiu duce la nulitatea lor cu toate efectele nulităţii unui act juridic (art. respectiv. de a-i respecta drepturile şi de a nu-i leza interesele. tutorele işi păstrează imputernicirile asupra părţii din averea celui pus sub tutelă care nu este transmisă in administrare fiduciară. nepoţi. De regulă indeplinirea bunelor moravuri şi a obligaţiilor morale se consideră atunci cind obiect al donaţiei făcute din numele tutelatului de către tutore sau de cel ce se află sub curatelă cu acordul curatorului este un cadou ce nu depăşeşte trei salarii minime. administratorul cade sub incidenţa art. Astfel de convenţii poartă un caracter gratuit şi sint indreptate spre folosul celui tutelat şi nu poate să-l prejudicieze.Interdicţia de a incheia unele acte juridice de către tutore şi de a le incuviinţa de către curator nu se răsfringe asupra actelor juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. părinţi. In caz de necesitate refuzul se poate face in temeiul unei hotăriri judecătoreşti conform alin. Intre alte acte juridice care nu pot fi incheiate de tutore şi incuviinţate de curator mai putem menţiona contractul de gaj. care prin esenţa lui garantează executarea obligaţiei altuia pe seama celui tutelat şi. cu rudele in linie dreaptă (copii. Articolul 44. verii primari). unchii.1536 CC.

Bunurile persoanei de sub tutelă. Administratorul fiduciar gestionează bunurile in nume propriu. sint separate de bunurile administratorului fiduciar in mod obligatoriu. terenuri de pămint. Deaceea la numirea lui.47 CC. de regulă. Bunurile trasmise in administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru obligaţiile personale ale menagerului fiduciar care nu reies din contract. acte juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. doar in cazul cind aceasta dispunea de bunuri care nu se aflau la domiciliul persoanei de sub tutelă (art. 2.Faptul se dă publicităţii care se menţine pentru toată perioada contractului. titluri de valoare etc. deoarece anterior putea fi numit un tutore.1059 CC şi in cazul decesului persoanei tutelate sau a administratorului fiduciar ori a recunoaşterii lui ca fiind incapabil. Păstrarea mijloacelor băneşti. se cere să fie respectate aceleaşi cerinţe ca şi la numirea tutorelui (curatorului).Administratorul fiduciar la fel ca şi tutorele pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art. Administrarea fiduciară este o activitate de incredere şi de sine stătătoare a persoanei desemnate de autoritatea tutelară ca menagerul fiduciar in scopul realizării cit mai efective a drepturilor persoanei tutelate şi in interesele ultimului. nici chiar cu permisiunea autorităţii tutelare.Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in cazul incetării tutelei (curatelei) in conformitate cu art. Incetarea unilaterală şi prealabilă a contractului de administrare fiduciară nu se admite decit in cazurile prevăzute la art. In deplină măsură sint aplicate faţă de administratorul fiduciar şi prevederile alin. Dacă cel pus sub tutelă dispune de un patrimoniu valoros şi care necesită o grijă permanentă cum ar fi bunuri imobile. dar pe riscul şi contul celui tutelat.personală şi cea patrimonială. imbunătăţite dacă o permit veniturile. El nu poate incheia. 4. absent fără veste sau limitat in capacitate de exerciţiu. Articolul 45. conservate in caz de necesitate.43 CC privind interdicţia de a incheia acte juridice cu soţul şi rudele sale şi ale lui pină la gradul al patrulea inclusiv. reglementat de cap. altul decit cel care ocroteşte persoana tutelată. nou pentru legislaţia civilă. autoritatea tutelară alege o persoană cu care se incheie un contract de administrare fiduciară. adică va avea grijă ca bunurile să fie păstrate. 3. care sint obiect al contractului. Contractul susnumit este un contract.Dacă in administrare fiduciară a fost transmisă numai o parte din averea celui tutelat tutorele va ingriji de persoana celui tutelat şi işi va păstra imputernicirile asupra părţii patrimoniului care nu a fost transmis.46 şi art.42 CC din numele minorului şi a persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea incheierii actelor juridice de către minorii in vitstă de la 14 – la 18 ani şi a persoanelor limitate in capacitate de exerciţiu are nevoie de permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare.3 art. practic. Activitatea lui poate fi gratuită sau remunerată. să fie folosite conform destinaţiei etc. In deosebi in cazul minorilor grija personală pentru creşterea şi educarea copilului este atit de vastă că tutorele nu intotdeauna poate să se preocupe bine de latura patrimonială. Drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar sint asemănătoare cu cele ale tutorelui. (1) Sumele de bani care depăşesc necesităţile intreţinerii celui pus sub tutelă şi ale administrării bunurilor lui se depun pe numel acestuia la o .136 CCF/1969). ba chiar mai mult şi cerinţe adăugătoare ce ţin de profesionalismul persoanei pentru a dobindi rezultate mai eficiente.XIV CC cu particularităţile instituţiei tutelei şi curatelei. intreprinderi.

autoritatea tutelară eliberează . odihna persoanei tutelate şi administrarea patrimoniului lui. 2. indemnizaţii etc. precum şi dacă nu-şi indeplineşte corespunzător sarcina. Indepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la indeplinirea obligaţiilor lor. pot fi depuse la cont pe numele minorului.instituţie financiară de unde nu pot fi ridicate decit cu autorizaţia autorităţii tutelare. lit. pensie alimentară de la părinţii care locuiesc separat de copiii minori. a curatoruli. Pe măsura nevoilor apărute in familie tutorele poate ridica aceste sume. Legislaţia in vigoare nu prevede care este mărimea sumei necesară pentru a acoperi cheltuielile curente ale tutelatului.21. Pentru a dispune de sumele depuse pe cont pe numele tutelatului la instituţia financiară tutorele (curatorul) are nevoie de acordul autorităţii tutelare. 37 pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciază minorul. Tutorele poate să-l intreţină din sursele proprii. o neglijenţă garavă sau fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator. iar sumele primite pentru intreţinerea minorului sub formă de pensie de urmaşi. Articolul 46. Autoritatea tutelară incuviinţează eliberarea banilor din instituţia financiară doar in cazurile cind s-a controlat că ei vor fi folosiţi in interesul şi pentru binele celui pus sub tutelă (curatelă). exprimată printr-o cerere scrisă. Deci problema poate fi rezolvată numai printr-un control strict a activităţii tutorilor din partea autorităţii tutelare şi conlucrarea lor cu instituţiile financiare. precum şi persoanele prevăzute la art. ciştiguri proprii etc. de pensie alimentară. (1) Minorul. (2) Tutorele poate depune sumele necesare intreţinerii pe numele minorului. Dar şi aici el poate fi limitat dacă se va stabili că cheltuie banii fără rost ori in dauna sănătăţii şi intereselor sale. deaceia alin. c) CC). Minorul care a atins virsta de 14 ani şi singur a depus banii la instituţia financiară pe numele său poate dispune de bani de sine stătător (art. insă regulile instituţiilor bancare nu prevăd modalitatea de separare a sumelor depuse pe numele minorului ce depăşesc necesităţile intreţinerii şi sumele necesare intreţinerii. alin. fără incuviinţarea autorităţii tutelare. Sumele care depăşesc necesităţile curente pentru intreţinerea celui de sub tutelă se depun pe numele lui la o instituţie financiară. Prezentul alineat stipulează că sumele curente necasare intreţinerii se trec intr-un cont separat.2. (4) In cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă intr-o instituţie de asistenţă socială publică. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate singur dispune de sumele aflate la contul lui dar cu incuviinţarea. de regulă. lecuirea.1 al acestui articol poate fi aplicat in cazurile cind veniturile depăşesc considerabil cheltuielile pentru intreţinerea. (2) Tutorele sau curatorul va fi indepărtat dacă săvirşeşte un abuz. de tratament sau in o altă instituţie similară. 1.Persoanele care se află sub tutelă (curatelă) pot avea diferite venituri aşa ca – o sumă de bani primită ca moştenire. in familia tutorelui.Tutelă este o relaţie de familie şi minorul locuieşte. Acestea se trec intr-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. de invăţămint. (3) Autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de la indeplinirea obligaţiilor in cazurile in care minorul a fost intors părinţilor sau a fost infiat. de educaţie.

Poate fi inlăturată persoana care foloseşte tutela (curatela) in scop interesat. 2. sau o altă persoană care satisface cerinţele prevăzute de art. necesitatea supravegherii permanente etc. In caz că cel tutelat a fost lăsat fără supraveghere şi ajutor necesar. Dacă adopţia minorului se face de către o altă persoană pentru incuviinţarea ei se cere şi acordul tutorelui (curatorului). 4.Tutela şi curatela asupra minorilor poate avea un caracter temporar. tutorele sau curatorul de indeplinirea sarcinii dacă există motive intemeiate. Adoptator poate fi insuşi tutorele (curatorul). Minorul care a implinit virsta de 14 ani se poate adresa şi in instanţa de judecată.121. In cazul cind tutela (curatela) a fost stabilită pe un anumit termen tutela (curatela) poate inceta la expirarea acestui termen şi fără o hotărire specială. de ciştig.Inlăturarea de la funcţia de tutore sau curator este o sancţiune pentru neindeplinirea corespunzătoare a sarcinilor puse pe seama lui.1398 CC. boala gravă.19) şi Codul Familiei (art. Deaceea. cel tutelat poate fi plasat intr-o instituţie de . legiuitorul impune obligaţia de a contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorului (curatorului) care prejudiciază minorul persoanelor apropiate copilului. dacă acest fapt nu contravine intereselor minorilor. instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii (art. Indepărtarea tutorelui (curatorului) de la indeplinirea funcţiilor atrage după sine urmări negative. indicind motivele. cit şi altor cetăţeni care cunosc aceste fapte sau acte. abuzează de drepturi. se eschivează de la indeplinirea obligaţiilor cu rea voinţă sau lasă fără ingrijire persoanele tutelate.122 CF. 3.3). Examinind problema inlăturării tutorelui (curatorului) autoritatea tutelară ia măsuri pentru recuperarea pagubei pricinuite celui de sub tutelă (curatelă) conform art. care pe baza raporturilor stabilite dintre el şi minor a hotărit să intărească această legătură sufletească prin dobindirea statutului de părinte. Aceasta poate fi indeosebi periculos pentru copiii de virstă fragedă sau persoanele incapabile.53 alin. 143. Astfel. Autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei) asupra minorului. cum ar fi invaliditatea..49 alin. persoana pentru viitor nu poate fi adoptator. locatarilor casei in care el locuieşte. Constituţia stipulează că toate preocupările privind intreţinerea. Copilul aflat sub tutelă (curatelă) poate fi adoptat.121 CF.tutorele sau curatorul de indeplinirea obligaţiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă.163 CP. art. la cerere.Alineatul 1 al articolului comentat subliniază dreptul copilului la protecţie contra abuzurilor din partea părinţilor şi a persoanelor care ii inlocuiesc consfinţit in Convenţia cu privire la drepturile copilului din 1989 (art.. persoanelor cu funcţii de răspundere căror faptele sau actele le-au devenit cunoscute in urma activităţii lor profesionale.4). Autoritatea tutelară hotărăşte incetarea tutelei (curatelei) odată cu hotărirea despre transmiterea copilului in ingrijirea viitorilor adoptatori in baza art.Din diferite motive. Sensul acestui drept este că minorul care se află sub tutelă (curatelă) poate in orice moment să se adreseze autorităţii tutelare de la domiciliu pentru a contesta sau denunţa actele şi faptele tutorelui (curatorului) dacă prin ele sint incălcate drepturile şi interesele copilului sau tutorii (curatorii) abuzează de drepturile lor. au fost eliberaţi din locurile de detenţie etc. s-au reintors din străinătate. tutore (curator) sau părinte educator (art. fiind pus intr-o situaţie periculoasă pentru viaţă tutorele (curatorul) poate fi atras la răspundere penală conform art. Dacă părinţii au fost restabiliţi in drepturile părinteşti. copiii de sub tutelă (curatelă) pot fi inapoiaţi părinţilor. 150 CF). 1. (5) Autoritatea tutelară eliberează.

pot apărea diferite motive (boală gravă.21 CC. Condiţiile şi ordinea incheierii căsătoriei de către un minor sint reglementate de art. relaţiile lui cu tutorul (curatorul) şi in dependenţă de aceşti factori autoritatea tutelară decide asupra incetării tutelei (curatelei). tutela asupra lui incetează. Anume la atingerea de către minor a virstei de 14 ani tutela incetează. Atunci cind plasamentul poartă un catacter permanent şi cel de sub tutelă este la intreţinerea deplină a statului autoritatea tutelară eliberează tutorele (curatorul) de la indeplinirea obligaţiilor lor. necesitate ingrijirii permanente a unui membru al familiei. (2) Curatela incetează o dată cu dobindirea sau restabilirea capacităţii depline de exerciţiu. In toate cazurile enumerate mai sus curatela incetează in mod automat fără adoptarea unei hotăriri speciale a autorităţii tutelare. schimbarea situaţiei materiale etc. Articolul 47. neputinţa de a-l supraveghea. 2. totuşi. respectiv.asistenţă socială publică.Temei pentru incetarea curatelei serveşte atingerea virstei de 18 ani in urma cărei minorul dobindeşte capacitatea deplini de exerciţiu şi poate de sine stătător să dobindească drepturi. care serveşte drept temei pentru emiterea hotăririi de eliberare a tutorelui sau curatorului de la indeplinirea sarcinii. să-şi asume obligaţii.20 alin.Tutela şi curatela poate inceta indiferent de voinţa persoanelor care indeplinesc aceste funcţii. iar persoana care a exercitat funcţia de tutore devine curatorul lui fără a fi necesară o hotărire suplimentară in acest sens. necesitatea administrării bunurilor celui aflat sub tutelă. In aceste cazuri el poate depune la autoritatea tutelară o cerere. şi să-şi apere drepturile şi interesele in caz de incălcare a lor. de tratament etc. In fiecare caz concret să examinează in ansamblu toate condiţiile care au dus la plasarea tutelatului in instituţia respectivă.20 alin.) care nu-i permit tutorelui sau curatorului să-şi indeplinească funcţiile in modul corespunzător. decade necesitatea curatelei. Implinirea virstei de 14 ani de către orice minor duce la dobindirea parţială a capacităţii de exerciţiu in urma cărui fapt minorul poate singur incheia unele acte juridice conform art. In urma incheierii căsătoriei minorul dobindeşte capacitatea de exerciţiu deplină care se menţine şi in caz de divorţ (art.Tutela (curatela) este o sarcină binevolă şi eficacitatea ei este intr-o legătură directă cu voinţa persoanei imputernicită a o indeplini. . In urma emancipării minorul dobindeşte capacitatea deplină de exerciţiu şi. 1. imposibilitatea inţelegerii cu cel tutelat.2 CC). Un alt temei pentru incetarea curatelei este incheierea unei căsătorii. relaţiile dificile intre minor şi soţul tutorelui sau curatorului. de educaţie.3 CC. Emanciparea minorului care a atins virsta de 16 ani este o noţiune nouă pentru legislaţia civilă din ţară şi este reglementată de art. (1) O dată cu atigerea de către minorul pus sub tutelă a virstei de 14 ani. Dacă plasarea este temporară tutorele curatorul poate să-şi menţină funcţiile. 5. in viaţă. de invăţămint. cu indicarea motivelor. Dar. pierderea locului de muncă. care nu permite refuzul neintemeiat de la obligaţiile puse pe seama tutorelui (curatorului).14 CF. Incetarea tutelei şi curatelei. Tutorele devine curatorul minorului fără ca autoritatea tutelară să ee o hotărire in acest sens. Totodată ea este şi o sarcină obligatorie. durata aflării in această instituţie.

fiindcă nu o poate face din cauza stării sănătăţii.(1).1030-1052 CC. reieşind din faptul că cel care are nevoie de ajutor se află in neputinţă. 1. este restabilită in capacitatea deplină de exerciţiu curatela incetează. Autoritatea tutelară emite o hotărire privind incetarea curatelei in baza hotăririi instanţei judecătoreşti rămase definitivă. asupra ei poate fi instituită curatelă in formă de patronaj.46 alin.129 CCF/1969 şi se numea curatelă. (3) Dispunerea de patrimoniul persoanei puse sub patronaj se efectuează de către curator (asistent) doar in baza unui contract de mandat sau de administrare fiduciară incheiat cu ea. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. In prezentul articol patronajul este. iar scopul patronajului – de a ajuta persoana capabilă să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi să-şi indeplinească obligaţiile. Patronajul asupra persoanelor fizice capabile. (5) Curatorul (asistentul) persoanei puse sub patronaj se eliberează de la indeplinirea obligaţiilor sale in cazurile prevăzute la art. deoarece ea prevede că asistentul poate dispune de patrimoniul persoanei puse sub patronaj doar in baza unui contract de mandat reglementat de art. din cauza sănătăţii precare.1053-1060 CC. Tutela (curatela) incetează in cazul decesului tutorului (curatorului) sau a persoanei de sub tutelă (curatelă). pe bună dreptate. (1) La cererea unei persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu care. dar cu o sănătate precară nu a fost desemnat anterior in legislaţie. (4) Patronajul asupra persoanei capabile. (2) Curatorul (asistentul) persoanei fizice capabile poate fi desemnat de organul de tutelă şi curatelă doar cu consimţămintul acesteia. care se află sub curatelă ca fiind limitată in capacitatea de exerciţiu.Latura patrimonială a patronajului este mai complicată.In alineatul comentat curatorul este denumit asistent ceea ce redă mai exact esenţa acestui statut al persoanei care infăptuieşte patronajul. sau a unui contract de administrare fiduciată reglementat de art.Patronajul ca formă de ocrotire a persoanelor capabile. instituit in conformitate cu alin. Ca formă de ocrotire a persoanelor capabile ea era specificată in art. Tot in acest alineat este stipulat că actele juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj pot fi incheiate de către .In cazul cind printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti persoana. că se cere indeplinirea condiţiilor prevăzute la art. am putea spune. art. art. Asistentul poate fi o persoană indicată de cel care are nevoie de ajutor sau la alegerea autorităţii tutelare. incetează la cererea acesteia. In ultimul caz numirea asistentului se face numai cu consimţămintul persoanei care are nevoie de ajutor. 2. Incheierea de acte juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj poate fi efectuată de curator (asistent) cu acordul ei verbal.38 CC. Legea nu prevede expres care sint cerinţele faţă de persoana ce pretinde a fi asistent. 3. Articolul 48. deoarece ea este capabilă şi poate să-şi exprime conştient voinţa. dar.(4) şi (5). Asistentul persoanei fizice capabile se numeşte de autoritatea tutelară la cererea persoanei ce are nevoie de ajutor. separat de curatelă deoarece scopul curatelei este de a intregi capacitatea de exerciţiu a persoanei care nu o posedă in deplină măsură.

Totodată survin consecinţe negative pentru creditorii persoanei dispărute. (99)expirarea termenului de cel puţin un an din ziua primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării ei. In mod obişnuit patronajul incetează la moartea uneia dintre părţi. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă in apărarea drepturilor şi lucrurilor acesteia. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. Articolul 49. de la intai ianuarie al următorului an.46 CC.1033. (100)epuizarea tuturor posibilităţilor de stabilire a ştiri despre locul aflării persoanei. Cu atit mai mult că in caz de necesitate a incheierii unui contract care cere autentificare notarială asistentul poate acţiona in baza unei procuri.motivele care stau la baza cererii de incetare a patronajului nu importă. din cauza sănătăţii precare. nu apare necesitatea incheierii contractului de mandat sau de administrare fiduciară. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut. necesitatea ingrijirii unui copil minor-invalid etc. Declararea persoanei dispărute fără veste are loc la cererea persoanelor interesate de către instanţa de judecată. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. fie a asistentului. Prezentul alineat indicind cazurile de incetare a patronajului. deoarece lipsa indelungată şi necunoaşterea locului aflării ei creează pericol pentru acestea. deplasare indelungată. de tratament. Pentru declararea persoanei fizice dispărută fără veste trebuie să fie intrunite următoarele fapte juridice: (98)lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării. 5. Deci.(4) şi (5) art. dacă persoana de sub patronaj nu dispune de un patrimoniu valoros. fie a persoanei de sub patronaj. 1. Declararea persoanei dispărută fără veste (1) Persoana fizica poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. In cazurile incheierii unui contract de mandat sau administrare fiduciară se vor aplica prevederele art. face trimitere la alin. art.). In scopul asigurării securităţii persoanei care se află in neputinţă activitatea asistentului este supravegheată de autoritatea tutelară.curator (asistent) cu acordul verbal al persoanei patronate. pentru invalizi etc.Patronajul poate inceta şi in baza hotăririi organului de tutelă şi curatelă in cazurile cind persoana de sub patronaj este plasată intr-o instituţie de asistenţă socială publică. precum şi pentru acele persoane care se află la intreţinerea ei. 4.Patronajul poate inceta in baza cererii persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu care. adică activitatea la fel poate fi gratuită sau remunerată. Patronajul poate fi infăptuit gratuit sau remunerat. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. Are dreptul de a cere incetarea patronajului şi asistentul dacă indeplinirea sarcinii nu poate fi efectuată de către el din motive intemeiate (boală gravă. conform prevederilor Capitolului XXVII din CPC. . imobile. 1057 CC. din care fapt reiese că patronajul este reglementat de prezentul cod ca o formă a curatelei. (2) In cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut.

să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. (2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia. atunci termenul de un an de zile incepe să curgă din acea zi. instanţa de judecată poate numi un administrator şi inainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. de la intai ianuarie al următorului an. c) din bunurile proprietatea acestei persoane se acordă mijloace de intreţinere celor pe care dispărutul era obligat conform legii să-i intreţină. inclusiv şi să incheie acte juridice. Ca excepţie. in temeiul acestui contract. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. cu care autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară. 1053 – 1060. 2. asupra averii persoanei declarate absente fără veste. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste (1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste. Dacă este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. Drepturile şi obligaţiile persoanei declarate absente fără veste sunt exercitate şi executate de către administrator. d) incetează acţiunea termenului procurii. dar care nu şi le pot realiza din cauza absenţei persoanei. 1. se instituie un administrator. Administratorul fiduciar este in drept. Creditorii celui absent fără veste sunt in drept să inainteze pretenţii către administrator. Administratorul este imputernicit să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. Administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. art. b) persoanele intreţinute de către persoana declarată dispărută fără veste obţin dreptul de a primi pensie din cauza pierderii intreţinătorului.Declararea de către instanţa de judecată a persoanei fizice dispărută fără veste creează o serie de consecinţe juridice: a) asupra bunurilor acestei persoane se instituie pe baza hotărarii instanţei de judecată un administrator cu care autoritatea tutelară incheie contract de administrare fiduciară. In scopul protejării averii persoanei declarate absente fără veste. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. iar autoritatea tutelată incheie cu acesta un contract de administrare fiduciară. Dacă persoana absentă fără veste este declarată prin hotărarea instanţei de judecată absentă fără veste. Dacă se cunoaşte ziua primirii ultimilor ştiri. Articolul 50. să efectueze orice acţiuni in interesul celui declarat absent fără veste. in lipsa căreia persoana fizică nu poate fi declarată absentă fără veste. Declararea persoanei absente fără veste nu duce la modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor ei. administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. d) contractul de mandat la care este parte persoana fizică declarată dispărută fără veste incetează. precum şi a persoanelor aflate cu el in raporturi juridice. administratorul se inlocuieşte cu un alt administrator instituit in baza hotărarii instanţei de judecată prin care a avut loc declararea persoanei absente fără veste. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut. La cererea persoanei interesate. . să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. Contractul de administrare fiduciară este reglementat de prevederile art. instanţa de judecată numeşte un administrator. chiar dacă nu a expirat termenul de un an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. 2. la cererea persoanei interesate. Expirarea termenului de cel puţin 1 an din ziua primirii ultimilor ştiri este o condiţie.

14 şi comentariul respectiv). (3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. după caz. Hotărarea de anularea constituie temei pentru desfiinţarea administrării fiduciare asupra bunurilor acesteia. Declararea persoanei decedata (1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărare a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident. (2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său. 301 din CPC.Articolul 51. Dacă o persoană dispărută in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident este declarată decedată. De aceea. anulează hotărarea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează. Articolul 52. Persoana fizică poate fi declarată decedată dacă sunt intrunite condiţiile cerute de lege. 1. Declararea persoanei absente fără veste prezumă aflarea acestuia in viaţă. ultima este in drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat (a se vedea art. instanţa de judecată. dar pe riscul şi pe contul acesteia. Anularea hotărarii instanţei de judecată are loc la cererea persoanei declarate absent fără veste sau altor persoane interesate in ordinea stabilită de art. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. persoana poate fi declarată decedată de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate. administrarea fiduciara a patrimoniului acesteia. 1. (4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat. timp de 3 ani. dacă administratorul fiduciar nu administrează corespunzător patrimoniul persoanei declarate absente. Dacă persoana apare sau sunt ştiri despre locul aflării ei. instanţa de judecată printro nouă hotărare anulează hotărarea pronunţată prin care persoana a fost declarată absentă fără veste. Conform regulii generale. el este obligat să manifeste faţă de interesele persoanei declarate absente fără veste diligenţă de care dă dovadă in propriile afaceri. (2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste in legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. 2. dacă. Pentru declararea persoanei decedată legea nu stabileşte obligativitatea declarării absenţei fără veste pe durata termenului . Deoarece administratorul fiduciar fiind obligat să administreze in nume propriu patrimoniul persoanei declarate dispărute. Administratorul este obligat să prezinte proprietarului o dare de seamă despre cheltuielile care le-a suportat in legătură cu administrarea patrimoniului. Efectele apariţiei persoanei declarate dispăruta fără veste (1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sint ştiri despre locul aflării ei. la cererea persoanei interesate. la domiciliul persoanei lipsesc ştiri despre locul aflării şi au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării.

(3) Dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobandirii lor ştia că cel declarat decedat este in viaţă. dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor. (4) Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vandute. se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. 3.in care ea a lipsit. Dacă persoana declarată decedată se află undeva in viaţă. adică la locul unde a fost declarată decedată. cutremure etc. (2) Independent de momentul apariţiei sale. instanţa de judecata anulează hotărirea privind declararea decesului ei. persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului sau.) sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident (incendiu. Declararea decesului are aceleaşi efecte juridice ca şi moartea fizică. hotărarea dată nu influenţează asupra capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu la locul aflării ei de facto.2 . La declararea persoanei decedate in baza temeiurilor stabilite la art. Declararea persoanei decedate la cererea persoanelor interesate are loc in conformitate cu prevederile Capitolului XXVII din CPC. Declararea morţii nu influenţează asupra drepturilor ei subiective. care a dispărut in urma acţiunilor militare. Dacă dispariţia fără veste este legată de acţiuni militare. instanţa de judecată reiese din prezumţia morţii acesteia. 2. maritime etc. dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte (calamităţi naturale – inundaţii. Dacă bunurile nu s-au păstrat. Din aceste considerente hotărarea instanţei de judecată despre declararea decesului are forţă juridică numai la domiciliul ei. căsătoria se consideră desfăcută. Articolul 53. adică ziua in care a avut loc accidentul sau calamitatea naturală. Ziua morţii persoanei declarate decedată. 1 şi alin. in temeiurile prezentului articol. 52 alin. ceea ce inseamnă că drepturile lui personale incetează ori se deschide succesiunea asupra bunurilor şi acestea trec la moştenitori. atunci persoana poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. Toate convenţiile incheiate de persoana declarată decedată sun considerate valabile şi au putere juridică datorită faptului că ea posedă capacitate de exerciţiu. Dar declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflării ei in viaţă. Cu toate acestea hotărarea definitivă a instanţei de judecată serveşte temei pentru introducerea in actele de stare civilă a datelor privind decesul persoanei.). după anularea hotărarii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din . dobandite acolo unde nu se ştie despre declararea decesului ei. Este suficient ca din momentul primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării persoanei să expire 3 ani. Dar dacă persoana este declarată decedată in urma dispariţiei in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident. dar şi orice altă persoană fizică. Numai in acest loc se face inscrieri in actele de stare civilă despre decesul ei. catastrofe aeriene. iar bunurile care-i aparţineau trec la moştenitori. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. Efectele apariţiei persoanei declarate decedată (1) In cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată. Declararea persoanei decedate poate avea loc şi după expirarea a 6 luni. 4. auto. In baza acestui temei poate fi declarat mort de către instanţa de judecată nu numai un militar.

persoana declarată decedată nu este in drept să ceară restituirea lor de la dobinditorul cu titlu oneros. . iar dacă bunurile nu s-au păstrat. fiind distruse. Interpretand per a contraria prevederea respectivă. Articolul 54. cu toate că au trecut cu titlu gratuit. dacă se va dovedi că acesta a fost de rea-credinţă la data dobandirii lor. este in drept să se adreseze pentru restituirea lor. persoana declarată decedată poate cere de la oricare persoană restituirea bunurilor care s-au păstrat in natură şi au trecut cu titlu gratuit la dobinditor după declararea decesului său (in ordine de succesiune sau au fost donate de către moştenitori persoanelor terţe). dacă se dovedeşte că la momentul dobandirii ştia despre aflarea in viaţă a persoanei declarate decedate. persoanei i se restituie suma realizată din vanzarea bunurilor. Indiferent de momentul apariţiei sale. Dacă aceste bunuri nu s-au păstrat (au fost vandute). 1. f) schimbarea numelui. Ca excepţie. atunci. b) adopţia. conform prevederilor art. Restituirea bunurilor care persoanei declarate decedate depinde de faptul dacă s-a păstrat in natură şi de caracterul trecerii lor la alte persoane. e) desfacerea căsătoriei. Căsătoria persoanei declarate decedate poate fi restabilită de către organele stării civile la cererea ambilor soţi. Deseori odată cu cererea de restituire a bunurilor pot apărea litigii referitor la veniturile dobandite şi cheltuielile suportate pe durata folosirii lor de către dobinditorul de la care sunt restituite bunurile. care incepe să curgă din momentul in care după apariţia sa persoana a aflat sau trebuia să afle despre trecerea bunurilor sale la alte persoane. valoarea acestora nu se restituie de către dobanditorii cu titlu gratuit. de la dobinditorul cu titlu oneros bunurile vor putea fi cerute. in cazul in care a distrus. Dacă bunurile au trecut in baza unor acte juridice cu titlu oneros. Cu totul diferit este soluţionată problema in cazul in care bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat. Astfel. dacă nici unul din ei nu a incheiat o nouă căsătorie. realizate. 1398. este obligat să compenseze valoarea lor in bani. (2) Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă prin inscrierea datelor in registrele actelor de stare civilă şi eliberarea de certificate in baza acestor inscrieri. ajungem la concluzia că. Anularea hotărarii despre declararea persoanei decedate serveşte temei pentru anularea inregistrării decesului in registrul de stare civilă. el este obligat să restituie valoarea lor. 4. dacă bunurile. Adică se face dovada că dobinditorul ştia că cel declarat decedat este in viaţă. după anularea hotărarii de declarare a decesului. Soluţionarea lor va avea loc in conformitate cu prevederile art. g) decesul. dar in limitele termenului de prescripţie. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă (1) Inregistrării de stat sint supuse următoarele acte de stare civilă: a) naşterea. a consumat sau a realizat bunurile dobandite. 3. dar nu s-au păstrat in natură. Adresarea la instanţa de judecată cu cererea despre anularea hotărarii instanţei de judecată poate parveni atit de la persoana declarată decedată cit şi de la alte persoane interesate. Temei pentru anularea hotărarii instanţei de judecată despre declararea persoanei decedate constituie apariţia ei la domiciliu sau depistarea locului aflării ei. Dobinditorul cu titlu gratuit. c) stabilirea paternităţii. 2.vanzarea bunurilor. d) incheierea căsătoriei. In acest caz dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie bunurile dobandite. intrebuinţate. 312 (vezi comentariul la articolul respectiv).

gradul de natalitate. 1 al articolului comentat enumără care acte de stare civilă se supun inregistrării de stat. adopţia. procedura de rectificare şi modificare a lor. Scopul inregistrării de stat constă in stabilirea unei dovezi incontestabile a faptului că evenimentele respective au avut loc şi momentul cand ele au avut loc. Aceste acte de stare civilă se echivalează cu actele de stare civilă intocmite la organele de inregistrarea a actelor de stare civilă şi nu necesită inregistrare de stat ulterioară. forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. odată cu naşterea copilului la părinţi apar drepturi şi obligaţii părinteşti. incheierea căsătoriei. obligaţii de intreţinere. mortalitate. desfacerea căsătoriei. Asemenea importanţă este atribuită inregistrării căsătoriei şi desfacerea căsătoriei (desfacerea la organele de stare civilă). In unele cazuri legea leagă de inregistrarea actului de stare civilă naşterea (stingerea) de drepturi. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează şi in interesul statului. schimbarea numelui . restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. se stabilesc prin lege. Sunt recunoscute valabile actele de stare civilă oficializate conform ritualurilor religioase. 1.(3) Organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. decesul. prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia. Capitolul II PERSOANA JURIDICA Sectiunea 1 DISPOZITII GENERALE . Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează prin inscrierea datelor de către funcţionarul organului de stare civilă in registrele actelor de stare civilă. lista cărora este exhaustivă şi nu poate fi lărgită. in legătură cu moartea persoanei apar drepturile de succesiune a patrimoniului defunctului. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. se stabilesc prin Legea nr. modificarea sau incetarea unor drepturi şi obligaţii de o importanţă majoră pentru persoanele fizice. Astfel. de exemplu. Alin. Astfel. sunt supuse inregistrării de stat asemenea acte de stare civilă precum: naşterea. Aceste date sunt necesare pentru elaborarea unor prognoze ştiinţific argumentate de dezvoltare economică şi socială a societăţii. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. procedura de inregistrare a acestor acte. modificarea sau incetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi caracterizează statutul de drept al acestora. 100/2001 privind actele de stare civilă. pentru a determina. etc. Articolului comentat are un conţinut general şi se limitează doar la aspectele cele mai generale in materia actelor de stare civilă. dreptul copilului minor al defunctului la pensie etc. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă are importanţă pentru protecţia drepturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice. 2. acestea sunt inscrisuri autentice de stat. procedura de inregistrare a acestor acte. adică stabileşte că drepturile şi obligaţiile corespunzătoare apar sau incetează doar din momentul inregistrării actelor de stare civilă. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. procedura de rectificare şi modificare a lor. pană la instituirea sau reconstituirea organelor de stare civilă. eliberandu-se in baza acestor inscrieri certificatele corespunzătoare de stare civilă. Aceasta se explică prin faptul că: organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. Conform art. 3 al Legii nr. forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. 3. deoarece de aceste evenimente legea leagă apariţia. 100/2001 privind actele de stare civilă. stabilirea paternităţii. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă.

direcţie) sau unipersonal (director. patrimoniul distinct. (103)In funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice. Organul suprem (mai numit şi principal) la fondare este totalitatea fondatorilor.(1) defineşte persoana juridică evidenţiind principalele elemente ale acesteia – organizaţia (structura organizatorică) proprie. acţionarilor etc. poate sa dobandească si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale. hotărarile de modificare şi completare a acestora.Articolul 55. Pentru aceasta dispoziţia alin. poate fi reclamant si parat in instanţa de judecata. determină scopul. adunarea generală a membrilor. membrilor. organele acesteia şi persoanele cu funcţii de răspundere. membrii. manager. sa-si asume obligaţii. Noţiunea de persoana juridica (101)Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct si răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu. Organul executiv este cel care manifestă in exterior voinţa persoanei juridice. poate avea scop lucrativ sau nelucrativ. organizaţia este structurarea colectivului de oameni astfel incat aceştia să se manifeste ca unul singur. congres etc. In cazurile stabilite acestea sunt opozabile terţilor. aprobă actele de constituire le modifică şi completează.) acesta este cel care decide cele mai importante probleme ce ţin de existenţa acestui subiect. Cu excepţia atribuţiilor date de lege şi actele constitutive organului principal. constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice. . 1. precum şi poate decide reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice. fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă fata de ea. modul de gestionare a patrimoniului.Organizaţia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care colectivul de participanţi (fondatorii. Persoana juridică este un subiect de drept creat de legiuitor prin ficţiune in scopul de a permite colectivelor de indivizi să se manifeste in raporturile juridice similar unei persoane fizice. Altfel spus. care-şi găseşte expresia in actele adoptate. capacitatea civilă şi procedurală. Actele acestui organ se fac in forma actelor de constituire (contract. In timpul activităţii persoanei juridice organul suprem include in sine totalitatea asociaţilor. acţionarilor. Persoane juridice in a căror privinţa fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţa sant organizaţiile necomerciale. Astfel el decide fondarea persoanei juridice. (105)Organul executiv. Numit convenţional organ suprem (adunarea asociaţilor. adoptate in limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toţi participanţii persoanei juridice. Persoane juridice in a căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţa sant societăţile comerciale si cooperativele.) Organul executiv deţine atribuţii de gestiune a patrimoniului şi reprezentare a persoanei juridice. administrator etc. In cadrul acestui organ se formează voinţa persoanei juridice. acţionarii etc) al acesteia formează şi manifestă in exterior o voinţă unitară. asociaţii. statut). preşedinte. Persoana juridică ca o organizaţie de sine – stătătoare presupune existenţa a cel puţin două organe obligatorii şi altele facultative: (104)organul suprem. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere. organul executiv poate face orice acţiuni legale in numele . (102)Persoana juridica poate fi organizata in mod corporativ sau in baza calităţii de membru. Actele acestui organ. obiectul de activitate. precum şi alte acte adoptate prin majoritatea voturilor stabilite de lege sau de insuşi actele constitutive. poate fi dependenta sau independenta de un anumit număr de membri. răspunderea.

68). Reieşind din noţiunea legală in patrimoniu se conţine o parte activă şi o parte pasivă. Organul de control controlează activitatea organului executiv şi raportează rezultatele acestuia organului suprem. depind de ea organizatoric. Prin patrimoniu se stabileşte legătura de dependenţă a persoanei juridice de voinţa participanţilor săi.183). In unele cazuri pentru obligaţiile persoanei juridice pot fi urmăriţi şi alte persoane (art. Ca universalitate juridică patrimoniul persoanei juridice este unic. fie se obligă să transmită in viitor anumite valori sau să contribuie prin anumite activităţi la formarea patrimoniului. Participanţii la fondare fie că transmit cu titlul de aport la capitalul social. precum şi de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii prin fapte proprii (capacitate de exerciţiu). Participanţii inzestrează persoana juridică cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri comune. Mărimea patrimoniului poate fi diferită pentru fiecare persoană juridică şi depinde de valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit. patrimoniul persoanei juridice reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic al persoanei juridice. 67 sediul). a burselor etc. Aceste organe au atribuţia de a supraveghea activitatea organului executiv in perioada dintre şedinţele organului principal.66 denumirea persoanei juridice) şi de ai determina stabilimentul in spaţiu (art. Frecvent prin patrimoniu se inţelege numai latura activă. participă intr-un anumit mod la activitatea persoanei juridice.136) a fondatorilor pentru obligaţiile instituţiei (art. In calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie. Patrimoniul nu depinde de regimul juridic al bunurilor care intră in activ. deşi arată că aceştia sunt sursa de formare a patrimoniului. Astfel pot fi create organe reprezentative care se interpun intre organul principal şi cel executiv şi organe de control. a comanditaţilor pentru obligaţiile societăţii in comandită (art. Inzestrarea iniţială a persoanei juridice cu patrimoniu este prerogativa fondatorilor. administrative. In calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societăţile pe acţiuni şi cooperativele de producţie care au mai mult de 50 de acţionari sau membri.(1) din CC. Ca exemplu ar servi răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv (art. Toate bunurile incluse in activul patrimoniului pot fi urmărite pentru obligaţiile asumate. adică ansamblul de bunuri (lucruri şi drepturi) ale persoanei juridice. Capacitatea. . In unele cazuri organul principal poate delega şi atribuţia de desemnare şi revocare a organului executiv. consiliile instituţiilor financiare. Fundamentul răspunderii persoanei juridice il constituie patrimoniul acesteia. de cenzori.persoanei juridice. Pentru a avea calitatea de subiect şi a se manifesta in circuitul civil similar unui individ. Caracterul distinct al patrimoniului arată că acesta nu se confundă cu patrimoniul participanţilor la persoana juridică. inclusiv capacitate de avea drepturi şi obligaţii proprii (capacitate de folosinţă).121. Aceste criterii au ca scopul de identifica subiectul respectiv dintre totalitatea de persoane ( art. sau un auditor independent angajat special in acest scop. Patrimoniu distinct. Unele persoane juridice au o structură organizatorică mai complicată. Reieşind din prevederile art. de a decide asupra unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul principal. consiliul de administraţie la intreprinderile de stat. Răspunderea.284 alin. fiscale sau penale. In legătură cu aceasta au fost stabilite criteriile prin care o persoană juridică se individualizează. fondurilor de investiţii. făcandu-se posibil să fie văzută distinct de alte subiecte. Răspunderea persoanei juridice este una materială independent de caracterul şi natura obligaţiei – civile. 128). juridic şi economic. persoanei juridice i s-a conferit capacitate civilă. insă valoarea şi lichiditatea acestora arată dinamica patrimoniului. Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale). taxă sau o altă contribuţie materială. care deşi sunt amplasate in alte localităţi ele sunt părţi componente ale acesteia. precum şi de eficienţa activităţii acesteia. cotizaţie.

partidele politice .5 din Legea nr.2 alin. obţinerea in rezultatul acestora a unor beneficii şi impărţirea lor . asociaţi. cooperativele de producţie pot avea cel puţin de 5 persoane. Ca criterii principale sunt evidenţiate unirea factorului material sau personal. cooperative de producţie etc. Prevederi speciale sunt prevăzute şi pentru alte forme de persoane juridice.18 din aceiaşi lege. De exemplu o societate in nume colectiv sau in comandită poate avea numărul de asociaţi minim de 2 persoane şi maxim de 20 de persoane. (108)Persoane juridice cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Astfel de categorii de persoane juridice se consideră societăţile comerciale in nume colectiv şi in comandită.Datorită capacităţii atribuite prin lege persoana juridică participă in circuitul civil dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. manifestandu-şi astfel voinţa in raport cu alte subiecte. chiar in definiţie şi capacitatea civilă materială (aptitudinea de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii) şi capacitatea civilă procedurală (aptitudinea de a fi reclamant şi parat in instanţă). Potrivit acestui criteriu legiuitorul leagă existenţa persoanei juridice de un anumit număr de participanţi (fondatori. legea cu privire la contenciosul administrativ etc. Societăţile comerciale sunt constituite in scop de a desfăşura activitatea de intreprinzător. membrului sau asociatului. Alin. Criteriul principal al acestei clasificări este scopul urmărit de fondatori sau asociaţii persoanei juridice. numărul de participanţi.106-170 CC). asociaţiile(sindicate. intrepriderile de stat şi municipale (art. La constituirea persoanei juridice in mod corporativ prioritate i se acordă criteriului material de participare la formarea patrimoniului persoanei juridice şi existenţei anumitor drepturi patrimoniale ale fondatorilor asupra persoanei juridice astfel constituire. Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (art. art. Capacitatea materială a persoanei juridice este determinată de prevederile art.87 din C. In sensul acestei norme persoana juridică este organizată: (106)in mod corportativ sau dependentă de calitatea de membru. membri).1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni.civ. Pentru a evidenţia sub toate aspectele capacitatea civilă a persoanei juridice legiuitorul a considerat necesar să evidenţieze. 2./2002. societatea pe acţiuni de tip inchis poate avea cel mult de 50 de persoane. Capacitatea procesuală a persoanei juridice este prevăzută de Codul de procedură civilă. In cazul in care legea specială nu prevede consecinţele incălcării se aplică dispoziţiile art. Societatea in nume colectiv şi societatea in comandită in care au rămas un singur asociat se dizolvă dacă timp de 6 luni nu se reorganizează (v.(art. Dacă partidul sau o organizaţiei social politică nu confirmă numărul minim de membri stabilit prin art.(2) stabileşte anumite criterii de clasificare a persoanelor juridice. 60 şi 61 din CC cat şi de dispoziţiile actelor legislative speciale care reglementează diverse forme de persoane juridice. adică aceasta se va reorganiza sau lichida. precum şi scopul persoanei juridice.121 şi 136 CC).134 şi 143).718/1991 survin consecinţele indicate la art. Dacă intr-o societate pe acţiuni de tip inchis numărul de acţionari depăşeşte 50 de persoane survin obligaţiile stabilite la art.(8) şi (9) din Legea nr. Ca exemple de persoane juridice constituite in mod corporativ sunt societatea comercială pe acţiuni şi societatea cu răspunderea limitată. partide).cel puţin 5000 de membri. (107)persoana juridică poate fi dependentă de un anumit număr de persoane. Incălcarea dispoziţiilor legale cu privire la numărul de asociaţi au consecinţe diferite. fiecăruia din aceştia revenindu-le cate un singur vot. Posibilitatea fiecărui fondator de a influenţa activitatea persoanei juridice organizate in mod corporativ depinde de mărimea participaţiunii la capitalul social. La constituirea persoanei juridice dependentă de calitatea de membru nu are importanţă valoarea participării patrimoniale a fondatorului.179 CC) cooperativele de producţie şi cooperativele de intreprinzător.

au posibilitatea. fundaţiile etc.(3) din articolul comentat legiuitorul determină legătura juridică dintre persoana juridică şi persoanele care au constituit-o sau care dobandesc ulterior calitatea de asociat. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine Persoanele juridice străine sant asimilate. in comandită. Prin alin. Şi in această situaţie ei nu pot pretinde la o parte din veniturile organizaţiei nu pot cesiona calitatea de asociat.97). Articolul 56. in anumite condiţii. Societăţile comerciale se constituie in formele stabilte de art.). cultele participanţii nu au drepturi patrimoniale asupra activelor persoanei juridice. precum şi in cazul lichidării are dreptul la o parte din activele supuse repartizării (art./2002.106 (2) din CC. Participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi patrimoniale asupra activelor acestora. legiuitorul a arătat că in societăţile comerciale.149. Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţiile necomerciale (asociaţiile. Toţi participanţii la persoana juridică trebuie să contribuie la formarea patrimoniului acesteia prin facerea unor aporturi la capitalul social.131. taxe sau altfel de contribuţii materiale. In unele persoane juridice (societatea in nume colectiv. Membrii organizaţiilor necomerciale.1596 – 1600 C. să-l instrăineze prin acte intre vii sau pentru cauză de moarte. Participanţii la societăţile comerciale care au cote de participare la capitalul social.998/1992 privind investiţiile străine. plata unor cotizaţii. adică SNC.(2) CC. drepturi care. Ca urmare a acestor plăţi participantul obţine anumite drepturi asupra persoanei juridice. precum şi să dispună intr-un alt mod de acest drept (art. Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu „intreprinderea cu investiţii străine” reglementată prin Legea nr. Intreprinderea cu investiţii străine se constituie in Republica Moldova in una din formele societăţilor comerciale stabilite la art. in intreprinderile de stat şi municipale fondatorii şi asociaţii ( numiţi participanţii) dispun de asemenea drepturi. partidele. sindicatele. in special asociaţiile. SRL şi SA. Cota de participare acordă deţinătorului dreptul la o cotă din beneficiul supus repartizării intre asociaţi. Referindu-se la drepturile asupra patrimoniului (drepturi patrimoniale). 139. Principalele reglementări ce ţin de statutul juridic al persoanelor juridice străine sunt stabilite prin dispoziţiile art. cu persoanele juridice ale Republicii Moldova. Reglementări speciale se conţin şi in legi speciale. cooperative) asociatul poate să se retragă din societate cerand o cotă din activele acesteia.106 alin. Aceste persoane juridice se constituie in scopuri ideale.). 3. membru sau acţionar al persoanei juridice. Persoanele care constituie persoana juridică au posibilitatea de a participa la activitatea acesteia şi de a influenţa formarea voinţei ei prin exprimarea dreptului de vot. instituţiile. in cooperative. De exemplu .96). SC. la randul lor pot fi divizate in drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. 152. persoanele juridice de drept public şi cooperativele de consum. Persoanele juridice inregistrate in statele străine (persoane juridice străine) au aceleaşi drepturi ca şi persoanele juridice inregistrate in Republica Moldova (persoane juridice naţionale) dacă legea din Moldova nu stabileşte altfel. 166 etc. excludere şi lichidare (art.intre asociaţi cu titlu de dividend. nu pot pretinde la o cotă parte din patrimoniu in caz de retragere. Civ. se inregistrează in Registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţilor şi se consideră persoană juridică naţională. Legislaţia pune anumite limite persoanelor juridice străine. in condiţiile legii. adică drepturi de creanţă. iar in caz de obţinere a unor venituri din activitatea lor acesta este destinat realizării scopului propus şi nu se imparte intre fondatori sau asociaţi.

in raporturile civile. prin intermediul organului competent formează şi alte persoane juridice drept public. Uniunea Avocaţilor etc. (110)Sursa principală a patrimoniului sunt bunurile din proprietatea colectivităţii. organizaţii social politice şi altele de tipul acestora. Societăţile comerciale. Articolul 57. arendă.718/1991 in Republica Moldova nu se admite crearea partidelor şi altor organizaţii social politice ale statelor străine. deşi au ca participanţi persoane private ele urmăresc un scop general promovat şi susţinut de stat. Persoanele juridice de drept public nu poate avea scop lucrativ. cooperativele şi alte persoane juridice sunt persoane juridice de drept privat. precum şi subdiviziunile şi organizaţiile lor. Dacă persoana juridică este constituită de persoane private in scopul de a promova interese particulare ale membrilor săi. Dacă persoana juridică reprezintă interesul general al unei colectivităţi (toţi cetăţenii statului sau a unei localităţi) aceasta este una de drept public.4 din Legea nr.7 din Legea nr. imprumut. (111)Scopul persoanei juridice este interesul general al colectivităţii. Astfel de persoane sunt Banca Naţională a Moldovei.(2) din Legea nr. sant situate pe poziţii de egalitate. prestări servicii etc. aceasta este de drept privat.550/1995. Statul işi realizează capacitatea juridică prin intermediul organelor sale cărora le atribuie personalitate juridică. organizaţiile necomerciale. Statul şi unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public(art.persoanele juridice străine sunt limitate in dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă (art. sau o persoană juridică formată de acestea. cum ar fi Camera de Comerţ şi Industrie. Această structură include o colectivitate determinată sau determinabilă de oameni: cetăţenii statului. Unele persoane de drept public. Persoanele juridice sunt divizate in două categorii de drept public şi de drept privat. cetăţenii care locuiesc in localitatea concretă. iar statul de asemenea le poate delega exercitarea unor atribuţii de stat. Statul şi unităţile teritorial administrative. Instituţiile financiare străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca Naţională a Moldovei art. cărora li se deleghează funcţii ale statului. partide. similar persoanelor de drept public. inseşi statul. sau unui cerc mai larg de persoane. Tipurile de persoane juridice Persoanele juridice sant de drept public sau de drept privat care. Potrivit dispoziţiei comentate.58 CC). persoanele juridice de drept public şi cele de drept privat in raporturile civile au drepturi şi obligaţii similare. asociatului sau al fondatorului.1308/1997). ele continuă să fie persoane juridice de drept privat. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Potrivit dispoziţiilor art. Pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea contractului acestea vor fi putea fi obligate să-şi onoreze . Statul.199/1998.6. Aceasta din urmă decide soarta lor prin hotărarile organelor reprezentative sau de către organele executive. Societăţile pe acţiuni din statele străine pot plasa acţiuni in RM numai cu respectarea dispoziţiilor art. Ne referim in această situaţie la sindicate . indiferent de poziţia lor contractuală au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoanele private.6 alin. Uniunea Notarilor. Această diviziune işi raţionamentul in interesul pe care il promovează aceste persoane. In caz de incheiere a unor contracte de vanzare –cumpărare. Deşi unele persoane juridice de drept privat promovează un interes general. Evidenţierea persoanelor juridice ca fiind de drept public trebuie de făcut după trei criterii: (109)Statutul juridic al membrului. un organ al acestuia.29 din Legea nr.

acte care stabilesc modul de formare şi funcţionare a tuturor organelor statului şi determină comportamentul tuturor participanţilor la raporturile juridice. 1. organele statului sau de unităţile administrativ teritoriale Acestora li se aplică normele ce privesc persoanele juridice reglementate de Codul civil. precum şi deleagă imputerniciri organelor de stat şi persoanelor cu funcţii de răspundere de a exercita anumite atribuţii şi de a incheia anumite contracte in numele statului. căci in acest caz se pierde interesul acestora din urmă de a contracta.direct. gestionează patrimoniul statului. in cazurile expres prevăzute de lege. Articolul 58. inclusiv şi pentru organul emitent. in conformitate cu competenta lor. cu excepţia cazurilor prevăzute expres.(2). din actele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.Reieşind din denumire şi conţinutul articolului comentat persoane juridice de drept public sunt statul. deşi reprezentat de un număr mare de organe. Statul. unităţile administrativ teritoriale şi alte persoane juridice formate in modul stabilit de lege de către stat. Structural statul are o organizare similară persoanei juridice avand un organ suprem. Poporul işi poate manifesta şi exprima unitar voinţa prin două modalităţi: . In circuitul civil statul. Atribuţiile statului si ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercita in asemenea raporturi de organele acestora. Deşi nici un act normativ nu determină clar structura organizatorică a statului aceasta poate fi evidenţiată prin prisma noţiunii de persoană juridică. (114)Prin derogare de la prevederile alin.obligaţia şi să plătească daune interese. Acesta. dobandind şi exercitand drepturi şi obligaţii in nume . potrivit Legii cu privire la Guvern organizează executarea actelor legislative. un organ reprezentativ şi organe executiv. (115)Următoarele articole ale acestui capitol nu se aplica persoanelor juridice de drept public. persoanele juridice de drept public se pot infiinţa si altfel. fiind menţionat ca subiect distinct de drept. La alegeri poporul delegă puterea de stat care-i aparţine spre a fi exercitată persoanelor care intrunesc un anumit număr de voturi. persoane juridice organe de stat. 2 din Constituţie aparţine suveranitatea şi puterea in stat. Dispoziţiile actelor legislative sunt obligatorii pentru toţi participanţii la viaţa juridică – persoane fizice. dacă contrariul nu rezultă din prevederile legilor speciale. in cazuri expres prevăzute de lege. Organul suprem – este poporul (totalitatea cetăţenilor) căruia potrivit art.indirect prin reprezentaţii săi in organul legislativ. organele statului cărora prin lege le sunt atribuite statut de personalitate juridică. se manifestă in circuitul civil ca o persoană juridică de drept public. Parlamentul formează voinţa statului care işi găseşte expresia in actele legislative. prin participarea la referendum şi la alegeri. Persoanele juridice de drept public (112)Statul si unităţile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. se manifestă ca un singur subiect. Aceştia la randul lor in comun formand Parlamentul organ cu atribuţii de legiferare al statului. numiţi parlamentari. Statul şi celelalte persoane juridice de drept public nu pot avea o poziţie privilegiată in raport cu cele de drept privat. inclusiv incheie contracte semnand contractele civile in numele statului. . Organ executiv – este Guvernul. reprezintă statul in raporturi juridice. (113)Organele imputernicite sa exercite o parte din funcţiile (atribuţiile) Guvernului poseda personalitate juridica doar daca aceasta decurge din prevederile legii sau.

(119)Alin. reclamant. oraşele şi satele. departamentele etc. Ca exemplu serveşte Camera licenţierii care potrivit dispoziţiilor art. Prin legi speciale au fost fondate anumite persoane juridice care indeplinesc anumite funcţii ale statului. BNM „este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament”. Unităţile teritorial administrative deşi sunt expres numite şi ca subiecte distincte (art. Au statut de Unităţi teritorial administrative localităţile care au statut de municipiu.1 că. Tot ce fac aceste organe fac in numele statului. 3 alin.7 din Legea nr. prefectul sau Başcanul. precum şi Unitatea administrativ teritorială Găgăuzia. Potrivit alin. a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum nici al altor persoane juridice de drept public.192) ele totuşi trebuie privite ca persoane juridice de drept public. Articolul 59.(2) din Legea nr. insă nu fac parte din Guvern. al UTA. In această situaţie ministerul sau departamentul trebuie privit ca un organ al persoanei juridice şi nu ca subiect de sine-stătător. Personalitatea juridică a unor structuri ale Guvernului rezultă din dispoziţii legale. 764/2001 privind organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova potrivit căruia unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public. al Băncii Naţionale. Legea cu privire la Guvern nu atribuie ministerelor şi departamentelor statutul de persoană juridică. Persoane juridice de drept privat (120)Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar in una . Aceste Organe.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. acesta insă le este stabilit prin Regulamentele aprobate de Guvern.) participand la relaţiile civile nu dobandesc drepturi şi obligaţii pentru sine ci pentru stat. nu au scop propriu.312/1994 privind Curtea de conturi. Această afirmaţie rezultă din articolul comentat şi art. din contul statului şi pentru stat. (4) stabileşte că dispoziţiile Codului civil privind peroanele juridice nu reglementează statutul juridic al statului. De aceia organele statului sunt o parte a unei persoane juridice şi nu persoane juridice de sinestătătoare.propriu.Organele care exercită o parte din atribuţiile Guvernului sunt ministerele.107 din Constituţie (ministerele. terţ etc. Astfel de persoane juridice sunt: (116)Banca Naţională a Moldovei a cărui mod de constituire şi funcţionare este reglementat prin Legea nr. (118)Curtea de conturi a fost constituită prin Legea nr.192/1998 privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. (117)Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost constituită in baza Legii nr. deşi avand personalitate juridică ele nu au patrimoniu propriu. Aceasta stabileşte in art. Curtea este organul suprem de control financiar in stat cu statut de persoană juridică şi care decide in mod autonom asupra programului său de activitate.451/2001 are statut de persoană juridică. şi nu au răspundere proprie. iar autoritatea acesteia se extinde pe intreg teritoriu al Republicii Moldovei. 3. In instanţa de judecată statul trebuie să fie ca un participant unic – parat. CNVM este persoană juridică. In calitate de organ executiv al UTA este primarul. departamentele şi alte organe fondate de acestea. Capacitatea juridică a UTA le exercită autorităţile administraţiei publice locale ale acestora. decat in cazul in care la prevederile Codului fac trimitere actele normative ce reglementează statutul juridic al acestora. Potrivit dispoziţiei comentate aceste organe au statut de persoană juridică numai dacă aceasta este stabilit in mod expres in lege. Unităţile administrativ teritoriale sunt raioanele. (3) persoanele juridice de drept public pot fi infiinţate in modul stabilit de lege. Organele administraţiei publice centrale menţionate in art. contribuie la exercitarea puterii executive in stat. 2. adică al Republicii Moldova.

intreprinderile de stat şi municipale (art.73/2001 cooperativa de intreprinzător. a) Persoanele juridice cu scop lucrativ se constituie de fondatori in scopul de a desfăşura o activitate de intreprinzător (mai numită şi activitate lucrativă. Deşi majoritatea persoanelor juridice cu scop nelucrativ pot desfăşura activităţi economice pentru a realiza beneficii.1129/2000. Forme ale persoanelor juridice de drept privat sunt: i. insă acest beneficiu nu poate fi distribuit cu titlu de dividend sau dobandă ci se va utiliza pentru realizarea scopului propus de către organizaţie. Persoanele juridice cu scop nelucrativ mai sunt numite şi organizaţiile necomerciale. (124)persoane juridice cu scop nelucrativ (ideal). (126)uniunile de persoane juridice constituite potrivit art. invalizi. (122)Prin alin.din formele prevăzute de lege.(1) dispune imperativ că persoanele juridice de drept privat se pot constitui doar in formele prevăzute de lege. care la randul său se constituie in forme de asociaţii. comercială.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti. cultural educative. sportive etc.. b) Persoanele juridice cu scop nelucrativ se constituie de către fondatori. adică de a satisface aspiraţiile sociale. asociaţi şi membri care işi propun un scop ideal. organizaţiile necomerciale (180 alin.1007/2002 privind cooperativele de producţie. unele cooperative şi intreprinderile de stat şi municipale.171). de femei. Societăţile comerciale pot avea forma de societate in nume colectiv.979/1992. de antreprenoriat) a realiza beneficii şi a le impărţi intre ei. Potrivit Legii nr.Alin.(2) legiuitorul face cea mai importantă clasificare a persoanelor juridice de drept privat. (131)cooperativele de consum. 104 din CC. ecologiste. societăţile comerciale (art. Acestui scop corespund persoanele juridice constituite in forma societăţilor comerciale. divizandu-l după scopul urmărit de fondatorii acestora in: (123)persoane juridice cu scop lucrativ. (129)sindicatele constituite potrivit Legii sindicatelor nr. de veterani.179). Potrivit Legii nr. cooperativa de producţie se constituie in scopul desfăşurării in comun a activităţii de producţie şi a altor activităţi economice. economică. societate in comandită. Organizaţiile necomerciale sunt: (125)organizaţiile obşteşti de apărare a drepturilor omului. constituite potrivit Legii nr. Fondatorii societăţilor comerciale la constituire pun in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activităţi de intreprinzător in scopul realizării şi distribuirii intre ei a beneficiilor. (130)fundaţiile. 1. ii.(2). societăţi ştiinţifice. (127)partidele şi alte organizaţii social politice constituite potrivit Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice nr. bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. . iii. instituţii şi fundaţii. iv.106 (2). In calitate de persoane juridice cu scop lucrativ trebuie de considerat şi intreprinderile de stat şi municipale care se constituie in scopul desfăşurării unor activităţi de intreprinzător in domenii importante pentru stat şi unităţile administrativ teritoriale. societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. culturale şi de altă natură. cooperativele (art. (128)cultele constituite potrivit Legii despre culte nr. contribuie la obţinerea profitului de către membrii săi. profesionale. (121)Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) si scop nelucrativ (necomercial). de tineret.718/1991.

dacă este practicată in formă de societate comercială aceasta indică că fondatorii işi propun ca scop obţinerea de beneficii. Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice (132)Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice se dobandeşte la data inregistrării de stat si incetează la data radierii ei din registrul de stat.97). Unicitatea capacităţii civile arată că fiecare societate comercială are o singură capacitate. dobandită la data inregistrării de stat şi care există atata timp cat aceasta „trăieşte”. Ele sant asimilate persoanelor juridice de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil. adică in lege. doar in baza unui permis special (licenţa).(1) şi se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii fără a le enumăra limitativ sau a le evidenţia anumite criterii distinctive.60 alin. iar in caz de lichidare a unei asemenea persoane juridice activele rămase se impart intre asociaţi conform art. intangibilitate. legalitate şi unicitate. Caracterul inalienabilităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a instrăinării sau refuzului in total sau in parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinţă. 1. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. Generalitatea capacităţii rezultă din dispoziţiile art. (135)Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. De exemplu. Ca efect la sfarşitul exerciţiului financiar. chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire. precum nici nu pot fi repartizate actele in cazul lichidării (art. a căror lista este stabilita de lege. inalienabilitate.(1) şi 61 alin. inceputul şi sfarşitul capacităţii civile. Dispoziţiile legale determină conţinutul. specialitate. Articolul 60. (136)Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităţi.Importanţa clasificării respective nu este de a determina care activităţi pot fi practicate de una sau altă categorie de persoane juridice. Dacă persoana juridică este constituită in forma organizaţiei necomerciale membrii acesteia nu pot repartiza beneficiul in calitate de dividend. Caracterul legalităţii arată că originea capacităţii civile se află in actele legislative. (137)Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut de lege. Atat persoanele juridice cu scop lucrativ. Altfel se poate spune că capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăţii comerciale de a avea drepturi. (133)Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege. activitatea in invăţămant. Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenţa apare in momentul obţinerii ei sau in momentul indicat in ea si incetează o data cu expirarea licenţei daca legea nu prevede altfel. Capacitatea de folosinţă a societăţi comerciale se caracterizează prin generalitate. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe . b) aptitudinea – de a avea obligaţii. fondatorii pot impărţi beneficiul realizat in calitate de dividend. Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă constă in faptul că aceasta nu poate fi limitată sau ingrădită decat in cazurile şi condiţiile stabilite de lege.96. cat şi cele cu scopuri ideale pot practica unele şi aceleaşi activităţi. (134)Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege si de actul de constituire.

Dobandirea personalităţii juridice impune şi unele obligaţii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. Nu intră in categoria activităţilor interzise activităţile desfăşurate in baza licenţei sau altei autorizaţii de stat. precum şi să săvarşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. Inceputul capacităţii de folosinţă. Ultima este considerată ca fiind o capacitate universală. cu excepţia celor interzise de lege. socială sau apartenenţă politică. să efectueze plăţile numai prin operaţiuni bancare. Capacitatea de folosinţă incetează la data radierii acesteia din Registrul de stat. O serie de activităţi nu sunt interzise. 2. activitatea mercenarilor.. religie. poate să depună actele pentru a i se elibera licenţa. precum nici nu impiedică de a delimita capacitatea de folosinţă de cea de exerciţiu. stabilindu-se că toate actele incheiate de organul executiv in limitele legii obligă persoana juridică in toate cazurile. Activităţile interzise sunt acele pentru care există sancţiuni penale sau administrative. sclavia. adică de aceia că persoana juridică nu poate avea drepturile persoanei fizice. fără a fi obligat ca aceste activităţi să fie indicate expres in actele de constituire. şi c) determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte. Din dispoziţia alin. Societatea pe acţiuni este obligată să-şi inregistreze acţiunile emise la fondarea societăţii. Compararea de exemplu a societăţilor comerciale cu persoanele juridice cu scop nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală. adică de la data inregistrării şi inlcuderea in Registrul de stat respectiv (art. dar aceasta este restransă la acţiunile legate de incasarea valorilor patrimoniale de la terţi şi repartizarea acestora intre asociaţi sau după caz intre terţi. poate solicita inregistrarea drepturilor dobandite in procesul de constituire. Numai după inregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de decontări intr-o bancă comercială. Deşi actul constitutiv este legea persoanei . dobandeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi embleme.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte o capacitate universală de folosinţă.capacităţi. Doctrina a privit specialitatea ca o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. să desfăşoare activitatea in limitele concurenţei loiale etc. naţionalitate. poate să desfăşoare activităţi nelicenţiate. Radierea se face potrivit art. Acest caracter insă nu impiedică de a grupa drepturile şi obligaţiile care fac parte din conţinutul capacităţii după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept. origine etnică.63 CC). Ca exemplu pot servi obligaţia de inregistrare in calitate de contribuabil la inspectoratul fiscal teritorial. Persoana juridică dobandeşte capacitatea de folosinţă concomitent cu calitatea de persoană juridică. să ţină evidenţa contabilă. sex. adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă. permiţanduli-se să desfăşoare orice activitate economică aducătoare de profit care consideră necesar. rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăţile comerciale şi cooperative. Caracterul specialităţii scopul de a diferenţia capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale de cea a persoanei fizice. dar fiind permise numai intreprinderilor de stat. Excepţia de la această regulă este stabilită prin art. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese judiciare de anulare a actelor incheiate de către persoana juridică. Reieşind din dispoziţiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializată in raport cu capacitatea persoanei fizice. Dovadă a inregistrării de stat serveşte certificatul de inregistrare eliberat de organul de stat care efectuează inregistrarea. 100 CC potrivit căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanţa redeschide procedura de lichidare. b) determinate de scopul pentru care a fost constituită. 99 CC după ce s-a incheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate toate actele necesare. să ţină Registrul acţionarilor. munca forţată. evidenţiind trei limite a capacităţii: a) determinate de natura de subiect abstract. comercializarea mărfurilor de proastă calitate etc. Capacitatea declarată la alin. operaţiuni cu mijloace băneşti dobandite pe cale ilegală. Printre acestea am califica infracţiunile privind traficul de fiinţe umane.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este limitată dacă impotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. cum ar fi procurarea şi vinzarea de imobile. de arendă. tehnică de calcul. aceasta putind desfăşura numai activităţi permise de lege şi actul de constituire. Alin. Aceasta priveşte şi alte activităţi. 3. insă ele nu ar putea să facă comerţ cu băuturi spirtoase. Limitarea capacităţii persoanei juridice are lor atunci cind prin actele autorităţilor publice sau a instanţelor de judecată se stabileşte anumite ingrădiri. Astfel. servicii etc. cu ţigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de pasageri. Limitarea capacităţii de folosinţă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenţei. dacă asociaţia respectivă are club al membrilor săi. Nu trebuie de privit ca o limitare a capacităţii persoanei juridice interdicţiile puse persoanei care ocupă funcţia de administrator al persoanei juridice. acestea se procură din reţeaua comercială internaţională sau naţională. limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse terţilor. persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind nu obţine o altă licenţă. inclusiv pe contul bancar al societăţii etc. . Autoritatea publică principală care eliberează licenţe este Camera de licenţiere. iar acolo funcţionează un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranţă că acolo s-ar putea vinde şi băuturi spirtoase şi ţigări avind pentru aceasta autorizaţiile respective. statul pentru asigurarea bunei sale funcţionări de asigura procesul de invăţămant de stat. şi in cazul depistării unor incălcări pot suspenda acţiunea licenţei sau după caz chiar pot retrage licenţa. trebuie să procure cele mai diverse mărfuri. Pentru desfăşurarea activităţii supuse licenţierii fără licenţă. in termen de 15 zile de la adresare. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată. capacitatea de apărare şi securitate a sa. Dar dacă in rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se adreseze către director pentru a fi despăgubită. fondatorilor) acestora. ci numai organelor şi participanţilor (asociaţilor. 6. Persoana juridică de drept public pentru indeplinirea atribuţiilor stabilite de lege au necesitate de a procura anumite bunuri materiale. 451/30. Dacă directorul neglijand interdicţia din actul constitutiv incheie actul juridic. 5. adică incheie contracte de vinzare cumpărare. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.juridice. Incepind cu rechizitele de birou. Dacă licenţa este retrasă. (5) stabileşte obligaţia persoanei juridice de a desfăşura unele activităţi numai după ce a fost obţinută autorizaţia necesară de la organul de stat competent. acesta este perfect valabil. 8 din Legea licenţierii unor genuri de activitate nr. In legătură cu aceasta ele săvirşesc acte civile. 4. dacă aceasta se face pentru propria necesitate. imobile etc. persoana juridică cit şi persoanele cu funcţii de răspundere a acestora pot fi sancţionate. asigurarea populaţiei cu servicii medicale. Totodată. insă toate acţiunile cu bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităţii realizand voinţa creditorilor. de produse petroliere. ar putea edita lucrările ştiinţifice ale membrilor săi şi să le realizeze. Licenţa se eliberează contra plată. de concesiune. interdicţiile sau sechestrul pus pe bunurile materiale. De exemplu o asociaţie a arhitecţilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice. Agenţia Naţională pentru Reglementare in Energetică. de prestări servicii. Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenţă la obiectul respectării cerinţelor legale de desfăşurare a activităţii autorizate.07. lucrări. armament. formal işi păstrează personalitatea juridică.2001. Persoana juridică care are calitatea de debitor. Lista activităţilor supuse autorizării este stabilită de art. autorităţile publice locale etc. In cazul suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind decizia de suspendare nu este anulată. Sunt competente de a elibera licenţe in domenii speciale Banca Naţională. La incheierea şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană juridică de drept privat. mobilă şi terminand cu medicamente.

Fiind un subiect artificial. Administratorul este organ al persoanei juridice. exprimate in cadrul adunării generale. (140)Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sint supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. In ipoteza in care persoana juridică a fost inregistrată dar nu are organ executiv rezultă că aceasta are capacitate de exerciţiu. In lipsa unor prevederi exprese. Calitatea de administrator o poate avea una sau mai multe persoane fizice care dispun de capacitatea deplină de exerciţiu.6 alin. care constituie voinţa persoanei juridice. prin lege sau prin actul de constituire. individual sau colectiv. Voinţele participanţilor persoanei juridice. devin o voinţă colectivă. persoana juridică işi manifestă voinţa in exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin organul său executiv. nu se reduce la simpla lor insumare. in raporturile cu terţii. administratorii au imputerniciri egale privind administrarea şi reprezentarea societăţii. Organul executiv desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta in cazul in care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv. Persoana juridică este un subiect distinct de persoanele care o compun şi se manifestă in circuitul civil prin intermediul organelor sale.de a dobandi şi exercita drepturi prin propriile acţiuni. Potrivit art. Art. constituiţi in adunarea generală. Dacă calitatea de administrator o au mai multor persoane (comitet de conducere. actul constitutiv trebuie să prevadă modul in care acestea acţionează.70 alin. Aceasta. de la data constituirii. Deci spre deosebire de capacitatea de folosinţă care este o aptitudine de a avea. Formarea voinţei societăţii comerciale diferă de la o formă la alta. ci este o calitate nouă. de exemplu in societăţile comerciale pe persoane se cere acordul tuturor asociaţilor. persoana juridică nu are . Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de folosinţă. Societatea comercială se deosebeşte nu numai prin propriile atribute de identitate şi patrimoniu distinct dar şi prin aptitudinea de a manifesta o voinţă de sinestătătoare. drepturile şi işi execută obligaţiile prin administrator. Au calitatea de administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite in modul stabilit de lege sau de actul constitutiv. in mod firesc discernămant şi nici o voinţă proprie. insă nu o poate realiza. generată de voturile asociaţilor. 1. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice (138)Persoana juridica işi exercită. in societăţile comerciale pe capitaluri se cere o majoritate simplă. sint desemnate să acţioneze. In cadrul societăţilor comerciale. voinţa persoanei juridice se realizează prin voinţa celor ce o compun. in numele şi pe seama persoanei juridice. de la o anumită varstă. adică de la data inregistrării de stat. in principiu. Pentru exprimarea voinţei persoanei juridice pe unele chestiuni.(6)-(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni calitatea de administrator o poate avea şi o persoană juridică. cu discernămant şi voinţă.1204 cu . direcţie). (139)Au calitatea de administrator persoanele fizice care. La baza formării acestei voinţe stă principiul majorităţii. o majoritate absolută sau o majoritate calificată. Spre deosebire de persoana fizică care este dotată de la natură.(3) Legea nr. participanţii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia. insă. Ea exprimă a) aptitudinea sau posibilitatea . 2. capacitatea de exerciţiu este o aptitudine de a exercita. (141)In cazul in care organul executiv nu este desemnat. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobandi drepturi şi a exercita obligaţii prin actele proprii.Articolul 61. b) aptitudinea – de a asuma şi a indeplini obligaţii prin propriile acţiuni.

Interdicţii sunt stabilite prin Constituţie sau prin legi speciale şi ele privesc deputaţii. sau el insuşi refuză de la aceasta. Dacă administratorul este revocat din funcţie. acţionarii etc. Prin hotărare judecătorească poate fi interzisă ocuparea funcţiei de administrator in temeiul Legii cu privire la insolvabilitate. precum şi refuzul acestuia de la funcţia deţinută. Preşedintele Republicii Moldova. Managerul persoană juridică pentru a exercita funcţia de administrator numeşte o persoană fizică şi aceasta fiind reprezentant a administratorului – persoană juridică săvarşeşte actele necesare in numele persoanei juridice pe care o administrează. Contractul dintre persoana juridică şi administrator poate fi un contract de muncă. Retragerea sau renunţarea de la funcţia de administrator este posibilă. guvernatorului etc. Prin alin. Ca exemplu poate servi asociatul societăţii in nume colectiv. atribuţiile de reprezentare pe care le are de regulă administratorul sunt supuse regulilor mandatului. Articolul 62. sau dacă legea şi actul de constituire permite. Candidatura administratorului o va numi persoana care s-a adresat. precum şi in caz de condamnare pentru incălcarea regulilor de creditare. In lipsa unor prevederi legale.) sau creditorii acesteia. judecătorii. directorului general. etc. poate oricand retrage administratorului imputernicirea de reprezentare. modul de revocare a administratorului.privire la fondurile de investiţii prevede că managerul fondului de investiţii poate să fie numai persoană juridică – participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare. (3) se stabileşte că dacă prin actele constitutive sau prin contractul incheiat intre persoana juridică şi administratorul nu se stabileşte altfel. Astfel. 3. preşedintelui. Instanţa va numi administratorul conducandu-se prin analogie de prevederile art. persoana juridică prin hotărarea organului său suprem. abuzurile la emiterea titlurilor de valoare. modul de transmitere a funcţiei şi afacerilor gestionate trebuie să fie reglementate de actele constitutive ale persoanei juridice. In caz de pluralitate de candidaţi. spălarea banilor. Dar şi in acest caz. şi transmiterea imputernicirilor către cel sine. inşelarea clienţilor. Actele de constituire ale persoanei juridice . Astfel de circumstanţe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărarii de desemnare. procurorii. instanţa va decide in favoarea celui cu calităţi profesionale mai inalte. Prin dispoziţia alin. Funcţia de administrator o poate exercita şi altă persoană imputernicită prin lege sau act constitutiv. Calitatea de administrator a persoanei juridice o are persoana fizică care ocupă funcţia directorului. luarea de mită. şi in acest caz relaţiile dintre aceştia vor fi carmuite de prevederile codului muncii. abuzul de serviciu etc. calitatea de administrator trece la altă persoană numai după inscrierea datelor de identificare acestuia in registru de stat.88. 4.(4) se stabileşte că. primarului. membrii. comanditatul din societatea in comandită. dacă in virtutea unor circumstanţe administratorul nu este desemnat. prin decizia consiliului. dar trebuie de făcut intr-o modalitate ordonată. Dacă organul suprem al persoanei juridice a desemnat administratorul atunci acesta va depune o cerere prin care se va solicita revocarea acestuia din funcţie. Administratorul numit de instanţă va avea aceleaşi atribuţii ca şi administratorul desemnat de organul suprem. Excepţie face persoanele juridice de drept public a căror desemnare se face prin acte ale autorităţilor publice. Cererea de desemnare a administratorului o poate inainta participanţii (asociaţii. membrii Guvernului. inclusiv cei de la Curtea Constituţională. Administratorul la randul său tot este indreptăţit să renunţe oricand la atribuţiile sale. atunci relaţiile dintre ele se reglementează prin dispoziţiile contractului de mandat. Nu poate avea calitatea de administrator a persoanei juridice persoanele cărora le este interzis prin lege sau prin hotărare judecătorească să ocupe posturi cu funcţii in persoanele juridice. Numele administratorului se inscrie in registrul de stat in care se inmatriculează persoana juridică. acesta poate fi desemnat de instanţa de judecată. managerului – şef. de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul incheiat cu acesta.

. De aceia prin actul de constituire se stabileşte mai intai obligaţiile pe care fondatorii şi-i asumă unul faţă de altul in legătură cu formarea patrimoniului şi apoi se determină modul de colaborare dintre aceştia in legătură cu funcţionarea societăţii. este persoana juridică cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. 35 din Legea nr. 1. fie numai statutul. deoarece pentru a realiza scopul pe care şi-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale importante care aceştia trebuie să le transmită. dacă in calitate de semnatari apar mai multe persoane. 32-33. Actul constitutiv trebuie să corespundă condiţiilor stabilite de lege şi să aibă un conţinut predeterminat de dispoziţiile legale. şi care circumscrie limitele. Persoana juridica constituita de către un singur fondator activează in baza statutului aprobat de acesta. si persoanele juridice de drept privat cu scop nelucrativ activează in baza normelor generale cu privire la organizaţiile de tipul respectiv.107 alin. Actul de constituire este documentul in care se materializează voinţa fondatorului (fondatorilor) care decide infiinţarea persoanei juridice.Persoana juridică i-a naştere in baza actului de constituire.contract de constituire şi statut.(1) şi art.15 din Legea nr. Actul de constituire a societăţii comerciale este in esenţă un act juridic unilateral. iar in cazurile prevăzute de lege. fie potrivit art. Codul civil prin art. modul de administrare a activităţii si alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv.108 stabileşte constituirea societăţilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. societatea pe acţiuni poate fi constituită la dorinţa fondatorilor. fie ambele şi contractul de constituire şi statutul. termenul de act de constituire trebuie considerat echivalent termenului de documente de constituire. Actul de constituire nu poate acorda mai multe drepturi decat legea. Potrivit art. In calitate de act de constituire poate fi. in care va acţiona aceasta ca subiect de drept. 73/2001 documentele de constituire a cooperativei de intreprinzător sunt contractul de constituire şi statutul.7 din Legea nr. atunci cand apare un singur fondator sau un contract de societate.157 numai prin actul de constituire.(142)Persoana juridica activează in baza contractului de constituire sau in baza contractului de constituire si a statutului. In acest caz. fie numai contractul de constituire. Legiuitorul a stabilit condiţii mai rigide pentru societăţile comerciale. In actele de constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul si scopurile activităţii ei. Spre deosebire de celelalte forme. (144)Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie sa conţină denumirea si sediul ei. Potrivit art. (143)Contractul de constituire a persoanei juridice se incheie. iar celor cu răspundere limitată şi pe acţiuni in baza a două acte . iar statutul se aproba de către fondatorii (membrii) ei. Persoanele juridice de drept public. Actul de constituire conţine asemenea clauze incat acoperă toate prevederile care se includeau anterior in contractul de constituire şi in statut. fie potrivit dispoziţiilor art.1134/1997 prin contract de constituire şi statut. sau doar in baza statutului.1007/2002 cu privire la cooperativa de producţie actul constitutiv al cooperativei de producţie este statutul. Denumirea diferită a actului de constituire depinde de forma de organizare a acesteia. Pentru ca societatea comercială să dobandească personalitate juridică actul de constituire trebuie intocmit in formă autentică. Persoanele juridice cu scop lucrativ. Spre deosebire de legislaţia anterioară care stabilea constituirea societăţii comerciale in nume colectiv şi societăţii in comandită numai in baza unui contract de constituire.

fundaţiile instituţiile etc.12 din Legea nr. Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Asemănător persoanelor de drept public prin cod se admite că. Comparativ cu societăţile comerciale cerinţele faţă de persoanelor juridice cu scop nelucrativ cerinţele sunt mai liberale.15 din Legea patronatelor prevede că patronatul se constituie prin decizia de infiinţare şi statut. adică denumirea şi sediul.(1) autentificat notarial. 137.(3) stabileşte principalele clauze ale actului constitutiv. 146. Curtea de conturi. Astfel.) duce la nulitatea societăţii (art. Dispoziţii similare sunt incluse şi in pct. Dacă o persoană juridică se constituie de o singură persoană fizică sau juridică acesta trebuie să intocmească un singur act de constituire. sau in legile speciale care reglementează specificul diferitor forme de persoane juridice. Alin. Art. De asemenea acestea trebuie să prevadă modul de administrare a persoanei juridice. şi unele organizaţiile necomerciale ar putea să activeze in baza unei legi cadru fără a avea un act constitutiv individual. municipiului nr. societăţile pe acţiuni.9 din Regulamentul – Model al intreprinderii municipale.107 alin. nerespectarea căreia.108 prevede clauzele generale care trebuie să le includă actul de constituire a societăţii comerciale indiferent de formă. Contractul de constituire a altor persoane juridice decat cele menţionate pot fi incheiate in formă scrisă sub semnătură privată.10-11 stabileşte că fundaţia se constituie prin act de constituire şi statut. Art.1252/2000.837/1996 asociaţiile obşteşti au ca act de constituire statutul. Codul prevede că prin legi speciale se poate stabili că persoanele juridice de drept public pot activa fără un act constitutiv individual. iar in unele cazuri trebuie de autentificat notarial.1129/2000. Celelalte clauze din actul de constituire sunt precizate in dispoziţiile altor articole din prezentul cod.60-61 şi 63 potrivit cărora capacitatea civilă a persoane juridice apar de la data inregistrării de stat. . dacă legea nu stabileşte altfel. Potrivit art. Prin această Lege se stabileşte că statutul satului sau oraşului este aprobat de consiliul local şi inregistrat in organul executiv al autorităţii administraţiei publice ierarhic superioare.1505/2000 privind asociaţiile de economii şi imprumut al cetăţenilor prevede că „documentele de constituire a asociaţiei sunt procesul – verbal al adunării de constituire şi statutul”. Prin legi speciale sunt reglementate activitatea Băncii Naţionale.cadru al satului (comunei) oraşului. Astfel de persoane juridice pot fi societăţile cu răspundere limitată. din Legea cooperaţiei de consum nr. Astfel actul de constituire trebuie să conţină principalele clauze prin care se identifică o persoană juridică intre participanţii circuitului civil şi in spaţiu a acesteia. Forma autentică este necesară fundaţiei şi instituţiei private. 2. 157 prevede clauzele particulare care trebuie să le cuprindă actul de constituire a formei concrete de societate comercială. Persoanele juridice fără scop lucrativ. 3. Legea cu privire la fundaţii in art. art. Aceiaşi concluzie rezultă din Legea sindicatelor nr.Potrivit art.146/1994 cu privire la intreprinderea de stat Documentele de constituire a intreprinderii sunt decizia fondatorului şi statutul. adoptarea unei asemenea legi ar solicita şi modificarea art. Reieşind din dispoziţiile Legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr. Forma autentică a actului de constituire se cere numai pentru fundaţii şi instituţii private. in viitor. Aceste dispoziţii transformă actul de constituire intr-un act solemn. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să fie scris in limba romană şi potrivit art. iar art.186 organizaţiile necomerciale acţionează in baza statutului . In calitate de lege am considera că este legea cu privire la statutul .110 (2) lit. admiţandu-se situaţia că acestea să funcţioneze in baza unei legi cadru sau a unei legi speciale.432/1995. Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie să fie intocmit in formă scrisă şi să fie semnat de toţi fondatorii.a).122.2 din Legea nr. Totodată.

potrivit căreia toate persoanele juridice de drept privat nu există pană la inregistrare. In cazul cand pe parcursul activităţii organizaţia necomercială işi modifică obiectul sau scopul ea trebuie să facă aceasta prin modificarea actului de constituire. Deşi procedura de inregistrare a persoanelor juridice cu scop lucrativ este distinctă de cea a persoanelor juridice cu nelucrativ totuşi de această . Prin Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.32 din Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. Inregistrarea de stat a persoanei juridice (145)Persoana juridica se considera constituita in momentul inregistrării ei de stat. (147)Persoana juridica este pasibila de inregistrare de stat in modul prevăzut de lege. 2.192/1998 „in termen de 2 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi Comisia de Stat pentru Piaţa Hartiilor de Valoare se reorganizează in Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare”. Persoanele juridice de drept public nu sunt supuse inregistrării de stat.764/2001 formarea unităţilor administrativ – teritoriale se efectuează de Parlament şi statutul de persoană juridică este dobandit la data indicată in actul adoptat de acesta. Articolul 63.Organizaţiile necomerciale sunt obligate să prevadă in actul de constituire obiectul de activitate şi scopul care şi-l propune la fondare. inclusiv activitate de intreprinzător (art. de constituire a persoanei juridice sau faptul ca actul de constituire nu este in conformitate cu legea atrage refuzul inregistrării de stat a persoanei juridice. fiind accesibile oricărei persoane.Prin această dispoziţie legiuitorul stabileşte regula. Potrivit art.. Datele inregistrării de stat se inscriu in registrul de stat. sau funcţionarul public competent şi inmatricularea datelor de identitate şi a altora stabilite de lege in registrul de stat. persoana lezată se poate adresa in instanţă pentru ca ultima prin act judecătoresc să oblige organul de a inregistra persoana juridică. 17 din Legea nr. Persoana juridică ca subiect al raporturilor juridice i-a naştere din momentul adoptării hotărarii de inregistrare de către organul de stat.188). Numai dacă organul de inregistrare refuză inregistrarea din motive neintemeiate.1103/2000 a fost fondată Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei şi a fost aprobat Regulamentul acesteia. (149)Persoana juridica este supusa reinregistrării de stat doar in cazurile prevăzute de lege. (148)Incălcarea modului. (146)Persoana juridica de drept public se considera constituita in momentul intrării in vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul ori statutul ei sau in momentul indicat in act. dar care ţine de realizarea scopului propus prin normele statutare.187 se prevede că astfel de organizaţii pot desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege. Modul de inregistrare a persoanelor juridice de drept privat se stabileşte de acte normative speciale. Ele se consideră infiinţate şi dobandesc capacitate la data intrării in vigoare a actului normativ prin care acestea se fondează sau la altă dată indicată in acesta. prevăzut de lege. Similar acestora se creează şi alte persoane juridice de drept public. 1. In fond prin art. 3.122/1991 prin reorganizarea Băncii republicane din Moldova. Nu se admite refuzul inregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice. Din acelaşi moment aceasta dobandeşte şi capacitate juridică. Inregistrarea persoanelor juridice in Republica Moldova se face prin act administrativ. Banca Naţională a Moldovei a fost infiinţată in concordanţă cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. Potrivit art.

numele fondatorilor precum şi alte date stabilite de legile speciale sau care le solicită fondatorii. Fiecare din organele menţionate sunt imputernicite cu atribuţii de inregistrare şi sunt obligate să ţină registrul persoanelor juridice pe care le inregistrează.14 din Legea menţionată cultele in Republica Moldova se inregistrează prin procedura de recunoaştere a acestora. fundaţii.837/1996 se ţine registrul de stat şi se inregistrează asociaţiile obşteşti. . (151)Secţia organizaţii neguvernamentale şi partide politice a Ministerului Justiţiei inregistrează asocaţii obşteşti. Datele incluse in Registrul de stat in care sunt inregistrate persoanele juridice sunt accesibile tuturor persoanelor interesate. patronate. cu condiţia că au fost prezentate actele prevăzute de lege.22 din Legea nr. potrivit art.11 din Legea nr.979/1992 şi se exercită de Serviciul de Stat pentru problemele cultelor. in Legea nr. cooperativele de producţie şi de intreprinzător. datele de identitate ale managerului principal şi al fondatorilor.(4) din articolul comentat stabileşte temeiurile generale de refuz a inregistrării de stat a persoanei juridice. organizaţii şi partide politice. 4. Astfel de date pe langă numărul de inregistrare şi data inregistrării in registrul se inscrie denumirea. obiectul principal de activitate. asociaţiile de locatari. sindicate etc. In registre se inscriu principalele date privind persoana juridică inregistrată. mărimea capitalului social). scopul. Dacă se adoptă hotărarea de inregistrare. Inregistrarea la Camera Inregistrării de stat se efectuiază cu respectarea dispoziţiilor Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr.divizare nu este atat de dură.). Dispoziţia alin. De exemplu. iar acesta timp de 15 zile adoptă decizie de inregistrare sau de respingere a cererii de inregistrare.19-25 a Legii nr. sediul. iar pentru unele şi capitalul social. Ţinerea registrelor de stat şi inregistrarea unor categorii de organizaţii necomerciale se execută de Ministerul Justiţiei: Astfel.976/2000 se ţine registrul şi se inregistrează patronatele. precum şi alte date care le cere legea sau fondatorii.15 din Legea nr. 1719 din Legea nr. potrivit art. De exemplu Camera inregistrării de stat ţine registrul de stat al intreprinderilor. Serviciul de stat pentru problemele cultelor ţine registrul cultelor. indicandu-se in mod obligatoriu datele principale de identitate ale acesteia (denumirea completă şi abreviată.581/1999 se ţine registrul organizaţiilor necomerciale şi se inregistrează fundaţiile etc. instituţii.718/1991 se ţine registrul de stat şi se inregistrează partidele şi organizaţiile social politice. De exemplu: (150)Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale inregistrează intreprinderile (societăţile comerciale. persoana juridică se inscrie in Registrul de stat sub un anumit număr.10 din Legea nr.1129/2000 se inregistrează sindicatele. persoanele care o vor gestiona şi reprezenta. iar la cererea acestuia sau a fondatorilor extrase din Registru. potrivit art. potrivit art. sediul. a partidelor politice. intreprinderile de stat şi municipale) şi organizaţiile (cooperativele de consum.1265/2000. Codul civil stabileşte două temeiuri de refuz . asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor. uniunile de intrepinderi. Ministerul Justiţiei ţine registrul asociaţilor obşteşti. Potrivit art. Ca dovadă a inregistrării de stat Camera eliberează managerului principal certificatul de inregistrare de modelul stabilit.1265/2001 se stipulează expres că Camera este obligată să elibereze extrase din Registrul de stat in termen de 3 zile de la solicitare. Pentru a inregistra o persoană juridică la Camera Inregistrării de Stat oficiului teritorial al acesteia sau inseşi Camerei trebuie să i se prezinte actele stipulate de art. obiectul de activitate. potrivit art. (152)Modul de inregistrare a cultelor este reglementat de legea despre Culte nr. 1265/2000 a altor acte normative care reglementează statutul juridic al subiectelor supuse inregistrării.incălcare modului de constituire a persoanei juridice sau dacă actul de constituire nu corespunde cerinţelor stabilite in lege.

