Codul civil al Republicii Moldova Monitorul Oficial al R.Moldova N 82-86 din 22.06.

2002 CARTEA INTII DISPOZITII GENERALE Titlul I DISPOZITII COMUNE Capitolul I LEGISLATIA CIVILA Articolul 1. Bazele legislaţiei civile (1) Legislaţia civilă este intemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii in afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile, de garantare a restabilirii persoanei in drepturile in care a fost lezată şi de apărare judiciară a lor. (2) Persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii. (3) Drepturile civile pot fi limitate prin lege organică doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova.

(1) Scopul acestui articol este stabilirea unor principii in baza cărora urmează să
fie reglementate raporturile civile şi care urmează să ghideze persoanele care vor interpreta şi aplica legislaţia civilă. Deci in acest articol pe de o parte se instituie nişte reguli pe care urmează să le respecte legiuitorul atit la elaborarea normele care urmează din codul civil cit şi la adoptarea altor acte normative iar pe de altă parte se instituie nişte principii in conformitate cu care trebuie să interpreteze legislaţia civilă inclusiv participanţii la raporturile juridice civile. (2) Nerespectarea acestor principii insă nu va afecta insă valabilitatea legilor adoptate de Parlament cu excepţia cazurilor in care principiile respective sint consfinţite şi de constituţie (vezi spre exemplu principiul inviolabilităţii proprietăţii). Principiile stabilite in acest articol vor juca un rol important in cazurile in care se vor soluţiona problemele privind aplicarea actelor normative subordonate legilor, care urmează să fie adoptate in cazurile prevăzute de lege şi in conformitate cu prevederile acestora (vezi comentariul la art. 3). (3) La alin. (1) au fost fixate in mod special şapte principii: a) recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile juridice civile. Prin egalitatea participanţilor la raporturile juridice civile trebuie de inţeles faptul că in cadrul raporturilor juridice civile participanţii nu se află in raporturi de subordonare. Drepturile şi obligaţiile participanţilor la raporturile juridice pot fi inegale; b) inviolabilitatea proprietăţii. Acest principiu este deja fixat in Constituţia Republicii Moldova (vezi art. 46). Importanţa acestuia insă poate servi drept justificare pentru această repetiţie; c) libertatea contractuală. Prin libertate contractuală trebuie de inţeles dreptul participanţilor raporturilor juridice civile de a incheia liber contracte civile, atit prevăzute de legislaţie cit şi contracte neprevăzute de legislaţie dar care nu sint prohibite de normele imperative, de

a determina liber conţinutul contractului sau de a-i modifica conţinutul acestuia precum şi dreptul de a desfiinţa contractul in orice moment. Nimeni nu poate fi obligat să inchei contracte civile decit in cazurile expres prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 667); d) inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private. Prin inadmisibilitatea imixtiunii in afacerile private trebuie de inţeles interdicţia instituită pentru persoanele de drept privat şi persoanele de drept public de interveni in afacerile private prin orice mijloace care nu sint prevăzute in lege. Va constitui imixtiune in afacerile private spre exemplu colectarea informaţiilor despre viaţa familială a persoanei fără acordul acesteia in alte cazuri decit cele expres prevăzute de lege. Chiar şi informaţia colectată in ordinea prevăzută de lege poate fi folosită doar in conformitate cu reguli speciale care să excludă folosirea acestei informaţii in alte scopuri decit cele pentru care a fost colectată sau in alte scopuri prevăzute de lege. Acest principiu se bazează şi pe prevederile art. 28 – 30 ale Constituţiei Republicii Moldova care stipulează că statul respectă şi ocroteşte viaţa familială şi privată şi principiile inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei; e) necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile. Acest principiu garantează persoanelor fizice şi juridice posibilitatea de a-şi exercita drepturile civile in modul şi in condiţiile care corespund cel mai bine intereselor acestora. In acelaşi timp trebuie de avut in vedere că nu există o libertate absolută de exercitarea a drepturilor civile. Titularii drepturilor civile trebuie să-şi exercite aceste drepturi cu bună-credinţă şi in conformitate cu prevederile legale, cu ordinea publică şi bunele moravuri (vezi comentariul la art. 9); f) restabilirea persoanei in dreptul in care a fost lezată. In conformitate cu această regulă in toate cazurile in care este posibil persoana a căror drepturi au fost lezate trebuie să fie repusă in situaţia anterioară, fapt care constituie cea mai bună modalitatea de apărare a drepturilor civile. Titularul urmează să fie repus in drepturi atit in cazul in care a pierdut dreptul (a pierdut posesia asupra bunului) cit şi in cazul dreptul mai aparţine titularului dar exercitarea acestuia este imposibilă sau este ingreuiată (spre exemplu deteriorarea bunului). Mijloacele prin care se asigură repunerea titularului in drepturi pot fi cele mai diverse şi vor depinde atit de natura bunului cit şi de natura incălcării dreptului. Spre exemplu obligarea de a dezminţi informaţiile care nu corespund realităţii sau obligarea de a preda bunul proprietarului. In cazurile in care restabilirea persoanei in drepturi nu este posibilă sau nu este justificată ţinind cont atit de interesele creditorului cit şi a debitorului drepturile persoanei vor fi apărate prin repararea prejudiciului. Trebuie de menţionat că prejudiciul care nu a fost reparat prin repunerea in drepturi urmează să fie reparat şi in cazul repunerii titularului in dreptul lezat; g) apărarea judiciară a drepturilor. Acest principiu constituţional (vezi art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova) garantează tuturor persoanelor dreptul de a se adresa in instanţele de judecată cu o cerere privind apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege care au fost lezate de persoane private sau de persoane oficiale. După cum a menţionat Curtea Constituţională in hotărirea nr. 16 din 28 mai 1998 dreptul persoanei de a se adresa justiţiei este o „...condiţie sine qua non a efectivităţii drepturilor şi libertăţilor sale”. Nu constituie o incălcare a principiului liberului acces la justiţie stabilirea prin lege a condiţiilor şi a procedurii apărării judiciare a drepturilor. (4) Pornind de la importanţa principiului libertăţii contractului legiuitorul a consfinţit o dată in plus in alin. (2) că persoanele fizice şi juridice sint libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor. Drepturile şi obligaţiile prevăzute de contract trebuie să fie insă in concordanţă cu normele imperative şi să nu fie contrare ordinii publice, bunelor moravuri, precum şi a drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Părţile unui contract sint libere să stabilească prin contract nu numai drepturi şi obligaţii ci

şi alte condiţii. Spre exemplu modul de exercitarea a acestor drepturi şi obligaţii. Şi aceste condiţii suplimentare insă trebuie să fie in concordanţă cu normele imperative şi să nu contravină drepturile şi intereselor ocrotite prin lege ale terţelor persoane. Spre exemplu părţile nu pot stipula prin contract exercitarea drepturilor sau executarea obligaţiilor contrar regulilor cu privire la buna-credinţă şi diligenţă (vezi comentariul la art. 513). (5) In scopul asigurării principiilor enumerate la alin. (1) şi a altor principii ale dreptului civil legiuitorul a stipulat la alin. (3) că drepturile civile pot fi limitate doar prin lege organică şi doar in temeiurile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova. In conformitate cu art. 54 alin. (2) al Constituţie exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restringeri decit cele prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi care sint necesare in interesele: a) securităţii naţionale; b) integrităţii teritoriale; c) bunăstării economice a ţării; d) ordinii publice sau au drept scop: a) prevenirea tulburărilor in masă şi a infracţiunilor; b) protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane; c) impiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale; d) garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Limitarea drepturilor civile trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o (art. 54 alin. (4) al Constituţiei Republicii Moldova. Articolul 2. Raporturile reglementate de legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţiile contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale conexe lor. (2) Raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale şi de protecţie a mediului inconjurător, ce corespund prevederilor alin.(1), sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (3) Raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale sint reglementate de prezentul cod şi de alte legi. (4) Subiecte ale raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice, cele care practică, precum şi cele care nu practică activitate de intreprinzător.

(6) Scopul acestui articol este determinarea obiectului de reglementare a legislaţie
civil, deci atit obiectul de reglementare a codului civil cit şi a altor legi civile. Deci in baza alin. (1) putem face concluzia că codul civil este elaborat in baza conceptului unităţii dreptului privat. Acest fapt presupune că nu va exista divizarea dreptului privat in drept civil şi drept comercial. Deci normele codului civil vor fi aplicate atit raporturilor dintre persoane care acţionează in scop lucrativ cit şi raporturilor dintre persoanele care nu urmăresc acest scop. Această concluzie are la bază şi prevederile alin. (4) care stipulează că subiecte a raporturilor juridice civile sint persoanele fizice şi juridice care practică activitatea de intreprinzător cit şi cele care nu practică această activitate. (7) Alin. (1) prevede că legislaţia civilă reglementează raporturile patrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice. Prin raporturi patrimoniale trebuie de inţeles acel raport social care datorită conţinutului şi valorii economice poate fi evaluat pecuniar, adică in bani. Drept exemplu poate servi raportul născut din contractul de leasing. In alin. (1) sint enumerate drept obiecte ale legislaţiei civile cele mai des intilnite raporturi patrimoniale. Legislaţia civilă

reglementează insă şi alte raporturi patrimoniale. Chiar in alin. (1) se stipulează că constituie obiect de reglementare a legislaţiei civile şi alte raporturi patrimoniale. Spre exemplu raporturile privind moştenirea sau privind gestiunea de afaceri. (8) Pe lingă raporturile patrimoniale legislaţia civilă reglementează şi raporturile juridice nepatrimoniale care mai sint numite şi personal nepatrimoniale. Prin raport juridic nepatrimonial trebuie să inţelegem acel raport social care este lipsit de un conţinut economic, deci acel raport al cărui conţinut nu poate fi evaluat pecuniar. Drept exemplu poate servi raportul care are in conţinutul său dreptul de autor al unei opere literare. (9) In alin. (1) se stabileşte că legislaţia civilă reglementează acele raporturi personale nepatrimoniale care sint legate cu cele patrimoniale. In acelaşi timp in alin. (3) se prevede că raporturile privind realizarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, a altor valori nepatrimoniale (deci inclusiv şi cele care nu sint legate de raporturile patrimoniale, cum ar fi spre exemplu dreptul la nume, reputaţie, etc.) sint reglementate de codul civil şi de alte legi. Apariţia acestor două reglementări separate se datorează controversei care există in literatura de specialitate, precum că dreptul civil nu reglementează relaţiile personal nepatrimoniale care nu sint legate de cele patrimoniale ci doar le apără. (10)Spre deosebirea de Codul civil din 1964 care prevedea că raporturile familiale, locative, raporturile de muncă, de exploatare a resurselor naturale sint reglementate de normele ramurilor de drept respective in alin. (2) este stipulat că codul civil şi alte legi reglementează aceste raporturi juridice. Deci legislaţia civilă se va aplica acestor raporturi direct şi nu in subsidiar. Desigur că in cazul in care in Codul familiei, Codul muncii sau in alte acte normative destinate reglementării acestor raporturi juridice vor fi stabilite reguli speciale in raport cu normele din Codul civil se vor aplica actele normative speciale in conformitate cu adagiul specialul derogă de la general. (11)Lipseşte din Codul civil şi o normă similară celei din art. 2 al Codului civil din 1964, care ar prevedea că legislaţia civilă nu se aplică raporturilor juridice care se bazează pe subordonarea unei părţi faţă de cealaltă, precum şi raporturilor fiscale şi bugetare. Chiar şi in lipsa unei asemenea norme legislaţia civilă nu se va aplica acestor raporturi juridice deoarece legislaţia civilă reglementează doar raporturile juridice civile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele fizice şi juridice aflate pe poziţii de egalitate juridică. Pe cind in cazul acestor raporturi juridice precum şi in cazul altor raporturi juridice (spre exemplu raporturile privind executarea silită a hotăririlor judecătoreşti) cel puţin una dintre părţi acţionează in exercitarea atribuţiilor sale şi poate să dea indicaţii celeilalte părţi care este obligată să le execute datorită faptului că legislaţia o plasează in poziţie de subordonare faţă de cealaltă parte. (12)In conformitate cu prevederile alin. (4) in calitate de participanţi a raporturilor juridice civile pot apărea persoanele fizice şi persoanele juridice. Prin persoană fizică trebuie să inţelegem omul privit ca titular de drepturi subiective şi obligaţii civile. Prin persoană juridică (care mai este numită persoană morală) trebuie să inţelegem acea entitate care indeplinind condiţiile stabilite de lege este recunoscută ca titulară de drepturi subiective şi obligaţii civile. Deşi este intilnită frecvent opinia că persoana fizică este subiect individual de drept iar persoana juridică este subiect colectiv de drept civil totuşi şi in cazul persoanei juridice nu este obligatoriu să existe un colectiv. (13)In alin. (4) nu este stipulată nici o condiţie pentru recunoaşterea persoanei fizice sau a persoanei juridice in calitate de subiect a raporturilor juridice civile. Deci vor putea fi subiecte a raporturilor juridice civile toate persoanele fizice şi juridice indiferent de naţionalitate (vezi comentariul la art. 1588 şi 1598),

scopul urmărit sau alte criterii. Totuşi in cazurile expres prevăzute de lege vor există limitări a participării unor persoane fizice sau juridice la raporturile juridice civile. Spre exemplu poate fi tutore doar persoane fizică (vezi comentariul la art. 38) iar părţi a contractului de factoring pot fi doar intreprinzătorii (vezi comentariul la art. 1290 şi următoarele). Articolul 3. Legislaţia civilă (1) Legislaţia civilă constă in prezentul cod, in alte legi, in ordonanţe ale Guvernului şi in acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile prevăzute la art.2 şi care trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia Republicii Moldova. (2) Actele normative subordonate legii se aplică la reglementarea raporturilor civile doar in cazurile in care sint emise in temeiul legii şi nu contravin ei.

(14)Scopul acestei norme este de a defini noţiunea de legislaţie civilă şi de a
stipula unele condiţii privind adoptarea acesteia.

(15)In conformitate cu alin. (1) prin legislaţie civilă trebuie să inţelegem totalitatea
actelor normative care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoane aflate pe poziţie de egalitate juridică. (16)In alin. (1) este stipulat că legislaţia civilă trebuie să fie in concordanţă cu Constituţia. Prin aceasta trebuie de inţeles: a) actul normativ trebuie să fie adoptat de către organul competent. In conformitate cu art. 60 alin. (1) al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului. Deci oricare alt organ are dreptul de a adopta acte normative numai in cazul in care acest drept este stipulat prin lege. Chiar şi in cazurile stabilite de lege aceste organe nu pot adopta norme primare de drept ci doar norme care au drept scop asigurarea executării legilor. In acest sens Curtea Constituţională a adoptat mai multe hotăriri. Spre exemplu in hotărirea Curţii Constituţionale nr. 41 din 20 iulie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărirea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 a fost stipulat „... Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite hotăriri şi dispoziţii doar prin organizarea executării legilor, ele nu pot conţine norme juridice primare. In acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat deja in hotăririle nr. 40 din 22 decembrie 1997 şi nr. 29 din 25 mai 1999”. Tot in temeiul unei legi se adoptă şi ordonanţele Guvernului (art. 106/2 al Constituţiei). Prin ordonanţe insă pot fi adoptate şi norme primare de drept; b) actul normativ trebuie să fie adoptat cu respectarea procedurilor stabilite pentru categoria respectivă de acte normative. Astfel legile trebuie să fie adoptate de Parlament şi promulgate de Preşedinte (art. 93 al Constituţiei). In cazul in care Preşedintele refuză să promulge legea aceasta nu poate să intre in vigoare nici chiar printr-un act al Parlamentului (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 23 din 9 iulie 1998 ). Pentru ordonanţele Guvernului nu este necesară promulgarea dar in cazurile in care este prevăzut de legea de abilitare acestea se supun aprobării de către Parlament (art. 106/2 al Constituţiei). Actele normative departamentale urmează să fie expuse expertizei juridice şi inregistrării de stat. In conformitate cu p. 6 al Hotăririi Guvernului Republicii Moldova nr.1104 din 28 noiembrie 1997 cu privire la modul de efectuare a expertizei juridice şi inregistrării de stat a actelor normative departamentale actele nesupuse expertizei juridice şi inregistrării de stat „...nu au putere juridică şi nu pot servi drept temei legitim pentru reglementarea relaţiilor de drept respective sau aplicarea sancţiunii”; c) actul normativ trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Obligativitatea publicării legii este stipulată in expres in art. 76 al Constituţiei

Republicii Moldova care prevede că „Legea se publică in Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră in vigoare la data publicării sau la data prevăzută in textul ei”. In conformitate cu Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998 privind interpretarea art. 76 din Constituţia Republicii Moldova „Intrarea in vigoare a legii” „data intrării in vigoare a legii, prevăzută in textul ei, nu poate precede data publicării acesteia”. In cazul in care legea nu este publicată aceasta nu produce efecte juridice deoarece art. 76 al Constituţiei prevede „Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia”. Modul de intrarea in vigoare a legii se referă „atit la lege in intregime cit şi şa părţile ei componente (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 32 din 29 octombrie 1998). Regulile cu privire la obligativitatea publicării şi cu privire la efectele nepulicării stabilite de art. 76 al Constituţiei se aplică tuturor actelor normative. Prin hotărirea nr. 31 din 11 iunie 1999 pentru controlul constituţionalităţii hotăririlor Guvernului nr. 740 din 30 decembrie 1996 şi nr. 114 din 2 februarie 1999 Curtea Constituţională s-a pronunţat că „...dispoziţiile constituţionale privind intrarea in vigoare a legilor au incidenţă şi asupra modului de publicare şi intrare in vigoare a hotăririlor şi dispoziţiilor Guvernului şi a altor acte normative de vocaţie generală”. In rezultatul acestei interpretări Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 30 al legii cu privire la Guvern (in redacţia legii nr. 83-XIV din 8 iulie 1998, care prevedea posibilitatea intrării in vigoare a Hotăririlor de Guvern anterior publicării (vezi Hotărirea Curţii Constituţionale nr. 4 din 4 februarie 1999); d) să nu conţină dispoziţii care să contravină prevederilor Constituţionale. (17)Codul civil nu conţine o normă specială cu privire la forţa juridică a acestuia. Rezultă că legiuitorul nu a acceptat conceptul privind forţa juridică superioară a codului civil in raport cu alte legi. Deci in caz de apariţia a contradicţiilor dintre codul civil şi alte legi adoptate de Parlament contradicţiile vor fi soluţionate in conformitate cu principiile: a) legea mai nouă abrogă legea mai veche; sau b) specialul derogă de la general. (18)In conformitate cu art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. Prin hotăţrirea nr. 9 din 18 februarie 1999 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 "Cu privire la Banca Naţională a Moldovei" Curtea constituţională s-a pronunţat că „legile organice constituie o categorie inferioară legilor constituţionale şi o categorie superioară faţă de cele ordinare”. Asupra faptului că legile organice au o forţă juridică superioară faţă de legile ordinare Curtea constituţională s-a pronunюat єi in hotгrirea nr. 56 din 26 octombrie 1999 pentru controlul constituюionalitгюii art. 67 din Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 „Privind sistemul bugetar єi procesul bugetar”. Deşi nici Constituţia Republicii Moldova nu prevede expres acest fapt, nici legislaţia ţărilor din care a fost preluat conceptul cu privire la divizarea legilor in legi organic şi legi ordinare, nici nu există vre-o lucrare doctrinară care să imbrăţişese acest concept şi nici Curtea Constituţională nu a adus nici un argument in susţinerea acestei poziţii interpretarea Curţii Constituţionale este obligatorie in conformitate cu art. 134 şi 140 ale Constituţiei. Reieşind din aceasta pentru a stabili locul Codului civil in ierarhia actelor normative şi a determina forţa juridică a normele incluse in Codul civil trebuie de analizat dacă Codul civil este o lege organică sau ordinară. Această necesitate va exista atită timp cit nu va fi modificată Constituţia sau pină cind Curtea Constituţională nu va da o altă interpretare art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova. In conformitate cu art. 72 lit. i) al Constituţiei Republicii Moldova dintre normele incluse in codul civil doar normele cu privire regimul general al proprietăţii şi a moştenirii trebuiau să fie adoptate printr-o lege organică. Reieşind din aceasta şi din faptul că la adoptarea Codului Civil Parlamentul nu a stipulat expres dacă Codul Civil este o lege organică sau o lege ordinară rezultă că doar normele cu

privire la regimul general al proprietăţii şi a moştenirii sint norme organice. Voinţa legiuitorului de a adopta Codul civil in intregime drept lege organică ar putea fi dedusă totuşi din Legea nr. 1125-XV pentru punerea in aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova in care a fost stipulat expres că aceasta este o lege organică. Or atribuirea calităţii de lege organică acestei legi poate fi justificată doar in condiţiile in care legiuitorul a pornit de la prezumţia că Codul civil este o lege organică sau a urmărit să atribuie Codului civil calitatea de lege organică prin legea de punere in vigoare. (19)Actele normative pot avea un caracter complex, adică pot include atit norme care reglementează raporturi civile cit şi norme care reglementează alte raporturi juridice. Chiar şi in codul civil există norme care nu reglementează raporturi juridice civile, spre exemplu normele cu privire la registrul bunurilor imobile (vezi comentariul la art. 496 şi următoarele). La categoria legislaţie civilă vom atribui nu actul normativ integral ci doar acele norme care reglementează raporturilor juridice civile, adică raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale dintre persoanele aflate pe poziţiei de egalitate juridică. (20)In conformitate cu alin. (2) pentru a reglementa raporturile juridice civile actele normative subordonate legii trebuie: a) să fie emise in temeiul legii. Adică posibilitatea adoptării unei asemenea act normativ trebuie să rezulte din lege. Prin lege in acest caz se are in vedere actul normativ adoptat de Parlament. Trebuie de avut in vedere că noţiunea de lege poate fi folosită şi cu un sens mai larg. In aceste cazuri prin lege vom inţelege orice normă de conduită respectarea căreia este asigurată prin forţa coercitivă a statului; b) să nu conţină dispoziţii contrare legii in temeiul căreia a fost emisă sau contrară prevederilor altor legi; c) să nu conţină dispoziţii contrare dispoziţiilor unui act normativ subordonat legii cu o forţă juridică superioară. Pentru determinarea ierarhiei actelor normative nu este relevant faptul dacă organele care au adoptat actele normative sint subordonate ierarhic sau nu. Spre exemplu actele adoptate de organele centrale au o forţă juridică superioară faţă de actele normative adoptate de organele locale deşi autorităţile publice locale nu sint subordonate ierarhic organelor centrale. Articolul 4. Uzanţa (1) Uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade indelungate intr-un anumit domeniu al raporturilor civile. (2) Uzanţa se aplică numai dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

(21)Scopul acestui articol este de a defini noţiunea de uzanţe şi de a stabili
condiţiile in care acestea au caracter obligatoriu şi urmează să fie folosită pentru reglementarea raporturilor juridice civile. Prin această normă legiuitorul a stipulat in mod expres că uzanţele sint izvoare de drept şi astfel a soluţionat controversele doctrinare privind calitatea de izvor de drept a uzanţelor. (22)In conformitate cu prevederile alin. (1) uzanţele sint nişte norme de conduită care, deşi neconsfinţite de legislaţie, s-au stabilit pe teritoriul intregii ţări sau in anumite părţi ale acesteia, sau intre anumite persoane fizice şi juridice care practică anumite activităţi profesionale sau comerciale şi au fost respectate o perioadă indelungată fiind considerate obligatorie. Nu este relevant dacă cei care respectă regulile le numesc uzanţe sau nu. (23)Uzanţele sint nişte norme de conduită care nu au fost stabilite de legiuitor.