Publicitatea are importanţă pentru terţii care vor să intre in relaţii cu persoana juridică. adică este accesibil terţilor şi oricine este interesat poate să-l consulte şi nu poate invoca necunoaşterea informaţiei deţinute acolo.inregistrarea permite statului să supravegheze activitatea persoanelor juridice in vederea respectării legislaţiei. cu excepţia cazului cand terţul ştia sau trebuia sa ştie despre neveridicitate. conţine unele prevederi care contravin legii. sau să fie accesibile acestora. terţul trebuie sa-l recunoască in raport cu sine. persoana in al cărei interes faptul trebuia inregistrat nu poate sa-l opună terţilor. Dacă organul principal adoptă hotărarea de a modifica actele constitutive. precum şi cu inseşi asociaţii sau membrii persoanei juridice. sau dacă nu au fost prezentate toate actele necesare.(3) dacă se cere inregistrarea societăţii comerciale. Cu adevărat prin inregistrare se urmăreşte un triplu scop: . sediul. Insă pentru a le face opozabile terţilor este necesar de a le face cunoscute (publice) terţilor. Semnatarii acestor acte pot cere unul altuia indeplinirea obligaţiilor asumate. dar nu mai puţin de 600 in fiecare din acestea. Prin alte norme inclusiv cele din legile speciale se pot stabili şi alte temeiuri de refuz al inregisrării de stat. (154)Daca faptul este inregistrat si făcut public. aceste modificări obţin putere juridică şi pot fi utilizate in raport cu terţii de la data cand acestea au fost inregistrate de către organul de stat. In Registrul de stat se inscrie cu preferinţă următoarele date : . De cel de-al doilea temei de respingere a inregistrării Organul de stat poate face uz atunci cand actul de constituire nu conţine prevederile indicate in lege pentru forma persoanei juridice. Un asemenea scop il urmăreşte inregistrarea de stat.113 alin. . Nu va fi inregistrat un partid politic dacă nu va avea cel puţin 5000 de membri domiciliaţi in cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul doi. Publicitatea registrelor de stat ale persoanelor juridice (153)Pană in momentul in care faptul nu a fost inscris in registrul de stat al persoanelor juridice si nu a fost făcut public. nepetrecerea adunării constitutive la societatea pe acţiuni. cu excepţia cazului cand demonstrează ca terţul cunoştea faptul. Aceasta prevedere nu este valabila pentru actele juridice săvarşite in decursul a 15 zile de după momentul cand faptul a fost făcut public in măsura in care terţul demonstrează ca nu a ştiut si nici nu trebuia sa ştie despre acest fapt.Prin incălcarea modului de constituire se inţelege nerespectarea de către fondatori a unor cerinţe sau neefectuarea unor operaţiuni stabilite de lege pentru constituirea persoanei juridice. inregistrarea asigură publicitatea cu privire la persoana juridică. nu sau semnat numărul necesar de fondatori (membri) sau nu au fost indeplinite alte condiţii. Un motiv pentru respingerea inregistrării ar servi nevărsarea minimului de capital social stabilit la art. pană la proba contrarie.inregistrarea marchează „naşterea” societăţii ca persoană juridică. Va fi respinsă inregistrarea persoanei juridice dacă există o altă persoană juridică cu aceiaşi denumire. independent dacă acestea au fost sau nu inregistrate. prioritatea are cel dintai. Informaţia conţinută in Registru precum şi in actele constitutive deţinute la organul de inregistrare se prezumă a fi veridică.denumirea persoanei juridice. sau dacă nu este respectată forma stabilită. Actele de constituire a persoanelor juridice şi sunt opozabile semnatarilor acestora de la data semnării lor. terţul poate opune faptul făcut public persoanei in al cărei interes trebuia inregistrat. In caz de conflicte intre actele constitutive deţinute de organul de stat şi cele ce se află la persoana juridică şi la membrii acesteia. (155)In cazul in care faptul care trebuia inregistrat a fost făcut public in mod greşit. inclusiv şi datele incluse in registru. Articolul 64. 1. . Deoarece registrul intreprinderilor este public.

86 alin. Nu poate invoca faptul necunoaşterii modificărilor terţul care a participat la adunarea organului principal sau ulterior a fost informat despre modificările efectuate. 86 alin. Denumirea persoanei juridice (158)Persoana juridica participa la raporturile juridice numai sub denumire proprie. Persoana juridică constituite in zonele libere şi avand calitate de rezident al acestor zone pot stabili termenul de activitatea pană la expirarea termenului stabilit pentru zona liberă. Persoana juridică a cărei termen de activitate a expirat se consideră dizolvată de drept şi potrivit art.(2) trebuie să intre in procedura de lichidare cu care conduce administratorul.66 alin. Publicitatea nu trebuie de confundat cu publicaţiile persoanei juridice care aceasta trebuie să le facă in Monitorul Oficial făcute potrivit dispoziţiilor art. telefonie etc. dar pană la repartiţia activelor intre asociaţi (vezi art. Persoana juridică constituite pentru un anumit termen nu poate să activeze după expirarea acestuia.durata activităţii. Persoana juridică constituită pentru un termen stabilit nu se va dizolva. Datele prin care se modifică actele constitutive care au fost adoptate de organul principal dar nu au fost inregistrate au putere juridică numai in raport cu terţii care cunoşteau despre modificările efectuate. Organul principal a persoanei juridice poate reveni şi decide continuarea existenţei şi activităţii persoanei juridice chiar şi după ce a inceput procedura de lichidare. (de ex. Alin. aceasta se dizolva daca pană la acel moment actele de constituire nu se modifica. Mai mult prin art. Excepţie de la aceasta o fac numai terţii care ştiau despre inregistrarea greşită. membrii sau asociaţii sunt in drept să constituie persoana juridică pentru a activa un termen fix (de ex. Din momentul dizolvării administratorul (organul executiv) nu are dreptul să intreprindă noi operaţiuni.1. şi se consideră dizolvată.90 alin. adică nu poate desfăşura genurile de activitate stabilite prin actul de constituire. (3) stabileşte că datele inregistrate in registru obligă persoana juridică şi atunci cand acestea au fost inregistrate din greşeală. dacă organul principal nu a desemnat un lichidator. . dar are dreptul să le termine pe cele incepute deja.2010).(5) sau in alte publicaţii. numele administratorului. capitalul social şi cotele de participare pe care le are fiecare asociat pentru societăţile comerciale. Obligaţiile de a demonstra faptul cunoaşterii despre modificările efectuate il are persoana juridică sau asociaţii acesteia. 25 ani) sau pană la anumită dată. Articolul 65. dacă pană la data expirării va prelungi acest termen.(7) sau art. Totuşi un terţ poate să demonstreze că nu cunoaşte datele inregistrate dacă a contract cu persoana juridică in timp de 15 zile de la data inregistrării. Durata persoanei juridice (156)Persoana juridica este perpetua daca legea sau actele de constituire nu prevăd altfel.67 alin. şi alte date pe care legea le stabileşte sau pe care membri acesteia solicită. De regulă. Astfel de acte ar putea fi cele de asigurare cu energie electică. (7) lichidatorul este in drept să incheie noi acte juridice in măsura in care acestea sunt necesare pentru lichidare. Articolul 66. Datele inregistrate in registru au putere juridică şi terţul nu poate invoca necunoaşterea acestora.(5).01. termică. Totuşi fondatori. stabilita prin actele de constituire si inregistrata in modul corespunzător. persoana juridică se constituie pentru a activa un termen nelimitat. (157)La expirarea termenului stabilit pentru existenta persoanei juridice.

Partidul Social Liberal etc. „fond de investiţie”. Asociaţia de cultură „Basarabia”. In unele cazuri prin legi speciale se stabileşte că persoana juridică trebuie să prevadă in denumirea sa şi alte prevederi cum ar fi „bursă de mărfuri”. Instituţia obştească „Centru de studiere şi propagare a dreptului privat”.121 alin. sub sancţiunea plăţii de daune-interese. (165)In actul emis de persoana juridica trebuie sa se menţioneze denumirea. In calitate de elemente obligatorii ale denumirii trebuie să fie forma de organizare a persoanei juridice şi numele sau denumirea unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. codul fiscal si sediul.(159)Denumirea persoanei juridice trebuie sa includă. (163)Persoana juridica a cărei denumire este inregistrată are dreptul sa o utilizeze. Norme similare sunt stabilite şi pentru cooperative care au obligaţia să precizeze forma „ cooperativă de consum”. insă aceste elemente nu pot să individualizeze definitiv persoana juridică. precum si a numelor proprii.(3) şi art. 1. De aceia persoana juridică trebuie să conţină şi un cuvant. daca acestea nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei si daca nu exista in acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui.(3). sub sancţiunea plăţii de daune-interese. Ca exemplu ar servi denumirea Societatea in nume colectiv „Movileanu şi compania” sau dacă societatea are un singur comanditat va purta denumirea Societatea in comandită „Movileanu”. (164)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" despre modificarea denumirii. „asociaţie”. (161)Se interzice utilizarea in denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale. sa inceteze utilizarea denumirii si sa ii repare prejudiciul. (160)Persoana juridica nu poate fi inregistrată daca denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice inregistrate deja.. „fundaţie” etc. 136 alin. Societatea care indică in denumire numai numele unui asociat. cum ar fi „societate cu răspundere limitată”. Cel care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat. Persoana juridică se identifică in circuitul civil de alte subiecte ale raporturilor juridice inclusiv de alte persoane juridice prin denumirea sa. „cooperativă de producţie” sau „cooperativă de intreprinzător”. legiuitorul obligă să se indice şi cuvantul şi „ şi compania” (vezi art. dar de fapt ei sunt mai mulţi. Dispoziţiile legale obligă că in denumirea persoanei juridice să fie indicată forma de organizare. Denumirea persoanei juridice de drept public se stipulează in actul normativ prin care aceasta se . numărul inregistrării de stat. forma juridica de organizare. in limba de stat. Denumirea organizaţiei necomerciale poate fi Fundaţia „SOROS”. „societate pe acţiuni”. la cererea ei. iar pentru societăţile comerciale pe persoane şi numele unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. (162)Persoana juridica nu poate folosi in denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce in eroare cu privire la forma sa. o imbinări de cuvinte sau de litere care ar face-o irepetabilă şi inconfundabilă cu altele. care constă din grupul de cuvinte stabilit de lege pentru forma respectivă. etc. Astfel dacă persoana juridică este o societate comercială sub forma de societate in nume colectiv sau societatea in comandită in denumirea trebuie să fie indicat şi numele unuia sau tuturor asociaţilor care răspund nelimitat pentru obligaţiile societăţii. si inconfundabilă cu o altă denumire inregistrată in Registrele in care se inregistrează persoanele juridice. Denumirea trebuie să conţină o combinaţie de elemente obligatorii şi neobligatorii care ar face-o irepetabilă.

Astfel de termeni ar fi cei prin care se exprimă cuvinte necenzurate. societatea comercială poate fi declarată nulă in temeiul art. Din acest considerent dreptul asupra denumirii de firmă a societăţii comerciale este calificat ca un bun. (167)Stabilirea si schimbarea sediului sint opozabile tertilor din momentul inregistrarii de stat. Din acest motiv „denumirea” capătă o valoare economică şi similar unui obiect palpabil se transformă intr-un res corporalis care incorporează in sine reputaţia şi şansele in afaceri societăţii comerciale cu care o destinge clientela.constituie. şi acesta poate fi in anumite condiţii transmisibil. Aceasta arată la funcţia de semnare a angajamentelor pe care şi le asumă o persoană juridică. De aceia in activitatea de intreprinzător denumirea dobandeşte o valoare economică. (168)Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. Sediul persoanei juridice (166)Persoana juridica are un sediu. Dacă denumirea indicată in actele de constituire şi care se cere inregistrată este similară alteia inregistrate anterior inregistrarea nu se va face. Nu pot fi utilizate in denumiri nume proprii care sunt similare numelor personalităţilor marcante. care ii avansează „şansele” persoanei juridice sau altfel spus. Nu pot fi utilizate in denumiri cuvinte care exprimă noţiuni contrare bunelor moravuri. Denumirea este cea care se incrustează in subconştientul acelora care sau aflat sau se află in legătură persoana juridică şi anume ea poartă povara atitudinii pozitive sau negative. Şi deci orice act emis de persoana juridică trebuie să-i poarte denumirea şi semnătura persoanei imputernicită să angajeze persoana juridică in raport cu terţii. Numele utilizat coincide cu numele unuia din asociaţi.(2) lit. sau chiar dacă nu coincide dar la utilizarea acestuia există autorizaţia persoanei sau a moştenitorilor acestora. Indicarea la forma de organizare permite participanţilor la circuitul civil să facă concluzie despre scopul persoanei juridice precum şi despre răspunderea asociaţilor acesteia. Persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta. indicat in actele de constituire. Articolul 67.c). Persoana juridică are un drept personal asupra denumirii sale avand drept să o utilizeze personal sau să permită sau să interzică altor persoane s-o folosească. prin şanse se inţelege o posibilitatea de a obţine din activitatea de intreprinzător rezultate favorabile. Titularului i se acordă dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat să plătească o despăgubire. Excepţie de la această regulă o fac două situaţii. Dacă actul de constituire al persoanei juridice cu scop lucrativ nu prevede denumirea acesteia. Anume in ea (denumire) se exprimă reputaţia pozitivă sau negativă pe care o au terţii faţă de persoană.110 alin. Este important ca denumirea stabilită prin actele de constituire să fie inregistrată in registrul de stat. Codul civil stabileşte că prin lege pot fi interzise utilizarea unor cuvinte sau sintagme in denumirea persoanelor juridice. duşmănie intre naţiuni sau altele de acest fel. care face apel la violenţă fizică. Denumirea persoanei juridice se stabileşte iniţial de fondatori prin actul de constituire. Această valoare este acordată de către clientelă. In relaţiile pe care le are persoana juridică cu alte persoane denumirea este principalul element faţă de care este exprimată atitudinea şi recunoştinţa terţilor. căci dreptul persoanei juridice asupra denumirii este protejat numai dacă există o asemenea inregistrare. (169)Toate documentele si scrisorile intrate la sediu se considera receptionate de catre persoana juridica. (170)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial . In conţinutul tuturor actelor care ies de la persoana juridică trebuie să se indice alături de alte date şi denumirea sa.

Dacă sediul este modificat societatea are obligaţia să comunice Organului de inregistrare timp de 7 zile despre modificare şi să publice informaţia respectivă in Monitorul Oficial.1265/2000 este stabilită şi sancţiunea privind „sistarea activităţii intreprinderii şi organizaţiei” precum şi chiar „lichidarea acesteia in condiţii legale” . La sediul societăţii trebuie să păstreze documentele persoanei juridice. iar persoana juridica nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului). indiferent de faptul dacă au fost procurate din mijloace proprii sau din mijloacele atrase se includ in activul persoanei juridice şi pot fi urmărite de către creditorii acesteia. cu toate consecinţele negative pentru aceasta. numărul casei sau şi a biroului. Ca şi denumirea sediul se stabileşte prin actul constitutiv la libera alegere a semnatarilor acestuia – fie locul de desfăşurare a activităţii a persoanei juridice. Sediul este un atribut principal al persoanei juridice şi arată locul in spaţiu unde este aceasta amplasată. Răspunderea persoanei juridice (171)Persoana juridica răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce ii aparţine. imobile sau mobile. fie domiciliul unuia din asociaţi. iar după caz strada.(2) se confirmă regulă potrivit căreia fiecare subiect de drept răspunde de sine-stătot pentru propriile sale obligaţii. Dispoziţiile legale nu impun condiţii sau obligaţii privitor la locul unde ar putea acesta să se afle. Prin sediul societăţii se determină locul executării obligaţiilor pecuniare. (172)Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice. Cu acţiunea acestui principiu este legată şi procedura de lichidare forţată a persoanei juridice pentru cauza de insolvabilitate stabilită la art. cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire. Articolul 68. Sub aspect procedural. sau in cazul altor obligaţii cand persoana juridică are calitatea de debitor şi prin contract nu s-a stabilit contrariul. Determinarea sediului are importanţă practică sub cel puţin trei aspecte: sediul persoanei juridice determină naţionalitatea acesteia. potrivit căruia toate persoanele juridice ca şi toate persoanele de drept privat răspund pentru obligaţiile cei revin cu toate bunurile care ii aparţin.Sediul permite a determina instanţa de judecată competentă in litigiile in care persoana juridică are calitatea de parat.101. independent de categoria la care aceste aparţin. Pentru persoanele juridice care se inregistrează la Camera inregistrării de stat potrivit Legii nr.(1) se stabileşte principiul general. Prin dispoziţia alin. sau părţi sociale. sunt mijloace băneşti. Excepţie de la această regulă este stabilită prin art. Toate lucrurile pe care le deţine persoana juridică cu drept de proprietate. adică persoana juridică nu poartă . Sediul determina organul fiscal al statului la care persoana juridică prezintă rapoartele financiare şi fiscale şi la contul căruia se efectuiază plăţile obligatorii. ci numai cu cele care sunt in circuitul civil şi aparţin acestora cu drept de proprietate privată.al Republicii Moldova" despre modificarea sediului sub sanctiunea platii de daune-interese. hartii de valoare. 194 potrivit căreia Republica Moldova şi unităţile administrativ teritoriale nu răspund cu bunurile proprietate publică. in care persoana juridică are calitatea de debitor. Prin alin. cu excepţia că ele trebuie să se inregistreze la organul fiscal din teritoriul unde-şi are sediul. fie locul aflării organelor acesteia . sunt ele bunuri corporale sau incorporale. legiuitorul prezumă că toate actele care au ajuns la sediul indicat in Registrul de stat au fost aduse la cunoştinţa persoanei juridice. In actul de constituire trebuie să fie indicată localitatea. In caz de mutare a sediului aceasta trebuie să fie adus la cunoştinţa terţilor prin publicarea unui anunţ in Monitorul Oficial.

183 alin. O situaţie cu totul deosibită se creează la transformare. Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia). Astfel de reguli sunt prevăzute la art. Aceiaşi regulă este stabilită in art. (5) şi (6) din Legea nr.136 pentru comanditaţii din societăţile in comandită şi in art. (177)Reorganizarea produce efecte fata de terţi numai după data inregistrării de stat a noilor persoane juridice.118 alin. dacă activele societăţii nu satisfac cerinţele creditorilor. in altă haină juridică.1137/1997 privind societăţile pe acţiuni. dezmembrare (divizare si separare) sau transformare. cu excepţia reorganizării prin absorbţie. Hotărarea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces . Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică la alta potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice in locul predecesorului său.(4) pentru fondatorii instituţiei. reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează in baza unei hotărari judecătoreşti. (176)Daca prin fuziune sau dezmembrare se infiinţează o noua persoana juridica. In special art. Dispoziţiile legale din Codul civil cu privire la reorganizare stabilesc şi norme de procedură care asigură o sincronizare a operaţiunilor efectuate şi inregistrările pe care le efectuează organul de stat in aşa fel incat să se asigure o transmisiune corectă şi unitară a drepturilor şi obligaţiilor. care produce efecte la data inregistrării modificărilor in actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.9 alin.(3) din Legea nr.128 se stabileşte că asociaţii societăţii in nume colectiv răspund pentru obligaţiile societăţii nelimitat şi solidar. deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi. Reorganizarea persoanei juridice (173)Persoana juridica se reorganizează prin fuziune (contopire si absorbţie). Astfel prin dispoziţiile art.(3) precum şi la art. De la această regulă. Articolul 69.15 alin. fie că dizolvarea unora şi constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea). Poartă răspundere subsidiară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară (societăţii fiice) intreprinderea cu participaţiunea majoritară (societatea mamă). ci aceeaşi persoană juridică işi continuă activitatea dar in altă formă. Dizolvarea unor şi constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop in sine al reorganizării ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operaţiuni. Prin actul de constituire asociaţii pot să-şi asume răspunderi suplimentare la cele stabilite de dispoziţiile legale.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie se stabileşte că „statutul cooperativei poate prevedea o răspundere suplimentară a membrului cooperativei pentru obligaţiile acesteia in mărime ce nu va depăşi venitul realizat de el in cooperativă in anul financiar precedent”. (175)In cazurile prevăzute de lege.răspundere pentru obligaţiile fondatorilor sau a membrilor săi şi invers fondatorii membrii. insă sunt unele excepţii. Excepţiile sunt stabilite fie de lege fie de actele constitutive ale persoanei juridice. asociaţii sau alţi participanţi ai persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile acesteia. (174)Hotărarea de reorganizare se ia de fiecare persoana juridica in parte. aceasta se constituie in condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective. fie constituirea altora (separarea). dacă prima a devenit insolvabilă datorită executării dispoziţiilor date cea dea doua.121 şi art. in condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire.

Una din soluţiile procedurii planului poate fi divizarea persoanei juridice insolvabile in două sau mai multe şi transmiterea cotelor de participaţiune la unul sau mai mulţi creditori.de reorganizare in care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul principal al persoanei juridice. Astfel. Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.73. 79 şi 85. Valoare juridică obligatorie actului de constituire i-o dă hotărarea organului suprem care adoptă hotărarea de reorganizare şi nu semnătura persoanelor care vor dobandi calitatea de asociaţi sau membri ai persoanei juridice care se constituie. teritorial şi tehnologic subdiviziunile persoanei juridice care urmează a fi reorganizată. Succesiunea de drept in cazul reorganizării persoanelor juridice (178)In cazul contopirii persoanelor juridice. Infiinţarea persoanei juridice noi care apare in rezultatul reorganizării se face cu respectarea dispoziţiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma respectivă.74 alin. (3) se anexează actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată care se constituie. Hotărarea de aprobare a reorganizării este obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărare. Alin.58 alin. faţă de terţi operaţiunea de reorganizare produce efecte şi le este acestora opozabilă numai după inregistrare la organul de stat a noii persoane juridice. Articolul 70.(4) din care rezultă că dispoziţiile din articolele ce urmează nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public. Această afirmaţie ne-i intemeiem pe dispoziţiile art. drepturile si obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridica . divizarea şi transformarea acestora a se vedea comentariul la art. sau dintr-o societate pe acţiuni se separă o nouă societate cu răspundere limitată apoi la proiectul contractului de fuziune prin contopire (vezi art.(3) sau la proiectul de dezmembrare prin separare (vezi art. Despre fuziunea. Potrivit art. de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi. Hotărarea de reorganizare prin divizare şi separare poate fi adoptată de Agenţie numai dacă apariţia noilor persoane juridice duce la dezvoltarea concurenţei şi există posibilitatea de a izola organizatoric. De asemenea este problematică reorganizarea care implică persoane juridice cu scop lucrativ cu cele fără scop lucrativ.80 alin. Astfel de hotărari poate să fie adoptată de instanţă in procesul de insolvabilitate cand faţă de persoana juridică insolvabilă se aplică procedura planului stabilită de Legea insolvabilităţii. in conformitate cu actul de transmitere. Dacă in procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărarea cu privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv.(3) prevede că in unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare poate s-o decidă şi instanţa de judecată.19 din Legea menţionată Agenţia are dreptul să adopte o hotărare privind divizarea sau separarea forţată a unui agent economic care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă dacă acesta a incălcat de două şi mai multe ori dispoziţiile legale. drepturile si obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoana juridica. cu excepţia transformării. precum şi intre persoanele juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat. decat in cazul cand sunt norme exprese in acest sens.1103/2000 stabileşte şi o modalitate de reorganizare forţată a persoanelor juridice prin decizia Agenţiei Naţionale pentru Concurenţei. (179) In cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta. Insă. Considerăm necesar de a menţiona că reorganizarea ca operaţiune juridică nu poate opera intre persoane juridice de drept public. dacă se realizează o contopire a două societăţi in nume colectiv şi se constituie o societate cu răspundere limitată. care au votat impotrivă sau care nu au fost prezenţi.

patrimoniul fiecărei persoane juridice care doreşte să participe la reorganizare şi alte date ce au importanţă. drepturile si obligaţiile ei trec la noile persoane juridice in conformitate cu bilanţul de repartiţie. la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă). Prin articolul comentat sunt stabilite reguli de trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care decid să se reorganizeze la persoanele juridice care-şi continuă existenţa şi după reorganizare sau care se constituie in rezultatul reorganizării. Acesta este motivul pentru care persoana juridică care se constituie in rezultatul fuziunii trebuie să fie inregistrată mai inainte decat ar fi fost radiate cele care se dizolvă. işi modifică propriile acte constitutive. şi drepturile şi obligaţiile trec de la persoana juridică absorbită la persoana juridică absorbantă. Actul de transmitere este unul din ultimele documente care poate fi semnat de administratorul persoanei juridice care dizolvă. care preluandu-le integral. Pentru aceasta legiuitorul stipulează necesitatea elaborării unui proiect al contractului de contopire (art.74) care trebuie să arate perspectivele fuziunii. Actul de transmitere trebuie să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă şi administratorul persoanei juridice care s-a constituit. şi actul de transmitere trebuie prezentat impreună cu actele necesare pentru inregistrarea modificărilor societăţii absorbante cat şi impreună cu actele necesare pentru inregistrarea excluderii (radierii) persoanei juridice absorbite. drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoana juridica in conformitate cu actul de transmitere. (182)In cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare. şi continuă toate raporturile juridice pe care le avea persoana juridică absorbită.absorbanta in conformitate cu actul de transmitere. precum şi cele care nu erau cunoscute la momentul reorganizării. aprobarea acestuia de către organele competente ale persoanelor juridice care fuzionează şi intocmirea unui act de transmitere a patrimoniului. De asemenea acest plan trebuie să arate data prezumată a viitoarei fuziuni şi intocmirii actului de transmitere. Fiind un proces anevoios fuziunea prin contopire trebuie să fie motivată din punct de vedere economic şi aceasta să se aducă la cunoştinţa celor interesaţi arătandu-se poziţiile pozitive şi negative ale viitoarei reorganizări. participanţii la aceasta. urmand să efectueze aceleaşi operaţiuni juridice. Actul de transmitere se intocmeşte pe baza contractului de fuziune aprobat in condiţiile art. adică elaborarea unui contract de fuziune. Trec la succesori şi drepturile litigioase dintre părţi. făcand ca acestea (persoana juridică nou constituită şi persoanele juridice care se dizolve) pentru puţin timp să coexiste in timp. La succesori se transferă nu numai drepturile şi obligaţiile care se indică in actul de transfer sau bilanţul de repartiţie şi toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate.75 numai după ce noua persoană juridică a fost inregistrată la organul inregistrării de stat şi acesta primeşte in activul său toate bunurile persoanelor juridice care se dizolvă. Reorganizarea prin contopire a persoanelor juridice are ca efect dizolvarea persoanelor juridice cu trecerea concomitentă a drepturilor şi obligaţiilor la o nouă persoane juridică care se infiinţează. inclusiv şi cele nepatrimoniale. O diferenţă poate fi observată şi Actul de transmitere in cazul absorbţiei poate fi semnat de persoanele juridice participante la fuziune chiar pană la inregistrarea de stat modificărilor. in corespundere cu bilanţul de repartiţie. (181)In cazul separării. . Deosebirea insă este că in rezultatul absorbţiei nu se constituie o nouă persoană juridică. Dacă drepturile care se transferă trebuie să fie inregistrate succesorul de drepturi trebuie să le inregistreze. Fuziunea prin absorbţie este o procedură similară contopirii. La reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. o parte din drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece. (180)In cazul divizării persoanei juridice.

Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie (183)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie trebuie sa conţină dispoziţii cu privire la succesiunea intregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate.81 şi a bilanţului de repartiţie. şi noile societăţi continuă raporturile juridice ale societăţii dizolvate in modul şi proporţiile stabilite prin proiectul dezmembrării aprobat in ordinea stabilită de art. Articolul 71. Mai ales că frecvent acelaşi administrator continuă să reprezinte persoana juridică şi după transformare. Reieşind din cele menţionate şi sub aspectul procedurii de reorganizare vor exista deosebiri. Similar reorganizării prin contopire in procesul reorganizării prin divizare este necesară coexistenţa in timp a persoanei juridice care se divizează şi incetează activitatea cu persoanele juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. Aceasta işi are explicaţia in aceia că bunurile şi documentele trebuie să fie transmise de la persoana juridică care s-a divizat la cele care s-au constituit şi in legătură cu aceasta trebuie să fie intocmit un act semnat cel care transmite şi de cel care primeşte. Totuşi in unele situaţii transformarea are ca consecinţe reducerea răspunderii. căreia i se va transmite o parte din activele şi pasivele societăţii care se reorganizează modificandu-se şi actele de constituire ale acesteia din urmă.Reorganizarea societăţii prin divizare are ca efect trecerea patrimoniului de la persoana juridică care se dizolvă la persoanele juridice care se constituie. Astfel in prima situaţie va fi intocmit un plan de dezmembrare şi vor fi elaborate actele de constituire ale persoanelor juridice care se constituie in rezultatul separării. după aceasta nu mai au o astfel de răspundere. Dezmembrarea prin separare a persoanei juridice evidenţiază două situaţii: Prima situaţie este acea cand in rezultatul dezmembrării dintr-o persoană juridică care-şi continuă existenţa i-a fiinţă una sau mai multe persoane juridice la care trec o parte din drepturile şi obligaţiile primei. La transformarea persoanei juridice drepturile şi obligaţiile persoanei juridice nu suportă modificări. Persoana juridică continuă să există insă intr-o nouă formă. (184)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie se confirma de . In continuare va fi mai intai inregistrată societatea nouă. In legătură cu aceasta sunt necesare a fi operate modificări atat in actele constitutive ale persoanei juridice care se dezmembrează cat şi a persoanei juridice care primeşte patrimoniul respectiv. Acelaşi pericol există şi in cazul transformării unei instituţii in asociaţie sau fundaţie. şi nu trec de la una la alte. Actele de constituire a persoanelor juridice care se infiinţează in rezultatul dezmembrării prin divizare dobandesc putere juridică şi sunt opozabile membrilor persoanei juridice care se dizolvă de la data aprobării lor impreună cu proiectul dezmembrării. In cea de-a doua situaţie la planul de dezmembrare trebuie să fie anexat şi contractul incheiat cu persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. Şi abia după aceasta persoana juridică care s-a dezmembrat şi a stat la temelia fondării celor noi urmează a fi radiată din registru. Astfel incat ultimele mai intai se inregistrează apar ca persoane juridice apoi primesc prin bilanţul de repartiţie activele şi pasivele care le revin. In rezultatul acestei transformări asociaţii care răspundeau subsidiar pentru obligaţiile societăţii de pană la transformare nelimitat şi solidar. inclusiv obligaţiile contestate de părţi. in privinţa tuturor drepturilor si obligaţiilor fata de toţi debitorii si creditorii acesteia. Ce-a de-a doua situaţie este cand in rezultatul dezmembrării o parte din patrimoniu se separă de la persoana juridică care işi continuă existenţa şi trece la o altă persoană juridică existentă. Ne referim la transformarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită intr-o societate cu răspundere limitată sau pe acţiuni. şi nu este necesar a fi intocmit un act de transmitere.

Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice in cazul reorganizării ei (185)In termen de 15 zile de la adoptarea hotărarii de reorganizare. pentru inregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor in actele de constituire ale persoanelor juridice existente.75. care au decis reorganizarea persoanei juridice. Deşi din conţinutul normei rezultă că actul de transmitere sau bilanţul trebuie să prevadă toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate. Articolul 72. Aceste acte sunt cele care arată legătura dintre persoanele juridice participante in procesul de reorganizare şi proporţia de drepturi şi obligaţii transferate. Actul de transmitere se intocmeşte in cazul fuziunii persoanelor juridice şi se semnează de administratorii persoanei juridice care transmite şi care primeşte.72 alin.(4) succesorii răspund solidar pentru obligaţiile de pană la reorganizare in cazul cand nu este posibil de a determina succesorul. In temeiul art. Bilanţul de repartiţie se intocmeşte in cazul reorganizării prin dezmembrare şi trebuie să fie aprobat de organul principal al persoanei juridice care se dezmembrează. totuşi neindicarea lor nu inseamnă că drepturile şi obligaţiile nu trec. Anume din acest considerent am menţionat că persoana care se dizolvă şi cea care se constituie in urma contopirii trebuie să coexiste in timp pentru intocmirea acestui act. Acest act trebuie să fie transmis la organul de inregistrare la care se inregistrează persoana juridică care se constituie numai după inregistrarea acesteia. Bilanţul de repartiţie işi are originea in proiectul de dezmembrare aprobat potrivit art.81. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie sunt documentele prin care se confirmă transferul patrimoniului de la o persoană juridică la alta. impreuna cu actele de constituire ale persoanelor juridice create. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar daca vor dovedi ca prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor. Actul respectiv se intocmeşte in baza contractului de fuziune aprobat potrivit art. in sens că acest act serveşte ca temei pentru o persoană juridică să scoată de la evidenţa sa. (188)Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pană la reorganizarea acestora daca din actul de transmitere si din bilanţul de repartiţie nu este posibila determinarea succesorului.fondatorii (membrii) persoanei juridice sau de organul persoanei juridice imputernicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire. . si se prezintă. organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat sa informeze in scris toţi creditorii cunoscuţi si sa publice un aviz privind reorganizarea in 2 ediţii consecutive ale "Monitorului Oficial al Republicii Moldova". sa ceara persoanei juridice care se reorganizează garanţii in măsura in care nu pot cere satisfacerea creanţelor. (187)Creditorii sint in drept sa informeze organul inregistrării de stat cu privire la creanţele fata de debitorul care se reorganizează. precum şi să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dezmembrează precum şi de cele care i-au fiinţă in urma reorganizării. in termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz. 1. iar alta să pună la evidenţa sa anumite bunuri şi obligaţii. Aceasta se explică prin aceia că pană la inregistrare persoana juridică nu are capacitate juridică şi in numele ei nu poate să fie semnate acte. (186)Creditorii pot.

sau cand prin actul de transfer şi bilanţul de repartiţie se stabileşte o disproporţie intre drepturi şi obligaţii.75) sau proiectul dezmembrării (art. Organul executiv al persoanei juridice trebuie să deţină dovezi că şi-a indeplinit obligaţia de informare personală. insă nu poate cere executarea anticipată a obligaţiei. precum şi să publice informaţia in Monitorul Oficial. Dacă obligaţia a ajuns parţial la scadenţă creditorul poate cere achitarea datoriei. Articolul comentat stabileşte cateva-i tipuri de garanţii. Considerăm că legiuitorul stabileşte răspunderea solidară nu numai pentru cazul in care numele creditorului nu este indicat in actele menţionate.1265/2000 intreprinderea sau organizaţia este obligată să inştiinţeze in scris oficiul teritorial al Camerei Inregistrării de stat despre adoptarea hotărarii de reorganizare. dar şi in cazul in care creanţele acestuia nu sunt incluse integral. De exemplu nu poate cere garanţii creditorul a cărei obligaţie integral deja este garantată printr-o garanţie reală (gaj sau ipotecă) sau personală a unui terţ. pentru consemnarea inceperii reorganizării in Registrul de stat.81). Potrivit alin. Dacă reorganizarea a fost inregistrată contrar intereselor creditorului acesta are dreptul la apărare judiciară. Data la care se adoptă hotărărea de reorganizare este data la care se aprobă contractul de fuziune (art. Creditorii care consideră că vor fi afectaţi prin reorganizarea debitorului său au dreptul să se opună procedurii de reorganizare şi să ceară fie garanţii suplimentare. dacă creditorul nu a fost satisfăcut. Deoarece la reorganizare are loc o cesiune a datoriei de la persoana debitoare la o altă persoană succesoare pentru aceasta este necesar acordul creditorului. Dispoziţia alin. unde unele pot fi in prag de insolvabilitate. Are dreptul de a cere garanţii creditorul unei societăţii care se reorganizează prin fuziune. Legiuitorul stabileşte că nu toţi creditorii pot cere garanţii. fie executarea obligaţiilor. Astfel dacă obligaţia a ajuns la scadenţă integral creditorul este in drept să ceară executarea. Protecţia creditorilor este una din cele mai importante probleme ale procesului de reorganizare a persoanelor juridice. creditorul unui societăţi pe acţiuni care se transformă intr-o societate cu răspundere limitată precum şi alte situaţii in care creditorul nu este nici de cum afectat de procedura de reorganizare. Pentru ca persoana juridică să nu se reorganizeze pană la executarea sau garantarea creanţelor se stabileşte dreptul creditorului de a preveni Camera Inregistrării de Stat pentru a nu inregistra reorganizarea.(4) stabileşte răspunderea solidară a persoanei juridice pentru obligaţiile de pană la reorganizare. in legătură cu faptul că prin fuziune se poate unifica persoane juridice cu starea diferită a activelor. . cum ar fi dreptul creditorului la informaţie privind reorganizarea. astfel incat datoriile nu pot fi acoperite din valoarea bunurilor transmise succesorului. dacă din actul de transmitere sau din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului.(189)Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar. in caz contrar ei vor purta răspundere personală pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neinformare. Din momentul consemnării in Registru a inceperii procedurii de reorganizare organul de inregistrare nu este in drept să inregistreze modificări in actele de constituire a societăţilor implicate in procedura de reorganizare. putandu-se adresa atat in nulitatea inregistrării reorganizării şi pentru incasarea forţată a creanţelor sale.21 din Legea nr. pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare participanţilor sau creditorilor persoanelor juridice reorganizate.(1) administratorul persoanei juridice care se reorganizează sau participă la o reorganizare este obligat să notifice personal fiecare creditor al său. dreptul creditorului de a cere garanţii de la persoana juridică care se reorganizează precum şi posibilitatea creditorului de a se adresa către succesorii persoanei juridice pentru a fi satisfăcut. pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării. Potrivit art. iar pentru obligaţia care incă nu a ajuns la scadenţă el este in drept să ceară numai garanţii.

Fuziunea prezintă pericol pentru creditorii persoanei juridice deoarece operaţiunea poate opera intre persoane juridice cu starea financiară diferită. fuziunea poate fi condiţionata de permisiunea organului de stat competent. Invers.29 din Legea nr. dar nu şi pentru creanţele pe care le au creditorii faţă de persoana juridică care s-a reorganizat. O problemă de importanţă majoră pentru procedura de fuziune priveşte posibilitatea de a fuziona a societăţile comerciale cu organizaţiile necomerciale. (191)Contopirea are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice participante la contopire si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica ce se infiinţează. (193)In cazurile stabilite de lege. şi nici de cum nu poate fuziona cu o altă societate comercială. şi apariţia unei persoane juridice noi. dar inglobează in sine drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice absorbite care se dizolvă şi urmează a fi radiată din Registrul de stat. Potrivit art.Alin. deoarece drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se dizolvă trec integral la persoana juridică care absorbantă sau la cea nou constituită.(3). care se naşte pentru a continua raporturile juridice incepute de societăţile predecesoare. Contopirea (numită şi fuziune) duce la dizolvarea persoane juridice care iniţiază procedura de reorganizare şi radierea acestora din Registrul de stat. ci au numai drepturi personale (vezi art. In principiu este posibil de a absorbi şi pe o persoană in prag de . In cazul fuziunii societăţilor pe acţiuni aceasta are loc prin consolidarea bilanţurilor lor cu convertirea ulterioară a acţiunilor societăţilor care participă la reorganizare in acţiuni ale societăţii recent infiinţate. Pentru despăgubire se pot adresa in egală măsură atat asociaţii sau membri persoanei juridice cat şi creditorii acesteia. Articolul 73. Din acest motiv considerăm că fuziunea ar putea opera doar intre societăţi comerciale sau intre organizaţii necomerciale. La fuziunea are loc o succesiune universală. in rezultatul fuziunii prin absorbţie (numită şi asociere) persoana juridică absorbantă continue să existe şi după fuziune. Nici intrun caz nu ar putea ca un membru care nu a avut drepturi patrimoniale pană la reorganizare să le aibă după reorganizare. (192)Absorbţia are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice absorbite si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica absorbanta. In legislaţie nu există norme exprese ce interzic o asemenea fuziune. Deosebirea dintre aceste forme este in efecte juridice pe care acesta le produce. Fuziunea persoanelor juridice (190)Fuziunea se realizează prin contopire sau absorbţie.1204/1997 cu privire la fondurile de investiţii un fond de investiţii poate să fuzioneze numai cu un alt fond de investiţii.(5) stabileşte răspunderea administratorilor persoanei juridice pentru abuzurile pe care aceştia le admit in procesul de reorganizare.55 alin. Totodată este necesar de menţionat că nu ar putea fuziona o societate comercială cu o organizaţie necomercială datorită faptului că asociaţii societăţilor comerciale au drepturi de creanţă asupra societăţii comerciale pe cand membrii organizaţiei necomerciale nu au drepturi de creanţă. Fuziunea este o operaţiune tehnico-juridică prin care două sau mai multe persoane juridice in scopul concentrării capitalului şi sporirii rentabilităţii activităţii işi unifică patrimoniul in una singur. Răspunderea in faţa creditorilor administratorii o poartă numai dacă in procesul de reorganizare au admis incălcări ale procedurilor legale. Fuziunea la randul său are două forme: contopirea şi absorbţia.

Astfel. care se produce in baza unui contract de fuziune aprobat de organele competente ale acestora.17 din Legea nr.93 alin. grupurilor industrial – financiare. e) raportul valoric al participaţiunilor. La proiectul contractului de fuziune se anexează proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie. Spre deosebire de alte contracte civile in care interesele părţilor contractante sunt contrare. Articolul 74. potrivit art. in proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice si denumirea. Proiectul contractului de fuziune se elaborează de persoanele interesate in procedura fuziunii cum ar fi asociaţii. Contractul de fuziune prin contopire după natura juridică este similar unui contract de societate civilă. Acest proiect de contract dobandeşte forţă obligatorie după ce este aprobat de organele competente ale persoanelor juridice care decid să fuzioneze in condiţiile art. acesta se desfiinţează cu efect retroactiv in cazul in care condiţia nu s-a realizat timp de un an de la data aprobării. subminand poziţia creditorilor persoanei juridice a cărei activitate este eficientă. precum şi asupra comasării şi fuzionării agenţilor economici dacă faptul acesta ar duce la formarea unui agent economic a cărui cotă pe piaţa de mărfuri ar depăşi 35 la sută. (196)Daca persoanele juridice fuzionează prin contopire.820/2000 privind protecţia concurenţei Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei efectuează controlul de stat prealabil asupra creării.insolvabilitate. in contractul de societate civilă interesele . (195)In proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice: a) forma (felul) fuziunii. comasării şi fuzionării asociaţilor de agenţi economici. organul imputernicit al persoanei juridice elaborează proiectul contractului de fuziune. sediul si organul executiv al persoanei juridice ce se constituie. (197)Proiectul contractului de fuziune se intocmeşte in scris.75. (198)Daca contractul de fuziune aprobat este afectat de o condiţie. potrivit art. b) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune. extinderii. Contractul poate prevedea un termen mai scurt sau un termen de prevenire. Fuziunea societăţilor comerciale şi uniunilor acestora poate fi condiţionată de autorizarea organelor de stat competent. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni stabileşte că in cazurile stabilite de legislaţia antimonopolistă fuziunea societăţilor comerciale se efectuează cu acordul organului de stat competent. f) data actului de transmitere. Proiectul contractului de fuziune (194)In scopul fuziunii. La contopire pot să participe două sau mai multe persoane juridice. holdingurilor. care este aceeaşi pentru toate persoanele juridice implicate in fuziune. d) patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare. (9) din Legea privind societăţile pe acţiuni pentru inregistrarea societăţii infiinţate in procesul reorganizării prin fuziune şi asociere este necesară şi autorizaţia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. De asemenea. Fără acordul acestei agenţii inregistrarea fuziunilor şi comasărilor respective se interzice. c) fundamentarea si condiţiile fuziunii. Fuziunea ca operaţiune tehnico-juridică implică mai multe persoane juridice. membrii consiliului sau administratorul persoanei juridice şi se semnează de administratorii acestora. şi atunci există pericolul de majorare a numărului de creditori şi a creanţelor acestora.

După inregistrarea de stat drepturile şi obligaţiile le dobandesc asociaţii şi membrii persoanei juridice care se constituie.1134/1997 contractul de fuziune prin contopire trebuie să conţină prevederile art. eliberarea autorizaţiei de către Comisia Naţională pentru Protecţia Concurenţei.asociaţilor sunt identice.(8) in contractul de fuziune trebuie de indicat şi alte date de identificare cum ar fi numărul inregistrării de stat şi codul fiscal a fiecărei persoanei juridice. Astfel prin contractul de societate civilă semnatarii acestuia dobandesc drepturi şi işi asumă obligaţii pentru sine pentru intregul termen de acţiune al contractului.29 din Legea nr. să se anexeze actul de constituire al acesteia precum şi să se indice şi numele candidaţilor in membrii organului executiv.33 din Legea nr.(3) să se indice datele de identitate ale noii persoane juridice. Ca efect al inregistrării contractului de fuziune prin contopire toate persoanele juridice participante la procesul de reorganizare işi pierd capacitatea de subiect de drept prin dizolvare pe cand la inregistrarea contractului de fuziune prin absorbţie capacitatea de subiect de drept o pierde numai persoana juridică absorbită pe cand cea absorbantă işi continuă activitatea. datele de identitate a membrilor persoanelor juridice care se contopesc sau a celor absorbite. mărimea participaţiunilor pe care aceştia le-au avut pană la reorganizare şi mărimea participaţiunilor pe care ei le vor avea in persoana juridică care se constituie sau in cea absorbantă.(3) apoi prin contractul de contopire părţile contractante nu creează o proprietate comună. Ca condiţii pentru fuzionare poate fi stabilite de exemplu.1342 alin. dar tot patrimoniul participanţilor la acest contract trec la noua societate care se constituie. pe cand la incheierea contractului de fuziune semnatari ai acestuia sunt persoanele juridice care fuzionează. şi să obţină anumite foloase din activitatea acesteia. drepturile şi obligaţiile care se transmit succesorilor.66 alin.(5) rezultă că fuziunea persoanelor juridice poate fi condiţionată. Una din cele mai importante clauze care sunt necesare pentru fiecare contract civil clauzele de identificare a persoanelor juridice care sunt implicate in procesul de reorganizare. Potrivit art. Alin. Astfel ca şi la societatea civilă prin contractul de contopire părţile convin să urmărească un scop comun. ei urmăresc un scop comun. insă reieşind dintr-o dispoziţia art. Cu siguranţă din prevederile contractului de fuziune trebuie să rezulte avantajele reorganizării. adică să constituie o nouă persoană juridică. (2) stabileşte care trebuie să fie conţinutul contractului de fuziune.94 din Legea nr. de obţinerea unui credit. In acest sens legiuitorul menţionează de a indica denumirea şi sediul acestora. Astfel dacă contractul de contopire urmăreşte scopul de constituire a unei noi persoane juridice apoi contractul de fuziune prin absorbţie are ca scop preluarea (inglobarea) de către persoana juridică absorbantă a patrimoniului persoanei juridice absorbite. de . Din alin. Dacă societăţile fuzionează prin contopire acestea trebuie potrivit alin.1204&1997 cu privire la fondurile de investiţii şi art. O deosebire importantă există şi intre drepturile pe care le generează contractul pentru semnatarii acestor două contracte. Dar dacă in societatea civilă părţile contractante unindu-şi eforturile personale şi contribuţiile materiale dau naştere la o proprietate comună (vezi art. De asemenea contractul de fuziune prin absorbţie stă la originea constituirii noii persoane juridice şi fără acest document nu poate fi inregistrată noua societate pe cand la fuziunea prin absorbţie acest contract serveşte ca temei pentru introducerea modificărilor şi completărilor in actul de constituire a persoanei juridice absorbante. Contractul de fuziune are valoare juridică de la momentul aprobării de către organul principal al persoanei juridice şi pană la momentul inregistrării acestuia la organul de inregistrare. Contractul trebuie să prevadă dacă fuziunea se face prin contopire sau prin absorbţie. Contractul de fuziune prin contopire se deosebeşte de contractul de fuziune prin absorbţie.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. şi acestea au drepturi şi obligaţii numai de la aprobarea acestuia de către organele competente a fiecărei persoane juridice pană la inregistrarea contractului de fuziune şi a actelor de constituire a noii persoane juridice. adică prevederile contractului de constituire.

Dacă condiţia de fuzionare nu s-a realizat in termen de cel mult un an contractul se consideră ca inexistent. nu este de ajuns ca acest contract să fie semnat de administratori. Hotărarea de fuziune (199)Contractul de fuziune produce efecte numai daca este aprobat de adunarea generala a membrilor fiecărei persoane juridice participante la fuziune. d) autorizaţia de fuziune. lăsand posibil ca numai prin actul de constituire să se prevadă o majoritate mai mare. la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat. Articolul 75. La cerere se anexează: a) copia autentificata de pe contractul de fuziune.(1). iar adunarea acţionarilor este deliberativă dacă la şedinţă sunt prezenţi acţionarii ce deţin mai mult de jumătate din voturi. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. De exemplu Legea cu privire la societăţile pe acţiuni poate decide reorganizarea cu 2/3 din voturile reprezentate la adunare. La cerere se anexează actele indicate la alin. după caz.58 din Legea nr. . b) hotărarea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante. Pentru ca contractul de fuziune să producă efecte intre persoanele juridice care intenţionează să fuzioneze. Dar este necesar de prevăzut că reorganizarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită poate fi făcută dacă sunt de acord toţi asociaţii. (200)Hotărarea de fuziune se adopta cu 2/3 din numărul total de voturi ale participanţilor daca o majoritate mai mare nu este prevăzută de actul de constituire. o cerere prin care solicita inregistrarea fuziunii. şi art.obţinerea unei licenţe sau de alţi factori. ci este necesară şi aprobarea acestui contract de către organul principal al fiecărei persoanei juridice. Persoana juridica ce se constituie anexează.(1).(2). organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune. Articolul 76. (202)După expirarea termenului prevăzut la alin. 29 din Legea nr. De asemenea este posibil de adoptat hotărarea şi cu un număr mai mic de voturi cum ar fi convocarea unei adunări repetate la care este deliberativă cu cel puţin1/3 din numărul total de voturi (in acest sens art.1007/2002. de asemenea. Codul civil stabileşte şi o majoritate necesară pentru adoptarea hotărarii de reorganizare.75 alin. organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere de inregistrare la organul de stat unde este inregistrata persoana juridica absorbanta sau unde urmează a fi inregistrata noua persoana juridica. c) dovada oferirii garanţiilor acceptate de creditori sau a plăţii datoriilor. Tot odată trebuie de menţionat că in unele acte normative sunt stipulate prevederi prin care hotărarea de reorganizare ar putea fi efectuată şi cu un număr de voturi mai mic. De aceia considerăm că hotărarile de fuziune trebuie de adoptat cu respectarea prevederilor art.1134/1997). Cererea de inregistrare a fuziunii (201)După expirarea a 3 luni de la ultima publicaţie a avizului privind fuziunea.

actele ce confirmă inchiderea conturilor bancare. actul de transfer trebuie să fie semnat de administratorul persoanei juridice care se dizolvă şi de administratorul persoanei juridice care s-a constituit. insă după cum am menţionat in comentariul la art.1265/2000 sunt cerute originalele actelor de constituire şi a certificatului de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă. copiile de pe avizele privind fuziunea publicate in Monitorul Oficial. Inregistrarea fuziunii (203)Inregistrarea fuziunii se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau care urmează sa inregistreze noua persoana juridica. actele care demonstrează garantarea drepturilor creditorilor sau satisfacerea creanţelor acestora.1265/2000 să notifice organul de inregistrare cu privire la intenţia de fuziune in termen de 3 zile de la data adoptării unei astfel de hotărari de organul competent. Impreună cu o cerere se prezintă contractul de fuziune in formă autentică aprobat de organul competent şi semnat de administrator.21 din Legea nr. actele privind transmiterea pentru nimicire a ştampilei. precum şi hotărarea de fuziune. aprobată potrivit art. De asemenea se mai cere şi actul de transfer. Spre exemplu la inregistrarea societăţilor comerciale şi altor intreprinderi efectuată potrivit art. După expirarea a cel puţin 3 luni de la data ultimei publicaţii in Monitorul Oficial fiecare persoană juridică trebuie să prezinte organului de inregistrare actele pentru inregistrarea fuziunii. trebuie potrivit art.71. Articolul 77. copia avizului publicat in Monitorul Oficial şi certificatul de inregistrare pentru a inscrierea menţiunii „in proces de reorganizare”. cum ar fi hotărarea de reorganizare. Alin. 22 din Legea nr.Dispoziţiile articolului comentat prevede limitele de timp in care persoana juridică trebuie să prezinte cererea de inregistrare şi care acte trebuie să fie prezentate pentru a se inregistra fuziunea. persoanele juridice absorbite sau cele contopite se considera dizolvate si se radiază din . persoana juridică care se inregistrează la Camera Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale. inclusiv a celor indicate la lit. a) – d) din alin. Astfel. Considerăm că termenul de 3 zile este un termen prea restrans pentru a prezenta copia avizului publicat in Monitorul Oficial.(3) stabileşte că.(1). potrivit Codului civil trebuie cel puţin 2 publicaţii in Monitorul Oficial pentru a preveni toţi creditorii. (206)După inregistrarea efectuata conform alin. De acea actul de transfer va fi prezentat mai tarziu după ce va fi inregistrată persoana juridică nou constituită. dacă are loc fuziunea prin contopire şi urmează a fi inregistrată o nouă persoană juridică trebuie să se prezinte şi o cerere semnată de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă la organul de inregistrare in raza căreia trebuie să fie inregistrată persoana juridică nou constituită şi să se prezinte toate actele necesare pentru inregistrarea acesteia.75. Mai mult. autorizaţia de fuziune eliberată de organul de stat competent şi alte acte stabilite de lege. (205)Organul care a efectuat оnregistrarea de stat a persoanei juridice absorbite sau a persoanelor juridice contopite оnscrie in registrul de stat data la care s-a produs absorbţia sau contopirea si expediază spre păstrare organului care a inregistrat fuziunea toate actele persoanelor juridice dizolvate. Pentru inregistrarea consemnării trebuie să fie prezentate anumite acte. (204)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau a noii persoane juridice informează despre inregistrarea fuziunii organul unde este оnregistrata persoana juridica absorbita sau persoanele juridice contopite.(1). In Registrul de Stat se face o consemnare cu privire la viitoarea reorganizare.

şi administratorii persoanelor juridice care se dizolvă nu mai sunt in drept să facă acte juridice din numele acestora. pe cand in alte acte normative un asemenea termen nu este stabilit. iar bunurile sint inregistrate ca bunuri ale persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice. Fiind prezentate actele indicate la art. Excepţie o face numai administratorii persoanelor juridice care se contopesc.(1) potrivit căreia capacitatea civilă a persoanei juridice apare numai la data inregistrării de stat şi numai atunci aceasta poate primi la bilanţul său şi după caz a inregistra bunuri. patrimoniul persoanei juridice absorbite sau al persoanelor juridice care se contopesc trece la persoana juridica absorbanta sau la noua persoana juridica. Făcandu-se inregistrarea potrivit alin.(1) organul care a inregistrat este obligat să informeze despre aceasta organul de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă. inclusiv inregistrarea persoanei juridice nou constituite şi radierea celor care fuzionează şi se dizolvă. Această explicaţie işi are originea in dispoziţia art. Aceştia au dreptul numai să semneze actul de transmitere a bunurilor către persoana juridică care s-a constituit. Inregistrarea făcută potrivit art.60 alin. Inregistrarea fuziunii constă din mai multe inscrieri efectuate in registrul de stat pe care trebuie să le efectueze organul de inregistrare. Pentru a se face inregistrarea trebuie să fie prezentate actele tuturor persoanelor juridice care participă la reorganizare inclusiv şi a persoanei juridice care se constituie. fiind considerate ca dizolvate. dacă se inregistrează contopirea unor persoane juridice sunt necesare cel puţin trei operaţiuni de inscriere.registrul de stat.1265/2000 in termen de 15 zile organul de inregistrare trebuie să adopte decizie de inregistrare sau de respingere a cererii. inclusiv inscrierea prin care se modifică actele de constituire a persoanei juridice absorbante şi radierea persoanelor juridice absorbite. persoana juridica absorbanta sau noua persoana juridica include in bilanţul sau activele si pasivele persoanei juridice absorbite sau ale persoanelor juridice contopite. iar acesta la randul său trebuie să facă inscrierea de radiere şi să expedieze actele persoanelor juridice dizolvate organului care a inregistrat persoana juridică nou constituită sau modificările la persoana juridică absorbantă. O primă inregistrare se face de către organul competent care inregistrează persoana juridică care se constituie sau cel care inregistrează modificările la persoana juridică absorbantă. Articolul 78. Potrivit art.(1) şi 61 alin.20 alin. De la această dată toate drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se contopesc sau care sunt absorbite trec la societatea nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Efectele fuziunii (207)De la data inregistrării fuziunii.77 serveşte temei juridic pentru trecerea universală a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care se dizolvă la persoana juridică nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Astfel. Toate raporturile civile şi comerciale ale persoanelor dizolvate vor fi continuate de . Luand in consideraţie că se efectuează mai multe inregistrări legiuitorul a stabilit consecutivitatea operaţiunilor de inregistrare şi in lipsa unor acţiuni concordate ale persoanelor juridice care participă la reorganizare nu se va putea respecta termenul menţionat. (208)După inregistrarea fuziunii.76 precum şi altele indicate in comentariul la acest articol organul de inregistrare trebuie să verifice actele prezentate şi dacă ele sunt intocmite conform dispoziţiilor legale să facă inregistrările care se cer.(1) din Legea nr. In cazul absorbţiei se fac cel puţin două inscrieri.

(3) se evidenţiază două modalităţi ale separării. Dezmembrarea se face prin două forme: divizare şi separare. transferandu-le acestora din urmă o parte din patrimoniu. O situaţie este cand dintr-o persoană juridică se separă una sau mai multe persoane juridice la care trec o părţi ale patrimoniului. Dezmembrarea persoanei juridice (209)Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare. Această modalitate a fost utilizată frecvent la divizarea asociaţiilor republicane de producţie care avea aparatul central in Chişinău iar filiale in alte localităţi ale republicii. Totodată. iar in cea de-a doua situaţie din prima se desprind părţi din patrimoniul acesteia insă nu se constituie noi persoane juridice ci acestea sunt alipite la alte persoane juridice existente. adică după actul de inregistrare a acesteia. Actul de inregistrare a fuziunii. iar aparatul central care pană atunci avuse numai activităţi administrative se diviza ca persoană juridică. valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni). Divizarea se inţelege ca o operaţiune cand o persoană juridică care-şi pierde calitatea de subiect de drept prin dizolvare divizandu-se in două sau mai multe persoane juridice care se constituie. si transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţa. La divizarea asociaţiei fiecare filială dobandea personalitate juridică transmiţandu-i-se intreg patrimoniul care-l avuse in gestiune pană atunci păstrand acelaşi obiect de activitate.succesorii acestora. Actul de transfer se semnează de reprezentantul persoanei juridică absorbantă şi reprezentantul persoanei juridice absorbite pană la depunerea actelor la organul de inregistrare. Ca efect asociaţie republicană divizată se dizolva. care iau fiinţa. deoarece de la o persoană juridică parţial trec drepturile şi obligaţiile la una sau mai multe persoane juridice. . Prin alin. iar drepturile şi obligaţiile treceau la noile persoane juridice. care nu işi incetează existenta. Reorganizarea prin separare se inţelege operaţiunea prin care din componenţa unei persoane juridice care nu-şi pierde personalitatea juridică prin dizolvare se desprind una sau mai multe persoane juridice. In special ne referim la imobile. Dezmembrarea este o operaţiune potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau mai multe. Prin dezmembrare are loc o succesiune cu titlu universal. (211)Separarea are ca efect desprinderea unei parţi din patrimoniul persoanei juridice. Actul de transfer serveşte temei pentru includerea in bilanţul contabil a activelor şi pasivelor primite de la persoanele juridice care se dizolvă. pe cand in cazul contopirii actul de transfer urmează a fi semnat numai după apariţia persoanei juridice care se constituie. serveşte ca temei pentru includerea la bilanţul acestora a tuturor bunurilor primite prin succesiune. mijloace de transport şi altele a căror inregistrare este obligatorie. care se demonstrează prin certificatul de inregistrare a societăţii noi constituite sau extrasul din registru pentru persoana juridică absorbantă. Această formă este utilizată pentru formarea pe baza filialelor a unor persoane juridice. trebuie de menţionat că pe langă trecerea de drept a patrimoniului trebuie să fie semnat şi actul de transfer intre persoanele implicate in procesul de reorganizare. Mai mult aceste acte servesc temei pentru ca bunurile supuse inregistrării de stat să fie inregistrate după succesorii de drepturi. Articolul 79. (210)Divizarea persoanei juridice are ca efect incetarea existentei acesteia si trecerea drepturilor si obligaţiilor ei la doua sau mai multe persoane juridice.

mai activă reacţionand rapid la necesităţi. Planul dezmembrării este principalul indiciu potrivit căruia se intocmeşte bilanţul de repartiţie. e) numărul de participanţi care trec la persoana juridica ce se constituie. g) modul si termenul de predare a participaţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ care se dezmembrează si de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care exista. De aceia trebuie de indicat partea din capitalul social şi participanţiunile fiecărui asociat care trec la societatea care se constituie. Fiecărui asociat trebuie să i se păstreze aceiaşi mărime a participaţiunii. eficienţa. data la care aceste participaţiuni dau dreptul la dividende. in alte cazuri lichiditatea acestora. insă luand in consideraţie operaţiunea de dezmembrare proporţia la capitalul social va fi mai mare. c) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice care se constituie in urma dezmembrării sau cărora li se da o parte din patrimoniu. h) data intocmirii bilanţului de repartiţie. Pentru ca dezmembrarea să se efectueze este necesar de intocmit un plan de dezmembrare in care se arate toate aspectele. deoarece in baza acestora se formează capitalul social al noii societăţi. d) partea de patrimoniu care se transmite. modalitatea etc. In special trebuie să se indice expres partea din active şi din pasive care se transmite fiecărei din persoanele care se constituie. (215)La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii persoane juridice. Proporţional părţii din capitalul social care trece la noua societate trebuie să se transmită activele şi pasivele. f) raportul valoric al participaţiunilor. Specificarea aceasta este importantă pentru societăţile comerciale şi cooperative in care asociaţii au drepturi de creanţă asupra patrimoniului. In special la trecerea activelor in unele cazuri trebuie de luat in consideraţie valoarea de piaţă a activelor şi nu preţul lor de bilanţ. b) denumirea si sediul persoanei juridice care se dezmembrează. i) consecinţele dezmembrării pentru salariaţi. (213)In proiectul dezmembrării trebuie sa se indice: a) forma (felul) dezmembrării. precum şi toate clauzele indicate la alin. (214)Proiectul dezmembrării se intocmeşte in scris. Adică. Pe langă indicarea formei de organizare.Articolul 80. La trecerea pasivelor trebuie de luat in consideraţie scadenţa obligaţiilor. Dezmembrarea ca operaţiune juridică se produce atunci cand intre asociaţii sau membrii persoanei juridice apar neinţelegeri. denumirii şi sediului persoanelor juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. sau cand se consideră că dezmembrarea va ridica eficienţa activităţii.. după caz.(2). legiuitorul stabileşte că proiectul dezmembrării trebuie să conţină in anexe şi proiectele actelor de constituire a persoanelor juridice care i-au fiinţă. inclusiv cauza reorganizării. Proiectul dezmembrării (212)Proiectul dezmembrării persoanei juridice este elaborat de organul executiv. dacă a deţinut acţiuni sau părţi sociale de 100 000 lei şi in noua societate trebuie să deţină acţiuni sau părţi sociale de aceiaşi mărime. datorită faptului că persoana juridică cu patrimoniu mai mic devine mai mobilă. Actul de constituire trebuie să corespundă tuturor cerinţelor stabilite de legislaţie pentru forma persoanei juridice care se .

planul dezmembrării ar putea fi respins fără a produce vre-un efect juridic. care din anumite motive considerate de ei justificate votează . Norme similare există şi in alte acte normative. aceasta fiind deliberativă in prezenţa acţionarilor care deţin mai mult de jumătate din numărul total de voturi. afirmăm că ea trebuie să conţină toate prevederile stipulate la art. iar la adunarea repetată ar putea să decidă cu aproximativ 25% din numărul total de voturi.(1) considerăm că aceasta prevalează cele din legile speciale. insă ea nu este opozabilă terţilor. 61 din Legea nr. deoarece contrar voinţei lor (atunci cand ei votează impotrivă sau nu sunt prezenţi la adunarea decisivă) ei se pot pomeni membri intr-o altă persoană juridică.72 şi 82. cum ar fi Legea cu privire la cooperativele de producţie. Pe langă acestea trebuie să fie aprobate şi modificările care se efectuează in actul de constituire a persoanei juridice care-şi păstrează identitatea după constituire. Faţă de hotărarea organului suprem legiuitorul nu impune nici un fel de condiţii. (217)Adunarea generala a participanţilor. Prin hotărarea organului suprem al persoanei juridice se dă putere juridică proiectului elaborat potrivit art. Hotărarea aprobată este obligatorie pentru toţi participanţii la persoana juridică şi pentru organele acesteia. Luand in consideraţie importanţa reorganizării pentru toţi participanţii persoanei juridice. Prin dispoziţia alin. Prin adoptarea hotărarii de către organul suprem al persoanei juridice ce se dezmembrează se obligă organul executiv al persoanei juridice să indeplinească toate formalităţile necesare inregistrării reorganizării.80. drepturile acestora pot fi afectate. admiţandu-se derogări prin actul constitutiv.1134/1997 care prin coroborare prevăd că hotărarea de reorganizare a societăţii pe acţiuni poate fi luată cu 2/3 din voturile care sunt reprezentate la adunarea convocată iniţial. Această opţiune se justifică prin pericolul care-l prezintă reorganizarea pentru asociaţii şi membrii persoanei juridice care se reorganizează. Iar atunci cand se reorganizează societăţi comerciale.(1). trebuie de menţionat că importanţa juridică a dispoziţiilor acestui articol este minoră. executive şi de control a noilor persoane juridice. aproba actul de constituire al noii persoane juridice si desemnează organul ei executiv. In final. etc. deoarece acesta reprezintă numai o intenţie şi poate fi modificat aşa cum se va considera necesar in cadrul şedinţei de aprobare.(2) şi (3) precum şi să dispună formarea organului executiv al persoanei juridice ce se constituie. iar dacă legile speciale anterioare Codului civil prevăd o altă majoritate se va aplica dispoziţiile Codului civil. cu majoritatea indicata la alin.80 alin. Aprobarea proiectului dezmembrării (216)Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generala a participanţilor cu 2/3 din numărul total de voturi daca actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. claritatea şi fermitatea dispoziţiei alin. in sensul stabilirii unei majorităţi mai dure.83. Mai mult. Această normă se aplică pentru toate persoanele juridice. Ar fi util ca in proiectul planului să fie prevăzute şi datele de identitate ale candidaţilor in organele de supraveghere. de intreprinzători. Articolul 81. 58.constituie.50.(1). dacă pentru aceasta se votează cu majoritatea menţionată la alin. insă indicand că se aprobă proiectul dezmembrării. In special ne referim la dispoziţiile art. (1) se stabileşte imperativ o majoritate calificată de 2/3 din numărul total de voturi. inclusiv cele stabilite la art. Prin adoptarea hotărarii prin care se aprobă dezmembrarea suntem in prezenţa unei limitări a drepturilor participanţilor la persoana juridică. Opozabilitate obţinand numai după inregistrarea efectuată conform art.

Ca o măsură de protecţie de reorganizări păgubitoare apare art. o cerere de inregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat si o alta la organul care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este inregistrata persoana juridica la care trece o parte din patrimoniu.(1). Dacă se inregistrează o societate comercială trebuie să se respecte şi dispoziţiile art. La cerere se anexează proiectul dezmembrării.22 din Legea nr. sau a plaţii datoriilor. sau după caz să satisfacă cerinţele creditorilor şi să indeplinească alte condiţii cerute de legile speciale.1265/2000 se stabileşte modul de inştiinţare a organului de inregistrare privind adoptarea hotărarii de reorganizare prin dezmembrare. Inregistrarea dezmembrării (220)Inregistrarea dezmembrării se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate. si dovada oferirii garanţiilor.impotriva reorganizării. semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante. Cererea de inregistrare a dezmembrării (218)Organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune. In special persoanele care au drepturi patrimoniale pot suferi in urma dezmembrării. 21 din Legea nr. are dreptul să ceară societăţii răscumpărarea acţiunilor la preţul de piaţă dacă statutul nu stabileşte altfel. de asemenea. sau ilegal nu a fost admis la şedinţa adunării generale a societăţii pe acţiuni care a decis reorganizarea. Cererea de inregistrare se depune după regulile stabilite la alin. (221)Organul care urmează sa efectueze inregistrarea de stat a noii . care trebuie făcută in termen de 3 zile de la data adoptării hotărarii.72. Dacă o asemenea inştiinţare nu va fi făcută organul de inregistrare ar putea refuza primirea cererii sau ar respinge inregistrarea reorganizării. Articolul 83. acceptate de creditori. după expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea. atat la organul de inregistrare a persoanei juridice care se dezmembrează cat şi la organul de inregistrare in raza căruia trebuie să se inregistrează persoana juridică care i-a fiinţă anexandu-se toate actele necesare pentru modificarea actelor constitutive ale persoanelor juridice care-şi continuă activitatea după reorganizare. contrar voinţei lor fiind membri sau asociaţi ai unei persoane juridice devin participanţi ai altor persoane juridice. publicarea in două ediţii consecutive a Monitorului Oficial al Republicii Moldova a avizului respectiv şi să se garanteze. De exemplu. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. prin art. După adoptarea hotărarii de reorganizare prin care a fost aprobat planul de dezmembrare a persoanei juridice.1265/2000. devenind asociat al unei societăţi cu activele compromise.79 din Legea 1134/1997 potrivit căruia acţionarul care a votat impotriva reorganizării. Articolul 82. Astfel. organul executiv are obligaţia să indeplinească toate formalităţile stabilite la art. Inregistrarea dezmembrării se face numai după inregistrarea noilor persoane juridice sau a modificării actului de constituire al persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu. (219)La cererea depusa organului care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează. cat şi actele necesare pentru inregistrarea noii persoane juridice. In acest sens se cere notificarea fiecărui creditor al său despre hotărarea de reorganizare.

(223)Dezmembrarea produce efecte din momentul inregistrării ei de stat la organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrată. ci partea patrimoniului desprins trece de la o altă persoană juridică existentă. trebuie să fie inregistrată persoanele juridice care se constituie in rezultatul divizării sau separării. Principalul efect al dezmembrării este trecerea prin succesiune cu titlul universal a drepturilor şi obligaţiilor de la persoana dezmembrată la cele care i-au fiinţă sau care primesc o parte din patrimoniu. (224)După inregistrarea efectuata conform alin. din dispoziţia alin.(1) dezmembrarea se consideră efectuată numai după ce a fost radiată persoana juridică care se dizolvă prin reorganizare sau a fost modificat actul constitutiv ale persoanei juridice care-şi continuă activitatea. (222)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate inregistrează dezmembrarea si.77 alin. după caz. Drepturile şi obligaţiile care trec de la persoana dezmembrată la altele potrivit bilanţului de repartiţie (vezi art. O situaţie diferită este atunci cand prin separare nu se constituie o nouă persoană juridică. Pană la data radierii persoanei juridice dezmembrate sau modificarea actului constitutiv al acesteia. Totuşi.77. inregistrează bunurile supuse inregistrării. persoana juridica divizata se considera dizolvata si se radiază din registrul de stat. (226)Noua persoana juridica sau cea existenta primeşte prin act de transmitere si include in bilanţul sau patrimoniul primit si. radiază persoana juridica ce s-a divizat si informează despre aceasta organul unde este inregistrata noua persoana juridica sau organul unde este inregistrata persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu. modifică actele constitutive sau i-a fiinţă in rezultatul dezmembrării. Acestea din urma inscriu data la care s-a produs dezmembrarea. In acest caz.(1) se inţelege mai intai că se inregistrează modificările la actele de constituire a persoanei juridice care primeşte patrimoniul desprins şi apoi se vor inregistra modificările la actele constitutive a persoanei juridice de la care acest patrimoniu s-a desprins. Bilanţul de repartiţie a persoanei juridice trebuie să fie aprobat de organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează şi desigur de organele executive ale persoanelor juridice care se constituie sau care primesc patrimoniul. Articolul 84. Inregistrarea dezmembrării se face similar inregistrării fuziunii şi in acest sens poate fi consultate şi comentariul la art. iar de la această dată drepturile şi obligaţiile se consideră transferate la succesori.(1). Operaţiunea de dezmembrare se consideră efectuată la momentul ultimii inregistrări.70 alin(3) şi (4) . spre deosebire dispoziţiile art. Acest bilanţ se anexează la actele tuturor persoanelor juridice care se dizolvă. după caz. Efectele dezmembrării (225)De la data inregistrării dezmembrării. patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente.persoane juridice sau care a inregistrat persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu informează organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrata despre inregistrarea noii persoane juridice sau despre modificarea actului de constituire al persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu. adică la data inregistrării modificărilor in actele de constituire sau după caz a inscrierii actului de radiere a persoanei juridice dizolvate.

aprobat de către organul suprem. In procesul de privatizare a patrimoniului de stat au fost transformate mii de intreprinderi de stat. O persoană juridică inregistrată poate să-şi continue existenţa sub o altă formă. Transformarea persoanei juridice (227)Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de organizare prin modificarea actelor de constituire in condiţiile legii. fiindcă persoana juridică nu dispare. Transformarea ca operaţiune juridică in unele cazuri prezintă pericol pentru creditori. societăţi pe acţiuni in societăţi cu răspundere limitată şi invers.11. Pentru a nu admite reorganizarea abuzivă şi limitarea de drept a obligaţiilor asociaţilor. Au avut loc transformări frecvente a intreprinderilor agricole (a colhozurilor şi sovhozurilor) in cooperative şi in societăţi pe acţiuni. sau a genului principal de activitate. ci continuă existenţa intr-o altă haină juridică. Insă in rezultatul transformării pot suferi schimbări drepturile şi obligaţiile membrilor sau după caz a asociaţilor persoanei juridice. a fondului de investiţie pentru privatizare in fond de investiţie nemutual.135 a stabilit că asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii răspund solidar şi nelimitat şi după transformarea societăţii dar numai pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. Dacă pentru dobandirea dreptului legea cere inregistrarea in registrele publice persoana juridică care primeşte trebuie să indeplinească toate formalităţile legate de inregistrarea acestora. cu condiţia că o asemenea hotărare se adoptă de organul principal cu majoritatea indicată de lege şi indeplineşte toate condiţiile legale prevăzute pentru forma de organizare juridică in care se transformă. (228)Transformarea persoanei juridice trebuie sa intrunească si condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridica de organizare in care se transformă. Nu urmează a fi calificată ca transformare reorganizarea unei societăţi pe acţiuni de tip inchis in societate pe acţiuni de deschis.1056 din 12. insă toate bunurile din activ se transmit şi se primesc conform actului de transmitere semnat reprezentanţii persoanei juridice care se dezmembrează şi celei noi infiinţate. Nu ar fi necesar nici actul de transmitere. căci transformarea nu influenţează componenţa membrilor persoanei juridice şi administratorul poate să rămană acelaşi. In practica de aplicare a normelor legale s-a intalnit frecvent reorganizarea prin transformare a intreprinderilor de stat. Articolul 85. Deşi. Potrivit prevederilor acestui regulament statul reprezentat de organul său Departamentul Privatizării apare ca fondator şi acţionar unic al societăţii pe acţiuni constituite prin reorganizarea (transformarea) intreprinderii de stat. Persoana juridică continuă cu aceleaşi drepturi şi obligaţii patrimoniale pe care le avea pană la transformare. a unei intreprinderi naţionale in intreprindere mixtă sau cu capital străin. In acest sens Guvernul prin Hotărarea nr. Chiar dacă in registru de stat se face inscrieri de radiere şi de inregistrare aceasta in opinia noastră trebuie calificată ca o reinregistrare şi nu ca o dizolvare a unei persoane juridice şi infiinţarea alteia noi. şi a intreprinderii de arendă in societăţi pe acţiuni. legiuitorul in art. Răspunderea asociaţilor se limitează la termenul general de prescripţie adică la de trei ani de la data ajungerii . după cum rezultă din operaţiunea de transformare nu are loc o trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la o persoană la altă. Nu trebuie de considerat o transformare atunci cand are loc o schimbare a denumirii de firmă. Acesta se referă la societăţile in nume colectiv şi societăţile in comandită in cazul in care acestea se transformă in persoane juridice in care asociaţii duc o răspundere limitată.1997 a aprobat şi Regulamentul cu privire la reorganizarea in societăţi pe acţiuni a intreprinderilor supuse privatizării prin transformarea intreprinderilor in societăţi pe acţiuni.

iar acesta este in contradicţie cu prevederile art.46 din Constituţie. d) hotărarii judecătoreşti in cazurile prevăzute la art.96 din Legea nr. administratorul nu mai poate intreprinde noi operaţiuni. pentru operaţiunile pe care le-a intreprins. c) hotărarii organului ei competent. Articolul 86. cu excepţia cazurilor de fuziune si dezmembrare ce au ca efect dizolvarea.55 alin. Nu este posibilă nici o transformare a organizaţiilor necomerciale in societăţi comerciale.(3) potrivit căruia dacă asociatul sau membrul unei organizaţii necomerciale nu are drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia el nu poate să-l dobandească de la succesorul de drepturi al persoanei juridice drepturi patrimoniale. Dizolvarea persoanei juridice (229)Persoana juridica se dizolva in temeiul: a) Expirării termenului stabilit pentru durata ei. Această regulă se păstrează chiar şi in cazul in care după reorganizare asociatul instrăinează partea socială care ii aparţine. g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire. in starea in care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării.(3) asociaţii societăţilor comerciale au drepturi patrimoniale asupra averii acesteia. (233)Organul competent al persoanei juridice poate reveni asupra hotărarii de lichidare sau reorganizare daca patrimoniul nu este repartizat intre membrii acesteia sau nu este transmis unor alte .55 alin. insă cu condiţia că votează pentru aceasta toţi asociaţii. către persoanele juridice beneficiare. (232)Din momentul dizolvării. (230)Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Această afirmaţie işi are fundamentul in acelaşi art. (231)Persoana juridica continua sa existe si după dizolvare in măsura in care este necesar pentru lichidarea patrimoniului.87.1134/1997 stabileşte că mărimea cotei fiecărui asociat sau membru in capitalul propriu al persoanei juridice care se constituie nu poate fi mai mică faţă de valoarea nominală totală a acţiunilor deţinute de aceştia pană la reorganizare. deoarece potrivit art. e) insolvabilităţii sau incetării procesului de insolvabilitate in legătura cu insuficienta masei debitoare.obligaţiei la scadenţă. Considerăm posibilă transformarea unei societăţi comerciale intr-o organizaţie necomercială. in caz contrar fiind responsabil. iar membrii organizaţiei necomerciale nu au asemenea drepturi şi ca consecinţă a acestei transformări persoanele care nu au participat la adunare sau au votat impotriva reorganizării ar putea fi lipsiţi de drepturile patrimoniale contrar voinţei lor. Ceia ce inseamnă că o asemenea transformare cu o majoritate de voturi nu poate fi efectuată. a persoanei juridice care işi incetează existenta si transmiterea universala a patrimoniului ei. f) faptului ca persoana juridica cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant. in acest caz reorganizarea ar putea fi utilizată ca o formă de dobandire abuzivă a drepturilor. Aceasta prevedere se aplica din ziua expirării termenului stabilit pentru durata societăţii ori de la data la care asupra dizolvării a hotărat adunarea generala a participanţilor sau instanţa de judecata. art. In cazul transformării unei societăţi pe acţiuni in altă formă de societate comercială sau in cooperativă. fără lichidare. b) atingerii scopului pentru care a fost constituita sau imposibilităţii atingerii lui. personal si solidar.

(4) stabileşte că din momentul dizolvării din numele persoanei juridice nu pot fi intreprinse noi operaţiuni. (234)La data dizolvării persoanei juridice. Excepţie de la această regulă o constituie dizolvarea persoanei juridice pentru cauza de reorganizare.persoane. Considerăm că prin dispoziţiile menţionate are loc o limitare a capacităţii civile a persoanei juridice pentru un anumit timp. Similare dizolvării sunt şi efectele „sistării activităţii intreprinderii sau organizaţiei” indicate in art. cazurile de dizolvare indicate la alin. insă ea este indreptăţită să continue şi să finalizeze operaţiunile deja incepute (art. (1) sunt indicate temeiurile de dizolvare a persoanei juridice. aceasta se dizolvă dacă pană la acest moment actele de constituire nu se modifică. fondatorii sau ulterior acestora asociaţii sau membri pot să stabilească o dată fixă pană la care persoana juridică va exista. Prin dispoziţiile legii se consideră dizolvarea cand persoana juridică nu corespunde anumitor cerinţe ale legii. Dizolvarea in acest sens este considerată ca dizolvare de drept. considerandu-se că actul de constituire fiind inregistrat la organul de inregistrare se inregistrează şi termenul de activitate a acesteia este cunoscut de publicul interesat. Totuşi. Dizolvarea nu trebuie de confundat cu „suspendarea activităţii” asociaţiei obşteşti prevăzută de art. forţată şi care intervin in temeiurile legii. atingerea scopului propus. b). administratorul acesteia devine lichidator daca organul competent sau instanţa desemnează o alta persoana in calitate de lichidator. deoarece nu mai necesită o inregistrare a acesteia in registrul de stat şi nu trebuie să fie informarea publică. In acest sens art. 65 prevede că la expirarea termenului stabilit pentru existenţa persoanei juridice. Din conţinutul acestuia cat şi din alte dispoziţii pot fi evidenţiate moduri de dizolvare voluntară. Prin acestea s-ar putea menţiona şi prevederile art. Acest moment survine la o anumită dată. sau definitivă. dar numai in măsura in care acesta este necesară pentru indeplinirea formalităţilor de lichidare. la data inregistrării dizolvării in registrul de stat sau la data cand hotărarea instanţei devine executorie. de judecata nu Incetarea activităţii unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea şi lichidarea. cand persoana juridică incetează fără lichidare datorită transmiterii patrimoniului la succesori. Deci momentul cel mai important pentru faza dizolvării este că persoana juridică nu poate să incheie noi contracte ce vizează obiectul să de activitate. Existenţa acesteia nu este legată de soarta asociaţilor sau membrilor acestora şi deseori persoana juridică continuă şi după moartea celor care au fondato. Anume din . Dizolvarea persoanei juridice este urmată de procedura de lichidare. In alin. Faza dizolvării cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc incetarea existenţei persoanei juridice.293/1995 potrivit căreia persoanei juridice un anumit timp (de pană la 6 luni sau in al doilea caz de 30 de zile) nu i se permite să efectueze anumite activităţi. adică expirarea termenului stabilit in actul de constituire. insă ea nu duce la dizolvarea societăţii.1265/2000.(7) din Legea nr. La această fază persoana juridică işi păstrează capacitatea civilă.13 alin. De regulă persoana juridică se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată.(1) lit. Totodată limitarea activităţii nu inseamnă incetarea tuturor activităţilor persoanei juridice ci numai a celor activităţi la desfăşurarea cărora au fost admise incălcări. Dacă in termenul respectiv persoana juridică inlătură neajunsurile care a dus la sistarea activităţii atunci persoana juridică recapătă capacitatea deplină. adică la data cand expiră termenul la care a fost constituită. c). De aceia alin.(3) din Legea nr. Sunt considerate ca moduri de dizolvare voluntară.90 alin. 47 din Legea nr. imposibilitatea atingerii scopului propus şi adoptarea hotărarii de către organul competent al persoanei juridice.38 alin. a).836/1996 şi sau după caz a persoanei juridice in art. Un prim temei de dizolvare a persoanei juridice este expirarea termenului pentru care a fost constituită.134 şi 143.(6).

imposibilă. art. art. In literatură s-a menţionat că aceasta este de asemenea o dizolvare de drept. art.134 şi 143 cand societatea in nume colectiv şi respectiv societatea in comandită se dizolvă dacă a rămas un singur asociat. prin dispoziţiile celei din urme legi.86 alin. valoarea activelor persoanei juridice scade sub nivelul capitalului social minimal stabilit de lege precum şi alte prevederi legale.979/1992 cu privire la culte . sau numai comanditari sau numai comanditaţii şi in termen de 6 luni societatea nu a inlăturat cauza de dizolvare.(8)din Legea nr.110 alin. Deşi este greu de obiectat impotriva acestei poziţii. art. 32 din Legea nr. sau instituţiile de invăţămant pregătirea cadrelor pentru economia naţională. 32 din Legea nr.89 prevede că organul executiv trebuie să inregistreze dizolvarea in registrul de stat independent de faptul că de fapt inregistrarea dizolvării a fost inregistrată deja. art. a organului de stat competent sau a procurorului (vezi art.(4) din Legea nr.718/1991. şi nu excludem posibilitatea existenţei unei situaţii concrete care ar permite clar stabilirea datei dizolvării pentru aceste temeiuri. Unii autori consideră că neinţelegerile grave dintre asociaţi care nu permit adoptarea unor hotărari raţionale ar putea fi invocat ca motiv de imposibilitate a realizării scopului.1265/2000 potrivit căreia numai in cazul in care in care hotărarea de lichidare a intreprinderii sau organizaţiei se adoptă de organul competent sau de instanţa de judecată există obligaţia de inştiinţare a oficiului teritorial al Camerei inregistrării de stat. şi deci temei de dizolvare a acesteia.(1) lit.(1). Dar dacă din prevederile actului constitutiv este posibil de determinat realizarea scopului atunci persoana juridică trebuie să dizolve. satisfacerea unor cerinţe spirituale ale membrilor organizaţiei religioase etc. Ultimul trebuie să decidă fie inlăturarea temeiului de dizolvare fie adoptarea hotărarii de dizolvare şi inceputul lichidării. iar dacă adunarea nu poate adopta nici o asemenea hotărare atunci instanţa poate decide la cererea participanţilor. Dacă in acest sens nu s-a decis in termenul stabilit de lege atunci dizolvarea poate decisă de către instanţă la cererea participanţilor.40 alin.837/1996. De cele mai multe ori persoanele juridice se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată şi işi propun un scop general. şi deci la data cand există circumstanţele care arată la realizarea scopului sau la cele ce fac imposibilă realizarea societatea trebuie să se considere ca fiind dizolvată. Totuşi contrar acestei concluzii art. Dizolvarea intervine prin act judecătoresc. totuşi in majoritatea cazurilor considerăm că data realizării sau imposibilităţii realizării scopului este una incertă şi de aceia asupra dizolvării trebuie să se pronunţe organul suprem sau instanţa şi la data inregistrării acesteia conform art. Ca imposibilitate a realizării scopului ar putea servi suportarea unor pierderi neaşteptate (distrugerea sau pierea averii ca efect al unor calamităţi naturale) in rezultatul cărora activele persoanei juridice sau redus intr-atat incat nu mai asigură activităţi normale a acesteia.39 alin. acţionarilor. dacă in instanţă se demonstrează existenţa unuia din temeiurile stabilite la art. De fapt.(2). Deci realizarea definitivă a scopului general este de regulă. precum şi in cazul stabilit de art. Un alt temei de dizolvare apare atunci cand persoana juridică şi-a realizat scopul pentru care s-a constituit precum şi situaţia in care anumite circumstanţe arată că realizarea scopului propus prin actele de constituire este imposibil. cum ar fi realizarea şi impărţirea profitului prin intermediul desfăşurării activităţii de intreprinzător de către societăţile comerciale.e).69 societatea intră in procedura de lichidare. Dizolvarea intervine din dispoziţiile legii in cazul in care numărul de asociaţi scade sub numărul stabilit de lege. Dacă unul din temeiurile de suspendare intervine atunci organul executiv trebuie să convoace organul principal şi să raporteze despre acest temei.1134/1997.27 din Legea nr.718/1991). adică prin modificarea din 2002 din Legea nr. Ca model de dizolvare in dispoziţiile legii pot fi invocate normele art.acest considerent a reieşit legiuitorul şi in art.14 din Legea 979/1992.87 alin. dacă organul principal nu adoptă hotărarea de dizolvare acest lucru poate să-l ceară oricare din participanţi prin instanţa de judecată.

44). Din dispoziţia alin. şi aceasta duce la desfiinţarea cultului ca persoană juridică adică a dizolvării acestuia şi intrarea in procedura de lichidare. Dizolvarea intervine numai in cazul in care debitorul insolvabil nu are şanse de a-şi restabili solvabilitatea şi atunci administratorul nu este in drept să incheie contracte noi ce privesc obiectul de activitate. dată de la care actele emise de persoana juridică trebuie să indice că aceasta este „in lichidare”. pe cale judiciară de a practica cultul pe o perioadă de un an”. Dacă hotărarea de dizolvare este adoptată de adunarea generală sau de alt organ principal al persoanei juridice.89). Aceasta se păstrează pentru efectuarea tuturor formalităţilor de lichidare stabilite la art. atunci in cazul incetării procesului de insolvabilitate in legătură cu insuficienţa masei debitoare a persoanei juridice nu poate opera dizolvarea ci urmează deja radierea din registrul de stat a debitorului insolvabil. apoi data adoptării hotărarii de către adunarea generală a participanţilor sau adoptării hotărarii de către instanţă urmează a fi analizate in mod critic şi distinct. Alin. iar dreptul de a administra şi a dispune cu averea insolvabilului din acest moment trece la administratorului insolvabilităţii desemnat de instanţă. In acest articol are loc de fapt un amestec de reglementări şi noţiuni juridice.se stabileşte o reglementare neclară. In celelalte cazuri dizolvarea nu duce la pierderea personalităţii juridice. O altă situaţie se creează dacă hotărarea de dizolvare se adoptă de instanţă. 101 şi a art.632/2001 potrivit căreia hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie de la momentul pronunţării (art. Dacă societatea solicită să-i fie aplicată procedura planului aceasta ar putea să desfăşoare operaţiuni curente şi deci să incheie noi contracte ce privesc obiectul principal de activitate pentru a-şi restabili solvabilitatea sau după caz pentru a realiza planul aprobat de creditori şi confirmat de instanţă.89. Dizolvarea persoanei juridice duce la radierea acesteia din Registrul de stat numai in caz de reorganizare a acestei prin fuziune sau dezmembrare şi deci la dispariţia ei ca subiect de drept.44 din Legea insolvabilităţii potrivit cărora a fost pronunţată hotărarea instanţei competente prin care s-a intentat procesul de insolvabilitate şi nici de cum intervenirea de fapt a insolvabilităţii. Dacă motivele indicate la art. Reieşind din cele menţionate dacă dizolvarea intervine in cazul intentării procesului de insolvabilitate.(2) persoana juridică intră in procedura de lichidare. Desigur că inseşi intentarea procedurii de insolvabilitate nu duce neapărat la dizolvare şi nici o prevedere in acest sens nu există.(1)lit. Considerăm că dizolvarea poate opera numai in condiţiile art. Cel care nu a respectat hotărarea adunării va fi responsabil faţă de persoana juridică care a decis dizolvarea. adică efectuarea ultimei operaţiuni a procesului de lichidare. Anume hotărarea definitivă poate fi prezentată spre a fi inregistrată la organul de stat potrivit art. iar pe de altă parte se indică „cu interdicţia. Dacă e să admitem că intre momentul adoptării hotărarii de adunare şi inregistrarea acesteia de către organul de stat au fost făcute unele operaţiuni atunci acestea obligă persoana juridică. Prin alin. 4. Excepţie de la această regulă este stabilită prin Legea cu privire la insolvabilitate nr. această hotărare este opozabilă terţilor de la data inregistrării dizolvării (vezi art. (4) se stabileşte data la care intervine dizolvarea. iar de la inregistrarea acesteia şi a lichidatorului desemnat (art.9 din această lege intervin in timpul activităţii atunci nu poate fi cerută nulitatea ci poate fi cerută suspendarea activităţii pentru un an sau după caz dizolvarea cultului pentru că activitatea acesteia contravine ordinii publice şi intrarea in procedura de lichidare.(e) rezultă că insolvabilitatea sau incetarea procesului de insolvabilitate ar servi ca un temei pentru dizolvare. Deoarece nulitatea poate invocată pentru temeiurile existente la momentul depunerii actelor pentru recunoaştere. oricand pană la momentul cand patrimoniul a fost . cand pe de o parte recunoaşterea cultului „se declară nulă”.90 alin.(5) stabileşte că organul principal al persoanei juridice poate să intervină şi săşi modifice hotărarea de dizolvare.90-99. Regula este că hotărarea instanţei este executorie la data cand rămane definitivă şi nu la data adoptării. Dacă data la care expiră termenul activităţii nu ridică probleme şi acestea au fost supuse analizei anterior.

Constituirea se consideră a fi viciată numai pentru situaţiile existente la data constituirii şi nu pentru cazurile apărute după aceasta. e) exista alte situaţii prevăzute de lege. sau să decidă reorganizarea in una din formele permise şi in modul stabilit de codul civil.96 şi 97. 110 etc. b). Dacă capitalul social indicat in actele constitutive este mai mic decat cel minimal stabilit de lege. nu şi-au exprimat consimţămantul in forma cerută de lege. Insă legea stabileşte reguli clare de desemnare a lichidatorului numai in Legea nr. Este oportun ca instanţa de judecată in toate cazurile cand adoptă hotărarea cu privire la dizolvare să desemneze un lichidator. Constituirea persoanei juridice se consideră viciată dacă actele constitutive ale acesteia nu corespund dispoziţiilor legale. De regulă.87.(2)lit. Dar dacă pe parcursul activităţii societatea scade capitalul social sub minimul stabilit de lege şi reducerea este inregistrată la organul de stat. căci in caz contrar lichidarea poate să sufere. Articolul comentat stabileşte temeiurile care servesc ca bază juridică pentru instanţa de judecată care decide dizolvarea persoanei juridice. Ca exemplu poate servi nerespectarea dispoziţiilor cu privire la mărimea capitalului social. in termenul pe care il acorda. Totuşi. obiectul de activitate prevăzut in actele constitutive este interzis de lege sau se permite numai anumitor persoane juridice şi cea inregistrată nu face parte din categoria celor care poate desfăşura un asemenea gen precum şi in alte cazuri stabilite de lege. obligat să indeplinească obligaţiile lichidatorului este administratorul persoanei juridice. Prin dispoziţiile art. dacă persoana juridică se dizolvă pentru expirarea termenului. atunci se poate invoca atat nulitatea (art. iar societatea a fost inregistrată. dacă fondatorii acesteia nu au capacitatea civilă necesară. la hotărarea organului principal sau prin hotărarea instanţei şi lichidatorul nu a fost desemnat.repartizat potrivit art.110 se stabilesc exaustiv cazurile de nulitate a societăţii comerciale. Articolul 87. avand posibilitatea să continue activitatea desfăşurată anterior. Candidatura lichidatorului poate fi inaintată de persoana care solicită dizolvarea sau să fie desemnată de către instanţă din randurile persoanelor care au licenţa de administrator al procedurii de insolvabilitate. (236)Instanţa de judecata nu dizolva persoana juridica daca. organul care decide dizolvarea trebuie să desemneze şi lichidatorul care va efectua toate formalităţile de lichidare.632/2001. insă nu şi in alte cazuri stabilite de art. (237)Instanţa de judecata poate dizolva persoana juridica daca aceasta contravine interdicţiilor stabilite de prezentul cod pentru forma ei juridica de organizare sau daca activitatea ei contravine grav actului de constituire. b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii. c) nu se incadrează in prevederile legale referitoare la forma ei juridica de organizare.(1)lit a). (238)Dizolvarea persoanei juridice se pronunţă la cererea participantului.(1) lit.110 alin. Dizolvarea persoanei juridice de către instanţa de judecata (235)Instanţa de judecata dizolva persoana juridica daca: a) constituirea ei este viciata.d) cat şi dizolvarea dispusă prin alin. persoana va corespunde prevederilor legii. . atunci poate fi invocată dizolvarea pentru temeiul stabilită la alin. d) activitatea ei contravine ordinii publice. a procurorului sau a Ministerului Justiţiei.

paralel admiţandu-se activităţi caracteristice caselor de toleranţă.(4) din Legea 837/1996 alin. reieşind din circumstanţele concrete. violarea drepturilor şi libertaţilor.60 alin. Potrivit acestor dispoziţii se dizolvă asociaţia care efectuează acţiuni de pregătire şi sau infăptuire a acţiunilor de schimbare prin violenţă a regimului constituţional sau de subminare a integrităţii teritoriale a statului. sau se desfăşoară activităţi supuse licenţierii fără licenţe.(2) stabileşte că. continuă activitatea licenţiată după expirarea termenului licenţei. O asociaţie obştească desfăşoară o activitate politică fapt ce este in contradicţie cu prevederile art. Franţei. dacă numărul de acţionari scade sub 20 de persoane. De exemplu. atunci instanţa poate acorda un termen pentru perfectarea actelor sale şi introducerea modificărilor in actele de constituire. Alin. avertizarea repetată a asociaţiilor obşteşti asupra lichidării incălcărilor legislaţiei făcută in decursul unui an de organul care a inregistrat asociaţia. Elveţiei sau a societăţii cu răspundere suplimentară prevăzută de legislaţia Federaţiei Ruse. O asociaţie obştească poate fi dizolvată şi in cazurile stabilite de art. Potrivit alin. fondul de investiţie sau bursa de valori va fi inregistrată in altă formă de organizare juridică decat cea stabilită de lege. Se poate pronunţa dizolvarea bursei de valori dacă pe parcursul activităţii pentru nerespectarea prevederilor art. Se consideră că activitatea contravine ordinii publice dacă aceasta deşi nu este prevăzută in actul de constituire se desfăşoară şi ea contravine normelor legale. schimbarea sediului care nu este concomitentă şi incălcării obligaţiei de plată a unor impozite sau a unor datorii. Se poate dizolva societatea in nume colectiv şi cea in comandită dacă numărul de asociaţi depăşeşte 20 de persoane şi in timpul acordat suplimentar acestea nu şi-au adus actele in concordanţă cu legea. organului fiscal şi nu publică in Monitorul Oficial o informaţie cu privire la schimbarea sediului timp de 7 zile de la data schimbării atunci organele de control sau de drept pot cere lichidarea acesteia. c) poate opera in cazul in cazul in care după inregistrarea persoanei juridice aceasta se transformă in una din formele de organizare care nu sunt prevăzute de lege. societatea comercială intreţine băi sau săli de odihnă. Dizolvarea poate fi pronunţată in alte cazuri stabilite de lege. prevăzută de legislaţia Romaniei. Ca exemplu ar putea servi. crearea formaţiunilor paramilitare. şi in termenul stabilit de actul normativ persoana juridică nu-şi aduce actele constitutive in concordanţă cu prevederile legii. 13 din Legea 1265/2000 potrivit căreia dacă societatea comercială sau organizaţia inregistrată nu comunică Camerei inregistrării. sau după retragerea licenţei etc. rasiale. Aceiaşi regulă se păstrează in cazul in care legea se modifică.199/1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare dacă capitalul social scade sub minimul stabilit de lege. Persoana juridică poate fi dizolvată dacă activitatea acesteia contravine ordinii publice. sau de răsturnare autorităţilor publice a statului. Temeiul stabilit la alin._____ O asociaţie religioasă dacă activitatea _____________________ etc. Va opera dizolvarea şi in cazul in care instituţia financiară. naţionale sau religioase.Dizolvarea persoanei juridice pentru temeiul că actul de constituire nu corespunde prevederilor legii operează atunci cand organul principal al persoanei juridice ulterior constituirii introduce modificări in acest act şi aceste modificări contravin dispoziţiilor legale. aţaţarea urii şi discordiei sociale. Ca exemplu poate servi art. dacă un membru a cumulat mai mult de 5 % din acţiuni. dacă membri – . iar ca efect al acestei modificări vechile prevederi ale statului contravin noilor dispoziţii legale. _________ din legea nr.44 din Legea nr. sau dacă activitatea acesteia contravine grav actului de constituire. (1) lit.(3) dizolvarea poate fi pronunţată de instanţă şi in cazul in care persoana juridică in perioada de activitate nu respectă cerinţele legii stabilite pentru forma de organizare. adică pot cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare. Ca exemplu ar fi transformarea unei societăţi comerciale in societate in comandită pe acţiuni.(4). gravitatea incălcării sau chiar numărul de avertizări făcute de organul de stat instanţa ar putea acorda un anumit termen de inlăturare a incălcărilor admise.

iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot incheia acte juridice fără participarea acestuia. fără a tine cont de limitarea impusa prin administrare fiduciara.acţionari ai bursei sunt şi alte persoane decat brocherii şi dealerii. Articolul 88. Dispoziţiile articolului comentat constituie un mijloc de asigurare a integrităţii bunurilor persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită. (240)Daca instanţa de judecata nu dispune altfel. sub administrare fiduciara. (241)Instanţa de judecata poate modifica sau anula in orice moment incheierea sa de instituire a administrării fiduciare. Instanţa desemnează unul sau mai mulţi administratori fiduciari si determina limitele imputernicirilor si remuneraţia lor. (242)Administratorul fiduciar notifica organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice despre incheierea judecătoreasca si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. 1117/1997 cu privire bursele de mărfuri potrivit cărora numărul de fondatori nu poate fi mic de 10 persoane. Pe langă persoanele indicate in dispoziţia menţionată dreptul de a cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare o au potrivit art. iar organul executiv se abate de la acestea.187 alin. Dacă actul de constituire a persoanei juridice prevede şi alte cazuri de dizolvare acestea pot fi invocate in instanţă. Instituirea administrării fiduciare se face prin incheierea instanţei pentru perioada dintre depunerea acţiunii la instanţă şi pană la adoptarea hotărarii . potrivit art. Poate fi dizolvată şi societatea in nume colectiv sau societatea in comandită dacă persoanele imputernicite cu administrarea nu respectă obiectul de activitate indicat in actul de constituire şi desfăşoară şi alte activităţi in numele societăţii.(3) pot desfăşura numai activitatea prevăzută de actul de constituire şi care potrivit dispoziţiilor art. precum şi cota parte a unui asociat să nu depăşească 10% din capitalul social.(1) şi art. atunci la cererea persoanelor indicate la alin. Cea doua situaţie de dizolvare stabilită de acest aliniat este dacă activitatea contravine grav actului de constituire.(4).(1) ţin de realizarea scopurilor statutare sau rezultă din acestea. O asemenea situaţie poate exista pentru organizaţiile necomerciale care potrivit art. pentru ca persoanele cu funcţii de răspundere să nu intreprindă acţiuni care ar lungi sau ar ingreuia in alt mod lichidarea acesteia. In incheiere se specifica data instituirii administrării fiduciare.(3) din Legea nr. __________organul de inregistrare. lei. (243)Actul juridic incheiat de persoana juridica pană la inregistrarea administrării fiduciare.(4) se poate pronunţa dizolvarea.188 alin.60 alin. la cerere.1265/2000 şi organele de control şi cele de drept. Prevederi similare există şi in Legea nr. Dacă in statut sunt stabilite clar activităţile care pot fi desfăşurate. Aceasta incetează in momentul in care hotărarea judecătoreasca cu privire la dizolvare rămane definitiva. capitalul social nu mai mic de 1 mln. Instanţa de judecată poate pronunţa dizolvarea persoanei juridice la cererea persoanelor indicat el alin. organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar. este valabil daca cealaltă parte nu ştia si nici nu trebuia sa ştie despre instituirea administrării fiduciare. Administrarea fiduciară (239)Instanţa de judecata care examinează cererea privind dizolvarea persoanei juridice poate pune bunurile acesteia.13 alin.

insă cu derogările stabilite de articolul comentat şi de incheierea instanţei. Incheierea privind administrarea fiduciară instituită işi pierde valoarea juridică la data cand hotărarea instanţei cu privire la dizolvare rămane definitivă. schimbarea administratorului.(1) lit. (246)Cererea de dizolvare depusa de organul executiv al persoanei juridice si hotărarea judecătoreasca sant temeiuri pentru inregistrarea dizolvării. In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotărarea adunării generale a participanţilor. Prin incheiere instanţei se determină numele administratorului (administratorilor) fiduciar.86 alin. Administrarea fiduciară instituită se efectuează in temeiul dispoziţiilor art. Dacă prin hotărarea rămasă definitivă s-a pronunţat dizolvarea persoanei juridice. aceasta hotărare trebuie anexata la cerere. Administratorul desemnat trebuie să primească toate bunurile persoanei juridice in administrare. spre deosebire de dispoziţiile art.90 alin. organul ei executiv depune o cerere de dizolvare la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice respective. la denumire trebuie adăugata sintagma "in lichidare". Temei pentru instituirea administrării judiciare serveşte cererea reclamantului.judecătoreşti şi rămanerea acesteia definitivă. instanţa poate decide că organul executiv al persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită nu este desesizat. In caz contrar. Astfel. calitatea de fondator al administrării precum şi cea de beneficiar o are persoana juridică a cărei dizolvare se solicită.(6). instanţa transmite o copie de pe hotărarea irevocabila organului care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice ce se dizolva. (247)De la data inregistrării dizolvării. precum şi cu anularea administrării dacă temeiurile de instituire au decăzut.1056.c). lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul cauzat terţilor. sau de la data cand . şi in acest caz administratorul fiduciar numit de instanţă are prerogativa de a supraveghea activitatea acestor organe. a) . Instanţa care a desemnat administratorul poate reveni oricand asupra incheierii sale cu modificări. adică este o instituire forţată. Totodată instanţa poate să respingă cerere respectivă dacă există motive care permite instanţei să nu se indoiască că bunurile persoanei juridice vor fi in siguranţă. Astfel dacă prin hotărarea instanţei a fost respinsă cererea de dizolvare administratorul decade din drepturi şi este obligat să transmită funcţia administratorului (organului executiv) a persoanei juridice. Numele administratorului fiduciar trebuie să fie inregistrat in registrul de stat in care a fost inregistrată persoana juridică. iar actele juridice pentru a avea valoare juridică va trebuie să fie confirmate in prealabil de el. f) si g). impreună cu alte cheltuieli judiciare şi prejudiciu trebuie să fie incasată de la reclamant.86 alin. Articolul 89. (245)In cazul dizolvării prin hotărare judecătoreasca. adică nu este inlăturat de la administrarea trebuirilor persoanei juridice. Inregistrarea dizolvării (244)In cazul in care persoana juridica se dizolva in unul din temeiurile prevăzute la art. intocmind inventarul necesar pentru aceasta. Hotărarea de dizolvare este obligatorie de la data adoptării. 1053-1060. Deşi administrarea fiduciară se pronunţă de către instanţă. administrarea fiduciară incetează iar administratorul va preda lichidatorului funcţia in condiţiile art. Plata remuneraţiei administratorului care a fost efectuată.(6) cu excepţia situaţiei prevăzute de art. in documentele si informaţiile care emana de la persoana juridica. sau să inceteze supravegherea. competenţa acestuia şi remuneraţia.

nerespectarea acestuia nu este sancţionat.632/2001) Prin art. Prin alin.1265/2000 pentru intreprinderile şi organizaţiile care se inregistrează la Camera inregistrării de stat se stabileşte termenul de 3 zile pentru inregistrarea dizolvării. potrivit dispoziţiei indicate calcularea termenului de 3 zile incepe la data adoptării hotărarii. Inregistrarea dizolvării este o obligaţie a organului executiv a persoanei juridice care a decis dizolvarea.86 alin. La arrt. iar de aceasta sunt legate şi alte efecte.90 alin. Mai mult. Deşi. Insă pentru ca hotărarea de dizolvare voluntară să fie opozabilă terţilor trebuie să fie inregistrată in registrul de stat in care este inmatriculată persoana juridică a cărei dizolvare s-a pronunţat.97 alin. Dacă.(2) din Legea insolvabilităţii nr. Excepţie de la regula acestei inregistrării o are dizolvarea de drept a societăţilor comerciale pentru expirarea termenului de activitate stabilit de actul constitutiv. din acest moment intră in procedura de lichidare (art. şi actul semnat nu conţinea sintagma „in lichidare”. Momentul dizolvării societăţii comerciale este data expirării termenului de activitate. inclusiv cele prin care se intentează procedura de insolvabilitate. organ care trebuie să depună impreună cu o cerere şi hotărarea de dizolvare. Pană la această inregistrare hotărarea este opozabilă numai celor care au participat la adoptarea hotărarii.(4) din Legea nr. Sancţiunile. (249)Lichidatorul notifica despre desemnarea sa organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator.(4). care emană de la persoana juridică dizolvată să indice că aceasta este in lichidare.207 din CPC). inregistrarea se face numai in baza hotărarii irevocabile. . rapoarte. Lichidatorul anexează hotărarea de desemnare in calitate de lichidator. şi cunoaşte acest fapt suportă riscul actelor incheiate. Lichidatorul persoanei juridice (248)Poate fi lichidator orice persoana fizica majora cu capacitate deplina de exerciţiu care are cetăţenia Republicii Moldova si domiciliază pe teritoriul ei.86). Articolul 90. Cel care a contractat cu o persoană juridică in lichidare. informaţii etc. şi nu după regula generală. insă demonstrează că la incheierea actului nu a cunoscut că persoana juridică era in procedură de lichidare. Dacă dizolvarea se pronunţă prin hotărarea instanţei de judecată.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni prevede că tranzacţiile cu hartiile de valoare ale societăţii pe acţiuni se suspendă de la data anunţării hotărarii privind lichidarea. acest termen este o piedică birocratică in calea inregistrării dizolvării.(4) legiuitorul pune in sarcina lichidatorului că toate actele. Prin lege.fiind adoptată de instanţă devine irevocabilă. (2) notifică organul care deţine registrul de stat şi prezintă acestuia hotărarea prin care a fost desemnat. Această din urmă hotărare devine executorie la momentul pronunţării (vezi art. dată care este inregistrată in registrul de stat. coment. De exemplu art.86 alin.44 alin. 27 din Legea nr. Momentul inregistrării dizolvării are in esenţă două semnificaţii: persoana juridică din acest moment nu poate intreprinde noi operaţiuni (art. şi o inregistrare suplimentară introduce elemente de incertitudine (v. scrisori. prejudiciul poate fi incasat nu numai de la persoana juridică in lichidare dar şi de la lichidatorul acestuia. iar după caz şi răspunderea juridică pentru nerespectarea hotărarii de dizolvare neinregsitrate intervin numai pentru administrator şi pentru persoanele care au avut cunoştinţă de hotărare şi care sunt ţinuţi la respectarea prevederilor acestora. potrivit căreia sunt executorii hotărarile definitive (vezi art. pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana lichidatorului.(2) din acest moment se face publică dizolvarea căci ea devine opozabilă şi oricine doreşte poate consulta registru de stat. Ca excepţie de la această regulă apar hotărarile de executare imediată. Totuşi dizolvarea poate fi inregistrată şi la cererea lichidatorului care in temeiul art.

(253)Indată după preluarea funcţiei. să aibă domiciliul in Moldova. numărul actului de identitate si codul personal. De exemplu. adică de persoana juridică care se declară insolvabilă şi să nu fie membru al organelor de conducere şi nici asociat al acesteia. de creditori. posedă cunoştinţe şi experienţă in domeniul de activitate a persoanei juridice care se lichidează pentru cauză de insolvabilitate. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. să nu aibă antecedente penale şi să nu fie lipsit de dreptul de administra persoane juridice. raportul se prezintă acesteia.(250)In registru se inregistrează numele. să fi atins varsta majoratului (18 ani). el poate incheia noi acte juridice. art. este inregistrat in calitate de intreprinzător individual (intreprindere individuală). iar pe de altă parte şi pentru a contribui la efectuarea unei justiţii eficiente. sa tina un registru cu toate operaţiunile lichidării in ordinea lor cronologica. Din dispoziţia prezentului articol rezultă că lichidatorul unei persoane juridice cumulativ trebuie să intrunească următoarele condiţii: să fie persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova. (257)Remunerarea lichidatorului este stabilita de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. (251)Lichidatorul are aceleaşi imputerniciri. registrele si actele persoanei juridice. (254)Lichidatorul finalizează operaţiunile curente. este independentă: de judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate. 632/2001 stabileşte pentru administratorul insolvabilităţii condiţii speciale prin care stabileşte acestuia un statut deosebit de cel al lichidatorului. Lichidatorul revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. (252)In cazul desemnării mai multor lichidatori.(3). obligaţii si responsabilităţi ca si administratorul in măsura in care acestea sunt compatibile cu activitatea de lichidator. Actele lichidatorului sunt opozabile terţilor de la data inregistrării . valorifica creanţele. Prin aceeaşi hotărare se desemnează un alt lichidator. (255)Lichidatorul este obligat sa primească si sa păstreze patrimoniul. de debitor. să prezinte hotărarea prin care a fost a desemnat şi să comunice toate datele sale de identitate stabilite la alin. aceştia reprezintă persoana juridica in comun daca actul de constituire sau hotărarea prin care sant desemnai nu prevede altfel.24. semnătura lichidatorului. Astfel administratorul insolvabilităţii poate fi persoana care are studii superioare. să nu fi fost membru al comitetului de conducere şi nici asociat al persoanei juridice care a fost declarată insolvabilă in ultimele 24 de luni. In cazul in care administratorul devine lichidator (vezi art. deţine licenţa de administrator a insolvabilităţii. lichidatorul impreuna cu administratorul face si semnează inventarul si bilanţul in care constata situaţia exacta a activului si pasivului.73 din Legea nr. să nu fi fost declarată incapabilă in modul stabilit de art. (6) şi nu cumulează condiţii stabilite de la alin. domiciliul. Daca succesorul este desemnat de instanţa de judecata. Lichidatorul este obligat să notifice despre desemnarea sa in această calitate organul de stat care ţine registrul persoanelor juridice de tipul respectiv. (256)Lichidatorul poate fi revocat oricand de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. să nu fie asociaţi cu răspundere nelimitată a unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită. este domiciliat in Moldova. transforma in bani alte bunuri si satisface cerinţele creditorilor. In măsura in care este necesar pentru lichidare. In mare măsură aceste condiţii sunt impuse pentru a proteja interesele creditorilor.86 alin.(1) el trebuie să aducă la cunoştinţa organului care a decis dizolvarea să fie numită o persoană care intruneşte aceste condiţii. Condiţii suplimentare pentru persoanele care sunt lichidatori ai persoanelor juridice sunt stabilite in legi speciale.

de organizare a licitaţiilor). vanzare-cumpărare a energiei termice. Lichidarea unei persoane juridice este o procedură de durată. sau acestea două inregistrări trebuie corelate. iar acesta din urmă trebuie să asigure evidenţa activului şi pasivului in modul stabilit de legislaţie. care decade l-a momentul semnării inventarului. Aici trebuie de menţionat că adoptarea hotărarii de lichidare nu este temei de reziliere a contractelor in care se află persoana juridică care se lichidează. aceştia acţionează in comun.86 alin. dacă organul care l-a desemnat intre timp nu l-a revocat. dar altele care sunt necesare persoanei juridice aflate in procedura de lichidare.96 şi 97. angajarea unor specialişti etc. in doua ediţii consecutive. In caz de pluralitate de lichidatori. incasarea creanţelor pe care aceasta le are şi desigur de distribuţia activelor rămase după satisfacerea cerinţelor creditorilor conform art. insă acestea nu trebuie să fie cele indicate la art. electrice. Cu siguranţă că aceasta urmează a fi stabilită prin acord comun intre lichidator şi organul care il desemnează.89. cum ar fi a celor de satisfacere a cerinţelor creditorilor. fie să transmită creanţa sa prin cesiune. Această perioadă este legată pe de o parte de protecţia drepturilor creditorilor şi disponibilizarea angajaţilor. Se prezumă că patrimoniul trece de la administrator la lichidator in starea in care a fost la momentul semnării inventarului sau altfel numit a actului de predare primire. lichidatorul publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". fie să intreprindă alte măsuri care ar permite incetarea raporturilor juridice fără cheltuieli majore.(4). De exemplu administratorului insolvabilităţii instanţa de judecată poate să-i stabilească o remuneraţie de pană la 3% din sumele distribuite creditorilor in contul executării creanţelor. Articolul 91. şi dacă alte temeiuri de reziliere nu sunt atunci lichidatorul va trebuie fie să aştepte pană contractul ajunge la scadenţă. iar pe de altă parte de finalizarea operaţiunilor incepute pană la dizolvare.şi nu de la data desemnării. a activelor persoanei juridice ce se lichidează. iar actele de reprezentare trebuie să fie semnate de toţi lichidatorii dacă altfel nu este stipulat in actul de constituire a persoanei juridice sau contrariul nu a fost stipulat in hotărarea de desemnare a lichidatorilor. Alin. Lichidatorul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor de lichidare in ordinea lor cronologică. gazelor naturale. şi prezentării raportului privind operaţiunile deja săvarşite de el in calitate de lichidator. Intrarea in funcţie a lichidatorului desemnează şi momentul trecerii responsabilităţii de la administrator la lichidator. să intreprindă toate măsurile pentru păstra şi a conserva valoarea activelor. cu excepţia cazului cand legislaţia stabileşte o anumită mărime. in termen de 15 zile. il informează pe . un aviz despre lichidarea persoanei juridice si.(10) stabileşte organul care are obligaţia de a fixa mărimea remuneraţiei. de vanzare a unor active. Activitatea lichidatorului revocat incetează l-a momentul cand noul lichidatorul este inregistrat la organul de inregistrare cu excepţia obligaţiei de transmitere a actelor şi a bunurilor persoanei juridice in lichidare. Informarea creditorilor După inregistrarea desemnării sale. Norma legală permite lichidatorului să incheie noi acte juridice. de impărţire a activelor intre asociaţi etc. să păstreze toată documentaţia persoanei juridice pană la transmiterea acestea altor persoane spre păstrare. Astfel de acte ar putea fi contractele de prestări servicii (internet. telefonie. Lichidatorul desemnat activează pană la momentul radierii persoanei juridice din Registrul de stat. De aceia inventarul trebuie să descrie cu maximă exactitate starea bunurilor primite de lichidator. fie să negocieze cu cealaltă parte şi să-l despăgubească. Actul de inregistrare a lichidatorului se face concomitent cu inregistrarea dizolvării stabilită de art. Ca orientare poate servi remuneraţia plătită administratorului persoanei juridice in lichidare.

Articolul 93. legislaţia stabileşte şi un mecanism de protecţie chiar şi pentru creditorii persoanei juridice lichidate dacă au existat active şi au fost transmise potrivit art. Aceasta este o formalitate legală.1134/1997 este cea din art.(5) din Legea nr. căci chiar dacă aceşti creditori nu au luat cunoştinţă de avizul publicat ei se vor considera informaţi. inainteze o acţiune in instanţa de judecata. Persoana juridică care a intrat in procedura de lichidare are obligaţia de a informa personal fiecare creditor al său despre adoptarea hotărarii de lichidare. (259)In cazul in care lichidatorul respinge creanţa. Articolul 92. Proiectul bilanţului de lichidare .95 potrivit căreia dacă creditorul cunoscut nu a inaintat pretenţii suma de bani ce i se cuvine se depune pe cont bancar.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni stabileşte un termen de 10 de la data adoptării pentru publicarea in Monitorul Oficial. Deşi intenţia este nobilă. Ca exemplu poate fi cumpărătorul unui bun pentru care persoana juridică in lichidare răspunde pentru vicii sau pentru evicţiune. in termen de 30 de zile de la data cand a fost informat despre respingerea creanţei.fiecare creditor cunoscut despre lichidare si despre termenul de inaintare a creanţelor. ca. Insă există şi creditori despre creanţa cărora persoana juridică care se lichidează nu ştie şi desigur acesta nu poate să-l cunoască. lichidarea poate fi făcută şi fără publicarea avizului in Monitorul Oficial. Prin hotărarea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung.96 şi 97 (vezi art. Anume pentru prevenirea acestei categorii de creditori legiuitorul prevede obligaţia persoanei juridice in lichidare să facă cel puţin două publicaţii consecutive in Monitorul Oficial pentru ai informa. Nerespectarea termenului de 15 zile de informare personală a creditorilor nu este un termen de decădere din drepturi. in special creditorii din alte ţări ar putea cere prelungirea termenului de inaintarea a pretenţiilor stabilit de art.99) iar dacă acestea sunt intemeiate ele trebuie să fie recunoscute şi satisfăcute. Legea stabileşte un termen de decădere din drepturi numai pentru persoana a cărei creanţă a fost respinsă de persoana juridică care se lichidează şi nu a inaintat o acţiune in judecată privind incasarea forţată. Pentru societăţile pe acţiuni care au decis dizolvarea art. Insă in cazul in care informarea creditorului s-a făcut mult mai tarziu decat termenul stabilit acesta. insă nu a incheiat nici un contract. Mai mult. O altă excepţie stabilită de Legea nr. Termenul de inaintare a creanţelor (258)Termenul de inaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". In susţinerea acestei opţiuni vine şi dispoziţiile art. in limita termenului de prescripţie şi pană la radierea persoanei juridice din registru (vezi art.100). Insă acest termen nu lipseşte pe creditorii cunoscuţi de dreptul lor.(6) potrivit căreia dacă societatea pe acţiuni a fost inregistrată. Creanţele pot fi inaintate şi mai tarziu.97 alin. Termenul legal de inaintare a creanţelor este de 6 luni. sub sancţiunea decăderii. problema cum organul de inregistrare va putea verifica dacă societatea pe acţiuni a incheiat sau nu contracte civile şi comerciale. precum şi celor care au inaintat acţiuni in judecată şi incă nu au fost soluţionate. Informarea poate fi efectuată şi mai tarziu.97 alin.92. Desigur că această obligaţie persistă numai faţă de creditorii a căror calitate rezultă din actele contabile ale debitorului. ci este un punct de reper pentru lichidator la intocmirea bilanţului de lichidare. creditorul are dreptul.

lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta acţiunea de insolvabilitate.a) – d). şi trebuie de admis cu o anumită probabilitate. poate servi bunurile imobile a căror valoare de piaţă. (262)Dacă din proiectul bilanţului de lichidare rezulta un excedent al pasivelor fata de active.83 alin. insă ca obiect ea va exista şi desigur va avea o anumită valoare. Dispoziţia articolului comentat prevede expres că dizolvarea persoanei juridice adoptată in temeiurileart. Pană la expirarea termenului de o lună lichidatorul ar trebui să aducă la cunoştinţa organului care l-a desemnat despre survenirea insolvabilităţii şi să obţină de la creditori acordul că aceştia sunt de acceptă satisfacerea cerinţelor in proporţii reduse şi nu doresc intentarea insolvabilităţii. datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator si datoriile care se afla pe rol in instanţa judecătorească.(4). Dispoziţia alin. inclusiv creanţele.(4) din Legea nr. progresul tehnico-ştiinţific din ultimii ani arată că uzura morală a tehnicii de calcul este foarte rapidă şi deci valoarea de bilanţ poate fi mai mare decat valoarea de piaţă. Potrivit regulilor stabilite prin Hotărarea Guvernului nr. ceia ce inseamnă că o clădire după 20 de ani.(3) obligă lichidatorul să depună o cerere prin care să ceară instanţei intentarea procesului de insolvabilitate dacă din proiectul bilanţului rezultă un excedent al pasivului faţă de active. De fapt această valoare de piaţă nu poate fi exactă. de regulă este mai mare decat cea de bilanţ.(1) stabileşte că bilanţul de lichidare trebuie să reflecte atat valoarea de bilanţ cat şi valoarea de piaţă a bunurilor. Lichidatorul indeplinind anumite formalităţi a procesului de lichidare trebuie să determine mărimea activelor şi pasivelor persoanei juridice in lichidare reflectandu-le in proiectul bilanţului de lichidare.77 alin. Bilanţul de lichidare se consideră că are forţă obligatorie numai după ce este aprobat de organul care a desemnat lichidatorul.(5). In caz contrar art. art. căci valoarea exactă va fi determinată la momentul vanzării. lichidatorul este obligat sa intocmească un proiect al bilanţului de lichidare care sa reflecte valoarea de bilanţ si valoarea de piaţa a activelor.26 alin. Dispoziţia alin. Luand in consideraţie că procedura de insolvabilitate este una costisitoare şi. Protecţia drepturilor debitorilor Hotărarea de reorganizare sau lichidare in afara procedurii insolvabilităţii nu are ca efect scadenţa creanţelor neajunse la scadenţa. lichidatorul este obligat sa declare starea de insolvabilitate. de regulă de durată creditorilor le-ar fi mai convenabil o executare voluntară şi rapidă decat procesul de insolvabilitate. cu condiţia că in ea ulterior nu s-au făcut investiţii va valora 0 lei.86 alin. Bilanţul de lichidare trebuie să fie aprobat pană la inceputul satisfacerii creanţelor care nu au ajuns la scadenţă. Cu acordul tuturor creditorilor.(1) lit. Şi invers. f)-g) nu . Articolul 94. In circuitul civil sunt situaţii frecvente cand valoarea de piaţă a bunului diferă de valoarea de bilanţ.1218/1997 cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate in scopul impozitării norma uzurii anuale pentru construcţii capitale este de 5%. Cererea trebuie depusă in termen de cel mult o lună de la data cand a fost stabilit starea de insolvabilitate. Ca exemplu. art.(260)In termen de 15 zile de la data expirării termenului de inaintare a creanţelor.632/2001 prevede că lichidatorul va răspunde subsidiar in faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după depăşirea termenului de o lună. (261)Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau instanţei care a desemnat lichidatorul.

179 şi Legea cu privire la intreprinderea de stat nr. care reflecta mărimea si componenta activelor ramase. persoanele cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale constituite in forma societăţilor in nume colectiv. sau la cererea unei din părţi raporturile nu incetează. societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor pe acţiuni. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop lucrativ (263)Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sant transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social. cu consimţămantul participanţilor. creditorii pot pretinde despăgubiri. lichidatorul intocmeşte un proiect de repartizare a activelor. dacă părţile nu convin altfel.au nici o influenţă asupra raporturilor juridice in care persoana juridică dizolvată se află.(6). Dizolvarea persoanei juridice nu poate servi ca temei pentru rezilierea contractelor care incă nu au ajuns la scadenţă. După cum a fost menţionat. societăţilor in comandită.573 şi 574. iar creditorul nu s-a prezentat pentru a primi executarea. adică nu le-a expirat termenul.146/1994 şi Regulamentul . iar aceasta nu poate desfăşura activităţile stabilite prin actul de constituire şi deci nu poate continua raporturile juridice in care aceasta s-a aflat.90 alin. calculele si raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecata care a desemnat lichidatorul. (266)Proiectul de impărţire a activelor. Articolul 95.(1). (264)Lichidatorul efectuează calculele si intocmeşte raportul privind lichidarea. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări in proiectul de impărţire. luand in considerare voinţa participanţilor. Raporturile juridice in care se află persoana juridică dizolvată continuă pană la scadenţa acestora (vezi art. Daca 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele persoanei juridice. Dispoziţia prezentului articol stabileşte un mecanism de executare a obligaţiilor pecuniare in cazul in care contractul dintre părţi nu indică locul de executare. Dacă persoana juridică este dizolvată de instanţa de judecată in temeiurile stabile de art.84 alin. Riscul insolvabilităţii instituţiei financiare il suportă creditorul care din anumite considerente nu a primit executarea. Insă pe langă aceste forme. mai pot fi menţionate şi intreprinderile de stat şi municipale (vezi art. Raporturile juridice in care s-a aflat persoana juridică dizolvată ca consecinţă a reorganizării vor fi continuate de succesorii acesteia preluand integral toate drepturile şi obligaţiile celei dizolvate. Depunerea sumelor datorate creditorilor Sumele datorate creditorilor cunoscuţi care nu au inaintat pretenţii si creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea se depun in conturi bancare pe numele lor. (265)Lichidatorul persoanei juridice dizolvate. Articolul 96. Satisfacerea cerinţelor creditorilor de către persoana juridică in lichidare se face in locul stabilit potrivit regulile indicate la art. poate sa nu instrăineze bunurile ei daca nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor. in care stabileşte principiile de repartizare.

387/1994). 2) bunurile se vor atribui unuia sau la mai mulţi participanţi de la care se va reţine suma de bani care depăşeşte valoarea bunului.(1) fiecăruia din aceste persoane i se repartizează o cotă din active proporţională cotei din capitalul social. toate persoanele care la momentul dizolvării au calitatea de participant la ea beneficiază de dreptul la patrimoniul rămas. 2) expirarea termenului stabilit la art. d) pentru societăţile comerciale. asociaţii.14 alin.171 şi Legea nr. Transmiterea sumelor de bani sau a bunurilor se face prin act sub semnătură privată dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. De exemplu la repartizarea imobilelor se va intocmi un act de transmitere in formă autentică şi inregistrat la oficiul cadastral competent. Potrivit regulii din alin. Intre aceste persoane activele se repartizează proporţional. Activele acestor persoane juridice pot fi repartizate după indeplinirea a două formalităţi: 1) satisfacerea integrală a tuturor pretenţiilor creditorilor.(1) si (2). conform hotărarii adunării generale. (1) lit. (269)Daca nu pot fi repartizate conform alin.(1) lit. Aceiaşi regulă este stabilită şi la art. Articolul 97.115 alin.98.73/2001cu privire la cooperativele de intreprinzători). potrivit căreia actul de constituire a societăţii comerciale poate prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului şi a activelor decat cea proporţională. Lichidatorul.(2) pentru societăţile comerciale.k) din Legea nr. O excepţie de la principiul de proporţionalitatea participării la capitalul social se stabileşte prin art. luand in consideraţie voinţa participanţilor.73/2001 pentru cooperativele de intreprinzători. Raportul lichidatorului privind impărţirea bunurilor urmează să fie aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. După aprobarea raportului. in cazul prevăzut de actul de constituire. Dacă activele se impart in natură. lichidatorul purcede la realizarea acestuia. insă regula este deosebită de cea . Activele se transmit prin act de predare primire de către lichidator persoanelor indreptăţite. activele trec la stat. Activele persoanei juridice cu scop nelucrativ care au rămas după stingerea datoriilor trebuie de transmis anumitor persoane. Persoane indreptăţite sunt in dependenţă de forma de organizare a persoanei juridice fondatorii.c) din Legea nr. care le utilizează la realizarea scopurilor statutare ale persoanei juridice cu scop nelucrativ lichidate. au dreptul la ele. (268)Daca persoana juridica cu scop nelucrativ este constituita pentru satisfacerea exclusiva a intereselor participanţilor săi si actul constitutiv sau hotărarea adunării generale nu prevăd persoanele care au dreptul la activele persoanei juridice cu scop nelucrativ dizolvate. va planifica impărţirea activelor in natură sau le va lichida ( le va vinde transformand bunurile in bani) şi va impărţi sumele băneşti.(2) lit. 86 alin. art. precum şi cooperativele de producţie (Vezi art.1007/2002 pentru cooperativele de producţie şi art. 3) dacă bunurile nu vor putea fi impărţite in natură ele vor fi vandute şi apoi se vor impărţi banii. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop nelucrativ (267)Activele care au rămas după satisfacerea creanţelor creditorilor persoanei juridice cu scop nelucrativ se repartizează intre persoanele care. conform actului de constituire sau.115 alin. Mărimea activelor rămase după satisfacerea creanţelor şi principiile de repartizare sunt reflectate in raportul lichidatorului.model al intreprinderii municipale aprobat prin Hotărarea Guvernului nr.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie) şi cooperativele de intreprinzători (Vezi Legea nr. acţionarii sau membrii acesteia adică persoanele care deţin o participanţiune (o cotă) din capitalul social. repartizarea acestora se va face luand in consideraţie următoarele reguli: 1) bunurile se vor impărţi proporţional dreptului pe care il are fiecare participant.

de regulă.(3) şi 30 alin.105 alin.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti. De fapt dispoziţia din ultima lege pare a cumula ambele principii.24 (18) alin.(1) din articolul comentat şi dispoziţia art.837/1996 bunurile asociaţiei obşteşti lichidate şi rămase după satisfacerea creanţelor pot fi trecute cu titlu gratuit in proprietatea statului.(2) din articolul comentat apare ca o excepţie de la regula stabilită la alin. şi aceste organizaţii nu au beneficiat de subsidii. Articolul 98.(3) participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia.(1) şi cel din alin.(2) şi (3) din Legea nr. donaţii. Dispoziţii similare există şi in art.) la organizaţia necomercială.40 alin.(7) din Legea nr.45 alin. dar nu o cotă din active proporţională participării la patrimoniu. şi atunci.27 alin.(4) din Legea nr. Alin. Din coroborarea dispoziţiilor alin.(4) din Legea patronatelor nr. dreptul asupra patrimoniului nu o pot avea participanţii (membrii asociaţii etc.96-97 şi aprobat de organul care a desemnat . precum şi in cazul in care organizaţia necomercială este lichidată de către instanţa de judecată pe un temei stabilit la art.(4) din Legea nr. De aici şi concluzia că cota parte dintr-o organizaţie necomercială nu poate fi transmisă prin acte juridice şi deci nici calitatea de membru in aceasta nu este transmisibilă. Articolul comentat stabileşte limitele de timp mai devreme de care activele persoanei juridice dizolvate insă incă neradiate din registrul de stat nu pot fi transmise persoanelor indreptăţite de către lichidator. 976/2000. Termenul de repartizare a activelor Activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor indreptăţite decat după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din momentul aprobării bilanţului lichidării si a planului repartizării activelor daca aceste documente nu au fost contestate in instanţa de judecata sau daca cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărare judecătorească irevocabilă.1252/2000. Astfel.96.913/2000. Astfel de excepţii le-am vedea cele stabilite de Legea condominiumului in fondul locativ nr.1505/1996 cu privire la asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor şi in art. din dispoziţiile art. deoarece se prevede numai restituirea părţilor sociale ale membrilor cooperatori.55 alin. admiţand posibilitatea că unele organizaţii necomerciale ar putea fi constituite pentru interesul exclusiv al participanţilor (membrilor) săi.(8) din Legea cooperaţiei de consum nr.22 alin. şi ei potrivit art. art.(3) din aceiaşi lege au dreptul la cotă din activele asociaţii care se lichidează.(4) şi art.37 alin. dacă patrimoniul acestea a fost format in exclusivitate din cotizaţiile şi eforturile proprii.(4) Legea nr.718/1991 privind partidele şi alte organizaţii social politice etc. intreţinerea şi exploatarea in comun a complexului de bunuri imobiliare din condominu. Alin.(3) rezultă că. art. art.97.(2). adică şi cel stipulat in alin. Patrimoniul organizaţiei rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor trebuie transmis pentru realizarea scopurilor propuse de către organizaţia dizolvată. Din dispoziţiile acestui articol rezultă că in cazul in care raportul lichidatorului intocmit in modul stipulat la art. potrivit cărora asociaţia coproprietarilor este in esenţă o organizaţie necomercială deoarece participanţii se asociază pentru administrarea.42 alin.581/1999 cu privire la fundaţii. Deci numai după respectarea condiţiilor menţionate lichidatorul este indreptăţit să repartizeze activele persoanei juridice in modul stabilit de art.(1).(3) stipulează că in cazul in care actele constitutive nu stabilesc şi organul principal al organizaţiei necomerciale nu poate adopta o hotărare in acest sens. In sprijinul acestei afirmaţii vine şi dispoziţiile art.stabilită la art. granturi făcute in alte scopuri decat interesul participanţilor atunci acestea ar putea să fie distribuite intre participanţii la persoana juridică.96 sau după caz de cel din art.55 alin.35 alin.

131 alin. Dispoziţiile Legii nr. pe cand in celelalte fie că sunt prevederi sumare fie că nu sunt de fel. privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova. Radierea persoanei juridice din registru (270)După repartizarea activelor nete.5) din Codul de procedură civilă. certificatul de inregistrare al persoanei juridice care se lichidează.(1) din Legea nr. Pentru radierea persoanei juridice lichidatorul este obligat să depună o cerere la organul de stat care deţine registrul in care a fost inregistrată persoana juridică dizolvată. Astfel pentru a radia persoanele juridice inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţiilor ţinut de Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale trebuie de prezentat următoarele acte: Cererea de radiere. sau altfel spus capacitatea juridică a persoanei juridice există atata timp cat aceasta este inregistrată in Registrul de stat (vezi art. insă incălcarea acestuia nu prevede nici o sancţiune şi nici nu serveşte temei pentru respingerea cererii. bilanţul de lichidare poate fi aprobat de organul care a desemnat lichidatorul.1265/2000 stabileşte că actele indicate trebuie să fie prezentate in termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare.96 şi 97 intre persoanele care au dreptul la ele poate avea loc numai tarziu decat 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare. actul. atunci cel lezat poate ataca actul de aprobare şi numai după ce hotărarea instanţei prin care cererea a fost respinsă rămane irevocabilă. numai atunci activele pot fi impărţite. Articolul 99. După radierea persoanei juridice faţă de aceasta nu pot fi inaintate nici un fel de cerinţe şi acţiuni civile sau de altă natură. Făcand paralelă cu persoana fizică care apare in rezultatul naşterii şi dispare la data decesului. (271)La cererea de radiere se anexează toate actele necesare lichidării. extrasul din registrul de stat care demonstrează că persoana juridică nu este fondator al altei intreprinderi sau organizaţii sau că aceasta nu are filiale şi reprezentanţe. eliberat de Arhiva de Stat. Din acest considerent semnificaţia juridică a termenului stabilit la art. actul de predare spre nimicire a ştampilelor persoanei juridice eliberat de Comisariatul de poliţie din teritoriul in care-şi are sediul.1265/2000. Calitatea de subiect de drept. persoana juridică apare la data inregistrării şi dispare la data radierii. iar dacă ele se inaintează.lichidatorul lezează anumite interese. Radierea persoanei juridice din registru de stat unde a fost inregistrată constă intro inscriere in registru a operaţiunii de excludere a subiectului de drept şi incetarea existenţei acestuia. actul de confirmare a inchiderii conturilor bancare eliberat de băncile in care persoana juridică a avut conturi.1265/2000 . Bilanţul de lichidare aprobat de proprietar şi autentificat de notar. actul de confirmare a achitări integrale cu bugetul de stat eliberat de inspectoratul fiscal.(2)pct. Mai mult. judecătorul refuză primirea cererii. Dispoziţii exprese cu privire la radiere din registru de stat există numai in Legea nr. actele de constituire a persoanei juridice care se lichidează in original. adică de la data inregistrării – inscrierii (inmatriculării) in Registru pană la data radierii din Registru. adică nu este radiată. potrivit art.1265/2000.(1).60 alin. Monitorul Oficial in care au fost publicate avizele de lichidare. lichidatorul trebuie sa depună la organul inregistrării de stat cererea de radiere a persoanei juridice din registru. insă distribuirea activelor conform dispoziţiilor art. Pentru moment pană la introducerea unor modificări in legile speciale am sugera că organele de stat care inregistrează persoanele juridice trebuie să facă uz de analogia legii aplicand dispoziţiile Legii nr.29 alin. Insă la momentul repartiţiei activelor persoana juridică incă trebuie să existe. şi anexează la aceasta actele necesare.

şi că activele persoanei juridice lichidate au fost repartizate conform art. (273)Pentru perioada in care persoana juridica nu a existat. In acest caz. Lichidatorul este imputernicit sa ceara persoanelor indreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul. insă lichidatorul poate săvarşi numai acţiunile legate de valorificarea drepturilor stabilite. . Termenul de adoptare a deciziei de radiere este de 3 zile de la data primirii actelor. mai apare un creditor sau un indreptăţit sa obţină soldul ori daca se atesta existenta unor active. 2) dacă sunt descoperite active ale persoanei juridice lichidate care nu au fost valorificate de către lichidator. In legătură cu aceste prevederi trebuie făcută următoarea precizare: redeschiderea procedurii de lichidare poate fi făcută la cererea persoanei interesate făcută in termenul general de prescripţie stabilit la art. se suspenda cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau fata de persoana juridica respectivă Prin articolul comentat se instituie o procedură nouă. instanţa de judecata poate. daca este necesar. adică nu mai tarziu de 3 ani de la data cand a fost adoptată decizia de radiere a persoanei juridice.267. dacă această decizie s-a bazat pe acte neveridice lezand drepturile şi interesele creditorilor sau participanţilor persoanei juridice. sa desemneze un lichidator.este anihilată. In calitate de parat va figura Organul care a inregistrat radierea ???? vor fi persoanele care au preluat activele ??? Dar dacă acesta este debitor al persoanei juriidice lichidate ?? Cererea va fi inaintată după regulile stabilirii faptelor care au valoare juridică ??? adică recunoaşterea personalităţii juridice ca fiind existentă ???? Instanţa de judecată dacă găseşte cererea solicitantului justificată adoptă o hotărare privind recunoaşterea persoanei juridice ca fiind existentă. Cine va plăti remuneraţia lichidatorului pană la incasarea şi valorificarea activelor ?? Lichidatorul va fi desemnat de instanţă din randurile persoanelor indicate de solicitant ?? din randurile persoanelor care au licenţa administratorului insolvabilităţii ?? Lichidatorul va efectua următoarele acţiuni: (274)va deschide contul bancar pe numele persoanei juiridice. după radierea persoanei juridice. Articolul 100. la cererea oricărei persoane interesate. Redeschiderea procedurii de lichidare (272)Daca. Se stabilesc două temeiuri de redeschidere a procedurii de lichidare: 1) dacă apare un creditor sau o altă persoană indreptăţită să pretindă activul repartizat intre participanţi in temeiul art. Camera Inregistrării de stat după verificarea actelor prezentate adoptă decizia de radiere din registru a persoanei juridice dizolvate şi consemnează acest fapt in regisru.96 sau 97. sau dacă acesta este un participant al persoanei juridice lichidate să demonstreze că există active ale persoanei juridice care nu au fost valorificate. solicitantul redeschiderii trebuie să demonstreze că are calitatea de creditor a persoanei juridice care a fost deja radiată.96 sau transmis in scopurile stabilite de art.97. persoana juridica este considerata ca fiind existenta. şi chiar trebuie de exclus. care nu a existat in legislaţia moldovenească de „reabilitare” sau „reinviere” a persoanei juridice radiate din Registru. dar in exclusivitate in scopul desfăşurării lichidării redeschise. Decizia Camerei privind radierea persoanei juridice din registrul de stat poate fi atacată in contencios administrativ. sa redeschidă procedura lichidării si.

(276)va cere debitorului persoanei juridice a cărei procedură de lichidare s-a redeschis să restituie datoria. Procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfăşoară potrivit dispoziţiilor Legii insolvabilităţii nr. care potrivit CPC sunt instanţele judecătoreşti economice. Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile.632/2001 „debitor” sunt reglementate două situaţii distincte de intentare a procesului de insolvabilitate: prima este cand debitorul are dreptul de a depune cererea in instanţa de judecată (art.25 din această lege) şi cea de-a doua atunci cand debitorul este obligat să facă aceasta (art. Legiuitorul indică expres şi băncile. Dar dacă cel care a primit patrimoniul societăţii lichidate este statul ? Articolul 101. Insolvabilitatea persoanei juridice Prin hotărare judecătoreasca. iar atunci cand aceasta nu dispune potrivit Codului de procedură civilă. stabilind care trebuie să fie conţinutul cererii şi care acte urmează să fie anexate. companiile de asigurare.26 ). iar dacă acesta nu va dori lichidatorul va intenta proces judecătoresc. care in esenţă sunt persoane juridice cu scop lucrativ insă pană la punerea in vigoare a Legii nr.632/2001. Pentru persoana juridică insolvabilă.632/2001. unităţile administrativ teritoriale şi persoanele juridice de drept public. persoana juridica poate fi declarata insolvabila daca ea nu-si poate onora obligaţiile de plata fata de creditori. Dacă cererea este admisă instanţa poate lua măsurile adecvate de asigurare a integrităţii şi conservării (275)va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice intoarcerea . Cererea introductivă se depune in instanţa de judecată competentă de a examina cazurile de insolvabilitate. fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare. dizolvate şi lichidate forţat dacă valoarea activelor acestora sunt mai mici decat valoarea pasivelor. Temeiurile si modul de declarare de către instanţa de judecata a persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc prin lege. dacă nimeni nu poartă vina pentru neinformare?? Dacă unii din cei care au primit banii sunt de acord voluntar să restituie sumele necesare iar unii nu ? Poate unul să acopere datoria şi apoi să adreseze in regres faţă de asociatul care a primit suma de bani. numită in textul Legii nr. Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute in art. Acţiunea de intentare a insolvabilităţii (numită cerere introductivă) o poate face debitorul (persoana juridică insolvabilă) şi creditorii persoanei juridice care nu-şi onorează obligaţia. inclusiv a celor cu scop lucrativ (numite intreprinderi) şi celor cu scop nelucrativ (societăţile necomerciale) care sunt insolvabile şi sunt inregistrate in Republica Moldova.22 din Legea nr. Procesul de insolvabilitate poate fi intentat impotriva tuturor persoanelor juridice de drept privat. Legea indică expres că nu pot fi supuse procedurii insolvabilităţii statul.632/2002 aveau o procedură distinctă de lichidare forţată ori in general nu o aveau. In sensul acestui articol instanţa de judecată va intenta procesul de insolvabilitate dacă persoana juridică se află in incapacitate de plată sau a survenit insolvabilitate. Legea prevede procedura distinctă de depunere a cererii de către debitor şi de către creditor. timp de trei zile de la depunere cererii este obligată să pronunţe o incheiere de admitere (punere pe rol) a cererii sau de returnare a acesteia. Instanţa.sumelor de bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active in limita celor necesare pentru stingerea datoriei iar in caz de necesitate va iniţia un proces judiciar de incasare forţată. Cine va suporta cheltuielile de redeschidere a procesului ? Trebuie să le suporte persoana care face cererea.

deşi părţile care se consideră lezate o pot ataca cu recurs. . Intentarea procesului de insolvabilitate produce un şir de efecte juridice: creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate (art.191) şi purcede la realizarea acestuia.84) şi altele. . Această procedură are ca scop evitarea declarării insolvabile a debitorului fie restabilirea solvabilităţii debitorului fie prin satisfacerea cerinţelor creditorilor după aplicarea unor măsuri de remediere financiară şi economică fie printr-o modalitate specifică de valorificare a masei debitoare. similar prevederilor din fosta Lege cu privire la faliment nr.(1) fie că respingă cererea de insolvabilitate ca fiind neintemeiată (art. .44).activitatea organelor de conducere a debitorului se suspendă. Persoanei juridice faţă de care a fost intentată procedura de insolvabilitate poate să i se aplice şi procedura planului.calcularea penalităţilor aferente datoriilor se suspendă. insă dacă planul prevede administratorul poate supraveghea activitatea debitorului pe perioada realizării.83 alin.plăţile care se fac către persoana juridică debitoare se transferă pe contul special gestionat de administrator. instanţa incetează procesul de insolvabilitate (art.153 alin.(3) din Legea nr. Dacă se intentează procesul de insolvabilitate instanţa va desemna administratorul insolvabilităţii. Dacă planul confirmat s-a realizat instanţa incetează supravegherea debitorului.patrimoniului persoanei juridice debitoare şi să desemneze un administrator provizoriu. Hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării.44).56 alin. Dacă aplicarea procedurii planului nu a fost solicitată sau cererea a fost respinsă. fie că respinge cererea şi hotărăşte lichidarea debitorului dacă se constată că valoarea bunurilor debitorului este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate (vezi art. Procedura planului poate fi propusă de debitor sau de administrator şi in termen de cel mult 120 de zile de la data adoptării hotărarii de intentare a procesului de insolvabilitate şi se confirmă de instanţă numai dacă a fost votat la adunarea creditorilor de către majoritatea simplă a creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor.debitorul pierde dreptul de a administra şi de a dispune de bunurile ce-i aparţin. Pe parcursul realizării planului debitorul reintră in drepturile sale de gestiune şi reprezentare. va publica dispozitivul hotărarii in Monitorul Oficial. Totuşi. După admiterea cererii instanţa de judecată trebuie să intreprindă măsurile preliminare prevăzute de CPC şi de Legea nr.(1). După indeplinirea acţiunilor preliminare şi pregătirii cauzei de examinare instanţa de judecată examinează cererea introductivă şi pronunţă o hotărare prin care fie că decide intentarea procesului de insolvabilitate (art.calcularea dobanzilor la obligaţiile băncii aflate in proces de insolvabilitate se intrerupe (art. la cererea oricăruia dintre creditori instanţa va decide aplicarea procedurii de insolvabilitate şi va ordona administratorului lichidarea patrimoniului in modul stabilit de art.632/2001 pentru examinarea cererii in fond. Legea insolvabilităţii nu stabileşte un termen anumit de examinare a acţiunii in fond.786/1996. . dacă legea nu stabileşte un alt termen.632/2001. administratorul işi realizează atribuţiile legale.(1).139-148. şi din acest considerent am vedea un termen special de examinare a cererii in fond de maxim 30 de zile. toate acţiunile trebuie să fie făcute in termen restranşi. In condiţiile art.47. potrivit căreia litigiile trebuie să fie examinate intr-un termen de cel mult 3 luni.124 – 126 şi distribuirea masei debitoare in modul stabilit de art.278-22 din CPC. lăsand pe seama prevederilor art. . luand in consideraţie scopul general al legii insolvabilităţii şi obligaţia administratorului de activa in scopul păstrării.45 alin. In cazul in care planul nu s-a realizat. Dacă planul a fost confirmat. majorării şi valorificării masei debitoare şi a executa „cat mai deplin creanţele creditorilor”. Astfel administratorul i-a neintarziat in . va notifica toţi creditorii cunoscuţi despre hotărarea respectivă şi o va comunica tuturor organelor de stat indicate la art. acest drept transferandu-se la administratorul insolvabilităţi (art.

Articolul 102.16 alin. şi realizarea scopului propus prin actele constitutive este limitat de regulă la perimetru localităţii sau a zonei apropiate de această localitate.(1) din Legea 976/2000) etc. In caz contrar dispoziţiile legale nu-şi vor atinge scopul propus. O atenţie deosebită legiuitorul o atrage procedurii de vanzare (lichidare) a bunurilor incluse in masa debitoare (art.1134/1997). după caz valorifică creanţele pe care le-a avut debitorul. După realizarea acţiunilor menţionate. tabelul de creanţe. Aceste structuri endogene poartă denumirea de filiale şi pot să desfăşoare toate sau numai unele genuri de activitate ale persoanelor juridice care le constituie.15 din Legea nr.1252/2000).(1) din Legea nr. (278)Filiala nu este persoana juridica.primire şi administrare bunurile persoanei juridice insolvabile.73/2001. evaluarea şi vanzarea acestora.32 alin.19 alin.(8) din Legea nr.1265/2000. . Persoanele juridice inregistrate la Camera Inregistrării de stat sunt obligate să inregistreze filialele sale in modul stabilit de art.139-148). Pentru a-şi realiza capacitatea civilă şi pentru a-şi extinde propria activitate in alte localităţi şi zone ale Republicii Moldova. iar in legătură cu aceasta pentru a-şi asigura unitatea juridică şi patrimonială. conservarea. Reieşind din dispoziţiile articolului comentat şi din cele cu care au fost coroborate pentru a determina statutul filialei unei persoane juridice naţionale trebuie de precizat următoarele: (279)Filiala este o structură instituţionalizată (inregistrată) a persoanei juridice amplasată in alt loc (fie in aceiaşi localitate. asociaţiilor obşteşti (vezi art.126) şi distribuirea banilor realizaţi intre creditori (art. in special după distribuirea tuturor bunurilor intre persoanele care au dreptul la acestea instanţa hotărăşte incetarea procesului de insolvabilitate. inclusiv prin declarea nulităţii unor contracte incheiate de debitor. fie in altă localitate) decat sediul acesteia. intocmeşte registrul creditorilor. persoana juridică poate să constituie structuri endogene (interne).632/2001 menţionăm că acestea trebuie să fie perfectate in sensul de a stabili reguli de radiere a persoanei insolvabile din Registru şi de a descalificării debitorului persoană fizică şi a persoanelor cu funcţii de răspundere vinovate in insolvabilitatea persoanei juridice. cooperativelor de consum (art. dacă legea sau actul prin care a fost constituită nu-i interzice. subordonate sie total şi care nu au personalitate juridică. intocmeşte inventarul bunurilor i-a toate măsurile necesare pentru paza. Filialele persoanei juridice (277)Persoana juridica poate institui filiale in Republica Moldova si in străinătate daca legea sau actul de constituire nu prevede altfel.8 din Legea nr. Dreptul de a fonda filiale este recunoscut unor categorii de persoane juridice şi prin dispoziţiile unor legi speciale.581/1999).9 (1) din Legea nr. păstrarea. fundaţiilor (art. patronatelor ( art.154 şi 157 din Legea nr.1007/2002). cooperativelor de producţie (v. art. Dispoziţia alin.122. In acest sens este recunoscut societăţilor pe acţiuni (vezi art. Fără a ne adanci in analiza textelor legale stabilite de art.18 din Legea nr.(1) stabileşte că oricare persoană juridică poate să constituie filiale. cooperativelor de intreprinzători. reziliază contractele şi intreprinde alte formalităţi necesare şi raportează despre acestea instanţei de judecată şi comitetului sau adunării creditorilor. Persoana juridică constituită in una din formele stabilită de lege are un singur sediu. iar administratorul va prezenta organului de inregistrare toate actele necesare pentru radierea din Registru a persoanei juridice insolvabile. Legea nr.837/1996). Dreptul de a constitui filiale vine să precizeze şi să suplimenteze capacitatea civilă a persoanei juridice.

iar după caz să-l reinceapă.1134/1997 etc. iar bunurile pe care le utilizează aparţin persoanei juridice care a constituit-o Toate obligaţiile care le angajează lucrătorii filialei.35 din Legea nr. iar conducătorul acesteia poate face acte in numele persoanei juridice numai in limitele stabilite de procura deţinută. care serveşte temei pentru inregistrare. Filiala nu are date proprii de identitate şi nu are voinţă proprie.(9) din Legea nr.998/1992 cu privire la investiţiile străine este persoană juridică. Regulamentul filialei este un act intern şi conţinutul lui nu poate fi opus terţilor. şi este in dependenţă patrimonială şi . nu are o răspundere proprie şi nu are un patrimoniu propriu. această filială potrivit dispoziţiilor art. fără respectarea formalităţilor stabilite pentru persoana juridică. insă art.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni deschiderea filialelor nu este atribuţia exclusivă a adunării generale a acţionarilor. insă modificarea statutului este atribuţia exclusivă a adunării generale. Lichidarea şi excluderea din registru de stat a filialei se face de organul principal.juridică de persoana juridică care a constituit-o. potrivit actele de constituire a persoanelor juridice trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la filiale. Constituirea şi lichidarea filialei este prerogativa organului principal a persoanei juridice.35 alin. (281)Filiala nu are propriul patrimoniu. deşi ele trebuie să fie indicate in actul de constituire a persoanei juridice şi să fie inregistrate in registrul de stat. De aceia afirmăm că şi la societatea pe acţiuni constituirea filialei ţine de competenţa adunării generale a acţionarilor. (283)Filiala desfăşoară unele sau toate activităţile persoanei juridice. genurile de activitate care pot fi desfăşurate de filiale. insă acesta nu poate să conţină competenţe mai largi decat există in statut.108 şi 187 din codul civil.14 din Legea nr. denumirea acesteia trebuie să conţină in sine şi denumirea persoanei juridice.) precum şi obligaţiile din delicte provocate de bunurile – surse de pericol sporit puse la dispoziţia filialei aparţin persoanei juridice.451/2001).1597). patrimoniul care ii este transmis acesteia. Filialele persoanei juridice naţionale deschise in străinătate au un dublu regim juridic. atribuţiile acestora. (282)Filiala se constituie şi se lichidează de persoana juridică. Organul executiv este in drept să majoreze şi să reducă volumul activităţii filialei. Filiala nu are o structură organizatorică proprie. insă fără respectarea formalităţilor stabilite de art.8 alin. Regulamentul filialei trebuie să stabilească modul de funcţionare a filialei. deci poate fi transmisă şi consiliului directoriu al societăţii. (280)Filiala nu este persoană juridică. In Legea nr. Filiala din străinătate este dependentă de persoana juridică care a constituit-o. să suspende activitatea acesteia. Această concluzie rezultă din dispoziţiile art. Actul de constituire a filialei este regulamentul acesteia semnat de administratorul persoanei juridice. Deşi poate să aibă o denumire deosebită de cea a persoanei juridice. Prin derogare de la regulile menţionate. Toţi lucrătorii filialei sunt salariaţii persoanei juridice şi aceasta răspunde pentru acţiunile acestora făcute in legătură cu executarea funcţiilor ce le revin. Pentru activităţile supuse licenţierii persoana juridică trebuie să obţină copii autorizate de pe licenţă care demonstrează dreptul persoanei juridice de a desfăşura activitatea (vezi art. dacă o intreprindere cu investiţii străine a decis să deschidă o filială in Republica Moldova. art.(3) din Legea nr.(1) lit. avand o dependenţă patrimonială şi organizaţională similară celei dintre intreprinderea mamă şi intreprinderea fiică. precum şi suportarea tuturor cheltuielilor legate de intreţinerea bunurilor (impozite şi taxe obligatorii. funcţionare şi lichidare a filialei din străinătate este guvernat de legislaţia statului pe teritoriul căruia filiala s-a constituit (vezi art.1134/1997 cere indicarea in statut a denumirii şi sediului filialei. organele filialei.86-101. Modul de constituire.

iar in anumite cazuri imputernicirile vor fi indicate in procurile eliberate fie de şeful intreprinderii. Reprezentarea este un raport juridic in temeiul căruia o persoană.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi sunt persoane juridice.13 şi 19 din Legea nr. Actul de constituire şi funcţionare a reprezentanţei este Regulamentul. O persoană fizică poate reprezenta persoana juridică in temeiul unor contracte de muncă. numite "reprezentat".(8) din Legea nr. Reprezentanta (284)Reprezentanţa este o subdiviziune separata a persoanei juridice situata in afara sediului acesteia. aşa cum o va face filiala sau intreprinderea inseşi. (285)Reprezentanta nu este persoana juridica. Reprezentanţa. Reprezentarea se poate face de o persoană fizică şi de o persoană juridică. numită şi agenţie. iar consecinţele juridice ale acestor acte. Daca. o funcţie specializată. Articolul 103. amplasată teritorial in altă parte decat sediul social.21 alin.837/1996) constituite in Moldova. Articolul 104. fie de şeful reprezentanţei. prin natura ei. persoanele juridice pot crea uniuni. ale contractului de muncă. De asemenea. Persoana juridică poate să reprezinte o altă persoană juridică numai in temeiul unor contracte de mandat sau de comision sau de comisionar profesionist. se deosebeşte substanţial de filială. prin hotărare a participanţilor. aprobat de organul de conducere al intreprinderii. sunt persoane juridice şi filialele fundaţiilor străine(art. Reprezentanţa se consideră subdiviziunea separată a persoanei juridice. de agent comercial şi de comisionar profesionist.581/1999) filialele asociaţiilor obşteşti străine (art. Ea poate fi constituită numai dacă acest lucru este prevăzut de actele constitutive ale intreprinderii. Filiale societăţilor comerciale (intreprinderilor) din statele străine se constituie potrivit art. de comision. şi anume cea de intermediar dintre intreprinderea care a infiinţat-o şi terţele persoane care contractează cu ea. Dispoziţii generale cu privire la uniunea persoanelor juridice (286)In scopul coordonării activităţii lor. Raporturile juridice dintre membrii reprezentanţei şi persoana juridică sint raporturi juridice de muncă. se preconizează ca uniunea sa practice activitate de intreprinzător. negociază şi incheie acte juridice in numele acesteia. de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor pentru clientelă. numită “reprezentant” săvarşeşte acte juridice in numele altei persoane.(5) din Legea nr. Reprezentanţa poate fi constituită de regulă in alte localităţi ale ţării sau in alte ţări. al reprezentării si apărării intereselor comune.Persoanele juridice străine pot constitui in Republica Moldova filiale. aceasta se reorganizează in societate . Modul de constituire a reprezentanţei este asemănător cu modul de constituire a filialei. apără şi reprezintă interesele persoanei juridice care a constituit-o. de mandat. care o reprezintă si ii apără interesele. deoarece ea nu poate să practice activităţi de producere. Reprezentanţa indeplineşte. dacă ele sint săvarşite in limitele imputernicirilor acordate. Membrii reprezentanţei işi vor indeplini atribuţiile in concordanţă cu prevederile Regulamentului. apar nemijlocit pentru reprezentant. Reprezentanţa in inţelesul articolului comentat poate efectuată numai de persoane fizice care sunt salariaţi ai persoanei juridice care a constituit-o şi acţionează in limita imputernicirilor acrordate.18 alin.

uniuni sau federaţii de partide (vezi art. este considerat o structură cu un nivel de centralizare mai inalt şi cu o subordonare mai strictă. de producţie etc. Particularităţile de constituire şi funcţionare a uniunile de persoane juridice este stabilit de mai multe acte normative. de investiţii etc.2 din Legea nr. Concernele orizontale au o structură mai simplă şi includ in sine intreprinderi dintr-o singură ramură.ştiinţifică.construcţia de maşini. reprezentării intereselor profesionale comune. sub aspect comparativ cu alte uniuni de intreprinderi. Este necesar de menţionat că această definiţie a fost făcută in legături cu definirea unor structuri de societăţi comerciale.120 din Codul civil. şi in care intreprinderile asociate nu-şi pierd independenţa juridică. creşterea eficienţei activităţii. Concernele verticale au o structură complexă şi includ in sine intreprinderi din diferite ramuri ale industriei. federaţii. funcţii de cooperare. grupurile financiar industriale este carmuit de dispoziţiile Legii nr. (289)Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asociaţilor săi. Uniunea de persoane juridice a fost definit in literatură ca "ansamblu stabil şi durabil alcătuit din structuri asociate legate juridic prin relaţii in temeiul cărora una dintre acestea dobindeşte şi exercită asupra celorlalte dominaţia. făcind să se manifeste unitatea de voinţă şi un scop comun". economice. holdinguri. (288)Patrimoniul transmis uniunii de către fondatori (asociaţi) este proprietate a acesteia.55-61 din Legea nr. (287)Asociaţii uniunii işi păstrează independenta si personalitatea juridica.718/1991 cu privire la partide şi alte organizaţii social politice) etc. concerne. De exemplu din industria materialelor de construcţie etc.120 concernul reprezintă o uniune de intreprinderi care are o conducere unică imputernicită cu anumite funcţii de reprezentare. In literatura juridică s-a menţionat existenţa unor concerne verticale şi orizontale. (290)Particularităţile statutului juridic al uniunii persoanelor juridice se stabilesc de prezentul cod si de legislaţia cu privire la organizaţiile necomerciale. "sisteme societare" sau "grupă de societăţi". inclusiv: concernele funcţionează potrivit dispoziţiilor stabilite in art. Potrivit art. Concernul. coordonării activităţii. uniunea de cooperative de intreprinzător (v. dar care sint legate intr-un ciclu de producţie tehnologică. Concernul este o creaţie a legislaţiei germane care formează raporturi contractuale intre intreprinderea dominantă şi intreprinderile dominate. uniunea de cooperative de producţie prin art. Uniunile de persoane juridice mai sunt numite asociaţii.73/2001). Aceştia poartă răspundere subsidiara pentru obligaţiile uniunii in mărimea si in modul prevăzut in actul de constituire. financiare. Uniune este considerată persoana juridică necomercială formată de alte persoane juridice in scopul sporirii posibilităţilor de realizare. dacă in legile speciale nu sunt prevăzute reglementări . De exemplu: extragerea minereurilor .120 Uniunea de persoane juridice se constituie după regulile stabilite pentru organizaţiile necomerciale. in uniuni de asociaţii obşteşti potrivit art. Codul civil stabileşte unele principii de activitate a concernului. Uniunea utilizează acest patrimoniu in scopurile determinate in actul sau de constituire.1418 grupurilor financiar –industriale.comerciala sau in cooperativa in modul prevăzut de prezentul cod. socială. financiare. care sunt ansambluri de subiecte legate prin raporturi juridice de o mare diversitate. Detalii cu privire la concerne a se vedea in comentariul la art. tehnico-ştiinţifice.88-94 din Legea nr.1007/2002). protecţie şi apărare a intereselor comune de natură tehnico . Art.837/1996.metalurgia . Clauzele contractuale ce leagă intreprinderea dominantă de cele dominate permite celei dominante să dea directive celor dominate făcind astfel să se manifeste interesul de grup.9 din Legea nr.