Apariţia uzanţelor se datorează faptului că anumite reguli de conduită au fost respectate o perioadă de timp indelunga şi cei care le-au respectat le-au considerat obligatorii. (24)O normă de conduită este considerată general recunoscută in cazul in care toate persoanele de pe un anumite teritoriu sau care practică o anumită profesie sau activitate comercială cunosc sau ar fi trebuit să cunoască această regulă şi o acceptă in calitate de regulă obligatorie sau ar fi acceptat-o dacă ar fi cunoscut-o. (25)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată in cazurile in care in localitatea, intre persoanele sau in activitatea in care s-a stabilit această normă de conduită, părţile raporturilor juridice civile au acţionat in conformitate cu această normă. Nu este necesar să se facă referinţă expresă la faptul că a fost respectată anume această normă şi nici o referire expresă la faptul că norma a fost respectată datorită caracterului ei obligatoriu. O cerinţă obligatorie pentru ca o normă să devină uzanţă este aplicarea uniformă adică să fie interpretată şi aplicată in acelaşi sens in locul sau de către persoanele intre care s-a stabilit. (26)O normă de conduită se consideră că a fost aplicată un timp indelungat dacă a fost aplicată suficient de mult timp pentru reglementarea mai multor raporturi juridice civile astfel incit să putem constata că această normă a inceput să fie considerată obligatorie. Determinarea exactă a perioadei de timp sau a numărului de raporturi juridice in care s-a aplicat norma de conduită nu este posibil. Acestea urmează să fie determinate in fiecare caz aparte ţinindu-se cont de faptul că durata de timp necesară pentru ca o normă de conduită să fie recunoscută drept uzanţă este cu atit mai mare cu cit sint mai puţine raporturile juridice asupra cărora se aplică. (27)Legiuitorul nu a stabilit printre condiţiile de aplicare a uzanţelor faptul ca părţile raportului juridic să facă referinţă la aceasta. Rezultă că o uzanţă va vi obligatorie pentru părţile unui raport juridic şi in cazul in care va lipsi o referinţă expresă sau implicită privind acceptarea uzanţelor in general sau a unor uzanţe in particular. Totuşi trebuie de avut in vedere faptul că aplicarea uzanţelor se intemeiază pe prezumţia că părţile unui raport juridic au acceptat ca uzanţele să guverneze raporturile civile dintre ele. In cazul in care părţile vor inlătura această prezumţie excluzind in mod expres aplicarea unei anumite uzanţe sau aplicarea uzanţelor in general acestea nu vor mai guverna raporturile juridice dintre părţile care au exclus aplicarea uzanţelor. Părţile pot exclude aplicare uzanţelor pentru reglementarea unuia, a citorva sau a tuturor raporturilor juridice dintre acestea. (28)Dacă insă legislaţia civilă prevede pentru anumite cazuri că raporturile juridice dintre părţi vor vi guvernate de uzanţe (vezi spre exemplu art. 389 şi 734 ale Codului civil) părţile nu vor putea exclude aplicarea uzanţelor in general ci doar aplicarea anumitor uzanţe, indicind in mod expres in fiecare caz aparte care uzanţe şi pentru care raporturi juridice civile nu se vor aplica. (29)In conformitate cu prevederile alin. (2) uzanţele vor guverna raporturile juridice numai in cazul in care acestea nu vor fi contrare: a) legii. Noţiunea de lege in acest caz este folosită in sens larg, adică include in sine toate actele normative. Uzanţa nu se va aplica doar in cazul in care legea nu contravine constituţiei şi dacă actele normative subordonate legii vor fi adoptate in temeiul legii sau nu vor contravine acesteia (vezi comentariul la art. 3). In doctrină se menţionează că uzanţele nu se vor aplica doar in cazurile in care contravin unei legi imperative. In cazul in care uzanţele contravin unei legi dispozitive acestea vor putea fi aplicate deoarece părţile raportului juridic civil pot deroga de la normele dispozitive; b) sau ordinii publice. Prin ordinea publică trebuie de inţeles principiul in conformitate cu care nimeni nu este

indreptăţit să aibă un comportament dăunător intereselor societăţii sau bunăstării publice, chiar dacă comportamentul nu este contrar unui text de lege sau imoral; c) sau bunelor moravuri. Prin bunele moravuri trebuie de inţeles totalitate regulilor de convieţuire socială respectarea cărora este considerată obligatorie de către majoritate membrilor societăţii. Articolul 5. Analogia legii şi analogia dreptului (1) In cazul nereglementării prin lege ori prin acord al părţilor şi lipsei de uzanţe, raporturilor prevăzute la art.2 li se aplică, dacă aceasta nu contravine esenţei lor, norma legislaţiei civile care reglementează raporturi similare (analogia legii). (2) Dacă aplicarea analogiei legii este imposibilă, drepturile şi obligaţiile părţilor se determină in funcţie de principiile generale şi de sensul legislaţiei civile (analogia dreptului). (3) Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă. (4) Instanţa de judecată nu este in drept să refuze infăptuirea justiţiei in cauzele civile pe motivul că norma juridică lipseşte sau că este neclară.

(30)Scopul acestui articol este de a stabili o cale de soluţionare a unor cazuri
concrete dacă există pentru soluţionarea căreia nu există un test de lege, adică n cazurile in care există lacune in legislaţie. Aici se propune soluţionarea cazului cu ajutorul analogiei, adică prin recurgerea la norme (analogia legii) şi principii (analogia dreptului) de drept civil care vizează situaţii similare celei care trebuie rezolvată. Pentru folosirea analogiei este necesar să se indeplinească cumulativ trei condiţii: a) lipsa unei legi. Noţiunea de lege este folosită in sens larg, prin aceasta subinţelegindu-se lipsa oricărui act normativ care să reglementeze cazul; b) lipsa unui acord dintre părţi prin care să fie reglementat cazul; c) lipsa unei uzanţe. Se consideră că aceste condiţii pentru aplicarea analogiei se implinesc şi in cazul in care legea, acordul dintre părţi sau uzanţa nu produc efecte juridice. Spre exemplu in cazul in care legea este neconstituţională, acordul dintre părţi este nul sau uzanţa nu poate fi aplicată in temeiul art. 4 alin. (2). (31)Analogia legii constă in aplicarea la un raport social a unei norme juridice care reglementează un caz asemănător. Nu este un caz de analogie a legii aplicarea unui text de lege in care se prevede expres că dispoziţiile ei se aplică prin asemănare, adică in cazul normelor de trimitere (vezi spre exemplu art. 1288). Pentru aplicarea analogiei legii pe lingă condiţiile expuse la punctul 1 este necesar: a) ca raportul juridic să fie asemănător raportului juridic reglementat de norma care urmează să fie aplicată prin analogie; b) ca norma care urmează să fie aplicată prin analogie să fie cu caracter general. Nu se admite aplicarea prin analogie a normelor care stabilesc reguli speciale. (32)In conformitate cu alin. (3) nu pot fi aplicate prin analogie nici normele care limitează drepturile civile şi nici normele prin care este prevăzută răspunderea civilă. Normele care limitează drepturile civile nu pot fi aplicate prin analogie deoarece in conformitate cu art. 1 alin. (2) drepturile civile pot fi limitate doar in cazurile prevăzute de Constituţie şi doar prin lege organică. Normele care stabilesc răspunderea civilă nu pot fi aplicate prin analogie deoarece toate aceste norme sint norme speciale deoarece stabilesc cazuri speciale de răspundere civilă in raport cu regulile generale cu privire la răspunderea contractuală (vezi comentariul la art. 602) şi răspunderea delictuală (vezi comentariul la art. 1398).

(33)In conformitate cu alin. (3) in cazul in care nu este posibil de soluţionat un

caz concret prin aplicarea unei norme care reglementează un caz similar se va aplica analogia dreptului. Se consideră că nu este posibilă aplicarea unei norme analogice in cazul in care norma lipseşte cu desăvirşire precum şi in cazul in care o normă similară există dar acesta nu poate fi aplicată din anumite motive. Spre exemplu este o regulă specială şi nu una generală. Analogia dreptului presupune rezolvarea unui caz concret, care nu este reglementat printr-o normă juridică expresă, nici chiar asemănătoare cazului, pe baza principiilor generale ale dreptului civil sau in baza principiilor generale ale dreptului. (34)Posibilitatea folosirii analogiei legii şi analogiei dreptului rezultă şi din alin. (4) prin care este interzis judecătorului să refuze infăptuirea justiţiei pe motiv că legea lipseşte sau este neclară. Deci judecătorul nu este in drept să respingă pretenţiile reclamantului doar pentru motivul că nu există o lege care să reglementeze cazul concret, sau că legea nu este clară, sau că legea este pasibilă de mai multe interpretări. In caz contrar acesta poate fi urmărit pentru denegare de justiţie. Articolul 6. Acţiunea in timp a legii civile (1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. (2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării sale in vigoare. (3) De la data intrării in vigoare a legii noi, efectele legii vechi incetează, cu excepţia cazurilor in care legea nouă prevede altfel. (4) In cazul situaţiilor juridice contractuale in curs de realizare la data intrării in vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel. (5) In situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de instrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic incheiat anterior intrării in vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sint, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

(35)Scopul acestuia articol este de a stabili unele reguli cu privire la acţiunea

legii civile in timp, adică cu privire la momentul de cind incepe acţiunea legii (intrarea in vigoare) şi cu privire la momentul cind incetează acţiunea legii (ieşirea din vigoare). In acest articol insă ne se stabilesc toate regulile cu privire la acţiunea legii civile ci doar cele care ţine de succesiunea legilor civile in timp. (36)Alin. (1) consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Prin neretroactivitatea legii civile trebuie de inţeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei in vigoare sau altfel spus trecutul scapă aplicării legii civile noi şi este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin adagiul tempus regit actum. Principiul neretroactivităţii stabilit in codul civil nu este opozabil legiuitorului.

Deci Parlamentul in orice caz poate atribui unei legi caracter retroactiv şi instanţele judecătoreşti sau alte organe care aplică normele civile nu vor putea refuza aplicarea legii pe motiv că aceasta contravine Codului civil. Principiul neretroactivităţii ar putea fi opozabil legiuitorului numai in cazul in care ar fi fixat in Constituţia Republicii Moldova. Redacţia actuală a art. 22 al Constituţiei nu de dă insă un răspuns clar la această intrebare. Nu există actualmente o claritate nici in privinţa poziţiei Curţii Constituţionale deoarece există hotăriri ale Curţii Constituţionale prin care aceasta se pronunţă ferm in favoarea neretroactivităţii legii dar există şi hotăriri (mai recente) din care rezultă că nu pot avea caracter retroactiv numai legile care stabilesc răspundere penală şi administrativă. Astfel prin Hotărirea nr. 32 din 29 octombrie privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea in vigoare a legii" Curtea Constituţională a declarat expres că legile nu pot avea caracter retroactive. După cum a menţionat Curtea Constituţională “Consacrat expres in art. 22 din Constituţie, principiul neretroactivităţii legii urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adincirea securităţii juridice, a certitudinii in raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă in posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”. Aceiaşi poziţie a fost exprimată de Curtea Constituţională şi in Hotăririle Curţii Constituţionale nr. 29 din 27 octombrie 1997 şi nr. 11 din 15 februarie 2001. Recent se pare că Curtea constituţională şi-a schimbat poziţia pentru că in Hotărirea nr. 26 din 23 mai 2002 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea in aplicare a art. 16 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească" a declarat că „Dispoziţiile art. 22 din Constituţie (privind neretroactivitatea legii) se rezumă la aceea că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, in momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decit cea care era aplicabilă in momentul comiterii actului delictuos”. Şi deşi in alineatul următor Curtea Constituţională a declarat „Principiul neretroactivităţii legii are un caracter universal...” afirmaţia Curţii „Este de observat, totodată, că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Or, art. 22 din Constituţie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. In afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepţii de la principiul neretroactivităţii legii normele juridice cu caracter imperativ legile interpretative, precum şi normele juridice in care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv”. In concluzie, legile (stricto senso) ar putea fi aplicate cu caracter retroactiv in cazurile in care acest lucru va fi prevăzut expres de legiuitor cu condiţia că norma privind caracterul retroactiv al legii nu este neconstituţională. Dreptul de a se pronunţa privind neconstituţionalitatea legii o are doar Curtea Constituţională (art. 134 al Constituţiei Republicii Moldova). Alte acte normative nu vor putea fi aplicate retroactiv chiar dacă autorul a prevăzut expres caracterul retroactiv, deoarece aceste acte normative trebuie să nu contravină Codului civil, inclusiv art. 6 (vezi comentariul la art. 2). (37)Prin neretroactivitatea legii trebuie de inţeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior şi nici condiţiile stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica condiţiile de incheiere a unui contract incheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvirşită anterior intrării legii in vigoare şi nici condiţiile de stingere a unei obligaţii stinse anterior intrării legii in vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau in curs de realizare. Astfel art. 846 care prevede că in contractele

de instrăinarea a bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă, in cazul decesului dobinditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la succesori lui, nu va modifica efectele produse de decesul dobinditorului (incetarea contractului şi restituirea casei transmiţătorului – art. 452 al Codului civil vechi) inainte de data intrării in vigoare a Codului civil. La fel regulile cu privire la obligativitatea punerii in intirziere a debitorului (art. 617) nu se vor aplica situaţiilor juridice in curs de realizare la momentul intrării in vigoare a codului dacă neexecutarea a avut loc inainte de intrarea in vigoare a Codului civil. (38)Din principiul neretroactivităţii rezultă că faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unor situaţii juridice, potrivit legii in vigoare la momentul realizării acestora, nu vor putea produce acest efect in temeiul legii ulterioare, adică legea ulterioară nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii care era in vigoare la momentul realizării faptului. Astfel contractul care nu a produs efecte juridice sau fapta care nu a dat naştere răspunderii juridice civile la data la care a fost incheiat (a avut loc) in conformitate cu legea in vigoare la acea dată. (39)Alin. (2) consacră un alt principiu al acţiunii in timp a legii civile – principiul aplicării imediate a legii noi. In conformitate cu acesta legea nouă se aplică situaţiilor juridice in curs de realizare la data intrării legii in vigoare. Astfel situaţiile juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării in vigoare a legii noi cad sub imperiul legii noi. Dacă insă elementele care alcătuiesc constituirea sau stingerea unei situaţii juridice au individualitate proprie şi s-au infăptuit inainte de intrarea in vigoare a legii noi atunci aceste elemente rămin guvernate de legea sub imperiul căreia sau produs. Astfel predarea şi recepţionarea bunurilor in contractul de vinzare-cumpărare incheiat anterior intrării legii noi in vigoare va fi guvernat de legea nouă. Dacă insă bunul fusese livrat pină la data intrării legii noi in vigoare această operaţie va rămine guvernată de legea veche, pe cind recepţionarea bunurilor se va face in conformitate cu legea nouă. (40)Efectele produse in timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea in vigoare la data cind se realizează fiecare efect in parte. Dar efectele produse de aceeaşi situaţie juridică din momentul intrării in vigoare a legii noi vor fi reglementate de aceasta in baza principiului aplicării imediate a legii noi. Astfel efectele unui contract de inchiriere sint determinate de legea in vigoare la data incheierii contractului şi legea nouă nu poate modifica drepturile şi obligaţiile părţilor acestui contract fără a avea un caracter retroactiv. Dacă insă neexecutarea obligaţiilor va avea loc după intrarea in vigoare a legii noi efectele neexecutării, deci drepturile şi obligaţiile părţilor, vor fi guvernate de legea nouă. (41)In alineatul trei in mare parte se repetă dispoziţiile alineatului doi privind aplicarea imediată a legii noi şi in acelaşi timp se stabileşte o excepţie de la acest principiu şi anumite ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi. Astfel in cazurile prevăzute de legea nouă legea civilă veche poate continua să fie aplicată unor situaţii determinate, deşi a intrat in vigoare o lege civilă nouă. Ultraactivitatea este justificată de necesitatea ca anumite situaţii juridice in curs de realizare să rămină guvernate de legea sub imperiul căreia au inceput respectiv să se constituie, să se modifice sau să se stingă. In doctrină se menţionează că există cazuri de ultractivitate care nu sint expres prevăzute de legea nouă dar care pot fi deduse prin interpretare. Spre exemplu se citează cazul de ultraactivitate a legilor juridice supletive. (42)In conformitate cu prevederile alin. (4) natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract existent la data intrării in vigoare a legii noi vor fi guvernate in continuare de legea sub imperiul căreia a fost incheiat contractul şi deci au luat naştere drepturile şi obligaţiile respective. Vor

rămine guvernate de asemenea de legea veche orice alte efecte produse de contract la data intrării in vigoare a legii noi. Spre exemplu modul de executare a obligaţiilor stabilit de părţi. Legea veche va continua să guverneze natura şi intinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi alte efecte ale contractului doar in condiţia in care aceasta erau in fiinţă la data intrării in vigoare a legii noi. Cele care vor lua naştere sub imperiul legii noi vor fi guvernate de acesta. (43)In conformitate cu prevederile alin. (5) modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor apărute sub imperiul legii vechi vor fi guvernate de legea nouă de la data intrării acesteia in vigoare. Această regulă se va aplica doar in cazul in care in conformitate cu alin. (4) nu urmează să fie aplicate dispoziţiile legii vechi. (44)In conformitate cu prevederile alin. (1) condiţiile de valabilitate ale actului juridic urmează să fie guvernate de legea in vigoare la data incheierii actului juridic. Deci in cazul in care legea ulterioară adaugă o condiţie de valabilitate sau suprimă o asemenea condiţie actul juridic incheiat sub imperiul legii noi nu devine nul sau respectiv nu devine valabil ulterior intrării in vigoare a legii noi. Această regulă nu este insă valabilă şi pentru clauzele unui act juridic. In conformitate cu alin. (5) clauzele unui act juridic incheiat sub imperiul legii vechi şi care sint contrare dispoziţiilor imperative ale legii noi sint nule de la data intrării in vigoare a legii noi. Legea nouă nu poate afecta insă valabilitatea clauzelor actului juridic dacă situaţia juridică reglementată de aceste clauze deja s-a stins. Articolul 7. Legislaţia civilă şi tratatele internaţionale Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sint stabilite alte dispoziţii decit cele prevăzute de legislaţia civilă, se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional.

(45)Scopul acestei norme este de a stabili reguli cu privire la corelaţia dintre
legislaţia civilă şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. (46)In conformitate cu art. 7 in cazul in care vor exista contradicţii intre tratatele internaţionale la care este parte Republica Moldova şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. Această normă este in concordanţă cu art. 8 al Constituţiei Republicii Moldova care prevede că Republica Moldova se obligă să respecte tratatele internaţionale. (47)Noţiunea de tratat internaţional este definită in art. 1 al Legii 595/1999 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova care prevede că prin tratat internaţional trebuie inţeles „orice acord incheiat in scris de către Republica Moldova, destinat a produce efecte juridice şi guvernat de normele dreptului internaţional, perfectat fie intr-un instrument unic, fie in două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea sa particulară (tratat, acord, convenţie, act general, pact, memorandum, schimb de note, protocol, declaraţie, statut, act final, modus vivendi, aranjament etc., toate avind valoare juridică egală”. (48)In conformitate cu art. 3 al Legii 595/1999 există trei categorii de tratate internaţionale: a) tratatele interstatale care se incheie in numele Republicii Moldova; b) tratatele interguvernamentale, care se incheie in numele Guvernului Republicii Moldova; şi c) tratate interdepartamentale, care se incheie in numele ministerelor sau departamentelor Republicii Moldova. Indiferent de organul in numele căruia a fost incheiat tratatul internaţional

parte a acestuia este Republica Moldova şi in cazurile in care vor exista contradicţii intre tratatele din oricare categorie şi legislaţia civilă se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (49)Tratatele internaţional devin obligatorii pentru Republica Moldova in rezultatul exprimării consimţămintului de a fi legat printr-un tratat internaţional. Conform art. 4 alin. (1) al Legii 595/1999 consimţămintul de a fi legat printr-un tratat internaţional se exprimă prin „...semnare, schimbul instrumentelor care constituie un tratat internaţional, ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la acesta ori prin oricare alt mijloc convenit de confirmare formală a consimţămintului”. Trebuie de avut in vedere că in conformitate cu art. 16 alin. (1) al Legii 595/1999 un tratat internaţional sau o parte a acestuia se poate aplica in mod provizoriu chiar inainte de intrarea in vigoare acestuia. (50)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie ţinut cont de faptul că acestea intră in vigoare pentru Republica Moldova in conformitate cu modul şi termenele stabilite de tratat sau cu acordul comun al părţilor (art. 18 alin. (1) al Legii 595/1999). Deci in acest caz nu sint aplicate regulile cu privire la intrarea in vigoare a legilor şi in special regula cu privire la inexistenţa legilor nepublicate in mod oficial. In conformitate cu art. 30 alin. (1) al Legii 595/1999 tratatul internaţional trebuie să fie publicat in Monitorul Oficial in termen ce nu depăşeşte 15 zile de la data intrării in vigoare. Nepublicarea tratatului internaţional nu afectează insă valabilitatea acestuia. In conformitate cu art. 27 al Convenţiei cu privire la dreptul tratatelor, incheiată la Viena la 23 mai 1969 o parte a unui tratat internaţional nu poate invoca dispoziţii ale dreptului intern pentru a justifica refuzul de a aplica un tratat internaţional. (51)In conformitate cu art. 8 alin (2) al Constituţiei Republicii Moldova prevede că „intrarea in vigoare a unui tratat internaţional conţinind dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia”. Art. 22 alin. (2) al Legii 595/1999 prvede că tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, recunoscute de Curtea Constituţională ca incompatibile cu Constituţia Republicii Moldova, nu sint puse in vigoare şi nu sint aplicabile. Prin decizia nr. 5 din 24 noiembrie 2002 privind sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului intre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999 curtea Constituţională s-a pronunţat că nici Constituţia Republicii Moldova şi nici Legea 595/1999 nu prevăd efectele juridice ale unui tratat internaţional intrat in vigoare şi declarat neconstituţional. In aceste condiţii Curtea Constituţională consideră că in cazul in care nu a avut loc revizuirea Constituţiei tratatul internaţional intrat in vigoare devine executoriu. Din această poziţie a Curţii Constituţionale rezultă că in cazul in care vor exista contradicţii intre un tratat internaţional care a intrat in vigoare pentru Republica Moldova şi Constituţia Republicii Moldova se vor aplica dispoziţiile tratatului internaţional. (52)La aplicarea tratatelor internaţionale trebuie de ţinut cont de faptul că in conformitate cu art. 21 al Legii 595/1999 interpretarea tratatului internaţional trebuie efectuată „...in conformitate cu normele şi principiile dreptului internaţional, astfel incit să se evite eventualele contradicţii dintre prevederile legislaţiei Republicii Moldova şi dispoziţiile tratatului”. Este de menţionat că interpretarea tratatului internaţional trebuie să fie făcută ţinind cont de voinţa tuturor părţilor la tratat. In cazul in care intre părţile tratatului există contradicţii, poziţia părţii moldoveneşti faţă de interpretarea tratatului internaţional se determină ţinind cont de opinia ministerelor şi departamentelor, de atribuţiile cărora ţine obiectul tratatului, precum şi opinia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova.