S e c t i u n e a a 2-a SOCIETATILE COMERCIALE § 1.despre dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare (art.67 alin. Nu considerăm că dacă persoana juridică doreşte să facă alte publicaţii ar fi obligată de a publica in Monitorul Oficial.72). economică. avizul privind convocarea adunărilor generale (vezi art. Dispoziţiile alin. O trăsătură comună a uniunilor de persoane juridice de orice formă este existenţa unei structuri dominante. Persoanele juridice intră intr-un şir de raporturi juridice cu caracter patrimonial. Publicaţiile persoanei juridice In cazul in care legea sau actele de constituire prevăd publicarea informaţiei persoanei juridice. . Modificările patrimoniului. sau uniune este o persoană juridică independentă care are patrimoniul fondat din aporturile structurilor dominate şi activează pentru realizarea scopului propus prin actele de constituire. Astfel.199/1998). prin contract. au delegat anumite funcţii suprastructurii şi sint obligate să se subordoneze acesteia. dispozitivul hotărarilor şi incheierilor adoptate de instanţa de judecată in procesele de insolvabilitate art. Ca exemplu ar servi publicaţiile societăţilor pe acţiuni de tip de deschis privind dezvăluirea informaţiei (vezi art. Dispozitii comune Articolul 106.66 alin. Articolul 105. Persoanele juridice dominate activează independent şi au propria personalitate juridică.19 din Legea insolvabilităţii nr. Structura dominantă.(7). .53 din Legea nr. Actele de constituire pot prevedea publicarea informaţiei despre persoana juridica si in alte mijloace de informare in masa. In Monitorul Oficial trebuie să fie publicată numai atunci cand legea obligă să fie făcută o asemenea publicaţie. a actelor de constituire reorganizarea şi lichidarea persoanelor juridice trebuie să fie cunoscute de publicul larg şi să fie aduse la cunoştinţa organului de stat care le-a inregistrat. culturală şi politică a statutului.(4) arată că asociaţii uniunii mai numite şi structuri dominate răspund pentru obligaţiile uniunii dar in limitele stabilite de statut.despre adoptarea hotărarii cu privire la reorganizare (art. alte anunţuri care consideră necesar.54-58 din Legea nr. mai numită şi suprastructură.91 din Legea nr.(5). Considerăm de a fi publicat in mod obligatoriu şi modificarea capitalului social al socităţilor comerciale. dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii.632/2001.deosebite.modificarea denumirii (art. şi unor structuri dominate.1134/1997).92). Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asumate de persoanele juridice care intră in componenţa sa.modificarea sediului (art. Dispoziţii generale cu privire la societăţile comerciale . art. pierderile de acte.1134/1997. potrivit dispoziţiilor codului civil persoana juridică este obligată să publice in MO următoarele date: . Ele au o influenţă decisivă in activitatea socială. Totodată persoanele juridice sunt in atenţia statutului datorită faptului că ele in anumite circumstanţe prezintă un pericol major pentru investitori şi pentru creditori. contribuie la acumularea valorilor materiale făcand statutul mai bogat. Din acest considerent dispoziţiile legale pun in sarcina persoanelor juridice obligaţia de face public anumite acţiuni. . In special reducerea care poate duce la păgubirea creditorilor. In calitate de structuri dominate sint persoanele juridice-fiice sau cele care. informaţia se publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

(2). acţionari. Societatea comercială este o persoană juridică care are capital social format din aportul material şi nematerial al fondatorilor. cu un anumit scop in aşa fel incat să apară in raportule juridice ca unul singur i se atribuie statutul de persoană juridică. in care asociaţii se inţeleg să pună in comun anumite bunuri. drepturi de proprietate intelectuală etc. (292)Societatea comerciala poate fi constituita doar sub forma de societate in nume colectiv. După cum rezultă din dispoziţiile alin. In cazurile prevăzute de prezentul cod. Insă societatea poate avea in patrimoniu şi bunuri nemateriale (incorporale) care sunt de fapt drepturile drepturi de creanţă. Poate fi constituită de o singură persoană fizică şi juridică o societate cu răspundere limitată (art. legea ii permite să se constituie şi să acţioneze ca o persoană juridică. de societate in comandita. varsă aporturile la care sau obligat şi intreprind toate măsurile legale pentru a activa ca o persoană juridică in atingerea scopului propus.(1) precum şi din definiţia menţionată societatea comercială fiind recunoscută ca o grupare de persoane. care doreşte să activeze in comun. Drepturile egale nu se referă la numărul de voturi care-l acordă partea din capital deţinută. şi sunt egali in drepturi cu persoanele (asociaţii) care au dobandit in alt mod participaţiuni la capitalul social. care deşi nu este o colectivitate. Deci esenţial pentru o societate este că din ea fac parte mai multe persoane. Din această definiţie se desprind trei elemente specifice ale contractului de societate comerciale: Fondatorii se obligă: a) să verse in capitalul social anumite valori patrimoniale b) să desfăşoare in comun activitatea de intreprinzător in scopul. valorile mobiliare. fondatorii devin asociaţi. Toate bunurile ce intră in patrimoniul societăţii aparţine acesteia. . de uzufruct.145 alin. cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod si de alte legi. de superficiu. Cu titlu de excepţie societatea comercială poate fi constituită şi de o singură persoană. (293)Societatea comerciala poate fi fondator (membru) al unei alte societăţi comerciale.(291)Societate comerciala este organizaţia comerciala cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor (membrilor). care semnează actul de constituire. 1. Patrimoniul creat din aportul fondatorilor (membrilor) si cel dobandit de societatea comerciala in proces de activitate aparţine acesteia cu drept de proprietate. de societate cu răspundere limitata si de societate pe acţiuni. c) realizării şi impărţirii de beneficii.Literatura juridică defineşte societatea comercială ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică. Bunurile materiale pe care fondatorii le transmit in proprietate. dreptul de servitute. sau prin fabricare aparţin societăţii cu drept de proprietate.(2) şi o societate pe acţiuni (art. societatea comerciala poate fi fondata de o singura persoana. schimb. Ulterior inregistrării de stat a societăţii. Prin termenul de fondator sunt desemnaţi toate persoanele fizice şi furidice care au participat la constituirea societăţii. au semnat actul de constituire şi se obligă să verse aportul subscris. (294)In calitate de aport la patrimoniul societăţii comerciale pot servi mijloacele băneşti. alte bunuri sau drepturi patrimoniale. precum şi cele dobandite prin cumpărare. donaţie. Evaluarea in bani a aportului membrului la societatea comerciala se efectuează prin acordul fondatorilor (membrilor) societăţii si este susceptibila unui control independent exercitat de experţi (audit).156 alin. pentru exercitarea unor activităţi comerciale (lucrative) in scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate.

Formele de societăţi comerciale sunt indicate de legiuitor in mod exaustiv: Nu se poate constitui o altă formă de societate care imbină particularităţi ale celor indicate. care potrivit Legii nr. drepturi la inveţii.998/1992 privind investiţiile străine pot fi cetăţenii străini.50 din Legea nr. reprezentanţe. tehnică etc. apatrizii. iar in legătură cu aceasta este declarată ca organizaţie necomercială (vezi art. dreptul la denumire. Constituirea societăţii comerciale (295)Societatea comerciala se constituie prin act de constituire autentificat notarial.1453/2002 cu privire la notariat obligă notarul să explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic supus autentificării. terenuri. sau o societate cu răspundere suplimentară. Este important că o persoană care se angajează să răspundă nelimitat pentru obligaţiile societăţii care se constituie.(2) lit. (296)Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie sa contribuie.550/1995 etc.44 alin. la formarea capitalului social. Aportul in numerar se poate face in monedă naţională sau străină. Indiferent de forma aportului el va fi evaluat şi exprimat in monedă naţională. 3 şi 4 din Legea nr. In acest sens art. de a face parte din uniuni de persoane juridice.(3). Bursa de valori nu este in drept să distribuie intre membrii săi venitul din activitatea sa. arătand că ea. Bursa de valori. nu poate constitui societăţi comerciale. Aportul in monedă străină poate să-l facă investitorii străini. art.2. precum şi potenţialilor contractanţi ai persoanei juridice. Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova pot face aportul numai in monedă naţională. Această cerinţe este stabilită in art. sau in cazul cand aceasta se obligă să transmită ca aport un bun imobil fie in proprietate sau in folosinţă. utilaje.14 din Legea instituţiilor financiare nr.1232/1992 cu privire la bani. dar pot constitui şi pot participa la constituirea altor societăţi comerciale. Nerespectarea acestei cerinţe se sancţionează cu nulitatea actului de constituire şi chiar a inseşi societăţii (vezi art.199/1998.(6) şi (7) din Legea nr.113 alin. 4. Aportul in natură poate consta din bunuri materiale (edificii. transmiţandu-le acestora o parte din bunurile sale.110 alin. in mărimea stabilita de actul de constituire. care este constituită in forma societăţii pe acţiuni de tip inchis. Vărsarea aportului in numerar se face cu respectarea dispoziţiilor art. ca persoană juridică. drepturi la marca de producţie. cum ar fi o societate in comandită pe acţiuni. Legiuitorul impune autentificarea notarială in scop de protecţie a semnatorilor actului de constituire. precum şi cetăţenii Republicii Moldova care au domiciliul peste hotare. drepturi de autor. drepturi la desene şi modele industriale etc. persoanele juridice de naţionalitate străină şi statele străine. are dreptul nu numai de constitui filiale. să verifice conformitatea conţinutului lui cu intenţiile reale ale părţilor şi dacă nu este in contradicţie cu legislaţia. Deci autentificarea notarială este impusă nu in scop de a ingreuia procesul de constituire . Actul de constituire a societăţii comerciale se elaborează in formă scrisă şi se autentifică notarial.a). Cultura juridică a majorităţii populaţiei in Moldova lasă de dorit şi de aceia apariţia fondatorilor in faţa unui notar este strict necesară. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale constă din aport in numerar (in bani) şi aport in natură (nebănesc).) şi bunuri imateriale (drepturi de folosinţă cu bunurile materiale. Articolul 107.(3) legiuitorul precizează capacitatea societăţii comerciale. ci poate constitui numai organizaţii necomerciale. 3. De asemenea notarul verifică legalitatea actelor care servesc temei pentru autentificarea actului de constituire.114 din Codul civil. Prin textul alin.) Aporturile in natură se fac cu respectarea dispoziţiilor art.

modul si termenul lor de vărsare. sediul. forma şi termenul de vărsare a aportului la capitalul social a fiecărui fondator. ci pentru a asigura securitatea circuitul civil şi viabilitatea societăţii care se constituie. in dependenţă de numărul de fondatori actul de constituire va fi un act unilateral (declaraţie) sau un contract. 1. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii. f) sediul. Actele normative stabileşte că şi societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă statut (vezi pct. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. adică care din cele două are o valoare juridică mai mare. g) structura. . j) alte date. considerăm că acesta trebuie să fie semnat de toţi fondatorii societăţii pe acţiuni şi să fie autentificat notarial. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să prevadă mărimea.32 din Legea nr. Deşi Legea nr. (300) Actul de constituire al societăţii comerciale se intocmeşte in limba de stat si se semnează de către toţi asociaţii fondatori.sau multilateral. d) participaţiunile asociaţilor. i) filialele si reprezentanţele societăţii. domiciliul.19).206) şi cauza (art.108. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. Articolul 108.207). Actul de constituire al societăţii comerciale (297)In actul de constituire al societăţii comerciale trebuie sa se indice: a) numele. stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate.1134/1997 contractul de societate are prioritate faţă de statut numai pană la inregistrarea societăţii. atribuţiile. h) modul de reprezentare.8 din Regulamentul societăţilor economice). Condiţiile de valabilitate a acestuia sunt cele necesare oricărui act juridic. capacitatea (art. c) obiectul de activitate. daca au fost făcute asemenea aporturi. in calitate de semnatare ai acestuia pot fi cel puţin două persoane. Conţinutul actului constitutiv este stabilit prin art. obiectul (art. Dacă fondatorii nu şi-au indeplinit obligaţiile stipulate in contract atunci contractul va fi valabil pană la executarea integrală a acestor obligaţii. b) denumirea societăţii. deoarece. naţionalitatea. Actul de constituire a societăţilor comerciale pe persoane (societatea in nume colectiv şi societate in comandită) are forma de contract bi.1134/1997 stabileşte pentru societăţile pe acţiuni şi un al doilea act de constituire – statutul. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. consimţămantul (199). Aportul la capitalul social trebuie să fie transmis de asociaţi integral nu mai tarziu de 6 luni de la data constituirii. Existenţa a două acte constitutive pune problema concurenţei dintre ele. (299)Actul de constituire al societăţii comerciale poate prevedea si alte clauze ce nu contravin legii. După inregistrarea societăţii efectul contractului de constituire incetează. locul si data naşterii.1134/1997 nu stipulează cine semnează actul şi dacă acesta trebuie să fie autentificat notarial. Potrivit art. potrivit art. denumirea.121 şi 136. (298)Actul de constituire al societăţii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei secţiuni doar in cazurile prevăzute expres. e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. In societatea cu răspundere limitată şi cea pe acţiuni.a societăţilor comerciale.

Alin. la care se reglementează expres modul de desfăşurare a adunării constitutive. copia certificatului de inregistrare a acesteia. (302)Dacă inregistrarea societăţii comerciale nu a avut loc in termen de 3 luni de la data autentificării notariale a actului de constituire. Spre deosebire de alte state unde inregistrarea societăţilor comerciale se face prin act judecătoresc in Moldova inregistrarea de stat se face prin act administrativ. fie prin procesul verbal al adunării de constituire persoana care va inregistra societatea comercială. in modul si termenul stabilit de lege.pentru societatea in nume colectiv şi cea in comandită – actul de constituire sub formă de contract de societate. precum şi cu alte clauze care le doresc fondatorii insă cu condiţia că acestea să nu contravină dispoziilor actelor normative.157 din Codul civil. Persoanele care au semnat şi autentificat actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să imputernicească. In calitate de acte constituire vor fi: . 137. 146. copia certificatului de inregistrare şi actele de constituire a persoanei juridice străin. Cetăţeanul străin şi apatrizii cu domiciliul in străinătate care sunt fondatori vor prezenta paşaportul sau alt act de identitate eliberat de statul in care-şi are domiciliul. acesta va prezenta in formă autentică şi legalizate următoarele acte traduse in limba romană: extrasul din registrul persoanelor juridice din statul său. In opinia mea hotărarea de fondare se intocmeşte la constituirea societăţii pe acţiuni.122. (304)actele de constituire ale societăţii care se inregistrează. Legea nr. certificatul de bonitate care demonstrează solvabilitatea sau capacitatea . Dacă fondator este o persoană juridică de naţionalitate străină.(1) stabileşte clauzele care trebuie incluse in conţinutul actului de constituire a societăţii comerciale. Articolul 109. semnat de toate persoanele care participă la fondare şi potrivit art. Inregistrarea societăţii comerciale se face de către registratorii Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in modul stabilit de Legea nr. In dependenţă de forma societăţii comerciale. Inregistrarea de stat a societăţii comerciale (301)Societatea comerciala trebuie inregistrata.1265/2000 indică ca neapărat de a prezenta şi hotărarea de fondare.1265/2001 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor. daca actul de constituire nu prevede altfel. actul de constituire trebuie suplimentat cu dispoziţiile art. (305)actele de identitate ale fondatorilor. fie prin inseşi actul constitutiv. Actul de constituire trebuie intocmit in limba romană. la organul inregistrării de stat in a cărui rază teritorială se află sediul său. Dacă calitatea de fondator o are o persoană juridică naţională. Aceasta va indeplini toate alte formalităţi necesare constituirii şi va prezenta Camerei Inregistrării de Stat următoarele acte: (303)cererea de inregistrare de modelul stabilit. Clauzele indicate sunt dispoziţii imperative şi neindicarea lor in actele de constituire poate servi ca temei de respingere a cererii de inregistrare a societăţilor comerciale. pentru societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni două acte de constituire care apar sub forma de contract de societate şi statut. organului de inregistrare trebuie să i se prezinte actele de constituire a acesteia. Dacă calitatea de fondator o are o persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova sau un apatrid domiciliat in Moldova el va prezenta buletinul de identitate. Pe cand la celelalte societăţi hotărarea asociaţilor rezultă din inseşi actul de constituire.107 se autentifică notarial. membrii ei au dreptul sa fie degrevaţi de obligaţiile ce rezulta din subscripţiile lor.

activitatea de asigurare. Toate aceste date sunt preluate din actele de constituire. mărimea capitalului social.5% din mărimea capitalului social in calitate de taxă de timbru.12 din Legea nr. Camera are oficii teritoriale in centrele judeţene şi in m. Dreptul de proprietar in numele statului il exercită Guvernul. Dacă s-a decis inregistrarea societăţii comerciale. Guvernul la randul său a delegat imputernicirile sale autorităţilor de administrare publică centrală. fiind imputernicit pentru aceasta de Parlament (vezi art. datele despre aceasta se includ in Registrul de stat al intreprinderilor.16 din Legea nr. dar dacă o parte socială sau anumite acţiuni din capitalul social este deţinut de unităţile administrativ teritoriale. (307)Bonul de plată a taxei de timbru. (308)Bonul de plată a taxei de inregistrare.persoanei juridice de vărsa aportul la care s-a obligat. precum şi actele persoanei fizice care administrează managerul persoană juridică. persoanele imputernicite vor prezenta avizul Băncii Naţionale sau după caz avizul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lană Ministerul Finanţelor. Refuzul inregistrării trebuie să fie făcut pentru motivele indicate in art. Deşi Legea nu stipulează dar camera inregistrării de stat obligă ca toate societăţile comerciale care sunt fondate cu participarea investitorului străin să fie inregistrate in oficiul din Chişinău. In sprijinul acestei afirmaţii aducem art. Mărimea plăţii taxei de inregistrare este stabilită prin Hotărarea Guvernului nr. (309)Actul care demonstrează că fondatorii au vărsat aportul in numerar la capitalul social. precum şi participarea unităţii administrativ teritoriale cu cotă parte in capitalul social al societăţilor comerciale o decide consiliul local.(29 lit. numele registratorului. data şi numărul de inregistrare. Chişinău.64/1990 cu privire la Guvern). Actele menţionate anterior se depun la oficiul teritorial din raza căreia işi va avea sediul societatea care se cere să fie inregistrată. termenul pentru care a fost constituită. Deşi nu se menţionează expres in Lege. sediul . datele de identitate a fiecărui fondator şi a administratorului (managerului) societăţii. Nu achită taxa de timbru societăţile pe acţiuni. partea din capitalul social a fiecărui fondator. Aporturile in numerar se fac la contul bancar provizoriu care se deschide in numele societăţii comerciale care se constituie. cu excepţia celor care registratorul le inscrie din . Registratorul care a primit actele verifică legalitatea actelor şi in termen de 15 zile va adopta o decizie prin care fie va ordona inregistrarea societăţii fie o va refuza. prestate de Camera Inregistrării de stat. De asemenea dacă se inregistrează o societate comercială in capitalul social al căreia statul are o cotă parte este necesar avizul organului de stat care exercită dreptul de proprietar in numele statului. iar persoanei imputernicite i se eliberează certificatul de inregistrare.926/2002 privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată. Societatea comercială care se inregistrează cu un anumit capital social este obligată să achite 0. r) potrivit căruia infiinţarea agenţilor economici de interes local. vor fonda fonduri nestatale de pensii. Dacă managerul va fi o persoană juridică el trebuie să prezinte aceleaşi acte ca şi fondatorul societăţii comerciale. In legătură cu inregistrarea in Registrul se inscriu următoarele date: denumirea completă şi prescurtată a societăţii.12 alin. societăţile comerciale şi alte persoane juridice cu scop lucrativ care sunt constituite in baza cotelor de teren echivalent şi a cotelor valorice a fostelor intreprinderi agricole privatizate. in acest caz considerăm că este necesar şi avizul organului competent. (306)Actul de identitate a administratorului (managerului) societăţii comerciale. Dacă administrator sau administratori vor fi persoane fizice aceştia vor prezenta buletinul de identitate şi cazierul judiciar.1265/2000. In cazul in care inregistrării de stat este supusă o societate comercială care va desfăşura activităţi financiare. in registru se inscriu şi alte date prevăzute de alte legi speciale sau date pe care le solicită fondatorii. obiectul principal de activitate.

Ca efect al inregistrării de stat societatea dobandeşte personalitate juridică şi poate incheia in nume propriu acte juridice. dar numai prin intermediul organului suprem de decizie care poate să modifice actul de constituire. Dar. Declararea nulităţii poate fi făcută in proces de contencios administrativ sau in proces civil. mărimea capitalului social subscris sau scopul societăţii. adică inregistrării de stat a societăţii. (312)Dispozitivul hotărarii de declarare a nulităţii societăţii comerciale se inserează in publicaţiile societăţii in termen de 15 zile de la data rămanerii definitive a hotărarii. Nulitatea poate fi declarată numai dacă cauzele nulităţii sunt anterioare apariţiei personalităţii juridice. dar totuşi a fost inregistrată cu actul constitutiv care conţine dispoziţiile menţionate la alin. c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii. in timpul indicat acolo. Alin. d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate. a). Nulitatea societăţii comerciale diferă de nulitatea altor acte juridice care se declară potrivit art.216-232 Cod civil. de la data cand actul de constituire a fost autentificat ei pot să refuze de a vărsa aporturile la care s-au obligat şi pot cere inapoi totul ce au transmis pe contul provizoriu. Persoane interesate care pot . Prezentul articol vine să confirme că societatea comercială este un contract şi dacă. Articolul 110.(2) lit. poate fi anulată de instanţă la cererea persoanelor interesate. (311)Hotărarea privind nulitatea societăţii comerciale poate fi pronunţată numai atunci cand: a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial. Dacă societatea doreşte să modifice unele date care au fost inscrise in registru ea are dreptul să o facă. O societate comercială poate dispare dacă este declarată nulă prin hotărarea instanţei de judecată. Astfel ele sunt obiectul reglementării Primei Directive a Consiliului Comunităţii Europene din 9 martie 1968 prin care se recomandă statelor membre de a le include in reglementările interne.(2).b)-e). e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii. b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice. adică nu a fost inregistrată timp de 3 luni. In mod normal toate aceste neajunsuri trebuie să fie descoperite de registrator in procesul inregistrare dacă acesta işi indeplineşte funcţiile in modul corespunzător. ea nu trebuia. (2) lit. dacă totuşi societatea a fost inregistrată cu atare neajunsuri ea se declară nulă la cererea persoanelor interesate. (2) din articolul comentat stabileşte o regulă potrivit căreia dacă societatea comercială nu a dobandit personalitate juridică. (2) stabileşte exaustiv cazurile in care o societate comercială poate fi declarată nulă. iar in contencios administrativ se va cere anularea actului de inregistrare efectuat de Camera Inregistrării de Stat pentru cauza indicată la alin. Toată informaţia scrisă in registru se consideră a fi veridică. participaţiunile asociaţilor. a cărui hotărare făcută in forma stabilită se prezintă din nou organului de inregistrare. Nulitatea societăţii comerciale (310)Societatea comerciala poate fi declarata nula prin hotărare judecătorească. In proces civil se va cere nulitatea actelor de constituire pentru cauzele indicate la alin.proprie iniţiativă. Aceste cazuri de excepţie sunt incluse şi in unele reglementări internaţionale. iar in cazul in care actul de constituire prevede un termen mai mare. Alin.

declara nulitatea sunt asociaţii persoanei juridice precum şi organul de stat care efectuat inregistrarea sau cel care supraveghează respectarea legislaţiei de către autorităţile publice. societatea care desfăşoară această activitate trebuie să obţină autorizarea organului de stat pană la inregistrare (instituţiile financiare. Instanţa poate declara societatea ca fiind nulă dacă actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial.nu este indicată partea din capitalul social care revine fiecărui fondator care a participat la fondare.nu este indicat obiectul de activitate a societăţii. pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă penală. . insă activitatea respectivă atentează la ordinea publică.21.) şi persoanele juridice cărora li se interzice prin lege sau prin propriul act de constituire să participe la constituirea unei societăţii comerciale. Nulitatea operează şi in cazul in care actul de constituire există. că societatea va fi declarată nulă numai dacă toţi fondatorii nu au capacitatea respectivă. Numai dacă excluderea acestuia duce la apariţia altor temeiuri de nulitate atunci societatea poate fi anulată. dacă in actul de constituire este prevăzut capitalul social. atunci cand el nu este interzis expres de normele juridice.(2) lit. companiile de asigurare). . Hotărarea instanţei care a rămas definitivă şi executare căreia nu a fost suspendată de instanţa de recurs trebuie să fie publicată timp de 15 zile in ziarul . Dacă pe actul de constituire din dosarul Camerei nu este indicat că este in formă autentică. dar potrivit alin. Ca exemplu poate fi că nesocotirea asociatului poate să ducă la reducerea capitalului sub minimul stabilit de lege. 22. Prin termenul de incapabil trebuie de inţeles nu numai persoanele care au fost declarate incapabile prin hotărarea instanţei de judecată (vezi art. Sau deşi in actul de constituire a fost indicat capitalul social corect. şi acest exemplar a fost autentificat notarial societatea nu poate fi declarată nulă.24) sau cele care nu au atins varsta de 7 ani. dar şi persoanele fizice care nu au capacitatea deplină de exerciţiu (art. Instanţa poate declara nulitatea. Dacă unul din fondatori nu are capacitatea societatea trebuie privită in aşa fel de parcă acesta nici nu ar fi. dar in realitate capitalul social format a fost mai mic decat minimul stabilit de lege. Dar dacă. e) este dacă nici unul din fondatorii societăţii nu au capacitatea civilă necesară de a participa la fondarea unei societăţi comerciale. Se consideră că actul constitutiv lipseşte sau nu este autentificat atunci cand el fie nu este in dosarul cu documentele de constituire a societăţii comerciale deţinute de Camera Inregistrării de Stat fie exemplarul din acest dosar nu este autentificat.c) in conţinutul lui nu este indicată: denumirea societăţii comerciale care a fost inregistrată. la unul din asociaţi cu numărul de inregistrare pus de registrator. insă din alte temeiuri. Obiectul de activitate se consideră că este contrar ordinii publice. 500 000 lei pentru fondurile de investiţii nemutuale şi pe intervale şi pentru bursele de valori. lei pentru fondurile de investiţii mutuale şi bursele de mărfuri etc. dar mărimea indicată acolo este mai mică decat mărimea minimală indicată in actele normative. Un ultim motiv de nulitate a societăţii comerciale indicat la alin. sau administrativă. Al doilea moment care merită atenţie. sau numele acestui asociat era utilizat in denumirea de firmă. iar societatea comercială are capitalul deţinut şi de persoane private. Obiectul de activitate a societăţii comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi desfăşurat de actele normative. Astfel. 1 mln. activitatea este permisă numai intreprinderilor de stat.(2) lit. legislaţia in vigoare stabileşte un capital social minim de 10 000 lei pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis şi de 20 000 lei pentru cele de tip deschis.dacă nu este indicată mărimea totală a capitalului social. . dar la notar există un exemplar al actului constitutiv autentificat la o dată anterioară inregistrării de stat şi conţinutul acestora este identic trebuie de considerat că actul de constituire este in formă autentică. iar potrivit legislaţiei in vigoare societatea de tipul respectiv trebuie să aibă un anumit capital social. actul constitutiv totuşi există la administratorul societăţii.

Persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare in măsura in care aceasta este necesar pentru lichidarea patrimoniului (art. (316)Asociaţii cărora le este imputabilă nulitatea societăţii comerciale răspund nelimitat si solidar fata de ceilalţi asociaţi si fata de terţi pentru prejudiciul cauzat prin nulitatea societăţii. Specificul nulităţii societăţii comerciale este influenţat de natura juridică a contractului de constituire a societăţii ca consecinţă a existenţei căruia i-a naştere o persoană juridică.indicat in actul de constituire a societăţii şi in Monitorul Oficial după regulele stabilite la art. 86 alin. Conceptul de nulitate a societăţii comerciale este diferit de nulitatea actelor juridice stabilită de cele stabilite in Titlul III Capitolul III din Codul civil. precum nici nu pune capăt existenţei persoanei juridice. Ea se pronunţă in exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate.90 (7) şi dispare societatea la data radierii din Registrul de Stat. Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale (313)Pe data la care hotărarea judecătoreasca de declarare a nulităţii societăţii comerciale rămane definitiva. dar dacă nu a făcut-o urmează a fi aplicat art. De aceia nulitatea nu afectează actele incheiate de societatea comercială incheiate anterior datei dizolvării. Societatea comercială care a fost declarată nulă. fie că incetează numai pentru viitor.632/2001 cu privire la insolvabilitate. Formarea capitalului social al societăţii comerciale . Societatea declarată nulă potrivit art.(3) potrivit căruia cel prejudiciat poate să pretindă repararea de la cel vinovat. In mare măsură aceasta priveşte incetarea existenţei unei persoane juridice şi ieşirea din raporturile in care aceasta a fost cu terţii.(6).91.(3) iar lichidatorul va finaliza operaţiunile incepute de ea.(2) – (6) art. (314)Nulitatea societăţii comerciale nu afectează actele juridice incheiate in numele ei. se consideră că a fost dizolvată la data la care hotărarea instanţei a rămas definitivă. Prin hotărare judecătoreasca de declarare a nulităţii se desemnează lichidatorul societăţii. aceasta se dizolva si intra in lichidare.(4) asociaţii cu rea credinţă care au contribuit la semnarea actelor de constituire şi la inregistrarea societăţii cu incălcările care au dus la nulitate răspund pentru prejudiciu faţă de asociaţii cu bună credinţă şi faţă de persoanele terţe care au suportat prejudiciu in rezultatul nulităţii. Articolul 111. Hotărarea instanţei este definitivă la data expirării termenului de apel. Articolul 112. adică există temei juridic de insolvabilitate atunci el este obligat să depună o cerere prin care să declare insolvabilitatea şi să iniţieze procedura respectivă potrivit Legii nr.(3). Instanţa care examinează nulitatea societăţii nu examinează şi starea patrimonială a acesteia. Nulitatea societăţii priveşte mai puţin relaţiile dintre fondatori şi asociaţi. iar in unele cazuri. lichidarea ei se efectuează conform legislaţiei cu privire la insolvabilitate. Potrivit alin.86 alin. dacă părţile nu au atacat cu apel sau la data cand instanţa a respins cererea de apel. excepţie constituind cazul prevăzut la alin.86 alin. Dacă după declararea nulităţii lichidatorul stabileşte că activele societăţii nu satisfac cerinţelor creditorilor.219 alin. care fie că are efect retroactiv. Acesta este şi efectul prevăzut de art. (315)Daca societatea comerciala declarata nula este insolvabila. poate incheia chiar şi acte noi (vezi art.110 intră in procedura de lichidare şi acesteia i se aplică regulile stabilite la art. Instanţa de judecată are obligaţia să desemneze şi lichidatorul acesteia.89 – 99.

bursă de mărfuri nu mai mic decat 1 mln. o constituie drepturile cu care o inzestrează fondatorii societăţii. Capitalul social. Ca exemplu poate servi societatea pe acţiuni a cărei capital social minim nu poate fi mai mic de 10 000 lei dacă societatea este de tip inchis şi mai mic de 20 000 mii lei dacă este de tip deschis. adică ca el se existe in realitate. lei etc. exprimate in lei. sau poate scădea in rezultatul uzurii fizice sau morale. şi capitalul propriu al acesteia. la activ. in sens ingust. (319)Capitalul social se vărsa integral in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. In funcţie de obiectul de activitate al societăţii capitalul social minim este de o sumă mai mare. potrivit art. lei. fie in natură (bunuri materiale sau imateriale) fie in monedă străină capitalul social trebuie să fie exprimat in monedă naţională. Capitalul social se consideră că a fost vărsat. obiectul schimbului.113 şi 114 la constituirea patrimoniului acesteia. Insă bunurile care au fost obiectul aportului pot fi instrăinate de societate. 3.(1) este de a păstra la activ bani sau bunuri (corporale. va fi ocupat de contravaloarea care a obţinut-o societatea ca echivalent al bunului instrăinat. Indiferent de natura juridică a aportului fondatorului la capitalul social. ansamblul cărora formează. (318)Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile fondatorilor. 1. numai atunci cand asociaţii au transmis integral aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. (320)Asociatul unic varsă integral aportul pană la data inregistrării societăţii comerciale. dar capitalul social nu se va modifica in dependenţă de aceste oscilaţii. Pentru ca capitalul social să fie format. iar locul valorii acestui bun. Este important de reţinut că capitalul social reprezintă o expresie valorică (bănească) a contribuţiilor asociaţilor societăţii şi nu este un ansamblul de bunuri transmise de aceştia. societatea comercială i-a naştere cu anumite drepturi şi obligaţii civile.Una din condiţiile esenţiale ale constituirii şi funcţionării societăţii comerciale ca persoană juridică este inzestrarea acesteia cu anumite valori patrimoniale. Reieşind din principiul general al dreptului. spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor statutare. Obligaţia societăţii ce rezultă din alin. la constituire. adică in lei. fiecare asociat trebuie să transmită aportul la care s-a obligat. Dacă aportul . este expresia valorică a totalităţii aporturilor – in numerar sau in natură – cu care participanţii la o societate comercială contribuie. Ulterior transmiterii valoarea bunului poate creşte in rezultatul unor imbunătăţiri aduse. adică preţul (in caz de vanzare). partea socială sau acţiunile (in cazul cand bunul a fost transmis ca aport la capitalul social al altei societăţi) sau dreptul de creanţă. potrivit căruia orice persoană dispune de un patrimoniu. 2. in capitalul social se include valoarea acestuia la momentul transmiterii. Prin termenul de vărsare se inţelege transmiterea banilor pe contul provizoriu al viitoarei societăţi sau pe contul de decontări a societăţii persoane juridice. Chiar dacă obiect al aportului a fost un bun mobil sau imobil. fond de investiţii nu mai mic decat 500 000 lei. mai numit şi capital social sau capital nominal. care permite subiectului de drept să se manifeste in circuitul civil. De exemplu dacă societatea este constituită sub formă de bancă ea nu poate avea un capital mai mic decat 32 mln. incorporale) cu valoare minimă egală cu cea a capitalului social. Pentru unele societăţi minimul este stabilit de actele normative. Deci bunurile care sunt la activul societăţii circulă liber fără a influenţa valoarea capitalului social. Temelia patrimoniului.(317)Capitalul social determina valoarea minima a activelor pe care trebuie sa le deţină societatea comerciala. Angajamentul asociatului de a transmite aportul la formarea capitalului trebuie fixat in actul de constituire şi nu trebuie să fie mai mic decat minimul stabilit de lege.

stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o luna si avertizandu-l ca e posibila excluderea lui din societate. termen care nu poate să depăşească 6 luni de la data inregistrării. 4. permiţand acesteia să se constituie ca subiect de drept. insă dispoziţiile respective trebuie să ţină cont de art.8 din Regulamentul privind deschiderea şi inchiderea conturilor la băncile din Republica Moldova aprobat prin Hotărarea Băncii Naţionale nr. asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale si asupra fracţiunii vărsate. Prin acesta el contribuie la formarea bazei materiale a societăţii. (326)Daca nu vărsa aportul in termenul suplimentar. (325)In cazul in care asociatul nu a vărsat in termen aportul. mărci comerciale sau de producţie. Restul aportului. fapt despre care trebuie notificat.). Articolul 113. Dacă se transmit bunuri care se supun inregistrării (imobile.415/1999). valoarea căruia trebuie să fie egal cu mărimea capitalului social pană la data inregistrării de stat a societăţii in constituire. mijloace de transport. acesta avand obligaţia să verse integral aportul său. Excepţie de la dispoziţiile alin. Actul de constituire stabileşte termenul in care el trebuie să fie transmise aporturile de către fondatori. De aceia am vedea utilă o dispoziţie similară celei din art. cu excepţiile stabilite de lege. (324)Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează dobanzi. 34 din Legea nr. fiecare asociat este obligat sa verse in numerar cel puţin 40 procente din aportul subscris daca legea sau statutul nu prevede o proporţie mai mare. bunul se consideră transmis la data inregistrării după societate. şi după inregistrarea societăţii acest cont se transformă in cont de decontări al acesteia. (322)Prestaţiile in munca si serviciile depuse la infiinţarea societăţii comerciale si pe parcursul existentei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. bunurile se transmit prin act de predare primire de către asociat sau reprezentantul acestuia către reprezentantul societăţii. apoi bunurile nu pot fi transmise căci societatea comercială ca subiect de drept incă nu există şi deci nu poate să le primească. să se manifeste in circuitul civil in sensul realizării de beneficii la o parte din care va putea .(3) din articolul comentat. asociatul trebuie să-l transmită in termenul stabilit de actul de constituire.1134/1997 potrivit căreia aporturile nebăneşti se predau prin proces – verbal de către fondatorii societăţii pe acţiuni organului executiv al acesteia in termen de o lună de la data inregistrării de stat a societăţii. Din acestea rezultă că fondatorii sunt obligaţi să transmită o sumă de bani egală cel puţin 40% din aportul subscris de el pană la data inregistrării societăţii vărsandu-i pe aceştia pe un cont provizoriu. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale (321)Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi in bani daca actul de constituire nu prevede altfel.constă din bunuri. (323)La data inregistrării societăţii comerciale. 1. acţiuni. obligaţiuni. Principala obligaţie asumată de fondator prin contractul de societate este cea de transmitere a aportului in capitalul social. altele decat sumele băneşti.113 alin. In legătură cu această obligaţie apare o problemă de ordin tehnic la transmiterea bunurilor.(3) se face pentru societatea care se constituie de un singur fondator. Dacă sumele băneşti se transmit pe un cont provizoriu deschis de fondatori pe numele viitoarei societăţi (vezi art. oricare asociat are dreptul sa-i ceara in scris aceasta. desene şi modele industriale etc.(3) şi alin.

Prin activitatea comună se inţelege colaborarea intre asociaţi la adunarea asociaţilor. Aportul făcut in monedă străină trebuie să fie exprimat in moneda naţională.Eforturile care sunt depuse de asociaţi la infiinţarea societăţii comerciale ce privesc elaborarea actelor de constituire. execută alte acţiuni ce ţin de funcţionarea normală a societăţii. sume care trebuie să existe deja la momentul inregistrării de stat pe contul provizoriu al acesteia. care urmează a fi transmis in capitalul social a societăţii faţă de aporturile in bunuri materiale şi nemateriale. Asociaţii transmiţand aporturile işi unesc prin aceasta bunurile in scopul de a desfăşura o activitate comună. incorporale mai numite şi aporturi in natură.(11) care prevede că pentru aporturile transmise pentru acţiunile emisiunii suplimentare poate fi plătită dobanda calculată dacă majorarea capitalului social nu a avut loc. cand aceştia determină strategia de activitate a societăţii. 3. adică in lei moldoveneşti. indeplinirea formalităţilor de inregistrare etc. 2. Aportul in bani poate fi făcut cat in monedă naţională. Asociaţii transmiţand aportul in proprietatea sau folosinţa societăţii comerciale dobandesc ca contra-echivalent al prestaţiei făcute un drept de creanţă. a planului de afaceri. Alin. 5. un proces verbal. Excepţie de la această regulă poate să fie şi dispoziţia din art. actul de transmitere a imobilului inregistrat la oficiul cadastral etc. şi dreptul la o parte din active in cazul lichidării societăţii. Prin aport se inţelege in mod obişnuit valoarea cu care un asociat contribuie la formarea capitalului social. contribuind prin aceasta la realizarea obiectului statutar. Fondatorul sau asociatul care nu a transmis aportul in termenul stabilit de actul de constituire sau de lege el poate fi pus in intarziere de oricare din asociaţi. Aportul in bani poate fi depus la contul provizoriu bancar deschis special in scopul constituirii societăţii in numerar sau prin virament. Că cel puţin 40% din capitalul social să fie transmise pană la inregistrarea de stat.114 alin. de exemplu un act de predare primire. dreptul de a obţine dividende. cel puţin 40% din capitalul social să fie in numerar şi că fiecare asociat este obligat să verse 40 % din aportul subscris. atat şi in monedă străină care circulă in Republica Moldova.(3) rezultă că cel puţin 40% din capitalul social trebuie să reprezinte sumele băneşti. Aceste drepturi sunt de esenţa societăţii comerciale şi asociatul nu poate fi lipsit de ele. Punerea in intarziere inseamnă că asociatului care nu şi-a onorat obligaţia cei revine i s-a amintit despre neexecutare şi i se stabileşte un termen suplimentar de a vărsa aportul . actul de transfer a hartiilor de valoare. Din dispoziţia alin.(4). Legislaţia stabileşte proporţia minimă a aportului bănesc.44 alin. 4. Nu pot fi considerate ca aport la majorarea capitalului social orice alte activităţi depuse de asociaţi in timpul activităţii societăţii comerciale cu excepţiile stabilite de art.pretinde. Intinderea acestor drepturi depinde de proporţia (participaţiunea) care o deţine asociatul la capitalul social.(1) stabileşte prezumţia că aportul se prezumă a fi făcut in bani dacă contrariul nu rezultă din conţinutul actului constitutiv semnat de fondatori. decid repartizarea dividendelor sau incorporarea acestora in capitalul social. Participaţiunea la capitalul social deţinută de asociat mai este numit şi parte socială sau cotă parte sau acţiune prin care se reprezintă de fapt dreptul de creanţă. In calitate de aport la capitalul social cu răspundere limitată pot fi transmise sume de bani şi bunuri corporale. drept care incorporează in sine dreptul de a participa cu drept de vot la adoptarea deciziilor. aprobă sau resping rapoartele de gestiune şi control. aleg sau desemnează organele de conducere care vor realiza strategia.(3) stabileşte o triplă condiţie pentru constituirea societăţii comerciale. Persoana care a transmis aportul in capitalul social nu poate pretinde pentru valoarea aceasta dobanzi de la societatea sau de la alţi fondatori. nu pot constitui ca aport la capitalul social. Pentru a putea face proba efectuării aportului de către fondator. Dispoziţia alin. intre acesta şi societate trebuie să se intocmească un inscris. un document bancar prin care se confirmă transferul sau depunerea sumei de bani la contul societăţii.

In cazul majorării capitalului social. potrivit actului de constituire. produse alimentare şi alte bunuri a căror circuit nu este condiţionat.datorat.(3). drepturi de folosinţă a lucrurilor corporale (uzufruct). valori mobiliare. Ca exemplu. ci suportă consecinţele negative. la impărţirea beneficiilor si a activului societăţii. asociaţii au dreptul sa participe. (6) stabileşte consecinţele neonorării de către fondator sau asociat a obligaţiei de transmitere a aportului. adică să fie posibile de a fi utilizate in procesul de activitate a societăţii. (333)Aportul in creanţe se considera vărsat numai după ce societatea comerciala a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei. . Numai bunurile care vor putea fi utilizate in activitate de intreprinzător face societatea eficientă şi pot aduce asociaţilor beneficii. Articolul 114. Bunurile care se transmit ca aport trebuie să fie utile. (328)Bunurile se considera a fi transmise cu titlu de proprietate daca actul de constituire nu prevede altfel. In schimbul acestui aport. Aport in natură este considerat şi aportul in muncă şi in servicii care-l pot să-l aducă asociaţii societăţii in nume colectiv şi societăţii in comandită. diverse utilaje şi mijloace de producţie.112 alin. secrete de producţie. 6. tehnică de calcul.(6). insă acest tip de aport nu majorează partea asociatului din capitalul social. Circulă liber imobilele. Alin. dar nu mai tarziu de 60 de zile de la adoptarea hotărarii de majorare a capitalului social. Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale (327)Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate in circuit civil. rămanand totodată obligaţi sa participe la pierderi. aportul se vărsa in termenul stabilit de adunarea generala. Aportul in natură se consideră acel făcut in bunuri corporale(mobile şi imobile) şi cele incorporale.(3) este lipsit de partea din capitalul social care-i revine. Se consideră in circuitul civil toate bunurile a căror circuit nu este interzis. mijloace de transport. Numai dacă nici in termenul suplimentar asociatul nu-şi onorează obligaţia el poate exclus din societate cu consecinţele indicate la alin. O condiţie importantă pentru bunurile corporale aduse ca aport la capitalul social este că acestea să fie in circuitul civil. (331)Aportul in natura trebuie vărsat in termenul stabilit de actul de constituire. desenele şi modele industriale. tehnologii precum şi alte drepturi patrimoniale. autoturismele. Adică el pierde dreptul asupra aportului care l-a făcut deja potrivit cerinţelor alin. (330)Asociaţii in societatea in nume colectiv si asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii in munca si la servicii cu titlu de aport social. (329)Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societăţii de capital creanţele si drepturile nepatrimoniale. fiind lipsit şi de calitatea de asociat. care insa nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. utilaje şi alte mijloace de producţie. dar nu mai tarziu de termenul indicat la art. (332)Valoarea aportului in natura la capitalul social al societăţii comerciale se aproba de adunarea generala. In această situaţie el nu poate fi forţat să-şi onoreze obligaţia in natură. obiectul aportului in natură pot fi bunurile corporale sub formă de terenuri. Prin bunurile incorporale care pot fi transmise in capitalul social sunt mărcile de producţie şi comerţ. tehnica de calcul. construcţii. Bunurile aflate in circuitul civil la randul său pot fi divizate in două categorii: • bunuri a căror circulaţie este liberă.

Alin. Ca exemplu poate servi inregistrarea imobilelor in registrul de imobile. Insă creanţele pot fi transmise ca aport la capitalul social al societăţilor pe persoane. Fondatorul răminind obligat in faţa societăţii cu suma de bani care n-a fost valorificată de societate din dreptul de folosinţă asupra bunului pierit. In capitalul social va intra numai valoarea dreptului de folosinţă. prin Legea nr. el va transmite dreptul său de creanţă.127 din Constituţie. obţinand echivalentul lui bănesc. Bunurile transmise ca aport vor putea fi pretinse de asociat numai la lichidarea societăţii şi in cazul in care actul constitutiv prevede un asemenea drept.(7). altei persoane. potrivit căreia anumite organe umane pot fi donate. riscul va fi suportat de fondatorul care rămine proprietar. In cazul pieirii fortuite a bunului transmis in folosinţă.bunuri a căror circulaţie este limitată. Dreptul de proprietate asupra bunurilor transmise dă o stabilitate economică societăţii.1999. adică a societăţilor in nume colectiv şi al societăţilor in comandită (a se vedea alin. iar in cazul in care doreşte să iasă din societate. precum şi altele a căror circuit este condiţionat de legislaţie Nu sunt in circuit bunurile proprietate publică indicate in art. Similar bunurilor corporale trebuie de considerat transmise şi bunurile • . Bunurile transmise in folosinţă au un regim juridic deosebit. materializat prin certificatul cotei de participare. De aceea actele de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile trebuie perfectate aşa cum prevede legislaţia. Bunurile transmise in folosinţă pentru un anumit termen nu vor putea fi cerute inapoi pină la expirarea acestui termen.473 din 25.(1) adică cele scoase din circuitul civil nu pot servi ca aport la capitalul social al societăţilor pe capital (societatea cu răspundere limitată şi societatea pe caţiuni) creanţele şi drepturile nepatrimoniale. cu ele sint garantaţi creditorii sociali şi ele servesc ca bază economică pentru activitatea de antreprenoriat. Valoarea acestor bunuri nu intră in capitalul social. fondatorul dobandeşte un drept de creanţă (partea socială) asupra societăţii egal cu valoarea bunurilor transmise. Transmiterea operează in temeiul contractului de constituire. cu care acesta va vota la adunările asociaţilor şi va putea pretinde la o parte din beneficiul repartizat. 1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni se stabileşte că bunurile proprietate publică pot fi transmise in capitalul social cu drept de folosinţă. Fondatorul (asociatul) nu poate cere inapoi bunul transmis. care datorită voinţei exprimate de fondatori devine translativ de proprietate. In limita acestui aport asociatului i se acordă o parte socială. In calitate de indiciu la evoluarea dreptului de folosinţă a unui bun poate fi luată mărimea arendei pe care ar plăti-o in prealabil societatea pentru utilizarea unui asemenea bun. adică atunci cand legea prevede ele trebuie să fie inregistrate in registrul public.06. Fondatorii. sau a altui act de transmitere a aportului pot decide liber dacă bunurile corporale care servesc obiect al aportului se transmit in proprietatea sau in folosinţa societăţii şi in dependenţă de aceasta se face evoluarea. Societatea duce riscul pieirii fortuite a bunurilor care-i aparţin. De fapt. dar datorită calităţilor lor deosebite este inuman şi amoral de a le include in circuitul civil (a se vedea Legea privind transplantul de organe şi ţesuturi umane nr. precum şi obiectele care deşi. Dacă din conţinutul actului constitutiv sau a actului de transmitere nu se poate face concluzie cu care drept a fost transmis bunul corporal. substanţele explozibile şi narcotice. prin dispoziţia actului constitutiv. Sunt limitate in circuitul civil armamentul. Bunurile transmise in proprietatea societăţii sint scoase din patrimoniul fondatorului şi el nu mai este nici coproprietar. legea stabileşte prezumţia că acesta este considerat transmis cu drept de proprietate. pot satisface anumite nevoi. Această mărime prezumabilă este valoarea dreptului de folosinţă care se include in activul societăţii şi ca aport la capitalul social. sau inregistrarea acţiunilor şi obligaţiunilor in registrul valorilor mobiliare. insă nu pot fi vandute). După transmiterea bunurilor.(3) stabileşte că alături de cele indicate la alin.

are o tendinţă inversă. c) sa participe la repartizarea profitului societăţii.989/2002 cu privire la activitatea de evoluare. al societăţii comerciale il are persoana fizică sau juridică care a participat la constituirea societăţii (fondatorul) . Cei care depun aporturi in natură tind ca bunul transmis de ei ca aport să fie evoluat la cel mai mare preţ posibil.(4) lit.(6) se stipulează că valoarea aportului este aprobat de adunarea generală. dar nimeni nu poate avea dreptul la intregul profit realizat de societate si nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea. valoarea aportului se aprobă in temeiul raportului organizaţiei de audit sau a altei organizaţii specializate care nu este persoană afiliată a societăţii. mai numit şi asociat sau acţionar.(1). limitele şi alte criterii de transmitere neexlusivă sau temporară a bunului incorporal se consideră că a fost transmis cu drept de proprietate industrială. Practica arată că procesul de evaluare a bunurilor este unul anevoios. şi se datorează antagonismelor. Una din cele mai importante probleme care apar la transmiterea aporturilor in natură este şi evaluarea corectă a acestora. O dispoziţie similară există şi art. Calitatea de membru. in numele acesteia. membrul societăţii comerciale este in drept sa ceara. (336)Daca organele de conducere refuza sa o facă. pentru a obţine o cotă mai mare in capitalul social. sau pană la transmiterea de fapt al acestuia societăţii in cazul majorării capitalului social.41 alin(7) din Legea privind societatea pe acţiuni potrivit căreia dacă aportul nebănesc al fondatorului depăşeşte 10% din capitalul social sau bunul ce face obiectul aportului nu circulă pe piaţa organizată. Evaluarea. Drepturile membrului societăţii comerciale (334)Membrul societăţii comerciale are dreptul: a) sa participe la conducerea si la activitatea societăţii in condiţiile stabilite de lege si de actul de constituire. Dacă nu este stabilit termenul. in caz de lichidare a societăţii. Dreptul de proprietate industrială trece de la fondator la societate după inregistrarea transmiterii la AGEPI.incorporale.5 alin. e) sa intreprindă alte acţiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire. Articolul 115. la transmiterea bunurilor in capitalul social al societăţilor comerciale trebuie să se facă o evoluare de către un expert licenţiat. Potrivit art. Cel care depune aportul in bani. adică organul suprem al societăţii comerciale. proporţional participaţiunii la capitalul social. d) sa primească. (335)Actul de constituire poate prevedea si o alta modalitate de repartizare a profitului societăţii sau a activelor decat cea indicata la alin.i) din Legea nr. care apar intre asociaţii ce depun aporturi băneşti şi cei ce depun aporturi in natură. deoarece el leagă aportul de folosul sau eficienţa pe care aceste bunuri o vor aduce societăţii. b) sa cunoască informaţia despre activitatea societăţii si sa ia cunoştinţă de cărţile contabile si de alta documentaţie in modul prevăzut de lege si de actul de constituire. proporţional participaţiunii la capitalul social. acesta fiind ultima instanţă care poate accepta sau respinge valoarea bunului care se transmite. Prin alin. Totuşi chiar şi evoluarea efectuată de expertul independent trebuie să fie aprobată de organul suprem al societăţii comerciale. pentru a avea o influenţă mai mare in societate. o parte din valoarea activelor ei ramase după satisfacerea creanţelor creditorilor. celorlalţi membri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat. trebuie făcută reieşind din preţurile libere existente pe piaţă şi aprobate de fondatori pană la semnarea şi autentificarea actelor constitutive.

constă in a) dreptul acestuia de a participa la şedinţa adunării asociaţilor şi b) dreptul de vot la această adunare.(2) prevede că actul constitutiv poate să deroge de la regula proporţionalităţii.168 lit.14 alin. Astfel fiecare asociat avand o parte nominală din capitalul social. i-a in legătură cu aceasta el trebuie să aibă acces la actele ţinute de societate. In deosebi repartizarea mai frecvente poate să aibă loc in societăţile pe persoane in care asociaţii aduc ca aport şi prestaţiile in muncă şi in servicii. Dacă pentru asociatul societăţii in nume colectiv acest drept apare numai in cazul in care actul de constituire nu prevede altfel(art. Asociatul are dreptul să pretindă la o parte din beneficiul societăţii proporţional părţii din capitalul social deţinute. adică activele societăţii depăşesc valoarea capitalului social indicat in actul de constituire şi al capitalului de rezervă preconizat.şi a transmis aportul la capitalul social sau persoana care ulterior constituirii a dobandit prin acte juridice o parte (acţiuni) din capitalul social al societăţii comerciale.b) din Legea nr. Insă actul de constituire poate prevedea şi o repartizare şi mai frecventă. Asociatul are dreptul să facă cunoştinţă cu actele contabile ale societăţii şi să facă copii de pe ele.86 alin.26 alin. Oricare asociat. Societatea poate să repartizeze beneficii numai atunci cand el cu adevărat există. Repartizarea beneficiului se face de regulă la adunările ordinare anuale ale asociaţilor care se desfăşoară după expirarea fiecărui an financiar. Legea enumără cu titlu de exemplu.1134/1997) Participarea asociatului la conducerea societăţii in calitate de membru al organului executiv sau al altui organ depinde de faptul dacă el este ales in această funcţie la şedinţa adunării asociaţilor sau la al altui organ stabilit de aceasta. Tot odată legea interzice aşa numita clauză leonină. ale consiliului şi comisiei de cenzori dacă asemenea organe există. Asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii din societatea in comandită au dreptul să participe personal la activitatea societăţii.(29) lit.(6) Legea nr.167 şi 168 din Codul civil şi art. indiferent de mărimea parţii care-i aparţine din capitalul social şi de numărul de voturi are dreptul să participe la lucrările adunării asociaţilor şi să se expună pe marginea chestiunilor care se discută. Potrivit regulii generale beneficiul se repartizează proporţional participării la capitalul social. Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăţii.(1). In special asociatul este in drept să facă cunoştinţă cu actele constitutive şi modificările făcute la el.(11) Legea nr.(1) lit.26 din Legea nr. potrivit căreia un asociat ar putea să pretindă tot profitul . stabilind o altă regulă de repartizare a profitului. dreptul lui se extinde in aceiaşi proporţie şi asupra activelor societăţii care depăşesc după valoare capitalul social.1134/1997).84 alin. De asemenea el are dreptul să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării asociaţilor cu un anumit termen inainte de desfăşurarea şedinţei pentru a avea timp să se pregătească. In societăţile pe acţiuni acţionarii au drepturi suplimentare stabilite expres de lege (a se vedea art. Excepţie o fac acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale ale societăţii pe acţiuni (art. De regulă toţi asociaţii au dreptul de vot in cadrul adunării asociaţilor. luand in consideraţie alţi indici. Fiecărui asociat i se acordă dreptul să facă cunoştinţă cu informaţia despre activitatea societăţii. In societăţile pe capitaluri potrivit actului de constituire există organ de control. apoi comanditatul prin esenţă are nu numai dreptul dar şi obligaţia de participa personal la activitatea societăţii in comandită. procesele verbale ale adunării generale.1134/1997) precum şi acţionarul interesat in incheierea unei contract de proporţii cu societatea emitentă (vezi art.a) şi art.124 alin. Aceste drepturi ale membrului se nasc ca consecinţă a onorării de către acesta a obligaţiei principale indicate la art.116 alin. (comisie de cenzori sau auditor) asociatul poate cere organului de control să efectueze controlul respectiv (vezi art. unele drepturi ale asociatului pe care acesta il are in raport cu societatea comercială.(5) din Legea nr.1134/2001) precum şi persoana care a procurat un pachet important de acţiuni fără respectarea condiţiilor impuse de lege (vezi art.a). insă alin.1134/1997).

(1) şi numai devreme de termenul art. Articolul 116.96 alin.34 alin.(3) şi art. (338)Fără acordul societăţii de persoane. Asociatul unic trebuie să verse aportul său indiferent de natura acestuia.171/1994 cu privire la secretul comercial.113 alin. c) sa comunice imediat societăţii faptul schimbării domiciliului sau a sediului.(3).(3) legea permite asociatului societăţii comerciale de a intenta acţiuni indirecte către alţi asociaţi care prin acţiunile lor au păgubit societatea cerand acestora să despăgubească societatea.112 alin. pană la data inregistrării societăţii comerciale (vezi art. b) sa nu divulge informaţia confidenţiala despre activitatea societăţii.realizat de societate sau ar putea fi absolvit total de la pierderile suportate de societate. Dreptul la aceste active asociatul il realizează in condiţiile stabilite de art.(4). d) sa indeplinească alte obligaţii prevăzute de lege sau de actul de constituire. Asociaţii altor forme de societăţi transmit aportul in modul stabilit de actul de constituire insă cu respectarea dispoziţiilor art. Care informaţie este considerată confidenţială pentru societate trebuie să decidă organul executiv. alta informaţie necesara exercitării drepturilor si indeplinirii obligaţiilor societăţii si ale membrului ei. societatea poate cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului care rezulta din actele incheiate. sau acesta fiind persoană cu funcţii de răspundere face abuz de funcţia ocupată utilizand patrimoniul societăţii in propriul său interes sau incheind contracte cu conflict de interes.98. Asociaţii pot să prejudicieze societatea prin intarzierea transmiterii aportului.(4). Incălcarea obligaţiei de confidenţialitate duce la dreptul societăţii de a pretinde despăgubiri de la persoana vinovată. modul si termenele prevăzute in actul de constituire. Fiecare asociat are obligaţia să păstreze informaţia confidenţială ce ţin de afacerile societăţii. Fiecare asociat al societăţii comerciale are dreptul la o parte din activele societăţii lichidate care au rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor. iar aportul in natură pentru acţiunile subscrise se transmit in termen de o lună de la data inregistrării de stat. pentru activităţile despre care membrii erau informaţi la data acceptării in calitate de membru. (339)In cazul in care membrul incalcă prevederile alin. Prin alin. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului se prescrie in termen de 3 luni de la data la care membrii au aflat sau trebuiau sa afle despre incheierea actului. Principala obligaţie a asociatului societăţii comerciale este transmiterea aportului (participaţiunii) la care se obligă prin actul de constituire. Obligaţiile membrului societăţii comerciale (337)Membrul societăţii comerciale este obligat: a) sa transmită participaţiunea la capitalul social in ordinea. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii actului juridic. a numelui sau a denumirii. membrul nu are dreptul sa practice activităţi similare celei pe care o practica societatea.(2). mărimea. . pană la proba contrara. Organul executiv stabilind care informaţie este confidenţială trebuie să ţină cont de dispoziţiile Legii nr.112 alin. Acţionarii au obligaţia să verse intregul aport in numerar datorat pentru acţiunile subscrise de asemenea pană la inregistrarea societăţii (art. Acordul membrilor se prezumă.

(1) lit. 117-120 Cod civil. Origine şi excurs istoric. acţionarul nu poate invoca faptul că nu a fost informat despre convocarea adunării generale dacă el nu a comunicat despre schimbarea adresei sau a sediului său. Realitatea economică şi reglementarea juridică. Succesorul poate să nu fie admis la adunarea generală dacă in Registrul acţionarilor nu i-a fost inscris numele sau denumirea. c) este una imperfectă. Dreptul societăţii de a cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor se prescrie cu termenul de maxim un an de la data efectuării actului prin care s-a incălcat pactul de neconcurenţă. 2. raporturile dintre societăţi şi anumiţi participanţi la circuitul civil sint mult mai stinse. Dispoziţiile articolelor 117 – 120 Cod civil reprezintă in forma. Asemenea riscuri pot rezulta din crearea de grupuri de intreprinderi care permit intreprinderii dominante exercitarea influenţei sale in detrimentrul intreprinderilor dependente. Obligaţia de neconcurenţă nu va opera in cazul in care la data dobandirii calităţii de asociat in societatea pe persoane asociatul deja desfăşura această activitate. cooperarea economică sau strategică intensă intre două sau mai multe societăţi. Cauza principală constă in tendinţa economică de concentrare şi interferenţă a intreprinderilor in special in vederea reducerii costurilor de producţie. Alin. Dreptul societăţilor comerciale şi alte ramuri de drept tratează in mare parte societăţile comerciale ca entităţi independente din punct de vedere juridic si economic. şi trei luni de la data cand societatea a aflat său era obligată să afle. care reglementeaza raporturi similare . fie să ceară asociatului vinovat ca acesta să-i cesioneze drepturile şi oblgaţiile pe care acesta le-a dobandit prin actul juridic incheiat in dauna societăţii. obiectul de reglementare al dispoziţiilor art. acestea putind exista alternativ sau cumulativ. insă. etc. Acesta ne avand dreptul să practice in nume propriu (intreprinzător individual) sau printr-o societate comercială constituită de acesta sau de membri familiei sale care acelaşi obiect de activitate. Adeseori. Reglementarea a fost inspirată de legea germana privind societaţile pe acţiuni (§§ 15 – 19 Aktiengesetz din 1965). Acest fenomen constituie parţial. Incălcarea dispoziilor clauzei de neconcurenţă poate avea una din cele două consecinţe: fie repararea prejudiciului cauzat societăţii. desfacere şi administrare precum şi a limitării riscurilor economice şi a răspunderii juridice. de permisiune de a fabrica sub marca de producţie a acestuia.Obligaţia pusă in sarcina asociatului prin alin. Prelim art.(2) stabileşte obligaţia de neconcurenţă pe care o datorează asociatul societăţii pe persoane. ci asociatul suportă consecinţele toate consecinţele negative ce vor surveni. decit o s-ar parea la prima vedere. Pe lingă crearea de monopoluri care afecteaza libera concurenţă. De exemplu actele unor societăţi cu investiţii străine investitorii străini işi asumă obligaţia de a realiza producţia fabricată de societate. Sinergia acestui fenomen poate avea atit efecte pozitive cit şi consecinţe negative pentru participanţii la circuitul civil. Intensitatea raporturilor se poate manifesta in moduri diverse: participarea considerabilă la capitalul social al societăţii sau dispoziţii din actul constitutiv al societăţii care permit influenţarea deciziilor luate de către societate. De exemplu. (inter)dependenţa economică de un furnizor sau distribuitor. alături de alte norme de drept.. Asociatul poate să aibă şi alte obligaţii pe care şi le-a asumat prin actul de constituire. conţinutul şi domeniul de aplicare o premieră in cadrul legislaţiei Republicii Moldova. Actul de constituire trebuie să prevadă in acest caz şi consecinţele neonorării obligaţiei respective. inclusiv prin constituirea comună unor intreprinderi mixte. censecinţele negative se pot manifesta şi prin crearea de riscuri suplimentare pentru creditorii intreprinderilor sau asociaţilor minoritari ai acestora. Societatea nu-l poate sancţiona pe asociat pentru neonorarea obligaţiei respective. care participă la circuitul civil prin intermediul incheierii de contracte sau prin alte mecanisme. 117 – 120 1.

constituie o nouă formă de organizare in sens juridic. dupa caz. in forma actuală. Identificarea acestora inseamnă stabilirea raporturilor care conţin riscuri potenţiale pentru intreprinderile angajate in raporturile de afiliere. Prin intermediul definiţiilorilor legale se urmăreşte identificarea. §§ 311 urm. care se aplică asupra societăţilor pe acţiuni. Scopul secundar al dispoziţiilor privind societăţile comerciale afiliate constă in crearea unei baze normative comune şi uniforme pentru actele normative speciale (subsecvente Codului civil) referitoare la raporturile juridice de afiliere. concretizarea şi sistematizarea raporturilor intre intreprinderi care urmeaza a fi calificate drept raporturi de afiliere. dreptul subsanţial ca atare. aplicarea anumitor norme speciale. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. germană conţine in §§ 15 – 22 definiţii legale generale. asupra cărora vom reveni in context context mai jos. 117-120 Cod civil. intrebări deosebite ridică indeosebi următoarele reglementări. Aceste inadvertenţe urmeaza a fi eliminate şi completate prin interpretarea teleologică si sistematică adecvată a conţinutului dispoziţiilor 117-120 Cod civil. Asemenea raporturi pot cadea de asemenea sub incidenţa altor ramuri speciale de drept. cit percepţiei neadecvate a complexităţii raporturilor juridice reglementate. Concretizarea raporturilor de afiliere presupune determinarea formelor in care raporturile de afiliere pot aparea. 117-120 Cod civil constă. prin intermediul analogiei.A. a. se aplică de către jurisprudenţă şi literatură raporturilor juridice dintre toate formele de societăţi comerciale. prezintă pericolul coliziunii de interese єi. Prin sistematizare trebuie de inţeles elementele organizatorice ale dispoziţiilor art. 3. Acestea urmează a fi. reglementările art. Intreprinderi afiliate in cadrul altor acte normative. Versiunea proiectului de Cod civil propusă parlamentului pentru prima lectură continea definitii consistente si neechivoce. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. pentru creditorii acestor intreprinderi sau pentru ordinea publică in general. 117 Cod civil. Pe lingă acestea legea SA germană mai conţine in §§ 291 urm.intre intreprinderi afiliate. Codul civil nu conţine norme de drept substanţial privind raporturile intre intreprinderi afilate. Inconsistenţa art. care poate atrage. reieşind din specificul fiecărei societăţi comerciale. ca urmare. 118 alin. in crearea unui cadru juridic general pentru reglementarea fenomenului intreprinderilor afiliate. Modifcarile efectuate in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil in parlament a condus la aparitia unor definiţii incomplete. 117-120 Cod civil se aplică raporturilor juridice indicate in art. 3 Cod civil. Odată identificate legea poate prevedea măsuri preventive adecvate. Scopul primar al dispoziţiilor art. Concepţia dreptului german a fost recepţionată in Codul civil doar parţial.. Scopul reglementării. care. Grupurile financiar industriale (GFI). de exemlu. Concernul in sensul art. imprecisă a definiţiilor §§ 15 – 19 Aktiengesetz. obiectul de reglementare a normelor speciale privind societăţile comerciale. 117-120 Cod civil faţă de dispoziţiile paralele din dreptul german şi din versiunea iniţiala a codului civil se datorează mai puţin unei concepţii proprii a legislatorului moldovean. 117-120 Cod civil nu prevăd efecte juridice concrete. 120 alin. Concretizarea are drept scop subsumarea raporturilor concrete intre intreprinderi unei anumite categorii de raporturi de afiliere. 117-120 Cod civil au suferit pe parcursul elaborării codului civil modificări esenţiale. de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. pentru asociaţii minoritari. Totodată. Conţinutul normelor 117-120 Cod civil constituie doar o preluare incompletă şi. Legislaţia cu privire la GFI (Legea . Asemenea situaţii pun problema unei eventuale coliziuni a normelor aplicabile. Legea S. Cu excepţia art. In afara dispoziţiilor legilor speciale privind societăţile comerciale. Dispoziţiile ancorate in art. altfel decit asociaţii privaţi. unele norme se află intr-un raport de interdependenţă cu dispoziţiile Codului civil sau au efecte indirecte asupra acestora. 1 Cod civil. Dispoziţiile art. şi dispoziţii speciale. 4. de aceea.

. 117120 Cod civil poate atrage aplicarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei (Legea 1103/2000). 1 Cod civil. fiice si mixte. a asociaţilor minoritari si a creditorilor acestora. Distincţia de bază intre intreprinderile membre a unui GFI şi intreprinderi afiliate in sensul art. 117. 117-120 Cod civil. Standardul Naţional de Contabilitate 28. 1 Cod civil.C. 119 alin. “Contabilitatea investiţiilor in intreprinderile asociate” – in continuare S. ori prin furnizarea de informatii tehnice esentiale.N. in cazul lipsei unei dispoziţii speciale. 2 Legea 1418/2000). Concentrarea şi/sau interferenţa intreprinderilor in sensul art. au drept scop crearea unui cadru juridic pentru protecţia intereselor intreprinderilor dependente. nu şi viceversa. Definiţiile legislaţiei contabile nu se suprapun integral cu definiţiile prevăzute de art. etc. Legislaţia contabilităţii conţine norme proprii de definire a raporturilor intre intreprinderi (vezi HMF 174/1997. element determinant al intreprinderii fiice. In masura in care raporturile in cadrul unui GFI pot fi subsumate şi art. şi o intreprindere afiliată in sensul art. 117-120 Cod civil. natura contractuală a acestuia. Legislaţia privind protecţia concurenţei urmăreşte un alt scop decit art. 117-120 Cod civil. Influenţa notabilă presupune deţinerea unei cote de 20-50% din capitalul social a intreprinderii. 5 pct. Definiţiile pct. O intreprindere membră a unui GFI poate constitui. şi in special noţiunea de “influenţă dominantă” prin art. aceste norme constituie. adică autorizarea investitorului de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de producţie ale intreprinderii deţinute. ultima este mai . 28 fac distincţia intre intreprinderi asociate şi intreprinderi fiice. realizată prin reprezentarea in consiliul directorilor sau in organul de administraţie echivalent al intreprinderii asociate sau prin participarea la procesul de elaborare a politicii financiare şi de producţie. 4 a S. Persoane interdependente. dar fara a detine dreptul de control asupra acestor politici. In ce măsură art.N.C. lex specialis faţă de dispoziţiile art.1418/2000) constituie lex specialis faţă de art. dimpotrivă. Legislaţia fiscală (Codul fiscal 1163/1997) foloseşte termenul general de persoană interdependentă pentru definirea paţială a raporturilor in sensul reglementat de art. Definiţiile legislaţiei contabile sint importante. sau prin realizarea operatiilor materiale dintre investitor si intreprinderea asociata. 117-120 Cod civil. vom fi in prezenţa unei forme de intreprinderi afiliate menţionate la art. 1 Cod civil. 117 urm. intrucit acestea au drept obiect de reglementare parţial intreprinedrile care constituie şi obiectul art. 119 alin. Cod civil. b Codul fiscal 1163/1997 se urmăreşte stabilirea sferei contribuabililor. inclusiv prin intermediul analogiei legii conf. Acestea se referă indeosebi la componenţa heterogenă a grupului. Dispoziţiile art. inregistrarea obligatorie a grupului. după caz. Deşi definiţia “influenţei notabile” corespunde in mare măsură celei a “influenţei dominante” din art. Controlul. 5 alin. c. 117 urm. rămine o intrebare de competenţa organelor fiscale. 117 Cod civil. Asemenea dispoziţii sint aplicabile concomitent şi alături de art. Indreprinderile mixte sint intreprinderile “controlate mixt”. Elementul de calificare drept intreprindere asociată il constituie “influenţa notabilă” a unei intreprinderi asupra alteia. ar constitui un mod mai adecvat pentru determinarea cercului de contribuabili datorită caracterului mai extensiv al definiţiei de “influenţă dominantă” faţă de cea a “controlului”. 117 Cod civil constă in condiţiile şi particularităţile speciale de constituire şi funcţionare a unui GFI. datorită scopului lor special. b. 117-120 Cod civil. Intrucit prin art. art. 28). sau prin schimbul de personal de conducere. dacă nu sunt intrunite condiţiile de constituire a unui GFI. 117-120 Cod civil. dispoziţiile legislaţiei civile fiind aplicabile doar in cazul lipsei unor dispoziţii speciale (Art. Intreprinderi asociate. 117-120 Cod civil vor fi aplicate doar in mod complementar. şi anume garantarea unei concurenţe loiale intre participanţii la circuitul economic prin intezicerea şi sancţionarea practicilor de limitare sau obstucţionare a concurenţei. Monopoluri. 12 lit. Dispoziţiile art. adica atunci cind două intreprinderi participă la capitalul social al altei intreprinderi cu o cotă de 50%. Cod civil. se prezumă a exista in cazul deţinerii unei cote mai mare de 50% din capitalul statutar. d. 117-120 Cod civil. 117 urm.

3. Astfel termenul de „intreprindere” din cadrul noţiunii iniţiale a fost substituit cu termenul de „societate comercială”. c) intreprinderi ale concernului. 118 alin. Noţiunea şi terminologia se articula din punct de vedere terminologic şi sistematic cu formularea generală a titlului § 9 (art. Sistemul reglementării. 118-120 Cod civil. Funcţia art. Scopul normei ţine de natura tehnicii legislative şi constă in simplificarea trimiterilor la formele de intreprinderi afiliate in cadrul Codului civil sau a altor acte normative speciale prin folosierea unui termen general şi cumulativ pentru toate formele de afiliere. De asemenea a fost omisă din noţiunea iniţială in actualul art. Prin aceasta se urmăreşte crearea fundamentului juridic pentru normele . in raporturile dintre ele. 117-120 Cod civil acestor norme constă in normarea raporturilor de afilierea şi sistematizarea acestora. 117 lit. In privinţa intreprinderilor mixte cunoscute de legislaţia contabilităţii trebuie de menţionat si noua reglementare a art. sint: a) intreprinderi in posesiune majoritara si intreprinderi cu participatiune majoritara. Societatile comerciale afiliate Se considera societati comerciale afiliate societatile care. b) intreprinderi dependente si dominante. 2 Cod civil. 2. 117Cod civil. 1 Cod civil. Funcţia reglementării. 117. 117 Cod civil introduce termenul cumulativ de “societăţi comerciale afiliate”. Proiectul de bază al Codului civil propus spre aprobare Parlamentului in luna mai 2000 art. Aspecte generale 1. 207 (corespondentul art. 117-120 Cod civil (supra 3) şi scopul legislaţiei contabilităţii de a asigura o evidenţă a schimbarii. introducindu-se modificări substanţiale. definiţia “influenţei dominante” fiind suficientă pentu reglementarea raporturilor de afiliere. Art. Scurt istoric. In cadrul lecturilor in parlament art. 207 – 211 proiect Cod civil) de „intreprinderi inrudite”. constituind totodată dispoziţia legală generală privind societăţile comerciale afilate. evoluţiei si fluctuaţiei patrimoniului intreprinderilor – fundamentul raspunderii intreprindrii pentru obligaţiile sale –. Definiţia concretă a intreprinderilor cu participaţiune reciprocă urmează a fi elaborată de catre literatură şi jurisprudenţă. 117 Cod civil introduce o nouă reglementare in cadrul dreptului societăţilor comerciale. d Cod civil nu contine o reglementare speciala in articolele subsecvente. 117-120 Codul civil. 120 alin. I. 117 Cod civil prevede patru forme de afiliere. 4. 117 Cod civil. In comparaţie cu legislaţia contabilităţii Codul civil introduce şi posibilitatea instituirii influeţei dominante prin incheierea unor contracte speciale sau integrării intr-o altă intreprinderi conform art. 120 alin. d) intreprinderi cu participatiune reciproca. iar termenul de „inrudit” a fost inlocuit cu „afiliat”. o definiţie mai flexibilă a “intreprinderii in posesiune majoritară” fiind prevăzuta la art. Art. Luind in consideraţie scopul art. Obiectul si scopul normei. considerăm necesară racordarea definiţiilor legislaţiei contabile la noile dispoziţii cadru ale art. Acest termen cuprinde formele de intreprinderi afiliate reglementate in art. 118-120 Cod civil. Articolul 117. 117 Cod civil expresia „independendent din punct de vedere juridic”.cuprinzătoare decat prima (inra art. De remarcat este faptul că art. 207 proiect a devent art. Acestea sunt definite in concret in art. Este vorba de „dreptul societăţilor comerciale afiliate”. 1 Cod civil. II. Art. 117 Cod civil) conţinea noţiunea de „intreprinderi inrudite”. III). cu alte cuvinte un cadru juridic care cuprinde intreprinderilor afiliate in una din formele prevăzute in art. Dispoziţiile codului civil nu conţin termenul de control.

spre exemplu. Una din dispoziţiile speciale din cadrul Codului civil este art. In cazul in care legea aplicabliă este legea R. dependentă sau a concernului in forma unei societăţi comerciale. I 1) asupra dispoziţiilor din proiectul de bază a Codui civil. deţine o paticipaţiune majoritară in capitalul social al intreprinderii naţionale B. Terminologia iniţială a proiectului (art. societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. indiferent de naţionalitatea acestora. pe de o parte. Cod civil se aplică şi intreprinderilor străine care indeplinsec condiţiile din ipoteza normelor in cauză. 207 proiect) „intreprindere inrudită” a fost inlocuită cu cea de „societate comercială afiliată”. de asemenea .. II-V). 118. de a limita domeniul de aplicare a normelor numai asupra societăţilor comerciale. pe de altă parte. a) Aplicarea dispoziţiilor art. in urma atribuirii acesteia a paricipaţiunilor intreprinderii C.speciale de protecţie a drepturilor şi intereselor intreprinderilor dependente. Legea aplicabilă se stabileşte conform dispoziţiilor dreptului internaţional privat. in ce masură raportul intre A şi C poate fi calificat drept raport de dependenţă conform dispoziţiilor art. b) Aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale rezultă in primul rind din sistemul reglementării societăţilor comerciale. dispoziţiile art. Domeniul de aplicare 1. atunci definiţiile art. 118. 118 alin. Această restricţie este nevoie de a fi exstinsă prin intermediul interpretării normelor şi a noţiunii de intreprindere in sensul producerii de efecte juridice depline (infra art. fiind ancorate in cadrul dispoziţiilor generale privind toate formele de societăţi comerciale. asociaţilor minoritari şi a creditorilor acestor intreprinderi. Codul civil nu prevede nici in cadrul dispoziţiilor art. VI) . societatea in nume colectiv şi societatea in comandită. Societăţi comerciale. anume de a cuprinde toate raporturile de afiliere intre intreprinderi. a) Definiţiile art. Răspunsul este afirmativ. se pune problema. Reducerea aplicabilităţii normei numai asupra societăţilor comerciale in cazul in care este vorba de o intreprindere cu participaţiune majoritară sau dominantă nu corespunde pe deplin scopului normelor art. 106 alin. şi.M. art. 2. Ele sint aplicabile asupra tuturor formelor de societăţi comerciale indicate la art. nici in cadrul dispoziţiilor speciale referitoare la formele societăţilor comerciale excepţii de la aplicabilitatea acestor norme. dependentă de intreprinderea străină A in sensul art. Aspecte legate de raporturile cu elemente de extraneitate. dacă luăm in considerare modificările efectuate de către parlament (sus Prelim art. 117. b) Probleme speciale apar in situaţia atribuirii (imputaţiei) paticipaţiunilor la capitalul social sau a influenţei unei intreprinderi străine asupra altor intreprinderi naţionale sau străine (infra art. iar intreprinderea străină C. 117 urm. c) In al doilea rind domeniul de aplicabilitate este evident. Numai in acest caz este posibilă elaborarea eficientă prin intermediul normelor speciale a unor sisteme de protecţie a asociaţilor minoriatari sau creditorilor intreprinderilor dependente. 117-120 Cod civil sint definiţii neutre in ceea ce priveşte forma societăţilor comerciale. Dacă. 2 Cod civil. de a accentua aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale. presupune că legea aplicabilă este Codului civil sau alte normelor speciale modloveneşti care atrag după sine aplicarea art. intreprinderea străină A deţine o participaţiune in capitalul social a intreprinderii naţionale B. 117 urm. Cod civil unui raport cu elemente de extraneitate. 2. Cod civil. 117-120. 3. In cazul amintit mai sus intreprinderea A va fi. numai in acest fel putind fi realizat scopul normelor art. 117-120. 117 urm. O importanţă deosebită o constituie aplicabilitatea normelor privind raporturile de afiliere asupra societăţilor de capitaluri datorită principiului răspunderii limitate a asociaţilor sau acţionarilor acestora. cit şi societăţilor de capitaluri. 117-120 Cod civil de a cuprinde toate formele şi cazurile de afiliere intre intreprinderi. 119 Cod civil. de exemplu in cazul in care asociatul majoritar este o intreprindere străină. adică atit asupra societăţilor comerciale de persoane. Intenţia legiuitorului a fost. 117 urm. 117 urm. II. Cod civil. Intenţia este clară şi binevenită in măsura in care este vorba de o intreprindere in posesiune majoritară. 119 Cod civil.

capital financiar sau capital uman in vederea creării sau sporirii de valori. Pentru participarea acesteia la circuitul civil este nevoie de un titular de drepturi şi obligaţii. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. avind un conţinut ambiguu. fizică sau juridică. Principiu. 118 alin. In acest sens orice intreprindere este nevoită. Din punct de vedere juridic. legea prevăzind in mod expres subiectele care dispun de asemenea capacitate. introduc şi folosesc termenul de intreprindere. etc. Caracterul neutru. 2). indiferent de scopul comercial sau necomercial al acestei intreprinderi. a practicării independente a unei activităţi profesionale libere (avocat. a. Legea nu defineşte acest termen. asociaţie sau instituţie. 2. fie persoană fizică. Acelaşi lucru este exprimat dacă folosim expresia de intreprindere X şi Y. că efectele juridice prevăzute pentru raporturile de afiliere in dispoziţiile normelor speciale nu vor fi eludate prin inventarea şi folosirea intenţionată a unor structuri cu elemente de extraneitate. de asemenea. 117 urm. in raporturile dintre ele. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. a mijloacelor de producţie. etc.” (supra I. organizarea şi utilizarea. de aceea. jurnalist. Societatea comercială X care deţine o participaţiune majoritară in capitalul social al societatii comerciale Y.) nu este intreprinderea inseşi. medic. fie de a face „uz” de capacitatea persoanei fizice.. Cod civil. ci numai purtătorul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. fie (reeşind din raţionamente economice sau din scopul intreprinderii) de a face uz de forma juridică a unei persoane juridice prevăzute expres de lege. Grupa de elaborare a Codului civil s-a lăsat inspirată la formularea art. art. ea cuprinzind toate formele de intreprindere fără distincţii. termen folosit in art. 117 lit. fie pesoană juridică.. altfel decit asociaţii privaţi. 117 (art.) sau in cazul activităţii practicate de către o cooperativă. o persoană juridică nu este intreprinderea inseşi. Generalităţi privind noţiunea de intreprindere 1. străină deţine in nume propriu insă in contul unei alte intreprinderi naţionale sau străine participaţiuni la o intreprindere naţională sau exercită influenţa asupra unei asemenea intreprinderi in contul altuia. III.intreprindere dominantă faţă de intreprinderea naţională B. 117 urm. arhitect. după caz. reducind noţiunea de intreprindere la aceea de societate comercială: „se consideră societăţi comerciale afiliate societăţile. . sint intreprinderi . participa la circuitul civil numai prin intermediul unui purtător de drepturi şi obligaţii. prezintă pericolul coliziunii de interese єi ca urmare de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. dacă analizăm formularea textului in detaliu. Textul legii este clar doar la prima vedere. Aceaşi soluţie este valabilă şi pentru situaţia in care o terţă persoană. a) Art. 207 proiectul de bază) de concepţia legiuitorului german. sint societăţi comerciale afiliate in sensul art. Mai mult. ci doar titularul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. Intreprinderea poate. O intreprindere există şi in cazul desfăşurării unei activităţi de către antreprenorii individuali. Această soluţie este necesară pentru a garanta. Intreprinderea (in sine) nu este susceptibilă nici de capacitate de folosinţă şi nici de exerciţiu. noţiunea de intreprindere inseşi este neutră. 1 Cod civil. La citirea textului de lege se creează impresia unui semn de egalitate intre aceste două instituţii. din cauza dificultălii de a defini acest termen a lăsat noţiunea de intreprindere deschisă. Pentru acoperirea tuturor categoriilor de asociaюi a unei societгюi comerciale legea foloseєte termenul de intreprindere. Toate sint intreprinderi. antreprenor individual. 126 Legea 632/2001). legiuitorul moldovean a modificat in cadrul lecturilor proiectului de bază a Codului civil in parlament definiţia iniţială din proiect. care. c) Noţiunea de intreprindere se deosebeşte de cea a societaţii comerciale. b) Legiuitorul moldovean nu defineşte raportul dintre societatea comercială şi intreprindere. fundaţie. intrucit ele constituie concentrarea. care. Privind acest aspect din perspectiva titularului inseamnă: o persoană fizică (de ex. sau realizării unor scopuri determinate (vez de ex. arhitect.

117-120 Cod civil. 1 Cod civil şi asupra intreprinderilor in alte forme juridice organizare. Raţionamentul legiutorului (a parlamentului in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil) este firesc. 117 urm in cadrul Codului civil. Cod civil. Cod civil trebuie interpretată in sensul intenţiei legiuitorului moldovean de a selecta dintr-o multitudine de intreprinderi posibile numai acele intreprinderi. art. 2 Cod civil. V. Cod civil sint intreprinderile organizate in forma uneia din societăţile comerciale indicate la art. reieşind din locul dispoziţiilor art. Cercul acestora trebuie determinat astfel. care. Intreprinderile care urmează a fi protejate prin crearea une baze normative in forma art. Cod civil. Noţiunea intreprinderii reieşind din scopul normelor art. 3).. pentru asociaţii minoritari sau pentru creditorii intreprinderii. deci. 117 urm. 106 alin. 117 Cod civil riscuri menite tocmai de a fi cuprinse de definiţiile art. Pentru aceasta este nevoie de a distinge intre trei categorii de intreprinderi şi anume intre intreprinderile protejate de art. dispune şi de alte interesse economice. Aceste intreprinderi reprezintă punctul de pornire a reglementării. In acest context nu este vorba de o intreprindere in calitate de obiect al normei. 117 urm. 117 urm. aceasta nu corespunde pe deplin scopului art. Intreprinderi obiect de protecţie a art. 5 alin. işi pierde valoarea. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic pentru cuprinderea şi prevenirea pericolelor coliziunii de interese inre societate şi asociaţi şi prin aceasta a prejudiciilor potenţiale care pot fi cauzate societăţii de către asociaţii ei. dacă il analizăm din punctul de vedere a scopului art. 2. 2 Cod civil. Noţiune. urmează a fi discutat in literatură şi decis de jurisprudenţă. 117 urm. incit scopul urmărit de art. este necesară o interpretare teleologică a noţiunii de intreprindere pentru derterminarea cercului de intreprinderi care sint cuprinse in cadrul dispoziţiilor normative ale art 117 urm. dacă necesitatea protecţiei intereselor unor asemenea intreprinderi este comparabilă cu situaţia presupusă de art. Noţiunea de intreprindere (dominantă) 1. fără a activa sub egida unei societăţi comerciale. ci in calitate de adresat al dispoziţiilor legale. 117 urm. 117 urm. indiferent de natura şi forma juridică de organizare a acestuia. nu există. insă. Cod civil şi anume de a cuprinde toate raporturile intre intreprinderi care prezintă riscuri pentru intreprinderea dependentă. obiectul de protecţie a dispoziţiilor normative. 117 urm. Cod civil. 117 urm. Cod civil nu exlude insă şi existenţa concomitentă a calităţii de intreprindere dominantă sau dependentă (infra V. 117 urm. care ar cuprinde toate constelaţiile posibile ale art. Măsura in care noţiunea de intreprindere protejată de art. care datorită naturii şi inentsităţii acestora fundamentează ingrijorarea serioasă. Calitatea de intreprindere obiect de protecţie a art. 117 urm. lipsa unei reglementări exprese nefiind intenţionată. Cod civil. b) O noţiune generală a intreprinderii in sensul utilizat de art. intreprinderile dependente şi intreprinderile dominante. 117-120. IV. 118-120 Cod civil. ci a altui subiect capabil de a fi purtător de drepturi şi obligaţii. 118 in cadrul sistemului Codului civil cit şi din scopul art. Cod civil pot fi extinse prin analogia legii conform art. Alte forme de organizare. să poată fi realizat. De aceea. 117 urm. Cod civil 1. 117 urm. identificarea tuturor raporturilor intre intreprinderi care prezintă riscuri potenţiale pentru participanţi (vezi Prelim. Scopul art. prezintă ca urmare a existenţei unui raport indicat in art. Intreprindere in acest context este orice asociat. pe lingă participaţiunea in capitalul social al societăţii. 117-120 Cod civil. a căror titular [purtător] de drepturi şi obligaţii este o societate comercială indicată la art. VI). 117 Cod civil. 106 alin. Aceasta rezultă atit din locul dispoziţiilor art. Or.2. O asemenea extindere poate fi acceptată. Reducerea sferei intreprinderilor la cele purtate de o societate comercială restringe implicit şi sfera intreprinderilor care. a) Privită din această perspectivă reglementarea art. Societăţile comerciale. că acesta din cauza acestor interese . ele constituind. Cod civil. dacă intreprinderea in forma societăţii comerciale participă la rindul ei in captialul social sau deţine voturi a unei alte intreprinderi. Acest raţionament.

O „participaţiune considerabilă” sau „număr de voturi considerabil” se calculează in acest caz luind in consideraţie şi principiile de atribuire a participaţiunilor. simpla concentrare a voturilor mai multor asociaţi in miinile unui asociat prin contracte speciale nu duce la transformarea acestuia in intreprindere. că desfăşurarea activităţii de intreprinzător (individual sau organizat intr-o anumită forma juridică) in afara participaţiunii in societate prezintă in mod tipic pericolul promovării pe seama societăţii a intereselor propriei intreprinderi. 117 urm. Aceeaşi soluţie o implică şi desfăşurarea unei profesii libere. Pentru aceasta este. 118. nelimitindu-se la una strict comercială. Cod civil. cind un asociat influent are şi alte interese economice in afara societăţii date datorită participaţiunii sale considerabile intr-o altă intreprindere. Activitatea de intreprinzător trebuie inţeleasă extensiv. că un asemenea asociat exercită o influenţă asupra societăţii. a) Simpla participaţiune in capitalul social al unei societăţi comerciale nu-l califică pe asociat drept intreprindere in sensul art. care practică o intreprindere riscantă insă cu un coieficient de ciştig ridicat. de ex. Acelaşi . b) Necesar şi suficient este desfăşurarea de către asociat unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. alături de participaţiunea intr-o societate. dacă nu sint indeplinite şi alte condiţii. va fi tentat de a canaliza mijloace financiare din societatea X in societatea Y pentru a mări şansele de ciştig. un asemena comportament nu poate fi exclus nici in cazul deţinerii unei participaţiuni minoritare in aceasta. Pentru calificarea unei participaţiuni drept „considerabilă” este suficientă asumarea prezumţiei (ingrijorării serioase). Aceasta este valabil şi pentru un asociat majoritar. Cod civil. Decisiv este pericolul care se naşte pentru societate atunci. Raţionamentul constă in faptul. De ex.ar putea exercita influenţa asupra societăţii. Condiţia desfăşurării unei activităţi concrete in cadrul intreprinderii uneia din societăţi sau a unei activităţi de coordonare a intreprinderilor exercitatete de societăţile in care este asociat nu este necesară. Important este existenţa unor interese economice suplimentare participaţiunii in societate. De asemenea. respectiv voturilor deţinute prin intermediul altor intreprinderi (infra art. dacă posibilitatea unui conflict de interese in detrimentul societăţii nu poate fi exclus. care să permită prezumţia unei coliziuni de interese. Conexiunea intereselor economice. O ingrijorare este serioasă atunci cind in circumstanţele concrete un comportament in detrimentul societăţii este de aşteptat sau nu poate fi exclus. 117 urm. precum şi modul exercitării influenţei. Participaţiunea multiplă poate constitui un element constituant al calităţii de intreprindere in sensul art. de participaţiuni in capitalul social sau a unui număr de voturi al unei (sau mai multor) alte societăţi comerciale (participaţiune multiplă) pune problema. Indispensabil este in acest caz ingrijorarea serioasă privind coliziunea de interese cauzată de intensitatea sau de natura altor interese economice ale asociatului. Intrebarea este relevantă in special in cazul acţionarilor care deţin concomitent acţiuni la mai multe societăţi pe acţiuni. aţionarul influent in societatea pe acţiuni X este concomitent asociat in societatea cu răspundere limitată Y. In acest caz persistă posibilitatea. Deşi un asemenea scenariu este cel mai probabil in cazul in care asociatul deţine in societatea Y o participaţiune majoritară. c) Deţinerea concomitentă de către un asociat. „Participaţiunea considerabilă” nu se cofundă cu noţiunea de participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere. insă. VI). Dacă. dacă şi in ce condiţii un asemenea asociat poate fi calificat intreprindere in sensul art. fermieri sint intreprinderi in sensul art. 117 urm. că asociatul se va comporta din cauza intereselor condiţionate de participaţiunea importantă in detrimentul societăţii. că un asemenea asociat va da prioritate altor intereselor economice decit celor ale societăţii. comerciaţi. Irelevant este şi faptul. pe care o are datorită calităţii sale de asociat. in detrimentul acesteia. Cod civil. 117 urm. asociaţii antreprenori individuali. 2. nesesară o participaţiune considerabilă intro altă intreprindere. datorită existenţei neechivoce a unor interese economice ale intreprinderii pe care o desfăşoară in afara participaţiunii..

c) Statul şi unităţile administrativ teritoriale in calitate de asociaţi ai unei societăţi pot constitui intreprinderi in sensul art. a sint valabile şi in privinţa calităţii de intreprindere a asociaţiilor. calitatea de intreprindere a asociaţilor care au transferat participaţiunile societăţii holding incetează. ultimii prezentind pericolele enunţate mai sus. Cod civil. Această soluţie este impusă. pornind de la scopul art. şi de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. Pentru aceasta nu este necesară existenţa unor interese sau ataşamente economice speciale. Explicaţiile făcute mai sus la lit. societatea holding constituie o intreprindere in sensul art. Intrebarea calităţii de intreprindere a societăţii holding trebuie distinsă de intrebarea privind calitatea de intreprindere a asociatului societăţii holding in care acesta deţine o participaţiune considerabilă sau ii poate influenţa deciziile. . fundaţiilor sau altor organizaţii necomerciale care sint asociaţi in societăţi comerciale. Asociatul va dobindi. o fundaţie nu urmăreşte sopuri comerciale. Dacă societătii holding i-au fost transferate participaţiunile asociaţilor nu doar in posesie. pe de-asupra. societatea holding nu indeplineşte condiţiile unei intreprinderi. cauzală pentru influenţa asupra societaţii comerciale. calitatea de intreprindere atunci cind pe lingă posibilitatea exercitării influenţei asupra societăţii holding poate evident influenţa şi deciziile privind administrarea participaţiunilor de către societatea holding. Orice intervenţie pe cale administrativă cu scopul justificării influenţei asupra unei societăţi are drept consecinţă dezechilibrarea balanţei de interese garantată de dreptul privat. există pericolul coliziunii de interese din considerentul exercitării influenţei unilateral in favoarea intereselor urmărite de fundaţie. a) Holding. In privinţa calităţii de intreprindere a membrilor unor asemenea organizaţii. intreprinderi in sensul art. Aceeaşi soluţie o necesită (cu atit mai mult) şi cazul in care societatea holding pe lingă administrarea participaţiunilor considerabile a altor asociaţi exercită şi o activitate de intreprinzător proprie. Dacă societatea holding deţine participaţiuni considerabile fără a exercita drepturile rezultind din acestea („parcarea” participaţiunilor). ci şi cu dreptul de a administra şi a exercita drepturile rezultate din participaţiunile considerabile. de ex. importantă nu este calitatea de membru. 117 urm.rezultat poate fi atins şi atunci cind acţionarul societăţii X deţine o participaşiune majoritara in societatea Z care la rindul ei este asociat in soicetatea Y. b) Asociaţii. 117 urm Cod civil. 117 urm. 192 urm. Prejudicierea societăţii prin exercitarea influenţei asupra acesteia nu poate fi justificată de interesele publice. ci influenţa concretă pe care o persoană o are in cadrul organizaţiei respective. Cod civil. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile de drept civil pe poziţie de egalitate cu ceilalţi participanţi (art. 117 urm. după caz alături de societatea holding.. Pericolul care emană din partea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale de a favoriza interesele publice in detrimentul intereselor societăţii la care este asociat este suficient. fiind obligaţi la respectarea normelor de drept respective. In cazul unei societăţi holding se disting două situaţii. 3. Cod civil prin recurgerea la exercitarea influenţei asupra unei societăţi sub paravanul unor organizaţii necomerciale. Cod civil. mijloacele financiare a societăţii X putind fi transferate societăţii Y prin intermediul societăţii Z. 117 rum. Această posibilitate de a favoriza alte interese datorită unei participaţiuni considerabile constituie. Cazuri speciale. Cod civil). elementul determinant pentru diferenţierea intre asociaţii „asociaţi privaţi” şi asociaţii „intreprinderi”. Cu toate că. aplicarea dispoziţiilor privind raporturile de afiliere şi faţă de asociatul societăţii holding. de aceea. Intrucit aceste sfere de influenţă nu pot fi separate cu certitudine una de cealaltă. fundaţii. este necesară. 58.

60. 61 Cod civil). fundaţiile. Noţiune. Cod civil. In varianta proiectului de Cod civil noţiunea art. 117 urm.VI. şi a noţiunii specifice de intreprindere in cadrul art. Astfel nu constituie intreprindere in sensul art. ci sint atribuite unor titulari de drepturi şi obligaţii diferiţi. Deoarece o intreprinderea in sine nu este susceptibilă de capacitate de folosinţa şi exerciţiu (art. O definiţie legală a acestor raporturi nu există nici in . 117 urm. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic in scopul protecţiei unei intreprinderi organizate in forma juridică a unei societăţi comerciale faţă de influenţa negativă a oricărei alte intreprinderi. Alături de scopul cuprinderii tuturor raporturilor de afiliere. a) Art. Dependenţa sau independenţa economică a unei intreprinderi este irelevantă in acest context. Dependenţa economică. reprezentaţele. fără a o defini. Noţiune. d categoria intreprinderilor cu participaţiune reciprocă. care – la fel ca şi noţiunea de intreprindere dominantă (supra V) – trec peste noţiunea de intreprindere ca scop de protecţia a art. pe de altă parte. indiferent de forma juridică de organizare sau a naturii activităţii desfăşurate. Legiuitorul a considerat. este nevoie de un titular (purtător) de drepturi şi obligaţii a acesteia. Noţiunea unei intreprinderi dependente presupune definirea acesteia pornind de la scopul art. asociaţiile sau intreprinzătorii individuail. 207 proiect) conţinea de asemenea sintagma „intreprindere independentă din punct de vedere juridic”. in cadrul modificării textului proiectului de Cod civil. cind aceasta poate participa prin intermediul titularului ei ca subiect independent la circuitul civil. Scopul normativ. 118 Cod civil. deoarece a acestea sunt atribuite aceluiaş titular de drepturi şi anume societăţii comerciale. Intreprindere dependentă este in primul rind orice intreprindere organizată in forma juridică a unei societăţi comerciale prevăzute la art. 117 urm. Intenţia art. 3. Intreprinderi cu participaţiune reciprocă 1. Constitutiv pentru aplicarea art. nu constituie intreprinderi in sensul art. Cod civil (supra IV-VI). pe de o parte. De asemenea. 2 Cod civil. independenţa din punct de vedere juridic. filialele. 117 urm. Noţiunea de intreprindere (dependentă) 1. agenţiile sau alte (sub)structuri a unei societăţi comerciale. a căror titulari au fuzionat creind un titular de drepturi şi obligaţii nou. datorită noţiunilor diferite a societăţii şi a intreprinderii (supra III). probabil. insă. 2. 2. Acest raţionament este susceptibil de interpretare. Preliminarii. Cod civil acele intreprinderi. 117 urm. 117 urm. Cod civil este. Noţiunea de „independenţă juridică”. 117 Cod civil in forma acutală nu conţine expres o asemenea condiţie. 117 (ar. Intreprinderi dependente pot fi de asemenea şi cooperativele. putind dobindi in acest fel şi calitatea de asociat intr-o societate comercială. Cod civil (supra IV). VII. dispoziţiile legale urmăresc de asemenea şi prevenirea eludării acestor norme prin interpunerea şi folosirea unor intreprinderi subordonate. sucursalele. Independente din punct de vedere juridic sint intreprinderile care nu participă la circuitul civil prin intermediul aceluiaşi titular. Independenţa din punct de vedere juridic 1. 117 urm. Condiţia esenţială o constituie existenţa unui titular de drepturi şi obligaţii. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia din urmă. Intreprindere in acest sens este orice entitate susceptibilă de a fi titular de drepturi şi obligatii. VIII. 106 alin. aceasta fiind subinţeleasă. Aceasta este menţionată in art. adică a unui subiect capabil de a exercita drepturile ce decurg din participaţiuni sau drepturile de vot. Realizarea scopului legii implică posibilitatea atribuirii (imputării) participaţiunilor şi/sau voturilor in societăţile comerciale deţinute de către un alt subiect de drepturi şi obligaţii in numele sau in contul intreprinderii dominante precum şi in cazul posibilităţii indirecte de influenţare a unei intreprinderi prin intermediul alteia. Din acest considerent este necesară o interpretare teleologică extensivă a noţiunii de intreprindere dependentă (subordonată). Art. că in cazul unei societeăti comerciale o asemenea sintagmă nu este nevoie. Imprejurările de natură economică accentuează riscul coliziunii de interese intre intreprinderea-asociat şi intreprinderea-societate. Pericolul emană de la o intreprindere abia atunci. 117 prevede la lit.

119 alin. grupuri financiar industriale (Legea 1418/2000). Deşi acestea de regulă se suprapun. 117. fără insă a exista şi un raport de dependenţă. (3) Intreprinderea cu participatiune majoritara raspunde subsidiar pentru obligatiile intreprinderii in posesiune majoritara daca ultima a devenit insolvabila in urma executarii dispozitiilor date de intreprinderea cu participatiune majoritara. IV). 2) putind fi răsturnată prin dovada contrariului. 118-120 Cod civil in mod corespunzător. In privinţa analogiei legii asupra altor forme de intreprinderi vezi supra art. Sintagma „independentă din punct de vedere juridic” este in acest sens necesară pentru delimitarea acestora de alte (sub)structuri a societăţilor comerciale ca de ex. 117. 117-120 Cod civil. intreprinderi in posesiune majoritară in sensul art. (2) Intreprinderea in posesiune majoritara nu este in drept sa detina direct sau indirect participatiuni in capitalul social sau voturi in intreprinderea cu participatiune majoritara.articolele subsecvente. Asupra intreprinderilor cu participaţiune reciprocă se aplică dispoziţiile art. indiferent de mărimea acestora. art. 2 Cod civil. In lipsa unei prevederi legale exprese constituie intreprinderi cu participaţiune reciprocă orice intreprinderi care deţin participaţiuni reciproc. . 2. Intreprinderea in posesiune majoritara si intreprinderea cu participatiune majoritara (1) Daca majoritatea participatiunilor in capitalul social al unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic sau majoritatea voturilor in ea apartin unei alte intreprinderi. prezumţia de dependenţă (art. Asemenea intreprinderi pot fi de ex. prima este o intreprindere in posesiune majoritara. 3. considerindu-l un raport juridic de sine stătător. 179 Cod civil) . 119 alin 2 Cod civil. filiale. Regelementarea este necesară datorită riscului diluării capitalului social a societăţilor de capitaluri. Efectul juridic principal al participaţiunii majoritare este prezumpţia de dependenţă conform art. care la rindul ei posedă participaţiuni in prima intreprindere. 2. Totodată participaţiunea majoritară este element constitutiv al răspunderii subsidiare a intreprinderii dominante conform alin. intreprinderile de stat şi municipale (art. Art. 106 alin. iar cea de-a doua este o intreprindere cu participatiune majoritara. 1. Obiectul şi scopul normei. intreprindere in posesiune majoritară poate fi orice intreprindere. a) In măsura in care este vorba de intreprinderi in posesiune majoritară ca obiect de protecţie a dispoziţiilor art. ca de ex. 119 alin. Intreprinderi in posesiune majoritară. Norme speciale pot prevedea cote diferite şi lega de acestea efecte juridice speciale. b) Legea nu prevede o cotă din capitalul social de la care intreprinderile cu participaţiune reciprocă sint considerate ca atare (in proiectul de bază a Codului civil era prevăzută o cotă minimă de 25 %). II. in situaţii de excepţie poate exista un raport de participaţiune. 117. VI). 118 Cod civil cuprinde toate formele de societăţi comerciale indicate la art. Articolul 118. Domeniul de aplicare 1. b) In măsura in care este necesară atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi alteia (infra VI). Acesta trebuie deosebit de raportul de dependenţă in sensul art. 118 alin. Cod civil. sucursale sau reprezentanţe. I. 2 Cod civil (supra art. Prin intreprindere cu participaţiune reciprocă se inţelege intreprinderea căreia ii aparţin participaţiuni intr-o altă intreprindere. indiferent de forma juridică de organizare a titularului ei de drepturi şi obligaţii (supra art. Legislaţia aplicabilă. 118 Cod civil defineşte raportul de afiliere intre intreprinderi in forma participaţiunii majoritare. IV. V.

Sfera intreprinderilor cu participaţiune majoritară nu este limitată de art. Participaţiunile la o societate in nume colecti sau in comandită se calculează. 6 Cod civil. 2. 149 Cod civil). termenul de „participaţiune” avind un caracter generic. 119 alin. 2. VI). cooperativelor sau instituţiilor membrii acestora deţin doar un singur drept de vot. In cazul asociaţiior. insă. Noţiunea participaţiunii majoritare O participaţiune majoritară există conform art. 117. 118 alin. ii aparţin participaţiunile in capitalul social sau majoritatea voturilor a unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (vezi supra II. a) Calculul participaţiunilor depinde de forma juridică de organizare a intreprinderii. De asemenea in cazul fundaţiei sau a intreprinzătorului individual nu poate fi vorba de intreprindere in posesiune majoritară. cind participaţiunea in capitalul social şi majoritatea voturilor nu se suprapun. 119 alin. cind condiţia deţinerii majorităţii participaţiunilor sau a majorităţii voturilor in aceste intreprinderi nu poate fi indeplinită. etc. 2. 3 Legea 1134/1997). Denumirea concretă a participaţiunilor este susceptibilă de interpretare. Calculul participaţiunilor. 161 alin. Denumirea participaţiunilor variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii: participaţiuni la capitalul social in cazul societăţii in nume colectiv şi a societăţii in comandită. o concentrare a voturilor nefiind posibilă. 2. 1 Cod civil atunci. ci cuprinde toate formele de intreprinderi in sensul indicat la art. de asemenea. de regulă. in cazul acţiunilor preferenţiale fără drept de vot a unei societăţi pe acţiuni sau asociaţilor unei societăţi in nume colectiv cu voturi multiple (art. ele fiind susceptibile atribuirii participaţiunilor altor intreprinderi. intrebarea răsturnării acestei prezumţii fiind una de natură probatorie şi subordonată condiţiilor art. In cazul societăţii cu răspundere limitată se aplică aceeaşi regulă. 12 . b) In cazul tuturor societăţilor comerciale nu este necesară condiţia vărsării . 147 alin. Participaţiunii majoritare in capitalul social a unei intreprinderi ii corespunde. Intreprinderi cu participaţiune majoritară. pornind de la raportul participaţiunii fată de capitalul social al acesteia.intreprinderi străine in forma unei alte societăţi comerciale decit a celor indicate la art. 123 alin. 158 alin. doar una din acestea fiind suficientă. V. Participaţiunea majoritară poate exista atit in forma participării la capitalul social cit şi in forma deţinerii majorităţii voturilor intr-o intreprindere. 119. 40 alin. Există insă situaţii. şi majortiatea voturilor in această intreprindere. dependente datorită posibilităţii de influenţare a deciziilor acestora (infra art. 117 Cod civil (supra art. 118 la societăţi comerciale. cind unei intreprinderi. III. dacă denumirea folosită nu corespunde voinţei reale a părţilor. 106 alin 2 Cod civil. Ambele forme de participare presupun existenţa valabilă a participaţiunii sau a dreptului de vot. Formele de participaţiune nu sint cerute cumulativ. In cazul societăţii in comandită este necesar calculul separat al participaţiunilor in funcţie de calitatea asociatului de comanditat sau comanditar. 1). acţiuni in cazul societăţii pe acţiuni. Ambele forme de participaţiune in sine constituie elemente constitutive a prezumţiei de dependenţă a art. Participaţiunea in capitalul social a unei intreprinderi are loc in forma dobindirii (cu titlu de proprietate) a unei cote părţi din capitalul social a unei intreprinderi organizate intr-o anumită formă juridică. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia. de ex. II). 2 Cod civil. art. Preliminarii. Asemenea intreprinderi pot fi. Limitări in privinţa determinării cercului intreprinderilor in posesiune majoritară apar nemijlocit atunci. părţi sociale in cazul societăţii cu răspundere limitată. 2 Cod civil). Participaţiunea majoritară la capitalul social 1. Pentru determinarea calităţii de intreprindere cu participaţiune majoritară se vor aplica regulile de atribuire a participaţiunilor (infra VI). 2 Cod civil. valoarea nominală a fracţiunii părţilor sociale dobindite raportindu-se la mărimea valorii nominale a capitalului social al societăţii (vezi art. IV. Participaţiunea intr-o societate pe acţiuni se determină reieşind din raportul sumei valorii nominale (fixate) a acţiunilor dobindite faţă de mărimea nominală a capitalului social al societăţii pe acţiuni (vezi art.

Scăderea este impusă de faptul.000 Lei şi deţine 10% din acţiunile proprii. Drept bază de calcul a participaţiunii lui Z se ia suma de 800. in exemplul de mai sus. Interdicţia votului intreprinderii dependente in societatea dominantă (sau a terţilor in contul intreprinderii dependente) poate fi fundamentată din punct de vedere juridic atit prin aplicarea analogiei (conf. Luind in considerare interdicţia votului intreprinderii dependente şi a terţilor in intreprinderea indispensabilă imperativelor normative. Asemenea situaţii pot apărea in special in tranzacţiile cu acţiuni. 118 alin. c) Din mărimea nominală a capitalului unei societăţi pe acţiuni sau cu răspundere limitată se scade fracţiunea acţiunilor. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. V. 2 Cod civil). Majoritatea voturilor 1. 118 alin. In exemplul susmenţionat. interdicţia dreptului la vot a acţiunilor de tezaur prevăzută in art. 1 Cod civil. Dacă acestea nu s-ar scădea din mărimea nominală a capitalului social. 2 Cod civil in sensul interdicţiei exercitării oricăror drepturi rezultind din participaţiunile unei intreprinderi dependente sau unui terţ in contul acesteia la capitalul social a intreprinderii dominante.integrale a capitalului. Legea 845/1992.5 %). dacă şi participaţiunile aferente părţii din capital incă nevărsate oferă drepturile depline aferente acestei categorii de participaţiuni. 118 alin. respectiv părţilor sociale proprii dobindite de către societate sau de către o altă persoană in numele sau contul acesteia (vezi art. O asemenea participaţiune este interzisă conform art. cota de 10 % din acţiuni deţinute de societatea D (sau T) se va scădea din mărimea nominală a capitalului societăţii X. totuşi.000 Lei de acţiuni a societăţii X. 1 Cod civil. De asemenea. art. printrea altele. Dacă.66 %) din acţiuni. art. Aceasta este cerută de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. că societăţii D (respectiv T) ii este interzisă exercitarea drepturilor rezultind din aceste acţiuni in adunarea generală a societăţii X. Necesar şi suficient pentru scăderea unor asemenea participaţiuni din mărimea nominală a capitalului social este menţinerea costurilor şi a riscului economic rezultind din participaţiuni de către societate sau transferarea acestora asupra societăţii. că in asemenea cazuri se eludează. deci o participaţiune majoritară. ea deţinind doar 4. 118 alin. Legea 1265/2000). Necesitatea rezultă. Preliminarii. chiar dacă societatea nu are (permanent sau temporar) dreptul de a cere transferarea participaţiunilor in posesia sa. 148 Cod civil). 1 Cod civil) art. 2 Cod civil. din prevenirea eludării art. o intreprindere deţine asemenea participaţiuni se impune următoarea soluţie. intreprinderea Z nefiind intreprindere cu participaţiune majoritară conform art.000 Lei. 151 alin. intreprindere dependentă a societăţii X (sau de către un terţ T in numele societăţii D). art. 118 alin. 3 Cod civil) cit şi prin interpretarea art. 8 Cod civil. de asemenea. s-ar ajunge la un rezultat contrar scopului art. 46 Legea 1134/1997) şi cu răspundere limitată (art. aceste 10% trebuie de asemenea scăzute din baza de calcul a participaţiunii lui Z. Mărirea capitalului social al societăţii pe acţiuni şi in cazul societăţii cu răspundere limitată este luată in consideraţie de la momentul inregistrării acesteia conform legii (vezi art. art. dacă societatea X nu deţine direct 10% din acţiunile proprii. 5 alin. 118 alin. Exemplu: societatea pe acţiuni X este constituită cu un capital social in mărime de 1000. Capitalul de rezervă nu este inclus in mărimea capitalului social a societăţilor pe acţiuni (art.2:9 (46. Art. intreprinderea Z deţinind o participaţiune majoritară. 109 Cod civil. ci acestea sunt deţinute de către societatea D. 118 alin. participaţiunile prorprii deţinute de către o societate indirect prin intermediul unei intreprinderi dependente (sau de către un terţ in numele acesteia) trebuie scăzute din mărimea capitalului social luat ca bază de calcul al participaţiunilor majoritare. 1 Cod civil prevede expres in cadrul termenului generic de participaţiune şi participaţiunea majoritară in forma deţinerii unei . 18 urm. 1 şi 2 Cod civil. deoarece este evident. 3 Cod civil pentru societatea cu răspundere limitată). 8 Cod civil. 162 alin. 1 Cod civil. Z deţinind o participaţiune de 4. art 27 urm. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. 162 alin. 151 alin. 162 alin.2 : 8 (sau 52. persoana Y deţine 10% in contul societăţii X iar societatea Z deţine 420.

depinde de legea aplicabilă intreprinderii străine. 118 alin. imanentă realizării scopului art. Prin sintagma „in contul intreprinderii” se inţelege situaţia in care terţul este (formal) titularul participaţiunilor. Condiţia esenţială a aplicării dispoziţiei legale este existenţa dreptului la vot. 1 Cod civil de a cuprinde atit participaţiunile in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot. Atribuirea (imputarea) participaţiunilor şi a dreptului la vot 1. drepturile de vot rezultind din participaţiunile deţinute prin intermediul unei intreprinderi dependente sau un terţ in contul acesteia se vor scădea din numărul total de voturi. in cazul acţiunilor preferenţiale. Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi reprezintă mecanismul juridic prin care participaţiunile aparţinind altor intreprinderi sau terţe persoane sint considerate ca aparţinind concomitent şi acestei intreprinderi datorită posibilităţii acesteia de a influenţa indirect exercitarea drepturilor rezultind din aceste participaţiuni. De asemenea. 118 alin. b) Din numărul total de voturi trebuie scăzute acele drepturi la vot pe care societatea pe acţiuni sau cu răspundere limitată le are in baza participaţiunilor proprii sau deţinute de către un terţ in contul acesteia.fiică). ci cuprinde toate segmentele subsecvente (intreprinderile fiică-nepoată-strănepoată-etc. 2. De asemenea drepturile aparţinind unor terţi sau reprezentanţilor acestora. dacă nu vor fi atribuite intreprinderii (infra VI). In cazul intreprinderilor străine existenţa unui drept de vot. 1 Cod civil ar putea fi simplu eludată prin interpunerea intenţionată de intreprinderi sau terţe persoane.). 118 alin. a) Atribuirea participaţiunilor şi voturilor aparţinind altor titulari unei intreprinderi nu este reglementată expres de lege. Aceasta este. 117 urm. dacă condiţia dependenţei este realizată. insă. 3. In caz contrar.majorităţi a dreptulor la vot. VI. Participaţiuni ale unei intreprinderii sint considerate şi participaţiunile (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei intreprinderi dependente de aceasta. nu vor fi luate in consideraţie la calcularea majorităţii voturilor. indiferent dacă aceste drepturi rezultă din participaţiuni la capitalul social sau in baza altor intelegeri sau acte normative. Pentru detalii a se vedea supra IV 2 c. a) Calculul drepturilor la vot a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere (supra II.. acesta lipsind de ex. 1) are loc prin raportarea drepturilor la vot pe care intreprinderea in cauză le poate exercita faţă de numărul total de drepturi la vot. Mecanismul atribuirii trebuie aplicat atit in privinţa participaţiunilor cit şi voturilor unui alt titular. 119. Existenţa valabilă a dreptului la vot se stabileşte in funcţie de legea aplicabilă situaţiei concrete. Generalităţi. de ex. a unor voturi suplimentare sau voturi de veto. rezulind tacit din interpretarea teleologică a art. Atribuirea participaţiunilor aparţinind unor terţe persoane. Caclulul voturilor. exersarea a maximum 25% din drepturi) pentru perioada limitărilor. 2. Atribuirea nu se limitează numai la un singur raport de dependenţă (intreprinderile mamă. Intreprinderea dependentă poate fi atit intreprindere cu sediul in R. Raportul de dependenţă se stabileşte conform art. Scopul atribuirii este calculul participaţiunii majoritare reale intr-o intreprindere. costurile şi riscurile economice ale participaţiunilor fiind suportate . Aceasta rezultă din intenţia art. aplicarea dispoziţiile art.. Participaţiuni ale unei intreprinderi sint considerate şi acele participaţiuni (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei terţe persoane in contul intreprinderii sau unie persoane dependente de către această terţă persoană. Pot fi distinse trei situaţii in care este necesară atribuirea participaţiunilor. etc. 119 Cod civil (infra art. nu vor fi luate in calcul acele drepturi la vot care sint supuse unor limitări (de ex. II).Moldova cit şi o intreprindere străină. 1 Cod civil. Prin numărul total de drepturi la vot se inteleg toate drepturile la vot. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinderii dependente. Prin urmare. c) Pentru calculul majorităţii drepturilor la vot a unei intreprinderi este necesară posibilitatea exersării (directe sau indirecte) a drepturilor la vot.

De asemenea. Cazul principal este cel al administrării fiduciare a participaţiunilor conf. 3). 1053 urm. separarea participaţiunilor in participaţiuni ţinind de sfera intreprinderii єi participaюiuni aparюinind sferei private sau altui patrimoniu individual nu poate fi luată in consideraţie. VII. 1 Cod civil prin simplul fapt al calificării participaţiunilor drept participaţiuni deţinute in afara intreprinderii. a) Privind noţiunea de participaţiune reciprocă a se vedea supra art. b) Protecţia este necesară in privinţa riscului diluării capitalului. şi liberilor profesionişti datorită termenului extensiv de intreprindere in sensul art. 5. Neabsorbirea participaţiunilor are efecte importante in privinţa răspunderii intreprinderilor cu participaţiune majoritară conform art. principiul atribuirii participaţiunilor se aplică. de ex. Prin urmare. In acest mod s-ar eluda dispoziţia art. Detalii speciale. 117 urm. Participaţiunea majoritară poate astfel exista numai din participaţiuni atribuite. b) Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi nu absorbă participaţiunile celorlalţi participanţi. Generalităţi. 1 Cod civil prin simpla constituire unor societăţi in nume colectiv sau in comandită şi transferarea a unei părţi din participaţiuni in patrimoniul acestora. 117. 118 alin. de raporturile juridice (reale) dintrea aceştia şi in special de modul de administrare a societăţii. este posibil ca o intreprindere să se afle concomitent in participaţiune majoritară a două intreprinderi. Clară este situaţia atribuirii participaţiunile societăţii in cazul in care asociatul deţine aceste participaţiuni in contul acesteia. Astfel. b) Probleme ridică atribuirea participaţiunilor aparţinind asociaţilor unei societaţi in nume colectiv sau societăţi in comandită acestor societăţi. cind o intreprindere in sensul art. asociatului. in cazul statului sau unităţilor administrativ-teritoriale principiul atribuirii poate elimina eludarea legii prin crearea de categorii de participaţiuni „aparţinind” unor subdiviziuni administrativ-teritoriale diferite. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinzătorilor individuali. art. 2) 1. In acest caz avem situaţia unei duble participaţiuni majoritare in societaeta Z: atit a societăţii Y (direct) cit şi a societăţii X (indirect) ca rezultat al atribuirii acesteia a 60% deţinute de către Y. Această soluţie este necesară in vederea evitării eludării art. Dimpotrivă. 118 alin. 1 prin formarea de „categorii” de participaţiuni. Problema principală rezultă din separaţia de patrimonii intre patrimoniul privat al asociatului şi al societăţii. a) Pentru atribuirea participaţiunilor nu este nevoie ca intreprinderea căreia i se atribuie participaţiunile să deţină ea inseşi participaţiuni. Interdicţii pentru intreprinderea in posesiune majoritară (art. cit şi menţinerea sau documentarea schimbărilor legate de capital. 118 alin. Atribuirea participaţiunilor deţinute de Y (60%) societăţii X nu are drept efect absorbţia acestora. Cod civil incearcă evitarea aplicării dispoziţiilor art.de către intreprindere. participaţiunile vor fi atribuite in continuare tuturor intreprinderilor implicate. adică de posibilitatea influenţării deciziilor societăţii de către asociat. 118 alin. 4. societatea Y. Aceasta poate apărea atit in ceea ce priveşte aportul de parţi sociale. Art. la care societatea X deţine 100% din participaţiuni.. VIII. astfel că atit societatea X cit şi Y sint intreprinderi cu participaţiune majoritară. In celelalte cazuri atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii (şi viceversa) depinde de numărul de asociaţi. 2 urmăreşte protecţia acţionarilor minoritari şi a creditorilor. deţine in societatea Z restul de 60 % din participaţiuni. Cod civil. 3 Cod civil. dacă participaţiuile sint deţinute de societate in contul acestuia (vezi supra 2. Acest principiu se aplică in toate cazurile. Cod civil. In cazul aporturilor la capitalul social . Exemplu: societatea X deţine direct 40 % din participaţiunile societăţii Z. şi viceversa. a) Pentru calculul participaţiunii (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) unui antreprenor individual intr-o intreprindere. Acasta este valabil pentru toate trei alternative susmenţionate (supra 2-4). 118 alin. 117 urm. atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii necesitind transferul acestor participaţiuni in patrimoniul societăţii. 118 alin.

participaţiuni in capitalul social sau majorităţii voturilor. b) Participaţiunea reciprocă calificată este intersiză. 118 alin. in mod decisiv hotăririle luate de către adunările generale ale ambelor societăţi. Elementul constituv il constituie participaţiunea majoritară care transformă una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă intr-o intreprindere in posesiune majoritară. 118 alin. atit direct cit şi indirect. d) Instrăinarea este necesară din momentul in care elementul constitutiv al participaţiunii reciproce calificate. Interdicţia cuprinde ambele situaţii posibile. dacă ea nu doreşte menţinerea statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară (de ex. 2 Cod nu prevede nici modul. că. cind intreprinderile deţin participaţiuni reciproce. . 118 alin. prin denumirea sau trimiterea de către fiecare societate in cealaltă a aceloraţi persoane sau de persoane loiale. art. O asemenea participaţiune reciprocă nu este intersiză de lege lata. c) Participaţiunea reciprocă poate afecta principiile generale de administrare a intreprinderilor societăţi comerciale. Pentru situaţia in care intreprinderea deţine deja participaţiuni in intreprinderea cu participaţiune majoritară. are loc potrivit regulilor generale arătate la art. că una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă este o intreprindere in posesiune majoritară conform art. fără a exista intenţia intreprinderii de a menţine o participaţiune majortară in intreprinderea in posesiune majoritară). fără ca vreuna din acest intreprinderi să fie intreprindere cu participaţiune majoritară. Pe de o parte este interzisă dobindirea de către intreprinderea in posesiune majoritară de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară. Desigur. Aceasta soluţie este regula şi constituie punctul de pornire a art. astfel că acestea vor putea influenţa. cuprinnzind conf. art. in cazul dobindirii prin succesiune a unei cote părţi din partiicpaţiuni. 2 Cod civil (supra a). 2 Cod civil. in funcţie de cota de voturi exersabile. 2 Cod civil. 118 alin. la sustragerea organelor societăţii de sub controlul asociaţilor prin intermediul adunării generala sau eludarea altor mecanisme de control. 118 alin. instantaneu. Drepturile rezultind din participaţiunile reciproce sint exercitate de către organele societăţilor. ducind de asemenea la eludarea principiilor de organizare şi control a organelor societăţii. de regulă. Termenul de posesiune majoritară este unul generic. 118 alin. 118 alin. s-a realizat. in acest caz. respectiv in posesiune majoritară. Din interpretarea teleologică a art. c) Din interpretarea teleologică a art. 118 alin. in acest caz. adică dobindirea unei participaţiuni majoritare conf. nici un termen pentru instrăinarea participaţiunilor şi nici sancţiuni concrete pentru incălcarea art. astfel că pină la instrăinare se va scurge o perioadă anumită de timp.este vorba. 2 Cod civil rezultă. Instrăinarea participaţiunilor de către intreprinderea in posesiune majoritară nu va avea loc. Calculul participaţiunii majoritare. după caz. de o singură prestaţie. Calculul participaţiunii majoritare are loc potrivit regulilor generale a art. din punct de vedere economic. 1 Cod civil atit majoritatea participaţiunilor in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot (supra III). Participaţiunea reciprocă simplă. 118 alin. necesitatea interzicerii intreprinderii in posesiune majoritară a exercitării. 2 Cod civil rezultă. participaţiunea reciprocă considerabilă permite ocuparea de posturi in ambele societăţi. art. Pe de altă parte legea interzice deţinerea de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară din momentul dobindirii de către aceasta din urmă a statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară. Participaţiunea reciprocă simplă există atunci. Totodată. intreprinderea in posesiune majoritară este obligată de a instrăina participaţiunile reciproce. Participaţiunea reciprocă calificată. 2. 1 Cod civil. Aceasta poate duce. inclusiv a prinicipiilor de atribuire a participaţiunilor (supra IV-VI). 1 Cod civil. a) Participaţiunea reciprocă calificată presupune. 118 alin. acestea necesitind o protecţie corespunzătoare. 1 Cod civil (supra IV-VI). participaţiunea calificată poate inceta şi prin instrăinarea de către intreprinderea cu participaţiune majoritară a participaţiunilor sale in intreprinderea in posesiune majoritară. aceasta fiind de facto restituită societăţii prin intermediul participaţiunii reciproce. 3.

pentru asociaţii societăţilor cu răspundere limitată şi societăţile de persoane de ex. Intreprinderea in participaţiune majoritară este orice societate comercială indicată la art. Scopul direct al art. 118 alin. III. respectiv posibilitatea influenţării (reciproce a) deciziilor. Condiţiile răspunderii. 118 alin. 2 Cod civil (supra IV. Cod civil considerăm. 119 alin. Atragerea răspunderii art. II. 118 alin. Aspecte de lege ferenda. In măsura in care asemenea obligaţii nu există deja in baza unor legi speciale (pentru societăţile pe acţiuni Legea 1134/1997. III). art. 117. 118 alin. 2 Cod civil. 2 Cod civil. 119 alin. Calitatea de intreprindere titularului unei participaţiuni majoritare se stabileşte pornind de la noţiunea generală a intreprinderii in sensul art. creind un cadru juridic mai restrictiv. 118 alin. 3 Cod civil presupune existenţa calităţii de intreprindere a titularului unei participaţiuni majoritare. VI). Luarea dependenţei in sensul art. Răspunderea este necesară in vederea protecţiei acţionarilor minoritari şi a creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. 1. Obligaţia de publicitate revine dobinditorului şi atunci. art. 4. 117 urm. 2 Cod civil. insă intreprinderea are posibilitatea de a influenţa deciziile celeilalte intreprinderi. de lege ferenda. 1 Cod civil. 3) 1. care cuprinde datorită atribuirii pariticpaţiunilor (supra VI) şi dobindirea indirectă de participaţiuni. 118 alin. VII. cuprinzind şi cazurile in care nu există o participaţiune majoritară conf. 1 Cod civil drept element constitutiv pentru participaţiunea reciprocă calificată duce la extinderea interdicţiei de a deţine participaţiuni in intreprinderea dominantă. 3 este unul preventiv. 118 alin. 119. 2. art. 118 alin. 117 Cod civil (supra art. Scopul indirect al art. V. Răspunderea pentru cauzarea insolvabilităţii (art. IV). Intr-adevăr. Instanţa poate aplica regimul juridic prevăzut in art. 117. De aceea. Generalităţi. realizarea scopului art. dispoziţii speciale ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 2 Cod civil. Noţiunea de dependenţă in sensul art. Participaţiunea majoritară constituie doar cazul principal al dependenţei. aceasta fiind prezumată conf. 5 alin. e) Instrăinarea de către intreprinderea in participaţiune majoritară a participaţiunilor deţinute in intreprinderea cu participaţiune majoritară presupune cunoaşterea de către intreprinderea aflată in participaţiune majoritară a existenţei unui raport de participaţiune reciprocă calificată. necesară luarea raportului de dependenţă drept criteriu de referinţă pentru interzicerea perticipaţiunii reciproce calificate. 106 alin. . cind dobindirea de participaţiuni are loc indirect. interdicţia deţinerii de participaţiuni trebuie formulată pornind de la intreprinderea dependentă. 119 alin. 3 nu prevede o noţiune specială de intreprindere. 1 Cod civil. 2 Cod civil şi in cazul participaţiunilor reciproce intre intreprinderi dominante şi dependente prin intermediul analogiei legii conf. 2 Cod civil implică obligaţia generală a intreprinderii care dobindeşte o participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere de a comunica aceasta imediat intreprinderii in participaţiune majoritară. conorm dispoziţiilor privind exercitarea dreptul de preempţiune). Art. Numai in acest fel este posibilă realizarea deplină scopului art. numai astfel putind fi realizat pe deplin scopul formulat in art. 118 alin. 118 alin. 3 Cod civil il reprezintă instituirea răspunderii juridice pentru cauzarea insolvenţei unei intreprinderii in posesiune majoritară. Legea 199/1998. art. a) Intreprindere. O asemenea obligaţie rezultă din interpretarea teleologică a art. 1 şi 2 Cod civil. Pentru realizarea scopului art. Legea prevede participaţiunea majoritară drept criteriu de calificare a participaţiunii reciproce calificate. 118 alin. prin intermediul altor persoane in contul dobinditorului. 118 alin. constind in prevenirea cauzării insolvenţei unei intreprinderi sub sancţiunea raspunderii juridice subsidiare. 118 alin. Obligaţia de publicitate a participaţiunilor nu este prevăzută expres de art. 1 Cod civil este mai largă decit cea de participaţiune majoritară. aceasta constituie cazul principal. legislaţia antimonopolistă.a tuturor drepturilor la vot in intreprinderea cu participaţiune majoritară. Această obligaţie rezultă implicit din noţiunea de „participaţiune majoritară” a art. nu insă şi singurul caz de dependenţă (infra art.

2 Legea 632/2001) cit şi a supraindatoririi (art. Condiţia presupune determinarea conţinutului a două elemente esenţiale: a noţiunii de „dispoziţie” şi a „dării” dispoziţiei. 1 Cod civil. Prin urmare. Răspunderea subsidiară a intreprinderii cu . plan. Orice altă influenţă exercitată indirect prin alte persoane sau titulari de drepturi va realiza condiţia „darii de dispoziţii”. 22 alin. f) Raportul de cauzalitate intre dispoziţia intreprinderii cu participaţiune majoritară şi insolvabilitate. Caracterul obligatoriu al unei dispoziţii (obligaţia de a realiza dispoziţia) nu este necesar. 3 Legea 632/2001) intreprinderii in participaţiune majoritară. e) Insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. Art. etc. 3 Cod civil nelimitind aplicabilitatea sa doar la cazul existenţei unor dispoziţii defavorabile (acestea pot fi doar aparent favorabile). dispoziţia trebuie să emane de la intreprinderea cu participaţiune majoritară. Noţiunea participaţiuniii majoritare se determină potrivit art. recomandare. 3 Cod civil. 22 alin. cind influenţa are loc prin trimiterea de reprezentanţi in organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară. (supra III). sfat. „Darea” unei dispoziţii presupune posibilitatea atribuirii influenţei exercitate asupra intreprinderii in participaţiune majoritară intreprinderii cu participaţiune majoritară. 118 alin. 3 Cod civil nu deosebeşte intre temeiurile insolvabilităţii. trimiterea de reprezentanţi (persoane cu funcţii de răspundere) in subdiviziunile intreprinderii in participaţiune majoritară sau alte cazuri similare. Dispoziţia dată unei intreprinderi trebuie executată pentru a produce efecte.b) Participaţiunea majoritară. Intreprinderea subiect al răspunderii trebuie sa deţină direct sau indirect o participaţiune majoritară in intreprinderea in posesiune majoritară. Art. dorinţă. 3 Cod civil nu concretizează circumstanţele in care se va realiza condiţia existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară intreprinderii in participaţiune majoritară. adică protecţia intreprinderii in participaţiune majoritară impotriva oricărei influenţe a intreprinderii cu participaţiune majoritară care poate cauza insolvenţa primei. prin dispoziţie se intelege orice influenţă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. Insolabilitatea unei intreprinderi se determină conform Legii 632/2001. 118 alin. 118 alin. intrucit o dispoziţie favorabilă nu va cauza. art. Caracterul prejudiciabil sau nu al unei dispoziţii se va determina pornind de la interesele intreprinderii in posesiune majoritară. 118 alin. formularea unor scopuri. Noţiunea de dispoziţie trebuie inţeleasă pornind de la scopul urmărit de art. Prin urmare. deţinerea de mandate duble. 3 Cod civil intervine atunci. d) Executarea dispoziţiei date de intreprinderea cu participaţiune majoritară. 118 alin. 118 alin. Aceasta este realizată de ex. Dispoziţiile neexecutate nu produc efecte juridice. Pentru calculul paricipaţiunii majoritare şi a regulilor de atribuire a participaţiunilor deţinute indirect a se vedea supra IV-VI. Nu numai influenţa directă prin intermediul organelor de conducere a intreprinderii cu participaţiune majoritară asupra organelor de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară constituie dispoziţii date de intreprinderea majoritară. Din punct de vederea practic. directivă. Exercutarea nu presupune obligativitatea executării unei dispoziţii. Aplicarea dispoziţiilor art. Dispoziţia poate fie exercitată in orice formă: ordin. dispoziţiile executate benevol constituind de asemenea dispoziţii in sensul art. atunci. aceasta putind aparea atit in forma incapacităţii de plată (art. cind intreprinderea in posesiune majoritară a devenit insolvabilă. Natura favorabilă sau defavorabilă a dispoziţiei date intreprinderii in participaţiune majoritară este irelevantă. de regulă. Numai executarea unei dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară poate atrage răspunderea acesteia. dacă prin aceasta se realizează influenţarea deciziilor intreprinderii in posesiune majoritară. 118 alin. 3 Cod civil. Pentru cuprinderea tuturor riscurilor eventuale este necesară o noţiune extensivă a noţiunii de dispoziţie. natura acesteia este significantă pentru stabilirea existenţei raportului de cauzalitate intre dispoziţie şi insolvabilitate. alin. insă. c) Dispoziţia dată de intreprinderea cu participaţiune majoritară. insolvabilitatea unei interprinderi.

118 alin. Organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară sint obligate. ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere diligent a unei intreprinderi independente. 118 alin. d) Executarea unor dispoziţii defavorabile intereselor intreprinderii in participaţiune majoritară poate. intrucit art. dreptul de a cere plata creanţelor rămase neacoperite după desfăşurarea procesului de infosvabilitate a intreprinderii in participaţiune majoritară din patrimoniul intreprinderii cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor titulari ai creanţelor rămase neacoperite. In cazul lipsei unui element constitutiv a răspunderii prevăzută de art. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară. 118 alin. inexistenţa sau gradul culpei acesteia. Efectele juridice. după caz. Exonerarea de raspundere. in care intreprinderea cu participaţiune majoritară trebuie exonerată de răspundere. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară ca urmare a dispoziţiilor sale ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere a unei intreprinderi independente (infra 5). Exonerarea de răspundere este necesară. b) Răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară conf. In asemenea cazuri nu lipseşte culpa. 3 Cod civil nu prevede expres răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. Prima va răspunde in măsura in care patrimoniul societăţii in participaţiune majoritară nu este suficient satisfacerii creanţelor creditorilor ei. Evaluarea intereselor luate in vedere de către legiuitor la instituirea răspunderii subsidiare in art. Art. de a verifica caracterul defavorabil al acestora vis-a-vis de interesele intreprinderii. că organele intreprinderii in posesiune majoritară sint obligate la verificarea caracterului favorabil sau defavorabil al dispoziţiilor date de intreprinderea in participaţiune majoritară. 118 alin. c) Art. 3 Cod civil instituie o răspundere objectivă a intreprinderii cu participaţiune majoritară indiferent de existenţa. a) Realizarea elementelor constitutive ale art. Intreprinderea cu posesiune majoritară nu se va putea elibera de răspundere bazindu-se pe faptul. atrage şi răspunderea organelor intreprinderii in posesiune majoritară pentru incălcarea obligaţiilor de loialitate şi diligenţă faţă de intreprinderea condusă. g) Lipsa condiţiei culpei. Astfel. 118 alin. 118 alin. 118 alin. art. 3 Cod civil are drept efect raspunderea juridică subsidiară a intreprinderii cu participaţiune majoritară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară. art. 3 Cod civil nu are drept scop transferarea tuturor riscurilor proceselor decizionale şi riscurilor economice a intreprinderii in participaţiune majoritară asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. 118 alin. 3 Cod civil presupune constatarea insuficienţei patrimoniului intrerpinderii in participaţiune majoritară intr-un proces de insolvabilitate sau cel puţin deschiderea acestuia conform art. 3. 3 Cod civil impune tacit şi un caz special. 118 alin. Art. 17 urm. Răspunderea membrilor organelor de conducere sau a altor persoane cu funcţii de răspundere se determină conform regulilor generale sau speciale prevăzute pentru forma juridică concretă de organizare juridică a intreprinderii. Este vorba de situaţia in care intreprinderea cu participaţiune majoritară face dovada. 3 Cod civil intenţionează sancţionarea numai acelor riscuri care decurg din influenţa exercitată de intreprinderea majoritară şi care nu . ca urmare a dispoziţiilor sale. Raportul de cauzalitate există şi in cazul in care executarea mai multor dispoziţii succesive sau date unor organe diferite sau de o intensitate diferită luate ca un tot unitar au cauzat insolvabilitaea intreprinderii.participaţiune majoritară conf. 3 Cod civil presupune existenţa unui raport de cauzalitate intre dispoziţia (sau dispoziţiile) date de aceasta şi insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majortară. 4. De lipsa condiţiei culpei trebuie deosebit cazul in care intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada. inainte de executarea unei dispoziţii. 3 Cod civil lipseşte răspunderea insăşi. Legea 632/2001. ci elementul constituant al prejudiciului.

3 Cod civil nu prevede răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. 118 alin. Pentru crearea unui echilibru intre interesele participanţilor considerăm necesară dovada prima facie. 118 alin. 3 Cod civil nu prevede o prezumţie generală. 118 alin. de regulă. a unor dispoziţii indirecte sau a unor indicii ferme de natură a permite asumarea prezumtiei. 118 alin. insă. Dreptul de a trage la răspundere intreprinderea cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară cu creanţe nesatisfăcute din masa debitoare. 117 urm. Totuşi. exercita o influenţă asupra acesteia ce poate cauza insolvabilitatea intreprinderii. confrom căreia dispoziţiile date de o intreprindere cu participaţiune majoritară ar fi cauzale pentru insolvabilitatea intreprinderii in posesiune majoritară. Acesta se poate realiza prin transferarea art. b) Administrarea integrală de către reclamant a probelor privind existenţa unor dispoziţii din partea intreprinderii cu participaţiune majoritară precum şi dovada raportului de cauzalitate intre dispoziţii şi insolvabilitate vor constitui. Sarcina probei. Piritului (intreprinderii cu participaţiune majoritară) ii va reveni. Pină la o modificare eventuală a textului de lege insanţa poate. există situaţii cind o intreprindere care nu deţine participaţiunea majoritară inntr-o altă intreprindere poate. 119 alin. a) Dovada existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară şi a raportului de cauzalitate intre acestea şi insolvabilitatea interprinderii in participaţiune majoritară revine reclamantului. 118 alin. Aceştia sint nevoiţi de a acţiona in mod individual intreprinderea cu participaţiune majoritară. in capitalul social al unei intreprinderi sau majoritatea voturilor acesteia. in acest caz. intrucit lipseşte condiţia existenţei unei participaţiuni majoritare. 3 Cod civil. Asemenea situaţii au fost reglementate de art. aplica art. Reclamantul poate face. 1 Cod civil sub noţiunea de dependenţă. doar creditorii instituionalizaţi sau cei versaţi vor reuşi exercitarea cu . Considerăm această situaţie defavorabilă pentru creditori. riscul suportării cheltuielilor de judecată va constitui o barieră majoră in exercitarea acestui drept. 118 alin. 3 Cod civil are ca punct de pornire participaţiunea majoritară. De regulă. a) Răspunderea subsidiară prevăzută la art. dovada existenţei unei sau mai multor dispoziţii directe (supra 2 c) date de către intreprinderea cu participaţiune majoritară. nedispunind adesea nici de experienţa şi nici de accesul deplin la informaţiile legate de afacerile şi de aspectele legate de conducerea societăţii in participaţiune majoritară. De asemenea. 5 alin. 118 alin. 3 in art. dovada lipsei dispoziţiilor date intreprinderii in posesiune majoritară sau a lipsei raportului de cauzalitate intre influenţa exercitată asupra intreprinderii in participaţiune majoritară şi insolvabilitatea acesteia. Neindeplinirea acestei condiţii are drept efect lipsa răspunderii. Cod civil este necesar und corectiv legislativ. 3 şi substituirea condiţiei participaţiunii majoritare cu aceea a raportului de dependenţă. nici administratorul insolvabilităţii nu poate exercita un asemena drept impotriva intreprinderii dominante. 5. c) Sarcina probei in vederea exonerării de răspundere a intreprinderii cu participaţiune majoritară (supra 4) ii revine acesteia in calitate de pitit. 3 Cod civil. oricum. Acest rezultat nu corespunde scopului art. a existenţei unor relaţii interpersonale strinse intre intreprinderi. De asemenea. 3 Cod civil şi asupra celorlalte cazuri prin intermediul analogiei legii conf. intreprinderea in participaţiune majoritară insăşi nu are dreptul de a cere de la intreprinderea cu participaţiune majoritară acoperirea creanţelor creditorilor săi. b) Art. 119 alin. Aceste cazuri nu vor putea fi subsumate art. 118 alin. Pentru realizarea scopului art. directă sau indirectă. Prin urmare. intrucit un asemena drept al intreprinderii in participaţiune majoritară nu există.corespund exigenţelor obligaţiilor de conducere a unei intreprinderi independente. 1 Cod civil. Art. Aspecte de lege ferenda. impedimente majore in implementarea răspunderii art. simpla dovadă a existeţei unei participaţiuni majoritare nu este suficientă. art. 6. 3 Cod civil. după caz. că acestea datorită naturii lor ar fi putut cauza insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. Totuşi.

intrucit acestea acţionează in comun la darea de dispoziţii intreprinderii Z care duc la insolvabilitatea acesteia. Generalităţi 1. 117 lit. 3 Cod civil prevede expres doar răspunderea juridică a intreprinderii cu participaţiune majoritară. 9 alin. ulterior. c) Art. 544 Cod civil). 1) 1. inclusiv cele in care influenţa dominantă este exercitată sau poate fi exercitată intr-un mod sigur şi decisiv datorită participaţiunii majoritare in capitalul social sau deţinerii majorităţii de voturi. Răspunderea solidară nu va impiedica. 3 Cod civil. intreprinderea X va fi intreprindere cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea Z. dreptul intreprinderii in participaţiune majoritară ar putea fi exercitat in cazul procesului de insolvabilitate de către administratorul insolvabilităţii. Pe de altă parte. Legea prevede dependenţa drept un raport de afiliere de sine stătător (art. 120. Obiectul normei. 119 alin. Intrucit participaţiunea majoritară poate exista şi indirect. 1 Cod civil nu deosebeşte intre intensitatea dependenţei („dependenţă simplă” sau „dependenţă calificată”=control). Noţiunea este foarte largă (infra II). garantate din punct de vedere juridic. ca de ex. Legea nu prevede elemente constitutive suplimentare. dependenţa constituie fundamentul prezumţiei existenţei unui concern a art. cuprinzind toate posibilităţile directe sau indirecte. Intr-un asemenea caz. Intreprinderea dependenta si intreprinderea dominanta (1) Intreprindere dependenta este intreprinderea asupra careia o alta intreprindere (intreprinderea dominanta) poate exercita in mod direct sau indirect o influenta dominanta. 118 alin. 119 alin. considerăm necesară configurarea răspunderii subsidiare a intreprinderii cu participaţiune majoritară drept răspundere faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. Cod civil). V. 530 urm. a) Legiuitorul a ales o definiţie extensivă a noţiunii de . II. art. VI). b). 2. Raportul de dependenţă (art. Protecţia maximă a creditorilor intreprinderii Z impun răspunderea subsidiară solidară a intreprinderilor X şi Y. este necesară instituirea răspunderii subsidiare solidare a intreprinderilor angajate in deţinerea participaţiunii majoritare (art. 1 Cod civil cuprinde toate raporturile de depenendenţă. 118 Cod civil. de influenţare a deciziilor unei intreprinderi. de prezumţia de dependenţă a art. Totodată. pe de o parte. Art. Raportul de dependenţă reglementat de art. Raportul de dependenţă reglementat de art. 3 Cod civil de a proteja interesele creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. 119 alin. intrucit in toate cazurile existenţei unei posibilităţii influenţei dominante pot apărea riscuri specifice pentru intreprinderea dependentă sau creditorii acesteia. intreprinderii X ii aparţin 100% din acţiunile intreprinderii Y. exercitarea drepurilor la regres intre debitorii solidari (X şi Y) conform regulilor generale (art. Deosebiri. I. 120 alin. Raportul de dependenţa este completat. care stabileşte legătura cu art. 119 alin. Articolul 119. raportul de dependenţă este conceput ca şi noţiune centrală a raporturilor de afiliere. 1 Cod civil reglementează raportul de dependenţă intre două intreprinderi. 2 Cod civil.succes a unei asemena acţiuni in răspundere subsidiară. 119 alin. Art. (2) Se prezuma ca o intreprindere in posesiune majoritara este dependenta de intreprinderea cu participatiune majoritara in ea. De aceea. Preliminarii. 118 alin. prin interpunerea de alţi titulari. 1 Cod civil se deosebeşte de raportule juridice de dependenţă cunoscute pină in prezent de legislaţia in vigoare. Aceasta rezultă din scopul art. III. Art. indiferent de modul de deţinere a participaţiunii majoritare. 119 alin. 8 Legea 1134/1997. Exemplu: intreprinderii X şi Y le aparţin cite 40% din participaţiunile intreprinderii Z. dacă existenţa unui raport de dependenţă nu poate fi combătută (infra art.

a politicii financiare. Modurile de influenţare. etc. 1 Cod civil. privită din perspectiva unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (supra art. 1 Cod civil există atunci. Cod civil. Din contra. cind prin natura acesteia ea corespunde cel puţin nivelului influenţei rezultind dintr-o participaţiune majoritară in sensul art. să fie constantă şi cuprinzătoare. Posibilitatea exercitării influenţei dominante. intrucit prin numirea de persoane loiale in cadrul organelor acesteia se poate asigura o racordare a intreprinderii la interesele intreprinderii dominante. dacă o altă intreprindere poate influenţa unul sau mai multe din sferele centrale ale activităţii intreprinderii ca de ex. insa. de investiţie. alţi asociaţi in baza unor convenţii de exercitare a drepturilor la vot intr-un anumit mod) dependenţa există doar atunci. cind influenţa poate fi exercitată cel puţin asupra politicii personalului intreprinderii. aceasta se află in situaţia in care o altă intreprindere poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă asupra acesteia. noţiunea largă a dependenţei este menită de a cuprinde şi acele situaţii. posibilitatea exercitării fiind suficientă („poate exercita”). cind colaborarea acestora este constantă pentru o anumită perioadă de timp. Posibilitatea exercitării unei influenţe dominante este cuprinzătoare atunci. Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie. a) Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie să fie fundamentată juridic de dreptul privind organizarea juridică a intreprinderilor (după caz a dreptului societăţilor comerciale). Numirea de persoane loiale in organele de conducere a unei intreprinderi permite asumarea eventualităţii unui comportament loial intreprinderii dominante. de producţie. a) Influenţa dominantă. Posibilitatea doar accidentală de a exercita o influenţă momentană asupra intreprinderii este insuficientă. 1 Cod civil. posibilitatea exercitării inlfuenţei dominante. 119 alin. III-VI). Ea incetează odată cu incetarea colaborării titularilor de drepturi. 119 alin. 117 urm. cind. de desfacere. 1 Cod civil. 117. 1 Cod civil de a cuprinde toate influenţele posibile asupra intreprinderii de natură a dezechilibra balanţa intre organele de conducere. 3. O intreprindere va fi dependentă chiar şi in cazul in care influenţarea politicii personalului intreprinderii este imposibilă. 119 alin. 2.dependenţă in vederea cuprinderii tuturor situaţiilor posibile de influenţare directă sau indirectă a unei intreprinderi. ea ingustind in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. O influenţă este dominantă atunci. inclusiv de control. In cazul in care posibilitatea exercitării influenţei depinde de colaborarea (benevolă) a altor titulari (de. . Impedimentele practice la stabilirea existenţei unei inflenţe dominante in circumstanţe neclare nu pot servi drept cauză pentru restringerea definiţiei de dependenţă. Dezechilibrul creat in urma unei influenţe asupra intreprinderii are drept efect posibilitatea implementării unor scopuri proprii in detrimentul intreprinderii. b) Posibilitatea exercitării. decit de continuitatea acesteia. prevăzută pentru intreprinderile independente. fără condiţia existenţei unui cadru temporal legal prestabilit. b) Un raport de dependenţă in sensul art. Exercitarea efectivă a influenţei dominante asupra unei intreprinderi nu este necesară conform art. 118 alin. 119 alin. asociaţilor minoritari sau a creditorilor intreprinderii. ex. Este vorba mai mult de certitudinea exercitării. Posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă este suficientă. adică să pătrundă in structura internă a intreprinderii. Această posibilitate trebuie insă să fie constantă. in care o intreprindere recurge la metode sau structuri confuze in vederea exercitării influenţei dominante asupra alteia in scopul eludării dispoziţiilor art. cuprinzătoare şi fundamentată juridic. c) Fără impotanţă este modul in care intreprinderea are direct sau indirect. Noţiunea influenţei dominante rezultă tacit din scopul art. prin intermediul altor titulari. Condiţia posibilităţii de impunere a executării de către intreprinderea dependentă a dispoziţiilor rezultind din influenţa dominantă a unei alte intreprinderi nu este necesară. Constant inseamnă posibilitatea exercitării influenţei pentru o anumită perioadă de timp.

Acesta este cazul intreprinderilor mamă-fiică-nepoată-etc. in măsura in care sint intrunite condiţiile existenţei unui raport de dependenţă in fiecare segment conf. 117 urm. 1 Cod civil un raport de dependenţă poate exista atit prin posibilitatea directă cit şi indirectă de a exercita o inlfuenţă dominantă asupra unei intreprinderi. 120 alin. III. Cod civil). etc. 3. c) Participaţiunea majoritară (in capitalul social sau a majorităţii drepturilor la vot) atrage implicit prezumţia de dependendenţă art. in care intreprinderea fiică este dependentă de intreprinderea mamă. este la rindul său dependent de o altă intreprindere. c) Un contract de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia (art. Cazul in care terţul nu este dependent de intreprinderea a cărei dispoziţii este obligat să le execute este numită dependenţă multiplă simplă. Chiar şi in cazul contractelor just-in-time sau a contractelor de franchising (art. Formele dependenţei 1. dispoziţii speciale ale actelor constitutive ale intreprinderilor. deoarece instuţiile exercită drepturile in bază de mandat (oricind revocabil) şi sint supuse indicaţiilor acţionarilor. pe lingă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante asupra unei intreprinderi. Un asemenea contract. Intreprinderi comune (joint ventures). iar intreprinderea nepoată de intreprinderea fiică. 1171 urm. 1 Cod civil). cind acestea coexistă cu participaţiuni intr-o intreprindere. 120 alin. 1 Cod civil. Indirect inseamnă că o intreprindere are posibilitatea (supra II 2) exercitării unei influenţe dominante prin interpunerea unei sau mai multor alte intreprinderi sau terţi (supra art. Dependenţa directă şi indirectă. Cod civil) cu posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei intreprinderi este obligat de a exercita această influenţă conform dispoziţiilor unei alte intreprinderi. IV) va constitui prin definiţie un concern şi. a) Dependenţa multiplă simplă există atunci. Conform Art. Intreprinderea nepoată va fi dependentă direct de intreprinderea fiică şi indirect de intreprinderea mamă. drepturile exercitate de către instituţiile de credit rezultind din acţiunile deţinute in depot nu constituie influenţă dominantă. acestea putind fi continuate de nenumărate ori. cind datorită circumstanţelor concrete (prezenţei reduse a asociaţilor in adunările generale. VI). nici atunci. poate constitui un indiciu ferm pentru asumarea unui asemenea raport. In acest caz nu este necesară dependenţa terţului de intreprindere. Contractele de transfer a venitului unei intreprinderi alteia (art. Doar posibilitatea de blocare a deciziilor in organele intreprinderii nu constituie influenţă dominantă. 2 Cod civil. in baza unor contracte de credit. un raport de dependenţă in sensul art. de. 119 alin. nu constituie dependenţă in sensul art. 2. implicit. 119 alin.119 alin. Dependenţa multiplă. care de sine stătătăr nu oferă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. obligaţia executării dispoziţiilor intreprinderii de către terţ putind avea temei contractual sau legal. cind un terţ (intreprindere in sensul art. intrucit aceasta nu poate canaliza cu siguranţă intreprinderea in direcţia dorită şi nici nu o poate forţa la adoptarea anumitor decizii concrete. 119 alin. de livrare sau distribuire. 1 Cod civil atunci. 119 alin. 120 alin. Incorporarea unei intreprinderi (art. b) Dependenţa multiplă suprapusă există in cazul in care un terţ (intreprindere in sensul art. In cazul societăţilor pe acţiuni. Cod civil) care pot avea ca efect o dependenţă economică considerabilă faţă de intreprindere nu constituie un raport de dependenţă in sensul art. 2 Cod civil. 119 alin. 1 Cod civil. Participaţiunile minoritare (in capitalul social sau a unui număr minoritar de drepturi la vot) vor fi suficiente pentru aplicarea art. art. 120. convenţii intre asociaţi. 1 Cod civil. Dependenţa multiplă suprapusă nu se limitează doar la unul sau două segmente. 2 Cod civil) nu conduc per se şi la existenţa unui raport de dependenţă. 117 urm. 119 alin. 118.) acestea oferă (constant) posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. totuşi. Infiinţarea unor intreprinderi comune . infra art. ex..b) Dependenţa de facto faţă de o intreprindere. 2 Cod civil) alteia presupune existenţa unui raport de dependenţă.

Probe. condiţii.nu fundamentează in mod automat un raport de dependenţă in sensul art. 119 alin. pentru aplicarea art.3:33. 120 alin. 119 alin. Efectul juridic indirect al prezmţiei dependenţei este prezumpţia existenţei unui concern conf. datorită prezenţei reduse a asociaţilor in adunarea generală a intreprinderii in participaţiune majoritară. 3 Cod Civil (infra art. Faptul neexercitării (de facto a) influenţei dominante asupra intreprinderii este irelevant. Regulile privnd atribuirea participaţiunilor se aplică in mod corespunzător la calcularea participaţiunii majoritare (supra art. contribuind astfel la crearea unui cadru juridic stabil. Răsturnarea prezumţiei de dependenţă. de regulă. a) Art. simpla dovadă a lipsei majorităţii voturilor nu este suficientă. existenţa unui raport de dependenţă depinde de faptul. Sarcina probei privind independenţa intreprinderii (lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante) revine aceluia care o invocă. 118. III-V. 119 alin. VI). necesară fiind concomintent şi dovada lipsei posibilităţii exercitării de facto a influenţei. IV. 2. dacă intre intreprinderile fondatoare există un cadru contractual bine definit care permite exercitarea comună a influenţei dominante asupra intreprinderii comune. VI). ea putind fi răsturnată prin dovada independenţei intreprinderii in participaţiune majoritară. Scopul normei este completarea noţiunii raportului de dependenţă. 118. 2) 1. intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face . 118 alin. In asemenea cazuri intreprinderile fondatoare vor fi intreprinderi dominante. b) Prezumţia de dependenţă poate fi răsturnată prin dovada lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante.3). 1 Cod civil fiind suficientă posibilitatea exercitării influenţei dominante (supra II). aceasta va fi intprindere dominantă faţă de intreprinderea comună. art. dovedind astfel lipsa influenţei dominante. Un asemenea raport depinde de imprejurările de fapt concrete şi de raporturile intre intreprinderile fondatoare. intreprinderea cu participaţiune majoritară. a) In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare in capitalul social in sensul art. c) Efectul juridic direct al prezumţiei art. 119 alin. 119 alin. 2 Cod civil este existenţa unei participaţiuni majoritare in sensul art. Intrucit raportul de dependenţă va rezulta. efectle juridice. simpla promisiune a intreprinderii cu participaţiune majoritară de a nu exercita inflenţa dominantă nu este suficientă pentru dovada independenţei unei intreprinderi. legiuitorul a reglementat acest caz in mod deosebit. 2 Cod civil instituie o prezumţie de dependenţă relativă. 1 Cod civil (supra art. De asemenea.3:33. 2 Cod civil este răsturnarea sarcinii probei. 119 alin. a) Art. din participaţiunea in capitalul social sau deţinerea de voturi intr-o intreprindere. care să garanteze lipsa posibilităţii de exercitare a influenţei dominante. b) Condiţia aplicării art. 119 alin. b) In cazul participaţiunii majoritare prin deţinerea majorităţii voturilor intr-o intreprindere. Indispensabil pentru independenţa intreprinderii este un fundament neechivoc. 3. Totuşi. 1 Cod civil. de regulă. VII). 2 Cod civil prevede prezumţia de dependenţă a unei intreprinderi in posesiune majoritară faţă de intreprinderea cu posesiune majoritară. 1 Cod civil intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada lipsei majorităţii drepturilor la vot in intreprinderea in participaţiune majoritară. In cazul in care o intreprindere fondatoare poate exercita o inflenţă dominantă asupra intreprinderii comune. Scop. de ex. 120. participaţiunea 50:50 sau 33. Prezumţia de dependenţă (art. acesta fiind. In cazul in care nici una din intreprinderile fondatoare nu poate influenţa intreprinderea comună (de ex. 118 alin.

b) In sens restrins. atunci ele formeaza un concern. 123 alin. fara ca sa depinda una de alta. (3) Se prezuma ca intreprinderea dominanta formeaza cu intreprinderea dependenta un concern. 2. 2. nu are posibilitatea exercitării unei influenţei dominante asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. producţia. ca de ex. 119 alin. (2) Se considera ca formeaza un concern intreprinderile intre care exista un contract prin care o intreprindere subordoneaza administrarea sa unei alte intreprinderi sau se obliga sa verse intregul venit unei alte intreprinderi ori intreprinderile dintre care una este integrata (incorporata) alteia. Art. In special conducerea unică a finanţelor intreprinderilor este suficientă pentru existenţa unui concern. Articolul 120. dar nu neapărat şi din punct de vedere economic) sub o conducere unică. 2 Cod civil). 1. Considerăm definiţia lato sensu a . 1 Cod civil (altfel in cazul concernelor orizontale. a unor restricţii a drepturilor la vot. O noţiune stricto sensu a conducerii unice are drept efect conceprea concernului ca o entitate economică. dacă in actul de constituire a societăţii s-a prevăzut un alt mod de conducere a societăţii decit cel prevăzut de lege (art. desfacerea. etc. 138 alin. I. infra II). VII]. că datorită dispoziţiilor actelor constitutive ale intreprinderii in participaţiune majoritară. planificarea. Scopul normei este cuprinderea intreprinderilor reunite sub o conducerea unică intr-un termen unic de concern. sint reunite sub o conducere unica. Criteriul pricipal de definire a concernului este reunirea a două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic [supra Art. Legea nu defineşte termenul de conducere unică. executare. Aceasta poate fi privită atit un sens restrins cit şi intrun sens larg. O neexercitare de facto a influenţei dominante nu este suficientă. de asemenea. 123 alin. a unor contracte speciale de transferare a dreptului la vot unui terţ independent. etc. Fiecare este intreprindere a concernului. prin conducere unică a mai multor intreprinderi se intelege conducerea (planificare. Pentru curpinderea riscurilor rezultind din raporturile de afiliere este suficient deja existenţa unui raport de dependenţă in sensul art. 120 Cod civil introduce noţiunea de concern. art. In cazul societăţilor de persoane important este. executare. indispensabilă fiind imposibilitatea fundamentată juridic de a exercita o influenţă dominantă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. 117. Importanţa reglementării este la momentul actual greu de stabilit. prin conducere unică a două sau mai multor intreprinderi se inţelege o conducere (planificare. Obiectul normei. Noţinea de conducere unică. c) In sens larg.. Concernul si intreprinderea concernului (1) Daca mai multe intreprinderi. intrucit conducerea unică trebuie să cuprindă coordonarea tuturor (sau majorităţii) domeniilor de activitate a tuturor intreprinderilor concernului. Generalităţi 1. contol) armonizată a cel puţin unui segment de activitate a intreprinderilor concernului.dovada. deoarece in prezent nici in Codul civil şi nici in alte acte normative nu există dispoziţii concrete care să folosească concernul drept criteriu de referinţă pentru anumite efecte juridice. organizarea. contol) cuprinzătoare şi armonizată a tuturor (sau majorităţii) segmentelor organizatorice şi domeniilor de activitate a intreprinderilor antrenate intr-un concern. a) Condiţia principală a existenţei unui concern o constituie conducerea unică a două sau mai multe intreprinderi.

acestea fiind lăsate la latitudinea participanţilor conform principiului libertăţii contractuale. doar de o singură intreprindere sau prin crearea unor organe speciale in . 4. f) Existenţa unui conern in sensul art. a) Un concern orizontal contractual in sensul art. ea rezulind insă tacit din esenţa unui grup de intreprinderi. Concern orizontal contractual. etc. 3. Termenul de „concern orizontal” nu este prevăzut de lege. noţiunea lato sensu a conducerii unice este suficientă pentru cuprinderea şi a intreprinderilor conduse unic intr-un sens restrins. Protecţia concurenţei. precum şi acele intreprinderi nepoate. Astfel. Deosebirea intre acestea constă in existenţa unui raport de dependenţă (in sensul art. 1 Cod civil este doar atunci posibil. acesta variind in funcţie de circumstanţele concrete (infra IV). Cod civil (supra art. Cod civil. 1 Cod civil presupune existenţa a cel puţin două intreprinderi. şi intreprinderea nepoată. 1 Cod civil există atunci. 117. Noţiune. fundamenul juridic este un contract menţionat la art. strănepoată. cint intre intreprinderi nu există un raport de dependenţă in sensul art. art. Condiţii. care aparţin unor intreprinderi fiice diferite constituie intre ele intreprinderi ale concernului. 3. cit şi prin alte intrumente de fapt. 1 Cod civil. 119 alin. de asemenea. Chiar şi in cazul in care art. Conducerea unică in cazul concernelor de fapt nu are fundament contractual. II. Fără importanţă este modul de conducere unică a intreprinderilor prevăzut in conctract. Considerăm conducerea unică in sens restrins ca fiind necesară şi suficientă. 120 alin. 120 alin. Pentru aplicarea art. 118 Cod civil. 120 alin. In funcţie de fundamentul juridic al dreptului de a exercita conducerea unică. 118 Cod civil este supusă in continuare controlului normelor privind protecţia concurenţei. Legea 1103/2000). Cod civil vor fi interpretate ca fiind concomitent şi un fundament pentru organizarea juridică a activităţii economice a mai multor intreprinderi sub o conducere unică. b) Intreprinderile trebuie reunite sub o conducere unică. Intreprindere a concernului. Această condiţie nu este prevăzută expres de lege.conducerii unice ca fiind cea mai apropiată scopului urmărit de art. cind reunirea a două sau mai multe intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică are loc prin incheierea unic contract. 120 Cod civil nu exclude aplicarea normelor privind protecţia concurenţei (de ex. 1) 1. Concernele pot fi impărţite in orizontale şi verticale. ci. strănepoate. etc. d) Un concern orizontal conf. III-VI). Toate intreprinderile reunite (orizontal sau vertical) sub o conducere unică sint intreprinderi ale concernului. In cazul primelor. Aplicarea art. 120 alin. concernele orizontale fiind constituite din intreprinderi independente. 118 alin. 119 alin. 117 urm. Art. 2 sau o decizie de incorporare. 118 Cod civil nu constituie un fudament juridic pentru legitimarea unor grupuri de intreprinderi de natura a leza libera concurenţă. 1 Cod civil. Legea nu prevede nici condiţii de formă şi nici privind conţinutul acestuia. 5. nu numai intreprinderea mamă şi fiică constituie asemenea intreprinderi. 1 Cod civil) in cazul concernelor verticale. 120 alin.. 1 Cod civil este condiţia independenţei din punct de vedere juridic a intreprinderilor antrenate este indispensabilă. 117 urm. c) Intreprinderile trebuie reunite in scopul conducerii unice (supra I 2). Legea nu prevede modul de reunire sub o conducere unică. In caz contrar va exista un concern vertical (infra III. 2. Noţiunea stricto sensu restringe in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. IV). acesta poate fi insă utilizat ca termen generic pentru identificarea mai simplă a elementelor constitutive ale art. Formarea de concerne in sensul art. adică dacă aceasta se realizează in comun. concernele pot fi impărţite in contractuale şi de fapt. 117 urm. Concern orizontal (Art. 120 alin. Formele conernelor. aceasta putind avea loc atit pe cale contractuală. a) Intreprinderile antrenate intr-un concern orizontal trebuie să fie intreprinderi in sensul art. 129 alin. Art. Ambele reglementări se vor aplica concomitent. 1 Cod civil reglementează concernul orizontal.

120 alin. a) Legea prevede două cazuri. 2 Cod civil. in toate cazurile. Art. interpretarea art. datorită efectelor juridice a acestora asupra intreprinderilor antrenate intr-un concern. 3 Cod conţine o prezumţie relativă a existenţei unui concern vertical. 1 Cod civil. 2). de ex. Conducerea unică poate fi realizată. necesară fiind exercitarea unei conduceri unice (supra I. Un concern vertical presupune. necesitind stringent. Prezumpţia absolută. ca prin incheierea contractului să nu se nască intre intreprinderi sau faţă de un terţ un raport de dependenţă (art. In special in vederea protecţiei intreprinderii dependente autentificarea notarială a contractului şi/sau inregistrarea acestuia in registrul de stat al intreprinderilor oferă protecţie maximă. c) La incheierea unui contrat de reunire a mai multor intreprinderi sub o conducere unică se vor respecta dispoziţiile privind protecţia concurenţei (supra I. 2 şi 3 Cod civil. cind două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic) dependente una de alta. In funcţie de fundamentul juridic al raportului de dependenţă pot fi deosebite concerne verticale contractuale şi concerne verticale de fapt. Considerăm cel puţin forma scrisă necesară. 120 alin. 1 Cod civil trebuie deosebit de contractul de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia in sensul Art. Concern vertical (noţiune) Art. insă. Natura juridică a unui contract de reunire a intreprinderilor sub o conducere unică va fi. Concern vertical contractual sau prin incorporare (Art. III. 1339 Cod civil. un contract de societate civilă in sensul art. legea nu prevede nici condiţia existenţei unei hotăriri a adunării generale a intreprinderilor contractante. Reunirea mai multotr intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică poate avea loc şi fără incheierea unui contract. De asemenea. este lipsa unui raport de dependenţă in sensul art. De asemenea. 2 Cod civil instituie prezumţia absolută a existenţei unui concern in cazul in care intre intreprinderi există un contract de subordonanre a administraţiei unei alteia sau unui contract de transfer a venitului unei intreprinderi precum şi in cazul incorporării unei intreprinderi alteia. 2 şi 3 Cod civil nu prevăd nici termenul de concernului vertical şi nici o definiţie a acestuia. Modul de reunire sub o conducere unică trebie stabilit in fiecare caz concret. 2 Cod civil fiind permisă doar restrictiv. 120 alin. intrucit prin reunirea sub o conducere comună nu se nasc raporturi de subordonare intre intreprinderi. 120 alin. Definiţia concernului vertical rezultă din esenţa art. acesta existind atunci. o concretizare cit mai detaliată. b) Un contract prin care se naşte un concern orizontal contractual in sensul art. incheierea unui contract de administrare fiduciară intre intreprinderi poate da naştere. Condiţia esenţială. 120 alin. Dispoziţiile legale sint foarte sumare. Concern orizontal de fapt. 120 alin. deoarece in acest caz vom fi in prezenţa unui concern contractual vertical (art. prin exercitarea unor funcţii de conducere a mai multor intreprinderi de către aceeaşi persoană. 1 Cod civil). sint reunite sub o conducere unică. Dovada contrarie nu este admisibilă. 4. in care incheierea unui contract duce la naşterea unui concern vertical. In măsura in care o asemenea condiţie nu rezultă din dispoziţiile speciale privind formele societăţilor comerciale concrete. acestea ramin in continuare pe poziţie de egalitate (idependente). Simpla coordonare a activităţii intreprinderilor nu este suficientă.. 2. 118 alin. de regulă. considerăm de lege ferenda includerea unei asemenea condiţii generale precum şi a unui cvorum . 120 alin. 120 alin. unui concern orizontal contractual. Legea nu conţine detalii in privinţa formei sau conţinutului contractelor. Enumerarea cazurilor este exhaustivă. 2) 1. Termenul de concern vertical urmează a fi folosit in comentar in scopul simplicării identificării art. 120 alin. Prezumţia este absolută („se consideră”). Art. 120 alin. IV. 2 acest raport de dependenţă şi implicit existenţa unui concern vertical este prezumat absolut.acest scop. după caz. In cazul art. 5). deci. 2 Cod civil). 2 Cod civil. 119 alin. Concern vertical contractual. 120 alin. existenţa unui raport de dependenţă intre intreprinderile concernului reunite sub o conducere unică. Necesar este.