Capitolul II APARITIA DREPTURILOR SI OBLIGATIILOR CIVILE. EXERCITAREA SI APARAREA DREPTURILOR CIVILE Articolul 8. Temeiurile apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile (1) Drepturile şi obligaţiile civile apar in temeiul legii, precum şi in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sint prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar: a) din contracte şi din alte acte juridice; b) din acte emise de o autoritate publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile; c) din hotărire judecătorească in care sint stabilite drepturi şi obligaţii; d) in urma creării şi dobindirii de patrimoniu in temeiuri neinterzise de lege; e) in urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor şi altor rezultate ale activităţii intelectuale; f) in urma cauzării de prejudicii unei alte persoane; g) in urma imbogăţirii fără justă cauză; h) in urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice in materie civilă. 1. In articolul comentat se enumără temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile. Printre acestea sunt menţionate: legea, actele persoanelor fizice şi juridice care nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Legea este considerată temeiul principal de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor. Termenul de „lege” nu trebuie inţeles in sens ingust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci şi celelalte acte normative elaborate in concordanţă cu legea. Articolul comentat admite posibilitatea apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile in baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dar nu contravin principiilor generale şi sensului legislaţiei civile. Din aceste considerente enumerarea temeiurilor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor nu este exhaustivă şi este posibilă apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile in baza altor temeiuri, dar cu respectarea condiţiilor cerute de lege. Actele juridice fac parte din categoria faptelor juridice. Faptele juridice sunt acele circumstanţe de fapt care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaţii. In unele cazuri ele apar datorită voinţei persoanei fizice, iar altele contrar voinţei acesteia. Această deosebire permite delimitarea faptelor juridice in acţiuni şi evenimente. Şi unele şi altele constituie temei pentru apariţia, modificarea şi stingerea raporturilor juridice civile, doar cu condiţia că norma de drept leagă de ele anumite consecinţe juridice. Acţiunile, ca fapte juridice, se delimitează in acţiuni legale şi ilegale. Acţiunile ilegale sunt acţiunile care se săvirşesc contrara prevederilor legii sau altor acte normative. In art. 8 se menţionează printre temeiurile de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor aşa acţiuni i legale precum cauzarea de prejudicii unei persoane şi imbogăţirea fără justă cauză.

Printre acţiunile ilegale ca temei de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor se atribuie şi abţinerea de la anumite acţiuni – inacţiunile. Intr-o serie de norme ale prezentului cod se foloseşte termenul sinonim de „eschivare”. Eschivarea reprezintă neexecutarea acţiunilor in termenele şi ordinea stabilită fără indicarea motivelor. Astfel, eschivarea părţii obligate de la inregistrarea actului juridic dă dreptul părţii interesate să ceară repararea prejudiciului cauzat prin intarzierea inregistrării actului juridic (art. 215). Aceleaşi consecinţe survin şi in cazul eschivării de la autentificarea notarială a actului juridic (art. 213 alin. 2). Manifestarea de voinţa a persoanei cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge drepturi şi obligaţii, poate fi exprimată nu numai prin acţiuni active, ci şi prin tăcerea acesteia. Astfel, tăcerea se consideră exprimarea voinţei de a incheia actul juridic doar in cazurile prevăzute de lege sau de acordul părţilor (art. 208 alin. 4). Evenimentele sunt acele circumstanţe care nu depind de voinţa omului (naşterea şi moartea persoanei fizice, calamităţile naturale, acţiunile militare). Evenimentele ca temei pentru apariţia şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor sunt cuprinse intr-o serie de articole ale codului. 2. Alineatul comentat conţine enumerarea temeiurilor in baza cărora apar drepturile şi obligaţiile civile. a) Printre temeiurile de apariţia a drepturilor şi obligaţiilor civile in primul rind sunt menţionate contractele. Contractele, in condiţiile economiei de piaţă, constituie faptul juridic de bază care dă naştere la drepturi şi obligaţii civile. In virtutea principiului libertăţii contractuale, consfinţit la art. 667, acesta, de regulă, se incheie la acordul comun al părţilor, in mod liber, fără a fi impuşi. Art. 669 stabileşte excepţia de la principiul libertăţii contractuale, care constă in obligarea unei părţi contractante la incheierii contractului. De rind cu contractele civile, care sunt acte juridice bi- sau multilaterale, temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile constituie şi actele juridice unilaterale, pentru săvirşirea cărora este suficient manifestarea de voinţă a unei singure părţi (art. 196). Ca exemplu poate servi promisiunea publică de recompensă (art. 1371). b) Actele emise de o autoritate publică (organele legislative, executive sau administraţiei publice locale) sunt fapte juridice independente pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Actele emise de autoritate publică constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazurile expres prevăzute de lege, deoarece ele dau naştere la raporturi administrative, in care părţile se află pe poziţie de subordonare. In calitate de asemenea acte pot fi menţionate: actul inregistrării de stat a persoanei juridice, care constituie temei pentru constituirea persoanei juridice (art. 63); actul emis de autoritatea administraţiei publice locale prin care se dobandeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor găsite (art. 324 - 325) ş. a. c) Hotărarea judecătorească constituie un alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Astfel, ea constituie temei nu numai pentru modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor deja apărute, dar temei pentru apariţia lor. Recunoaşterea hotărarii instanţei de judecată ca fapt juridic, presupune că din momentul intrării ei in vigoare, drepturile şi obligaţiile civile se consideră apărute şi nu necesită acţiuni suplimentare pentru executarea forţată a hotărarii instanţei de judecată. Asemenea semnificaţie este atribuită hotărarii judecătoreşti prin care se declară valabilitatea actului juridic executat total sau parţial, iar cealaltă parte se eschivează de la autentificarea notarială (art. 213 alin. 2). Existenţa hotărarii judecătoreşti privind declararea valabilităţii actului juridic, nu necesită autentificarea ulterioară a acestuia. d) Patrimoniul poate fi creat sau dobindit nu numai in baza contractelor sau altor acte juridice, dar şi in urma altor temeiuri care nu sunt interzise de lege. Astfel, dreptul de proprietate poate fi dobindit prin producerea de bunuri (art. 320), descoperirea unei comori (art. 327) ş. a. e) La acţiunile care constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor se

atribuie elaborarea de lucrări ştiinţifice, cercetării de opere literare, de artă, in urma invenţiilor, precum şi altor rezultate ale activităţii intelectuale. Drepturile civile asupra lucrărilor apar in virtutea faptului creării lor. Rezultatele activităţii intelectuale trebuie să fie recunoscute drept invenţii in ordinea stabilită de lege. Adică, dreptul asupra invenţiilor trebuie să fie confirmat prin patent. f) Acţiunile ilegale - cauzarea de prejudicii unei persoanei - constituie alt temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor civile. Ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat, precum şi dreptul creditorului de a cere repararea lui. Aceste obligaţii extracontractuale sunt reglementate la Capitolul XXXIV, care stabileşte condiţiile survenirii răspunderii pentru cauzarea de prejudicii, subiecţii care răspund pentru prejudicile cauzate, precum şi ordinea de repararea a prejudicului cauzat vieţii şi sănătăţii persoanelor, compensarea pagubei morale. g) Caracter extracontractual au şi obligaţiile care rezultă din imbogăţirea fără just cauză, reglementarea juridică a cărora se conţine la Capitolul XXXIII. Astfel, in rezultatul imbogăţirii fără justă cauză apare obligaţia persoanei de a restitui ceea ce a dobindit sau a realizat din contul altei persoanei fără temei legal sau contractuale (art. 1389 alin. 1). h) Prin alte fapte ale persoanelor fizice sau juridice care dau naştere la drepturi şi obligaţii se inţeleg acele temeiuri care deşi nu sunt acte juridice, dar ca fapte juridice dau naştere la raporturi juridice. Evenimentele sunt acele fenomene care se produc independent de voinţa omului şi constituie temei pentru apariţia drepturilor şi obligaţiilor numai in cazul in care legea leagă de producerea lor apariţia unor efecte juridice. Ca exemplu de asemenea evenimente poate servi naşterea copilului după decesul celui ce a lăsat moştenirea, astfel lărgindu-se cercul moştenitorilor ( art. 1433). Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor (1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să işi exercite drepturile şi să işi execute obligaţiile cu bunăcredinţă, in acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. (2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. 1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se inţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum consideră necesar, determinind de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cat şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul dreptului civil singur decide instrăinarea dreptului cei aparţine, precum şi refuzul de la acest drept. Rămane la dorinţa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaţii civile. Astfel, de exemplu, in conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele in unele cazuri nu numai că este in drept să incheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de voinţa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii. In exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut in vedere drepturile subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. In ceea ce priveşte posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea in viitor trebuie să se

ţină cont de art. 23 alin. 4. Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile. Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acţiunile săvarşite de titularul dreptului, cu excepţia acelor acţiuni care imbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu pot servi acţiunile proprietarului indreptate spre folosirea bunurilor pe care le are in proprietate sau altfel spus acţiuni indreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi folosinţă ce aparţin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt acele acţiuni, care imbracă forma actelor juridice, cat şi alte acţiuni cu caracter juridic. Spre exemplu, proprietarul poate să vandă casa de locuit, poate să o transmită in arendă, poate să o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acţiune cu caracter juridic, alta decat actul juridic civil, poate servi acţiunile creditorului de a reţine bunul exercitand dreptul de retenţie. Este interzisă influenţa din partea persoanelor terţe asupra drepturilor persoanei fizice sau juridice. Exercitarea drepturilor subiective civile este in strinsă legătură cu executarea obligaţiilor civile. In dependenţă de faptul cum va fi executată obligaţia civilă se va putea vorbi despre realizarea dreptului civil. Modalitatea de executare a obligaţiilor diferă in raporturile juridice civile absolute de cea din raporturile juridice relative. Astfel, in cazul raporturilor absolute obligaţia se execută prin inacţiunile de la care urmează să se abţină subiectul pasiv (in cazul dreptului de proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abţine de la săvarşirea acţiunilor care ar prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). In schimb, in cazul raporturilor relative obligaţia va fi executată prin săvarşirea acţiunilor, corespunzătoare naturii juridice a raportului obligaţional, de către persoana obligată (spre exemplu in raportul de vanzare-cumpărare vanzătorul trebuie transmită bunul compărătorului). Exercitării drepturilor şi obligaţiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă nişte cerinţe generale inaintate faţă de titularii drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, persoanele fizice şi juridice işi exercită drepturile şi işi execute obligaţiile cu bună-credinţă, in acord cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Primul principiu este principiul bunei-credinţe in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă pină la proba contrară. Dacă persoana in exercitarea drepturilor sau executarea obligaţilor a acţionat cu bună-credinţă apoi actele juridice incheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule. Al doilea principiu este principiul legalităţii exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. In conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite drepturile civile in aşa fel ca acţiunile săvarşite de el să nu contravină normelor legale. La fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor. Al treilea principiu constă in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor in corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forţă obligatorie pentru părţile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile inserate in contract. Dar contractul va avea forţă de lege intre părţi numai in cazul in care corespunde prevederilor legii, adică nu conţine prevederi contrare legii. Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Acest principiu impune subiectelor a respecta, in exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, nu doar prevederile legale, dar şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi in alte norme ale Cc (art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3, art. 1332). 2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea

acestui drept. Astfel, in virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale (posesia, folosinţa, dispoziţia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar atunci cand acest efect este prevăzut expres in lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). In cazul drepturilor de creanţă, neexercitarea lor pe o durată de timp indelungată (perioadă ce depăşeşte termenul de prescripţie) va face ca creditorul să nu poată obţine o executare silită a obligaţiei, aceasta transformandu-se din obligaţie perfectă in obligaţie imperfectă. Articolul 10. Apărarea judiciară a drepturilor civile (1) Apărarea drepturilor civile incălcate se face pe cale judiciară. (2) Modul de aplanare a litigiului dintre părţi pină la adresare in instanţa de judecată poate fi prevăzut prin lege sau contract. (3) Apărarea drepturilor civile pe cale administrativa se face doar in cazurile prevăzute de lege. Hotărirea emisă pe cale administrativă poate fi atacată in instanţa de judecată. 1. Posibilitatea apărării drepturilor civile incălcate constituie una din garanţiile realizării lor. Dreptul la apărarea judiciară şi accesul liber la justiţie sunt garantate de Constituţie (art. 20). In articolul comentat sunt consfinţite următoarele prevederi fundamentale: drepturile civile sunt susceptibile de apărare judiciară independent de faptul dacă sunt sau nu prevederi exprese in Codul civil sau alte legi; instanţa de judecată apără nu numai drepturile, dar şi interesele legitime, atit cele incălcate, cit şi cele contestate; apărarea judiciară este o formă de apărare preponderentă, dar nu exclusivă de apărare. Se admite şi apărarea pe cale administrativă a drepturilor incălcate, dar această cale este admisă numai in cazurile expres stabilite in lege, după subiectele raportului juridic menţinindu-se dreptul de a ataca in instanţa de judecată hotărirea emisă pe cale administrativă. Dreptul de a ataca hotărirea emisă pe cale administrativă nu depinde de faptul dacă este prevăzută această posibilitate in lege sau alte acte normative. 2. In cazurile stabilite in lege sau contractul incheiat intre părţi pină la adresarea in instanţa de judecată, părţile sunt obligate să aplaneze prealabil litigiul apărut. Este de menţionat că modul de aplanare a litigiului pină la adresarea in instanţa de judecată trebuie să fie expres stabilit in lege sau să se conţină in contract. Nerespectarea modului de aplanare prealabilă a litigiului face ca cererea de chemare in judecată depusă să fie restituită, conform art. 170 CPC, dar aceasta nu exclude posibilitatea adresării repetate, dacă este adusă dovada soluţionării prealabile a litigiului.

3. La apărarea drepturilor civile pe cale administrativă, aplicată in cazurile expres stabilit in lege, pot fi atribuite, in primul rind depunerea plingerilor asupra acţiunilor şi actelor organelor de stat la organul ierarhic superior, in al doilea rind, adoptarea de către organele de stat, imputernicite cu funcţii jurisdicţionale, a hotăririlor cu utilizarea metodelor de apărare a drepturilor civile stabilite la art. 11, cu respectarea procedurii stabilite de actele normative. Astfel, conform art. 273 din Codul Vamal nr. 1149/2000, persoanele fizice şi juridice care nu sunt de acord cu decizia organului vamal privind aplicarea sancţiunii o atacă la Departamentul Vamal. Decizia Departamentului Vamal asupra plingerii impotriva organului vamal privind aplicarea sancţiunii poate fi atacată in judecată in termen de 10 zile de la emitere. De asemenea, in ordine administrativă pot fi atacate deciziile organului fiscal sau acţiunile funcţionarului fiscal, conform art. 269 din Codul Fiscal nr. 1163/1997. In ordine administrativă sunt apărate drepturile civile de către organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei. In cazurile incălcării de către agenţii economici a prevederilor legii respective, organele de stat de reglementare antimonopolistă examinează cauzele date in baza declaraţiilor făcute de agenţii economici, de organele puterii şi ale administraţiei, de societăţi şi uniuni de consumatori sau din iniţiativă proprie. Cauzele se examinează in ordinea stabilită de Guvern. Astfel, organele de stat de reglementare antimonopolistă aplică metodele de apărare a drepturilor incălcate stabilite la art. 11. Dispoziţia organului de stat de reglementare antimonolistă poate fi atacată in instanţă de judecată de către agenţii economici, organele puterii şi ale administraţiei şi persoanelor cu funcţii de răspundere pentru a declara nevalabile aceste dispoziţii. Articolul 11. Metodele de apărare a drepturilor civile Apărarea dreptului civil se face prin: (53)recunoaşterea dreptului; (54)restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului şi suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui; (55)recunoaşterea nulităţii actului juridic; (56)declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică; (57)impunerea la executarea obligaţiei in natură; (58)autoapărare; (59)repararea prejudiciilor; (60)incasarea clauzei penale; (61)repararea prejudiciului moral; (62)desfiinţarea sau modificarea raportului juridic; (63)neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publica; (64)alte căi prevăzute de lege. In articolul comentat sunt enumerate metodele de apărare a drepturilor civile. Printre acestea doar două sunt noii, celelalte fiind cunoscute şi Codului civil din 1964. Metodele indicate pot fi grupate in: metode aplicate numai de către instanţa de judecată (ca exemplu recunoaşterea nulităţii absolute a actului juridic, declararea nulităţii actului emis de o autoritate publică etc.), metode care pot fi aplicate atit de către participanţii la raporturile juridice civile cit şi prin intermediul instanţei de judecată (repararea prejudiciilor, incasarea clauzei penale etc.), autoapărarea,

apărarea drepturilor civile fără participarea instanţei de judecată. Unele dinte metodele enumerate pot fi aplicate nu numai de către instanţa de judecată, dar şi de organele de stat, care in cazurile prevăzute de lege, realizează apărarea drepturilor civile pe cale administrativă. De exemplu, organul de stat de reglementare antimonopolistă, conform Legii nr. 906/1992 privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei, este in drept să oblige agentul economic sau organul puterii sau al administraţiei să lichideze incălcarea, să restabilească situaţia iniţială, să rezilieze sau să modifice contractul sau acordul, să anuleze ori să modifice actul nelegitim adoptat. Enumerarea metodelor de apărare a drepturilor civile nu este exhaustivă, ceea ce inseamnă că drepturile civile pot fi apărate şi prin alte metode care sunt prevăzute de lege. a) Recunoaşterea dreptului. Necesitatea aplicării metodei respective apare in cazul in care dreptul subiectiv al titularului este contestat, negat sau există pericolul real de a fi exercitate asemenea acţiuni. Deseori incertitudinea dreptului subiectiv duce la imposibilitatea sau ingreuiază titularul de a beneficia de el. Spre exemplu, dacă proprietarul unui imobil nu are documentele care ar confirma dreptul de proprietate, aceasta face imposibilă instrăinarea lui. Recunoaşterea dreptului constituie mijlocul de inlăturare a stării de incertitudine in relaţiile dintre persoane, crearea condiţiilor necesare pentru realizarea şi evitarea acţiunilor din partea persoanelor terţe, care atentează la realizarea lui firească. Recunoaşterea dreptului, ca metodă de apărare a drepturilor, se poate realiza pe cale judiciară. Cerinţa reclamantului de a recunoaşte dreptul este adresată instanţei de judecată, care oficial confirmă existenţa sau lipsa dreptului contestat la reclamant. In unele cazuri recunoaşterea dreptului constituie temei pentru aplicarea altor metode de apărare prevăzute de lege. Astfel, pentru restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului sau obligarea la executarea obligaţiei in natură, este necesar a stabili dacă reclamantul dispune de dreptul apărarea căruia o solicită. Dar deseori recunoaşterea dreptului are importanţă de sine stătătoare şi nu se imbină cu alte metode de apărare. Recunoaşterea dreptului este cea mai răspindită metodă de apărare a dreptului de proprietate, altor drepturi reale, precum şi a drepturilor relative. b) Restabilirea situaţiei existente anterior incălcării dreptului este altă metodă independentă de apărare a dreptului. Această metodă se aplică in cazurile in care dreptul subiectiv civil incălcat nu se stinge şi poate fi restabilit ca rezultat al inlăturării consecinţelor negative ale incălcării lui. Restabilirea situaţiei anterioare incălcării dreptului constă in săvirşirea unor acţiuni, precum revendicarea bunului din posesiunea ilegală (art. 374). Metodă răspindită de apărare a dreptului subiectiv civil reprezintă suprimarea acţiunilor prin care se incalcă dreptul sau se creează pericolul incălcării lui. Această metodă de apărare poate fi aplicată atit de sine stătător cit şi in ansamblu cu alte metode, precum repararea prejudiciilor sau incasarea clauzei penale. Esenţa acestei metode de apărare a dreptului constă in posibilitatea titularului dreptului de a suprima (inlătura) acţiunile care incălcă dreptul sau care creează pericolul incălcării lui. Astfel, proprietarul este in drept să ceară incetarea incălcării dreptului său, deşi acestea nu sunt insoţite de deposedarea lui prin intentarea acţiunii negatorii (art. 376). Titularul dreptului are posibilitatea de a se apăra şi in cazul in care se creează pericolul incălcării dreptului lui. Astfel, in cazul pericolului prăbuşirii construcţiei de pe terenul vecin peste terenul său, proprietarul poate cere vecinului să intreprindă măsurile necesare pentru prevenirea acestui pericol (art. 380). c) Apărarea drepturilor subiective civile poate avea loc şi prin metoda recunoaşterii nulităţii actului juridic. Nulitatea este o sancţiune civilă, indreptată impotriva efectelor actului juridic civil, care este incheiat cu nerespectarea condiţiilor de valabilitate (a se vedea art. 216 – 233 şi comentariul respectiv).

d) Apărarea drepturilor şi intereselor ocrotite prin lege ale persoanelor fizice sau juridice se poate realiza prin intermediul declarării nulităţii actului emis de o autoritate publică. Dacă prin emiterea de către o autoritate publică a unui act se incalcă drepturile titularilor, aceştia sunt in drept să ceară instanţei de judecată nulitatea lui. Stabilindu-se că actul emis contravine legii şi incalcă dreptul subiectiv civil al titularului, instanţa de judecată il declară nul total sau parţial. In cazul dat nu se cere anularea lui ulterioară de către autoritatea care l-a emis. Persoanele fizice şi juridice pot să ceară nu numai nulitatea actelor ilegale ale autorităţilor publice, dar şi actele emise de organele de conducere ale persoanei juridice, dacă ele nu corespund legii sau altor acte normative şi incalcă drepturile persoanelor fizice sau juridice. Astfel, instanţele de judecată vor examina cererile acţionarilor privind declararea nulităţii hotăririlor adunării generale a acţionarilor, organelor de conducere şi altor organe ale societăţii, care incalcă drepturile stabilite de lege ale acţionarilor. Actele autorităţilor publice se declară nule din momentul emiterii lor. Cerinţa de declarare a nulităţii actului poate fi insoţită şi de alte metode de apărare, de exemplu cerinţa de reparare a prejudiciului sau poate avea caracter independent, dacă interesul titularului dreptului subiectiv civil se reduce numai la constatarea nulităţii actului, care impiedică realizarea dreptului. e) Impunerea la executarea obligaţiei in natură se caracterizează prin aceea că debitorul este obligat, la cererea creditorului, să execute acea prestaţie la care s-a obligat. Prestaţia poate consta in a da, a face sau a nu face. Această metodă de apărare a dreptului se aplică in raporturile obligaţionale. Obligarea debitorului la executarea prestaţiei in natură are ca scop protejarea intereselor creditorului, care este indreptăţit să ceară anume acea prestaţie la care s-a obligat debitorul, indiferent de faptul dacă ultimul susţine că valoarea prestaţiei propuse este mai mare decit cea datorată. Creditorul este in drept să insiste ca debitorul să intreprindă acele acţiuni care constituie obiectul raportului obligaţional: de a da un bun, a presta un serviciu, ş. a. Numai in cazul in care executarea in natură a obligaţiei a devenit imposibilă sau creditorul a pierdut interesul, executarea in natură a obligaţiei urmează să fie inlocuită cu altă metodă de apărare la alegerea creditorului. f) Autoapărarea ocupă un loc aparte in sistemul mijloacelor de apărare a drepturilor subiective civile. In scopul autoapărării, nu sunt considerate ilicite acţiunile persoanei care ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze, dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată (art. 13). g) Repararea prejudiciilor reprezintă acea metodă de apărare a drepturilor civile incălcate, care dă posibilitate persoanei drepturile căreia au fost lezate să ceară repararea integrală acestora (art. 14). h) Clauza penală reprezintă o evaluare anticipată de către părţi a prejudiciului. Stabilirea clauzei penale prin contract sau prin lege are ca scop preintimpinarea incălcării drepturilor civile şi stimulează executarea obligaţiilor. De aceea clauza penală este nu numai mijloc de apărare a drepturilor civile, dar şi mijloc de garantare a executării obligaţiilor civile (art. 624 - 630). Incasarea clauzei penale poate avea loc atit benevol, cit şi in mod forţat prin intermediul instanţei de judecată. i) Repararea prejudiciului moral este acea metodă de apărare a dreptului civil care constă in obligarea persoanei care a cauzat suferinţe fizice sau psihice la plata unei compensaţii băneşti unei alte persoane. Aplicarea metodei date de apărare a drepturilor civile se limitează la următoarele circumstanţe: in primul rand, cererea de compensare a prejudiciului moral poate fi intentată de o persoană fizică concretă şi in al doilea rand, prin fapta persoanei obligate la compensarea prejudiciului sunt incălcate drepturile personale nepatrimoniale. Posibilitatea de compensare a prejudiciului moral in cazul incălcării altor drepturi subiective civile are loc numai in

cazurile expres prevăzute de legislaţie. j) Metodă specifică de apărare a drepturilor civile constituie desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. In temeiul acestei metode de apărare a dreptului incălcat, titularul dreptului este indreptăţit să solicite de la contraagentul său desfiinţarea sau modificarea raportului juridic. De exemplu, această metodă de apărare a dreptului incălcat este aplicabilă in relaţiile dintre consumatori şi vinzători. Astfel, conform art. 11 al Legii privind protecţia consumatorilor nr. 1453/1993, consumatorul are la dispoziţie o serie de drepturi, pe care le poate valorifica, la alegerea sa, in cazul in care depistează careva defecţiuni ale produselor procurate, in decursul termenului de garanţie sau de valabilitate. Printre aceste drepturi se enumere şi dreptul consumatorului de a cere inlocuirea gratuită a produsului cu un alt produs de calitate corespunzătoare sau rezilierea contractului şi restituirea preţului. De cele mai dese ori această metodă de apărare a drepturilor civile se realizează in ordine extrajudiciară, iar in caz de apariţie a divergenţelor – pe cale judiciară. k) Neaplicarea de către instanţa de judecată a actului ce contravine legii emis de o autoritate publică. In cazul emiterii de către autoritatea publică a actelor care contravin legii, instanţa de judecată nu le aplică, chiar dacă declararea nulităţii lor nu este de competenţa sa. Totodată instanţa de judecată trebuie să motiveze din ce considerente nu aplică prevederile actului, precum şi să indice cărei norme şi cărei legi contravine actul respectiv. In cazul in care este competenţa instanţei de judecată declararea nulităţii actului, aceasta nu se poate limita numai la neaplicarea lui, ci trebuie să declare nulitatea lui. Nu numai instanţa de judecată este cea care nu trebuie să aplice actele care contravin legii, dar şi oricare alt organ care realizează apărarea drepturilor persoanelor fizice sau juridice. l) Apărarea drepturilor civile poate avea loc şi prin intermediul altor metode. Posibilitatea dată rezultă din conţinutul articolului comentat, deoarece enumerarea metodelor nu este exhaustivă. Astfel, prin lege pot fi prevăzute alte metode de apărare a drepturilor civile. Articolul 12. Declararea nulităţii actului ce contravine legii emis de o autoritate publica (1) Actul, emis de o autoritate publică, ce incalcă drepturile şi interesele civile ocrotite de lege ale unei persoane fizice sau juridice va fi declarat de către instanţa de judecată nul din momentul adoptării lui. (2) In cazurile recunoaşterii de către instanţa de judecată a actului, prevăzut la alin.(1), ca fiind nul, dreptul incălcat este pasibil de restabilire sau apărare prin alte metode prevăzute de prezentul cod şi de alte legi. 1. Art. 53 din Constituţie consfinţeşte dreptul fundamental al persoanei vătămate intr-un drept de o autoritate publică prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea in termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. Articolul comentat dezvoltă norma constituţională şi conferă instanţei de judecată dreptul de a declara nul actul care contravine legii emis de o autoritate publică. Posibilitatea atacării in instanţa de judecată a actului ilegal emis de o autoritate publică este reglementată de art. 11 ca una din metodele de apărare a drepturilor civile. Prin prevederile articolului dat se instituie controlul judecătoresc asupra actelor emise de o autoritate publică, care este mult mai efectiv spre deosebire de cel administrativ, deoarece la infăptuirea justiţiei judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Judecarea pricinii in instanţă de judecată dă posibilitate ca litigiul să fie examinat public şi a adopta o hotărire legală şi

intemeiată. Temei pentru adoptarea de către instanţa de judecată a hotăririi prin care se declară nul actul emis de autoritatea publică constituie necorespunderea actului legii, adică ilegalitatea acestuia, precum şi incălcarea prin actul emis a drepturilor şi intereselor civile ale persoanelor fizice sau juridice. Sunt pasibile de nulitate actele emise de autorităţile publice care au caracter atit normativ cit şi individual. Necorespunderea actului emis prevederilor legii constă in: interpretarea incorectă sau aplicarea greşită a legii la emiterea actului; emiterea actului de autoritatea publică cu depăşirea imputernicirilor sale sau incălcarea procedurii de emitere; atragerea la răspundere, care nu este stabilită in actul normativ şi alte incălcări. Actul ilegal trebuie să incalce un drept sau interes a persoanei care s-a adresat in instanţa de judecată. Aceste condiţii trebuie intrunite cumulativ. Cu cerere de chemare in judecată privind declararea nulităţii actului ilegal emis de o autoritate publică se poate adresa persoana fizică sau juridică drepturile sau interesele căreia au fost incălcate. De asemenea, cu asemenea cerere de chemare in judecată se poate adresa şi procurorul dacă prin emiterea unui asemenea act se incalcă interesele statului şi ale societăţii (art. 71, 72 din CPC). Conform Legii nr. 1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei autorităţile administraţiei publice şi factorii lor de decizie au dreptul de a depune cerere in instanţa de judecată privind declararea nulităţii deciziei Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, care nu corespunde legii ori emiterea este cu incălcarea competenţei sau modului stabilit. Ordinea de examinare a cererilor de chemare in judecată este stabilită de Capitolul XXII din CPC şi Legea contenciosului administrativ nr. 793/2000. 2. Dacă instanţa de judecată recunoaşte actul emis de o autoritate publică ca fiind nul, dreptul sau interesul incălcat pot fi restabilite sau apărate. Restabilirea sau apărarea dreptului sau interesului incălcat se face prin metodele reglementate de prezentul Cod şi de alte legi. Articolul 13. Autoapărarea (1) Nu sint ilicite acţiunile persoanei care, in scopul autoapărării, ia, sustrage, distruge sau deteriorează un bun sau, in acelaşi scop, reţine persoana obligată care ar putea să se ascundă, sau inlătură rezistenţa celui obligat să tolereze acţiunea dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi dacă, fără o intervenţie imediată, există pericolul ca realizarea dreptului să devină imposibilă sau substanţial ingreuiată. (2) Autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. (3) In cazul deposedării de bunuri, trebuie să se solicite imediat sechestrarea acestora dacă nu este obţinută executarea silită. (4) Daca este reţinută, persoana obligată trebuie să fie adusă imediat in faţa autorităţii competente. (5) Persoana care a săvirşit una dintre acţiunile prevăzute la alin.(1), presupunind in mod eronat ca are dreptul la autoapărare, este obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi, chiar daca eroarea nu se datorează culpei sale. 1. Autoapărarea reprezintă una din metodele de apărare a drepturilor civile. Pentru această metodă de apărare a drepturilor civile este caracteristic faptul că titularul dreptului civil se apără prin acţiunile proprii. Spre deosebire de alte metode de apărare a drepturilor civile, acest mod de apărare este o măsură prealabilă de apărare şi se realizează fără adresare la instanţa de judecată sau alt organ competent, care realizează apărarea drepturilor civile incălcate.

Din prevederile acestui aliniat cat şi alin. 3-5 pot fi evidenţiate următoarele caractere ale autoapărării: a) autoapărarea poate fi exercitată in cazul in care dreptul subiectiv a fost incălcat sau prelungeşte a fi incălcat (spre exemplu dacă o persoană este obligată să restituie un bun pe care il deţine proprietarului, dar nu o face, atunci proprietarul va putea sustrage acest bun, in cazul in care cel ce posedă bunul pleacă peste hotare stabilindu-şi domiciliul permanent intr-o altă ţară). b) circumstanţele in care este exercitat dreptul la autoapărare exclud pentru moment posibilitatea adresării in organele competente pentru a cere apărarea dreptului subiectiv incălcat. In acest sens la alineatul comentat se stabileşte că se va putea apela la autoapărare „dacă nu se poate obţine asistenţa organelor competente şi, fără o intervenţie imediată, există pericolul că realizarea dreptului va deveni imposibilă sau substanţial ingreuiată”. c) după regula generală autoapărarea se exercită nemijlocit de către persoana al cărui drept a fost incălcat. Cu toate acestea dispoziţia alineatului comentat permite a apela şi la ajutorul terţelor persoane intru exercitarea dreptului la autoapărare. Spre exemplu, in cazul nostru descris la lit. a, este posibil să se apeleze la ajutorul prietenelor pentru a sustrage bunul datorat, numai că urmează a fi respectate strict condiţiile autoapărării. d) autoapărarea nu trebuie să depăşească limitele necesare inlăturării pericolului. Acest caracter al autoapărării este expres prevăzut in alin. 2. In cazul in care autoapărarea va depăşi aceste limite ea va fi calificată ca samovolnicie, ceea ce in corespundere cu prevederile art. 352 din Codul penal va atrage răspunderea penală. Prin introducerea autoapărării, legiuitorul permite persoanei să-şi aptere dreptul incălcat dacă sunt intrunite cumulativ trei condiţii: a) există incălcarea dreptului sau pericolul incălcării lui; b) necesitatea curmării sau evitării incălcării dreptului; c) intreprinderea măsurilor corespunzătoare caracterului şi conţinutului incălcării dreptului. Exercitarea dreptului la autoapărare poate fi exercitat prin: a) sustragerea, distrugerea sau deteriorarea unui bun; b) reţinerea persoanei obligate care ar putea să se ascundă. După cum se poate observa, acţiunile persoanei care au ca scop autoapărarea pot fi indreptate fie impotriva bunurilor persoanei obligate, fie nemijlocit impotriva persoanei obligate. Referitor la bunuri, in scopul autoapărării persoana este autorizată fie să sustragă, fie să distrugă sau să deterioreze un bun care aparţine persoanei obligate. Aşa spre exemplu, proprietarul bunului este in drept să sustragă bunul din posesia hoţului cind acesta a fost prins la locul săvirşirii infracţiunii, la fel bunul poate fi sustras in cazul cind este deţinut de o persoană care nu este proprietar şi această persoană intenţionează a doua zi să plece peste hotare, ceea ce va ingreuia substanţial realizarea dreptului persoanei indreptăţite. In ceea ce priveşte acţiunile săvarşite in scop de autoapărare indreptate impotriva persoanei, apoi acestea pot consta fie in reţinerea persoanei obligate, fie in inlăturarea rezistenţei celui obligat la acţiunea pe care acesta trebuie s-o tolereze. 2. Acţiunile persoanei indreptate spre apărarea drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale nu sunt ilicite, dacă ele sunt săvirşite cu scopul autoapărării, in limitele necesare inlăturării pericolului. Legiuitorul nu specifică ce se are in vedere prin limitele necesare inlăturării pericolului, dar acestea pot fi deduse din circumstanţele concrete ale cazului. Ca exemplu de depăşire a limitelor necesare inlăturării pericolului constituie distrugerea de către persoană a bunurilor persoanei obligate valoarea cărora depăşeşte esenţial valoarea creanţei persoanei care a apelat la acest mod de autoapărare. 3. In dependenţă de faptul la ce modalitate de autoapărare recurge persoana indreptăţită, legiuitorul o obligă ulterior să respecte o anumită procedură. Astfel, dacă ca rezultat al autoapărării persoana care a recurs la autoapărare a deposedat

persoana obligată de un bun, prima este obligată să solicite imediat sechestrarea acestuia, dacă nu a obţinut executarea silită. 4. In cazul in care persoana indreptăţită recurge la reţinerea persoanei obligate, atunci este necesar ca persoană reţinută să fie adusă in faţa autorităţii competente. 5. Pentru recurgerea la autoapărare, dar fără temeiuri justificate survin consecinţe negative pentru persoana care a aplicat autoapărarea in asemenea condiţii. Astfel, este important să se cunoască faptul că dacă persoana a apelat la autoapărare, intru apărarea drepturilor sale, săvirşind una dintre acţiunile stabilite la alin. (1), insă a presupus in mod eronat că are dreptul la autoapărare, atunci ea va fi obligată să repare prejudiciul cauzat celeilalte părţi. Modalitatea de reparare a prejudiciului cauzat are loc conform prevederilor art. 14. Repararea prejudiciului se va efectua chiar şi atunci cand eroarea nu se datorează culpei celui ce a apelat la autoapărare.

Articolul 14. Repararea prejudiciilor (1) Persoana lezata intr-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezata intr-un drept al ei le-a suportat sau urmează sa le suporte la restabilirea dreptului incălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin incălcarea dreptului (venitul ratat). (3) Dacă cel care a lezat o persoana intr-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezata este in drept să ceară, pe lingă reparaţia prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparaţie. 1. Articolul comentat conţine reglementări generale privind repararea prejudiciilor. Posibilitatea persoanelor fizice sau juridice de a apela la metoda de reparare a prejudiciilor rezultă din faptul lezării lor in drepturi, indiferent de faptul dacă se conţine sau nu asemene prevedere in norma Codului. Metodei de reparare a prejudiciilor ii este atribuit un caracter universal de apărare a drepturilor civile. Această metodă poate fi combinată cu alte metode de apărare. La baza metodei de apărare a dreptului prin repararea prejudiciilor stă unul din principiile fundamentale ale dreptului civil – principiul reparării integrale a prejudiciului, care constă in despăgubirea titularului dreptului incălcat atit pentru prejudiciul efectiv, cit şi pentru venitul ratat. De la acest principiul este şi excepţia, care constă in repararea prejudiciului intr-un volum redus, dacă aceasta este prevăzut de lege (art. 1376 alin. 5). 2. La alin. 2 se enumără două tipuri de prejudicii: prejudiciul efectiv şi venitul ratat. In conţinutul prejudiciului efectiv sunt incluse: cheltuielile pe care o persoană lezată intr-un drept le-a suportat real la momentul intentării acţiunii sau care urmează să fie suportate la restabilirea dreptului incălcat, adică cheltuielile suplimentare. La prejudiciul efectiv sunt atribuite şi pagubele rezultate din pieirea sau deteriorarea bunurilor, deoarece şi in acest caz de asemenea sunt suportate cheltuieli. Venitul ratat este acel venit care ar fi fost posibil in condiţiile unui comportament normal din partea autorului prejudiciului in imprejurări normale (de exemplu, s-ar fi executat contactul). In toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului fie efectiv, cit şi cel care urmează să fie suportat trebuie dovedită legătura cauzală intre incălcarea (neexecutarea) obligaţiilor şi pagubele cauzate, precum şi mărimea acestora. Aceeaşi cerinţă trebuie să fie respectată şi in cazul solicitării reparării venitului ratat. Persoana păgubită trebuie să dovedească mărimea beneficiului care nu a fost

obţinut din cauza incălcării obligaţiei, precum şi legătura cauzală intre neexecutare şi venitul ratat. La calcularea mărimii venitului ratat important este stabilirea realităţii acelor venituri, care persoana prejudiciată presupunea că-l va obţine in condiţiile normale ale circuitului civil. Prin condiţii normale ale circuitului civil se inţelege acele condiţii tipice de funcţionare a pieţii, asupra cărora nu influenţează circumstanţele imprevizibile sau imprejurările considerate ca forţă majoră. 3. Partea lezată intr-un drept este protejată sporit prin faptul că i se pune la dispoziţie dreptul de a cere, pe lingă repararea prejudiciilor şi partea din venit rămasă după reparaţie, dacă cel care a cauzat prejudiciul obţine asemenea venit. Articolul 15. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale Drepturile personale nepatrimoniale şi alte valori nemateriale sint apărate in cazurile şi in modul prevăzut de prezentul cod şi de alte legi, in limita in care folosirea modalităţilor de apărare a drepturilor civile reiese din esenţa dreptului incălcat şi din caracterul consecinţelor acestei incălcări. Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective ale persoanelor fizice, iar in unele cazuri şi ale persoanelor juridice, care apar in legătură cu reglementarea de către normele dreptului civil a relaţiilor personale nepatrimoniale. Drepturilor personale nepatrimoniale le sunt specifice o serie de trăsături: in primul rind, ele sunt lipsite de conţinut economic, adică nu pot fi exprimate in bani, in al doilea rind, ele sunt indisolubil legate de personalitatea titularului, ceea ce insemnă că nu pot fi instrăinate sau transmise in alt mod altor persoane. Unele particularităţi, in temeiul legii, sunt specifice doar unor drepturi exclusive ale persoanelor juridice, ca de exemplu, dreptul la firmă, la marca de produs şi la marca de serviciu. In cazurile stabilite de lege ele pot fi instrăinate. Apărarea juridico-civilă a drepturilor personale nepatrimoniale este posibilă in următoarele cazuri: cind esenţa dreptului sau valorii incălcate şi caracterul consecinţelor acestei incălcări admite posibilitatea aplicării metodelor generale (art. 11) şi, in al doilea caz cind pentru apărarea acestor drepturi in prezentul cod şi in alte legi sunt prevăzute metode speciale de apărare. Asemenea metode speciale de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale sunt stabilite pentru apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanelor fizice şi juridice (art. 16), apărarea dreptului la nume (art. 29), pentru apărarea proprietăţii intelectuale. Nu este exclus că pentru apărarea drepturilor personale nepatrimoniale sau altor valori nemateriale concomitent pot fi aplicate atit metodele speciale cit şi cele generale de apărare. De regulă, dintre metodele generale de cele mai dese ori se aplică repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral. Astfel, apărarea vieţii, sănătăţii sau libertăţii şi inviolabilităţii persoanei in temeiul Capitolului XXXIV, care prevede repararea prejudiciilor (pierderea sau reducerea capacităţii de muncă, cheltuielile suplimentare etc.) şi compensarea prejudiciului moral. Mărimea prejudiciului care urmează să fie reparat, precum şi modul de calculare se stabileşte de lege. Pentru apărarea libertăţii şi inviolabilităţii persoanei se aplică prevederile art. 1405, precum şi Legea nr.1545/1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi e anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţei judecătoreşti. Articolul 16. Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale

(1) Orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale. (2) Orice persoană este in drept să ceară dezminţirea informaţiei ce ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a raspindit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii. (3) La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia. (4) Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este răspindită printr-un mijloc de informare in masă, instanţa de judecată il obligă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotăririi judecătoreşti. (5) In cazul in care un document emis de o organizaţie conţine informaţii care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională, instanţa de judecată o obligă să inlocuiască documentul. (6) In alte cazuri decit cele prevăzute la alin.(4) şi (5), modalitatea de dezminţire a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională se stabileşte de către instanţa de judecată. (7) Persoana lezată in drepturile şi interesele sale, ocrotite de lege, prin publicaţiile unui mijloc de informare in masă, este in drept să publice replica sa in respectivul mijloc de informare in masa pe contul acestuia. (8) Orice persoana in a cărei privinţă a fost răspindită o informaţie ce ii lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este in drept, pe lingă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel. (9) Dacă identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională a unei alte persoane este imposibilă, aceasta din urmă este in drept să adreseze in instanţa de judecată o cerere in vederea declarării informaţiei răspindite ca fiind neveridică. 1. Articolul comentat consfinţeşte garanţiile juridico-civile de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice la onoare, demnitate şi reputaţie profesională. Onoarea persoanei fizice reprezintă aprecierea socială a acesteia din partea societăţii. Demnitate este autoaprecierea din partea persoanei a calităţilor sale morale, profesionale. Reputaţia profesională constituie aprecierea calităţilor profesionale ale persoanei. 2. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată este in drept să recurgă la apărarea lor. Ea este in drept să ceară dezminţirea acelor informaţii care ii lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dacă nu corespund realităţii. Prin „informaţii” se are in vedere orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă, de sunet şi/sau de imagine. Răspindirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională constă in publicarea in presă a informaţiilor, translarea, difuzarea unor asemenea informaţii in emisiunile radiofonice şi televizate, demonstrarea in programele de cronică cinematografică şi in alte mijloace de comunicare, in caracteristicile de serviciu, precum şi in discursurile publice sau comunicarea lor in altă formă, inclusiv orală citorva sau cel puţin unei persoane. Răspindirea informaţiilor se consideră de asemenea demonstrarea (afişarea) in locurile publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere, expunerea acestor informaţii in foile volante caricaturile difuzate care prin conţinutul sau forma lor ponegresc onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională. Comunicarea unor asemenea de informaţii persoanei la care se referă nu constituie răspindire, dar

poate duce la atragerea persoanei care răspindeşte la răspundere penală pentru calomnie, dacă sunt intrunite elementele componenţei de infracţiuni (art. 170 Cod penal). Afirmaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt acelea care nu corespund realităţii şi discreditează onoarea, demnitatea şi reputaţia persoanei in opinia publică sau in opinia unor persoane din punctul de vedere al respectării legilor, principiilor morale ale societăţii (informaţiile despre săvirşirea unei fapte nedemne, comportarea nedemnă in colectivul de muncă, in familie, in viaţa cotidiană, informaţiile care ponegresc activitatea de producţie, gospodărească şi obştească, reputaţia etc. ). Persoanele fizice şi juridice sunt in drept să ceară dezminţirea informaţiilor carei lezează onoarea, demnitatea, reputaţia profesională numai in acele cazuri in care ele nu corespund realităţii. Răspandirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, dar care corespunde realităţii, nu dă dreptul reclamantului de a cere dezminţirea acestor informaţii. De asemenea nu pot fi dezminţite informaţiile care se cuprind in hotăririle şi sentinţele judiciare, demersurile in scris (verbale) şi depoziţiile martorilor adresate anchetei sau instanţei de judecată in procesul soluţionării unei cauze, in ordonanţele de anchetă şi administrative, in hotăririle organelor puterii şi administraţiei de stat, comisiilor de atestare, in actele despre aplicarea faţă de lucrător a sancţiunii disciplinare şi in alte documente oficiale, pentru atacarea cărora legislaţia prevede o altă cale. In cazul răspandirii informaţiilor care lezează reputaţia profesională a persoanei juridice, ea este in drept să ceară dezminţirea lor, schimbarea documentelor emise, publicarea replicii in mijloacele de informare in masă, declararea informaţiei ca fiind neveridică. Persoana juridică este in drept să ceară şi repararea prejudiciului cauzat. Prejudiciului moral cauzat persoanei juridice nu poate fi compensat, prejudiciul moral compensandu-se numai persoanelor fizice, fiindcă numai aceasta pot suporta suferinţe psihice sau fizice. La examinarea acţiunii privind dezminţirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională, sarcina probaţiuei revine atit reclamantului, cit şi reclamatului. Reclamatul este obligat să dovedească că informaţia răspandită corespunde realităţii. Reclamantului este obligat să demonstreze numai faptul răspandirii afirmaţiilor de către reclamat. Reclamantul poate aduce dovezi că afirmaţiile răspandite nu corespund realităţii, dar aceasta este un drept şi nu o obligaţie. 3. Onoarea şi demnitatea persoanei fizice poate fi apărată şi după decesul acesteia. Astfel, dreptul de a cere apărarea onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale a persoanei decedate il au persoanele interesate. Anume ele sunt in drept să se adreseze cu asemenea cerere in instanţa de judecată. 4. Dacă instanţa de judecată stabileşte că informaţiile răspandite nu corespund realităţii, ea va satisface acţiunea, pronunţand hotărarea in care trebuie să indice metoda de dezminţire a informaţiilor care nu corespund realităţii. Dacă informaţiile care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională sunt răspandite prin mijloace de informare in masă, instanţa de judecată va obliga organul de informare in masă să publice o dezminţire la aceeaşi rubrică, pagină, in acelaşi program sau ciclu de emisiuni, in cel mult 15 zile de la data intrării in vigoare a hotărarii judecătoreşti. 5. Dacă informaţia care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională se conţine intr-un document emis de o organizaţie, ultima va fi obligată de către instanţa de judecată să inlocuiască documentul. De exemplu, informaţiile care se conţin in materialele prezentate de comisiile de atestare (caracteristici, proceseverbale) care conţin asemenea informaţie poate fi atacată in instanţa de judecată pe motivul că nu corespunde realităţii. In cazul dat persoana este in drept să ceară inlocuirea acestor documente care-i lezează onoarea sau demnitatea. 6. Modalitatea de dezminţire a informaţiilor, care lezează onoarea, demnitatea