117 urm.adecvat (3/4 din numărul de voturi sau capital social) drept indispensabile pentru garantarea drepturilor asociaţilor minoritari şi a creditorilor intreprinderilor contractante. 3 Cod civil analog pentru insolvabilitatea intreprinderii. 3. prin dispoziţii obligatorii sau prin trimiterea de persoane loiale in organele de conducere a intreprinderii subordonate. cind una din intreprinderi se obligă a transfera intregul venit altei intreprinderi. La calificarea unui contract drept contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi sau de vărsare a venitului unei alte intreprinderi este important conţinutul acestora. evitindu-se astfel tendinţa interpunerii de intreprinderi pentru evitarea aplicării dispoziţilor legale. Cod civil. 1053 urm. insă luind in considerare dispoziţiile sau directivele obligaroriii ale intreprinderii supraordonate (a se deosebi de contractul de administrare fiduciară a unei intreprinderi conf. a) Legea nu defineşte termenul de incorporare. Subordonarea inseamnă dreptul intreprinderii supraordonate de a impune o anumită administrare intreprinderii subordonate. nu denumirea lor. b) In general prin incorporare se inţelege integrarea din punct de vedere juridic a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere in vederea simplificării unor formalităţi şi . intreprindere cărora li se poate suborodona conducerea unei altor intreprinderi pot fi orice intrprinderi. etc. numirea personalului. b) Contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi alteia se incheie intre două intreprinderi in sensul art. după care funcţiile organelor sint preluate integral de o altă intreprindere). expunerile de mai jos reprezintă doar citeva puncte de reper de lege ferenda pentru o eventuală reglementare sau pentru jurisprudenţă. coordonare. In privinţa conţinutului indispensabilă este obligaţia de transfer a intregului venit a intreprinderii. 118 alin. dacă nu ar fi existat obligaţia de vărsare a venitului altei intreprinderi (un venit pozitiv nu va exista. art. art. Prin venit se inţelege venitul anual care ar fi fost indicat in raportul financiar anual (art. intreprinderile a căror conducere este subordonată alteia vor fi intreprinderile organizate in forma societăţilor comerciale (supra art. c) Contractul de vărsare a venitului unei intreprinderi alteia există atunci. conducerii unei alte intreprinderi supraordonate. control. VI). Prin subordonare organele intreprinderii subordonate rămin acesleaşi. 118 alin. 43 urm. 3 Cod civil analog). Privind părţile contractului a se vedea comentariile asupra contractului de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi (supra b). In principiu. Contractul trebuie să subordoneze administrarea intreprinderii alteia. Concern vertical prin incorporare. ele exercitind in continuare conducerea intreprinderii. fiind necesară o intervenţie legislativă concretă. Cod civil. Un contract de varsare a intregului venit in favoarea unei terţe persoane poate fi acceptat doar cu condiţia răspunderii subsidiare solidare a intreprinderii cocontractante şi a terţului beneficiar conf. Prin urmare. Din contra. Dispozţiile speciale prevăzute pentru unele societăţi comerciale referitoare la formă sau la condiţia aprobării de către adunarea generală a unor asemenea contracte se vor aplica in mod corespunzător. intrucit aceasta va suporta riscul insolvabilităţii intreprinderii (art. 117 urm. Subordonarea administrării unei alte intreprinderi nu implică subordonarea tuturor sferelor de administrare. IV). MF 147/1997). 117. indiferent de forma juridică de organizare a acestora (supra 117. In general va fi vorba de subordonarea domeniilor de planificare. Legea 426/1995. intrucit prin transferul venitului acesta va fi trecut in partea pasivă a balanţei). Cod civil. suficient fiind dreptul intreprinderii supraordonate de a determina unilateral direcţiile prioritare de activitate a intreprinderii subordonate şi posibilitatea impunerii acestora conducerii intreprinderii subordonate. venitul trebuie vărsat intreprinderii cocontractante. A se vedea comentariile de mai sus (supra 2 a). Contractul se va incheia de către organele de conducere a intreprinderilor. Privite prin prisma scopului dispoziţiilor art. Noţiunea de administrare variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii. Acest drept poate fi realizat de ex. V.

este necesară crearea unui mecanism de acordare de garanţii pentru creditorii intreprinderii incorporate. 118 alin. Deciziile de incorporare trebuie inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor in vederea publicităţii acestora. corespunzindu-i obligaţia de a prelua riscurile juridice şi economice a intreprinderii subordonate (paralelismul competenţei şi a răspunderii). VII). 5 alin. 3 Cod civil conţine prezumţia unui concern in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi (infra V). 1 Cod civil atunci. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare la incheierea unui contract de subordonare a administrării intreprinderii sau a vărsării intregului capital sau in cazul unei hotăriri de incorporare. 120 alin. a) Instituirea unui concern vertical pe cale contractuală sau prin incorporare atrage după sine răspunderea subsidiară a intreprinderii supraordonate conform 118 alin.procese de administrare imanente intreprinderilor independente. Prin conern vertical de fapt se inţelege raportul juridic in care una sau mai multe intreprinderi dependente sint reunite sub o conducere unică a intreprinderii dominante. 3 Cod civil ar porni de la existenţa unui raport de dependenţă şi nu a participaţiunii majoritare (supra art. In cazurile unui concern vertical intreprinderea subordonată sau incorporată este dependentă de intreprinderea supraordonată. Art. 118 alin. 118. Concern vertical de fapt 1. reglementarea condiţiilor in care asociatul majoritar ar avea dreptul de a „elimina” asociaţii minoritari (squeeze out). 3 Cod civil analizat cumulativ cu alineatele 1 şi 2 a art. Răspunderea rezultă din caracterul sinalagmatic a unui contract. 118 alin. Legea 119/1998). art. 84 Legea 1134/1997. 3 Cod civil se va aplica in mod analog conf. intreprinderea incorporată va fi o societate pe acţiuni sau cu răspundere limitată. 4. In ambele cazuri este necesară prevederea modului de compensare a asociaţilor minoritari. De regulă. 118 alin. c) Incorporarea poate avea loc intre intreprinderi in sensul art. 1 Cod civil). 5 alin. 117 urm. Noţiune. De asemenea. 120 alin. dreptului de a conduce intreprinderea. Legea nu defineşte elementele constitutive a unui asemenea concern. cind la incheierea unui contract meinţionat la art. Prin icorporare puterea de decizie in toate domeniile administrării trece in miinile intreprinderii in care este incorporată intreprinderea. 120 Cod civil. art. aceasta putind fi condusă ca o simplă filială sau sucursală. V. art. 3 (după caz analog conform art. necesar este aplicarea unui cvorum prevăzut pentru modificarea capitalului social al intreprinderii. de asemenea. respectiv de a obţine venitul unei alte intreprinderi. dacă aceştia fac dovada plauzibilă a existeţei unor riscuri rezultind din incorporarea intreprinderii. 117. 2 Cod civil. VII. In acest caz intreprinderea . Efectele juridice. Cod civil (supra art. b) Fundamentarea răspunderii intreprinderii supraordonate ar fi mult mai simplă (de lege ferenda). dacă raspunderea prevăzută la art. III-VI). Intrucit incorporarea va avea drept rezultat răspunderea subsidiară intreprinderii centrale pentru obligaţiile intreprinderii integrate conf. Incorporarea necesită o hotărire a adunării genereale a intreprinderii ce urmează a fi incorporată cit şi o hotărire a adunării generale a intreprinderii in care se va incorpora intreprinderea. 2 Cod civil intreprinderea supraordonată nu este intreprindere cu participaţiune majoritară in sensul art. 120 alin. 6). 120 alin. 1 Cod civil. 118. Posibilă este. Intreprinderea in care urmează a fi incorporate o altă intreprindere poate fi orice intreprindere. 118 alin. 3 Cod civil analog (inra 4). Art. d) Incorporarea presupune dobindirea tuturor participaţiunilor sau a unei participaţiuni de cel puţin 95% din capitalul social al intreprinderii ce urmează a fi incorporată (detalii vizind societăţile pe acţiuni a se vedea art. Noţiunea acestuia rezultă din art. fără ca raportul de dependeţă să existe in baza unui contract sau hotărire de incorporare prevăzute la art. 3 Cod civil se va aplica direct (supra art. In cazul existenţei de asociaţi minoritari legea trebuie să prevadă dreptul de opţiune a acestora de a rămine in continuare in intreprinderea incorporată sau a de a ieşi din aceasta.

118. Pentru noţiunea de conducere unică a se vedea supra I. Posibilitatea impunerii une conduceri unice societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor de persoane depinde de dispoziţile legale speciale şi. 119 alin. 2 Cod civil (supra art. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare raportul de dependenţă se prezumă conf. 120 alin. după caz. chiar şi in prezenţa posibilităţii exercitării acesteia.). Conducerea unică nu este limitată la un singur segment (intreprinderea mamă-fiică). 120 alin. 2 Cod civil (prezumţie absolută). avind ca fondator unic intreprinderea A). intreprindere dominantă faţă de intreprinderea B) (supra art. 1 Cod civil). In cazul societăţii pe acţiuni dependente impunerea conducerii unice presupune respectarea tuturor rigurozitaţilor şi formalităţilor impuse de Legea 1134/1997 şi de statutul societăţii. 117. Intreprinderile trebuie să fie independente din punct de vedere juridic. III. art. Intreprindere dominantă poate fi orice intreprindere (supra art. Condiţii. 1 Cod civil (supra art. 119 alin. 2 Cod civil (supra art. in cazul neexercitării efective a conducerii unice. 119. Raportul de dependenţă nu trebuie să rezulte dintr-un contract de subordonare a administraţiei intreprinderii alteia. In cazul realizării condiţiilor art. intreprinderi dominante. II. obligarea la executarea anumitor dispoziţii a intreprinderii dominante. Prezumţia existenţei unui concern vertical de fapt (Art. 120 alin. VI. IV). Existenţa unui concern vertical de fapt presupune exercitărea efectvă a conducerii unice a intreprinderilor dependente. Impunerea efectivă a conducerii unice insemnă. 3) 1. conduse unic efectiv de către intreprinderea dominantă. In cazul in care raportul de dependenţă nu se datorează participaţiunii majoritare. respectiv dependente (fundaţia C va fi considerată drept intreprindere dependentă de intreprinderea A. e) Concernul vertical de fapt este prezumat in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi conf. A se vedea in acest sens supra III. 117 urm. sucursalele. 1 Cod civil şi intreprinderile (dependente ale) concernului in sensul art. 1 Cod civil. 117. Art. 119 alin. Ultimile sint. de vărsare a intregului venit altei intreprinderi sau dintr-o hotărire de incorporare. Exercitarea reală a conducereii unice reprezintă criteriul de diferenţiere intre intreprinderile dependente in sensul art. şi. intreprinderea dominantă va fi ţinută de a răspunde subsidiar pentru obligaţiile interprinderilor dependente ale concernului (supra art. (supra art. in aceste cazuri existind un concern vertical in sensul art. 118 alin. VII). 4 şi art. aceasta putind cuprinde concomitent mai multe segmente (intreprinderile mamă-fiică-nepoată-etc. 117. aceşti titulari se vor considera. art. Cod civil. excluse fiind filialele. prin interpunerea de alţi titulari (intreprinderea A deţine o parte din participaţiuni in intreprinderea B prin intermediul unei fundaţii C. Intreprindere dependentă va fi orice intreprindere organizată in forma unei societăţi comerciale prev. 119 alin. Noţiune. IV). prin urmare.dominantă va exercitata o conducere unică de facto. a) Un concern vertical de fapt poate lua naşte doar intre intreprinderi in sensul art. exercitarea conducerii transformindu-le in intreprinderi ale concernului. 120 alin. 2. intreprinderile vor fi doar dependente in sensul art. 3. Simpla posibilitate de a exercita conducerea unică nu este suficientă pentru existenţa unui concern. 119. 3 Cod civil. In măsura in care raportul de dependenţă există indirect. 3 Cod civil prevede prezumţia existenţei unui concern intre . 3 se va aplica analog (art. b) Intre intreprinderi trebuie să existe un raport de dependenţă in sensul art. V. 3 Cod civil. art. c) Intreprinderile dependente trebuie reunite sub o conducere unică. VI). 2. 120 alin. 3 Cod civil (infra V). etc. V). 5 alin. d) Conducerea unică a intreprinderilor dependente trebuie exercitată in mod efectiv. 106 alin. VII). 117. Exercitarea conducerii unice depinde de specificul formei de oganizare a intreprinderii. de prevederile concrete ale actelor constitutive a acestor societăţi. 118 alin. la art. datorită libertăţii mai largi de dispoziţie a asociaţilor. 118. pe lingă raportul de dependenţă. agenţiile. după caz. VII 6. III). Efectele juridice.

şi faptul că multă vreme această formă juridică societară a fost considerată de doctrină ca fiind arhetipul societăţii comerciale. in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. cel puţin unele dintre ele. In cazul in care intreprinderea dovedeşte inexistenţa unui raport de dependenţă lipseşte prezumţia art. 119 alin. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor. in conformitate cu actul de constituire. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi in nume colectiv. 1. 1 Cod civil. De altfel.„se consideră”). necesare fiind dovezi substanţiale de natură a răsturna neechivoc prezumţia legală a concernului. 120 alin. şi lipsa automată a unui raport de dependenţă in sensul art. iar altele se aseamănă cu societatea in comandită simplă. b) Dovada concretă necesară răsturnării prezumţiei conernului depinde de noţiunea largă sau restrinsă a conducerii unice a concernului (supra I. Dovada neexercitării conducerii unice are ca efect răsturnarea prezumţiei concernului. Lipsa exercitării conducerii unice nu implică. Consideraţii introductive. 2. Societatea in nume colectiv Articolul 121. 3). consacrată. Dispoziţii generale cu privire la societatea in nume colectiv (1) Societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. Proba contrarie. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia.datand din indepărtata antichitate . altfel art. Scopul prezumţiei concernului este răsturnarea sarcinii probei. această simplitate explică. deoarece in funcţie de noţiunea acesteia va trebui dovedit un volum diferit de fapte.N. numele sau denumirea asociaţilor. 120 alin. Prezumţia existenţei unui conern este ultimul segment din lanţul reglementărilor legale a raporturilor de afiliere: o intreprindere in participaţiune majoritară (art. de asemenea.”. Dovada prima facie nu este suficentă. (3) Denumirea societăţii in nume colectiv trebuie să includă sintagma in limba de stat “societate in nume colectiv” sau abrevierea “S. .se inrudesc.intreprinderea dominantă şi intreprinderea dependentă. 1) se prezumă (art. dovada contrariului (lipsei concernului) revenindu-i intreprinderii pirite. 2 Cod civil . Legea instituie o prezumpţie relativă („se prezumă”. § 2. (2) Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. dovada contrarie fiind posibilă. Societatea in nume colectiv este considerată drept cea mai veche dintre societăţile comerciale reglementate de dreptul comercial contemporan. 3 Cod civil ca atare. 118 alin. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor. 2) a fi dependentă (art. In doctrină se afirmă că primele societăţi comerciale . 120 alin. 3 Cod civil prin dovada lipsei unuia din elementele constitutive ale concernului vertical de fapt (supra IV). formind impreună cu aceasta un concern (art. a) Intreprinderea concernului poate răsturna prezumţia art. cu societatea in nume colectiv. prin normele legale in prezent in vigoare. 120 alin. 119 alin. Apreciabila vechime a societăţii in nume colectiv este legată de simplitatea funcţionării acestei societăţi. reglementată de dreptul actual. 119 alin. intrucit va lipsi un element constitutiv al prezumţiei inseşi. 2). 1) de intreprinderea cu participaţiune majoritară.C. insă. pe de o parte.

societatea in nume colectiv continuă să rămană preferată ca formă juridică pentru organizarea de mici intreprinderi la care participă un număr restrans de asociaţi. De asemenea. ceea ce ii conferă şi curajul necesar pentru asumarea riscurilor pe care le implică afacerile comerciale. care din raţiuni practice sunt preferate de participanţii la activitatea de antreprenoriat. de cele mai multe ori. Există o explicabilă predilecţie a marii majorităţi a celor care doresc să creeze o societate comercială să-şi valideze această dorinţă constituind fie o societate cu răspundere limitată (şi mai ales o astfel de societate).Societatea in nume colectiv se caracterizează prin intrunirea a două elemente: (a) asociaţii işi exercită activitatea de intreprinzător sub o firmă (denumire) colectivă şi in numele societăţii şi (b) răspund in mod solidar şi nemărginit pentru obligaţiile sociale. societatea in nume colectiv tinde să devină dintr-o societatea de persoane fizice o societate de societăţi. sub diferite denumiri. in ultimele decenii. societatea in nume colectiv suportă concurenţa societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. in statele Europei occidentale. şi totodată o remarcabilă reţinere de a-şi asuma riscurile inevitabile pe care le implică orice afacere comercială. sau fraţi şi surori ori rude de grad mai indepărtat). ambele constituite pe ideea responsabilităţii limitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. Luxemburg). avantajele oferite de societatea in nume colectiv decurgand din simplitatea formalităţilor de constituire şi a mecanismului de funcţionare sunt in mare măsură umbrite de responsabilitatea nelimitată a asociaţilor pentru datoriile sociale. societatea in nume colectiv se infăţişează ca o societate familială. dintre toate societăţile comerciale reglementate de legislaţia in vigoare. constituită intre membrii aceleiaşi familii (părinţi şi copii. “offene handelsgesellschaft” (Germania. Totuşi. Franţa. Austria). Societatea in nume colectiv este reglementată. Intr-adevăr. “societa in nome collettivo” (Italia). aceasta fiind in acelaşi timp nelimitată şi solidară. pe care ii uneşte deplina incredere reciprocă şi care nu au veleităţi de a realiza venituri apreciabile. Ori. in societatea in nume colectiv responsabilitatea asociaţilor este cea mai gravă din cate se pot imagina. elementul intuitu personae şi importanţa lui pentru constituirea şi funcţionarea societăţii este ridicat la paroxism. Din acest motiv. fie o societate pe acţiuni. in toate statele europene ponderea societăţilor in nume colectiv in ansamblul societăţilor comerciale a scăzut simţitor. “Sociedad Colectiva” (Spania). ci există doar relaţii de prietenie ori de consideraţie reciprocă. iar alteori ea este uzuală in cadrul unei anumite profesiuni (caz in care se constituie cu participarea unor membri ai aceluiaşi corp profesional). Astfel. In prezent. ceea ce demonstrează relativ slaba atractivitate pe care acestea o prezintă acum pentru cei interesaţi să constituie o societate comercială. societatea in nume colectiv se infăţişează ca fiind cea mai personală. Acest gen de responsabilitate creează in persoana asociaţilor un puternic sentiment de insecuritate referitor la patrimoniul lor. iar in caz de retragere răspunderea acestuia pentru obligaţiile sociale născute anterior respectivului moment subzistă pe o perioadă destul de lungă. nimic nu se opune ca o societate in nume colectiv să fie infiinţată de persoane fizice intre care nu există nici legături de rudenie şi nici activităţi profesionale. In aceste condiţii. deoarece aceste forme juridice societare le conferă mai multă certitudine şi mai multă securitate juridică cel puţin in ceea ce priveşte patrimoniul lor. Datorită acestor elemente. Astfel. in majoritatea statelor lumii: “societe en nom collectif” (Belgia. in ultimii 50 de ani. cu toate că numărul societăţilor in nume colectiv este intr-o continuă descreştere. Desigur. retragerea asociatului din societatea in nume colectiv este grevată de indeplinirea anumitor condiţii. fiecare participant are sentimentul deplinei securităţi a propriului său patrimoniu. “sociedade em nome colectivo” (Portugalia). Trebuie menţionat că. “полноe товариществo” (Federaţia Rusă). in cazul ei. “Kollectivgesellschaft” sau “societe en nom . in cazul societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. se observă o folosire din ce in ce mai frecventă a acestui tip de societate ca tehnică de organizare a unor filiale comune in cadrul unor grupuri de societăţi.

Astfel. In acest context. nr. Această concluzie poate fi trasă atat din faptul că dispoziţiile care reglementează societatea in nume colectiv au fost plasate in capitolul II din cod – “Persoana juridică”. “Avoin yhtio” (Finlanda).845-XII/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi a pct. pot avea calitatea de asociaţi ai societăţii in nume colectiv. este firesc ca aceştia să coopereze şi să se controleze reciproc. inscrisă in art. inseamnă că şi societăţile comerciale.2 din Codul civil. societatea in nume colectiv. Grecia. a două sau mai multor persoane.121 alin.). este important de remarcat că in cuprinsul Codului civil nu au fost reluate dispoziţiile art. iar nu in nume propriu. este definită in doctrină ca “societatea constituită prin asocierea. Menţionăm şi faptul că există state care nu reglementează un asemenea tip de societate. cat şi persoane juridice. Definiţia societăţii in nume colectiv.S. de dispoziţiile art. (d) toţi asociaţii societăţii răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile contractate de aceasta. conform căreia fondatorii (membrii) persoanei juridice nu răspund pentru obligaţiile persoanei juridice. (c) toţi asociaţii societăţii participă nemijlocit la activitatea acesteia.E. Cea mai veche şi. pe baza deplinei increderi. Liechtenstein. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia”. societatea in nume colectiv reprezintă pentru creditorii sociali cea mai avantajoasă formă de societatea comercială. indiferent de forma lor. Norvegia.15 şi 16 din Legea nr. Din definiţia legală a societăţii in nume colectiv rezultă următoarele caractere ale acesteia: (a) societatea este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. aprobat prin H. in acelaşi timp. ce constituie dreptul comun in materia constituirii societăţilor comerciale. pentru a desfăşura o activitate comercială.6 din Regulamentul societăţilor economice (R. 3.68 alin. in doctrină s-au purtat discuţii in legătură cu posibilitatea dobandirii calităţii de asociat la o societatea in nume colectiv a societăţilor cu răspundere .500/1991.106-115 din Codul civil. dispoziţii care se completează cu normele speciale cuprinse in art. (b) la baza asocierii şi funcţionării societăţii in nume colectiv stă actul constitutiv (contractul de societate). in principal. Astfel. vom aborda doar unele aspecte specifice constituirii societăţii in nume colectiv. Pot fi asociaţi intr-o societate in nume colectiv atat persoane fizice. deoarece in caz de neexecutare a obligaţiilor societăţii ei pot fi despăgubiţi atat din bunurile societăţii. orice clauză care ar inlătura sau limita această răspundere este nulă. Constituirea societăţii in nume colectiv este reglementată. iar patrimoniul lor este inseparabil de cel al asociaţilor.1. Deoarece in societatea in nume colectiv toţi asociaţii işi riscă intreaga avere. “interessentskaber” (Danemarca). cea mai simplă formă de societate comercială. in conformitate cu actul de constituire.121 din cod.collectif ” (Elveţia). şi anume: Olanda. Constituirea societăţii in nume colectiv. Participarea persoanelor juridice la o societate in nume colectiv poate ridica o serie de probleme determinate atat de răspunderea nelimitată a asociaţilor pentru obligaţiile sociale cat şi de gradul de implicare in activitatea unei asemenea societăţi. “societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. Intrucat legea nu distinge. şi anume. Suedia. 2. in cadrul societăţii in nume colectiv manifestandu-se cel mai pregnant caracterul contractual al societăţii comerciale. O definiţiei apropiată este dată şi de Codul civil in art.G. cat şi din faptul că asociaţii societăţii in nume colectiv exercită activitatea de antreprenoriat in numele societăţii persoană juridică. care pun in comun anumite bunuri. Aceasta reprezintă o derogare de la regula generală. potrivit cărora societăţile in nume colectiv şi in comandită nu au personalitate juridică. Intrucat regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost examinate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. cat şi din bunurile personale ale asociaţilor. in scopul impărţirii beneficiilor rezultate şi in care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii”.

iar responsabilitatea pe care şi-o asumă in această calitate este propria sa responsabilitate şi nu a asociaţilor.S.136 alin.3 din cod. avand in vedere gradul de implicare a asociaţilor unei societăţi in nume colectiv in activitatea acesteia. ambele constand din cuvinte scrise. In cazul in care societatea infiinţată este o societate in nume colectiv. Astfel. că in dezvoltarea acestei interdicţii. ele sunt. numărul asociaţilor intr-o astfel de societatea nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. Menţionăm că in proiectul Codului civil se prevedea o asemenea interdicţie doar pentru stat şi unităţile administrativ-teritoriale. In acest context s-a arătat că participarea unei societăţi cu răspundere limitată sau pe acţiuni la infiinţarea unei societăţi in nume colectiv nu are nici o legătură cu extinderea răspunderii propriilor asociaţi pentru datoriile sale. după epuizarea subscripţiei sale de capital cu intregul său patrimoniu la acoperirea datoriilor sociale faţă de creditorii ultimei societăţi (adică a societăţii in nume colectiv).4 din R. de asemenea. aceasta (adică societatea participantă) va trebui să contribuie. insă această dispoziţie a proiectului nu se mai regăseşte. totuşi. şi. Pe de altă parte. Limitarea numărului de asociaţi este dispusă de legiuitor tocmai pentru a asigura caracterul intuitu personae a societăţii in nume colectiv. Firma folosită de societatea in nume colectiv trebuie să cuprindă. şi nici chiar de legislaţia Federaţiei Ruse din al cărui Cod civil au fost. intrucat nu vor reuşi să asigure o protecţie eficace a drepturilor de creanţă a creditorilor sociali. potrivit art. criticabile. totuşi. din păcate in forma finală a codului. fiind uşor de imaginat o mulţime de alte circumstanţe care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată. Legea limitează numărul asociaţilor dintr-o societatea in nume colectiv la 20 de persoane. potrivit art.E. Deşi prin aceste interdicţii legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor sociali. legiuitorul a inţeles să interzică participarea la o asemenea societate atat a autorităţilor administraţiei publice. Oricare dintre societăţile menţionate este subiect de drept distinct de societatea la care dobandeşte calitatea de asociat. 4. iar intinderea celei de-a doua responsabilităţi corespunde formei juridice a societăţii participante.limitată şi pe acţiuni. Firma societăţii in nume colectiv. precum şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct. de precizat că o asemenea limitare nu este cunoscută şi de alte legislaţii continentale. respectiv. determinarea cărora se realizează prin actul constitutiv.121 alin.121 alin.2 fraza I din cod. de altfel.).121 alin. Trebuie. In primul .2 din cod stipulează că asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv. prin evitarea unor situaţii in care prin participarea unei persoane la mai multe societăţi in nume colectiv (sau societăţi in comandită) s-ar diminua intinderea răspunderii acesteia pentru datoriile sociale. aidoma oricărui alt asociat al unei societăţi in nume colectiv. Precizăm. O altă limitare instituită de lege se referă la posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa doar la o singură societate in nume colectiv (art. nici asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat intr-o societate in comandită. iar societatea participantă este o societate cu răspundere limitată sau o societate pe acţiuni. intinderea celei dintai responsabilităţi este concordantă cu forma juridică a societăţii infiinţate. ca orice persoana juridică. trebuie să aibă o firmă şi un sediu. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea in nume colectiv. şi anume: responsabilitatea societăţii asociat faţă de creditorii societăţii la care participă şi responsabilitatea propriilor săi asociaţi faţă de propriii creditori sociali. două elemente de identificare. circumstanţe pe care legea nu le poate prevede.2 fraza a II-a din cod). Vom fi astfel in prezenţa a două responsabilităţi diferite ce se situează şi se analizează in două planuri diferite. avandu-se in vedere aparenta incompatibilitate intre răspunderea limitată pentru obligaţiile sociale a acestor societăţi şi a asociaţilor lor şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor societăţii in nume colectiv. preluate majoritatea dispoziţiilor referitoare la societatea in nume colectiv. art.

Ori. Articolul 122. acesta va trebui să prezinte şi anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. in situaţia in care prevederile statutului vor fi. e) procedura de admitere a noilor asociaţi.4 din Codul civil şi pct.E. Actul de constituire al societăţii in nume colectiv (1) In afară de cele menţionate la art. Potrivit legii.S. consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. Orice neconcordanţă dintre stipulaţiile contractuale şi prevederile statutare nu poate legitima concluzia că acestea din urmă le-ar modifica pe cele dintai. in actul de constituire al societăţii in nume colectiv trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor.rand. şi contractul de constituire trebuie să indeplinească condiţiile generale de validitate: capacitatea de a contracta. semnat de toţi asociaţii (membrii) societăţii (art. in cazul societăţilor pe acţiuni). căci statutul nu poate fi privit in nici un caz ca act juridic de modificare a contractului de constituire. statutul unei societăţi comerciale este şi el. In plus. Deşi legea nu cere fondatorilor şi redactarea unui statut (ca. contradictorii cu cele ale contractului de constituire vor avea prioritate intotdeauna stipulaţiile contractului. Această concluzie se impune avand in vedere principiul libertăţii convenţiilor in conformitate cu care părţile contractante sunt libere să incheie orice act juridic cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere dispoziţiilor imperative ale legii. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in nume colectiv”. pe care il intregeşte. Astfel că. de exemplu. d) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. deoarece legea cere pentru infiinţarea unei societăţi in nume colectiv numai contractul de constituire nu şi statutul. 1.108 alin. scrisă in intregime sau cu abrevierea “S. nimic nu-i impiedică pe aceştia să redacteze şi un asemenea act. să-l intocmească.).62 alin.”. Considerăm că. fie in sensul că il explicitează. Ca orice act juridic. un produs al voinţei asociaţilor prin care aceştia statornicesc reguli privind funcţionarea societăţii. aceasta va cuprinde. Intr-o asemenea ipoteză s-ar putea pune problema forţei juridice a unui asemenea statut. un act juridic.N.8 din R. Actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. Dacă firma societăţii in nume colectiv nu poate include numele sau denumirea tuturor asociaţilor. fie in sensul ca il completează. dar nici nu interzice asociaţilor ca. sub anumite aspecte. dacă aceştia doresc. In cazul in care un asociat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită. Aşadar.(1). firma acesteia va fi modificată in mod corespunzător.1 şi 108 alin. c) răspunderea membrilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. lato sensu. şi in această situaţie statutul societăţii rămane in esenţa lui o convenţie conexă contractului de constituire. legea nu cere in mod obligatoriu statutul pentru valabilitatea constituirii societăţii in nume colectiv.C. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social. in mod obligatoriu. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor. (2) Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor. Ne referim aici la intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii . la baza constituirii societăţii in nume colectiv se află contractul de constituire (de societate).

1 din Codul civil. prin care se stabilesc denumirea (firma). Avem in vedere clauzele privind obiectul şi capitalul social prezumat al societăţii. ceea ce ar contraveni finalităţii urmărite de legiuitor.122 alin. cerinţa legală despre care este vorba poate fi considerată indeplinită doar atunci cand asociaţii societăţii in nume colectiv stabilesc in actul constitutiv al respectivei societăţi un capital rezonabil.122 alin. va trebui să indice atat cuantumul cat şi structura şi modalitatea de constituire a capitalului social al societăţii. potrivit art. Ca regulă . Precizăm că denumirea (firma) societăţii in nume colectiv trebuie să respecte cerinţele prevăzute de art. inclusiv prin precizarea aporturilor fiecărui asociat.comerciale (affectio societatis). nu stabileşte şi un minimum de capital necesar constituirii societăţii. forma juridică şi sediul societăţii. ce au ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societăţii. In ceea ce ne priveşte. aceasta nu inseamnă că o astfel de societate s-ar putea constitui şi funcţiona fără capital social. pot fi grupate după cum urmează: a) Clauze de identificare. impropriu ca valoare economică de a asigura indeplinirea scopului societăţii. De aceea.1 lit. Un asemenea capital ar fi de natură să indeplinească numai formal cerinţa instituită de art. ar putea fi apreciat ca indestulător pentru realizarea obiectului de activitate şi. Toate clauzele unui contract de societate. deşi prevede obligativitatea menţionării capitalul social in actul constitutiv. precum şi răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a acestora. Includem aici clauzele referitoare la identificarea fondatorilor societăţii in nume colectiv şi clauzele referitoare la individualizarea viitoarei societăţi. raportat la finalitatea societăţii comerciale avută in vedere. Este adevărat că importanţa capitalului social in cazul societăţii in nume colectiv este intrucatva diminuată datorită faptului că acesta nu mai constituie singura garanţie a creditorilor sociali pentru datoriile societăţii.108 alin.a) din cod. Sintagma capital rezonabil urmand a desemna o valoare minimă a capitalului social care. După cum s-a mai arătat aporturile la capitalului social al unei societăţi comerciale pot fi in numerar. Precizăm doar că. deci. Din aceste considerente. acestea fiind obligatorii indiferent de forma societăţii. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar.3 din cod. acesta. Menţionăm că. Mai exact. considerăm că această atitudine a legiuitorului nu trebuie interpretată in sensul că se lasă o libertate deplină asociaţilor de a fixa cuantumul capitalului social. Intrucat toate aceste condiţii au mai fost analizate nu vom mai reveni asupra lor. ei putandu-se indrepta impotriva oricărui asociat care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. relativă la necesitatea precizării in cuprinsul actului constitutiv a mărimii capitalului social. In ceea ce priveşte conţinutul contractului de constituire a societăţii in nume colectiv.121 alin. Intrucat clauzele generale au mai fost analizate vom examina in continuare numai aspectele specifice societăţii in nume colectiv. legiuitorul. Acest lucru este greu de presupus tocmai datorită faptului că.122 alin.a)-b) din Codul civil. obligatorii potrivit legii. in numerar sau in alte bunuri. care sunt prevăzute de art. in opinia noastră. in societatea in nume colectiv elementul affectio societatis este mai pregnant decat in cadrul altor societăţi. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. O altă precizare importantă se impune cu privire la tipurile de aport permise la constituirea societăţii in nume colectiv.1 din Codul civil va trebui să cuprindă şi o serie de dispoziţii. şi in natură. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. Asociaţii dintr-o societate in nume colectiv nu vor putea indica un capital simbolic. deşi in cazul societăţii in nume colectiv legea nu cere un minim de capital pentru infiinţarea societăţii. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. pe langă menţiunile obligatorii prevăzute la art. implicit al finalităţii societăţii avută in vedere de asociaţi la infiinţarea acesteia. capitalul social reprezintă principalul instrument economic pentru realizarea scopului in vederea căruia societatea a fost constituită.1 lit. Asociaţii dintr-o asemenea societate participand “de regulă” direct şi nemijlocit la activitatea societăţii.

potrivit art. Totuşi. Deşi formularea acestui text de lege sugerează obligativitatea includerii unor asemenea clauze in actul constitutiv. in cazul societăţilor in nume colectiv (dar şi in comandită) legea permite asociaţilor să efectueze astfel de aporturi. in limitele stabilite de actul constitutiv. prin derogare de la regula conform căreia conducerea societăţii se exercită prin acordul tuturor membrilor (art. asociaţii vor putea stabili modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi. modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii. cu condiţia ca prin asemenea clauze să nu se aducă atingere dispoziţiilor imperative ale Codului civil. c) Clauze privind funcţionarea societăţii. in mod corelativ.122 alin. avand in vedere că asociaţii răspund cu intregul lor patrimoniu pentru datoriile sociale.2 din Codul civil). serviciile şi munca sa. Cu alte cuvinte.4 din Codul civil). derogand de la regula instituită de art. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie să prevadă: procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi.1 lit. Precizăm. ori anume aceasta este funcţia de bază a capitalului social. procedura de admitere a noilor membri. şi. precum şi modul de reprezentarea a acesteia (art. Asociaţii vor preciza in actul constitutiv al societăţii in nume colectiv modul şi proporţia de participare a fiecăruia la caştigurile şi pierderile societăţii. precum şi temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. fiind totodată.1 din Codul civil conform căreia repartizarea veniturilor şi imputarea pierderilor se face intre asociaţi proporţional participaţiunilor fiecăruia la capitalul social. iar drepturile creditorilor sociali nu sunt afectate in nici un fel. Contractul de constituire se va incheia in mod obligatoriu in limba de stat şi se va semna de toţi asociaţii fondatori (art. prin derogare de la regula “un asociat – un vot” (art.4 din Codul civil). Precizăm doar că.114 alin.108 alin. Menţionăm totodată că.generală. persoanele care vor reprezenta societatea in nume colectiv (art. din analiza coroborată a textele legale in materia societăţii in nume colectiv. atribuţiile.108 alin. Astfel. In plus. inclusiv periodicitatea şi termenele in care se va efectua această operaţiune. d) Clauze privind modalitatea de participare la beneficii şi pierderi. de exemplu: situaţiile cand o hotărare se va putea adopta cu majoritatea voturilor membrilor.2 din cod).123 alin.g)-h) din Codul civil). că actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie incheiat in formă . Tot leonină este considerată in literatura de specialitate şi clauza prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase.1 lit. numai in măsura in care inţeleg să deroge de la unele norme dispozitive ale codului. atribuirea unui număr de voturi proporţional cotei de participare a asociaţilor.123 alin. un aport in muncă şi servicii constă in obligaţia pe care şi-o asumă asociatul de a pune la dispoziţia societăţii cunoştinţele sale tehnice. obligaţi să participe şi la pierderi (art. procedura de adoptare a hotărarilor sau de retragere ori excludere din societate.125 din cod).113 alin. in accepţiunea legii. Contractul de constituire a societăţii in nume colectiv va putea cuprinde orice alte clauze pe care asociaţii le consideră necesare.127 alin. dar asociaţii vor avea dreptul in schimbul acestora să participe. prestaţiile in muncă şi servicii ale asociaţilor nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social (art.d)-e) din cod. precum clauza prin care totalitatea beneficiilor se atribuie unuia dintre asociaţi sau clauza conform căreia unul dintre asociaţi să fie dispensat de obligaţia de a participa la pierderi. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii.1 din cod). considerăm că din economia articolelor următoare reiese in mod clar că asemenea precizări nu sunt obligatorii. Aporturile constand in prestaţii in muncă şi servicii nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. Legea cere ca in actul constitutiv al societăţii să se precizeze structura. conchidem că asociaţii vor putea prevedea. nu va fi posibilă inserarea unor clauze numite in doctrină leonine. modul in care se va face imputarea pierderilor. Asociaţii vor stipula in contractul de constituire clauze cu privire la reprezentarea societăţii. O asemenea interdicţie este motivată de faptul că aporturile in muncă şi servicii nu pot servi drept garanţie pentru creditorii sociali. de asemenea.

a cărui problematică juridică a fost analizată mai sus. intrucat art. Aşadar.2002 cu privire la notariat. Această regulă este consacrată expres şi de dispoziţiile Codului civil in materia societăţilor in nume colectiv. Asociaţii păstrează nealterată facultatea de a modifica actul constitutiv pană la momentul desfiinţării acestuia. Conducerea societăţii in nume colectiv (1) Conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. fie prin declararea judecătorească a nulităţii lui. de principiu poate fi modificat incepand cu momentul imediat următor celui al perfectării lui. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze vor refuza autentificarea lui (art. notarii vor verifica printre altele dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. potrivit cărora “actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor” (art. După cum am menţionat actul constitutiv al societăţii in nume colectiv este contractul de constituire (de societate).18 din Legea nr. deci inclusiv al societăţii in nume colectiv. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. actul constitutiv al oricărei societăţi comerciale. In actul de constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile in care hotărarea se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor. Contractul de constituire va fi supus autentificării notariale in modul stabilit de Legea nr. 2. menţionăm că actului constitutiv incheiat de către asociaţii fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi.10. atunci cand se vorbeşte despre modificarea actului constitutiv al societăţii menţionate este vizat insuşi contractul de constituire prin care se infiinţează o astfel de societate. In sfarşit. In sfarşit.2 lit.autentică (art.107 alin. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv este dominată de principiul simetriei actelor juridice care presupune ca actul juridic modificator să indeplinească aceleaşi condiţii de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite de actul juridic modificat la momentul perfectării.1 din cod). Deoarece contractul de constituire a societăţii in nume colectiv este opera voinţei comune a asociaţilor exprimată in armonie cu principiul libertăţii convenţiilor. .41 alin. La efectuarea actelor notariale. fie ca urmare a intervenţiei unei cauze generale sau speciale de dizolvare a societăţii. el va putea fi modificat tot prin voinţa comună a asociaţilor căci ceea ce s-a făcut mutuum consensus poate fi desfăcut mutuum disensus. Articolul 123.1453-XV/8.110 alin. fie prin rezilierea lui de către asociaţi.2 din cod). legiuitorul a instituit obligativitatea inregistrării modificărilor contractului la Camera Inregistrării de Sat in termen de maxim 7 zile de la data efectuării lor.1 din Legea cu privire la notariat).1265-XIV/05. contractul de constituirea a societăţii in nume colectiv poate fi modificat din punct de vedere juridic prin voinţa comună a tuturor asociaţilor cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite la perfectarea lui.122 alin. avand in vedere faptul că contractul de constituire a societăţii in nume colectiv reprezintă cea mai importantă sursă de informare pentru terţele persoane care intră in contact cu societatea. acestea dobandind eficienţă juridică numai de la data inregistrării (art. Aşadar. Dar care este momentul de cand pot fi aduse modificări contractului de constituire şi momentul pană la care pot fi aduse asemenea modificări? După cum s-a arătat şi in doctrină.a) din cod sancţionează cu nulitatea lipsa acesteia. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv.11. care este cerută ad validitatem.2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). menţionăm că.

Conducerea societăţii in nume colectiv.1 din cod).1 fraza I din Codul civil.1 din cod). conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. asociaţii ar putea prevedea regula majorităţii la adoptarea hotărarilor cu privire la: repartizarea beneficiilor şi pierderilor (art. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. (3) In cazul administrării in comun.2 din cod). Administrarea societăţii in nume colectiv (1) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are dreptul de a acţiona in numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii administrează societatea in comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi.123 alin. de asemenea. minoritatea de asociaţi care a votat impotrivă va putea ataca respectiva hotărare in justiţie solicitand anularea ei.(2) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel.132 alin. aprobarea dării de seama anuale şi a bilanţului anual. Articolul 124. dacă actul de constituire nu prevede altfel. in tăcerea legii. un singur vot (art. deşi atribuie prerogativele decizionale privind activitatea societăţii tuturor asociaţilor. regula enunţată nu are un caracter imperativ. prin votul unanim al asociaţilor (art. Dacă administrarea societăţii se deleagă unei sau mai multor persoane. avandu-se in vedere faptul că aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile sociale. precum şi modul in care se va proceda in cazul parităţii de voturi. trebuie să aibă procură de la prima (primele). societatea nu . care se vor lua.simplă sau calificată.123 alin. fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat. (2) Imputernicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. Asociaţii vor stabili. alte chestiuni pentru a căror soluţionare legea nu cere unanimitatea. In mod concret. Astfel. potrivit art. 1. alegerea administratorilor. Pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. spre exemplu. Organizarea societăţii in nume colectiv este la fel de simplă ca şi cea a societăţilor civile. pentru a incheia acte juridice in numele societăţii.127 alin. In consecinţă. asociaţii vor putea prevedea in contractul de constituire un alt mod de atribuire a voturilor. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art. Astfel.123 alin. acceptarea succesorilor membrului decedat in calitatea de asociaţi in societate (art. considerăm că dacă majoritatea asociaţilor va adopta o hotărare prin care se contravine actului constitutiv sau unei dispoziţii legale imperative. ceilalţi membri.122 alin. Legea conferă asociaţilor o libertate mai accentuată in ceea ce priveşte modul de organizare a activităţii unei asemenea societăţi spre deosebire de societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni.2 din cod). Instituirea acestei reguli este determinată de necesitatea ca fiecare dintre asociaţi să aibă un cuvant de spus in funcţionarea societăţii. In raporturile cu terţii. deciziile trebuie luate in unanimitate.1 fraza a II-a din cod). dacă aceştia nu au fost desemnaţi prin actul constitutiv.123 din cod nu instituţionalizează o adunare generală a asociaţilor ca organ suprem de conducere a societăţii in nume colectiv. Soluţia aleasă de legiuitor se justifică prin numărul mic de asociaţi intr-o asemenea societate spre deosebire de alte forme societare. in mod obligatoriu. Pe de altă parte. şi felul majorităţii necesare adoptării unor asemenea hotărari . Legiuitorul s-a limitat să instituie regula unanimităţii in ceea ce priveşte luarea deciziilor privind activitatea societăţii. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat are. Totuşi. excepţie făcand hotărarile de modificarea a actului constitutiv. art.

sau ca (b) administrarea să fie delegată unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. are dreptul să ia cunoştinţă. Acesta nu trebuie să fie neapărat o persoană fizică. in indeplinirea funcţiilor lor. de toata documentaţia privind administrarea. dacă o asemenea modalitate este prevăzută de actul constitutiv. In practică. intrucat caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv şi existenţa unei răspunderi nemărginite a asociaţiilor ar impune ca aceştia să conducă direct activitatea socială şi să nu o incredinţeze unor persoane străine de societate. ca regulă. fie cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. personal sau asistat de un expert.1 din Codul civil. inclusiv persoanele desemnate ca administratori. Desemnarea administratorilor. Posibilitatea participării oricărui asociat la administrarea societăţii este o consecinţă firească a răspunderii nelimitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. nu vom intalni numeroase acte constitutive care să nu desemneze modul concret de administrare a societăţii. se punea in mod firesc intrebarea care ar fi opţiunile asociaţilor in ceea ce priveşte modul de administrare a societăţii? Răspunsul este dat de dispoziţiile art.h) din Codul civil cere in mod expres inserarea in actul constitutiv a unei asemenea menţiuni. Administratorii societăţii in nume colectiv vor putea fi numiţi prin actul constitutiv sau. de vreme ce art. de către toţi asociaţii. aceştia vor putea fi aleşi ulterior inregistrării societăţii in conformitate cu dispoziţiile art. 1. In fine. totuşi. care să indeplinească in mod individual toate atribuţiile pe care le presupunea calitatea de administrator. in cele mai multe cazuri.are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii.108 alin. Posibilitatea de a desemna un administrator neasociat este criticabilă la prima vedere. In principiu. In practică. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. se acordă administratorilor o remuneraţie lunară . ci această calitatea poate să fie incredinţată şi unei persoane juridice. remunerate. fie cu unanimitate de voturi (regula unanimităţii). Totuşi. Administratorii desemnaţi prin actul constitutiv sunt aleşi prin consensul tuturor asociaţilor. ulterior constituirii. ori să stabilească cuantumul acesteia. in momentul incheierii actului juridic. In consecinţă.124 din cod. administrarea societăţilor in nume colectiv prin administratori asociaţi. In cazul in care actul constitutiv nu arată cine sunt administratorii societăţii sau nu prevede nimic cu privire la modul de administrare al societăţii se presupune că fiecare asociat are dreptul de a acţiona in numele acesteia din partea celorlalţi asociaţi. asociaţii de la societăţile in nume colectiv preferă să incredinţeze administrarea societăţii unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. In cazul in care desemnarea administratorilor nu s-a făcut prin actul constitutiv al societăţii.1 lit. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. (4) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv. asociaţii ar putea stipula in actul constitutiv ca (c) administrarea societăţii să fie exercitată de către fiecare dintre asociaţi. acestora li se acordă posibilitatea ca in funcţie de interesele pe care le au să opteze pentru desemnarea unui administrator neasociat. sunt. Serviciile făcute de administratorii societăţii in favoarea acesteia. Clauza prin care se exclude sau se limitează acest drept este nulă. Tocmai din acest considerent legiuitorul a instituit. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. potrivit cărora asociaţii pot prevedea in actul constitutiv ca (a) administrarea societăţii se fie exercitată in comun. aleşi de către asociaţi. Asociaţii au deplină libertate să decidă dacă administratorii beneficiază de o remuneraţie sau nu. avandu-se in vedere că o asemenea regulă vizează in primul rand protejarea asociaţilor.123 alin. avand dreptul de a incheia toate operaţiunile necesare exercitării activităţii societăţii. de regulă.

dar cum se va proceda in situaţia in care intrunirea unanimităţii nu este posibilă datorită unor factori obiectivi? cum ar fi de exemplu. nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate. comportand o remuneraţie mixtă. şi administratori şi asociaţi pe de altă parte.fixă. pe langă cea de administrator. şi prin urmare nu se va putea incheia nici actul sau operaţiunea proiectată.2 din Codul civil). obiectului de activitate a societăţii. 2. in caz de abuz de putere. cea franceză. O situaţie particulară este şi aceea in care prin actul constitutiv s-a prevăzut administrarea societăţii de către toţi asociaţii in comun. mai cu seamă in cazul societăţilor in nume colectiv cu potenţial economic ridicat. un asemenea sistem prezintă marele avantaj al eliminării unor eventualele erori sau abuzuri pe care le-ar putea săvarşi administratorul individual. in exercitarea atribuţiilor sale. ipoteză in care considerăm că fiecare administrator privit separat este investit cu prerogativa generală de a indeplini toate actele de gestiune cerute de interesele societăţii şi care se circumscriu. se justifică mai cu seamă atunci cand administratorul nu cumulează in persoana sa calitatea de asociat. de exemplu. el poate suporta dubla sancţiune a revocării puterii de reprezentare şi a excluderii din societate (a se vedea art. Administrarea societăţii pe baza unanimităţii reprezintă sistemul cel mai prudent. nu răspunde la aceste intrebări. in acelaşi timp. dar in acelaşi timp şi cel mai greoi de funcţionare. Intr-o atare ipoteză. spre deosebire de alte legislaţii (cum ar fi. bineinţeles. cu o singură menţiune: in indeplinirea actelor de administrare. In acest caz orice decizie luată de ei va fi considerată valabilă numai dacă a fost adoptată in unanimitate (art. destul de frecvent. Puterile administratorilor. O astfel de soluţie. prin actul constitutiv se poate stipula organizarea unui consiliu de administraţie. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi. reprezentand o cotă-parte aprioric predeterminată din beneficiile realizate de societate. In raporturile care se stabilesc intre administratori şi societate. deoarece in situaţia existenţei unor divergenţe intre administratorii asociaţi nu se va putea realiza unanimitatea. cat şi pe aceea de administrator.126 aln. in virtutea libertăţii . administratorul asociat exprimă atat voinţa sa de asociat. nu există nici o deosebire intre administratorii asociaţi şi cei neasociaţi. dar care. Codul nostru civil.124 alin. este posibilă şi o a treia soluţie care să rezulte din combinarea primelor două menţionate. Din punct de vedere al sferei puterilor. prin actul constitutiv se prevede că administrarea societăţii va fi asigurată de o pluralitate de administratori. Totodată. de asemenea. Legea nu interzice insă ca asociaţii să decidă stabilirea remuneraţiei administratorilor sub forma unei sume variabile. Sau cum se va proceda in cazul in care trebuie luată o decizie in cazuri de urgenţă iar unii administratori sunt in imposibilitate de a fi contactaţi sau de a lua parte la deliberarea asupra acelei decizii? Se pot. Potrivit art.129 alin. precum şi condiţiile in care acesta va delibera. Sigur.124 alin. In fine. pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. tot actul constitutiv va fi cel care va stabili modul cum se distribuie intre administratori sarcinile privind administrarea societăţii.1 şi art.2 din cod. In practică. In ceea ce ne priveşte. imagina şi numeroase situaţii cand unul din asociaţi se opune in mod nejustificat adoptării unei decizii. Este insă posibil ca din actul constitutiv să lipsească orice stipulaţie privind repartizarea sarcinilor intre multiplii administratori. pe de o parte.3 fraza I din cod). romană). absenţa indelungată a unuia dintre administratorii asociaţi din localitate. blocand astfel activitatea societăţii. un administrator să aibă iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii. Administratorii desemnaţi pot manifestă iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. astfel incat. Din păcate. puterile administratorului sunt determinate prin actul constitutiv al societăţii in nume colectiv (care este contractul de constituire) şi lege. Este insă posibil ca. considerăm că asociaţii.

in lipsa unei stipulaţii exprese in actul constitutiv. incheie un act juridic cu depăşirea limitelor imputernicirilor conferite prin actul constitutiv. insă. asociaţii ar putea să prevadă. 1-au cauzat societăţii. Printre actele de acest gen s-ar putea menţiona: instrăinarea imobilelor. Desigur. Astfel. in cazul in care limitarea imputernicirilor asociaţilor a fost inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. in măsura in care legea impune pentru un act o anumită formă. in mod liber şi nestanjenit. intrucat din momentul inscrierii aceste informaţii devin publice şi . Şi asta deoarece pot fi imaginate numeroase situaţii in care un asociat care nu are nu are dreptul de a administra societatea şi nici procură pentru a incheia acte juridice in numele societăţii incheie totuşi astfel de acte. cel puţin. ori situaţii in care un administrator. pot fi indeplinite de administratori numai cu acordul tuturor asociaţilor sau. cand neindeplinirea urgentă a unui act de administrare ar fi de natură să pricinuiască un prejudiciu semnificativ societăţii. societatea va putea invoca cu succes acest fapt impotriva unui terţ.124 alin. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. vor putea stipula felul in care vor fi reglementate şi asemenea situaţii. precum şi cele care prevăd restricţii impuse administratorilor sunt opozabile terţilor. deoarece clauzele acelui contract sunt supuse publicităţii in momentul inregistrării societăţii. aceasta trebuie respectată.3 fraza a III-a din Codul civil. potrivit art. prin inscrierea lor in Registrul de stat al intreprinderilor. gajarea sau ipotecarea bunurilor societăţii pentru garantarea unor credite acordate de o bancă comercială in favoarea altei societăţi comerciale sau a unor terţi sau chiar a unui asociat etc. aceste restricţii nu ar trebui să fie opozabile terţilor. De asemenea. In lipsa unor asemenea prevederi. in raporturile cu terţii. Administratorilor trebuie să li se lase o marjă suficient de largă pentru a-şi putea manifesta. menţionăm că şi prin clauzele stipulate in actul constitutiv pot fi stabilite anumite limite ale acestor puteri in sensul precizării că anumite acte. Astfel. prin actul constitutiv. posibilitatea adoptării de hotărari doar de către un singur administrator sau de către o parte dintre ei in situaţiile in care ceilalţi administratori sunt “in imposibilitate” de a participa la administrare sau in situaţiile in care necesitatea luării deciziei este motivată de un caz urgent. In acest context s-ar putea discuta dacă prevederile actului constitutiv prin care sunt desemnaţi administratorii societăţii.conferite de legiuitor in privinţa modului de organizare a activităţii societăţii in nume colectiv. eventual. deşi legal desemnat. deoarece aceştia nu au participat la perfectarea actului constitutiv. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. a acelora dintre ei care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Codul civil nu impune ca exprimarea voinţei să se facă simultan. Astfel că. care nu poate fi pus in situaţia inechitabilă de a suporta consecinţele relei-credinţe a unui asociat sau unui administrator al societăţii. contractarea de imprumuturi peste o anumită valoare prestabilită. societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. asociaţii ar putea stabili ca divergenţele existente intre administratorii asociaţi să fie soluţionate prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. aceasta va putea imbrăca orice formă. In ceea ce priveşte exprimarea voinţei asociaţilor obligaţi a administra impreună. In sfarşit. In doctrină s-a remarcat insă pe bună dreptate că actul constitutiv nu trebuie să fie prea restrictiv in această privinţă. in momentul incheierii actului juridic. după părerea noastră. Depăşirea acelor limite se sancţionează cu asumarea implicită a responsabilităţilor personale a administratorului care a nesocotit stipulaţiile actului constitutiv al societăţii. pe de o parte. prin prisma principiului relativităţii contractului. Astfel. iniţiativa in indeplinirea actelor de gestiune a patrimoniului social. In soluţionarea acestei probleme trebuie avute in vedere atat interesele societăţii şi cat şi drepturile terţului cocontractant. in toate cazurile cand se incalcă regula unanimităţii administratorii care a luat respectiva decizie vor putea fi obligaţi să suporte prejudiciul pe care. enumerate limitativ. Pe de altă parte. acest principiu nu poate primi camp liber de aplicare in cazul contractului prin care se constituie societatea comercială.

aşa cum sunt cenzorii in societăţile de capitaluri. (6) Prevederile actului de constituire care limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv nu sunt opozabile terţilor de bună-credinţă. Potrivit literaturii de specialitate. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. in . considerăm că nimic nu se opunea ca acelaşi principiu să se aplice şi in cazul administratorului care şi-a depăşit imputernicirile. Obligaţiile administratorilor. ea poate fi indeplinită. fiecare membru al societăţii in nume colectiv. Reprezentarea societăţii in nume colectiv. (4) In cazul desemnării administratorilor dintre terţi.2 din cod). Buna-credinţă se prezumă. (3) In cazul in care dreptul de reprezentare aparţine mai multor membri. actul constitutiv şi hotărarile asociaţilor. are dreptul să ia cunoştinţă. el va fi răspunzător pentru daunele cauzate societăţii. potrivit art. Art. Orice clauză prin care s-ar exclude sau limita acest drept este nulă. implicit de a incheia orice act in numele societăţii. 3. c) să indeplinească indatoririle lor in conformitate cu legea. Astfel. dar societatea rămane obligată faţă de terţii de bună-credinţă.124 alin. de toata documentaţia privind administrarea. 4. dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv poate fi stipulat in actul de constituire. Controlul gestiunii societăţii. dacă operaţiunea incheiată de administrator nu este indeplinită in mod curent de societate. (5) Persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde este inregistrată. insă numai dacă toţi asociaţii sunt de acord in prealabil cu săvarşirea ei (art. Datorită numărului mic de asociaţi şi a volumului redus al activităţii.125 din Codul civil stabileşte regula in materia reprezentării societăţilor in nume colectiv. (2) Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor membri de a reprezenta societatea. In acest caz. ceilalţi membri nu au dreptul să o reprezinte. Acest drept se exercită atat prin participarea la luarea deciziilor de către asociaţi in problemele esenţiale ale activităţii societăţii. In caz contrar. Reprezentarea societăţii in nume colectiv (1) Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea in nume colectiv il au toţi membrii ei. societatea in nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor. personal sau asistat de un expert. Totuşi. fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze in comun. şi anume că ori de cate ori nu se prevede altfel prin actul constitutiv fiecare asociat are dreptul de a reprezenta societatea şi. Articolul 125. Deşi dispoziţia legală se referă in mod expres doar la situaţia asociatului. administratorii societăţii in nume colectiv au următoarele indatoriri principale: a) să administreze afacerile societăţii cu diligenta unui bun comerciant şi să depună aceleaşi eforturi pe care le-ar depune in cazul in care şi-ar administra propriile afaceri.sunt accesibile terţului. In absenţa unor cenzori. 1. b) să nu abuzeze de semnătura socială. dar nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate şi puterile administratorului.124 alin4 din Codul civil. fiecare dintre asociaţii care nu este administrator al societăţii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăţii. cat şi prin verificarea tuturor documentelor ce ţin de activitatea societăţii.

6 din cod).limitele legii şi ale obiectului de activitate. printre altele. Potrivit art.124 din cod care reglementează administrarea societăţii. 1. pentru a putea reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. in principiu. au existat şi opinii in literatura de specialitate. iar administratorii reprezintă. acte apte să genereze obligaţii şi drepturi subiective valabile atat pentru societate. Ca organ de reprezentare a societăţii. considerăm că funcţia de reprezentare a societăţii este de natura activităţii administratorului. aceste opinii nu sunt justificate. ci in numele şi pe contul societăţii. dacă se prevede prin actul constitutiv. dar nu şi organe prin care se exprimă voinţa socială. deoarece dispoziţiile alin. produc efecte direct in persoana societăţii. şi pentru societate. administratorul acţionează nu in numele său personal. In consecinţă. simple organe deliberative. singurele limitări care ar putea fi aduse puterilor administratorilor sunt cele stipulate in actul constitutiv. Incetarea dreptului de administrare a societăţii in nume colectiv. Actele juridice pe care el le indeplineşte in această calitate.125 din cod le reformulează practic pe cele ale art. in ceea ce priveşte terţii de bună credinţă. . pe de altă parte. fie la constituirea societăţii. Ca organ de gestiune a patrimoniului social. societatea nu va putea invoca prevederile actului de constituire prin care se limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv (art. Această regulă este o particularizare a celei inscrise in art.125 alin. administratorul este abilitat să decidă in tot ceea ce priveşte patrimoniul societăţii.1 din cod. chiar dacă actul constitutiv nu menţionează nimic in această privinţă. fiecare membru poate renunţa in orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea. acesta putand reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. Considerăm că tehnica aleasă de legiuitor de a reglementa printr-un articol separat reprezentarea societăţii in nume colectiv nu este cea mai indicată. el este un organ de gestiune.4 din cod. Sigur. ar trebui să fie investită expres cu această putere. administratorul este şi se manifestă şi ca un organ de reprezentare a societăţii in raporturile juridice ale acesteia. astfel incat. iar. Articolul 126. Şi aceasta deoarece. este posibil. potrivit cărora administrarea societăţii nu se confundă cu reprezentarea.1-4 ale art. in vederea realizării obiectului de activitate al societăţii şi a scopului avut in vedere la constituirea acesteia. instanţa de judecată poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea in nume colectiv. sub raportul statutului juridic. Totuşi. fie ulterior. Astfel fiind. ca un administrator să nu aibă drept de reprezentare al societăţii in relaţiile cu terţii. şi anume: pe de o parte. (2) Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare. o persoană. care au rămas insă izolate. nu găsim nici o raţiune pentru reglementarea separată a dreptului de reprezentare a societăţii separat de dispoziţiile legale privind administrarea societăţii.124 alin. Considerăm că. asociat sau administrator. Motive intemeiate sunt. in regulă generală. persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde societatea este inregistrată.125 alin. incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor. la cererea oricărui membru. O asemenea notificare este importantă deoarece din momentul inscrierii acestui fapt in Registrul de stat al intreprinderilor persoana respectivă va putea incheia acte juridice valabile in numele societăţii. Din punctul nostru de vedere. cat şi pentru terţii cu care aceasta intră in raporturi juridice. Astfel. Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare єi de reprezentare a societгюii in nume colectiv (1) Dacă există motive intemeiate. administratorul cumulează in persoana sa o dublă calitate.

inexistenţa unor asemenea motive este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti. a) Revocarea administratorului. Această concluzie rezultă fără nici o urmă de indoială din dispoziţiile art. fie prin renunţarea acestuia la dreptul de a administra şi reprezenta (art. iar faţă de terţi numai din . formularea legală este deficitară din mai multe considerente. prin evitarea posibilităţii de inlăturare abuzivă a unui asociat de la administrarea societăţii. In privinţa revocării administratorului Codul civil prevede că. dispoziţiile art. după caz. Pe de altă parte. ci. in cazul in care există motive intemeiate. instanţa de judecată.2 din cod). fiind vorba de o revocare ad nutum.1 fraza a doua din cod. aşa cum am arătat mai sus. Mai mult chiar.1 din cod se vor aplica doar in ceea ce priveşte revocarea administratorilor care intrunesc in aceeaşi persoană două calităţi distincte. nu comportă nici o discuţie deoarece sunt imprejurări obiective care nu antrenează modificarea actului constitutiv şi deci nu necesită indeplinirea unor formalităţi sau proceduri speciale de către asociaţi). să-i poată oricand revoca pe aceştia. moartea sau incapacitatea administratorului.1 din cod urmăresc in mod prioritar protejarea intereselor asociaţilor. deşi nu sunt prevăzute expres de Codul civil. intrucat ambele reprezintă prerogative ale funcţiei de administrator.126 nu ţin cont de faptul că. potrivit cărora. Existenţa sau. Ar putea constitui motive temeinice pentru revocarea administratorului şi neglijenţa gravă in indeplinirea atribuţiilor sau insărcinărilor ce i-au fost incredinţate. In considerarea celor expuse mai sus. dacă administrarea societăţii este incredinţată unor administratori. potrivit art. respectand. in sensul că revocarea administratorilor neasociaţi să se facă cu acelaşi număr de voturi cu care s-a făcut desemnarea. bineinţeles. legea făcand doar o enumerare exemplificativă. la solicitarea oricărui asociat dar numai prin hotărare judecătorească şi numai dacă există temeinice in acest sens.1 din cod). considerăm că revocarea administratorului neasociat poate interveni oricand şi independent de vreo culpă a acestuia. In acest din urmă caz. atata timp cat au inţeles să renunţe la posibilitatea de a administra ei inşişi societatea şi au incredinţat administrarea societăţii unor administratori neasociaţi. ştiindu-se că aceştia poartă o răspundere nelimitată pentru datoriile sociale. In susţinerea teoriei enunţate se poate argumenta şi cu faptul că dispoziţiile art.126 alin.126 alin. “va putea priva persoana de dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv” (art.126 alin. in asemenea ipoteze funcţia de administrator incetand de drept). In ceea ce priveşte situaţiile in care societatea este reprezentată de alte persoane decat administratorii acesteia se vor aplica intotdeauna regulile de la mandat.124 alin. precum şi prin expirarea termenului duratei mandatului incredinţat. şi anume aceea de asociat şi aceea de administrator. la cererea oricărui asociat. aşadar. precum şi incorectitudinea (indiferent de natura ei sau de modul in care se manifestă).126 alin. este nejustificată abordarea separată a dreptului de administrare şi a dreptului de reprezentare. ceilalţi asociaţi au nevoie de procură de la administratorii desemnaţi pentru a incheia acte juridice in numele societăţii.3 fraza a II-a din cod.126 alin. moartea sau incapacitatea administratorului ori dizolvarea societăţii (acestea din urmă cazuri de incetare a funcţiilor administratorului. mai degrabă. sunt considerate motive intemeiate: incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor.126 alin. de o nepriceperea sau inabilitatea profesională. apreciem că dispoziţiile art. Revocarea administratorului asociat se va putea face. Astfel. In acest din urmă caz. calitatea de administrator poate fi dobandită atat de către unul sau mai mulţi asociaţi cat şi de către persoane din afara societăţii. considerăm că ar fi normal şi logic ca asociaţii societăţii. asociaţi sau nu. considerăm că nu poate fi vorba de o imposibilitate obiectivă (cum ar fi.1 din cod). principiul simetriei actelor juridice. După opinia noastră.Dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv incetează fie prin revocarea administratorului (art. Revocarea administratorului va produce efecte fată de societate din momentul rămanerii definitive a hotărarii prin care a fost pronunţată. Astfel.

in condiţiile in care datorită renunţării societăţii i-a fost cauzat un prejudiciu. este acela de a realiza beneficii şi de a le impărţi intre ei. Această regulă insă poate fi amendată prin stipulaţii contractuale contrare din actul constitutiv sau chiar printr-o hotărare luată in unanimitate de către asociaţi.momentul inscrierii. Principiul care va guverna orice acord a asociaţilor privind impărţirea beneficiilor şi pierderilor decurge din insăşi finalitatea societăţii – toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să . In general. datorită legăturii sociale care ii uneşte. (2) Asociatul care a acţionat in interesul societăţii in nume colectiv fără imputernicire are dreptul. 1. Acordul cu privire la inlăturarea membrului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii este nul. Distribuirea beneficiilor şi a pierderilor inregistrate de societate. asociaţii trebuie să participe şi la suportarea pierderilor. Desigur. Astfel. in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de societate ca rezultat al acţiunilor lui. iar asociaţii nu il pot obliga pe acela care şi-a exprimat voinţa intr-un atare sens să revină asupra deciziei luate.126 alin. pană la acea dată. ceea ce de facto presupune modificarea contractului de constituire. Insă activitatea comercială desfăşurată poate inregistra şi pierderi. singura condiţie cerută de lege este aceea a notificării celorlalţi administratori asupra renunţării (art. O anumită particularitate o reprezintă ipoteza administratorului renunţător care a fost desemnat in această funcţie prin actul constitutiv al societăţii ca unic administrator. Ipotetic vorbind. Intr-o atare ipoteză asociaţii vor fi puşi in situaţia de a numi un alt administrator. (3) Dacă.1 din Codul civil. Renunţarea are un caracter discreţionar. sa-i ceară compensarea cheltuielilor suportate. Articolul 127. Renunţarea la dreptul de administrare este o manifestare unilaterală de voinţă a administratorului. Acele acte juridice işi vor produce efectele normale atat in persoana societăţii. venitul obţinut de societate nu va fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social. b) Renunţarea la dreptul de administrare a societăţii in nume colectiv. art. pentru ipoteza in care asociaţii nu fac asemenea precizări in actul constitutiv. cu titlu de menţiuni. asociaţii preferă să stabilească modul de impărţire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor inregistrate de societate prin actul constitutiv al societăţii. in sensul de a-şi declina această calitate. Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii in nume colectiv (1) Veniturile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social. dacă actul de constituire sau acordul membrilor nu prevede altfel. administratorul in cauză va putea incheia acte juridice cu terţii ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat. Totuşi. stabileşte regula conform căreia beneficiile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre asociaţi proporţional participării lor la capitalul social. ca de altfel a oricărei societăţi comerciale. dacă societatea nu a acceptat actele juridice incheiate de el. Scopul urmărit de asociaţi cu ocazia constituirii societăţii in nume colectiv. drept urmare a pierderilor suportate. aceasta va avea dreptul la despăgubiri. activele nete ale societăţii in nume colectiv vor deveni mai mici decat capitalul ei social.2 din cod). putand interveni in orice moment. asociaţii au facultatea să stipuleze ca repartizarea beneficiilor să se facă ţinandu-se seama de gradul de participare al fiecăruia dintre ei la realizarea activităţii comerciale a societăţii sau la administrarea societăţii. a hotărarii de revocare in Registrul de stat al intreprinderilor. cat şi in ce priveşte pe terţii implicaţi.127 alin. in acest caz.

considerăm că o asemenea restricţie este superfluă in cazul societăţilor in nume colectiv. Menţionăm că distribuirea de beneficii asociaţilor se va putea face numai din profitul net obţinut de societate. Intr-o atare ipoteză. in ipoteza in care societatea a suferit un prejudiciu in urma demersului intreprins de asociatul in culpă. drept urmare a pierderilor suportate. Pe de altă parte. acel asociat este indreptăţit să primească ceea ce a cheltuit. Sancţiunea prevăzută de lege in aceste situaţii este nulitatea unei asemenea clauze. sau dacă numai o parte a acestuia va primi o astfel de destinaţie.participe la impărţirea pierderilor. dacă. Asociaţii au deplina libertate să decidă dacă intregul profit este supus distribuirii. orice asociat poate fi pus in situaţia de a cheltui anumite sume de bani in interesul societăţii. Astfel. in contractul de constituire nu vor putea fi inserate nici clauze prin care unul din asociaţi să fie limitat la beneficii vădit derizorii sau clauze prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase. venitul obţinut de societate nu va putea fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social (art. (2) Membrul societăţii in nume colectiv care nu este fondatorul ei poarta . Cat priveşte impărţirea beneficiilor şi pierderilor societăţii in acest caz. etc.). activele nete ale societăţii au devenit mai mici decat capitalul ei social.2 din Codul civil). iar clauzele derogatorii de la regula proporţionalităţii distribuirii dividendelor sunt admise pană la limita in care ele frizează clauza leonină. dacă societatea a avut de caştigat de pe urma unui astfel de demers a asociatului. In ceea ce ne priveşte. Astfel. ori in aceste condiţii orice diminuare a activelor nete ale societăţii nu va afecta in nici un fel interesele creditorilor sociali. 2. Depăşirea acestei limite se sancţionează cu nulitatea absolută a lor.1 din cod. pentru că acestea echivalează cu excluderea participării la beneficiile sau pierderile societăţii. urmand ca celelalte clauze ale actului constitutiv să-şi menţină valabilitatea. In indeplinirea obligaţiei de administra şi reprezenta societatea. nici un asociat nu va putea fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile (art.127 alin.1 fraza a II-a din cod). constituirea sau alimentarea unui fond de rezervă sau a de dezvoltare. cealaltă parte a profitului urmand a fi folosită in alte scopuri (cum ar fi. de exemplu. sens in care el trebuie să prezinte societăţii documentele justificative ale cheltuielilor făcute. Considerăm că. se va aplica regula consacrată de art. iar atunci cand beneficiul nu va acoperi integral paguba incercată. Recuperarea cheltuielilor efectuate de asociaţi in realizarea scopului societăţii. După opinia noastră.127 alin. Răspunderea membrilor societăţii in nume colectiv pentru obligaţiile ei (1) Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii.127 alin. Dar care va fi soluţia in situaţia in care asociatul acţionează in numele societăţii fără a avea acest drept? Importanţa soluţionării acestei chestiuni este dată tocmai de faptul că societatea nu va putea invoca lipsa validităţii actului in raporturile cu terţii de bună credinţă pe motivul că asociatul care a incheiat actul juridic respectiv nu avea dreptul de a reprezenta societatea. intrucat răspunderea pentru datoriile societăţii nu este limitată doar la patrimoniul acesteia ci toţi asociaţii răspund nelimitată şi solidară cu tot patrimoniul lor pentru orice obligaţie a societăţii.127 alin. societatea va avea posibilitatea să promoveze o acţiune in responsabilitate delictuală impotriva acelui asociat. ea va prelua eventualul beneficiul a respectivei afaceri cu titlu de reparare a pagubei. legea acordă acestuia din urmă dreptul de a solicita societăţii compensarea cheltuielilor suportate de el in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de către societate ca rezultat al acţiunilor sale (art.3 din cod). Articolul 128.

(3) Membrul care a ieşit din societatea in nume colectiv poartă răspundere. Insă pentru obligaţiile sociale. a societăţii şi a asociaţilor. Răspunderea lor are totodată un caracter subsidiar. Chiar dacă din prevederile alin. iar răspunderea subsidiară a asociaţilor are doar rolul de a garanta obligaţiile sociale a căror .5 din Codul civil).4 al art. nu a considerat necesar să o reglementeze. iar asociatul plătitor are o acţiune in regres contra societăţii. răspunderea va revine nu numai societăţii in nume colectiv. considerăm că răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor sociale incumbă societăţii. In doctrină s-a afirmat că asociaţii societăţii in nume colectiv sunt garanţi ai executării de către societate a propriilor datorii. intrucat aceste obligaţii fac parte din patrimoniul ei. societatea are dreptul să işi asume obligaţii in raporturile cu terţii şi. Va trebui creditorul social să se indrepte mai intai impotriva societăţii sau va putea acţiona in instanţă direct asociaţii? Va avea asociatul care a plătit datoria societăţii o acţiune in regres impotriva societăţii? Dar impotriva celorlalţi asociaţi? Răspunderea acestora din urmă va fi şi ea solidară intr-o asemenea ipoteză? Din păcate. caracterul subsidiar al răspunderii presupune posibilitatea obţinerii beneficiului de discuţiune. legiuitorul. art. deşi această problematică este de o importanţă majoră. asociaţii societăţii in nume colectiv au o răspundere solidară şi nelimitată pentru datoriile sociale. societatea in nume colectiv beneficiază de personalitate juridică. adică acea excepţie prin care creditorii sunt obligaţi să urmărească mai intai bunurile debitorului principal şi numai in măsura imposibilităţii satisfacerii creanţelor lor vor putea urmări şi patrimoniul debitorilor subsidiari. In consecinţă. pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate. Fiind subiect de drept distinct. şi care patrimoniu este separat de cel a asociaţilor. ci şi asociaţilor acesteia. ridică problema de a şti care este modul de funcţionare a acestei răspunderi. Astfel. Astfel că. pe cale de consecinţă. potrivit cărora asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. ori.128 alin. după cum e şi firesc. va răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaţiilor in cauză. In acest sens. o asemenea posibilitate ar fi de natură să inlăture practic caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor. divide sau exclude răspunderea acestora este nul de drept (art. societatea ar putea oricand evita răspunderea pentru obligaţiile sociale. in mod inexplicabil.răspundere in egală măsura cu alţi membri pentru obligaţiile apărute pană la incadrarea lui in societate. Prin această dispoziţie a codului se urmăreşte ocrotirea terţilor contractanţi. 1.128 alin. In concepţia Codului civil. s-ar putea deduce că creditorii sociali şi-ar putea indrepta acţiunea direct impotriva asociaţilor. transferand-o asociaţilor prin simpla neexecutare a obligaţiilor. Intrucat răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor din societatea in nume colectiv este de esenţa unei altfel de societăţi. Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale. Existenţa unei duble răspunderi pentru obligaţiile sociale. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. in egală măsură cu membrii rămaşi. (5) Acordul membrilor societăţii in nume colectiv asupra limitării sau inlăturării răspunderii prevăzute de prezentul articol este nul. orice acord a asociaţilor prin care limitează.1 din cod dispune: “Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii”. (4) Asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. fiind intr-o poziţie asemănătoare fidejusorului faţă de creditorii sociali şi faţă de societate (care rămane obligatarul principal). ca persoană juridică.128 Cod civil.

aceştia. 128 alin. In mod concret. nu ţinea cont de caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor şi nici din celelalte principii care decurg din calitatea de persoană juridică a societăţii in nume colectiv. aceştia vor putea opune creditorilor beneficiul discuţiunii. intrucat aceştia contractează cu societatea in considerarea nu numai a solvabilităţii societăţii ci şi a asociaţilor pe care speră să-i regăsească in societate in momentul scadenţei şi executării creanţei . in mod logic.2 din cod). care acorda creditorilor sociali posibilitatea de a se indrepta direct impotriva asociaţilor societăţii după ce societatea era pusă in intarziere prin notificare.4 teza a II-a din cod). pentru a fi pe deplin consecvent.3 din Codul civil. pot urmări şi pe asociaţi (această soluţie aplicandu-se şi in cursul lichidării societăţii).4 din proiect. asociatul care a făcut plata va avea o acţiunea in regres impotriva celorlalţi asociaţi.4 teza I din cod). legiuitorul. iar nu şi raporturile dintre asociaţi. asociatul urmărit va răspunde pentru creanţa creditorului. O asemenea excepţie se incadrează in categoria celor personale pe care legea le permite să le invoce (art. Astfel.128 alin. unde asociatul care plăteşte poate să se intoarcă impotriva celorlalţi. această răspundere prescriinduse doar după trecerea unui termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. Prin această dispoziţie se urmăreşte protejarea drepturilor creditorilor sociali. solidaritatea asociaţilor priveşte numai raporturile asociaţilor cu terţii. In concluzie. ca orice fidejusor de drept comun. in solidar. Tocmai din acest motiv. chiar dacă datoria a fost asumată in numele societăţii. in egală măsură cu asociaţii rămaşi. dacă asociaţii prin actul constitutiv nu au prevăzut o altă cotă parte de participare la pierderi. pentru “obligaţiile apărute” pană la ieşirea lui din societate. datorită faptului că plătind datoria socială el devine astfel creditor pentru partea care excede participarea lui la suportarea pierderilor societăţii. in cazul in care societatea in nume colectiv a fost declarată insolvabilă sau dacă in urma lichidării activelor societăţii creanţele creditorilor nu au fost satisfăcute integral. creditorii trebuie să urmărească mai intai societatea şi. dacă creditorii sociali se indreptă direct impotriva asociaţilor. Asociatul care a plătit o datorie a societăţii nu va putea insă să urmărească pe un alt asociat pentru tot ceea ce a plătit in plus faţă de ceea ce ii revenea să plătească. Nu se poate vorbi de o răspundere solidară a societăţii şi a asociaţilor faţă de creditorii sociali. Menţionăm că. cu toate bunurile sale mobile şi imobile. după ce va plăti intreaga creanţă a creditorului. ci il va putea urmări numai pentru ceea ce ii revine din obligaţia de plată proporţional cu participaţiunea sa la capitalul social. Persoanele care devin asociaţi ulterior infiinţării societăţii in nume colectiv răspund solidar şi nemărginit pentru toate obligaţiile contractate anterior de societate.128 alin. in cazul in care patrimoniul acesteia nu este indestulător pentru plata creanţelor sociale. Răspunderea asociaţilor este nelimitată şi solidară.223 alin. a eliminat din forma finală a Codului civil textul art.executarea cade in sarcina societăţii. nu se pot indrepta decat direct impotriva asociaţilor. orice clauză contrară fiind fără efect faţă de terţi (art. fiind obligat solidar. potrivit art. ei vor putea să se indrepte. asociatul urmărit va răspunde pentru intreaga creanţă a creditorului neputand invoca un beneficiu de diviziune. iar asociaţii vor putea vor putea invoca in apărarea lor doar excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi societatea (art. pe baza acelui titlu. Dacă s-ar admite soluţia contrară s-ar ajunge la un cerc vicios. Avand o răspundere nelimitată. O asemenea dispoziţie. după ce vor obţine un titlu executoriu impotriva societăţii (sau acest titlu executoriu există deja) creditorii sociali vor porni executarea silită a societăţii. prezente şi viitoare. De asemenea. răspunderea asociaţilor societăţii in nume colectiv pentru datoriile sociale asumate in numele societăţii de reprezentaţii ei (legali sau de fapt) este subsidiară răspunderii societăţii. şi numai dacă creanţa acestora nu a fost satisfăcută. Cu alte cuvinte.128 alin. impotriva asociaţilor. Bineinţeles că. asociatul care a ieşit din societatea in nume colectiv răspunde. In toate celelalte situaţii. chiar dacă are avantajul de a proteja interesele creditorilor. Desigur că.

integral sau proporţional părţii transmise. Pentru a proteja interesele societăţii in nume colectiv. După cum s-a arătat in doctrină. de insolvabilitate. nu numai a celor care deţin majoritatea capitalului social. (3) Dacă membrul societăţii in nume colectiv a ieşit din ea.116 alin. deschidere a procedurii de reorganizare in temeiul unei hotărari judecătoreşti. Mai mult chiar. instanţei de judecată excluderea lui. participaţiunile la capitalul social ale membrilor rămaşi se majorează corespunzător. de lichidare a membrului persoană juridică al societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii membrului in capitalul social. declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii unui membru persoană fizică. 2. (4) Membrul societăţii in nume colectiv poate transmite. Sancţiunea violării interdicţiei din art.116 alin. Astfel că. pentru că numai in acest fel sar putea impiedica inţelegerile dolosive intre unii asociaţi.3 fraza I din Codul civil).2 din Codul civil). Modificarea componentei membrilor societăţii in nume colectiv (1) In caz de retragere a unui membru al societăţii in nume colectiv. fără acordul acesteia. Articolul 129. Considerăm că existenţa consimţămantului poate fi probată prin orice mijloc.2 din cod trebuie interpretat in sensul că participarea asociatului la activităţi concurente ce atrag răspunderea sa personală trebuie cunoscută de toţi asociaţii. de deces. să preia drepturile şi obligaţiile acestuia ori beneficiul care rezultă din actele incheiate (art. societatea va putea doar fie să solicite să solicite despăgubiri asociatului culpabil. ea privind numai raporturile dintre asociat şi societate.116 alin. drepturile membrului care a transmis participaţiunea. dacă asociaţii au cunoscut activităţile concurente ale unuia dintre ei inainte de data acceptării acestuia ca asociat in societate. Din această perspectivă.2 din cod nu poate fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii. societatea poate sa-şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii sau dacă hotărarea privind continuarea activităţii se adoptă in unanimitate de către membrii rămaşi. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor şi obligaţiilor (sau a beneficiului) se prescrie in termen de 3 luni de la data la care ceilalţi asociaţi au aflat sau trebuiau să afle despre incheierea actului. art. (2) Membrul societăţii in nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer. in consecinţă.116 alin.sale. fie să decidă că asociatul a lucrat in contul ei şi. fără a fi necesară exprimarea lui in scris.3 fraza a II-a din cod). . şi nu numai de majoritatea lor. Pentru inlăturarea acestei interdicţii este necesară existenţa consimţămantului tuturor asociaţilor. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii acestuia (art. din motive intemeiate prin unanimitate de voturi. participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ.116 alin. dacă prin actul de constituire sau prin acordul membrilor nu este prevăzut altfel. deoarece terţii nu pot avea obligaţia de a cerceta dacă actele săvarşite de un asociat contravin sau nu unei interdicţii legale. Răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiei de neconcurenţă. art. consimţămantul se prezumă acordat. in cazul incălcării de către asociat a interdicţiei de neconcurenţă. cu acordul celorlalţi membri.2 fraza a doua din cod stabileşte că. legea interzice asociatului dintr-o asemenea societate să practice. O dată cu participaţiunea trec. societatea nu poate cumula dreptul de a cere despăgubiri de la asociat cu dreptul de a incasa beneficiile obţinute de acesta prin operaţiunile făcute in concurenţă cu societatea.116 alin. activităţi similare celor pe care le practică societatea (art.

asociatul respectiv sau succesorii (creditorii) săi nu vor primi in natură o parte proporţională din patrimoniul social ci o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acesteia. afară numai dacă prin actul constitutiv sau prin acordul asociaţilor nu se prevede altfel (art. Ca regulă generală. In urma decesului unui asociat societatea in nume colectiv fie se dizolvă. ceea ce justifică in lipsa unei stipulaţii contrare a actului constitutiv sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi dizolvarea societăţii in nume colectiv. Societatea nu se dizolvă insă dacă există in actul constitutiv o clauză de continuare a activităţii sau dacă acest lucru este hotărat de ceilalţi asociaţi in unanimitate. (e) Lichidarea asociatului persoană juridică. Transmiterea participaţiunilor implică şi transmiterea calităţii de asociat. Avand in vedere că patrimoniul societăţii a fost constituit ca urmare a fructificării aporturilor asociaţilor. Şi in acest caz datorită imposibilităţii obiective a asociatului vizat de a participa la activitatea societăţii in nume colectiv se impune dizolvarea societăţii. Cota parte a participaţiunii la capitalul social a asociatului care nu se mai regăseşte in societate va fi impărţită intre asociaţii rămaşi.1.3 din Codul civil). spre a nu se perturba activitatea societăţii. in mod obligatoriu. (b) Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. prin: (a) Retragerea din societate a unui asociat.1 din Codul civil. işi va inceta activitatea şi va fi supusă procedurii lichidării in condiţiile prevăzute de lege. O soluţie similară se aplică şi in cazul succesorilor rezultaţi in urma reorganizării asociatului persoană juridică. Consideraţii generale. cu toate drepturile şi obligaţiile aferente. (d) Declararea judecătorească a dispariţiei sau asociatului persoană fizică. Ca urmare a punerii sub interdicţie a asociatului persoană fizică sau a declarării insolvabilităţii asociatului persoană juridică. Intrucat schimbarea persoanei asociatului poate leza caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv . Transmiterea participaţiunii asociatului la capitalul social. patrimoniul acestora nu mai poate fi considerat o garanţie pentru creditori.129 alin. care le conferă calitatea de asociat. fie işi continuă activitatea. fapt ce va trebui. Aceste imprejurări descalifică societatea şi justifică dizolvarea ei in lipsa unei clauze contrare sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi. este echitabil ca restul asociaţilor să-l despăgubească pe el sau succesorii (creditorii) săi pentru partea care i-ar reveni şi care rămane in proprietatea societăţii. 2. dacă nu există o prevedere contrară in actul constitutiv sau dacă ceilalţi asociaţi nu au hotărat altfel. asociaţii dobandesc anumite participaţiuni. (f) Excluderea unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţii. In afara cazurilor generale de dizolvare prevăzute in art. societatea in nume colectiv. societatea in nume colectiv incetează.in locul asociatului iniţial putand intra in societate o persoană care nu are calităţile avute in vedere la constituirea societăţii . Continuarea activităţii se va face intotdeauna intr-o nouă componenţă. prin majorarea proporţională a participaţiunilor fiecăruia corespunzător cotei pe care o deţineau anterior. reflectat şi in actul constitutiv al societăţii. In ipoteza intervenirii oricăreia dintre situaţiile enunţate mai sus. cu moştenitorii acestuia (dacă există acordul tuturor asociaţilor in acest sens) ori fără moştenitorii asociatului decedat.Codul civil prevede că orice . in schimbul aporturilor lor. (c) Incapacitatea asociatului persoană fizică sau insolvabilitatea unui asociat persoană juridică. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea asociaţilor nu se prevede altfel. inclusiv a celui care nu mai face parte din societate. societatea suferă o modificare faţă de situaţia juridică iniţială. iar implicarea activă acestora in viaţa socială nu mai este posibilă. potrivit art. Prin ieşirea voluntară a unui asociat. După cum am mai arătat.86 din Codul civil pentru orice persoană juridică. de regulă. cărora insă li se va plăti cota parte din activele nete ale societăţii proporţional participării asociatului in cauză la capitalul social.129 alin.