şi reputaţia profesională, răspandite prin alte mijloace decit cele menţionate la alin. 4 şi 5, se stabileşte de instanţa de judecată de la caz la caz, avind in vedere modalitatea utilizată la răspindirea acestor informaţii. 7. Alineatul comentat stabileşte o modalitate specifică de apărare a drepturilor şi intereselor ocrotite de lege, dacă in mijloacele de informare in masă au fost răspandite informaţii, care ii lezează aceste drepturi şi interese, dar corespund realităţii sau răspindirea informaţiilor nu-i lezează drepturile şi interesele, nu corespund realităţii, dar răspindirea lor lezează persoana in drepturile şi interesele sale, o umilesc. In aceste cazuri persoana are dreptul să publice replica sa in mijlocul de informare in masă pe contul acestuia. Deşi acest mod de apărare, precum publicarea replicii este stabilit doar pentru răspandirea informaţiilor prin mijloacele de informare in masă, nu este exclusă posibilitatea aplicării metodei respective şi in cazul răspindirii informaţiilor prin alte metode. 8. Alin. 8 confirmă posibilitatea utilizării pentru apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei, pe lingă metodele speciale de apărare şi metodele generale de apărare. Dintre acestea sunt evidenţiate cele mai răspandite: repararea prejudiciului patrimonial şi compensarea prejudiciului moral cauzat. Prejudiciul material şi moral cauzat prin răspindirea informaţiei care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională urmează să fie reparat conform normelor care se conţin la Capitolul XXXIV al prezentului cod (obligaţii care nasc din cauzarea de daune). In conformitate cu aceste norme repararea prejudiciului patrimonial poate avea loc doar in cazul răspandirii cu vinovăţie a informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională (art. 1398), iar prejudiciul moral se compensează indiferent de vinovăţia autorului (art. 1422). 9. Alin. 9 conţine incă un mod special de apărare a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale in cazul in care identificarea persoanei care a difuzat informaţia ce lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională unei alte persoane este imposibilă, adică este anonimă. Persoana onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională a căreia a fost lezată de o persoană neidentificată (anonimă), este in drept să se adreseze instanţei de judecată cu o cerere prin care se solicită declararea informaţiei răspandită ca fiind neveridică. Examinarea cererii are loc in baza prevederilor Capitolului XXIV din CPC. La răspandire anonimă a informaţiilor nu se atribuie publicarea in mijloacele de informare in masă fără indicarea autorului. In acest caz in toate cazurile se cunoaşte răspanditorul. Prin urmare, răspunzător pentru răspandirea informaţiilor care lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională este organul de informare in masă. T i t l u l II PERSOANELE Capitolul I PERSOANA FIZICA Articolul 17. Noţiunea de persoana fizica Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile. Omul luat in mod individual, ca persoană fizică, participă la cele mai variate raporturi juridice. Locul central in cadrul acestor raporturi revine raporturilor juridice civile, la care persoana fizică participă ca subiect de drept civil. Omul, ca persoană fizică, este un subiect de drept universal, poate participa la diverse raporturi juridice civile. Persoana fizică este subiect de drept este titularul de drepturi şi obligaţii, care formează conţinutul raportului juridic civil.

Articolul 18. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice (1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile (capacitatea de folosinţă) se recunoaşte in egală măsura tuturor persoanelor fizice. (2) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare in momentul naşterii şi incetează o dată cu moartea. (3) Dreptul la moştenire a persoanei fizice apare la concepţiune dacă se naşte vie. 1. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice e legată de existenţa fiinţei umane şi constituie o calitate a oricărei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă este definită ca aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi şi obligaţii civile, ceea ce constituie condiţie necesară pentru a fi participant la diferite raporturi juridice. Ea reprezintă posibilitatea generală şi abstractă de a fi titularul drepturilor şi obligaţiilor civile, fiind recunoscută in egală măsură pentru toate persoanele fizice fără nici o discriminare. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in mod egal pentru toate persoanele se bazează pe principiul general care se aplică in intregul sistem de drept, precum şi in dreptul civil, acesta fiind principiul egalităţii in faţa legii. Temelia juridică a acestui principiu este consfinţită la art. 16 din Constituţie, ceea ce a constituit temei pentru a consfinţi lui la alineatul respectiv. Recunoaşterea capacităţii de folosinţă in egală măsură nu inseamnă că ea persoana fizică nu poate fi ingrădită in capacitatea sa de folosinţă. Dimpotrivă ea poate fi ingrădită, dar numai in cazurile şi in condiţiile stabilite de lege. 2. La alin. 2 se conţine regula generală care stabileşte momentul apariţiei şi incetării capacităţii de folosinţă. Prin urmare, capacitatea de folosinţă incepe la data naşterii persoanei fizice, care se dovedeşte cu actul de stare civilă - certificatul de naştere şi incetează odată cu moartea acesteia. Fiind un atribut inerent fiinţei umane este firesc ca capacitatea de folosinţă să fie acordată chiar de la naştere şi să fie indisolubil legată de existenţa acesteia. Apariţia capacităţii de folosinţă nu depinde de virsta persoanei fizice, starea sănătăţii, de posibilitatea realizării drepturilor şi obligaţiilor. De la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naştere este o excepţie, care se conţine la alineatul 3 al articolului comentat, conform căreia drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, cu condiţia că se naşte viu. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice incetează o dată cu moartea acesteia. De asemenea, declararea morţii persoanei fizice produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat (a se vedea art.52). Dar dacă cel declarat mort este viu, el are capacitate de folosinţă, deoarece hotărirea instanţei de judecată nu poate constitui temei pentru incetarea capacităţii de folosinţă. Această aptitudine a persoanei fizice este intangibilă. 3. La alin. 3 se conţine excepţia de la regula generală de dobandire a capacităţii de folosinţă odată cu naşterea. Legiuitorul stabileşte excepţia, conform căreia copilului i se recunoaşte dreptul la moştenire din momentul concepţiei, dar cu condiţia că se naşte viu. Astfel, se poate de afirmat că copilul dobandeşte anticipat capacitatea de folosinţă, care după conţinutul său este redusă, fiindcă nu dobandeşte intreaga capacitate de folosinţă, ci numai dreptul de a moşteni din momentul concepţiunii sale, dacă se naşte viu. Pentru dobandirea unei asemenea capacităţi de folosinţă de la concepţiune, trebuie să fie intrunite cumulativ următoarele condiţii: (65)să fie vorba de dobandirea de drepturi, deoarece copilul conceput, dar nenăscut nu poate avea şi obligaţii. Capacitatea de folosinţă anticipată constă numai in aptitudinea de a avea drepturi. (66)copilul trebuie să fie conceput in timpul vieţii defunctului, dar să se nască viu după decesul acestuia. Pentru a fi considerat că copilul s-a născut viu este

suficient ca el să fi respirat măcar odată, fapt ce poate fi dovedit prin mijloace ştiinţifice medicale, existenţa aerului in plămani. Indiferent cit timp a trecut după naştere (un minut, o oră etc.) copilului i se intocmesc două acte de stare civilă: actul de naştere şi actul de deces. Dacă copilul se naşte mort, se consideră că nu a fost niciodată subiect de drept civil, iar capacitatea de folosinţă anticipată a acestuia dispare. Articolul 19. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice Capacitate de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobindi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Prin prevederile articolului comentat legiuitorul defineşte capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice. Astfel, capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei fizice de a dobandi prin faptă proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa. Aceste prerogative persoana fizică le realizează prin incheierea de acte juridice civile singur, personal, fără nici o intervenţie din partea altei persoane. Prin incheierea actelor juridice civile persoana fizică nu numai işi exercită drepturile şi işi asumă obligaţii, dar şi dobandeşte drepturi civile şi execută obligaţiile civile asumate. Spre deosebire de capacitatea de folosinţă care reprezintă posibilitatea pasivă a persoanei de a fi titular de drepturi şi obligaţii, capacitatea de exerciţiu presupune săvarşirea de acţiuni proprii de partea persoanei, indreptate spre dobandirea de drepturi şi asumarea de obligaţii. Persoanele care au capacitate de folosinţă, dar care nu au capacitate de exerciţiu dobandesc şi exercită drepturi civile, işi asumă obligaţii şi le execută prin intermediul reprezentanţilor. Articolul 20. Capacitatea deplină de exerciţiu a persoanei fizice (1) Capacitatea deplină de exerciţiu incepe la data cind persoana fizică devine majoră, adică la implinirea virstei de 18 ani. (2) Minorul dobindeşte prin căsătorie capacitate deplină de exerciţiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exerciţiu a minorului. In cazul declarării nulităţii căsătoriei, instanţa de judecata il poate lipsi pe soţul minor de capacitatea deplină de exerciţiu din momentul stabilit de ea. (3) Minorul care a atins virsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avind capacitate de exerciţiu deplina dacă lucrează in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de intreprinzător. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) se efectuează prin hotărire a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar in lipsa unui astfel de acord, prin hotărire judecătorească. 1. Capacitatea de exerciţiu, fiind posibilitatea persoanei de a dobandi şi de a exercita drepturi civile prin propriile fapte, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa, nu apare odată cu naşterea persoanei fizici, precum capacitatea de folosinţă, ci la o anumită perioadă de timp după naştere ei. Această condiţie cerută de lege este condiţionată de faptul că pentru ca persoana fizică prin acţiunile proprii să dobandească şi să exercite drepturi civile, să-şi asume personal obligaţii civile şi să le execute, este necesar ca ea să atingă un anumit grad de dezvoltare mintală şi experienţă necesară vieţii juridice civile. Din aceste considerente, legiuitorul stabileşte că persoana fizică dobandeşte capacitatea de exerciţiu deplină la varsta

majoratului, adică la varsta de 18 ani, cind are voinţă conştientă, suficientă şi discernămant pentru a-şi da seama de interesele ei, importanţa şi consecinţele faptelor sale. Astfel, premisele inceputului capacităţii de exerciţiu depline sunt: existenţa capacităţii de folosinţă şi discernămantul, adică maturitatea psihică pentru ca persoana să-şi poată reprezenta corect consecinţele juridice ale manifestării sale de voinţă. Persoana fizică cu capacitate de exerciţiu deplină are aptitudinea de a incheia orice fel de acte juridice civile (de conservare, de administrare şi de dispoziţie), cu excepţia celor interzise de lege. Aptitudinea de a incheia singur orice act juridic civil neinterzis de lege implică şi posibilitatea de a imputernici pe altul să incheie, in numele şi pe seama sa, asemenea acte juridice (cu excepţia celor referitoare la drepturi şi obligaţii strict personale). Capacitatea de exerciţiu deplină inseamnă şi aptitudinea de a incheia acte juridice civile in numele şi pe seama altei persoane, in calitate de reprezentant legal (părinte, tutore, curator) sau reprezentant convenţional (mandatar). 2. De la regula generală, conform căreia capacităţii de exerciţiu deplină se dobindeşte la implinirea virstei de 18 ani, in Cc sunt două excepţii. Prima excepţie, care se referă la persoanele care s-au căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. Conform art. 14 din Codul Familie, virsta matrimonială este de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei. Virsta matrimonială poate fi redusă pentru bărbaţi, dar nu mai mult de doi ani, in cazul in care sunt motive temeinice. Reducerea se incuviinţează de către autoritatea administraţiei publice locale in baza cererii minorului care doreşte să se căsătorească, pentru aceasta fiind necesar şi acordul părinţilor lui. După inregistrarea căsătoriei la Organele Inregistrării Actelor de Stare Civilă, minorul dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină. Aceasta este necesar pentru a asigura egalitatea soţilor in căsătorie, ceea ce constituie un principiu al legislaţiei familiale. La desfacerea căsătorie pină la implinirea majoratului, capacitatea de exerciţiu deplină a minorului se menţine. Altfel se soluţionează problema menţinerii capacităţii de exerciţiu deplină a minorului in cazul declarării nulităţii căsătoriei. Deoarece incălcarea condiţiilor stabilite de lege pentru declararea nulităţii căsătoriei sunt diferite, consecinţele declarării nulităţii căsătoriei sunt stabilite de instanţa de judecată in dependenţă de circumstanţele concrete ale cazului. De aceea se lasă la discreţia instanţei de judecată să decidă fie să menţină, fie să dispună pierderea capacităţii de exerciţiu restransă a minorului din momentul stabilit de ea. 3. Atribuirea capacităţii depline de exerciţiu unui minor (emancipare) constituie un temei nou pentru recunoaşterea minorului care a implinit virsta de 16 ani cu capacitate de exerciţiu deplină. Pentru aceasta este necesar ca minorul să dispună de venit propriu, fiind angajat in campul muncii in baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, să practice activitate de intreprinzător. Emanciparea minorului se efectuează printr-o hotărare a autorităţii tutelare, cu acordul ambilor părinţi, adoptatorilor sau curatorului, iar dacă lipseşte acordul părinţilor, minorul este emancipat de către instanţa de judecată conform prevederilor Capitolului XXVI din CPC. Cu toate că nimic nu se spune despre acordul minorului pentru emanciparea lui, nu sunt dubii referitor la faptul că emanciparea acestuia are loc in baza cererii lui. Participarea minorului in calitate de membru al cooperativei de asemenea constituie temei pentru emanciparea lui, dacă calitatea de membru al cooperativei ii asigură o sursă de venit stabilă. Scopul emancipării minorului constă in eliberarea acestuia de a primi acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului pentru incheierea actelor juridice. Minorul emancipat dobindeşte şi exercită in volum deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exerciţiu deplină şi işi asuma personal obligaţii civile şi le execută, inclusiv răspunde de sine stătător pentru obligaţiile apărute ca rezultat al cauzării prejudiciului de către el. Ca excepţie, minorul emancipat nu este inzestrat cu acele drepturi şi nu poate să-şi asume acele obligaţii pentru care conform legii este stabilit un cenz de varstă.

Articolul 21. Capacitatea de exerciţiu a minorului care a implinit virsta de 14 ani (1) Minorul care a implinit virsta de 14 ani incheie acte juridice cu incuviinţarea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului, iar in cazurile prevăzute de lege, şi cu incuviinţarea autorităţii tutelare. (2) Minorul care a implinit virsta de 14 ani are dreptul fără consimţămintul părinţilor, adoptatorilor sau al curatorului: a) să dispună de salariu, bursa sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii; b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege; c) să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri in conformitate cu legea; d) să incheie actele juridice prevăzute la art.22 alin.(2). (3) Din motive intemeiate minorul poate fi limitat de instanţa de judecată, la cererea părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului ori a autorităţii tutelare, in drepturile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b). (4) Minorul care a implinit virsta de 16 ani poate deveni membru de cooperativă. 1. Comparativ cu prevederile legislaţiei precedente (art. din Codul civil din 1964) in noul Cod civil a fost redusă virsta la care minorii dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă. Astfel, minorii care au implinit virsta de 14 ani dobindesc capacitate de exerciţiu restrinsă, ei fiind in drept să incheie orice acte juridice (vinzarea-cumpărarea bunurilor, să imprumute, să doneze etc.), dar pentru valabilitatea acestora este necesar acordul reprezentanţilor legali (părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului). Pentru incheierea unor acte juridice, in cazurile prevăzute de lege (vezi art. 42 alin. 2 din Codul civil), este necesară incuviinţarea autorităţii tutelare. Incheierea actelor juridice fără incuviinţare, constituie temei pentru a declara actul juridic nul de către instanţa de judecată la cererea reprezentanţilor legali (vezi art. 224 Cc şi comentariul acestui articol). 2. Alin. 2 al art. comentat stabileşte o serie de temeiuri cind minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept de sine stătător să incheie unele acte juridice fără acordul părinţilor, adoptatorilor sau a curatorului. Astfel, minorului care a implinit 14 ani are dreptul: a) să dispună de salariu, de bursă, de alte venituri rezultate din activităţi proprii. Cu toate acestea, minorul nu este in drept de sine stătător să dispună de bunurile care au fost procurate din aceste surse. b) să exercite dreptul de autor asupra unei lucrări ştiinţifice, literare sau de artă, asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale aparate de lege. Astfel, conform Legii nr. 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 12), minorul este in drept de sine stătător să exercite intregul complex de imputerniciri necesare pentru crearea lucrărilor ştiinţifice, literare sau de artă, invenţiilor sau altor rezultate al activităţii intelectuale, inclusiv utilizarea lor şi primirea onorariului. c) să facă depuneri la instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri. Legea, conferind minorului dreptul de a face depuneri, ii permite acestuia să dispună de sine stătător doar de depunerile făcute de ei, dar nu de alte persoane. Dacă depunerile sunt efectuate de alte persoane pe numele minorului, ultimul este in drept să dispună de aceste depuneri numai cu acordul reprezentanţilor legali. d) să incheie actele juridice prevăzute la art. 22 alin. 2. Printre aceste acte

4. Articolul 22. Dreptul de a cere instanţei de judecată limitarea minorului in capacitate de exerciţiu. dispune de capacitate civilă delictuală. inscrierea unei ipoteci (grevarea bunului imobil).actele juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrare de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii (salariu. etc. Trebuie să precizăm. ii) actul săvarşit să necesite o cheltuială minimă in raport cu valoarea bunului sau dreptului salvat. aparţine persoanelor interesate: părinţilor. cererea de inventar. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. . . dacă el abuzează de drepturile sale prevăzute la alin. cumpărarea unor bunuri de mică importanţă: rechizite. In caz contrat. minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte fără acordul părinţilor. contrar intereselor sale. precum şi dacă minorul exercită in mod abuziv dreptul său de autor asupra unei lucrări ştiinţifice. bursa sa sau alte venituri provenite din activităţile proprii. alte venituri rezultate din activităţi proprii). măsurile intreprinse de minor pentru repararea unei case de locuit. legiuitorul prin norma respectivă. Sunt.actele juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii. cărţi etc. fără a se cere acordul părinţilor. Minorul este in drept. conform art. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să fie de acord cu incheierea de acte juridice care să-i aducă beneficii. asupra unei invenţii sau unui alt rezultat al activităţii intelectuale. inclusiv şi cele patrimoniale. care ameninţă să se prăbuşească dacă asemenea reparaţii nu vor fi efectuate. Prin natura lor. adică se urmăreşte menţinerea bunului in starea lui actuală. să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. iroseşte salariul. Capacitatea de exerciţiu a minorului care nu a implinit virsta de 14 ani . curatorilor. o profesie anumită. Anume din aceste considerente. Actele de conservare au ca scop de a salva un bun de la un pericol iminent. bursă. Prin urmare. Minorul care a implinit virsta de 14 ani este in drept să devină membru de cooperativă.a) şi b). de asemenea acte de conservare şi actele prin care se intrerupe o prescripţie. 1407. adoptatorilor sau curatorilor). precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. De exemplu. aceste acte sunt indispensabile pentru existenţa bunului şi de ele beneficiază minorul.). că mărimea cheltuielilor ce urmează să fie suportate la reparaţia casei de locuit trebuie să fie infime in raport cu preţul casei de locuit.acte de conservare. In acest caz. Totodată. Aşa spre exemplu. a prevăzut că actele de conservare pot fi făcute chiar de minor. fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. adică răspunde personal pentru prejudiciul cauzat. adoptatori sau curatori pentru aceste scopuri. dacă minorul neraţional. va fi un act de conservare. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului (de exemplu. tutorilor. Pentru a califica un act drept act de conservare este necesar ca acesta să intrunească in sine următoarele condiţii: i) să existe un pericol care ameninţă pieirea unui bun sau incetarea unui drept. el poate fi limitata in capacitatea sa de exerciţiu de către instanţa de judecată.juridice se enumără: . minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. adoptatorilor sau curatorului ori autorităţii tutelare. care a implinit 14 ani poate fi limitat in capacitatea de exerciţiu. cumpărarea unor bilete pe mijlocul de transport in comun.(2) lit. Minorul. el dispune de toate drepturile membrilor de cooperativă. gratuit să studieze limbile străine. minorul care a implinit varsta de 14 ani. literare sau de artă. la spectacole. 3.

De exemplu. adoptatori sau tutore. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. precum şi din contul mijloacelor acordate de părinţi. origine socială. 2. Unica condiţie este cerută pentru incheierea unor asemenea de acte juridice: drepturile apărute in temeiul lor să nu necesite autentificare notarială sau inregistrare de stat. opinie. tutorii. Reprezentanţii legali sunt restranşi in dreptul de a dispune de bunurile minorului (articolele 42 – 43 şi comentariul respectiv). religie. o profesie anumită. adoptatori sau tutore. Minorul este in drept fără acordul reprezentanţilor legali (părinţilor. minorul este in drept să dobindească dreptul de folosire gratuită a unor bunuri. De aceea pentru ei toate atele juridice le incheie părinţii. Aceste acte juridice minorul le incheie atit din contul mijloacelor proprii. Inadmisibilitatea lipsirii şi limitării capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu (1) Capacitatea civila este recunoscută in măsură egală tuturor persoanelor. adoptatori sau tutori pentru aceste scopuri. adoptatorilor) să incheie acte juridice care au ca scop obţinerea de beneficii gratuite. dispun de capacitatea de a incheia anumite acte juridice de sine stătător. c) acte de conservare. gratuit să studieze limbile străine. 1. 2 pct. adoptatorii. c) acte de conservare. toate actele juridice pentru şi in numele minorului care nu a implinit varsta de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. (Vezi comentariul articolului 21 alin. Ei sunt in drept să primească donaţii sau să incheie acte juridice care să-i aducă beneficii. d)). minorul nu va fi in drept să incheie asemenea acte juridice. limbă. Actele juridice curente de mică valoare sunt acele acte care se caracterizează prin valoarea lor redusă şi sunt indreptate spre satisfacerea necesităţilor vitale de viaţa de toate zilele ale minorului. sex. tutorilor. dar nu au implinit varsta de 14 ani şi minorii care nu au implinit virsta de 7 ani. avere. indiferent de rasă. minorul in varstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine stătător: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor.(1) Toate actele juridice pentru şi in numele minorului pină la implinirea virstei de 14 ani pot fi incheiate doar de părinţi. ci pentru ei şi in numele lor aceste acte vor fi incheiate de reprezentanţii legali. origine etnică. In caz contrat. (2) Persoana fizica nu poate fi lipsită de capacitate de folosinţă. Minorii de la 7 la 14 ani. 2. (2) Minorul in virstă de la 7 la 14 ani este in drept să incheie de sine statator: a) acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. Din conţinutul articolului comentat rezultă că legiuitorul distinge două categorii de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani şi anume: minorii care au implinit virsta 7 ani. 2. . apartenenţă politică. Cu excepţia actelor juridice indicate la alin. b) acte juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială sau inregistrarea de stat a drepturilor apărute in temeiul lor. etc. grad de cultura sau de alte criterii similare. Ca excepţie de la regula generală instituită la alineatul 1 al articolului comentat. in cazurile expres prevăzute la alin. Articolul 23. in condiţiile prevăzute de lege. naţionalitate. Minorii care nu-au implinit varsta de 7 ani sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu.

Ingrădiri cu caracter de protecţie stabilite de legea civilă reprezintă incapacităţi speciale de a incheia anumite acte juridice civile. Egalitatea capacităţii civile a tuturor persoanelor se bazează pe principiul egalităţii in faţa legii civile. origine socială. persoana fizică poate fi limitată in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu doar numai in cazul şi in modul stabilit de lege. Capacitatea civilă este o parte a capacităţii juridice. Persoana fizică pierde integral capacitatea de folosinţă numai in cazurile dispariţiei sale ca subiect de drept (moartea fizică sau declararea morţii). 3. Legiuitorul recunoaşte capacitatea civilă in egală măsură pentru toate persoanele fizice. 3 şi art. averea. care sunt stabilite in scopul ocrotirii intereselor unor anumite categorii de persoane ( a se vedea art. origine etnică. 43 şi comentariul la articolul respectiv. avere. cit şi capacitatea de exerciţiu. rasa. limitării sau instrăinării capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu a persoanei fizice nu trebuie confundată cu renunţarea la un drept subiectiv civil. care au caracter de pedeapsă sau de protecţie şi sunt stabilite fie de legea penală. in tot sau in parte. fie de lege civilă. De aceea legiuitorul interzice lipsirea persoanei fizice de capacitate de folosinţă. ceea ce se explică prin faptul că persoana fizică odată lipsită de capacitatea de folosinţă incetează de a mai fi subiect de drept. ceea ce inseamnă că acestea nu pot constitui obiect de renunţare. alte acte juridice indreptate spre limitarea persoanei in capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu sint nule. de limitare. Persoana fizică nici intr-un caz nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă. opinie. 4. apartenenţa politică. Limitată capacităţii de folosinţă a persoanei fizice constă in stabilirea unor ingrădiri. grad de cultura sau de alte criterii similare. originea socială. 2. prin limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu se reduce volumul acesteia (a se vedea articolele 21 alin. Limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu constă in lipsirea acesteia de posibilitatea de a-şi dobandi şi executa prin acţiunile proprii drepturi şi a-şi asuma şi executa obligaţii. este lovit de nulitate absolută. Persoana fizică este in . indiferent de rasă. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice este intangibilă. Aceasta inseamnă că nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu. opinia. Interzicerea renunţării.(3) Nimeni nu poate fi limitat in capacitate de folosinţă şi in capacitate de exerciţiu decit in cazul şi in modul prevăzut de lege. care exprimă aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii civile. religia. iar aceasta este inadmisibil. Exemplu de ingrădire a capacităţii de folosinţă cu caracter de pedeapsă stabilită de legea penală poate servi privaţiunea de libertate. sex. Orice act juridic prin care o persoană fizică ar renunţa. naţionalitatea. religie. iar ingrădire cu caracter atat de sancţiune civilă cit şi de protecţie constituie decăderea din drepturi părinteşti. limba. Capacitatea de folosinţă este inerentă oricărei fiinţe umane. Astfel. originea etnică. cit şi de drept penal. gradul de cultură sau de alte criterii similare nu au nici o influenţă asupra capacităţii civile. precum şi posibilitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin incheierea de acte juridice. Ca excepţie. de aceea subiectul de drept nu este in drept să-şi ştirbească calitatea sa de subiect prin voinţa personală. 25). capacitatea de folosinţă sau de exerciţiu. instrăinarea acesteia. 1. consfinţit şi prin prevederile normelor constituţionale. Egalitatea capacităţii civile este garantată şi apărată de către stat atit prin mijloace de drept civil. sexul. Capacitatea civilă include in sine atit capacitatea de folosinţă. şi nici obiect de instrăinare. Astfel. apartenenţă politică. limbă. naţionalitate. Din prevederile alineatului comentat rezultă caracterul inalienabil al capacităţii de folosinţă şi a capacităţii de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a persoanei fizice are caracter legal. fie de a dobandi anumite drepturi şi obligaţii. (4) Renunţarea totală sau parţială a unei persoane fizice la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu. in tot sau in parte. limita sau instrăina.

instanţa de judecată. fraţi. inrăutăţeşte starea materială a familiei sale poate fi limitată de către instanţa de judecată in capacitatea de exerciţiu. Hotărirea judecătorească prin care persoana fizică este declarată incapabilă serveşte temei pentru ca autoritatea tutelară să numească o tutelă. instanţa de judecată anulează limitarea. declară persoana fizică incapabilă. Declararea incapacităţii persoanei fizice (1) Persoana care in urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. Temei pentru declararea incapacităţii persoanei fizice constituie tulburarea psihică cauzată de bolile mintale sau de deficienţe mintale. surori. Instanţa de judecată. In baza hotărarii judecătoreşti. Limitarea persoanei fizice in capacitatea de exerciţiu (1) Persoana care. Articolul 25. in baza cărora. (3) Dacă temeiurile in care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut. a membrilor de familie a persoanei. Actele juridice incheiate de către persoana declarată incapabilă sunt lovite de nulitate absolută (a se vedea art. tutela asupra persoanei se anulează. 1. In baza hotăririi judecătoreşti. de pensie sau de alte tipuri de venituri doar cu acordul curatorului. in baza rezultatelor expertizei psihiatrice. ii apără drepturile şi interesele acesteia. respectiv). Limitarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice poate avea loc numai in cazul intrunirii cumulative a . care este imputernicit cu prerogativele stabilite de lege. o persoană fizică poate renunţa la o moştenire deschisă in favoarea sa. instituţia de psihiatrie (psihoneurologie). Asupra ei se instituie tutela. a autorităţii tutelare. 1. (2) Actele juridice in numele persoanei fizice declarate incapabile se incheie de către tutore. rudele apropiate (părinţi copii. 2. 3. să primească şi să dispună de salariu. (3) Dacă au dispărut temeiurile in care persoana fizica a fost limitata in capacitatea de exerciţiu. şi in baza raportului de expertiză psihiatrică legală. Astfel. conform prevederilor Capitolului XXVIII din CPC. Persoanele care au capacitate de exerciţiu deplină pot fi limitate in capacitate de exerciţiu in temeiul prezentului articol. instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. Asupra acestei persoane se instituie curatela. la cererea tutorelui. care stabileşte starea lui psihică. Articolul 24. incheie in numele ei toate actele juridice. (2) Persoana indicata la alin. Persoana fizică care suferă de asemenea tulburări psihice este declarată incapabilă numai de către instanţa de judecată. tutela asupra persoanei se anulează. din cauza cărora aceasta nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale. persoana fizică a fost declarată incapabilă dispar. să instrăineze un bun sau un drept etc. Tutorele instituit asupra persoanei declarate incapabile este reprezentantul ei legal. a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie). procurorul. o declară ca fiind capabilă. a procurorul. Dacă temeiurile.drept să efectueze asemenea operaţiuni. 222 şi comentariul art. bunei). curatela asupra ei se anulează. la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie. in urma consumului abuziv de alcool sau consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. In baza hotărarii judecătoreşti.(1) are dreptul să incheie acte juridice cu privire la dispunerea de patrimoniu. autoritatea tutelară.

cu excepţia acelor activităţi pentru care prin lege este stabilit un cenz de varstă (art. Alte abuzuri precum jocurile de hazard. genurile de activitate sunt interzise de lege sau lipseşte licenţa. Inregistrarea are loc in aceeaşi zi. dobandeşte capacitate de exerciţiu deplină (art. Articolul 26. Refuzul sau eschivarea de la inregistrare pot fi atacate in instanţa de judecată. autorităţii tutelare. autorităţii tutelare. nu lui insuşi. a varstei de 18 ani (art. In baza hotărarii judecătoreşti. de pensie sau de alte tipuri de venituri. dacă nu este lipsită de capacitate de exerciţiu din cauza tulburărilor psihice (art. Minorul care s-a căsătorit inainte de implinirea virstei matrimoniale. instanţa de judecată. pariurile nu pot servi temei pentru limitarea persoanei fizice in capacitate de exerciţiu. Activitatea de intreprinzător a persoanei fizice (1) Persoana fizică are dreptul să practice activitate de intreprinzător. să primească şi să dispună de salariu. Temei pentru refuzarea inregistrării poate servi incapacitatea intreprinzătorului. 2. Persoana fizică este limitată in capacitate de exerciţiu numai de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate: membrii familiei. a dispensarului de psihiatrie. 2). 8 din Legea nr. (68)rezultatul consumului abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. să incheie acte juridice prin care: să dispună de patrimoniul său. Activitatea de intreprinzător reprezintă acea activitate de producere efectuată pe risc propriu şi care este indreptată spre dobandirea de beneficii sistematice. (3) Asupra activităţii de intreprinzător desfăşurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă altfel. 3. Dacă persoana fizica limitată in capacitate de exerciţiu incetează să abuzeze de băuturi alcoolice sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. din momentul inregistrării de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege. procurorului. a membrilor ei de familie sau a curatorului. (2) Persoana care practică activitate de intreprinzător fără inregistrare de stat nu poate invoca lipsa calităţii de intreprinzător. 20 alin. 20). 110/1994 cu privire la arme). Persoana fizică limitată in capacitate de exerciţiu nu are dreptul. să constituie temei pentru inrăutăţirea stării materială a familiei sale. Acelaşi lucru se referă şi faţă de minorul emancipat (art. 1. 20 alin. 24) sau limitată in capacitate de exerciţiu din cauza abuzului de alcool. Astfel. la cererea persoanei. După achitarea taxei de . 3). de sine stătător. 25). fără acordul curatorului. in care se indică genurile de activitate care vor fi practicate de intreprinzător.următoarelor condiţii: (67)consumul abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotrope. de sine stătător persoanele fizice pot practica activitatea de intreprinzător la implinirea majoratului. fără a constitui o persoană juridică. de aceea este in drept să practice activitate de intreprinzător. anulează limitarea persoanei in capacitate de exerciţiu. Asupra acestei persoane se instituie curatela. curatela asupra ei se anulează. Ultima poate practica activitate de intreprinzător cu acordul curatorului. care practică activitate de intreprinzător. in cazurile in care genul de activitate urmează a fi licenţiat. Inregistrarea de stat a intreprinzătorului are loc in baza cererii. substanţe narcotice sau alte substanţe psihotrope (art. Pentru ca persoana fizică să poată practica activitate de intreprinzător ea trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să fie supusă inregistrării a de stat in calitate de intreprinzător individual sau in alt mod prevăzut de lege.

Legiuitorul utilizează . Articolul 27. Numele persoanei fizice. Conform art. Conţinutul acestui drept cuprinde prerogativele titularului de a purta. Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. legiuitorul consfinţeşte dreptul oricărei persoane fizice dreptul la nume stabilit sau dobindit conform prevederilor legii. pentru obligaţiile care-i revin persoana fizică poartă răspundere cu toate bunurile din patrimoniul său. necesare pentru orice gen de activitate. care constituie documentul fe bază ce confirmă dreptul de a practica activitatea de intreprinzător.inregistrare. Numele persoanei fizice (1) Orice persoană fizica are dreptul la numele stabilit sau potrivit legii. Articolul 28. iar in sens restrans – numele de familie. precum şi dreptul de a se opune folosirii numelui de către alte persoane. 2. Răspunderea patrimonială a persoanei fizice Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său. solicitantului i se eliberează un certificat. pentru obligaţiile sape persoana fizică nu va răspunde cu bunurile care nu pot fi urmărite. Numele persoanei fizice este un atribut de identificare a acesteia. in condiţiile prevăzute de lege. Persoana fizică care practică activitate de intreprinzător. copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume. Ca excepţia. (3) Numele de familie se dobandeşte prin efectul filiaţiei şi se prin efectul schimbării stării civile. iar prevăzut de lege. dobindit in cazul modifică in baza 1. declaraţiei de naştere. rectificarea greşelilor strecurate in actele care cuprind numele. Instanţa de judecată poate aplica faţă de actele juridice incheiate de o asemenea persoană fizică regulile prezentului Cod cu privire la obligaţiile rezultate din activitatea de intreprinzător. de a folosi numele dobindit. Astfel. 3. El poate avea drepturi şi asuma obligaţii. Activitatea de intreprinzător desfăşurată fără constituirea persoanei juridice este reglementată de regulile aplicabile activităţii persoanei juridice cu scop lucrativ. 60). In sens larg prin nume se desemnează numele de familie şi prenumele. (2) Numele cuprinde numele de familie şi prenumele. Persoana fizică intră in diverse raporturi juridice. impărţind intre ele foloasele şi pierderile (art. şi patronimicul. conform normelor legale. posibilitatea de a cere indreptarea. cu condiţia că nu sunt interzise de lege (art. 2. dar care nu a fost supusă inregistrării de stat nu dobandeşte in legătură cu aceasta statut de intreprinzător. faţă de personalitatea altuia. in baza căruia două sau mai multe persoane se obligă reciproc să urmărească in comun scopuri economice ori alte scopuri. fără a constitui o persoană juridică. Prin urmare. (4) Prenumele se stabileşte la data inregistrării naşterii. cu excepţia bunurilor care. ca atribut de identificare a acesteia. conform legii. nu pot fi urmărite. 55 din Codul Familiei. dobandind şi exercitand drepturi sau asumandu-şi obligaţii. capacitatea de folosinţă a intreprinzătorului individual este practic similară capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice cu scop lucrativ. se utilizează atat in sens larg cit şi in sens restrans. 1339). Aceasta se datorează faptului că personalitatea unei persoane fizice trebuie să apară distinct in relaţiile inter-umane. Copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor. Intreprinzătorii individuali pot activa in colectiv in baza unui contract de societate civilă. iar prenumele este stabilit de către aceştia. Astfel.

copilul i se va da numele de familie al tatălui sau al mamei. Dacă părinţii au nume de familie diferit. Prenumele persoanei nu este supus modificării in urma schimbării stării civile. incheierii căsătoriei sau divorţului. cit şi soţul sau rudele lui apropiate pot să se opună acestei utilizări şi să ceară repararea prejudiciului. Prenumele este o parte componentă a numelui şi constă dintr-un cuvant sau grup de cuvinte. art. copilul dobandeşte numele de familie al părinţilor săi. se soluţionează şi problema restabilirii numelui de familie. Numele persoanei fizice cuprinde şi patronimicul acesteia doar in cazurile prevăzute de lege. care individualizează persoana fizică in familie şi. 49 – 53 din Legea nr.termenul de nume in sens larg. conform prevederilor art. 100/2001). In caz de divorţ modificarea numelui de familie are loc numai dacă in timpul căsătoriei soţii au avut nume comun. Dobandirea numelui de familie are loc prin efectul filiaţiei. (4) Persoana fizica este obligată să ia măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor săi despre schimbarea numelui şi poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea acestei obligaţii. in societate. care ia ca nume numele de familie a celuilalt soţi. prenumele. In cazul adopţiei. Numele de familie este format di unul sau mai multe cuvinte. Atit titularul numelui. in baza acordului comun al acestora. La incheierea căsătoriei se modifică numele de familie pentru ambii soţi. care sunt utilizate impreună. Rolul prenumelui se exprimă in funcţia acestuia de a contribui la o mai bună individualizare a persoanei fizice in familie şi societate. precum şi pentru unul dinte soţi. stabilit conform legii (art. Cu ajutorul numelui de familie omul. Utilizarea numelui (1) Orice persoană are dreptul la respectul numelui sau. . cu care alcătuieşte o unitate. In cazurile in care instanţa de judecată pronunţă incetarea adopţiei. 55 din Codul Familie. Persoana care a implinit varsta de 16 ani are dreptul să solicite schimbarea numelui de familie prin depunerea unei cereri la oficiul de stare civilă in a cărui rază teritorială işi are domiciliul (art. Numele de familie nu aparţine unei persoane fizice determinate. Modificarea numelui de familie poate avea loc in cazurile: adopţiei. cand numele lor comun va fi format din numele lor de familie reunite. dar este comun membrilor aceleiaşi familii. (3) Cel care utilizează numele altuia este răspunzător de toate confuziile sau prejudiciile care rezultă. impreună cu numele de familie. Prenumele persoanei poate fi simplu sau compus din două prenume. (2) Persoana fizică dobandeşte şi exercită drepturile şi execută obligaţiile in numele său. depunerii cererii de către persoană la organele de inregistrare a actelor de stare civilă in a cărei rază teritorială işi are domiciliul solicitantul. Articolul 29. Modificarea numelui de familie are loc ca rezultat al schimbării stării civile. Patronimicul este acea parte componentă a numelui care derivă de la prenumele tatălui. Acest rol al prenumelui se realizează. se individualizează in societate. In ambele cazuri de schimbare a numelui de familie a adoptatului. Astfel. 55 Codul Familie). şi stabileşte că acesta este format din următoarele componente: numele de familie. 3. iar in cazurile prevăzute de lege şi patronimicul. numelui de familie al adoptatului poate fi modificat de către instanţa de judecată la cererea adoptatorilor (art. indeosebi. impreună cu numele de familie. 4. Prenumele copilului se stabileşte la acordul comun al părinţilor la data inregistrării naşterii copilului. dacă acesta a implinit virsta de 10 ani se cere şi acordul acestuia. ca subiect de drept. in condiţiile prevăzute de lege. 129 Codul Familiei).

In cazul utilizării de către o persoană a numelui altei persoane. precum şi executarea obligaţiile. (4) In lipsă de reşedinţă. in principiu. conform art. au dreptul de a utiliza pentru individualizare pseudonimul. care nu trebuie să repete numele altei persoane. Prin urmare. aşa precum este stabilit in actele de stare civilă. Domiciliul şi reşedinţa (1) Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta işi are locuinţa statornică sau principală. individualizandu-se prin numele său. 1. iar dacă acesta nu se cunoaşte. autorii operelor de creaţie intelectuală in domeniul literaturii. prim este răspunzătoare pentru confuziile sau prejudiciile cauzate. Ca excepţie. Numele persoanei este un drept personal nepatrimonial. artei şi ştiinţei şi altor drepturi conexe. persoana este considerată că domiciliază la locul unde se găseşte. Legiuitorul stabileşte că domiciliul persoanei fizice este acolo unde ea are locuinţa statornică sau principală. De aceea cel care utilizează numele altuia va răspunde pentru toate confuziile sau prejudiciile cauzate astfel conform prevederilor prezentului Cod. Avand caracterul personal acesta este strans legat de persoana omului. 3. in general. (2) Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. incit ii poate provoca titularului numelui pagube. Numele persoanei fizice este un drept personal nepatrimonial al acesteia. Astfel. Dreptul de a cere repararea prejudiciilor aparţine nu numai titularului numelui. Autorul este in drept să utilizeze sau să permită utilizarea operelor fără indicarea numelui. iar nu prin reprezentare. Conţinutul dreptului de respectare a numelui constă in dreptul titularului de a cere utilizarea intocmai a numelui său. Persoana fizică utilizează numele său la dobandirea şi exercită drepturile. Persoana fizică participă la diverse raporturi juridice. legiuitorul obligă ca aceasta să intreprindă măsuri pentru avizarea debitorilor şi creditorilor despre schimbarea numelui. In conformitate cu prevederile art. unor persoane li se permite utilizarea unui nume inventat (pseudonim). care constă in respectarea numele acestuia. 14. Astfel. pentru ca locuinţa persoanei fizice să fie considerată . oricărui cetăţean al Republicii Moldova ii este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa in orice localitate din ţară. intrebuinţate pentru a ascunde adevăratul nume. (3) Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reşedinţei sale. decat personal de către titular. Utilizarea numelui unei persoane este o faptă delictuală. Deoarece ea dobandeşte şi exercită drepturi. 27 din Constituţie. 2. căruia ii sunt specifice trăsăturile drepturilor absolute. cit timp acest fapt nu implică fraudă sau alt scop ilicit. 4. obligă la păstrarea numelui inscris in registrul de stare civilă. conform art. Domiciliul şi reşedinţa sunt atribute de identificare a persoanei fizice in raporturile de drept civil şi se prezintă ca drepturi nepatrimoniale.1. rudelor apropiate. Astfel. dar şi soţului. 9 al Legii 293/1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. adică anonim. De aceea numele nu poate fi exercitat. care este compus dintr-un cuvint ori un grup de cuvinte. In cazul nerespectării acestei obligaţii survine răspunderea persoanei respective pentru prejudiciile cauzate. numai in cazurile prevăzute de lege. utilizarea numelui persoanei se admite cu acordul ei. orice persoană are obligaţia negativă de a se abţine de la săvarşirea unor asemenea acţiuni ce ar incălca dreptul titularului numelui. Se consideră că persoana işi păstrează domiciliul atita timp cit nu şi-a stabilit un altul. legea. execută obligaţiile asumate. la locul ultimului domiciliu. Articolul 30. Ea este in drept să utilizeze numele său in toate domeniile vieţii şi activităţii cotidiene.

. (2) Domiciliul minorului dat in plasament de instanţa de judecată unui terţ rămine la părinţii săi. domiciliul acestui minor este la acel părinte cu care locuieşte permanent. ce apare ca un drept subiectiv nepatrimonial ocrotit de lege. Reşedinţa persoanei fizice este locul unde işi are locuinţa temporară sau secundară. iar dacă nici locul de aflare nu este cunoscut. In cazul in care aceştia au domicilii separate şi nu se inţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul. Reşedinţa poate fi stabilită in aceeaşi ori in altă localitate decat cea in care işi are domiciliul. 49) şi declararea morţii acesteia (art. conform intereselor sale. să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de incredere. (5) Domiciliul minorului aflat in dificultate. domiciliul său va fi in locul unde se află locuinţa sa principală. este la reprezentantul legal. orice persoană fizică işi poate alege reşedinţa. Articolul 31. Reşedinţa de asemenea este un atribut de identificare in spaţiu a persoanei fizice. domiciliul are importanţă pentru individualizarea persoanei fizice in spaţiu in toate raporturile juridice. locul deschiderii succesiunii (art. 3. cu consimţămantul acestora. (4) Domiciliul minorului. (71)după domiciliu se determină locul executării obligaţiilor (art. Ca atribut de identificarea. iar dacă ea are mai multe locuinţe statornice. acolo va fi şi domiciliul ei. ori la o instituţie de ocrotire. Domiciliul minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu (1) Domiciliul minorului in varstă de pană la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent. in mod excepţional. Aceasta constă in faptul că in cazul in care domiciliul persoanei nu poate fi stabilit cu certitudine. Stabilirea reşedinţei este guvernată de principiul libertăţii depline. inclusiv cele civile. avind in vedere interesul suprem al minorului. atunci domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu. 573). domiciliul său va fi locuinţa sa principală. deoarece ea lipseşte. 2. Domiciliul minorului care nu a implinit varsta de 14 ani este la părinţii săi. Astfel. Dacă părinţii nu ajung la un numitor comun in privinţa domiciliului minorului. asupra acestuia decide instanţa de judecată. In cazul in care reşedinţa persoanei nu poate fi stabilită. Dacă o persoană fizică are o singură locuinţă statornică. acesta se consideră la reşedinţa sa. Reşedinţa prezintă importanţă pentru persoana fizică. in cazul in care numai unul din părinţi il reprezintă ori in cazul in care se află sub tutelă. Totodată. (3) Instanţa de judecată poate. 1. (70)in dependenţă de domiciliu este stabilită competenţa diferitor organe ale puterii executive şi celor judecătoreşti. iar dacă părinţii locuiesc separat.drept domiciliu este necesar ca ea să fie statornică. părinţilor li se permite să stabilească domiciliul minorului printr-un acordul. iar dacă persoana fizică are mai multe locuinţe statornice. instanţa de judecată decide unde va fi domiciliul minorului. 52). 4. (6) Domiciliul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu este la reprezentantul ei legal. domiciliul persoanei se consideră la locul unde ea se găseşte. 1443) şi alte drepturi şi obligaţii ale persoanelor fizice. in cazurile prevăzute prin lege. se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. importanţa domiciliului poate fi evidenţiată sub următoarele aspecte: (69)de domiciliu ţine declararea persoanei fizice absente fără veste (art.