(d) săvarşirea de către asociatul administrator a unor fapte păgubitoare pentru societatea. Măsura excluderii asociatului din societate apare ca o sancţiune aplicată asociatului şi. fie ulterior prin consensul asociaţilor. iar noul asociat va răspunde. in acelaşi timp. S-ar putea discuta in context dacă motivele temeinice cerute de lege implică cu necesitate culpa asociatului. alte cauze anume prevăzute in actul constitutiv ce nasc posibilitatea excluderii pe motivul nerespectării unor obligaţii societare. atat pentru obligaţiile ivite ulterior incadrării sale in societate cat şi pentru obligaţiile existente pană la acel moment (art. Excluderea asociatului din societate. Consimţămantul tuturor asociaţilor este cerut indiferent dacă transmiterea participaţiunilor se face unui terţ sau unui alt asociat. implicit.3 din cod). succesul sau insuccesul societăţii depinde in mare măsură de faptele asociaţilor. Astfel că. in egală măsură cu ceilalţi asociaţi. schimb sau donaţie) a participaţiunilor asociaţilor să se facă doar cu acordul unanim al asociaţilor.133 din Codul civil sau calitatea sa de asociat va inceta prin simpla hotărare a celorlalţi asociaţi ori ca urmare a unei . pentru a apăra interesele celorlalţi asociaţi. Se pune astfel problema cum se va proceda in cazul incapacităţii sau insolvabilităţii asociatului ori in cazul declarării judecătoreşti a dispariţiei a asociatului persoană fizică sau a reorganizării asociatului persoană juridică ori a exercitării de către creditorii unui asociat a dreptului de a-i urmări participaţiunea? Se va proceda la excluderea asociatului aflat in situaţiile de mai sus in conformitate cu procedura prevăzută de art. intrucat intinderea drepturilor şi obligaţiilor sale in calitate de simplu asociat au fost convenite fie iniţial prin actul constitutiv. Modificarea structurii participaţiunilor asociaţilor la capitalul social va trebui inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. existenţa societăţii este ameninţată. Pentru protejarea intereselor societăţii şi a terţilor. Din păcate Codul civil nu face o enumerare măcar enunţiativă a unor asemenea motive.3 din cod). In doctrină s-a arătat că ar putea constitui motive temeinice pentru excluderea asociatului: (a) neefectuarea de către asociat a aportului angajat prin actul constitutiv. cat şi pe implicarea şi conlucrarea tuturor asociaţilor la activităţile comerciale ale societăţii. (b) amestecarea fără drept in administrarea societăţii. iar transmiterea va produce efecte numai din ziua efectuării acestor menţiuni in registrul indicat. Pentru a proteja societatea şi.128 alin. 3. Potrivit art. in folosul celorlalţi asociaţi. de activitatea pe care ei o desfăşoară in societate.2 din Codul civil excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se va putea face numai pentru motive temeinice la cererea unanimă a celorlalţi asociaţi şi va fi pronunţată de instanţa judecătorească.129 alin. (c) incălcarea limitelor mandatului primit de a administra şi reprezenta societatea. Codul civil reglementează posibilitatea excluderii din societate a asociatului indezirabil. Codul civil prevede că asociatul care a transmis participaţiunea sa la capitalul social rămane răspunzător faţă de terţi pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate (art.transmitere (prin cesiune. a cărei hotărari este obligat să le respecte. Regula unanimităţii in ceea ce priveşte acordul asociaţilor cu privire la excludere se justifică prin faptul că urmare a excluderii se va modifica implicit şi actul constitutiv. care trebuie să cunoască şi să evalueze calităţile personale ale noului asociat (art.128 alin. ca un remediu pentru salvarea existenţei societăţii. Instanţa judecătorească sesizată de asociaţi va aprecia dacă există “motivele intemeiate” pentru excludere cerute de lege. Este de la sine inţeles că asociatul a cărui excludere se intenţionează nu va putea vota in această chestiune.4 din cod). Datorită acestui fapt. (e) urmărirea participaţiunii asociatului de către creditorii personali. Societatea in nume colectiv este o societate care se bazează atat pe increderea dintre asociaţi şi pe calităţile personale ale acestora. in cazul in care un asociat nu işi indeplineşte obligaţiile asumate faţă de societate ori săvarşeşte anumite fapte potrivnice intereselor societăţii.129 alin.

Singura condiţie impusă de Codul civil este ca asociatul care doreşte să se retragă să notifice celorlalţi asociaţi intenţia sa cu cel puţin 6 luni inainte de data preconizată a retragerii (art. Articolul 130. ca regulă generală. (2) Prin inţelegere dintre membrul care se retrage din societatea in . asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părţii sale de participaţiune la capitalul social. considerăm că excluderea asociatului in acest caz se va face cu votul unanim a asociaţilor fără a mai fi necesară pronunţarea unei hotărari judecătoreşti in acest sens. De asemenea. Menţionăm insă.130 alin. că.1 din cod). Efectele retragerii membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrului care s-a retras din societatea in nume colectiv i se achită valoarea parţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui in capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel. Retragerea din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate. asociaţii pot să işi manifeste dorinţa de a părăsi societatea. Asociatul exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii. Reglementarea actuală conferă o largă libertate asociatului in ceea ce priveşte exercitarea opţiunii de a se retrage din societatea in nume colectiv. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. Astfel. cu toate consecinţele care decurg din acest fapt. considerăm că şi in aceste ipoteze se va impune excluderea asociatului din societate prin acordul unanim al celorlalţi asociaţi. Retragerea membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrul societăţii in nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pană la data retragerii. Articolul 131.129 alin. cu atat mai mult cu cat un asemenea fapt comportă in mod necesar modificarea actului constitutiv al societăţii. măsura excluderii apărand exclusiv ca un remediu pentru salvgardarea societăţii.2 din cod). cu consecinţa incetării calităţii de asociat a acestuia. intrucat răspunderea asociatului pentru obligaţiile sociale apărute pană la data excluderii subzistă pe o perioadă de 2 ani calculaţi din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. Acesta va avea dreptul la beneficii şi va suporta pierderile. (2) Acordul dintre membrii societăţii in nume colectiv asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nul. Retragerea asociatului din societate. Prin urmare.stipulaţii exprese in acest sens a actului constitutiv? După opinia noastră simpla intervenire a imprejurărilor menţionate mai sus nu poate duce la incetarea ope legis a calităţii de asociat. pană in ziua excluderii sale. Orice convenţie dintre asociaţi asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nulă de drept (art.130 alin. in cursul duratei societăţii in nume colectiv. Totuşi. In anumite cazuri. intrucat situaţiile enumerate nu implică culpa asociatului şi sunt expres prevăzute de lege ca şi cauze care in anumite condiţii pot duce la dizolvarea societăţii (art. 1. Această cerinţă este justificată de faptul că o retragere intempestivă a asociatului ar putea periclita existenţa şi funcţionarea normală a societăţii. acesta nu-şi va putea retrage contravaloarea participaţiunii care i se cuvine decat după implinirea acestui termen. legea nu condiţionează in nici un fel exercitarea dreptului de retragere de invocarea unor motive care ar legitima ieşirea din societate şi nici de acordul celorlalţi asociaţi.1 din cod).

iar capitalul social al societăţii se va reduce in mod corespunzător. Potrivit Codului civil. In aceste condiţii asociaţii vor hotări dacă asociatul retras va primi doar contravaloarea in bani a părţii sale din patrimoniu sau dacă i se va transmite efectiv in natură această parte (art. Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. in egală măsură cu membrii rămaşi. insă. dac actul de constituire nu interzice. Ca urmare a retragerii din societate. asociaţi cu acordul tuturor membrilor. Retragerea asociatului din societate va trebui obligatoriu menţionată in Registrul de stat al intreprinderilor. Legea impune doar.128 alin. (3) Partea din patrimoniul societăţii in nume colectiv sau valoarea acestei parţi. in caz de deces al unuia dintre asociaţi persoană fizică sau de reorganizare a asociatului persoană juridică. In principiu. de obligaţiile pentru care. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat. afară numai dacă asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub o altă formă. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. Acesta va avea.131 alin. 1. 1. ce i se cuvine membrului care se retrage. asociaţii rămaşi avand la indemană două posibilităţi: . in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art. in limitele patrimoniului care a trecut la el. achitarea valorii patrimoniului poate fi inlocuită cu transmiterea lui in natură.nume colectiv şi membrii ramaşi. Asociatul retras din societate poartă răspundere pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate. societatea se dizolvă. in conformitate cu art. (2) Dacă membrii societăţii in nume colectiv nu acceptă succesorii in calitate de asociaţi. se determină conform bilanţului intocmit la momentul retragerii.3 din cod).2 din cod). dar ea işi va continua existenţa. ca regulă generală.131 alin.131 alin. societatea in nume colectiv poate continua. drepturile asociatului retras cuvenite pentru participaţiunile sale se vor stabili prin acordul asociaţilor. prin reorganizare (art. determinată la data decesului sau reorganizării. cand datorită retragerii numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. In caz de neinţelegere intre asociaţi considerăm că drepturile asociatului retras vor fi stabilite de către instanţele judecătoreşti. dreptul la partea sa din patrimoniul societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social (art.128 alin. Decesul sau reorganizarea membrului societăţii in nume colectiv (1) Succesorii membrului societăţii in nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni. Prin retragerea asociatului societatea in nume colectiv suferă o modificare faţă de situaţia iniţială. ca aceste drepturi să fie determinate conform unui bilanţ intocmit la momentul retragerii (art. purta răspundere membrul decedat sau reorganizat. Articolul 132. (3) Succesorul membrului societăţii in nume colectiv poartă răspundere. Numai excepţional.(2) şi (3).3 din cod). Efectele retragerii asociatului din societate.1 din Codul civil).134 din Codul civil). asociatul pierde calitatea de asociat. Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului in calitate de asociat.

considerăm că şi succesorii asociatului. determinată la data decesului sau reorganizării.2 din cod). proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat (art. Societatea in nume colectiv va putea continua activitatea cu succesorii asociatului decedat sau reorganizat dacă există in acest sens acordul tuturor asociaţilor sau acordul majorităţii dintre ei. in caz contrar societatea se va dizolva.132 alin.132 alin. ca o consecinţă a necesităţii modificării actului constitutiv. succesorii vor avea dreptul la o parte in naturг din patrimoniul social. In ceea ce priveşte cerinţa textului de lege invocat ca actul constitutiv să nu conţină o clauză ce ar interzice cooptarea in societate a succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. Partea din patrimoniul societăţii susceptibilă separării sau valoarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la momentul inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la . ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. Articolul 133. In cazul in care moştenitorii asociatului decedat sau succesorii asociatului reorganizat nu sunt acceptaţi in calitate de asociaţi in societate sau nu consimt ei să devină asociaţi. modificare ce implică indeplinirea in persoana noilor asociaţi a aceloraşi formalităţi şi condiţii de fond care sunt necesare incheierii unui contract de constituire a unei societăţi in nume colectiv. art.132 alin. considerăm că o asemenea condiţie este inoperantă. indiferent de natura schimbărilor intervenite. Urmărirea participaţiunii membrului din capitalul social al societăţii in nume colectiv (1) Urmărirea participaţiunii din capitalul social al membrului societăţii in nume colectiv pentru datoriile lui nelegate de participarea la societate (datorii personale) se permite doar in cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor. Succesorii vor avea. Astfel fiind. dreptul şi la beneficiile cuvenite asociatului decedat sau reorganizat pană la data decesului sau reorganizării. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. vor trebui să-şi exprime consimţămantul cu privire la dobandirea calităţii de asociat intr-o societate in nume colectiv.fie să plătească succesorilor acestora partea ce revenea asociatului. atata timp cat asociaţii rămaşi vor putea oricand modifica actul constitutiv in sensul contrar. Posibilitatea de opţiune există doar dacă actul constitutiv prevede sau asociaţii hotărăsc in unanimitate continuarea activităţii. Prin similitudine cu situaţia retragerii asociatului. in mod logic. S-ar putea presupune chiar că aceştia o fac in mod implicit atunci cand ii acceptă in unanimitate in calitatea de asociaţi pe succesorii asociatului decedat sau reorganizat.1 din Codul civil). dacă actul constitutiv prevede un asemene cvorum pentru adoptarea deciziei (art. considerăm că nu vor putea fi cooptaţi in societate moştenitorii minori sau incapabili ai asociatului decedat. fie să continue societatea cu aceştia. in mod obligatoriu. Această cerinţă apare. In ceea ce priveşte responsabilitatea succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. noua situaţie juridică din societatea trebuie reflectată in actul constitutiv al societăţii şi in Registrul de stat al intreprinderilor. Ca urmare a decesului asociatului persoană fizică sau reorganizării asociatului persoană juridică. prevede că aceştia vor răspunde pentru datoriile sociale apărute pană in momentul decesului sau reorganizării doar pană la concurenţa activului patrimoniului pe care l-au preluat de la asociatul decedat sau reorganizat. Creditorii unui astfel de membru sunt in drept să ceară societăţii separarea unei părţi din patrimoniul ei proporţional participaţiunii debitorului la capitalul social pentru urmărirea acestei părţi. de asemenea.3 din Codul civil. Deşi Codul civil nu o prevede in mod expres. chiar dacă o clauză de continuare cu moştenitorii a activităţii societăţii există in actul constitutiv.

(c) existenţa unei hotărari a asociaţilor in acest sens.133 alin. Astfel.128 alin. 1. in ipoteza in care patrimoniul propriu al asociatului este insuficient pentru onorarea datoriilor.86 alin.(2) şi (3). (2) Ultimul membru rămas al societăţii in nume colectiv are dreptul ca.2 coroborat cu art. să reorganizeze societatea. obligaţia acestuia de a răspunde pentru obligaţiile sociale apărute pană la ieşirea lui din societate subzistă pentru o perioadă de 2 ani calculată din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art. Cota parte din patrimoniul societăţii cuvenite asociatului potrivit participaţiunilor sale sau contravaloarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la data inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la separare (art.1 fraza a treia din cod). Menţionăm că posibilitatea exercitării acestor drepturi speciale ale creditorilor asociaţilor nu incalcă principiul autonomiei patrimoniului societăţii şi nici nu instituie o răspundere a societăţii pentru datoriile asociaţilor.(1). Creditorii asociaţilor işi vor satisface drepturile de creanţă din patrimoniul asociaţilor. (2) Urmărirea patrimoniului proporţional participaţiunii membrului la capitalul social condiţionează excluderea membrului din societatea in nume colectiv şi atrage efectele prevăzute la art.3 din cod). Articolul 134. Autonomia patrimoniului societăţii in nume colectiv faţă de patrimoniile propriilor asociaţi determină o serie de consecinţe juridice şi pentru creditorii personali ai acestora din urmă. separarea unei părţi din patrimoniul societăţii in nume colectiv corespunzătoare participaţiunii asociatului debitor la capitalul social al societăţii in vederea acoperirii creanţelor respective (art.Urmărirea participaţiunilor asociaţilor de către creditorii personali ai acestora. legea le permite acestora din urmă să solicite.1 din Codul civil). in cazul in care societatea işi continuă activitatea fără asociatul exclus. iar pe cale de consecinţă nici creditorii personali ai asociaţilor nu le vor mai putea urmări. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă in ea rămane un singur membru.128 alin. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. luată in unanimitate. (d) existenţa unei hotărari judecătoreşti de dizolvare (art. Precizăm că. in modul prevăzut de prezentul cod. intrucat plata creanţelor se face nu din patrimoniul societăţii ci din partea de active nete care se cuvine asociatului.132 alin. societatea in nume colectiv se dizolvă in cazul: (a) decesului. odată ce bunurile aduse ca aport de către asociaţi au intrat in patrimoniul societăţii. 1. Dizolvarea societăţii in nume colectiv. Totuşi.87 din cod). Astfel. asociaţii nu vor mai avea nici un drept asupra acestora.separare. in scopul protejării intereselor creditorilor asociaţilor. incapacităţii sau . dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel. in termen de 6 luni.133 alin.86 alin. Societatea in nume colectiv se dizolvă potrivit cauzelor generale de dizolvare a persoanelor juridice prevăzute de art. in care se vor regăsi bineinţeles şi beneficiile obţinute de asociat ca urmare a participării la societate.1 Cod civil in următoarele situaţii: (a) expirarea termenului stabilit pentru durata ei.129 alin. Dizolvarea societăţii in nume colectiv (1) In afară de cazurile prevăzute la art. potrivit art. (e) insolvabilitatea societăţii. Exercitarea de către creditorii unui asociat a dreptului de a urmări participaţiunea acestuia in societatea in nume colectiv impune excluderea din societate a asociatului respectiv. indiferent de data creanţei lor.1 din Codul civil. (b) imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituita sau realizarea acestuia. In afară de aceste cauze generale legea stabileşte şi anumite cauze de dizolvare aplicabile societăţii in nume colectiv.

(c) retragerii din societatea a unui asociat. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. in cazul in care o atare schimbare ocazionează şi modificarea intinderii responsabilităţii asociaţilor pentru datoriile sociale (cum se intamplă bunăoară atunci cand o societate in nume colectiv se transformă intr-o societate cu răspundere limitată) convertind-o dintr-o responsabilitate nelimitată intr-una limitată. Reorganizarea societăţii in nume colectiv se va decide numai in unanimitate de către asociaţi. (2) Asociatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care. art. asociaţii vor continua să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data inregistrării reorganizării. Concomitent cu transformarea societăţii in nume colectiv se va opera şi o schimbare in denumirea iniţială a societăţii. pană la expirarea termenului de 3 ani. Reorganizarea societăţii in nume colectiv (1) In cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. asociaţii vor putea decide transformarea societăţii din care fac parte intr-o altă formă de societate comercială sau in cooperativă. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social.135 alin. pană la expirarea termenului de 3 ani.85 alin. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă.135 alin. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social (art.134 alin. in acest caz ne mai putand fi indeplinită condiţia prevăzută de art. Asociaţii vor răspunde limitat . reorganizarea societăţii in nume colectiv in societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. Articolul 135. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. in armonie cu regulile de formare a denumirii proprii pentru noua formă juridică pe care o ia pentru viitor societatea juridică transformată. De asemenea. (b) declarării insolvabilităţii. potrivit art. Insă in această ultimă situaţie legea recunoaşte asociatului rămas singur in societate dreptul de a decide. Astfel că. astfel incat să fie indeplinită cerinţa minimului de asociaţi. asociaţii continuă. O asemenea reorganizare a societăţii in nume colectiv este posibilă numai cu condiţia ca asociaţii ei să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridică in care se va transforma societatea (art.declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului persoană fizică. reorganizării sau lichidării asociatului persoană juridică. in termen de 3 ani. caracterul limitat al răspunderii asociaţilor devine operant numai pe data inscrierii menţiunii respective in Registrul de stat al intreprinderilor.2 din Codul civil). De aceea.2 din cod). 1. asociaţii societăţii in nume colectiv vor rămane in continuare responsabili nelimitat pentru datoriile contractate de societatea transformată pană la data reorganizării. in cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. adoptandu-se o denumire nouă. (d) excluderii unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă. După opinia noastră asociatul rămas singur in societate va putea evita dizolvarea acesteia şi daca va transmite (cesiona) o parte din participaţiunile sale unei alte persoane. indiferent de cauză. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.1 din Codul civil prevede in mod explicit că. Astfel. Pe parcursul existenţei societăţii in nume colectiv anumite interese ale asociaţilor acesteia pot determina necesitatea schimbării formei juridice a societăţii.121 alin. in termen de 6 luni.1 din cod.1 din cod. legea prevede că asociatul nu va fi absolvit de răspundere nici in cazul in care. Reorganizarea societăţii in nume colectiv. iar nu şi pentru trecut. In acest sens. Schimbarea formei juridice a societăţii comerciale produce efect numai pentru viitor.. Mai mult chiar.

considerăm că pentru identitate de raţiune art. § 3. Dispoziţii generale cu privire la societatea in comandită (1) Societate in comandită este societatea comercială in care. După cum s-a arătat in doctrină. (4) Dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile societăţii in comandită in măsura in care prezentul cod nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co". Membrul societăţii in nume colectiv nu poate fi comanditat in societatea in comandită. fiecare dintre asociaţi va avea libertatea să aleagă intre cele două calităţi la care ne-am referit. prin efectul transformării societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă. anume comanditaţi şi comanditarii. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. Această soluţie se impune ca o măsură de protejare a intereselor creditorilor sociali despre care se prezumă că au consimţit să intre in raporturi juridice obligaţionale cu societatea in nume colectiv.C. Ca urmare. O problemă specială se pune relativ la reorganizarea societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. pentru calitatea de comanditar. printre notele de specificitate. chiar dacă interesul practic al aplicării acestor dispoziţii priveşte numai asociaţii comanditari. Chestiunea care se cere lămurită este după ce criteriu se va produce scindarea asociaţilor in cele două categorii distincte. cei dintai cu responsabilitate nelimitată.". Se ştie că o astfel de societate (adică cea in comandită) are. . respectiv. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). (3) Denumirea societăţii in comandită trebuie să includă sintagma in limba de stat "societate in comandită" sau abrevierea "S. De asemenea. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. numele sau denumirea comanditaţilor. Comanditatul din societatea in comandită nu poate fi membru al societăţii in nume colectiv. acesta poarta răspundere solidară nelimitată. Societatea in comandită işi are geneza din Evul Mediu. (2) Persoana poate fi comanditat doar intr-o singură societate in comandită. Dacă in denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului. Consideraţii generale.135 Cod civil se va aplica in mod corespunzător in ipoteza reorganizării societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. Societatea in comandita Articolul 136. unii dintre asociaţii săi trebuie să dobandească calitatea de comanditaţi. intrucat nici unul dintre asociaţi nu poate fi constrans să accepte aceea dintre calităţile menţionate pe care nu o doreşte. 1. iar ceilalţi avand beneficiul responsabilităţii limitate. Dacă nici unul dintre ei nu va opta pentru calitatea de comanditat sau. iar alţii calitatea de comanditari. existenţa a două categorii de asociaţi. tocmai pe considerentul că au conştientizat responsabilitatea nelimitată a asociaţilor ca o garanţie suplimentară a creanţei lor. transformarea societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă nu va fi posibilă.la valoarea aporturilor subscrise la formarea capitalului social numai pentru datoriile pe care societatea reorganizată le va contracta ulterior inscrierii menţiunii respective de schimbare a formei sale juridice in Registrul de stat al intreprinderilor.

Aşadar. iar pe de altă parte. nu se puteau implica in afaceri comerciale din lipsa mijloacelor financiare necesare intr-un asemenea scop.331 din Proiect). urmand ca beneficiile astfel obţinute să fie impărţite intre ei. că prin Proiectul Codului Civil se intenţiona reglementarea şi unei forme de societate asemănătoare societăţii in comandită. animaţi de pasiunea pentru comerţ. Cu toate acestea. Menţionăm. Franţa. cu atat mai mult cu cat in dreptul modern accentul este pus pe garanţiile materiale oferite de mărimea capitalului şi a activelor sociale şi mai puţin pe garanţiile personale oferite de unii asociaţi. Comanditarii incredinţau comanditaţilor sumele de bani necesare derulării anumitor afaceri comerciale şi işi asumau riscurile pierderii acelor sume pe baza increderii pe care ei o aveau faţă de aceştia din urmă. dar au iniţiativă şi vor să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii de beneficii. care nu au suficient capital. Intr-adevăr.KS” (Danemarca).Ea a fost imaginată ca un instrument juridic menit să contracareze rigorile dreptului canonic şi a regulamentelor militare care a instituit interdicţia pentru deţinătorii de capitaluri (clerici. trebuia găsit un artificiu juridic care. Pe această cale. Aceasta este şi explicaţia tendinţei din unile legislaţii moderne de a elimina din campul relaţiilor comerciale acest gen de societate care era actuală in evul mediu dar a devenit anacronică in prezent. cărora statutul social nu le permitea să se implice in afaceri comerciale. incredinţează sumele de bani comanditaţilor. “Kommanditgesellschaft . “kommanditselskaber . “Commanditaire vennootschap” (Olanda). “Sociedad Comanditaria” (Spania). in doctrina franceză s-a arătat că comanditaţii din societatea in comandită sunt de fapt administratori ai societăţii care nu ar trebui să răspundă nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii. să permită posesorilor de capital. sub diferite denumiri.KG” (Germania. primind acele sume. instituită şi sancţionată sever de dreptul canonic. societatea in comandită continuă să fie reglementată. de majoritatea legislaţiilor europene: “societe en commandite simple” (Belgia. Reglementarea in dreptul modern a societăţii in comandită a fost aspru criticată in doctrină. de asemenea.326-art. Luxemburg). iar in practică aceasta nu se mai bucură de interesul intreprinzătorilor care preferă alte forme de societate. mai practice şi mai operaţionale. să servească la ocolirea interdicţiei privind acordarea de imprumuturi cu dobandă. Societatea in comandită pe acţiuni este considerată in doctrină ca fiind asemănătoare societăţii in . increderea comanditarilor in corectitudinea comanditaţilor a fost ideea forţă care a fundamentat şi. apt să dea satisfacţie acelora care. Cei care incredinţau sume de bani spre utilizare in afaceri comerciale altora au fost denumiţi comanditari. Astfel. deţinătorii de capital investeau capitalul disponibil şi riscau numai sumele incredinţate celor care se angajau să se implice in afaceri comerciale. să-şi poată plasa eficient disponibilul de capital in operaţiuni comerciale aducătoare de profit. iar aceia care. Marii deţinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată un statut social care nu le permitea să exercite profesiunea de comerciant. totodată. “товарищество на вере” sau “коммандитнoe товарищество” (Federaţia Rusă). Austria). şi anume societatea in comandită pe acţiuni (art. acest tip de societate comercială se bazează pe incredere – comanditarii care au bani şi vor să-i investească fără să rişte o răspundere nelimitată. Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea legală a societăţii in comandită. se angajau să le utilizeze pentru derularea unor afaceri comerciale au fost numiţi comanditaţi. pe de o parte. “societa in accomandita semplice” (Italia). “ sociedade em comandita simples” (Portugalia). “Kommanditgesellschaft” sau “societe en commandite” (Elveţia). dar şi de dorinţa de aventură. nobili şi militari) de a acorda imprumuturi cu dobanzi şi. Astfel fiind. “Kommandiittyhtio” (Finlanda). totodată care a dominat dintotdeauna societatea in comandită. apreciindu-se că această formă de societate a devenit total desuetă. Mecanismul care a stat la baza acestei societăţi era următorul: deţinătorii de capitaluri incredinţau in baza unui contract (denumit commenda) anumite sume de bani unor negustori profesionişti sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştia să le folosească in afaceri.

136 alin. 3. Deoarece regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost analizate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. pe de altă parte. capitalul social este impărţit in acţiuni. cu precizarea că. In continuare. Legiuitorul a preferat.2 fraza I din cod. Definiţia societăţii in comandită. iar pentru constituirea societăţii trebuie indeplinite formalităţile prevăzute de lege. (b) prezenţa in structura societăţii a două categorii de asociaţi .comandită deoarece cuprinde ca şi aceasta din urmă două categorii de asociaţi: comanditaţii şi comanditarii. iar asociaţii comanditari răspund doar in limita aportului subscris de ei. ne vom referi in cele ce urmează doar la unele aspecte specifice constituirii societăţii in comandită. care dispun de mijloace financiare. asociaţii comanditari. societatea in comandită pe acţiuni urmează regulile societăţii in comandită asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. Intrucat capitalul social al societăţii in comandită pe acţiuni are aceeaşi structură ca acela al societăţii pe acţiuni. Societatea in comandită prezintă avantaje pentru ambele categorii de asociaţi: pe de o parte. Vor putea fi asociaţi intr-o societate in comandită atat persoane fizice. incasand beneficii fără a se implica in activitatea societăţii şi fără a să risca o răspundere nelimitată.136 alin. in cazul societăţii in comandită pe acţiuni. stipulează că asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat . ca şi in cazul societăţii pe acţiuni. asociaţii comanditaţi. au ocazia să atragă capital in condiţii mult mai avantajoase decat cele ale unui imprumut şi să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii unor beneficii.1 din Codul civil defineşte societatea in comandită ca fiind acea “societate comercială in care. potrivit regulilor generale aplicabile societăţilor comerciale (art. legiuitorul explicand limitele acestei interdicţii. (c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. Societatea in comandită se constituie. Proiectul Codului civil asimila societatea in comandită pe acţiuni cu societatea pe acţiuni. ca şi societatea in nume colectiv. investitorii preferand societatea pe acţiuni. care nu au suficient capital dar au iniţiativă. Constituirea societăţii in comandită. să elimine din forma finală a Codului civil dispoziţiile care reglementau societatea in comandită pe acţiuni. cat şi persoane juridice. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv şi pe aceleaşi considerente. iar asociaţii comanditari răspund numai in limita aportului lor. Din definiţia legală rezultă următoarele caractere ale societăţii in comandită: (a) societatea in comandită. in principiu. operaţiune justificată după părerea noastră de faptul că această formă de societate se intalneşte rar in practică. indiferent de tipul acestora.comanditaţii şi comanditarii. Art. este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. au posibilitatea să le investească. 2. in privinţa răspunderii pentru obligaţiile sociale. legea limitează. In ceea ce priveşte problematica pe care o poate ridica participarea in calitatea de asociat comanditat a persoanelor juridice la o societate in comandită facem trimitere la discuţiile făcute pe acest subiect in materia societăţii in nume colectiv. iar. insă. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii”. posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa in calitate de asociat comanditat doar la o singură societatea in comandită. deoarece comanditaţii sunt asimilaţi sub toate aspectele asociaţilor de la această din urmă formă societară.106-115 din Codul civil). prin art. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). Deosebirea esenţială dintre cele două forme de societăţi constă in aceea că. Actul constitutiv al societăţii este contractul de constituire (societate).

aceasta va cuprinde.121 alin. să-şi asume calitatea de comanditar. In primul rand.S. acesta fiind similar celui al asociaţilor din societatea in nume colectiv. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in comandită”. totuşi. 4. societatea in comandită are o firmă proprie ca atribut de identificare. el devine răspunzător nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii (art.C. Dacă firma societăţii in comandită nu poate include numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. In ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi. şi anume evitarea unei răspunderi nelimitate şi solidare a acestui tip de persoane juridice. După cum se poate observa majoritatea normelor in discuţie se referă la statutul juridic al comanditaţilor in societate. Aplicarea reglementărilor cu privire la societatea in nume colectiv in materia societăţii in comandită. Firma societăţii in comandită. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor comanditaţi. datorită faptului că această societate presupune in mod necesar două categorii de asociaţi . insă. scrisă in intregime. Aplicarea dispoziţiilor legale din materia societăţilor in nume colectiv societăţii in comandită işi are fundamentarea pe ideea potrivit căreia comanditaţii sunt mai reprezentativi decat comanditarii pentru societate.4 coroborat cu art. iar altul. Firma folosită de societatea in comandită trebuie să cuprindă.136 alin. Codul civil nu cere pentru constituirea societăţii in comandită un minim de asociaţi dar. Asociatul comanditat va putea insă participa la o societate cu răspundere limitată sau la o societate pe acţiuni. dintre care unul să-şi asume calitatea de comanditat. Această prevedere se explică prin intenţia legiuitorului de a apăra pe terţi impotriva oricărei confuzii ce s-ar putea crea intre asociaţii comanditaţi şi comanditari.3 fraza a III-a din cod). . Ca persoană juridică. cu consimţămantul acestuia. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct.”.intr-o societate in comandită şi. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. Deoarece societatea in comandită se apropie in foarte multe privinţe de societatea in nume colectiv.136 alin. intrucat ei işi inscriu numele pe firma societăţii şi tot ei infăptuiesc administrarea acesteia. numele sau denumirea unui comanditar figurează. in măsura in care codul nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită.4 din R. respectiv.2 fraza I din Codul civil).comanditaţii şi comanditarii – este firesc că pentru infiinţarea unei astfel de societăţi să fie necesari cel puţin doi asociaţi. Menţionăm că legea interzice participarea la o societate in comandită atat a autorităţilor administraţiei publice.E. două elemente de identificare. In ceea ce ne priveşte. in mod obligatoriu.). art. nici asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv (art. In cazul in care un asociat comanditat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. ni se pare logic ca aceasta să vizeze doar calitatea de asociaţi comanditaţi. şi acesteia din urmă. şi chiar la o altă societatea in comandită in calitatea de asociat comanditar.136 alin. sau cu abrevierea “S. in firma societăţii. in principiu. Intrucat asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligaţiile sociale.136 alin. ambele constand din cuvinte scrise.3 din cod. firma se va modifica in mod corespunzător. potrivit art. 5. subiectele de drept menţionate putand participa.4 din Codul civil prevede că dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile. la o societate in comandită in calitate de asociaţi comanditari. ţinand cont că raţiunea unei asemene interdicţii.2 fraza a II-a şi a III-a din cod). Dacă. considerăm că societatea in comandită va putea avea un număr nelimitat de asociaţi comanditari şi maximum 20 de asociaţi comanditaţi (art. numele sau denumirea sa nu va putea figura in firma societăţii. Precizăm că in privinţa asociaţilor comanditari din societatea in comandită legea nu prevede nici o restricţie similară celei enunţate.136 alin.

comanditaţilor sau comanditarilor.4 din Codul civil). in primul rand. in actul constitutiv se va indica şi mărimea participaţiunilor fiecărui comanditat la capitalul social. g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. (f) procedura de admitere a noilor asociaţi. d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi. (d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi.122 din cod. Potrivit legii. făcand bineinţeles trimiterea necesară la comentariile făcute pe marginea art. deoarece capitalul social este un element absolut necesar pentru constituirea oricărei societăţi comerciale.107 alin. că deşi legea nu cere nici pentru infiinţarea societăţii in comandită un minim de capital lăsand acest lucru la aprecierea asociaţilor fondatori care sunt liberi să stabilească valoarea şi structura capitalului social iniţial.62 alin. Pe de altă parte. (b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social.137 alin.108 alin. capitalul social trebuie să fie suficient de important sub aspect valoric pentru a putea să asigure. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social. dar şi volumul cumulat (total) .(1).1 din cod. totuşi. c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului.Articolul 137. Contractul de constituire a societăţii in comandită trebuie să fie incheiat in formă autentică (art. cel puţin in faza iniţială a funcţionării societăţi. Actul de constituire al societăţii in comandită In afară de cele menţionate la art. Deoarece textul art. incheiat in limba de stat şi semnat de toţi asociaţii societăţii (art. cu excepţia menţiunii de la lit. nu vom stărui in mod deosebit asupra acestor aspecte.1 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art. sub aspectul responsabilităţii ce le incumbă pentru datoriile sociale.c). După cum am mai arătat. (e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. Precizăm.1 coroborat cu art.1 din cod referitoare la: (a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. in actul de constituire al societăţii in comandită trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. (c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului. Actul constitutiv al societăţii in comandită trebuie să indeplinească atat condiţiile generale de validitate cat şi acele condiţii specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. In contractul de constituire se va indica. Avand in vedere faptul că toate aceste condiţii au mai fost analizate şi cu alte ocazii nu vom mai reveni asupra lor. inclusiv a societăţii in comandită.108 alin. f) procedura de admitere a noilor asociaţi. Actul constitutiv al societăţii in comandită este contractul de constituire (de societate). (g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.122 alin. in mod obligatoriu. această libertate recunoscută de lege fondatorilor nu trebuie inţeleasă in sensul că ei ar putea constitui societatea fără subscrieri de capital sau subscriind numai un capital simbolic. e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi.1 din Codul civil. 1.137 alin. Actul constitutiv al societăţii in comandită. realizarea scopului in vederea căruia aceasta a fost constituită. Pe langă aceste menţiuni contractul va trebui să conţină o serie de dispoziţii obligatorii care sunt prevăzute de art.108 alin.1 din cod) şi să cuprindă elementele prevăzute de art. intrucat acestea au un regim juridic diferit. şi categoria din care face parte fiecare asociat .

un posibil statut la societatea in comandită nu va putea contrazice prevederile contractului de constituire – in caz contrar statutul este considerat nul Actul constitutiv a societăţii in comandită va putea fi modificat numai prin voinţa comună a tuturor asociaţilor. obligaţi să participe şi la pierderi (art.63 ale R.136 alin.al aporturilor lor. opinie susţinută şi de literatura de specialitate din Federaţia Rusă.text care.1 din art. s-a ajuns ca forma finală a codului să prezinte o reglementare lipsită de coerenţa şi claritatea necesară unei norme juridice. totodată. de altfel nu se regăseşte in codul rus. După cum am mai spus. deşi o asemenea regulă nu este expres consacrată de dispoziţiile Codului civil in materia societăţii in comandită. de asemenea. atat comanditaţii cat şi comanditarii. deşi nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii. Articolul 138. Cităm in acest sens şi dispoziţiile pct.E. să o reprezinte fără procură. precum şi in cazurile de suspendare a . este necesar acordul tuturor asociaţilor. totuşi nu va avea valoarea juridică a statutului cerut de lege obligatoriu pentru societăţile pe acţiuni. 1. Dacă asociaţii vor decide să incheie şi un statut. deşi legea prevede numai obligativitatea incheierii unui contract de constituire. Menţionăm. iar. textul se referă la conducerea administrativă sau. Conducerea societăţii in comandită. Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii in comandită (1) Conducerea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi. Modul de conducere. iar altele din Proiectul Codului civil. că asociaţii comanditaţi vor putea efectua aporturi in industrie (prestaţii in muncă şi servicii). In cazul in care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite.139 din cod se referă la participaţiunile acestei categorii de asociaţi. la administrarea societăţii.4 cu cele ale art. societatea in comandită nu are instituţionalizată o adunare generală a asociaţilor. Deşi Codul civil nu o prevede in mod explicit. şi mărimea participaţiunilor fiecărui asociat comanditar comanditar. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv.122 alin. soluţia se impune prin coroborarea prevederilor art.2 fraza a doua . in limitele stabilite de actul constitutiv. din al cărui cod civil a şi fost preluat acest text. in mod obligatoriu. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia in conformitate cu prevederile prezentului cod referitoare la societatea in nume colectiv. Astfel fiind. să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. Astfel că. nimic nu se opune ca asociaţii să perfecteze concomitent cu acesta şi un statut al societăţii. implicarea asociaţilor comandidari in procesul decizional al societăţii este expres prevăzută de articolul menţionat in alin. pe de altă parte. altfel spus. intrucat. vor da dreptul acestora să participe. considerăm că va trebui indicată. (2) Comanditarii nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandita. ţinem să atragem atenţia că prin operaţiunea efectuată in ultimă instanţă de către legiuitor de a prelua unele dispoziţii din Codul civil rus.S.114 alin.4 din Codul civil). pe de o parte. acesta deşi va constitui un act juridic valabil. In acest context. considerăm că asupra problemelor esenţiale ale societăţii vor delibera şi decide toţi asociaţii. care. ei rămanand.2 din cod. potrivit cărora in problemele ce nu se referă la sferele tradiţionale de activitate ale societăţii.138 Cod civil s-ar putea crede că conducerea societăţii in comandită este exercitată exclusiv de către asociaţii comanditaţi. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii. cu atat mai mult cu cat o serie de dispoziţii ale art. Mai mult chiar din formularea textului alin. După părerea noastră o asemenea interpretare nu are temei legal.

2.1 din cod avand un caracter imperativ.3 din Codul civil).138 alin. să o reprezinte fără procură. care au o răspundere limitată. după caz. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. considerăm că acest lucru nu este posibil la o societate in comandită.2 fraza a II-a din cod).136 alin.4 coroborat cu art. comanditaţii desemnaţi ca administratori vor putea avea iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. insă prin actul constitutiv asociaţii vor putea prevedea şi un alt mod de atribuire a voturilor. in exercitarea prerogativelor de administratori ai societăţii. pană la proba contrară. care ar putea să se inşele .2 din cod).2 din Codul civil). de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este conturat de dispoziţiile Codului civil referitoare la societatea in nume colectiv (art. Astfel. vor putea decide ca administrarea şi reprezentarea societăţii in comandită să fie efectuată in comun de către toţi asociaţii comanditaţi ori să fie delegată unuia sau mai multora dintre aceştia. In ceea ce priveşte posibilitatea desemnării unui terţ in funcţia de administrator. In cazul in care cand prin actul constitutiv se stipulează că. ci numai de asociaţi comanditaţi. au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor (art.2 din Codul civil dispune că asociaţii comanditari nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandită. activităţi similare celor pe care le practică societatea din care fac parte.1 fraza a II-a din cod).136 alin.123 alin. Administrarea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi (art.123 alin.138 alin. ori preluarea de către societate a drepturilor şi obligaţiile asociatului sau beneficiul care rezultă din actele incheiate (art.138 alin. imputernicit cu administrarea societăţii. comanditaţii vor lucra impreună. care nu are totuşi un caracter imperativ.4 coroborat cu art. spre exemplu. pe de o parte. Modul de conducere. Actele care angajează societatea nu pot fi incheiate de asociaţii comanditari. ci. care va fi obligat la plata unor despăgubiri către societate. dreptul de a administra şi reprezenta societatea aparţine fiecărui comanditat. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art.116 alin. prevederile art. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi. Comanditaţii nu vor putea practica. care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. Dacă insă operaţiunea proiectată depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii administratorul va avea nevoie de acordul tuturor asociaţilor (art. angajarea răspunderii asociatului culpabil.116 alin. care se vor lua intotdeauna prin votul unanim al asociaţilor.1 fraza I din Codul civil). de scopul protejării terţilor. Sancţiunea incălcării acestei interdicţii nu va fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii. precum şi să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. In ceea ce priveşte cvorumul necesar luării unor asemenea decizii. fără acordul celorlalţi asociaţi. Excepţie fac hotărarile de modificarea a actului constitutiv.tranzacţiei planificate de asociatul comanditat. In principiu. decizia privind efectuarea oricărui act de administrare trebuie să fie adoptată cu consimţămantul unanim al acestora. insă. hotărarile se vor lua de către toţi asociaţii. Administrarea societăţii in comandită. dacă activităţile comanditatului operaţiunile.138 alin.138 alin. Excluderea asociaţilor comanditari de la administrarea societăţii este menită să apere interesele terţilor. ca şi in societatea in nume colectiv. Interdicţia comanditarilor de a se amesteca in administrarea societăţii este justificată. Consimţămantul celorlalţi asociaţi se prezumă. fiind anterioare actului constitutiv. se aplică regula unanimităţii. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat va avea un singur vot. fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat (art. in lipsa unei stipulaţii contrare in actul constitutiv. Asociaţii. Potrivit art.1 din cod).

va putea imprumuta societatea sau va putea să-i vandă mărfuri. asociaţii comanditari pot consilia pe administratori. in modul stabilit de actul de constituire. Acţiunea in răspundere civilă introdusă de asociaţi este o acţiune contractuală. de faptul că. nu există riscul de confuzie din partea creditorilor sociali. cu condiţia ca terţii să nu aibă cunoştinţă despre aceasta. şi anume de a proteja terţele persoane. dacă prin ingerinţa sa in gestiune le-a cauzat acestora o pagubă. Deoarece in acest fel ar putea reprezenta societatea şi un terţ. in afară de răspunderea sa pentru datoriile sociale. să precizeze operaţiunea sau să determine operaţiunile care vor fi incheiate de asociatul comanditar in contul societăţii. Comanditarii vor putea insă contesta orice acţiune a comanditaţilor contrară legii sau actului constitutiv. De exemplu. răspunderea sa va deveni solidară şi nemărginită şi se va extinde la toate datoriile sociale posterioare primului act de ingerinţă in afacerile sociale (aceasta deoarece prin actul de ingerinţă comanditarul işi schimbă statutul juridic in cadrul societăţii). dacă imixtiunea in afacerile societăţii are caracter izolat. iar. In doctrină s-a mai arătat că. in doctrină s-a arăta că răspunderea asociatului comanditar ar trebui să fie solidară şi nemărginită. c) să se retragă din societate la sfarşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social. in sensul că ar fi tratat cu un asociat ce se obligă nelimitat pentru datoria socială. . in mod obligatoriu. pe de altă parte. Articolul 139. va putea fi salariat al societăţii. va putea garanta obligaţiile acesteia ca fidejusor.asupra poziţiei comanditarilor. Din păcate legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea care se aplică asociatului comanditar care a incălcat interdicţia de a administra şi reprezenta societatea. ii este angajată şi răspunderea civilă faţă de ceilalţi asociaţi. va putea fi un colaborator tehnic. răspunderea comanditarilor pentru datoriile sociale fiind limitată. De asemenea. cu condiţia de a nu depăşi rolul de subaltern in relaţiile cu terţii. Considerăm de asemenea că asociatul comanditar va putea incheia orice act permis de lege unei persoane străine ce nu participă la conducerea societăţii. va putea ţine casieria societăţii. lipsit de continuitate. Dacă insă comanditarul se amestecă in mod constant in administrarea societăţii. In vederea necesităţii asigurării independenţei comanditaţilor. Această interdicţie nu are insă un caracter absolut. in modul prevăzut de actul de constituire. dar limitată la operaţiunea incheiată de el. care răspund cu intreaga lor avere pentru datoriile sociale. legea interzice comanditarilor să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. comanditarii putand incheia anumite acte in contul societăţii in temeiul unei procuri speciale dată pentru o operaţiune determinată de către asociaţii comanditaţi care sunt administratori ai societăţii. Plecandu-se de la scopul pentru care a fost instituită această interdicţie. in activitatea lor de administrare a societăţii. izvorata din actul constitutiv. Drepturile şi obligaţiile comanditarului (1) Comanditarul are dreptul: a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social. acţionarului comanditar care intervine nepermis in administrarea societăţii. b) să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative. aceştia trebuie impiedicaţi să se lanseze in operaţiuni imprudente pe socoteala societăţii. considerand că tratează cu asociaţi care răspund nelimitat pentru datoriile sociale. In acest caz terţii sunt ocrotiţi suficient dacă pentru acea operaţiune răspunde alături de societate şi comanditarul vinovat. Procura va trebui.

Potrivit legii. să-i plătească acestuia o cotă parte din activele nete ale societăţii proporţional participării lui la capitalul social (art.b) din cod). in modul stabilit de actul constitutiv.d) să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori. comanditarul este obligat să verse pană in momentul inregistrării societăţii cel puţin 60% din aportul subscris (la care s-a obligat). cel puţin parţial.139 alin.127 din Codul civil. (f) Dreptul preferenţial la recuperarea aporturilor in caz de dizolvarea a societăţii. spre deosebire de comanditat. urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul de constituire. Comanditarul are dreptul de a controla exactitatea datelor inscrise in dările de seamă şi de bilanţurile anuale ale societăţii prin cercetarea registrelor contabile şi a celorlalte documente justificative (art.3 din cod).3 din cod). 1.2 fraza a II-a din cod).1 lit.113 alin. in orice mod. unui terţ.2 din cod. in realitate acest drept il au şi asociaţii comanditaţi. acest aport trebuie să fie in numerar (art. comanditarul este obligat să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care s-a obligat.(2).138 alin. in cazul dizolvării societăţii in comandită.c) din cod). Calitatea de subscriitor al unui aport conferă comanditarului dreptul de a participa la caştigurile societăţii proporţional cu participaţiunile sale la capitalul social. Depunerea aportului se confirmă prin certificat de participare eliberat de societate. (2) Regulile privind interdicţia concurentei. (e) Dreptul de a cesiona. dar nu mai tarziu de 6 luni de la data inregistrării societăţii (art. După . nu va putea efectua aporturi constand in prestaţii in muncă şi servicii (aporturi in industrie). menţionăm că. care se aplică in mod corespunzător şi societăţii in comandită. Asociaţii comanditari din societatea in comandită au următoarele drepturi: (a) Dreptul de a participa la impărţirea beneficiilor.143 alin. La sfarşitul anului financiar comanditarul se va putea retrage din societate. Deşi codul reglementează in mod expres doar dreptul comanditarilor de a supraveghea şi controla activitatea societăţii. (3) In momentul inregistrării societăţii in comandită. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii. Modalitatea concretă de incasare a beneficiilor se va stabili de către asociaţi in conformitate cu clauzele actului constitutiv şi dispoziţiile art.3 din cod).1 lit. După cum am mai arătat. Statutul juridic al comanditarilor. Orice convenţie intre asociaţi cu privire la limitarea sau renunţarea la acest drept este nulă. (c) Dreptul de supraveghere şi control a activităţii societăţii.139 alin. in totalitatea lui sau parţial in numerar şi parţial in bunuri in natură. nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu prevede altfel. precum şi prin implicarea sa in deliberare şi luarea deciziilor asupra unor probleme esenţiale ale societăţii. prevăzute la art.112 alin. Aportul de capital subscris de comanditari poate să fie in numerar. In toate cazurile. (d) Dreptul de retragere. (4) Actul de constituire al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului.116 alin.139 alin. urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul constitutiv (art. participaţiunea sa la capitalul social. (b) Dreptul de a participa la conducerea societăţii. Principala obligaţie a comanditarilor este aceea de a efectua aportul pe care l-au subscris. Potrivit art. Comanditarul. iar societatea este obligată. dacă este stipulat de actul de constituire. prevederea legală avand ca scop doar sublinierea faptului că asociaţii comanditari nu sunt excluşi de la supravegherea şi controlul gestiunii societăţii. cum ar fi. de exemplu. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor. modificarea actului constitutiv. asociatul comanditar va participa la conducerea societăţii prin autorizarea comanditaţilor administratori pentru efectuarea operaţiunilor care depăşesc limitele puterilor lor (art.

nu şi pe cei comanditari. Astfel că.1 din Codul civil. ei nu vor avea o răspundere personală faţă de creditorii societăţii. insă vor putea exercita impotriva acestuia o acţiune oblică cerand ca respectivul comanditar să fie obligat prin hotărare judecătorească la indeplinirea obligaţiilor referitoare la vărsămantul integral al aportului subscris. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv. Răspunderea comanditarului. nimic nu se opune ca prin actul constitutiv asociatul comanditar să-şi agraveze răspunderea pentru datoriile sociale. avand .116 alin. In schimbul aportului comanditarului i se va elibera un certificat de participare.139 allin. In aceste condiţii ni se pare superfluă. Răspunderea in cazul acceptării calităţii de comanditar Persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat. aşa cum au asociaţii comanditaţi.136 alin.1 din cod). aplicabile . creditorii sociali vor putea urmări numai asociaţii comanditaţi.2 din cod). De remarcat că.140 din Codul civil conform căreia persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat. creditorii sociali se vor indrepta mai intai impotriva societăţii şi. numai in cazul cand creanţele lor vor rămane nesatisfăcute vor putea urmări asociaţii pentru datoriile sociale. precizarea art. Clauza contrara este inopozabilă terţilor. creditorii societăţii nu vor putea urmări comanditarul care nu a efectuat vărsămantul integral al aportului subscris pentru recuperarea creanţelor lor faţă de societate.4 din cod . După cum s-a arătat şi in literatura de specialitate. aceştia au dreptul. răspunderea pentru obligaţiile societăţii in comandită revine. Ea işi are temeiul in dispoziţiile art. aceştia răspund numai pană la concurenţa capitalului social subscris (art. pentru suma care excede contribuţia sa la capitalul social. afară numai dacă prin actul constitutiv se prevede altfel (art. in subsidiar. iar răspunderea asociaţilor comanditaţi are un caracter subsidiar. să practice activităţi concurente sau avand acelaşi obiect cu cele ale societăţii din care fac parte.128 din cod. In consecinţă. comanditarul acţionează ca un fidejusor in raporturile cu creditorii sociali. In acest sens. Răspunderea pentru obligaţiile societăţii revine acesteia şi asociaţilor comanditaţi.2 din cod). Avand in vedere că asociaţii comanditari sunt excluşi de la administrarea societăţii. el nu va putea reprezenta societatea fără o procură specială dată de către comanditaţii administratori pentru o anumită operaţiune determinată şi nici nu va putea contesta acţiunile comanditaţilor legate de administrarea societăţii in limitele activităţii ei obişnuite (art.in baza art. In afară de drepturile şi obligaţiile menţionate mai sus actul constitutiv al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului (art. Răspunderea asociaţilor comanditaţi este nelimitată şi solidară.136 alin. 1. intrucat interdicţia instituită de art. intrucat valoarea aporturilor acestor asociaţi este absorbită in patrimoniul social. chiar fără consimţămantul celorlalţi asociaţi.cum s-a arătat in doctrină.138 alin. in principal. In acest caz.2 din Codul civil nu li se aplică. societăţii. care va atesta calitatea de asociat a deţinătorului şi valoarea aportului de capital adus de el in societate. In ceea ce-i priveşte pe asociaţii comanditari.139 allin.136 alin. Comanditarul mai are obligaţia de a nu se implica in administrarea societăţii.şi asociaţilor comanditaţi. precum şi in cele ale art. dar şi faptul că răspunderea lor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea aporturilor efectuate.4 din cod) Articolul 140.

beneficiul de discuţiune in cazul in care aceştia trec la urmărirea sa.2 cu cele ale art. (2) Reducerea participaţiunii nu este opozabilă creditorilor ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii.1 din Codul civil. rudele şi afinii in linie dreaptă fără limită de grad. opozabilitatea nu priveşte terţii ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii. afară numai dacă .152 alin. Articolul 142. Din coroborarea dispoziţiilor art. Articolul 141. dacă actul de constituire nu prevede altfel. Reducerea participaţiunii comanditarului.1 din cod). şi nu impotriva unui comanditar care a ieşit din societate şi pe care ar putea eventual să-l urmărească doar pană la concurenţa participaţiunii pe care a avut-o in societate. Instrăinarea participaţiunii comanditarului (1) Participaţiunea comanditarului poate fi instrăinată unor terţi şi poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor. este opozabilă terţilor doar după inscrierea acesteia in registrul de stat al intreprinderilor. participaţiunea comanditarului va putea fi instrăinată unor terţi sau transmisă mortis cauza succesorilor fără acordul asociaţilor dacă actul constitutiv nu prevede altfel (art. se va indrepta cu siguranţă impotriva asociaţilor comanditaţi.142 alin. singura interpretare a acestora pe care o putem intrevedea ar fi că legiuitorul a inţeles să oprească orice repartizare de active proporţională participaţiunii la care este indreptăţit comanditarul la ieşirea din societate fără efectuarea unui bilanţ care să stabilească exact valoarea activului şi pasivului societăţii la data inregistrării reducerii participaţiunii comanditarului. care răspund personal şi solidar. Avand in vedere obscuritatea dispoziţiilor legale citate. actul constitutiv ar putea prevedea anumite restricţii in acest sens sau chiar interdicţia instrăinării. intrucat orice creditor social. reducerea participaţiunii comanditarului.142 alin. iar potrivit alin. cat şi către persoane din afara societăţii sau prin succesiune.2 al aceluiaşi articol. 1. Reducerea participaţiunii comanditarului (1) Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este opozabilă terţilor pană la inscrierea reducerii in registrul de stat. Potrivit art. Transmiterea participaţiunilor comanditarului.1 din cod se poate observa că legea prevede principiul liberei transmisiuni a participaţiunilor comanditarilor intre asociaţi. O altă interpretare posibilă ar fi că legiuitorul a intenţionat să “prelungească” răspunderea comanditarului pentru obligaţiile sociale născute anterior inregistrării reducerii participaţiunii acestuia şi peste acel moment. iar in linie colaterală pană la gradul doi inclusiv.141 alin. (2) Comanditarii au dreptul de preemţiune in cazul instrăinării participaţiunii de către alt comanditar. precum şi către soţul. indiferent de temeiul juridic care a generat-o. in această ipoteză ne permitem să ne indoim de finalitatea practică a dispoziţiei. in situaţia in care nu işi va satisface creanţa prin executarea patrimoniului societăţii. (3) Prin instrăinarea integrală a participaţiunii incetează calitatea de comanditar. care le conferă anumite drepturi şi obligaţii. Insă. Astfel fiind. Codul civil reglementează transmisiunea participaţiunilor atat intre asociaţi. Regulile privind instrăinarea participaţiunii in societatea cu răspundere limitată se aplică in modul corespunzător. Ca regulă generală. In schimbul aporturilor lor asociaţii comanditari primesc participaţiuni. 1.

2 din cod). (d) excluderii unui asociat comanditat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. comanditarii vor avea un drept de preferinţă faţă de comanditaţi la recuperarea din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor a aporturilor pe care le-au efectuat (art. 1. (b) declarării insolvabilităţii.1 din codul civil. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii. şi in cazul: (a) decesului.86 alin. comanditar.86 alin. 142 alin. (2) Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care instrăinează. De asemenea. pană la expirarea termenului de 3 ani. incapacităţii sau declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului comanditat persoană fizică. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel.2 din cod). societatea in comandită se dizolvă şi dacă.144 alin.143 alin. In afară de cauzele generale de dizolvare a persoanelor juridice. indiferent de cauză. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. potrivit art. (c) retragerii din societatea a unui asociat comanditat. in termen de 3 ani. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor. comanditaţii continuă. Dizolvarea societăţii in comandită (1) In afară de cazurile prevăzute la art. Articolul 144. societatea in comandită se dizolvă. Orice instrăinare a participaţiunii comanditarului trebuie inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor şi va produce efecte faţă de terţi numai din acest moment. prevăzute de art. societatea in comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă. după caz. iar ceilalţi asociaţi nu au reorganizat societatea sau nu au acceptat un alt comanditat sau comanditar in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditat sau. legea impune respectarea anumitor condiţii avand in vedere că printr-o asemenea instrăinare se pot aduce atingeri caracterului intuitu persoanae al societăţii in comandită.(1). dreptul la participaţiune la capitalul social. In ceea ce priveşte transmiterea participaţiunilor către alte persoane decat cele menţionate. . La lichidarea societăţii in comandită. reorganizării sau lichidării asociatului comanditat persoană juridică. Dizolvarea societăţii in comandită. nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. (2) In cazul dizolvării societăţii in comandită. in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat. Cea mai importantă dintre ele se referă la dreptul de preemţiune pe care il au comanditarii in cazul instrăinării participaţiunii unui alt comanditar (art. Articolul 143. Ca efect al instrăinării integrale a participaţiunii incetează şi calitatea de comanditar a instrăinătorului. Reorganizarea societăţii in comandită (1) In cazul reorganizării societăţii in comandită in societate pe acţiuni.actul constitutiv prevede altfel. nu s-a reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar.1 din cod.

O regulă similară există şi in art. Nerespectarea acestui termen insă nu duce la pierderea calităţii de asociat.civ. Societatea cu raspundere limitata Articolul 145. in cazul in care societatea va activa ineficient. fiecare asociat este obligat să verse aportul integral in termen de cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. Societatea cu răspundere limitata are denumire deplina si poate avea denumire abreviata. insă există unele excepţii. exprimată in actul de constituire. ci suportă riscul activităţii acesteia in limitele părţii sociale deţinute. facem trimitere la comentariile pe care le-am făcut acestui text de lege. a realiza şi a impărţi beneficii. Intrucat art.17 din Legea nr. Ei suporta riscul pierderilor. 2. Membrii societăţii cu răspundere limitata nu poarta răspundere pentru obligaţiile acesteia. sau mai tarziu de această dată. sau să suporte riscul in limita valorii părţii sociale deţinute. Răspunderea asociaţilor comanditaţi in cazul reorganizării societăţii in comandită.1. Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voinţa uneia sau mai multor persoane. insă societatea devine insolvabilă.civ. De la această regulă. In calitate fondator sau asociat al SRL poate fi o persoană fizică." 1. prin care acestea convin să pună in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de intreprinzător. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. Legislaţia stabileşte numărul minim şi numărul maxim de asociaţi. Astfel art.27 din Legea insolvabilităţii nr.118 alin. Dacă.(3) C.632/2001 stabileşte că dacă insolvabilitatea societăţii survine ca rezultat al culpei fondatorilor (asociaţilor) aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori in măsura in care bunurile societăţii insolvabile nu ajung pentru satisfacerea cerinţelor creditorilor.8451992 cu privire la antreprentoriat şi intreprinderi in această societate nu poate fi mai mult de 50 de persoane.L. SRL poate fi constituită una şi mai multe persoane. (3) vine să confirme că asociatul SRL nu poate fi atras la răspundere pentru obligaţiile societăţii. numai că acţiunea acesteia este limitată numai la fondatorii persoane juridice care deţin majoritatea voturilor in capitalul social al societăţii insolvabile.144 vizează doar răspunderea asociaţilor comanditaţi. El riscă cu bunurile transmise ca aport la capitalul social. dar unul sau mai mulţi asociaţi nu ş-au vărsat integral aportul la capitalul social. pană la expirarea termenului de 6 luni. societate in care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile ei. § 4. Asociatul care nu a vărsat in termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. Art. cu precizarea că art. ce rezulta din activitatea societăţii. Dreptul de a cere vărsarea integrală a aportului il are insăşi societatea prin administratorul său precum şi alţi asociaţi. atunci acestea vor .R.(3) C.135 din cod.144 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art. Alin. Societatea cu răspundere limitata poate fi constituita de una sau de mai multe persoane..112 alin. Denumirea deplina si cea abreviata trebuie sa includă sintagma in limba de stat "societate cu răspundere limitata" sau abrevierea "S. o persoană juridică. in limita părţii nevărsate. statul sau o unitate administrativ teritorială. 3. Dispoziţii generale cu privire la societatea cu răspundere limitata Societate cu răspundere limitata este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in părţi sociale conform actului de constituire si ale cărei obligaţii sant garantate cu patrimoniul societăţii. (4) Potrivit art.

(1). In caz de litigii dintre asociaţi şi societate dispoziţiile actului de constituire pot servi ca normă juridică pentru soluţionarea lor. permit societăţii să se deosebească in circuitul civil şi comercial naţional şi internaţional de toate celelalte subiecte. activităţi de lombard trebuie să conţină şi cuvantul lombard. Corpul este format din elemente obligatorii. domiciliul. pe cand accesoriul poate avea elemente obligatorii.108 alin. 5) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. societatea cu răspundere limitată are o denumire stabilită de actele constitutive şi inscrisă in Registrul de stat. (5) Conform dispoziţiilor legale.putea fi urmărite de creditorii societăţii in limitele valorii aportului nevărsat. precum şi in art. art. art.8 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883.1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei şi art. adică să aibă un conţinut irepetabil care să asigure inconfundabilitatea cu denumirile altor societăţi şi chiar cu cele ale unor alte persoane juridice. 6) sediul. Regimul juridic al denumirii societăţii comerciale işi are fundamentul in dispoziţiile art. de relaţiile dintre asociaţi. 2)denumirea societăţii. Astfel denumirea deplină trebuie să includă forma de organizare a societăţii: „societate cu răspundere limitată” iar denumirea lor prescurtată să conţină abrevierea respectivă: SRL. denumirea. daca au fost făcute asemenea aporturi.1134/1997. de . Denumirea trebuie să fie unicală. Legea nu stabileşte locul acestei sintagme – la inceputul denumirii ori la sfarşitul acesteia – de aceea fondatorii sunt cei care determină locul corpului in denumire. Accesoriul poate consta din litere. Protecţia juridică a denumirii de firmă se asigură şi prin art. 10) mărimea capitalului social. In dependenţă de genul de activitate desfăşurat. inclusiv cele care nu au caracter obligatoriu.24-26 Legea nr. 11) mărimea părţii sociale a fiecărui asociat. atribuţiile. dar şi elemente selectate arbitrar de fondatori. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata In afara de cele menţionate la art. locul si data naşterii. societatea care are in capitalul social investiţii străine va include in denumirea de firmă sintagmele „intreprindere mixtă” sau „intreprindere cu investiţii străine” . Actele de constituire trebuie să accepte o denumire de firmă care să includă toate elementele stabilite de legislaţie.8 din Legea nr. naţionalitatea. 3) obiectul de activitate. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. Articolul 146. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. in actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata trebuie sa se indice: a) cuantumul capitalului social. Societatea poate avea. In structura denumirii societăţii comerciale. 8) modul de reprezentare. dar care. şi una prescurtată. In actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată trebuie sa se indice: 1) numele. luate in ansamblu.845/1992. 4) participaţiunile asociaţilor. b) valoarea nominala a participaţiunilor.162 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. cifre. 9) filialele si reprezentanţele societăţii. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii.66 C. doctrina juridică evidenţiază două părţi: corpul şi accesoriul. pe langă denumire deplină. Denumirea societăţii cu răspundere limitată se compune din elemente care permit identificarea ei. Dacă clauzele actului de constituire sunt nu sunt contrare dispoziţiilor legale ele obligă toate organele societăţii şi toţi asociaţii. cuvint sau imbinări de cuvinte. 7) structura..civ. Societăţile cu răspundere limitată care desfăşoară activităţi de bursă trebuie să conţină in denumire şi cuvantul bursă. sediul. Corpul firmei este compus din textul care indică forma de organizare a societăţii comerciale. modul si termenul lor de vărsare.5 Legea nr. Actul de constituire a SRL este legea societăţii concrete.

Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată Mărimea minimă a capitalului social al societăţii cu răspundere limitată este stabilita prin lege. lei.1991 societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă un capital social de cel puţin 300 salarii minime lunare. Intreţinerea automatelor de joc capitalul trebuie să fie cel puţin 25 000 lei. Dacă societatea este cu asociat unic.09. Articolul 147. Pentru unele societăţi care desfăşoară activităţi speciale capitalul social trebuie să fie mai mare. ceia ce in prezent constituie 5400 lei. . Organizarea pariurilor şi intreţinerea sălilor cu automate de joc capitalul trebuie să constituie cel puţin 200 000 lei. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. organizarea bursei de comerţ cu mărfuri trebuie să aibă un capital minim nu mai puţin de bursie 1 mln. organizarea activităţii de schimb valutar trebuie să aibă un capital social de cel puţin 200 000 lei. (1) Potrivit pct. In societatea cu răspundere limitată capitalul se devizează in atatea părţi sociale căţi asociaţi sunt in societate. Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată este divizat in părţi sociale. Organizarea şi intreţinerea cazinoului capitalul trebuie să constituie cel puţin 600 000 lei. vărsămintele in capitalul de rezerva reincep.perspectivele care şi le propun asociaţii in actul de constituire pot fi stipulate şi alte clauze. in proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul ei. 69 din Regulamentul societăţilor economice aprobat prin Hotărarea Guvernului nr.500 din 10. pană la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. O parte socială poate fi deţinută de mai multe persoane. Astfel societăţile care işi propun ca scop de a desfăşura activitate:pentru Pentru desfăşurarea activităţilor de importare a produselor petroliere trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 750 000 dolari SUA. Articolul 148. Fiecare din cei ce o deţin sunt in drept să participe la adunarea asociaţilor. Lombard trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 25 000 dolari SUA dacă activează in municipii şi cel puţin 15 000 dolari SUA dacă activează in localităţi rurale. acesta deţine o parte socială egală cu mărimea capitalului social. Organizarea jocurilor de abilitate capitalul trebuie să constituie cel puţin 50 000 lei. Organizarea lotereilor naţionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 250 000 lei. Fiecare asociat deţine o singură parte socială. Daca valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitata se reduce sub nivelul capitalului social si al capitalului de rezerva. Organizarea lotereilor regionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 150 000 lei. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social.

Valoarea părţii sociale depinde de mărimea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea acestuia. asociaţii pot schimba coraportul intre părţile sociale. Alin. insă in cazul in care societate majorează capitalul social din contul beneficiilor şi rezervelor societăţii. Asociatul poate să-şi vandă o fracţiune din partea socială deţinută. cat şi modul de utilizare a acestuia. proporţional aporturilor fiecărui asociat.Articolul comentat stabileşte mărimea minimă a capitalului de rezervă. Partea socială a asociatului poate fi majorată fără ca asociatul să facă aport suplimentar. Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata reprezintă o fracţiune din capitalul ei social. Contribuţiile suplimentare la capitalul social se efectuează in conformitate cu prevederile statutului. (2) stabileşte prezumţia că partea socială a asociatului este indivizibilă. insă valoarea propriei părţi se va majora proporţional valorilor părţilor procurate. Daca actul de constituire nu prevede altfel. Asociatul poate dobandi una sau mai multe părţi sociale de alţi asociaţi.13 din Legea 1117/1997 privind bursele de mărfuiri . pentru a realiza aceiaşi ce realizează prin capitalul social. Asociatul deţine o singura parte sociala. numai in cazul in care actul de constituire prevede că partea socială este divizibilă. Societatea cu răspundere limitata eliberează asociatului care a vărsat aportul integral un certificat prin care se atesta deţinerea părţii sociale si mărimea ei. Valoarea maximă a părţii sociale poate fi limitată prin lege sau prin act de constituire. Limitarea nu se poate stabili doar fata de un asociat anume. Aceasta inseamnă că beneficiul societăţii va fi calculat ca un excedent al valorii totale a activelor faţă de mărimea sumară a capitalul social şi a capitalului de rezervă. Dacă această prevedere lipseşte atunci partea socială nu poate fi impărţită intre coproprietari. modul de formare. partea sociala a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobandite. Articolul 149. soţi. In această situaţie partea socială a fiecărui asociat se majorează proporţional. In opinia noastră importanţa capitalului de rezervă este redusă. Astfel. Părţile sociale pot avea mărimi diferite si sant indivizibile daca actul de constituire nu prevede altfel. moştenitori precum şi intre societăţile succesoare in caz de reorganizare prin dezmembrare a asociatului persoană juridică. Actul de constituire poate limita obligaţia de a vărsa contribuţii suplimentare la o anumita suma stabilita proporţional aporturilor. potrivit art. Ea poate fi stabilită atat in raport procentual faţă de mărimea totală a capitalului social cat şi in sumă bănească. (1) Partea socială a asociatului este o fracţiune din capitalul social şi arată din capital care revine asociatului. (2)Un asociat poate deţine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată are un rol asiguratoriu. stabilita in funcţie de mărimea aportului la acest capital. Norma cu privire la capitalul de rezervă are un caracter dispozitiv şi nerespectarea ei nu se sancţionează nici de cum. Dacă legiuitorul consideră că mărimea capitalului social pentru asigurarea cerinţelor creditorilor nu este satisfăcătoare el ar putea majora mărimea minimă a capitalului social. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata poate restrange mărimea maxima a părţii sociale a asociaţilor. in acest caz. In cazul in care un asociat dobandeşte o alta parte sociala sau o fracţiune din partea sociala a unui alt asociat.

Dacă are loc partajarea bunurilor intre soţi sau intre foştii soţi. Articolul 150. O dispoziţie similară se poate stipula şi in actul de constituire a unei societăţi. Deci dacă unul din soţi in timpul căsătoriei participă la fondarea unei societăţi comerciale. schimb cu o parte socială. Soţului asociat ii revine partea socială ca valoare. Articolul 151. sau o procură din banii moşteniţi sau donaţi. Dacă actul de constituire prevede efectuarea de către asociaţi a contribuţiilor suplimentare. mărimea acestora trebuie să fie proporţională aporturilor deja efectuate. precum şi printr-un certificat de moştenire a părţii sociale cu condiţia că acestea sunt inregistate la Camera Inregistrării de stat. Alin. adoptate la cererea asociatului care si-a propus spre vanzare partea sociala sau o parte din ea. Dacă partea socială este divizibilă şi soţul asociatului poate fi primit in societate atunci partea socială va fi divizată in două părţi egale sau in alte proporţii cum convin coproprietarii şi calitatea de asociat o dobandeşte şi soţul care pană la partajare nu avea calitatea de asociat. Fiecărui asociat care a vărsat aportul integral societatea ii eliberează un certificat care confirmă executarea obligaţiei de aport. sau transmite in capitalul social un bun obţinut prin moşternire sau donare. Acelaşi lucru se poate demonstra prin actul de constituire. Aceasta poate fi un bon de plată. donare. actul de cumpărare. In afară de certificat asociatului trebuie să i se elibereze şi un act contabil care confirmă transmiterea bunurilor la societate. daca au fost achitate integral. o factură sau cel puţin un act de predare-primire dacă aportul s-a făcut in bunuri. (1) din articolul comentat vine să confirme regula că toate bunurile dobandite in timpul căsătoriei sunt proprietate comună in devălmăşie a soţilor. inclusiv şi să acumuleze o parte socială egală cu intregul capital. iar celuilalt i se compensează din contul altor bunuri divizibile. in cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului. donaţie. valoarea părţii sociale va fi calculată ca un bun comun. d) in cazul . Ei pot şi să vandă toată partea socială sau o fracţiune din ea. Certificatul vine să confirme că o anumită persoană are calitatea de asociat. sau procură o parte socială din mijloacele comune partea socială este in proprietea comună a socţilor. insă ea nu va putea fi divizată intre soţi dacă aceasta nu este expres stabilit in actul de constituire. părţi sociale proprii doar: in baza hotărarii adunării generale a asociaţilor. dacă aportul s-a făcut in bani. un certificat de depozit. Certificatul de asociat nu este hartie de valoare şi transmiterea lui altei persoane nu dovedeşte instrăinarea sau gajarea părţii sociale. In lipsa unei dispoziţii exprese asociaţii pot să cumpere alte părţi sociale.„cota parte a fiecărui membru al bursei in capitalul social nu poate depăşi 10 %”. Dobandirea de părţii sociale proprii de către societatea cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata poate dobandi. Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale si nici primirea sa in societate daca actul de constituire nu prevede altfel. Nu va fi proprietatea comună partea socială obţinută de unul din soţi prin moştenire. Partea sociala a soţilor in societatea cu răspundere limitata Asupra părţii sociale a soţilor in societatea cu răspundere limitata dobandite in timpul căsătoriei se aplica regimul juridic al proprietăţii comune in devălmăşie. de la succesorii asociatului decedat.

Totul depinde de eficienţa activităţii societăţii. Partea socială a asociatului exclus din societate se consideră procurată de societate şi aceasta urmează să restituie valoarea părţii sociale deţinute cu reţinerea . Reieşind din esenţa persoanei juridice şi a societăţii comerciale in general SRL nu poate să se constituie decat cu cel puţin un singur fondator.civ. Un impediment poate fi dispoziţia art. Dacă asociatul are 25 % din capital. La procurare trebuie să se ţină cont de unele restricţii: societatea nu poate să procure partea socială de la asociatul unic. Numai cand ea va oferi cel mai bun preţ ea işi va realiza acest drept. Această prioritate insă nu va opera in cazul in care vanzătorul doreşte să o vandă unui anumit asociat. atunci lui i se va achita 25 % din valoare activelor. Adunarea asociaţilor trebuie să decidă asupra procurării părţii sociale in termen de cel mult 6 luni de la data deschiderii moştenirii. Creditorii işi pot realiza dreptul lor cu respectarea art. Societatea nici nu poate să existe fără cel puţin un asociat căci ea nu ar avea organ suprem (adunare a asociaţilor) care şi-ar exercita drepturile exclusive. Această restricţie priveşte şi succesorii asociatului. Societatea cu răspundere limitata care a dobandit o parte sociala in capitalul sau social nu este in drept sa obţină pentru aceasta parte sociala o parte din profitul repartizat si nici sa participe la vot in cadrul adunării asociaţilor. Prin actul de constituire al SRL se poate stabili restricţii dure cu privire la intrarea in societate a altor persoane decat cei care au semnat actul de constituire.(1) din articolul comentat stabileşte cazurile in care societatea ar putea să procure părţile sociale.152 alin.civ. 149 alin.153 C. dar poate fi şi mai mică. Această valoarea poate fi mai mare decat partea din capitalul social. Societatea cu răspundere limitata este obligata sa micşoreze capitalul social proporţional valorii părţii sociale dobandite in cazul in care partea sociala nu este instrăinată in termen de 6 luni din momentul dobandirii. şi in actul de constituire nu sunt impedimente cu privire la procurarea de către asociat a părţii sociale.excluderii asociatului. Partea sociala poate fi dobandita de societatea cu răspundere limitata doar din contul activelor care depăşesc mărimea capitalului social si a altor fonduri pe care societatea este obligata sa le constituie si din care nu se permite sa se facă plăti asociaţilor.(4). Succesorii asociatului decedat nu vor putea dobandi calitatea de asociat in cazul in care actul de constituire interzice trecerea părţii sociale şi a calităţii de asociat prin succesiune. Alin. Societatea va putea procura partea socială in concurenţă cu alţi cumpărătări. Hotărarea se adoptă timp de 30 de zile de la inaintarea ofertei. Adunarea asociaţilor. Scopul procurării părţii sociale de către societate este de proteja societatea de intrarea in ea a persoanelor străine. adoptă hotărarea de a procura părtea socială de la asociatul său atunci cand acesta a formulat-o in modul stabilit de art. Societatea poate să-şi procure părţile sociale numai din activele care excede mărimea capitalului social. Societatea are prioritate faţă de unul sau mai mulţi asociaţi care doresc personal să o procure. cat şi dorinţa asociaţilor rămaşi de a concentra controlul asupra societăţii. In acest caz succesorii vor putea pretinde valoarea părţii sociale moştenite. Societatea cu răspundere limitată poate dobandi propriile părţi sociale. In cazul in care moştenitorului i se achită valoarea părţii sociale. inclusiv cu alţi asociaţi.(4) C. aceasta nu trebuie să fie valoarea nominală ci o parte din valoarea de piaţă a activelor nete ale societăţii. Societatea poate să cumpere partea socială a asociatului in cazul in care creditorii personali ai acestuia işi realizează dreptul de creanţă asupra asociatului din partea acestuia. La expirarea acestui termen moştenitorul va putea pretinde calitatea de asociat.

In cazul dezacordului dintre ei. Partea socială procurată de societate nu dă dreptul de vot. partea sociala este distribuita proporţional părţii sociale deţinute de fiecare. asociaţii au dreptul de preemţiune. In opinia noastră cea mai justificată operaţiune de instrăinare este repartizarea (instrăinarea) părţii sociale intre asociaţii rămaşi. In cazul instrăinării părţii sociale unor alte persoane decat cele menţionate la alin. Societate care a dobandit prin unul din modurile stabilite la alin. Astfel partea socială poate fi instrăinată prin vanzare cumpărare.(1) una sau mai multe părţi sociale trebuie in termen de 6 luni de la inregistrarea actului de procurare fie să le instrăineze. rudelor si afinilor in linie dreapta fără limita si in linie colaterala pană la gradul doi inclusiv. Daca. Instrăinarea părţii sociale in societatea cu răspundere limitata Partea sociala sau o fracţiune a părţii sociale poate fi instrăinata liber soţului. proporţional participării acestora la capitalul social. pentru ea nu se repartizează dividende şi nici active in caz de lichidare a societăţii. donaţie. (10) Orice clauză contrară prevederilor alin.(4)-(9). fiecare asociat poate. in realitate drepturile incorporate in ea nu pot fi realizate de nimeni. fie să-şi reducă capitalul social. Dacă mărimea prejudiciului este mai mare decat valoarea părţii sociale a celui exclus. Partea din dividende sau partea din active care revine acestei părţi sociale se vor repartiza deţinătorilor celorlalte părţi sociale proporţional participării la capitalul social. in decursul a 3 luni de la data incheierii actului juridic. sa ceara pe cale judiciara ca drepturile si obligaţiile cumpărătorului sa treacă la el. In cazul vanzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din ea cu incălcarea dreptului de preemţiune. pe care intenţionează sa o dobandească. Asociaţii trebuie sa-si formuleze in scris acceptarea si sa o transmită administratorului in termen de 15 zile de la data primirii ofertei. Legea permite să se procure chiar din activele care formează capitalul de rezervă al societăţii sau şi alte fonduri create de societate. Asociatul nu poate instrăina partea sociala pană la vărsarea integrala a aportului subscris. poate fi transmisă in capitalul social al altei societăţi comerciale. cu excepţia cazului de succesiune. aceasta poate fi instrăinată unui terţ la un preţ care sa nu fie mai mic decat cel indicat in oferta. fiecare dobandeşte o fracţiune a părţii sociale in mărimea solicitata. in termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei. Asociatul care intenţionează sa instrăineze parţial sau integral partea sociala transmite o oferta scrisa administratorului societăţii. schimb. societatea va putea pretinde despăgubiri. Alin.(1). asociaţii sau societatea nu a procurat partea sociala. Actul juridic de instrăinare a părţii sociale se autentifica notarial. Daca exista mai mulţi solicitanţi. Actul juridic prin . in esenţa sa este un bun şi poate fi obiectul actelor juridice civile. Deşi această parte socială (fracţiune a capitalului social) există. Partea socială. instrăinarea se face in acest caz in condiţiile alin.(2)-(9) este nulă. Asociatul indica mărimea fracţiunii din partea sociala. Articolul 152. celorlalţi asociaţi si societăţii daca actul de constituire nu prevede altfel.prejudicului suportat de societate.(2) stabileşte regula că partea socială poate fi cumpărată numai dacă societatea are active ce depăşesc mărimea capitalului social. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor in termen de 15 zile de la data transmiterii.

Prin măsura de asigurare asociatului i se poate interzice vanzarea sau gajarea părţii sociale. Aceasta rezultă din alin. aportul la capitalul social. Partea socială poate fi instrăinată prin acte intre vii numai după ce a fost vărsat intregul aport la care fondatorul s-a obligat. Vanzătorul poate instrăină liber partea sa socială oricărui alt asociat consideră necesar. Partea socială este un bun care se include in activul patrimoniului asociatului. in proces judiciar. Aceasta rezultă din dispoziţia expresă a alin. Nu poate fi vorba despre un drept de preferinţă in cazul donării sau in cazul in care acesta se face aport la capitalul social. Aceste interdicţii ar putea fi privite ca limitări aduse dreptului de proprietate asupra părţii sociale. (3) prevede că asociatul are dreptul de preemţiune la cumpărarea părţii sociale numai faţă de alte persoane decat cele indicate in alin. Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercita cu respectarea dispoziţiilor art. Asociaţii nu au dreptul de preferinţă unul faţă de altul. Realizarea dreptului creditorului asupra părţii sociale pe cale forţată poate fi efectuată numai pe baza unui titlu executoriu şi numai dacă asociatul nu dispune de alte bunuri. Deci asociatul poate liber dona. limite la care. Alin. In cazul in care asociatul vinde unui terţ fără a respecta regulile stabilite la alin. Creditorii personali ai asociatului pot urmări partea socială a acestuia. vinde.(1). Asociatul care doreşte să vandă partea socială trebuie să respecte dreptul preferenţial al celorlalţi asociaţi şi al societăţii. Acţiunea de cerere a drepturilor cumpărătorului poate fi formulată in termen de 3 luni de la data incheierii contractului de vanzare cumpărare a părţii sociale. Cuvantului instrăinare i se potriveşte mai multe tipuri de acte juridice. Prin actul de constituire se poate limita sau chiar interzice trecerea părţii sociale la terţele persoane. Articolul comentat reglementează specificul instrăinării părţii sociale. Articolul 153. in realitate sunt rare cazuri cand mai mulţi asociaţi ar avea obiectul schimbului in care este interesat vanzătorul părţii sociale. de fapt.care se instrăinează o parte socială sau o fracţiune din aceasta trebuie să fie autentificat notarial. poate stabili dreptul de preferinţă a asociatului şi faţă de rude sau afini. La cererea creditorilor asociatului.(4) C. dar şi din esenţa celorlalte aliniate. Un impediment la o asemenea instrăinare poate servi art.149 alin.. Actul prin care se adoptă măsura de asigurare trebuie de adus la cunoştinţa administratorului SRL a cărei parte socială o deţine asociatul. .(3)-(8) se referă la instrăinarea prin acte de vanzarecumpărare.152. schimba sau a o depune in capitalul social al altei societăţi partea socială care ii aparţine dacă actul de constituire nu interzice acest lucru.(4) fiecare asociat poate. să ceară drepturile şi obligaţiile cumpărătorului. dacă actul de constituire nu prevede altfel”.(1) care spune că „partea socială poate fi instrăinată liber . convin asociaţii prin actul de constituire al societăţii. Deşi teoretic se păstrează posibilitatea realizării dreptului de preferinţă in cazul instrăinării prin contracte de schimb.. inclusiv donaţia. Urmărirea părţii sociale de către creditorii asociatului Creditorii asociatului pot urmări partea sociala numai in temeiul unui titlu executoriu daca creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului. se poate adopta o incheiere de asigurare a acţiunii civile sau de executare a unei hotărari a instanţei de judecată. Actul de constituire. in special alin. totuşi considerăm că in acest articol majoritatea dispoziţiilor. Ea poate fi grevată cu gaj precum şi transmisă prin succesiune.civ. schimbul. insă.(8) in care se foloseşte cuvantul vanzare. precum şi să fie inregistrat la Camera Inregistrării de Stat.