Dacă părinţii au domicilii separate şi pot ajunge la un numitor comun privind determinarea domiciliului minorului. 112 Codul Familiei). domiciliul acestuia se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat in plasament ori incredinţat. Ea se realizează in timpul participării persoanei fizice in raporturile civile concrete prin reprezentarea ori asistarea acesteia de către tutore sau curator. instanţa de judecată este in drept să-i stabilească domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude. 3. avand in vedere interesele minorului. 4. instanţa de judecată va decide asupra domiciliului acestuia. in cazurile prevăzute de lege (art. domiciliul acestuia rămane la părinţii săi. Ocrotirea se efectuează printr-un ansamblu de mijloace care să asigure recunoaşterea şi protecţia drepturilor subiective civile şi a intereselor indreptăţite ale acestora. Persoana fizică. In cazuri excepţionale. Efectul declarării persoanei incapabile constă in instituirea tutelei asupra acesteia. Persoanele . dar numai cu consimţămantul acestora. Anterior această instituţie a fost reglementată de CCF/1969 (art. in cazurile prevăzute de lege. cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitate de exerciţiu. 24). In scopul apărării drepturilor şi intereselor legitime ale copiilor. in al doilea rind. 2. Respectiv. incheind in numele ei actele juridice. Dacă minorul este in dificultate. Cu toate că minorul este dat in plasament. fie persoane de incredere. 1. 115 din Codul Familie.2001 şi pină la intrarea in vigoare a prezentului Cod a fost reglementată insuficient. (2) Tutorii şi curatorii apără drepturile şi interesele persoanelor tutelate de ei in relaţii cu persoane fizice şi juridice. 32 CC determină in primul rind. Odată cu intrarea in vigoare a CF la 26 aprilie 2001 instituţia tutelei şi curatelei a rămas să fie reglementată in acest act normativ numai in măsura in care ea este privită ca o formă de ocrotire a minorilor rămaşi fără grijă părintească. Dacă minorul este reprezentat de către un singur părinte ori dacă se află sub tutelă. (1) Tutela şi curatela se instituie pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor fizice incapabile sau cu capacitate de exerciţiu restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. 2. poate fi declarată incapabilă de către instanţa de judecată. Tutela şi curatela este unul dintre mijloacele de protecţie ale persoanei fizice ca participant in circuitul civil. ocrotirea drepturilor patrimponiale a minorilor şi a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu sau limitate in capacitatea de exerciţiu de la 26. adică la tutore. Tutorele este cel care reprezintă persoana declarată incapabilă in societate. acesta poate fi dat in plasament de către instanţa de judecată unui terţ. 126-153). a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi a persoanelor cu capacitate de exerciţiu limitată este o instituţie nouă pentru CC. Scopul tutelei şi curatelei este ocrotirea persoanelor fizice incapabile. domiciliul minorului este la reprezentantul lui legal. inclusiv in instanţa de judecată.Punctul 1 art. 63 Codul Familiei). sau cind el a rămas fără ocrotire părintească din alte motive. cu ce scop se instituie tutela şi curatela.Tutela şi curatela ca instituţie de ocrotire a minorilor. asupra căror persoane. Articolul 32. fără mandat. conform art. (3) Tutela sau curatela asupra minorului se instituie in cazul in care el nu are părinţi ori infietori sau cind instanţa de judecată a stabilit decăderea părinţilor lui din drepturile părinteşti. in cazurile prevăzute de lege (art. Din aceste considerente legiuitorul stabileşte că domiciliul acestei persoane este la reprezentantul ei legal. Tutela єi curatela.luand in consideraţie interesele minorului (art. 5. 6.04.

Tutorii şi curatorii sint persoane fizice cu imputerniciri speciale care apără drepturile şi interesele persoanelor incapabile.in caz cind părinţii nu trăiesc impreună cu copilul şi nu participă la educaţia şi intreţinerea lui din motive neintemeiate. 67 CF. acceptarea succesiunii etc. organele de asistenţă socială şi alte organe). In urma declarării persoanei ca fiind incapabilă instanţa de judecată dispune autorităţii tutelare numirea unui tutore deoarece persoana nu poate să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le dirijeze. după caz. 71 CF. sau dacă aceştea sunt de provenienţă naturală sau adoptaţi. in caz de decădere a părinţilor din drepturile părinteşti in baza art. deoarece insăşi decizia administraţiei publice locale despre numirea in funcţie de tutore sau curator serveşte ca mandat universal. (2) Tutorele este reprezentantul legal al persoanei care se află sub tutelă şi incheie fără mandat in numele şi in interesul ei actele juridice necesare. 4. in raporturile familiale (educarea unui minor şi relaţiile lui cu rudele sale). cit şi in instanţa de judecată. la incheierea diferitor convenţii. Reprezentarea persoanei tutelate se face fără un mandat special. adică cel ce reprezintă nu are nevoie să dobindească un act pentru fiecare caz in parte. 24 CC şi persoanele care au fost limitate in capacitatea de exercţiu in urma consumului abuziv de alcool. 25 CC. cu capacitate restrinsă sau limitate in capacitatea de exerciţiu. Tutela. Articolul 33. a procurorului şi a altor persoane interesate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile. 1. 3. Tutela şi curatela asupra minorilor se instituie in caz de deces al părinţilor. in raporturile juridice cu organele administrative (reprezentarea intereselor minorilor in instituţiile de invăţămint. indiferent dacă aceştea provin din căsătorie sau din afara căsătoriei. in caz cind părinţii sint declaraţi incapabili de către instanţa judecătorească şi in alte cazuri cind o cer interesele copilului. Atit tutela cit şi curatela prezintă o sarcină gratuită şi obligatorie in virtutea căreia o anumită persoană denumită tutore sau curator este chemată să exercite drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de un copil minor. b)Minorii in virsta de pină la 14 ani nu posedă capacitatea de exerciţiu in . droguri şi alte substanţe psihotrope conform art. Tutorele unei persoane incapabile este obligat să aibă grijă de persoana tutelată şi respectiv să-i apere interesele patrimoniale completindu-i prin acţiunile sale capacitatea de exerciţiu care ii lipseşte. in caz de luare a copilului de la părinţi fără decăderea lor din drepturile părinteşti in baza art.).a)Persoanele care suferă de alienaţie sau debilitate mintală pot fi declarate la cererea membrilor familiei. persoanele majore care in urma unei tulburări psihice au fost declarate de către instanţa de judecată ca fiind incapabile in temeiul art. (1) Tutela se instituie asupra persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu şi asupra minorilor in virstă de pină la 14 ani.asupra cărora se instituie tutela sau curatela sint minorii care nu au atins virsta de 18 ani.Ocrotirea părintească este mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă in totalitatea drepturilor şi indatoririlor pe care le au părinţii faţă de copiii lor minori. al cărui părinţi sint decedaţi ori in imposibilitate de a-şi exercita indatoririle. inclusiv la cererea părinţilor. Fiind numite de autorităţile publice locale printr-o decizie specială ele reprezintă drepturile şi interesele persoanelor tutelate in raporturile civile (ca de exemplu.

2. Articolul 34. dar in numele şi pe seama minorului şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu. Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale a minorului este reglementată in detaliu de CF (art.pofida minorităţii. folosinţă şi dispoziţie a bunurilor care ii aparţin cu drept de proprietate. precum şi asupra persoanelor fizice limitate in capacitate de exerciţiu de către instanţa de judecată din cauza consumului abuziv de alcool. de aceea ei nu pot participa la raporturile juridice civile de sine stătător. Prin reprezentarea minorului pină la 14 ani şi a persoanei lipsite de capacitatea de exerciţiu in actele civile inţelegem incheierea acestora de către tutore. asigurării materiale.Tutorele din momentul numirii lui in această funcţie reprezintă interesele persoanei tutelate. (3) Curatorul ajută persoana care se află sub curatelă in realizarea drepturilor şi indelinirea obligaţiilor şi o protejează impotriva abuzurilor unor terţi. Conform legislaţiei familiale (art. Prin acţiunile sale tutorele completează capacitatea de exerciţiu a persoanei incapabile şi a minorului in virstă de pină la 14 ani şi in aşa mod cel de sub tutelă poate in deplină măsură să-şi realizeze drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale. insă pentru al apăra impotriva abuzurilor terţilor persoane asupra lui se instituie curatela. 142-147). (2) Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice pe care persoana fizică ce se află sub curatelă nu are dreptul să le incheie de sine stătător. In realizarea drepturilor personale nepatrimoniale şi . (73)acte pe care tutorele le poate incheia doar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. apărării proprietăţii lui. Tutela este o sarcină socială. (1) Curatela se instituie asupra minorilor in virstă de la 14 la 18 ani.Minorul care a implinit virsta de 14 ani işi exercită singur drepturile şi işi execută tot astfel obligaţiile. (74)acte pe care tutorele nu le poate incheia nici chiar cu incuviinţarea autorităţii tutelare. Dacă pină la virsta de 14 ani minorul s-a aflat sub tutelă aceasta se transformă in curatelă fără o decizie specială a autorităţii tutelare. Actele juridice pe care tutorele le poate incheia in calitate de reprezentant legal pot fi clasificate in trei grupe: (72)actele pe care tutorele le poate incheia singur. 1. Intre tutore şi persoana tutelată există o autonomie patrimonială adică tutorele nu are drept de proprietate asupra bunurilor persoanei tutelate şi cel de sub tutelă nu are drept de proprietate asupra bunurilor tutorelui. creşterii şi dezvoltării minorului. 61 CF) drepturile şi interesele legitime ale copiilor sint apărate de către părinţii lor. deaceea este şi firesc ca efectele actelor juridice incheiate de tutore să se răsfringă asupra patrimoniului persoanei tutelate. consumului de droguri şi de alte substanţe psihotrope. Curatela. de onoare şi de incredere deaceia tutorele incheie fără mandat in numele şi in interesul persoanei tutelate actele juridice necesare. CC reglementează drepturile patrimoniale ale minorului şi anume drepturile de posesie. fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. In lipsa acestora apare problema asigurării educaţiei.

Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi. Pentru incheierea de către minor sau persoana limitată in capacitatea de exerciţiu a actelor juridice indicate la art. oraşelor. minorul să frecventeze şcoala pină la virsta de 16 ani. Curatorul trebuie să-l ajute pe cel de sub curatelă să-şi indeplinească obligaţiile şi să-l protejeze de abuzul terţelor persoane. 3. să exercite dreptul de autor asupra unui rezultat al activităţii intelectuale. dispunerea de veniturile rezultate din munca proprie etc. 21 CC). 42 CC se cere consimţămintul curatorului şi permisiunea prealabilă a autorităţii titulare de la domiciliul persoanei aflate sub curatelă.Minorii in virstă de la 14 la 18 ani aflaţi sub curatelă pot de sine stătător să incheie acte juridice de mică valoare care se execută la momentul incheierii lor. (2) Autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei care se află sub tutelă supraveghează activitatea tutorelui sau a curatorului ei. Curatorul işi dă consimţămintul la incheierea actelor juridice. Persoanele fizice majore pot fi limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată in cazurile cind: (75)ele consumă abuziv alcool. Consimţămintul curatorului poate fi dat prealabil incheierii actului juridic sau actul juridic poate fi incuviinţat ulterior. dacă nu sint lezate interesele persosanei aflate sub curatelă. nu trebuie să-i dăuneze. adresări in diferite instituţii pentru adolescenţi sau instituţii curative care ar putea schimba situaţia celui limitat in capacitate de exerciţiu. raioanelor. Curatorul este chemat să-i ajute persoanei aflate sub curatelă să-şi exercite drepturile in modul cel mai convenabil pentru el. Curatorul nu poate să-şi dee consimţămintul pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art. satelor sint autorităţi tutelare care iau toate deciziile referitor la problemele tutelei şi curatelei.Libertatea oferită minorului in virstă de la 14 la 18 ani inclusiv pentru incheierea actelor juridice.executarea obligaţiilor personale nepatrimoniale curatela nu se deosebeşte de tutelă.Autorităţile administraţiei publice locale – consiliile executive ale municipiilor. Autorităţile tutelare. 25 CC). să facă depuneri in instituţiile financiare şi să dispună de aceste depuneri (art. (1) Autorităţi tutelare sint autorităţile administraţiei publice locale. numirea curatorului asupra persoanei limitate in capacitate de exerciţiu se face cu scopul de a proteja drepturile patrimoniale ale acesteia cit şi a familiei sale. droguri sau alte substanţe psihotrope şi aceasta (76)inrăutăţeşte starea materială a familiei lor (art. 2. Articolul 35. să dispună de veniturile rezultate din activităţi proprii. Spre deosebire de minorul in virsta de la 14 la 18 ani asupra căruia curatela se stabileşte in scopul apărării lui. Dacă a fost incheiat un act juridic fără consimţămintul lui curatorul se poate adresa in instanţa judecătorească pentru a cere declararea nulităţii actului juridic. Persoanele care sint limitate in capacitatea de exerciţiu de către instanţa de judecată se bucură de aceleaşi drepturi. consultaţii. altele decit cele expuse mai sus. Atunci cind minorul işi realizează drepturile patrimoniale sau işi execută obligaţiile patrimoniale minorul are nevoie de ajutorul curatorului. cel limitat in capacitate de exerciţiu să dispună de veniturile sale in aşa mod ca să-şi poată satisface necesităţile curente.. distribuirea corectă a sumelor primite pentru asigurarea intreţinerii materiale. 1. . 43 CC nici chiar cu incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare.

Autoritatea tutelară verifică dările de seamă prezentate.intreprinde măsuri in vederea lichidării neajunsurilor semnalate . Metoda supravegherii variază in dependenţă de persoana care se află sub tutelă (curatelă).Tutorii şi curatorii sint obligaţi.prezintă spre examinare administraţiei publice locale propuneri de acordare a inlesnirilor pentru intreţinerea lor in instituţiile de invăţămint şi in şcolile de meserii . să prezinte periodic nu mai rar decit o dată pe an direcţiilor (secţiilor) invăţămint sau asistenţă socială de la domiciliul lor dări de seamă privind activitatea sa in domeniul protecţiei drepturilor celor puşi sub tutelă sau curatelă. Dacă sub tutelă este o persoană incapabilă se controlează condiţiile de trai. In amble cazuri instituirea tutelei şi curatelei se face intr-un termen de o lună de la data aflării despre necesitatea acesteia. 2. Direcţiile sau secţiile de invăţămint işi desfăşoară activitatea in baza regulamentului propriu . elaborat in conformitate cu Regulamentul-tip al Direcţiei generale judeţene (municipale) invăţămint aprobat prin HG 1380/2002 şi . In localităţile unde lipsesc secţiile sau direcţiile de invăţămint sau asistenţă socială problemele de tutelă şi curatelă sint puse pe seama secretarilor consiliilor locale.Supravegherea activităţii tutorilor (curatorilor) este obligatorie şi cuprinde toate categoriile persoanelor incapabile şi cu capacitate de exerciţiu limitată.Exercită funcţiile de autorităţi tutelare direcţiile sau secţiile de invăţămint – in cazul minorilor şi direcţiile sau secţiile de asistenţă socială in cazul persoanelor majore. Documentul in cauză prevede că direcţiile sau secţiile de invăţămint exercită funcţia de protecţie a drepturilor copilului . abuziv a tutorilor (curatorilor) faţă de persoanele tutelate. aprobat de Ministerul Educaţiei. efectuează controale şi acordă ajutor tutorilor şi curatorilor in ce priveşte indeplinirea obligaţiilor lor. acordarea ajutorului medical. In cazul persoanelor limitate in capacitatea de exerciţiu se controlează eficacitatea curatelei—dacă veniturile celui de sub curatelă se folosesc pentru binele familiei lui şi nu in daună. atribuţiile lor sint exercitate de autoritatea tutelară.examinează petiţiili şi propunerile cetăţenilor . organizează munca de plasare a minorilor orfani şi a celor lipsiţi de grijă părintească in instituţiile respective sau familii . lipsite de capacitate de exerciţiu printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti sau copii minori cu handicap care se află in instituţiile subordonate Ministerului Muncii şi Asistenţă Socială. 1. iar in caz de depistare a incălcărilor i-a măsuri pentru inlăturarea lor. Prin supraveghere permanentă autoritatea tutelară minimalizează cazurile de comportament indiferent . ulterior. Instituirea tutelei şi curatelei. (1) Autoritatea tutelară este obligată să hotărască asupra instituirii tutelei sau curatelei in termen de o lună de la data primirii informaţiei despre necesitatea instituirii. (2) Pină la numirea tutorelui sau curatorului.Instituirea tutelei şi curatelei se poate face din oficiu ori pe baza informaţiei primite de autoritatea tutelară. Controlul activităţii tutorilor (curatorilor) are ca scop acordarea ajutorului necesar şi inlăturarea neajunsurilor care pot apărea pe parcurs.hotărăşte toate problemele in legătură cu instituirea tutelei sau curatelei. procurarea medicamentelor necesare etc. Termenul de o lună de zile este stabilit pentru inlăturarea cauzelor care ar duce la . In cazul minorilor se atrage o atenţie deosebită la metodele de educaţie a copilului. In Republica Moldova este şi un organ guvernamental care se ocupă cu protecţia copiilor orfani şi celor lipsiţi de grijă părintească – Comitetul pentru Infiere care a fost instituit prin HG 749/1993. Articolul 36.

in cazul pronunţării. in cazul deschiderii unei succesiuni. cu capacitate de exerciţiu limitată sau lipsite de capacitatea de exerciţiu. Lucrătorii poliţiei şi procuraturii in toate . c)instanţa judecătorească. precum şi notarul public. Asupra fiecărui caz de numire a tutorelui sau curatorului autoritatea tutelară deschide un dosar personal unde sint păstrate toate documentele necesare cit şi procesele verbale ale controlului condiţiilor de viaţă a tutelatului şi inventarierii bunurilor lui. Depistarea şi evidenţa acestor persoane este o obligaţie directă a funcţionarilor autorităţii tutelare. aplicării sau executării unei sancţiuni privat de libertate. tot la fel şi in cazul notarului care a inregistrat deschiderea succesiunii. 1.lipsa ingrijirii şi la lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor care au nevoie de tutelă sau curatelă.Temei pentru instituirea tutelei şi curatelei serveşte depistarea şi luarea la evidenţă la timp a minorilor lipsiţi de grijă părintească. b)serviciul de stare civilă. precum şi orice altă persoană. Totodată pentru majorarea eficacităţii activităţii in domeniu legea obligă єi cetгюenii să informeze imediat dar nu mai tirziu de 5 zile autoritatea tutelară despre toate persoanele care necesită ocrotire prin tutelă (curatelă). In termen de 5 zile de la data aflării că asupra persoanei trebuie instituită tutela sau curatela. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. in cazul inregistrării unui deces.Din momentul aflării ştirilor despre necesitatea instituirii tutelei sau curatelei atrubuţiile acestora sint executate de autorităţile tutelare prin numirea unui reprezentant care va avea grijă pină la numirea tutorelui (curatorului) să asigure ocrotirea drepturilor şi intereselor persoanelor minore. Funcţionarul serviciului de stare civilă care inregistrează decesul unei persoane este obligat să anunţe autoritatea tutelară in cazul cind din documentele prezentate rezultă că in familia decedatului au rămas persoane ce necesită instituirea tutelei (curatelei). Sint obligaţi să prezinte astfel de informaţii cei apropiaţi persoanei ce necesită tutelă (curatelă). 2. aceştea pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieşte minorul. Articolul 37. au obligaţia să inştiinţeze autoritatea tutelară: a)cei apropiaţi persoanei.Hotărirea despre numirea tutorelui sau curatorului este luată de conducătorul administraţiei publice locale şi poate fi contestată la organele administraţiei publice locale ierarhic superioare sau in instanţa de judecată. d)autorităţile administraţiei publice locale. imputernicite să acţioneze in scopul ocrotirii lor. Dreptul de a contesta hotărirea o au părinţii (părintele). instituţiile educative. rudele apropiate. copiii au fost luaţi de la părinţi fără decăderea din drepturile părinteşti. precum şi administratorul şi locatarii casei in care locuieşte. instituţiile de ocrotire. cit şi administratorul şi locatarii casei in care persoana locuieşte. 3. a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu limitată. despre persoanele care prin hotărirea instanţei de judecată au fost lipsite de capacitatea de exerciţiu sau au fost limitate in capacitatea de exerciţiu şi in alte cazuri. lucrătorii procuraturii şi ai poliţiei. Obligaţia de informare despre persoanele asupra cărora trebuie instituită tutela sau curatela. Instanţa de judecată informează autoritatea tutelară despre copiii minori ai căror părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti. curative şi alte persoane interesate.

Obligaţia prevăzută la lit. (79)cel decăzut din drepturile părinteşti. (4) Nu poate fi tutore sau curator: (77)minorul. (1) Poate fi tutore sau curator o singură persoană fizică sau soţul şi soţia impreună dacă nu se află in vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin.(4) şi au consimţit expres. din cauza exercitării necorespunzătoare a obligaţiilor de adoptator. din oficiu sau la sesizarea celor menţionaţi la art. 171? C cu privire la CA/1985 care prevede că incălcarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile de instruire. (83)cel ale cărui interese vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. Tutorele şi curatorul. Obligaţia de informare o au şi alte persoane cu funcţii de răspundere care prin activitatea sa profesională sint strins legaţi de copii minori – conducătorii şcolilor.La primirea informaţiei autoritatea tutelară efectuiază in termen de 3 zile un control in scopul asigurării veridicităţii informaţiei. cu excepţia cazului in care persoana are tutore sau curator. (78)persoana lipsită de sau limitată in capacitatea de exerciţiu. de tratament sau in o altă instituţie similară sint exercitate de aceste instituţii. educative şi de alt ordin. de educaţie. (80)cel declarat incapabil de a fi tutore sau curator din cauza stării de sănătate. 2.37. (81)cel căruia. . 37 CC este asigurată de sancţiuni juridice prevăzute la art. Rezultatele controlului sint elucidate intr-un proces-verbal care serveşte temei pentru luarea persoanei la evidenţă şi săvirşirea acţiunilor de instituire a tutelei (curatelei). Categoria alte persoane presupune obligaţia tuturor cetăţenilor de a prezenta autorităţii tutelare orice fel de informaţie despre minorii rămaşi fără grijă părintească sau persoane incapabile ori cu capacitate limitată care au nevoie de ocrotire.cazurile cind sint aplicate sancţiuni privative de libertate faţă de persoanele care au la intreţinere şi ingrijire persoane ale căror drepturi şi interese trebuie ocrotite prin tutelă (curatelă). curative. a membrilor societăţii in intregime şi pentru manifestarea grijii faţă de copiii rămaşi fără ocrotire părintească şi a persoanelor care nu pot de sine stătător să-şi apere drepturile şi interesele personale şi patrimoniale. 3. (82)cel căruia i s-a restrins exerciţiul unor drepturi politice sau civile. curative. a-d). (2) Atribuţiile de tutore şi curator asupra persoanei internate in o instituţie de asistenţă socială publică. art. 4. de invăţămint. instituţiilor preşcolare. precum şi cel cu rele purtări. i s-a anulat adopţia. fie prin hotărire judecătorească.Termenul de 5 zile este stabilit de legislaţie in scopul intăririi comportamentului respectiv a persoanelor cu funcţii de răspundere. Articolul 38. de asistenţă socială şi din alte instituţii similare a termenului de 5 zile pentru comunicare autorităţii tutelare despre copiii rămaşi fără ingrijire părintească care pot fi transmişi sub tutelă (curatelă) atrage după sine aplicarea unei amenzi in mărime de la cinci la zece salarii minime. fie in temeiul legii. (3) Tutorele sau curatorul este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela.