Excluderea asociatului se face numai prin hotărare judecătoreasca. Excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitata Adunarea generală a asociaţilor. In cazul in care mărimea aportului vărsat de asociat nu acoperă prejudiciul suportat acesta va fi obligat să-l repare din alte bunuri. Fiecare asociat este obligat să verse in capitalul social după cum urmează: cel puţin 40 % din aportul subscris in numerar pană la inregistrarea de stat a societăţii. fără dobanda. Dacă mărimea aportului acoperă integral prejudiciul cauzat societăţii prin nevărsare.112 alin. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata Normele cu privire la conducerea. foloseşte bunurile societăţii in scop personal sau al unor terţi. . Obligaţia de reparare a prejudiciului subzista in partea neacoperită prin aportul vărsat. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata sant stabilite prin lege si statutul sau.). in termen de 6 luni. oricare alt asociat il poate notifica pe cel care a intarziat despre faptul intarzierii şi stabileşte un termen suplimentar de cel puţin o lună şi il avertizează că dacă el nu varsă in timpul suplimentar va fi exclus din societate (art. Dacă asociatul pus in intarziere nu varsă integral aportul nici in termenul suplimentar atunci administratorul. Dacă asociatul a fost exclus. fiind administrator. aportul vărsat. unul sau mai mulţi asociaţi din proprie iniţiativă sau la hotărarea instanţei de judecată poate cere excluderea asociatului din societate. administratorul. Dacă asociatul nu a vărsat aportul in termenul stabilit de lege sau de actul de constituire. Asociatul poate fi exclus din societate prin hotărarea judecăţii pentru două motive: nu a vărsat aportul la care s-a obligat. Asociatului exclus i se restituie. dar numai după repararea prejudiciului cauzat. cumuland şi funcţia de administrator foloseşte bunurile societăţii in alte scopuri decat obţinerea profitului. comite frauda in dauna societăţii.Legiuitorul a decis să lase partea socială asociatului pentru a fi realizată doar in ultimul rand. Articolul 155. unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societatea cu răspundere limitata a asociatului: care a fost pus in intarziere si nu a vărsat integral aportul subscris in perioada suplimentara.civ.(3) C. sau face alte acţiuni care păgubeşte direct sau indirect societatea. Nu se cere ca aceste două motive să fie cumulative. De regulă fondatorii sau asociaţii SRL şi activează in calitate de salariaţi ai acestor societăţi. care.civ. considerand că aceasta nu numai că este producătoare de dividende dar este şi o modalitate de realizare a dreptului la muncă. Conducerea. Articolul 154.113 alin. suma rămasă după acoperirea prejudiciului va fi restituită asociatului in termen de şase luni. restul aportului se varsă potrivit art.(5) C. in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii. Prin actul de constituire se poate stabili şi un termen mai restrans. acesta este obligat să acopere prejudiciul suportat de societate in legătură cu nevărsarea in termen a aportului precum şi toate cheltuielile legate de procesul de excludere.

a căror activitate se desfăşoară.500 din 10.1991. calităţile personale ale asociaţilor sunt .Particularităţile de constituire. Societatea pe actiuni Articolul 156. pentru organele de conducere şi control ale societăţii de la data aprobării acestora şi sunt opozabile terţilor de la data inregistrării acestora in Registrul de stat al intreprinderilor. Societăţile pe acţiuni sunt considerate de doctrină cele mai moderne. de regulă. § 5. (5) Societatea pe acţiuni are denumire deplina şi poate avea denumire prescurtata. Transmisibilitatea uşoară a acestor titluri produce o primenire continuă a asociaţilor şi asigură continuitatea existenţei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale persoanei fizice. Astfel actul normativ in care-şi are continuarea reglementarea juridică a SRL este Regulamentul societăţilor economice aprobat prin hotărarea Guvernului nr. 1. Ei suporta. grupand un număr mare de asociaţi care. Actul de constituire. (3) Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. de multe ori cu depăşirea graniţelor unei ţări sau ale unui continent. poate conţine dispoziţii derogatorii precum şi dispoziţii care nu sunt obligatorii pentru actul de constituire. Dispoziţiile incluse in actul de constituire devin obligatorii pentru toţi asociaţii. In denumirea deplina şi prescurtata trebuie să se includă sintagma in limba de stat "societate pe acţiuni" sau abrevierea "S. de cele mai multe ori. sunt societăţile create pentru realizarea marilor afaceri. mai evoluate şi mai complexe forme de societăţi comerciale. reieşind din normele dispozitive ale actelor normative. in condiţiile limitării responsabilităţii lor la cadrul sumelor angajate pentru subscrierea sau cumpărarea acestor titluri. Importanţa lor in orice economie de piaţă este deosebită.A. (4) Acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. insă fondatorii sau ulterior asociaţii consideră necesar a le include. nici nu se cunosc intre ei şi a căror participare la societate este fundamentată pe capitalurile pe care ei le investesc in intreprindere. administrare şi reprezentare a societăţii cu răspundere limitată se reglementează prin acte normative speciale şi actul de constituire a societăţii. Societatea pe acţiuni este tipul insuşi al societăţii de capitaluri.". Forma juridică de societate comercială pe acţiuni se impune pentru marile intreprinderi ale căror nevoi de capitaluri nu pot fi asigurate de un cerc restrans de persoane.09. Consideraţii preliminare. (2) Societatea pe acţiuni poate fi constituita de una sau de mai multe persoane. Dispoziţii generale cu privire la societatea pe acţiuni (1) Societate pe acţiuni este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sint garantate cu patrimoniul societăţii. Una din formele juridice in care o societate comercială poate să se organizeze pentru a putea dobandi personalitate juridică şi a funcţiona legal este cea de societate pe acţiuni. in limita parţii nevărsate. Societăţile pe acţiuni. funcţionare. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. Desigur că norme juridice obligatorii pentru asociaţi şi pentru organele societăţii se conţin şi in actul de constituire (statutul) a societăţii. pe teritorii largi. Ea permite colectarea acestor capitaluri făcand apel public la economiile unor mase mici de investitori care primesc in schimbul investiţiilor lor titluri (acţiuni sau obligaţiuni) uşor negociabile – mai ales dacă societatea este cotată la bursă – şi generatoare de profit (dividende sau plusvaloarea cesiunii). Datorită importanţei capitalului.

completarea.2 din Legea SA (care reglementează termenele de vărsare a aporturilor la constituirea societăţii). fie menţinerea şi.160 alin.62 şi art. după părerea noastră. de altfel.158 alin. “aktieselskab” (Danemarca). Pentru aceste considerente societatea pe acţiuni in formă pură este cunoscută in doctrină şi sub numele de societate anonimă.2 lit.1. Dar cum se va proceda in situaţiile in care dispoziţiile codului sunt ele insele incoerente? De exemplu. Astfel. deşi .b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. Datorită importanţei economice şi rolului lor in societatea modernă societăţile pe acţiuni sunt intalnite şi reglementate in majoritatea statelor lumii. Această regulă se va aplica fără probleme in situaţiile in care intre dispoziţiile codului şi cele ale Legii SA există o neconcordanţă evidentă. care reiau şi particularizează reglementările din cod şi secundo – Codul civil (lege generală) a fost adoptat ulterior legii speciale. cum se va proceda in situaţia in care dispoziţiile Legii SA ar putea fi apreciate ca neconforme concepţiei codului. sub diferite denumiri: “corporation” sau “stock company” (S. “Акционерное общество” (Federaţia Rusă). ar fi fost fie elaborarea sau păstrarea doar a catorva articole care să răspundă cerinţei de generalitate şi dezvoltarea şi completarea lor prin lege specială (lege care. aceasta fiind lipsită de o concepţie clară şi unitară asupra reglementării activităţii societăţilor in discuţie. avem actualmente o reglementare paralelă a societăţilor pe acţiuni. eventual. “sociedade anonima” (Portugalia). “Aktiengesellschaft” (Germania). Ca regulă generală. Astfel. in cazul art.1125-XV/13. cu atat mai mult cu cat dispoziţiile codului sunt pe alocuri incoerente. iar selecţia făcută de legiuitor nu este tocmai cea mai potrivită. “public company limited by shares” (Marea Britanie şi alte state din sistemul “common law”). cum vor fi interpretate şi coroborate dispoziţiile art. “naamloze vennootschap” (Olanda).A. in conformitate cu dispoziţiile art. de la art. cum ar fi. “Aksjeselskap” (Norvegia). legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova. existand numeroase discordanţe intre dispoziţiile celor două acte normative. O prima problemă care poate fi ridicată in acest context este cea a forţei juridice a dispoziţiilor celor două acte normative şi a soluţiei pe care ar trebui să o adopte interpretul in cazul unor discrepanţe existente intre acestea. se poate constata că in varianta finală a Codului adoptată de legiuitor (societăţilor pe acţiuni fiindu-le alocate 15 articole. Mult mai indicat.).170) se regăseşte doar o parte din reglementarea destul de consistentă (50 de articole) şi coerentă pe care societăţile pe acţiuni au primit-o in proiectul Codului civil.04. In Republica Moldova societăţile in discuţie. Răspunsul la această intrebare este ingreunat de două elemente: primo – Codul civil cuprinde dispoziţii cu caracter general. se va da prioritate dispoziţiilor codului. fiind completat cu dispoziţiile Legii SA. fapt care va crea multiple probleme de interpretare şi de aplicare a celor două acte normative. Codul civil (ce cuprinde intr-o formă unitară şi sistematizată principalele norme ale ramuri de drept civil şi comercial) fiind.32.06. 33.1997 (in continuare Legea SA). atat in cod cat şi prin lege specială.U.1 din Legea SA (care reglementează cota minimă a capitalului de rezervă) sau in cazul art.156 la art.1134XIII/02. de exemplu. art. Soluţia legiuitorului de a reglementa societăţile pe acţiuni atat in Codul civil cat şi prin lege specială este după părerea noastră discutabilă. exista la data adoptării codului) in condiţiile in care s-a vrut reducerea numărului dispoziţiilor din cod prin care să fie reglementată cu caracter general activitatea societăţilor pe acţiuni.157 din cod cu cele ale art.estompate pană la dispariţie in favoarea aporturilor la capital. “Sociedad Anonima” (Spania). dispoziţiilor din proiectul codului şi abrogarea legii speciale – Legea SA. Pe de altă parte. “Osakeyhtio” (Finlanda). “societa per azioni” (Italia). in principiu.2002. 35 din Legea SA cu privire la actele constitutive? Ori.46 alin.37 alin. pe langă dispoziţiile Codului civil. “societe anonyme” (Franţa).36 alin. sunt amplu reglementate printr-o lege specială privind societăţile pe acţiuni nr.4 din cod şi art. lipsite de substanţă şi de multe ori contradictorii cu cele ale legii speciale.1 din cod şi art. “Aktiebolag” (Suedia). o lege organică iar Legea SA – una ordinară.

Portugalia – “Codigo Das Sociedades Comerciais” (Codul societăţilor comerciale). Trăsăturile specifice ale societăţii pe acţiuni. Republica Ceha) sau civil (Italia .156 alin.620-763 din Codul Federal al Obligaţiilor. 4.societatea pe acţiuni este intotdeauna comercială (cu scop lucrativ) indiferent de obiectul său de activitate. In doctrina franceză. etc. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. Spania. care emiteau părţi cesibile. se consideră că societăţile pe acţiuni ar avea originea in concesiunile acordate la sfarşitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăţilor de capitalişti de a organiza servicii de interes general – servicii publice.L224-1 . Austria. completate prin Legea federală din 4 octombrie 1991).) ? In cele ce urmează vom incercă identificarea unor soluţii acceptabile. fie numai prin legi speciale.31/1990. . care sunt titluri negociabile şi transmisibile. Grecia). că in cadrul acestora. şi in alte timpuri. Danemarca. Suedia.L. 3.asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. Societăţile pe acţiuni s-au dezvoltat intr-o perioadă relativ recentă. Definiţia societăţii pe acţiuni. iar asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile sociale. ei fiindu-i aplicabile in absenţa unor dispoziţii speciale regulile generale aplicabile tuturor persoanelor juridice prevăzute in art. Reamintim in acest context că in majoritatea statelor europene societăţile pe acţiuni sunt reglementate. Belgia. Ungaria). Scurt istoric al societăţilor pe acţiuni.156 alin. De asemenea.L225-1 din Codul comercial francez.societatea pe acţiuni este persoană juridică. Astfel. susţinand totuşi necesitatea unor corelări şi modificări exprese a celor două acte normative.2325-2461. o formă embrionară este semnalată in societăţile romane de publicani . a cărei capital este divizat in acţiuni.228-97.1 Codul civil defineşte societatea pe acţiuni ca fiind acea “societate comercială al cărei capital social este in intregime divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii”.capitalul social al societăţii este divizat in acţiuni. . soluţia definirii legale (in textul legii) a societăţii pe acţiuni este intalnită şi in alte legislaţii. insă. §1 din Legea germană privind societăţile pe acţiuni (Aktiengesetz) din 1965 defineşte societatea pe acţiuni ca fiind o societate care dispune de proprie personalitate juridică.3). Trebuie menţionat că. spre deosebire de societăţile de persoane – societatea in nume colectiv şi societatea in comandită -. sau prin lege separată (Germania. 2. impreună cu celelalte societăţi comerciale (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – “Companies Act 1985”. fie numai in codul comercial (Franţa – art. deşi nu constituie regula. .adică a concesionarilor de impozite publice. .64-164. Acesteia ii sunt aplicabile in lipsa unor dispoziţii derogatorii prevederile art. Elveţia – art. şi anume. Definiţia existentă in cod este superioară celei din legea specială deoarece accentuează o trăsătură distinctivă a societăţilor de capitaluri. Polonia.55-105 din prezentul cod. Sub o formă rudimentară le găsim. consideră societatea anonimă ca o societate a cărei capital este divizat in acţiuni şi care se constituie intre participanţi care răspund pentru pierderi in limita aporturilor lor. in principal. Norvegia. Astfel.nu există contradicţii aparente intre reglementări (cum ar fi cazul dispoziţiilor Legii SA care fac distincţie intre societăţile pe acţiuni de tip inchis şi cele de tip deschis sau care reglementează ţinerea adunării constitutive. Societatea pe acţiuni se individualizează prin următoarele trăsături: .art. Finlanda. doar riscul pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia (art. suportand.societatis publicanorum . art. In art. Romania – Legea societăţilor comerciale nr. executarea obligaţiilor societăţii este garantată numai cu patrimoniul acesteia. Olanda – art.106-120 din prezentul cod. iar pentru obligaţiile asumate aceasta răspunzand numai cu patrimoniul ce-i aparţine.

In sfarşit. avand nevoie de bani. s-a transformat. a fost realizată de Codul comercial francez (1807) care. Pe teritoriul actualei Republici Moldova se pare că prima societate pe acţiuni atestată este Societatea anonimă (pe acţiuni) belgiană. mai curand. Prototipul acestor bănci era instituţia cunoscută in Genova sub denumirea “Officium Procuratorum Sanchi Georgio”. denumite loca. reglementează societatea anonimă cu cele două forme ale sale: societatea pe acţiuni şi societatea in comandită pe acţiuni. care avea . Belgia. in Italia. dreptul de a ţine in permanenţă trupe sub arme. intocmai ca acţiunile din dreptul modern. in cursul secolelor XVII-XVIII au luat fiinţă: Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602). In general. in doctrină. societatea pe acţiuni ar fi o aplicaţie a regulii maritime potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai in limita capitalului investit in acea navă. se intalnesc organizaţii bancare al căror capital era reprezentat prin titluri cesibile. curtenii. lansa imprumuturi pe piaţă. in calitate de persoană juridică. riscurile asociaţilor erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei. care putea fi liber transmisă. dreptul de a edicta regulamente locale. Legiuitorul a considerat aceste companii. ca tip general de societate. astfel. In secolul al XV-lea. aveau adevărate drepturi regaliene: dreptul de a bate monedă. Aceste companii. ca fiind mijloace de realizare a intereselor publice. constituite prin concesiunea suveranităţii teritoriale. negustorii). ea a permis. Astfel de reglementări au fost preluate de legislaţiile majorităţii ţărilor europene. se reţin ca precedente primare: coproprietatea minieră germană. in schimbul cărora elibera titluri cesibile şi producătoare de interese (dobanzi). Deşi această formă de societate a adus servicii deosebite economiilor ţărilor in care a existat. Compania Mărilor Sudului – toate companii celebre in epocă şi care au jucat un rol economic insemnat in procesul de colonizare. Pentru prima dată. fraude ce au ruinat pe acţionari sau pe creditorii sociali. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau conexiuni. decat ca instituţii de drept privat. erau garantate cu veniturile pe care Republica le percepea din impozite.bănci etc. Fiecare posesor răspundea proporţional cu valoarea cotei sale. Consorţiul de capitalişti. Germania) şi din 1946 (in Anglia) această reglementare a fost suprimată. Aceste titluri. constituit pentru apărarea drepturilor. contribuţiile la formarea patrimoniului au primit denumirea de “acţiuni”. Astfel. preluand principiile care reglementau marile companii coloniale. Olanda. Politica de expansiune colonială din secolul XVII-XVIII a contribuit. intr-o instituţie bancară care funcţiona ca o instituţie publică de sine stătătoare. fapt ce a dus la o adevărată expansiune a societăţilor comerciale pe acţiuni. de asemenea intr-o mare măsură. privilegiul perceperii impozitelor. Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaţilor care avea ca titular compania. Acesta a fost unul din motivele pentru care societăţile anonime pe acţiuni puteau funcţiona numai pe baza autorizaţiei guvernului şi numai după anul 1867 (in Franţa. In momentul in care Republica n-a mai putut plăti “interesul” (dobanzile) la sumele imprumutate a acordat deţinătorilor titlurilor dreptul la control asupra unor gestiuni publice şi apoi. Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei. Compania engleză a Indiilor. cărora li se acorda privilegiul exclusiv al exploatării şi colonizării unor teritorii. la constituirea unor forme incipiente de societăţi pe acţiuni. După o altă teză. constituită in 1896. Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621). in acelaşi timp. Reglementarea societăţii pe acţiuni. băncile italiene din Evul Mediu şi companiile coloniale. In proprietatea minieră germană o mină care nu putea fi material divizată era impărţită in cote denumite carate. cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri (regele. Republica Genoveză. Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi Guadelup. şi comiterea unor fraude de mari proporţii de către administratorii lor.

Mai trebuie să amintim că intre 1918 şi 1944 pe teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a aplicat Codul comercial roman de la 1887. astfel incat societatea publică pe acţiuni cu răspundere limitată (public company limited by shares) din dreptul anglo-saxon (dar şi olandez) este similară cu societăţile clasice pe acţiuni din sistemul dreptului continental. de altfel. atat in vederea subscrierii de acţiuni. acestea fiind cotate şi la bursele de valori. insă ea este esenţial diferită de cea prezentă in Legea nr. 5. deşi Codul civil nu face nici o precizare in acest sens. Intre timp. de unde.1995 privind societăţile pe acţiuni. care a fost inspirat. După declararea independenţei la 27 august 1991 şi ca urmare a declanşării procesului de liberalizare a economiei şi privatizării in peisajul economic al ţării au reapărut şi societăţile pe acţiuni. in sensul că asemenea societăţi pot face apel la investiţii din partea publicului larg. majoritatea specialiştilor in domeniu au criticat această impărţire. a căror principali deţinători erau două corporaţii belgiene: Compania generală de căi ferate şi electricitate – 5120 de acţiuni şi Compania căilor ferate din Belgia – 5020 de acţiuni. dar nu in modul in care o face legea noastră) se face şi in legislaţiile statelor din sistemul de drept continental.847-XII/03. după cum capitalul social al acestora din urmă a fost constituit prin subscripţie publică . pe bună dreptate. in republică. din Codul de comerţ italian din 1882. spre deosebire de Codul civil al Federaţiei Ruse care in art. Aceasta avea un capital social de 11 milioane franci. societăţile pe acţiuni sunt impărţite in inchise (de tip inchis) şi deschise (deţinute public). fiind deţinute de 7 persoane fizice. in special in art. in dreptul francez şi roman. in cea mai mare parte. in număr de 860.97 consacră această distincţie şi defineşte cele două tipuri de societăţi. in legislaţiile respective distincţia operează doar pe planul participării acţiunilor societăţii la circuitul “public” al valorilor mobiliare.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. au şi fost importate in mare parte in Legea SA. Trebuie menţionat că această dihotomie juridică s-a incetăţenit in legislaţia rusă ca urmare a unei preluări nereuşite a modelului de reglementarea a societăţilor comerciale din dreptul anglo-saxon. cat şi in vederea participării acestuia la vanzarea de acţiuni. Codul comercial roman conţinea o amplă reglementare a societăţilor pe acţiuni in Titlul VIII “Despre societăţi şi despre asociaţiuni comerciale”. considerand. considerat cel mai modern cod al acelor timpuri. In legislaţia rusă. iar oportunitatea existenţei acestora a fost pusă la indoială. Legea SA face diferenţa intre societăţile pe acţiuni deschise şi cele inchise. pentru aceste doua tipuri de societăţi existand in unele cazuri reglementări diferite. Tipurile societăţilor pe acţiuni. o anumită distincţie intre societăţile pe acţiuni (chiar in deschise şi inchise. a funcţionat economia planificată fiind desfiinţate sau reorganizate in intreprinderi de stat toate societăţile pe acţiuni.1992. Sigur. Activitatea acestora a fost reglementată iniţial prin Legea privind societăţile pe acţiuni nr. De regulă. Astfel. considerăm că modelul de reglementare separată a societăţilor pe acţiuni de tip inchis adoptat de legiuitorul nostru este absolut neinspirat.in proprietate tramvaiele şi liniile de tramvaie din Chişinău. de exemplu. că regulile stipulate pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis le apropie de societăţile cu răspundere limitată. După cel de-al doilea război. iar societatea privată pe acţiuni cu răspundere limitată (private company limited by shares) este corespunzătoare in mare măsură societăţilor cu răspundere limitată. restul acţiunilor. unde există două tipuri de societăţi comerciale cu răspundere limitată (de tip public şi de tip privat).12. prevederile codului au fost dezvoltate intr-o lege specială din 26. In acest sistem de drept tradiţia unei asemenea reglementări este justificată de absenţa ca tip de societate comercială a societăţii cu răspundere limitată. divizat in 11 mii acţiuni. intrucat legislaţia Republicii Moldova reglementează printre alte forme de societate comercială şi pe aceea a societăţii cu răspundere limitată. abrogată de Legea SA care este şi astăzi in vigoare. Astfel. ca şi in toate ţările blocului comunist.01.121-187.

6.5 din Legea SA).6 şi art. reglementate in art.2 alin. fie se va transforma in societate deschisă (ori in cooperativă de producţie). Legislaţia aplicabilă societăţilor pe acţiuni. . in alt mod. să redăm sintetic principalele diferenţe intre societăţile pe acţiuni de tip deschis şi cele de tip inchis. de asemenea. iar ulterior constituirii a acţionarilor.31 alin. Totuşi. Astfel. considerăm că distincţia abordată continuă să opereze pană la o necesară modificare a legii.capitalul social al unei societăţi deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei. care face in repetate randuri trimiterea la lege (cum este cazul şi a art. care cuprinde acţionarii acestei societăţi şi/sau alte persoane.8 din Legea SA.numărul fondatorilor. Tipul societăţii trebuie expres prevăzut in actele constitutive ale acesteia. fie se va reorganiza prin divizare (separare). iar modificarea tipului de societate se poate face numai prin modificarea statutului societăţii. Cu alte cuvinte.4 din Legea SA). a căror listă se aprobă de majoritatea acţionarilor in modul prevăzut de statutul societăţii (art.44 alin.35 alin. orice valoare mobiliară emisă de o societate de tip inchis va putea fi plasată numai in cadrul unui cerc limitat de persoane. In caz contrar. potrivit art. in termen de 3 luni. instrăinarea acţiunilor unei societăţi inchise este supusă unei proceduri speciale.in privinţa societăţilor deschise sunt stabilite cateva reguli speciale ce se referă la publicitatea anumitor informaţii legate de activitatea societăţii (art. .27 din Legea SA. destul de greoaie. spre deosebire de societatea de tip deschis. precum şi a intreprinderilor prelucrătoare din complexul agroindustrial. După părerea noastră. Drept urmare. . absenţa in cod a unor referinţe la impărţirea societăţilor pe acţiuni in deschise şi inchise nu este una intamplătoare.2 alin. vom incerca. Astfel: . că modificarea tipului de societate este obligatorie in cazul in care numărul acţionarilor societăţii inchise va depăşi limita stabilită de lege (50 de acţionari). societăţii inchise nu poate fi mai mare de 50. nu are dreptul să plaseze public acţiunile sale sau alte valori mobiliare sau să le propună.5 din Legea SA).2 alin. in continuare. iar la reorganizarea colhozurilor.1 lit. societatea inchisă urmează a fi lichidată prin hotărare a adunării generale a acţionarilor sau a instanţei judecătoreşti (art.şi/sau dacă acţiunile lor sau alte valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi incheiate cu succes. ci ar putea evidenţia intenţia legiuitorului de a nu mai face o asemenea distincţie şi de a se alinia in acest fel la practica statelor occidentale. Menţionăm. .actele constitutive ale unei societăţi de tip inchis (statutul) trebuie să conţină o clauză care să stipuleze modul de instrăinare a acţiunilor (art.9 din Legea SA). unui cerc nelimitat de persoane pentru achiziţionare (art. pe cand numărul fondatorilor şi acţionarilor societăţii deschise nu este limitat (art. Particularităţile infiinţării şi . particularităţile infiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni la privatizarea patrimoniului intreprinderilor de stat şi municipale sunt stabilite de legislaţia cu privire la privatizare.40 alin. In afara dispoziţiilor Codului civil şi Legii SA constituirea şi funcţionarea societăţilor pe acţiuni din anumite domenii de activitate este reglementată şi prin de alte acte normative.1 din cod care reglementează limita minimă a capitalului social). şi de legislaţia funciară.92 din Legea SA). iar al societăţii inchise de 10 mii lei (art.k) din Legea SA). sovhozurilor.2 din Legea SA).2 alin. avand in vedere că dispoziţiile Legii SA nu au fost expres modificate şi ţinand cont de faptul că acestea le completează pe cele din cod. aşa cum sunt ele reglementate in Legea privind societăţile pe acţiuni.158 alin.societatea de tip inchis. societatea. De asemenea. In această situaţie. intreprinderilor şi organizaţiilor intergospodăreşti.

1204-XIII/05.157 alin.1508XII/15.1). Societatea pe acţiuni are propria sa firmă şi propriul sediu. in consecinţă. dacă asociatul respectiv s-ar retrage din societate n-ar putea să interzică societăţii utilizarea in denumirea socială a patronimicului său.550-XIII/21. deoarece criteriul utilizat pentru determinarea sediului este cel al locului unde se află organul său executiv. desprins de persoana unuia din asociaţi. Datorită importanţei sale pentru viaţa societăţii.3 din Legea SA).statutului juridic al societăţilor pe acţiuni in domeniul activităţii bancare. 8. firma societăţii poate să cuprindă şi alte date care nu sunt in contradicţie cu legislaţia. despre schimbarea sediului său (art. Legii nr.5 din cod şi art. cu sediul social al societăţii. dintre care enumerăm Legea instituţiilor financiare nr.1995. de regulă. Legea SA şi in celelalte legi speciale pe care le-am menţionate mai sus. acţionarii săi. legea obligă societatea pe acţiuni să anunţe creditorii.6 alin. In acest sens.07. Legea cu privire la fondurile de investiţii nr. se identifică obligatoriu prin două elemente: denumirea (firma) şi sediul. scrise in limba de stat (art.07. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea pe acţiuni trebuie să aibă o denumire. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. Atributele de identificare a societăţii pe acţiuni. Menţionăm. Executarea obligaţiilor sociale şi răspunderea acţionarilor. investiţionale. respectiv denumirea şi sediul asociaţilor.2001. că sediul indicat trebuie să fie real.5 alin. indicat in statutul societăţii (art. reglementările privind societăţile pe acţiuni.04. Legea cu privire la asigurări nr. obiectivandu-se.451-XV/30.1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare (ale cărei dispoziţii sunt completate cu reglementările emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare). Societatea pe acţiuni.998-XII/01. Aceasta trebuie să cuprindă: numele concret al societăţii. cităm o hotărare a Curţii de Apel Bucureşti care a statuat că numele unui asociat poate face totuşi parte din firma unei societăţi anonime (pe acţiuni) cu condiţia ca prin trecutul şi calităţile sale să fi devenit un element obiectiv. Mai menţionăm că. cu alte dispoziţii cuprinse in legislaţia comercială.6 alin. cum ar fi de pildă Voinea.632-XV/14. iar in cazul in care adresa pentru relaţii nu va coincide cu cea a sediului social simpla prezenţă a acesteia nu va fi de natură să inlesnească comunicarea cu societatea. Această discuţie a fost generată de faptul că societatea pe acţiuni este o societate de capitaluri a cărei element definitoriu este cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae) şi nu calităţile personale ale asociatului (intuitu personae) ca la societăţile de persoane. fără o legătură obligatorie cu numele şi domiciliul asociaţilor. Legii nr. 7. nu fictiv. persoane juridice. In ce ne priveşte considerăm inutilă o asemenea normă. Insuşirea . In mod facultativ.1993. persoane fizice.A” pentru denumirea prescurtată. Malaxa (mari industriaşi – n. fiscală (intrucat societatea pe acţiuni desfăşoară o activitate producătoare de venituri).06. Curtea a socotit că aceste nume au devenit adevărate denumiri. Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociaţilor (acţionarilor). precum şi autorităţile publice stabilite de legislaţie.6 alin. patronimicul va deveni un bun incorporal al societăţii in cauză şi. In doctrină s-a discutat dacă firma unei societăţi pe acţiuni poate fi determinată prin numele unui asociat (acţionar). adresa pentru relaţii va coincide. care permite a o deosebi de celelalte organizaţii. ca şi orice altă persoană juridică.06.10. Potrivit Legii SA sediu social al societăţii pe acţiuni este considerat sediul organului său executiv. financiară şi valutară. şi cuvintele “societate pe acţiuni” pentru denumirea deplină sau iniţialele “S. cuprinse in cod.11.2 din Legea SA).1992 privind investiţiile străine. Intr-un asemenea caz. Pentru aceasta se va indica localitatea.1997.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate. bursiere şi de asigurări sunt stabilite de alte acte legislative. Intreprinderilor cu investiţii străine organizate sub formă de societăţi pe acţiuni le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. Astfel.199XIV/18. In afară de sediu social societatea trebuie să aibă şi o adresă pentru relaţii (art.a). se completează cu prevederile Legii insolvabilităţii nr.2 din Legea SA).

ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte legate de executarea obligaţiilor societăţii şi limitele răspunderii acţionarilor. care ar antrena acoperirea de către acţionar a datoriilor sociale in calitate de garant. incheind diverse raporturi juridice. Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sale este asigurată graţie patrimoniului propriu. aceasta nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi (art. societatea pe acţiuni işi poate asuma anumite obligaţii.4 alin. Acţionarul se obligă prin contractul de societate (in cazul plasării acţiunilor la infiinţarea societăţii) sau printrun acord cu societatea (in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare) să verse aportul subscris in termenele prevăzute de lege sau de contractul de societate (hotărarea privind emisiunea acţiunilor . Astfel. societatea va răspunde pentru nerespectarea lor. Astfel. calitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii. Responsabilitatea acţionarilor.3 din cod şi art.156 alin. cofondatorii il pot constrange pe cale judecătorească.4 alin. Intrucat patrimoniul societăţii are drept titular societatea ca persoană juridică. Avand dreptul să participe la raporturile juridice. care constituie o garanţie pentru creditorilor societăţii . fondatorii societăţii pe .24 alin. prospectul ofertei publice . Dispoziţiile art.1 din cod). este un principiu de bază al societăţilor de capitaluri. şi anume. iar in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare. dacă societatea va face dovada prejudiciului cauzat societăţii şi legăturii de cauzalitate intre prejudiciu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către acţionar.1 din Legea SA.creditorii sociali (art. in cazul constituirii societăţii. ii conferă in circuitul civil valenţele oricărui subiect de drept.60-61). acesta răspunzand in faţa societăţii cu mărimea prejudiciului cauzat (art. Patrimoniul reprezintă suportul material al societăţii. acesta din urmă va putea fi obligat la plata despăgubirilor in condiţiile dreptului comun. recunoscută ca atare de lege. Graţie personalităţii juridice societatea pe acţiuni participă in nume propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate. cerand executarea obligaţiei asumate prin contractul de societate. al activităţii sale economico-financiare şi in alte temeiuri prevăzute de legislaţie. limitată la nivelul aporturilor. Considerăm că dispoziţia menţionată consacră doar o regulă generală şi poate fi aplicată doar in coroborare cu o serie de alte dispoziţii particulare din Legea SA. dacă fondatorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia sa de aport. Menţionăm in acest sens dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea fondatorilor şi tranzacţiile cu conflict de interese.29 alin. Astfel. teoretic. fie adoptarea unei hotărari privind refuzul de a incheia emisiunea acţiunilor şi restituirea către investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus in contul plăţii acţiunilor. organele de conducere a societăţii vor decide fie urmărirea in justiţie a investitorilor (acţionarilor) pentru vărsămintele datorate. in limita parţii nevărsate”. Deosebit de interesante sunt in contextul problemei pe care am abordat-o mai sus dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea acţionarului pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat societăţii ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a obligaţiilor ce-i revin.3). Pe de altă parte.156 alin. In realitate. textul de mai sus nu are in vedere o răspundere propriu-zisă. Deoarece problemele legate de capacitatea persoanelor juridice au fost analizate mai sus (vezi art. ci executarea obligaţiei proprii şi normale a fiecărui acţionar de a plăti valoarea nominală a acţiunilor (aportului) pe care le-a subscris. el fiind distinct de patrimoniile asociaţilor (acţionarilor) care au constituit societatea.3 din Legea SA). Potrivit art. prin aceea că mijloacele materiale şi băneşti ce-l compun dau acesteia posibilitatea să participe la circuitul economic. nici acţionarii nu vor suporta pasivul social decat in limita aportului lor (art.156 alin.societăţii comerciale pe acţiuni de a fi o persoană juridică autonomă. inseamnă că acest patrimoniu are un caracter autonom. patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor. Fiind obligaţii ale societăţii (obligaţii sociale).pentru emisiunea inchisă.4 din cod precizează că “acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii.4 din Legea SA). Ca o consecinţă a autonomiei patrimoniului societăţii.pentru emisiunea publică) şi este dator să-şi onoreze obligaţia asumată.

in consecinţă. De lege lata.31 alin. deoarece in acest caz plafonul mai ridicat al capitalului social ce trebuie subscris este de natură a crea unele dificultăţi fondatorilor. In cazul tranzacţiilor cu conflict de interese. sau pentru a convinge terţii să investească in societate pe baza rezultatelor economice deja obţinute. . Belgia.10 lit. denumită şi constituire continuată (succesivă). In ceea ce ne priveşte. că in ciuda acestor avantaje economice. Este adevărat totuşi.pentru acţionari: posibilitatea acordată investitorilor interesaţi. Printre avantajele constituirii prin subscripţie publică a societăţii pe acţiuni doctrina menţionează următoarele: . acţionarul interesat in efectuarea tranzacţiei (acţionarul ce deţine de sine stătător sau impreuna cu persoanele sale afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii şi are un interes material ce nu coincide cu cel al societăţii) este obligat să comunice in scris existenţa conflictului de interese organului de conducere de competenţa căruia ţine incheierea unei asemenea tranzacţii şi.158 alin. in scopul obţinerii din profitul propriu a capitalului necesar expansiunii economice.85 şi 86 din Legea SA). pe multiplicarea valorii investiţiei făcute. Aceasta deoarece. de a deveni acţionari ai unei astfel de societăţi comerciale chiar de la momentul constituirii ei. in Republica Moldova infiinţarea unei noi societăţi pe acţiuni este posibilă numai prin subscrierea acţiunilor intre un număr de fondatori strict determinaţi prin actele constitutive. chiar dacă statutul societăţii ar prevedea şi alte cazuri de răspundere. in statele unde această modalitate de constituire a societăţilor pe acţiuni este reglementată (Franţa. mizand pe succesul ei in viitor şi. Această concluzie rezultă din conţinutul art. iar faţă de terţi (creditori sociali) pentru neindeplinirea formalităţilor legale prevăzute pentru constituirea societăţii şi pentru obligaţiile luate cu ocazia constituirii societăţii care nu au fost preluate de societate asupra sa (nu au fost aprobate de către adunarea constitutivă). faţă de societate şi terţi. Portugalia – instituţiile de credit trebuie să fie formate obligatoriu prin subscripţie publică. ea este utilizată numai intr-un număr destul de limitat de cazuri. Suedia.pentru societate: posibilitatea obţinerii in termen scurt a capitalului necesar pentru demararea unei activităţi economice de mai mare anvergură. Italia. De asemenea.acţiuni răspund solidar.3 din cod. Doctrinei juridice ii sunt cunoscute două moduri de constituire a societăţii pe acţiuni: . adică fără apel la subscripţia publică (constituire simultană). 9.a) din Legea SA). care nu doresc să participe activ la managementul unei intreprinderi comerciale de mare anvergură. Romania). considerăm că ar fi fost binevenită şi consacrarea posibilităţii de a apela la subscripţia publică la constituirea societăţi deschise pe acţiuni. să se abţină de la vot in adunarea generală a acţionarilor (art. prin aporturile fondatorilor.10 lit.a) din Legea SA). intr-un grad mai mare decat in situaţia in care ar investi intr-o societate comercială deja “consacrată” şi care se află intr-un proces de extindere a activităţii. denumită şi constituire simultană sau fără apel la subscripţie publică. Elveţia. asemenea dispoziţii fiind lipsite de forţă juridică. . pentru obligaţiile lor legate de infiinţarea societăţii (art. pentru incălcarea obligaţiilor impuse de lege cu privire efectuarea aporturilor.constituirea obişnuită. pe . Norvegia. fără a fi nevoie de trecerea unei perioade de timp in care societatea să funcţioneze. Spania. Polonia. care prevede că “acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori”. fondatorii societăţii răspund solidar faţă de terţi pentru obligaţiile sociale apărute in cazul săvarşirii de către ei a unor acţiuni in numele societăţii după ce s-a considerat că fondarea acesteia nu a avut loc (art. Constituirea societăţii pe acţiuni.31 alin. Răspunderea fondatorilor poate fi angajată faţă de societate.constituirea cu apel la subscripţia publică a acţiunilor. Menţionăm că răspunderea acţionarilor nu va putea fi antrenată in afara cazurilor arătate mai sus in nici o altă situaţie. dacă este cazul. Ungaria.

cuprinzand in sfera sa celelalte noţiuni (specii).30 alin. posesiunea unor acţiuni. Codul civil nu prevede un număr minim de fondatori.de o parte. decizia de infiinţare a societăţii va fi luată de această persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de fondare a societăţii (art. Astfel. In consecinţă.6 din Legea SA). De la această regulă se prevede o singură excepţie.37 alin. prin definiţie. statul. a creării unor societăţi fictive sau neviabile. de organizare – in această etapă se intocmesc actele constitutive ale societăţii.a doua etapă a constituirii societăţii este destinată dobandirii personalităţii juridice. atat in favoarea persoanelor fizice. După părerea noastră . iar pe de altă parte subscriitori sunt destul de greu de caştigat. procedura de constituire a societăţilor pe acţiuni prin subscripţie publică este foarte anevoioasă. Posibilitatea concretă de participare la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni. prin intermediul Ministerului Finanţelor. Fără a intra in prea multe detalii referitor la acest subiect ne limităm să menţionăm că legislaţia in vigoare consacră aptitudinea de a intemeia o societate pe acţiuni in Republica Moldova.2 cu art. achizitor (subscriitor). statutul persoanelor juridice prezintă unele particularităţi faţă de cel al persoanelor fizice. intregit cu trăsături proprii.2 al Legii SA. deşi in mod obişnuit numărul acestora este mai mare. Aceste persoane fizice sau juridice se inscriu in sfera asociaţilor (lato sensu). Astfel.63 şi 109 din prezentul cod şi dispoziţiile Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr.prima etapă are un caracter preparator.1 din Legea SA). 10. In doctrină se admite că noţiunea (conceptul) de asociat are calitate de gen proxim.2000. Din coroborarea art. iar fondatorii de naţionalitate străini trebuie să se conformeze şi unor norme speciale. dizolvarea societăţii astfel constituite. depinde de anumite condiţii care pot să difere in funcţie de natura şi naţionalitatea subiectului de drept in cauză. adiţionale şi totodată distinctive. “fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice din Republica Moldova.31 alin. pe cale judecătorească. apatrizi. pe de-o parte un conţinut ideatic mai complex. spre deosebire de noţiunea supraordonată de asociat. este subscris capitalul social şi are loc adunarea constitutivă. iar pe de altă parte o extensiune mai restransă decat sfera larg cuprinzătoare a noţiunii de gen. Fondatorii societăţii pe acţiuni. pe cale de consecinţă. din alte state. precum şi state străine şi organizaţii internaţionale”.3 din Legea SA). precum şi oricare persoană interesată sunt in drept să ceara. In caz de incălcare a acestei prevederi. Astfel. putem concluziona că infiinţarea societăţilor pe acţiuni este dominată de principiul libertăţii de asociere a persoanelor fizice şi juridice.156 alin.31 alin. cat şi a persoanelor juridice. societatea pe acţiuni putand fi valabil infiinţată prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (art. O asemenea modalitate prezintă şi riscul de inşelare a micilor investitori care ar putea fi ispitiţi de caştigurile mănoase promise de către unii fondatori lipsiţi de scrupule sau nepricepuţi şi. inclusiv cele de naţionalitate străină şi apatride. fondator. conform art.1 şi 2 din Legea SA rezultă că infiinţarea societăţii pe acţiuni implică parcurgerea a două etape: .2). . societatea pe acţiuni nu poate fi infiinţată de o societate comercială care este la randu-i alcătuită dintr-un singur asociat (art. In concluzie. acţionar. Acest lucru se realizează prin inregistrarea societăţii la organele teritoriale ale Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in conformitate cu art. calitatea de fondator al unei societăţi pe acţiuni revine persoanelor care au luat decizia de a o infiinţa (art. In cazul in care societatea pe acţiuni este constituită de o singură persoană.30 alin.1265-XIV/05.31 alin. se poate spune că fiecare dintre cele trei specii analizate de membrii societari are.10. şi anume. Calitatea de achizitor aparţine celor care subscriu acţiunile unei societăţi pe acţiuni. Insuşirea de acţionar presupune. Atat in doctrină cat şi in dispoziţiile legale aplicabile in materia societăţilor pe acţiuni sunt folosite pentru a desemna persoanele care participă la crearea şi la activitatea societăţii pe acţiuni mai multe denumiri: asociat (membru).

de regulă. Polonia . Prin fixarea unui număr minim de asociaţi se urmăreşte ca in societatea pe acţiuni care corespunde marilor intreprinderi comerciale factorul uman să fie lipsit de importanţă. in aceste cazuri. cifra de afaceri a societăţilor pe acţiuni este foarte mare) poate duce la evaziune fiscală. Austria. de lege ferenda: ar trebui instituită o interdicţie prin care o persoană fizică sau juridică să poată fi fondator (acţionar) unic decat intr-o singură societate.31 alin. In caz contrar.formularea articolului este stangace. totuşi. Deoarece este posibil ca fondatorii să participe la constituirea societăţii prin intermediul reprezentanţilor (mandatarilor). cum ar fi cea a Marii Britanii. precum şi la precaritatea societăţii (cazul decesului acţionarului unic sau a hotărarii unilaterale de lichidare). Astfel.6 din Legea SA se incearcă atenuarea efectelor negative. c) numărul. introducerea unui număr minim de asociaţi. De altfel. este destul de greu de presupus că s-ar reuşi eludarea acestei dispoziţii şi inregistrarea societăţii) sau şi societăţilor in care s-a ajuns la un singur acţionar societate comercială cu asociat unic ca rezultat al cumulării tuturor acţiunilor. pe cand numărul fondatorilor societăţii pe acţiuni de tip deschis nu este limitat (art. clasele de acţiuni şi .3 persoane. cu excepţia catorva legislaţii. Romania. in actul de constituire al societăţii pe acţiuni trebuie să se indice: a) numele sau denumirea fondatorilor. Actul de constituire al societăţii pe acţiuni In afara de cele menţionate la art. Luxemburg şi Grecia . intrucat contravine intr-o oarecare măsură insăşi naturii acesteia de societate de capitaluri printre a cărei caractere juridice figurează şi cel al unui număr minim de asociaţi. după cum urmează: Franţa .5 din Legea SA).6 din legea SA conform căreia numărul acţionarilor societăţii inchise. impreună cu acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni. din cuprinsul articolului nu reiese clar dacă această prevedere se aplică numai societăţilor in curs de constituire (de altfel. Portugalia . menţionăm că Legea SA prevede că numărul fondatorilor unei societăţi pe acţiuni de tip inchis nu va putea depăşi 50 de fondatori. b) cuantumul capitalului social. dar care se aplică şi societăţilor pe acţiuni cu asociat unic in statele care permit o asemenea formă de societate unipersonală. Posibilitatea infiinţării unei societăţi pe acţiuni de către o singură persoană este o “curiozitate” legislativă. iar nu de cel al mandatarilor. nu poate fi mai mare de 50. Norvegia. organizarea unei forme “derogatorii” de societate prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (mai ales in condiţiile in care. ar trebui instituită obligativitatea evaluării de către un expert independent al aporturilor in natură aduse de fondatorul unic. in sensul că.2 alin. precizăm că. Finlanda. Belgia. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor. Suedia) majoritatea legislaţiilor statelor europene prevăd un număr minim de asociaţi. eficient fiind numai capitalul. dispoziţiile legale in materie ar trebui armonizate cu Directiva a XII-a nr.31 alin. numărul de fondatori va fi egal cu numărul de acţionari.5 persoane. Această dispoziţie reprezintă o aplicare particulară a regulii prevăzute la art. considerăm că cea mai indicată soluţie rămane. Germania. Elveţia. Subliniem că. In final. chiar dacă prin dispoziţiile art. numărul maxim de fondatori trebuie să fie determinat in funcţie de numărul mandanţilor. Articolul 157.108 alin. Olandei sau a ţărilor nordice (Danemarca. la momentul inregistrării acesteia. Italia. fapt ce ar putea aduce grave prejudiciu terţilor care au legături cu societatea.83/667/CEE din 2 decembrie 1989 care reglementează societăţile cu răspundere limitată cu asociat unic. ar trebui instituită obligativitatea dezvăluirii informaţiei publicului larg despre existenţa unui singur acţionar in societate. stabilirea unor reguli clare privind modul de perfectare a tranzacţiilor intre societate şi acţionarul unic al acesteia. In consecinţă. la constituire de “monopoluri”.7 persoane.(1).2 persoane. Indiferent de faptul dacă societatea este inchisă sau deschisă.

statornicit de Codul civil (Cartea intai.32 alin. Societatea pe acţiuni dobandeşte personalitate juridică prin indeplinirea unor formalităţi cerute de lege care se intemeiază pe actele constitutive. coroborand dispoziţiile art. manifestată in condiţiile legii. In primul rand. 3.32 din Legea SA. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită. tipul. efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii) incetand. putem spune că fundamentul activităţii societăţii pe acţiuni il reprezintă contractul de societate (de constituire – in terminologia codului) şi statutul. In al doilea rand. după inregistrarea de stat a societăţii şi executarea de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor. in timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin aporturile fondatorilor. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate. pe contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii). trebuie să indeplinească anumite condiţii. Consecinţa este că societatea civilă nu are personalitate civilă in vreme ce societatea comercială. cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. Titlul II “Actul juridic şi reprezentarea”).1 din Legea SA). acestuia ii este aplicabil regimul juridic de drept comun. d) mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator. In acelaşi timp contractul cuprinde regulile care guvernează raporturile dintre fondatori sau altfel spus. se află voinţa fondatorilor. . Astfel. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. Contractul de societate este actul constitutiv primar. 1. aceasta intocmind in acest caz o declaraţie de constituire a societăţii pe acţiuni care va conţine aceleaşi prevederi ca şi contractul de societate. ca orice act juridic. nu insă fără a exista anumite adaptări impuse de caracterul comercial al acordului de voinţă. conform art. valoarea nominala.numărul de acţiuni de fiecare clasă. In cazul in care societatea pe acţiuni se constituie de către un singur fondator contractul de societate este inlocuit printr-o declaraţia de constituire a societăţii. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. pentru a fi incheiat valabil.1339-1354. In principiu. Importanţa acestuia in faza constitutivă a societăţii este subliniată şi de dispoziţia conform căreia contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat (art. in speţă. contractul de societate trebuie să aibă anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. In categoria condiţiilor specifice se inscriu: intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis). In literatura de specialitate s-a arătat că o societate comercială este. f) modul de ţinere a registrelor societăţii.62 din cod cu cele ale art. Obligaţia de a constitui o societate pe acţiuni poate fi asumată şi de o singură persoană. indiferent de formă. Consideraţii preliminare. acesta stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor in vederea infiinţării societăţii (art. in esenţă un contract şi totodată.32 alin.3 din Legea SA. După acest moment singurul act care reglementează activitatea societăţii pe acţiuni este statutul. In acest sens. prin care două sau mai multe persoane işi asumă obligaţia de a infiinţa o societate pe acţiuni. consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. contractul de societate. g) ordinea de incheiere a contractelor cu conflict de interese. Condiţiile de valabilitate ale contractului de societate. are o asemenea personalitate.33 alin. o persoană juridică. deci şi a societăţii pe acţiuni. la baza constituirii şi funcţionării oricărei societăţi comerciale. Astfel că. e) numărul.2 din Legea SA). contractul de societate comercială este diferit de contractul de societate civilă reglementat de Codul civil in art. 2. Contractul de societate. Fără a intra inutil in prea multe detalii facem precizarea că. Contractul de societate. trebuie să indeplinească condiţiile generale pentru validitatea oricărui act juridic: capacitatea de a contracta.

]”(art.. cand s-a convenit in favoarea imprumutătorului un drept la beneficiile rezultate din folosirea sumei imprumutate. Considerăm că această dispoziţie trebuie interpretată in sensul că funcţionarii publici. Menţionăm că exercitarea facultăţii de a incheia contractul de societate poate fi supusă şi unor diferite restricţii in funcţie de calitatea individuală a părţii interesate. făcand trimitere pentru alte generalităţi la analiza articolelor care reglementează valabilitatea actului juridic in general. de orice grad. de exemplu. fără. caz in care este necesară autorizaţia autorităţilor publice in subordonarea cărora se află intreprinderile fondatoare.11 alin.In cele ce urmează vom examina anumite particularităţi legate de capacitatea părţilor de a incheia contractul de societate la constituirea societăţilor pe acţiuni. dată fiind responsabilitatea fondatorilor in constituirea societăţii. tocmai prin analiza prezenţei sau absenţei elementului affectio sodetatis. cele ale Legii privind administraţia publică locală nr. Astfel. că persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu restransă (minorii intre 14 şi 18 ani şi persoanele a căror capacitate de exerciţiu a fost limitată de instanţele judecătoreşti) nu vor putea incheia un contract de societate in vederea constituirii unei societăţi pe acţiuni. situaţii reglementate prin dispoziţii speciale. art. potrivit dispoziţiilor art.186-XIV/6. in doctrină s-a arătat deosebirea dintre contractul de societate comercială şi acordul de cartel ori contractul de tontină. să dobandească acţiuni cu condiţia incuviinţării prealabile din partea ocrotitorului legal. in cazul inchirierii unui bun (de exemplu. acestea vor putea participa la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni numai in cazul in care acest lucru nu este interzis prin lege sau prin statut şi numai dacă ele insele sunt legal constituite.11. precum şi particularităţile elementului affectio societatis in cadrul societăţilor pe acţiuni. iar calitatea de subiect de drept privat a acestuia şi a organizaţiilor internaţionale este subiect de controversă in literatura de specialitate.18 alin. In ceea ce priveşte persoanele juridice. cum sunt. un fond de comerţ).88). ca vreo lege să-l reglementeze expres. Legea SA prevede că “fondatori ai societăţii pe acţiuni pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice [.443-XIII/04. art. Considerăm. chiar dacă locatarul are un drept la beneficiile obţinute. inclusiv pe acţiuni. Un caz aparte este reprezentat de posibilitatea prevăzută de art. In privinţa capacităţii cerute pentru a incheia contractul de societate. Intenţia asociaţilor de a conlucra in cadrul societăţii in scopul desfăşurării activităţii comerciale şi al obţinerii şi impărţirii de beneficii (affectio societatis) este tratată de doctrina occidentală ca un element specific şi obligatoriu al contractului de societate. funcţionarii publici nu au dreptul să desfăşoare nemijlocit activitate de intreprinzător. in condiţiile dreptului comun. insă.2 teza a II-a din Legea SA ca in calitate de fondator a societăţii pe acţiuni să apară statele străine şi organizaţiile internaţionale. simpla participare a salariaţilor la beneficii nu ii transformă pe aceştia in asociaţi (acţionari).3 lit.05.1998 (vezi art. In sfarşit. nu pot infiinţa societăţi comerciale. fie şi nenumite. nu suntem in prezenţa unei societăţi. ulterior constituirii societăţii. Astfel. In doctrină s-a făcut distincţie intre societatea comercială şi alte contracte.n).2). De asemenea. Aceştia vor putea. de asemenea.r). intrucat lipseşte affecto societatis.31 alin.31 alin. . insă pot dobandi sau instrăina acţiuni ori părţi sociale a unor societăţi deja constituite.. In lipsa unor alte dispoziţii prin care să se prevadă condiţii speciale pentru capacitatea de a incheia contractul de societate considerăm că persoanele fizice trebuie să dispună de capacitate deplină de exerciţiu. sau statul şi unităţile administrativ-teritoriale.59 lit. Considerăm că o asemenea dispoziţie este superfluă şi chiar dăunătoare climatului de afaceri din moment ce statul are in economiile dezvoltate un rol foarte redus.c) din Legea serviciului public nr. Situaţia este aceeaşi şi in cazul unui contract de imprumut al unei sume de bani. Anumite particularităţi există in situaţia in care parte la contractul de societate (fondator) sunt intreprinderile de stat sau cele municipale. insă.2 lit.1995. de exemplu.

Aceasta este o situaţie mai mult decat iluzorie. Profitul este aşteptat de cumpărătorul acţiunii din revanzarea acesteia. Pe de altă parte. Astfel. se evaporă. inlăturarea “exploatării” acţionarilor minoritari de către cei majoritari sau de către executivul societăţii. următoarele servicii: analiza propunerilor de rezoluţii ale adunărilor generale ale acţionarilor. affectio societatis se va manifesta doar prin exercitarea drepturilor de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi de a vota sau nu proiectele de hotărari. iar nu din beneficiile ce ar putea rezulta din activitatea societăţii. Iată deci că affectio societatis poate lua . prin exercitarea activă şi cu bună credinţă a drepturilor sociale care decurg din deţinerea acţiunilor. in aceste cazuri. De asemenea. in cazul societăţilor cu mii sau zeci de mii de acţionari . adunările sunt vidate de putere. intrucat in lipsa lui affectio societatis. in cazul unor astfel de societăţi. In opinia unor autori. cu atat mai mult aceste drepturi trebuie exercitate cu mai mare scrupulozitate. Cu cat numărul de acţionari este mai mare. in esenţă. care a constatat pasivitatea “născută din faptul că cei mai mulţi acţionari au suflet de obligatari. In final. deci de oameni care nu se interesează de viaţa societăţii”. Acest lucru este evident in cazul societăţii pe acţiuni cu un singur asociat (fondator). permite managementului societăţii să “guverneze” nestingherit interesele societăţii şi să scape oricărui control serios din partea acţionarilor. exercitarea drepturilor de control asupra acţionarilor societăţii. facem precizarea că fenomenul dispersiei acţiunilor in mainile a mii de acţionari a impus in legislaţia şi practica altor state diverse soluţii. După cum s-a spus. pentru că in aceste condiţii se poate manifesta juridic această intenţie comună prin participarea directă şi nemijlocită a asociaţilor la conducerea societăţii sau la dezbaterile in adunarea generală a societăţii care ia sau ratifică decizii privind activitatea acesteia. recomandări privind votul in aceste adunări asupra diverselor rezoluţii. De aceea. affectio societatis dispare şi cand societatea nu este decat o tehnică de organizare a intreprinderii sau a patrimoniului. s-a subliniat că o astfel de participare care să dea expresie intenţiei comune a asociaţilor de a participa la o anumită activitate economică in şi prin intermediul societăţii este mai mult teoretică in cazul societăţilor pe acţiuni care grupează un număr mare de acţionari. Acest fenomen a fost remarcat de timpuriu de doctrină. există riscul ca atat dividendele cat şi interesaţii de achiziţionarea unor acţiuni la o societate fără viitor. in doctrină s-a susţinut că.cum sunt de fapt cele cotate in bursă . Un alt caz particular il reprezintă şi fondurile de investiţii in cadrul cărora nu există intenţia de a coopera cu ceilalţi acţionari ai fondului pentru activitatea comună in cadrul societăţii in scopul impărţirii beneficiilor şi pierderilor. care oferă acţionarilor. O altă soluţie recomandată de avocaţi şi adoptată in practică a fost crearea (incorporarea) de către acţionarii minoritari a unor societăţi specializate in supravegherea administraţiei societăţii in care sunt minoritari. şi să manipuleze votul adunării. in dreptul american complexitatea problemelor a impus apariţia unor firme specializate in reprezentarea acţionarilor şi supravegherea conducerii societăţii. este firesc ca cei mai mulţi dintre acţionari să se mulţumească să incaseze dividendele şi să revandă acţiunile. Această imprejurare duce de cele mai multe ori la evaporarea intenţiei comune de a acţiona şi inlocuirea ei cu o stare de pasivitate comună de a fi “administraţi” care.intenţia comună de a coopera se metamorfozează şi trebuie să se manifeste printr-o atitudine de responsabilitate a acţionarilor unii faţă de alţii şi toţi faţă de societate. pentru a nu permite administraţiei societăţii să escamoteze situaţia juridică şi economică a societăţii. Mai degrabă am afirma că. un nivel mai realistic de plată a membrilor consiliului de administraţie si a executivului societăţii. Aceste soluţii au permis: creşterea profitului pe fiecare acţiune.In doctrina străină s-a mai arătat că acest element este mai pregnant in cadrul societăţilor de persoane sau al societăţilor de capital alcătuite dintr-un număr relativ restrans de asociaţi. din păcate pentru viaţa juridică şi economică a societăţii. adică de imprumutători de fonduri şi nu de asociaţi. denumite proxy advisory firms. de exemplu. in scurtă vreme.

strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii. domiciliului. pentru persoanele juridice – se indică denumirea persoanei juridice. Contextul este desigur finalizat prin semnăturile celor in cauză.Obiectul societăţii. posibile menţiuni facultative. Denumirea societăţii. naţionalitatea. forma juridică. . ca subiect de drept.1 din Legea SA prevede că sediul societăţii “este considerat sediul organului său executiv”.5 din cod. in contractul de societate. . prenumelui.156 alin. Aceste informaţii (clauze) pot fi grupate in mai multe categorii: clauze care privesc identificarea părţilor care il incheie. Ca act constitutiv al societăţii pe acţiuni contractul de societate (declaraţia de constituire – in cazul in care societatea este infiinţată de un singur fondator) trebuie să cuprindă anumite clauze (elemente) care să stabilească condiţiile activităţii fondatorilor in vederea infiinţării societăţii. astfel cum este reglementată in art. se va indica localitatea. imputernicirile. pentru organele de stat sau de administraţie locală – se indică denumirea organului. este necesar ca. . să fie precizate caracteristicile distinctive ale societăţii ce se constituie. a numărului şi seriei actului de identitate şi a cetăţeniei.2 din Legea SA reiese informaţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate (declaraţia de constituire). sediul societăţii. Elementele de identificare diferă după cum fondatorii sunt persoane fizice sau juridice. Sunt avute in vedere clauzele privind obiectul şi scopul societăţii. persoana cu imputerniciri speciale care o reprezintă. va figura pe toate actele ce emană de la societate. persoana care reprezintă acest organ. enumerate prin dispoziţiile legale sunt. Pe langă prevederile obligatorii. Ca atribut de identificare. precum şi a art. tipul şi sediul societăţii: . ca element de identificare. este locul care situează in spaţiu societatea comercială. persoane juridice. 108 şi 157 din Cod.3. . clauze care privesc caracteristicile distinctive ale viitoarei entităţi colective. denumit şi sediul social. a) Clauze de identificare: Clauze privind identificarea fondatorilor. Conţinutul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii).tipul societăţii. Identificarea lor in actul constitutiv se face: pentru persoanele fizice.forme diverse şi subtile de manifestare odată cu diversificarea fenomenului adusă de mărirea numărului de acţionari şi cotarea societăţilor in bursă. In contract trebuie să se indice obiectul de activitate a societăţii. 4. precum şi capitalul social prezumat. Se va specifica dacă societatea care urmează să se constituie va fi o societate deschisă sau inchisă. Contractul de societate trebuie să cuprindă denumirea completă şi prescurtată a firmei.forma juridică a societăţii. De asemenea. Clauze privind individualizarea viitoarei societăţi. prin indicarea numelui.denumirea sau firma societăţii. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. precum şi locul de inregistrare şi numerele certificatelor cu privire la inregistrarea de stat. Prin aceste clauze se stabilesc denumirea. Legea cere să fie arătate toate genurile de activitate care urmează a fi practicate de societate. sediul. Deoarece art. Facem precizarea că societatea are dreptul de a practica .33 alin.sediul societăţii. Fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice. In cazul nerespectării acestor dispoziţii societatea nu va putea fi inregistrată. Individualizarea este necesară mai intai cu privire la părţile care incheie actele constitutive ale societăţii. Trebuie menţionat intr-un mod neechivoc că societatea care se constituie va fi o societate pe acţiuni.6 alin. denumirea ce urmează a fi folosită trebuie verificată de organele de inregistrare in scopul corelării acesteia cu firmele existente pentru a se elimina orice concordanţă cu vreo intreprindere inregistrată sub aceeaşi denumirea. precum şi organe ale statului şi administraţiei locale. clauze care privesc drepturile şi obligaţiile fondatorilor acesteia. de asemenea. Din coroborarea art. sub care societatea va fi inmatriculată in Registrul de stat al intreprinderilor. Pentru a nu intalni piedici la inregistrarea societăţii.62 alin.

In sfarşit. trebuie să se arate modul in care a fost divizat capitalul social. de asemenea.h).2 lit. Astfel. trebuie menţionate operaţiunile şi actele juridice pe care fondatorii au dreptul să le incheie in cursul constituirii in contul viitoarei societăţi comerciale. contractul de societate poate cuprinde şi alte prevederi pe care fondatorii le consideră necesare. . k) din Legea SA. şi de 20. răspunderea rămane fondatorilor.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate). Astfel. şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori. Astfel. bineinţeles.40 alin.31 alin. in mod obligatoriu. iar pentru actele juridice care nu au fost preluate. iar pentru cele in cazul cărora se cer autorizaţii speciale – numai dacă au obţinut licenţele respective (vezi art. In contractul de societate trebuie să se precizeze anumite elemente legate de capitalul social.33 alin. in mod expres. scopul prezumat fiind intotdeauna cel de a realiza şi impărţi beneficiile (profitul). De regulă. fondatorii suportă toate cheltuielile necesare infiinţării şi inregistrării societăţii. .lista fondatorilor imputerniciţi să depună cererea de inregistrare a societăţii. titularul drepturilor şi obligaţiilor. Astfel. retroactiv. de exemplu. incheierea unui contract de locaţiune pentru sediul societăţii sau cumpărarea unui sediu. i.33 alin. Incheierea contractului de societate.000 lei. cand efortul lor nu se finalizează in scopul propus. societatea răspunde pentru obligaţiile fondatorilor legate de infiinţarea ei numai in cazul in care adunarea generală a acţionarilor aprobă ulterior acţiunile săvarşite de aceştia. precum şi caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii. Acelaşi regim juridic il au şi cheltuielile efectuate de fondatori in cursul constituirii societăţii (pană la adunarea constitutivă). . Fondatorii trebuie să stabilească in contractul de societate drepturile ce le revin şi obligaţiile pe care şi le asumă in procesul de constituire a societăţii. insă că acestea să nu contravină actelor normative in vigoare.451-XV/30. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip deschis (art. . modul. neinţelegerile ce apar vor fi deduse judecăţii. Legislaţia Republicii Moldova prevede pentru societăţile pe acţiuni un capital social minim de 10. c) Clauze privind drepturile şi obligaţiile fondatorilor societăţii.2 din Legea SA). societatea devine. indicandu-se clasele şi numărul de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii.orice activitate.Scopul societăţii. inaintea convocării adunării constitutive. Anterior demarării actelor materiale şi juridice necesare constituirii societăţii şi. conform art. in contractul de societate aportul fiecărui asociat. care se restituie de societate in temeiul dării de seamă a fondatorilor asupra cheltuielilor suportate. de exemplu.2 lit. pentru actele juridice preluate. modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive. fondatorii vor incheia contractul de societate prin care vor concretizează voinţa lor de a intemeia societatea. deoarece conform art. Mai trebuie menţionat. Menţionăm că. deschiderea unui cont la bancă etc. valoarea lor şi modul evaluării.Capitalul social prezumtiv. Determinarea regimului juridic al acestor operaţiuni este foarte important.11 din Legea SA.8 din Legea nr.obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora. suma. deoarece societatea va prelua numai acele acte juridice care au fost incheiate in limitele stabilite de contractul de societate şi aprobate de adunarea constitutivă.07. In concluzie. .8 din Legea SA. d) Clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii.31 alin. cu excepţia celor interzise de lege.modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de infiinţare şi inregistrare a societăţii. In contractul de societate trebuie prevăzut. considerăm că această menţiune nu este necesară.000 lei. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip inchis. trebuie prevăzută mărimea capitalului subscris de fondatori (adică valoarea totală a aporturilor pentru care fondatorii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii). cu condiţia. in contractul de societate vor fi stipulate dispoziţii privind: . in numerar sau in alte bunuri. Avem in vedere.c) din Legea SA prevede inserarea obligatorie a unei informaţii in privinţa scopului societăţii. Deşi art. 5. conform art.

Prin urmare. au obligaţia să verifice dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. iar pe de altă parte organismele care exercită drepturile de care dispune societatea comercială. obiect. Unele clauze ale actului constitutiv primar (contract de societate sau decizie de constituire) vor fi repetate şi in statut. iar in acest din urmă caz notarii vor verifica şi imputernicirile acestora (art. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori. O problemă care ar putea apărea in practică in legătură cu statutul societăţii este dacă acesta trebuie sau nu autentificat notarial.50 din Legea nr. Statutul. spre deosebire de contractul de societate. Chiar dacă nu este un veritabil act managerial. in acest sens trebuie interpretate şi dispoziţiile art.11. durată. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze să refuze autentificarea lui (art. In final. Statutul societăţii trebuie să cuprindă in mod obligatoriu anumite clauze stabilite de legislaţie (art.32 alin.41 alin. Regulile cuprinse in statut au sens şi raţiune numai in măsura existenţei societăţii. va fi aprobat de adunarea constitutivă şi semnat de persoanele care au imputernicirile acestui organ. nu va trebui in mod obligatoriu autentificat. chiar dacă face parte din actele constitutive ale societăţii iar art. capital. considerăm că statutul. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. după cum au prevalat calităţile personale sau posibilităţile materiale ale defunctului. 6. denumire. toate afirmaţiile făcute cu ocazia analizării contractului de societate.108 şi 157 din Cod şi art. referitoare la conţinutul şi autentificarea contractului de societate sunt valabile şi pentru declaraţia de constituire a societăţii.33 şi 35 din Legea SA. Conţinutul statutului. de asemenea. Concluzia se desprinde din analiza coroborată a art. La efectuarea actelor notariale. in perioada in care societatea este in formare numai contractul de societate guvernează raporturile dintre asociaţii fondatori.1 lit. Statutul societăţii pe acţiuni.1453-XV/8.Contractului de societate incheiat de fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi. respectiv interzisului. 7.1 din Legea cu privire la notariat). Contractul de societate mai trebuie autentificat notarial in modul stabilit de legislaţie (vezi art. fiind un res inter allios acta faţă de viitoarea societate. sediul social). Astfel. Menţionăm că contractul de societate va avea efect numai faţă de contractanţi. Statutul unei societăţi defineşte pe de o parte toate elementele de individualizare a societăţii (formă. In consecinţă. statutul are ca unică raţiune stabilirea cartei (“constituţiei”) societăţii.2 din Legea SA potrivit cărora “Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat”.1 prevede autentificarea notarială a acestora. vor fi reiterate clauzele din contractul de societate . precizăm că in cazul constituirii societăţii pe acţiuni de către o singură persoană.a)-q) din Legea SA). Precizăm.33 alin. declaraţia de constituire a societăţii va cuprinde aceleaşi date şi se va perfecta in acelaşi mod ca şi contractul de societate (art. In ceea ce ne priveşte. statutul nu se poate aplica societăţii in formare la fel ca persoanei juridice căreia ii este destinat şi ii justifică existenţa. notarii stabilesc identitatea şi verifică capacitatea juridică şi de exerciţiu a fondatorilor sau a reprezentanţilor lor.107 alin. Dacă contractul de societate este un acord de voinţă pentru a da naştere unei persoane juridice. statutul unei societăţi pe acţiuni trebuie să constituie un nucleu juridic cu dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea societăţii.42 şi 43 din Legea cu privire la notariat). Contractul de societate trebuie intocmit in limba de stat şi semnat de toţi fondatorii. respectiv condiţiile in care asociaţii (acţionarii) şi organele de gestiune iau deciziile in contul societăţii comerciale ca entitate abstractă. că notarii.2002 cu privire la notariat). care vor fi şi unicii subscriitori ai acţiunilor societăţii. Astfel. dispoziţiile cărora prevăd in mod expres autentificarea numai pentru contractul de societate.5 din Legea SA).35 alin.

3 alin. In principiu. c) Clauze privind modul de distribuire a profitului. precum clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre acţionari dreptul de a prelua dobanzi care. formă juridică. d) Clauze privind conducerea şi gestiunea societăţii. imputarea distributivă a pierderilor. • clauze privind modul de luare a hotărarilor de către organele de conducere ale societăţii. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. La acestea se adaugă şi clauza facultativă referitoare la durata societăţii. numărul.160 din cod). modul de emitere a obligaţiunilor autorizate spre plasare. in fapt. capitalul social).2 din Legea SA. dacă statutul nu prevede altfel. sau precum clauza conform căreia se garantează unuia dintre acţionari un minim de foloase. In afară de clauzele menţionate mai sus. potrivit art. precum. subordonarea dreptului la dividende. • clauze privind modul de ţinere a registrelor societăţii. condiţiei de a se fi realizat un profit minim. in măsura in care nu contravin legislaţiei in vigoare. b) Clauze privind valorile mobiliare emise de societate (acţiuni. in principiu. precum şi modul de creare şi de utilizare a capitalului de rezervă (pentru detalii legate de capitalul de rezervă a societăţii pe acţiuni vezi comentariul art. intrucat celelalte drepturi şi obligaţii sunt reglementate destul de amănunţit in art. In consecinţă. numărul tipul valoarea nominală. • clauze privind modul şi termenele de pregătire şi ţinere a adunărilor acţionarilor. In consecinţă. Aici includem: • clauze privind structura organizatorică a societăţii. in doctrină se arată că nu este posibilă inserarea unor clauze numite leonine. statutul va trebui să cuprindă in mod obligatoriu: a) Clauzele privind drepturile şi obligaţiile acţionarilor. • alte clauze necesare bunei funcţionări a societăţii pe acţiuni. Astfel. inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărarea se ia cu majoritatea calificată de voturi sau in unanimitate. acest lucru trebuie să fie . nimic nu se opune ca fondatorii să prevadă un termen la implinirea căruia societatea işi va inceta activitatea de drept.24-29 din Legea SA (pentru detalii legate acţiuni preferenţiale vezi comentariul art. Menţionăm că legislaţia Republicii Moldova nu prevede vreo limitare de durată a activităţii societăţii pe acţiuni. sediul). la discreţia acţionarilor. tipul societăţii pe acţiuni. absorb aproape totalitatea profitului. este posibil şi nu contravine legii prevederea in statut a unor clauze privind participarea la profit şi la pierderi. Aceste clauze vor putea să reia dispoziţiile din Legea SA sau să prevadă reglementări diferite. franceză) prevăd o durată maximă a societăţii (ex. Precizăm. e) Clauzele privind sediile secundare ale societăţii (filiale şi reprezentanţe). Statutul va prevedea modul şi termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor societăţii. Astfel. 99 de ani). modul de instrăinare a acţiunilor (pentru societăţile inchise). de asemenea. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate.161 din cod). Dacă fondatorii doresc ca societatea să aibă sedii secundare. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor autorizate spre plasare şi plasate. modul de emitere a acţiunilor autorizate spre plasare. precum şi cele privind caracteristicile societăţii (obiectul de activitate. statutul societăţii va cuprinde cu precădere date privind drepturile şi obligaţiile deţinătorilor de acţiuni preferenţiale. clauze care sunt lăsate. • clauze privind modul de incheiere a tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu conflict de interese. Pe de altă parte. obligaţiuni). Este vorba de clauze referitoare la: clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de fiecare clasă. că anumite legislaţii (ex. de exemplu.privind individualizarea societăţii (denumire. periodicitatea acestora şi in mod corelativ. statutul va trebui să cuprindă informaţii referitoare modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi sub formă de dividende. competenţa fiecărui organ şi modul de alegere a lui. durata societăţii este nelimitată.

Conţinutul statutului poate fi intregit şi cu clauze pe care dispoziţiile codului civil şi Legii SA le consideră opţionale. Astfel. Modificarea şi completarea acestuia se poate face numai cu respectarea condiţiilor legale şi a prevederilor statutare. In statut trebuie să se prevadă şi clauze privind reorganizarea şi incetarea existenţei societăţii pe acţiuni. in acest context. dreptul de a lua deciziile in acest sens se va putea delega de către adunarea generală consiliului societăţii (consiliului directorilor sau consiliului observatorilor). menţionăm că statutul trebuie redactat in mod obligatoriu in limba de stat.expres menţionat in statut.32 alin. fondatorii trebuie să stabilească temeiurile şi condiţiile de schimbare a tipului societăţii. aprobat in conformitate cu legea. Subliniem. prin urmare un caracter public.18 şi 19 din Legea cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). iar modificările şi completările făcute in statut sau statutul societăţii in redacţie nouă intră in vigoare numai după inregistrarea lor la Registrul de stat al intreprinderilor (art.35 alin. (3) Acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori. cel mai adesea. de reorganizare sau dizolvare a ei. pe motivul că o asemenea procedură apare ca fiind destul de greoaie. Cerinţa inserării printre clauzele statutare a unor date privind sediile secundare ale societăţii a fost criticată in literatura de specialitate. Statutul. ale căror necesităţi şi politică economică reclamă o mare mobilitate in privinţa constituirii sau reorganizării sediilor secundare. statutul societăţii poate cuprinde şi alte date ce nu sunt in contradicţie cu legislaţia. Această procedură este de natură să creeze dificultăţi. Chiar dacă. intrucat este necesară convocarea Adunării generale a acţionarilor care să hotărască modificarea sau completarea statutului in acest sens. Capitalul social al societăţii pe acţiuni (1) Mărimea minimă a capitalului social al societăţii pe acţiuni este stabilita prin lege. . in cazul in care fondatorii le vor considera necesare. (2) Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise. devine actul de bază al societăţii pe acţiuni.35 alin. cu privire la această problemă fondatorii (acţionarii) reproduc dispoziţiile legale ori fac trimitere la ele. şi in cazul in care acestea se vor infiinţa ulterior inregistrării societăţii. iar in termen de 7 zile de la data adoptării hotărarii. că eventualele prevederi din statutul societăţii care vin in contradicţie cu legislaţia sunt considerate nevalabile de la data adoptării (art.35 alin. in vederea trecerii modificărilor respective in Registrul de stat (vezi art. La fel. Pentru a accelera cat de cat procesul de constituire. In final.5 din Legea SA).4 din Legea SA). unor societăţi mari. dizolvarea şi lichidarea societăţii pe acţiuni. in special.2 din Legea SA. iar informaţiile pe care le cuprinde nu pot fi obiect al secretului comercial (art. Prevederile statutului societăţii sunt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii (art. societatea este obligată să comunice Camerei Inregistrării de stat informaţiile privind modificările efectuate in statut. ele avand.3 din Legea SA). f) Clauze privind reorganizarea. credem că este in interesul lor să stabilească anumite reguli ferme in această privinţă. Articolul 158. conform art.35 alin. In speţă. g) Clauze facultative. va trebui indicată denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanţelor societăţii. Modificarea şi completarea statutului se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor. putandu-se astfel inlătura inconvenientele şi dezavantajele ce ar putea să apară dat fiind insuficienţa sau ambiguitatea legislaţiei in această materie.4 din Legea SA).

(5) In cazul in care activele societăţii pe acţiuni s-au redus sub minimul stabilit de lege. constant pe toată durata societăţii. registrul acţionarilor şi pe foaia cu antet ale societăţii (art.5 din Legea instituţiilor financiare nr. Capitalul social este un concept juridic şi contabil.2 Cod civil). Capitalul social este expresia valorică a aporturilor acţionarilor. Prevederi privind limita minimă de capital social. potrivit art. de regulă. (342)юinerea adunгrii constitutive.158 alin.550-XIII/21. cităm şi dispoziţiile art.2 din Legea SA. Un minim de capital social necesar infiinţării unei societăţi pe acţiuni este prevăzut şi de alte legislaţii. Limita minimă a capitalului social. societatea pe acţiuni are obligaţia de a indica mărimea capitalului social in statutul. Noţiunea de capital social.40 alin. Astfel. totuşi. aceasta se dizolvă. Astfel. 3. este un nomen juris. există reglementări derogatorii care privesc limita minimă de capital.1995. Capitalul social reprezintă prima şi cea mai importantă garanţie pentru creditorii societăţii. acţionarii primesc din partea societăţii acţiuni.000 ˆ (conform art. Pierderile patrimoniale nu au nici o influenţă asupra capitalului social cu excepţia cazului cand au consecinţa externă de a obliga societatea să-l reducă. In acest sens. “capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăţii.1 din Legea SA care prevăd că. Banca Naţională este investită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a schimba capitalul minim. Capitalul social va fi egal cu suma valorii nominale a . derogatorii de la dispoziţiile art.77/91/CE din 13 decembrie 1976). pentru bănci. Formarea capitalului social. cum este şi societatea pe acţiuni sunt stabilite de lege anumite valori minimale obligatorii.7 din Legea SA). nu şi le pot permite celelalte tipuri de societăţi). fondurile de investiţii.40 al Legii SA sunt prevăzute şi pentru societăţile de asigurări. 2. datorită naturii obiectului lor de activitate. Justificarea unei cifre atat de mici rezidă in pauperizarea continuă a economiilor populaţiei – aceasta fiind un potenţial subscriitor in procesul constituirii unei societăţi pe acţiuni. In Republica Moldova.07. că se impune pentru societăţile mixte sau cu capital integral străin (indiferent de tipul societăţii) o majorare a minimelor admise de legislaţia actuală. Considerăm.6 a Directivei a II-a nr. In societăţile de capitaluri. capitalul social al societăţii deschise pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20 mii lei. capitalul social minim stabilit de legislaţia noastră poate părea prea mic mai ales că acumularea mare de capital in cazul societăţilor pe acţiuni este necesară pentru realizarea marilor afaceri (pe care. cel puţin pană la modificarea actului constitutiv (statutului). In statele Uniunii Europene aceste este de cel puţin 25.(4) Fondatorii sunt obligaţi să plătească acţiunile subscrise pană la inregistrarea societăţii pe acţiuni dacă aportul este in numerar sau in termen de 30 de zile de la inregistrarea de stat dacă aportul este in natură. Consideraţii preliminare. de asemenea. Pentru a constitui o garanţie cat mai eficace. procedura de constituire a societăţii pe acţiuni cuprinde. in schimbul aporturilor.40 alin. că in cazul anumitor societăţi. iar al societăţii inchise pe acţiuni de 10 mii lei. după cum am mai menţionat mai multe etape dintre care ne interesează in special: (340)incheierea (aprobare) contractului de societate (declaraţiei de constituire). care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor”. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise (art. (341)subscrierea acţiunilor de către fondatori – formarea capitalului social. iar. 1. 4.40 alin. iar adunarea acţionarilor nu a hotărat acoperirea pierderilor sau reorganizarea societăţii. bilanţul. Subliniem. In raport cu această cifră. de exemplul. potrivit art. bursa de valori etc.

Subliniem.158 alin.3 din cod. 112-114 din cod) ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte particulare societăţilor pe acţiuni. in conformitate cu dispoziţiile art. acţiunile trebuie achitate pană la data inregistrării societăţii.44 alin. In situaţia unei emisiuni suplimentare de acţiuni societatea va putea. aporturile in numerar trebuie vărsate integral pană la data ţinerii adunării constitutive.40 alin.40 alin. dacă aceasta a fost stabilită in documentele constitutive (art. de altfel. Pe de altă parte.40 alin. Mijloacele băneşti reprezentand acţiunile subscrise se virează intr-un cont bancar provizoriu al societăţii. Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societăţii. această depăşire constituie capitalul suplimentar al societăţii. potrivit Legii SA. la cererea societăţii. capitalului social al societăţii (art. Astfel.4 teza I din cod. totuşi. şi o condiţie pentru ţinerea acesteia. capitalul social cuprinde valoarea aporturilor in numerar şi in natură aduse la constituirea societăţii sau prin subscripţii ulterioare. din care societatea poate efectua operaţiuni curente.113 alin. precum şi obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori achitate cu active (art. După cum am menţionat mai sus.acţiunilor plasate.2002. care poate fi utilizat numai pentru intregirea. Menţionăm că.1 din Legea SA.4 şi art. Justificarea acestei dispoziţii rezidă in necesitatea ca orice societate comercială să dispună incă de la inceputul activităţii de mijloace băneşti deoarece sumele de bani sunt indispensabile inceperii oricărei activităţi comerciale. după care. Considerăm că in acest caz. se transferă intr-un cont activ. inclusiv majorarea. potrivit art.5 din Legea SA). alte bunuri. Legea nu cere ca aporturile subscriitorilor (acţionarilor) să fie egale ca valoare sau ca ele să aibă acelaşi obiect şi nici ca aportul unui subscriitor să aibă un obiect unitar. valorile mobiliare plătite in intregime. potrivit art.2 lit. inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care pot fi evaluate in bani. in cazul .06. indiferent dacă este vorba de subscrierea acţiunilor la infiinţarea societăţii sau a celor dintr-o emisiune suplimentară (art. pe de o parte. Intrucat atat efectuarea cit şi varietăţile de aport au fost analizate anterior (vezi comentariile al art. că in conformitate cu art. ale societăţii nu se include in capitalul ei social. Subliniem că valoarea acţiunilor autorizate spre plasare.3 din cod conform căreia aporturile pot fi vărsate in termen de cel mult 6 luni de la inregistrarea societăţii. capitalul social va fi egal cu valoarea sumară a aporturilor depuse in contul plăţii acţiunilor (art.112 alin. dispoziţie derogatorie de la regula instituit de art. aporturi la capitalul social pot fi: mijloace băneşti. Precizăm că. această fiind. vărsămantul trebuie constatat printr-un inscris bancar care să menţioneze suma vărsată şi să cuprindă elementele de identificare ale subscriitorului.b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. Dacă societatea a plasat acţiuni a căror valoare nominală nu a fost stabilită.3 din Legea SA).41 alin. de asemenea. Dacă valoarea aporturilor efectuate in contul plăţii acţiunilor depăşeşte valoarea nominală a acţiunilor plasate. Aporturile in numerar (mijloace băneşti