(86)cel care se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana asupra căreia se instituie tutela sau curatela. Dacă minorul sau persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau limitată in capacitatea de exerciţiu au deja numit un tutore (curator) şi sint plasaţi in instituţiile enumerate mai sus temporar. Dar. Autoritatea tutelară numeşte tutorele (curatorul) asupra minorului. exercitind o tutelă sau curatelă. Funcţiile tutorelui (curatorului) sint indeplinite de conducătorul instituţiei educative sau curative in care se află minorul sau persoana incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată. dacă ambii şi-au dat acordul şi nu se află in cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. şi nu medicul de servici sau pedagogul copilului. Ei apără atit drepturile şi interesele personale cit şi drepturile şi interesele patrimoniale ale persoanelor tutelate in raport cu terţele persoane. Conducătorul instituţiilor enumerate indeplineşte funcţiile de tutore (curator) paralel cu funcţiile sale prevăzute de regulamentul acestor instituţii. asupra persoanei incapabile sau cu capacitate de exerciţiu limitată. numai cu consimţămintul acesteia. 1. 3.(4) al prezentului articol. ocrotirea părintească. şi indeosebi minorii. cei ce au nevoie de ocrotire prin tutelă (curatelă). şcoli-internat pentru copii orfani sau semiorfani.Lipsa posibilităţilor de a aranja minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească cit şi majorii lipsiţi de sau limitaţi in capacitatea de exerciţiu duce la necesitatea plasării lor in instituţii de stat pentru copii de virstă preşcolară. instituţii de tip sanatorial pentru copii cu handicap. 2. adică directorul şcolii-internat. autoritatea tutelară numeşte un tutore (curator). instituţii de reabilitare a persoanelor ce fac abuz de alcool sau substabţe narcotice etc. case de invalizi pentru copii sau pentru persoane bolnave psihic. Dacă cel ce pretinde a fi tutore (curator) este căsătorit se cere єi consimюгmintul soюului lui.. In aceste cazuri pot fi numiţi tutori (curatori) soţul şi soţia impreună. In caz de necesitate conducătorii instituţiilor reprezintă persoanele in instanţa de judecată fără mandat special. medicul-şef al casei de invalizi. Tutore sau curator in aceste cazuri nu se numeşte şi conform alineatului 2 al prezentului articol atribuţiile de tutore (curator) sint exercitate de aceste instituţii. deseori. instituţii curative.(84)cel inlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur.Tutorele (curatorul) este desemnat de autoritatea tutelară de la domiciliul persoanei asupra căreia trebuie instituită tutela sau curatela in cazurile cind există informaţia unei instituţii sau a unei persoane despre minorii orfani sau lipsiţi de grijă părintească sau despre persoane lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. ai spitalului etc. deoarece sarcina tutelei (curatelei) cere o activitate personală şi o răspundere personală. a fost indepărtat de la ele. Autoritatea tutelară este in drept să hotărască problema incetării funcţiei de tutore (curator) in cazurile cind plasamentul in instituţiile de stat cu intreţinere deplină a devenit permanent. ocrotirea drepturilor persoanelor de sub tutelă (curatelă) se infăptuieşte de către tutore (curator).Tutore (curator) poate fi orice persoană fizică care a implinit majoratul şi intruneşte condiţiile morale necesare pentru indeplinirea unei astfel de obligaţii. Informaţia este urmată de un control rezultatele căruia sint oglindite intr-un proces verbal care reflectă vericiditatea acesteia şi cererea persoanei care doreşte să devină tutore (curator). (85)cel care. De regulă. sint plasaţi in familia tutorelui (curatorului). in momentul morţii. Din oficiu tutorele (curatorul) se desemnează in astfel de cazuri cum ar fi tutela .

să educe minorii şi să acorde ajutor necesar persoanelor lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. adică să aibă calităţi morale respective care le-ar permite să crească. Articolul 39.g) şi i) al prezentului articol pot servi temei de refuz pentru numirea tutorelui (curatorului) atunci cind autoritatea tutelară posedă destule probe care dovedesc că interesele persoanei ce pretinde această funcţie vin in conflict cu interesele persoanei puse sub tutelă (curatelă). sau ar fi de o virstă foarte inaintată şi nu şiar putea indeplini funcţiile. sau astfel de boli care i-ar impiedica deplasarea liberă. Tutorele şi curatorul au dreptul să ceară compensarea tuturor cheltuielilor aferente indeplinirii obligaţiilor de tutelă şi curatelă. Caracterul personal şi gratuit al tutelei şi curatelei. (3) Autoritatea tutelară poate.j) se bazează pe faptul că cel ce se află intr-o instituţie curativă sau educativă este tutelat de conducătorul acestei instituţii in temeiul alinetului 2 al prezentului articol.asupra minorului ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti la cererea autorităţii tutelare.După cum s-a menţionat mai sus minorul in virstă de pină la 14 ani are nevoie de tutelă. 1. a fost numită tutore (curator) anterior. Impedimentul prevăzut la lit. 4. In cazul cind persoana ce se află in relaţii de muncă cu instituţia in care este internată persoana tutelată. autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei). (1) Tutela şi curatela sint sarcini personale. Cerinţa faţă de starea sănătăţii stipulară la lit. ţinind seama de cuantumul şi componenţa patrimoniului celui pus sub tutelă sau curatelă. iar cel in virstă de la 14 la 18 ani de curatelă. Pentru ca tutela (curatela) să-şi atingă scopul de ocrotire persoanele ce pretind a fi numite in această funcţie trebuie să nu fie cu rele purtări.Tutela şi curatela sint sarcini personale. cele in privinţa cărora a fost anulată adopţia din culpa lor. Interdicţia prevăzută la lit. de comportare faţă de alţii şi faţă de colectivitate. Persoanele care sint lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. să decidă ca administrarea patrimoniului sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice sau unei persoane juridice competente. sau există o hotărire anterioară a autorităţii tutelare despre inlăturarea din culpa lui a fostului tutore (curator). Cazurile prevăzute la lit.d) presupune că cel ce urmează a fi numit tutore sau curator nu trebuie să sufere de boli grave transmisibile care ar duce la pierderea capacităţii de muncă pentru o perioadă indelungată. restrinse in drepturile civile nu pot fi numite tutore (curator) in cazurile in care faptul este dovedit printr-o hotărire rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti. deaceea persoana care nu a implinit majoratul nu poate fi numită nici tutore şi nici curator. ceea ce inseamnă că ele nu pot fi . decăzute din drepturile părinteşti. asupra persoanei care are tulburări mintale şi a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu la cererea autorităţii tutelare. Această prevedere este nouă pentru legislaţia noastră şi poate fi explicată doar prin simplul respect faţă de părintele decedat considerinduse că el a avut destule motive pentru indepărtarea persoanei de la tutela (curatela) copilului său. Calităţile morale presupun că persoana respectă ansamblul normelor de conveţuire.h) poate fi dovedit printr-un testament autentificat in modul prevăzut de lege. (2) Obligaţiile de tutelă şi curatelă se indeplinesc gratuit.

In cazul lipsei acestor mijloace problema poate fi soluţionată de administraţia publică locală prin stabilirea unor indemnizaţii sau ajutoare prevăzute de legislaţia in vigoare. el este in drept să ceară autorităţii tutelare compensarea acestor cheltuieli. Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins virsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare. (88)să aibă grijă de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă. 2. schimbarea situaţiei familiale. de exemplu. ce pot fi acoperite din mijloacele celui pus sub tutelă (curatelă).) işi incetează activitatea. Aceasta se face prin incheierea unui contract de administrare fiduciară intre autoritatea tutelară şi persoana fizică sau juridică desemnată de ea (art. (89)să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. schimbarea domiciliului etc. titluri de valoare. cotă de participaţiune in capitalul social al unei persoane juridice. in al doilea rind. autoritatea tutelară poate numi un alt tutore (curator). dar persoana tutelată mai are nevoie de ocrotire. el nu este obligat să-l intreţină pe cel tutelat din mijloace proprii. păstrarea bunurilor. la altă adresă. (1) Tutorele şi curaterul sint obligaţi: (87)să locuiască impreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea domiciliului. Activitatea lui nu este remunerată deoarece fiind o sarcină personală ea pune. 3. 1.) autoritatea tutelară poate decide ca afministrarea intregului patrimoniu sau doar a unei părţi din el să fie incredinţată unei persoane fizice. ori in altă localitate el trebuie in mod obligatoriu să anunţe autoritatea tutelară pentru ca aceasta să poată controla dacă sint respectate interesele celui pus sub tutelă (curatelă) şi in continuare să supravegheze activitatea lui. . in primul rind. Articolul 40. 1053 p. accentul pe grija de sănătatea şi dezvoltarea celui pus sub tutelă (curatelă). Dacă tutorele (curatorul) din diferite motive intemeiate (boală gravă. mijloace de transport etc. (2) Tutorelui şi curatorului le revin drepturile şi obligaţiile de părinte in educarea minorului. Tutorele dobindeşte dreptul de folosinţă la locuinţa minorului insă nu dreptul de proprietate. alteia decit tutorul (curatorul) sau unei persoane juridice competente. tratament medical urgent. Obligaţiile tutorelui şi ale curatorului.Dacă cel pus sub tutelă (curatelă) are un patrimoniu costisitor compus din mai multe bunuri de preţ (imobile. Dacă tutorele (curatorul) in diferite imprejurări a fost nevoit să facă cheltuieli pentru indeplinirea obligaţiilor de tutelă (curatelă). Această activitate poate fi efectuată gratuit sau poate fi remunerată..Tutorele (curatorul) nu este remunerat pentru indeplinirea obligaţiilor care şi le-a asumat in mod benevol. Dacă tutorele (curatorul) decide să-şi schimbe locul de trai.5 CC).Pentru ca tutorele (curatorul) să-şi poată mai bine indeplini obligaţiile ce ii revin el trebuie să locuiască impreună cu minorul sau persoana incapabilă ori limitată in capacitatea de exerciţiu aflate sub tutela sa.transmise şi trebuiesc indeplinite de persoana numită in această funcţie. şi. in locuinţa celui tutelat. cheltuieli şcolare etc. cum ar fi.

ţinind cont de opnia copilului minor forma şi instituţia de invăţămint. (1) Tutorele administrează şi dispune eficient de bunurile celui pus sub tutelă. Curatorul celui limitat in capacitate de exerciţiu la fel este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească dacă cel de sub curatelă s-a tratat. contravenţională sau penală. in numele acestuia. odihnă şi alte mijloace care asigură traiul şi sănătatea persoanelor bolnave. In cazul persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu. In esenţă ele coincid cu drepturile şi obligaţiile părinţilor faţă de copiii lor. pregătit profesional in conformitate cu capacităţile lui şi potrivit cerinţelor şi scopurilor societăţii noastre. Administrarea patrimoniului celui pus sub tutelă.1406-1409 CC.Tutorele şi curatorul au aceleaşi drepturi şi obligaţii in educarea minorului. Tutorele (curatorul) poate intreţine persoana aflată sub tutelă şi din mijloace proprii insă nu este obligat să o facă. creşterea şi dezvoltarea copiilor minori din mijloacele celui tutelat. in toate organele inclusiv şi in instanţa de judecată. nu mai face abuz de băuturi alcoolice. mijloace pentru instruirea copiilor. in prezenţa reprezentantului autorităţii tutelare. medicamente. 3. Exprimarea opiniei de către copil poate avea loc la orice virstă de la care copilul işi conştientizează acţiunile. după caz. dacă nu este numit un administrator al bunurilor. dacă cel tutelat se insănătoşeşte tutorele este obligat să se adreseze in instanţa judecătorească pentru ca aceasta să constate dacă poate fi restabilită capacitatea de exerciţiu şi tutela incetată. Articolul 41. 4. insultele şi maltratările de orice ordin.2.Autoritatea tutelară poate da incuviinţare minorului care a atins virsta de 14 ani pentru a locui separat de curator. imbrăcăminte.Grija de intreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă presupune asigurarea lui cu hrană . droguri sau substanţe psihotrope şi nu inrăutăţeşte starea materială a familiei sale pentru ca instanţa să hotărască intrebarea despre restabilirea capacităţii de exerciţiu.146 CF). Metodele de educare a copiilor trebuie să excludă comportamentul abuziv. In cazul apariţiei unor contradicţii. Tutorele (curatorul) alege. Tutorele (curatorul) poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de persoanele tutelate conform art. civilă. 5. tutorele.Tutorele şi curatorul sint obligaţi să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă in raporturile lor cu terţele persoane. Lăsarea minorului sau a persoanei lipsite de sau limitate in capacitate de exerciţiu fără ajutor atraje după sine răspunderea. (2) La numire. cit şi expluatarea minorului. Tutorele (curatorul) este nu numai in drept dar şi obligat să ceară inapoierea minorului. El este obligat să asigure ca minorul să obţină studiile de invăţămint general de nouă ani (Legea 547/1995). să fie crescut sănătos. dacă el doreşte să-şi schimbe felul invăţăturii ori pregătirii profesionale şi dacă acest fapt nu va influenţa negativ asupra educaţiei copilului. atunci cind acesta este deţinut de către alte persoane sau şi-a schimbat locuinţa fără invoirea autorităţii tutelare (art. inventariază bunurile celui pus sub tutelă şi prezintă autorităţii tutelare inventarul spre aprobare. Tutorele (curatorul) la fel ca şi părintele este in drept să aleagă procedeele de educare a minorului. neinţelegeri tutorele şi curatorul se poate adresa la autoritatea tutelară pentru a primi ajutorul respectiv. . La alegerea procedeelor de educare el trebuie să ee in consideraţie opinia copilului şi recomandările autorităţii tutelare.

instruire pentru copii etc. locuinţă. 1. Dar. asistenţă medicală. In cazul . Izvor al veniturilor curente a celui tutelat pot fi şi dividenzii primiţi de el din acţiile care ii aparţin. care semnează inventarul după ce ultimul se prezintă autorităţii tutelare spre aprobare. cu acordul autorităţii tutelare. deseori. dobinda la banii depuşi intr-o instituţie bancară şi alte miloace provenite din gestionarea averii lui. El poate incheia in numele minorului şi pentru folosul lui acte de dispoziţie cu excepţia celor prevăzute la art. indemnizaţie de şomer sau alte indemnizaţii prevăzute de legislaţie. Procesulverbal se intocmeşte in două exemplare dintre care unul se păstrează la autoritatea tutelară in dosarul celui tutelat. beneficiază de pensie pentru pierderea intreţinătorului. conservării sau instrăinării bunurilor ce aparţin celui pus sub tutelă.Pentru a asigura o administrare eficientă a bunurilor autoritatea tutelară trebuie să dispună de o informaţie completă privind patrimoniul celui pus sub tutelă. Cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu la fel pot beneficia de o pensie pentru invaliditate. dacă au decedat părinţii sau unul din ei. in termen de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic. In acest scop la numire tutorele inventariază bunurile celui pus sub tutelă.43 CC. 3. La intocmirea procesului-verbal privind inventarierea este obligatorie prezenţă reprezentantului autorităţii tutelare. dacă este necesar. costul total al bunurilor in bani. 2. pensie alimentară şi alte venituri curente. să efectuieze acte de conservare a bunurilor sau acte de instrăinare. de regulă.Latura patrimonială a ocrotirii minorului şi persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu constă in drepturile şi obligaţiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui tutelat. de indemnizaţii sau ajutoare materiale plătite din sistema asigurărilor sociale de stat. In cazul numirii acestuia tutorele administrează şi dispune doar de bunurile rămase in gestiunea sa. Scopul administrării bunurilor celui aflat sub tutelă este eficienţa.Minorii lipsiţi de grijă părintească. (5) Tutorele este dator să intocmească şi să prezinte anual autorităţii tutelare. acestea pot fi acoperite din contul bunurilor lui. In acest scop legislaţia prevede un şir de indemnizaţii şi ajutoare pentru populaţie. a lor. ceea ce presupune că tutorele trebuie să utilizeze bunurile doar in interesele celui pus sub tutelă şi in conformitate cu legea să intrebuinţeze veniturile şi fructele dobindite din patrimoniu pentru binele tutelatului. de pensie alimentară dacă părinţii sau unul din ei nu locuiesc impreună cu copilul. pensie pentru limită de virstă. se primesc şi se cheltuiesc de către tutore pentru intreţinerea celui pus sub tutelă. Aceasta presupune acţiunile pe care le desfăşoară tutorele in scopul utilizării. iar al doilea la tutore. (4) Dacă veniturile curente sau mijloacele baneşti ale celui pus sub tutelă nu sint suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor necesare. evaluarea lor ţinindu-se cont de perioada de folosinţă. 4. Toate sumele cuvenite celui pus sub tutelă le primeşte tutorele şi trebuie să dispună de ele in aşa mod ca cel tutelat să fie asigurat cu cele necesare traiului (hrană. uzură. sub formă de pensie. ajutor. descrierea fiecăruia in parte. ceea ce asigură posibilitatea controlului asupra indeplinirii de către tutore a obligaţiei prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol. imbrăcăminte. Inventarierea presupune enumerarea tuturor bunurilor.). un raport privind modul in care s-a ingrijit de cel pus sub tutelă şi despre administrarea şi dispunerea de bunurile acestuia.(3) Sumele cuvenite celui pus sub tutelă.Politica socială din ţară prevede că statul acordă susţinere materială minorilor lipsiţi de grijă părintească şi persoanelor cu handicap. sumele acordate nu pot satisface nevoile curente ale persoanelor tutelate. Tutorele poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutelă dacă nu a fost numit un administrator asupra lor.

pe de o parte. Dacă nici ajutorul acordat nu poate acoperi cheltuielile necesare intreţinerii tutorele poate instrăina bunurile minorului.Exercitarea de către tutore a obligaţiei de a primi şi cheltui sumele cuvenite celui pus sub tutelă pentru intreţinerea persoanei tutelate este strins legată de o altă obligaţie – de a duce evidenţa veniturilor şi cheltuielilor. i-l ocroteşte şi ii gestionează bunurile. dividenzi. a convenţiilor de partajare a averii sau a cotelor-părţi ale persoanei puse sub tutelă sau curatelă şi a oricăror altor acte juridice care duc la micşorarea averii acesteia. (2) Incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se admite numai cu permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. iar curatorul să incuviinţeze fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare acte juridice: (90)de instrăinare a bunurilor: (91)prin vinzare. 1. Tutorele şi curatorul are grijă de persoana celui pus sub tutelă (curatelă). tutorele nu este in drept să incheie. de folosinţă gratuită sau de depunere in gaj a bunurilor. şi pe de altă parte.Unele drepturi ale tutorelui şi curatorului sint limitate in exercitarea lor. Rezultatele raportului sint verificate şi aprobate de persoana cu funcţii de răspundere a autorităţii tutelare. (1) Fără permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. dacă există careva informaţii că tutorele nu-şi indeplineşte conştiincios funcţiile şi in alte cazuri. de schimb sau de inchiriere (arendă). Autoritatea tutelară poate cere prezentarea dării de seamă şi in alţi termeni. dacă cel tutelat are nevoie de o ingrijire specială. folosinţa gratuită. alte venituri de la folosirea patrimoniului celui tutelat. (93)prin donaţie. inchiriere inclusiv arendă. să fie supuse stricăciunii sau pieirii. cu excepţia cazurilor cind aceasta poartă un caracter . In toate celelalte cazuri instrăinarea bunurilor celui pus sub tutelă poate avea loc numai cu acordul autorităţii tutelare. Prezentarea dărilor de seamă intr-un anumit termen – anual in timp de 30 de zile de la sfirşitul anului calendaristic – urmăreşte scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui. deoarece pot să-şi pieardă valoarea. Dreptul de folosinţă şi de posesie tutorele şi curatorul i-l exercită in deplină măsură de sine stătător. Deaceea in cazurile cind bunurile tutelatului nu pot fi păstrate. Tutorele este obligat să dispună eficient de bunurile celui pus sub tutelă. indemnizaţii. a actelor juridice prin care se renunţă la drepturile persoanei puse sub tutelă sau curatelă. dar dreptul de dispoziţie este limitat. La autoritatea tutelară se prezintă un raport anual in care sint oglindite in cifre. sumele primite in formă de pensii. dacă există un patrimoniu valoros. (92)prin schimb. Autorizaţia autorităţii tutelare pentru incheierea de acte juridice. Articolul 42. dobinzi. 5. cheltuielile făcute pentru intreţinerea celui tutelat şi despre modul de administrare şi dispunere de bunurile celui tutelat. ajutoare.veniturilor insuficiente pentru intreţinerea celui de sub tutelă tutorele se poate adresa la organul administraţiei publice locale pentru ca să-i fie acordat un ajutor unic sau lunar. iar curatorul să incuviinţeze incheierea actelor juridice de instrăinare (inclusiv de donaţie). tutorele le poate instrăina pentru a acoperi cheltuielile necesare intreţinerii şi pentru a indeplini sarcina unei buni gospodăriri a patrimoniului fără acordul autorităţii tutelare. Şi anume tutorele nu este in drept să incheie.

Articolul 43. se autentifică notarial şi se inscriu in registrul bunurilor imobile. Autoritatea tutelară trebuie să acorde permisiunea in prealabil şi pentru fiecare act juridic in parte. Acestea sint actele considerate prejudiciabile pentru minor şi persoana lipsită de sau limitată in capacitate de exerciţiu. Reieşind din aceste prevederi legiuitorul a prevăzut expres că pentru incheierea de acte juridice privind bunurile imobile ale celui pus sub tutelă sau curatelă se cere permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. (2) Excepţie de la prevederile alin. Permisiunea trebuie să fie dată de autoritatea tutelară numai in cazul cind instrăinarea urmează să satisfacă in cel mai favorabil mod interesele celui pus sub tutelă şi sumele de bani obţinute vor fi folosite de tutore sau curator conform indicaţiilor autorităţii tutelare. (97)acte care duc la micşorarea averii celui tutelat.832 CC). 2. iar curatorul nu are dreptul să-şi dea acordul la incheierea actelor juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi. (94)de gajare a bunurilor. tutorele nu poate incheia iar curatorul – incuviinţa aceste acte nici chiar cu acordul autorităţii tutelare. ca de exemplu convenţii de partajare a averii. cum ar fi: renunţul de a accepta succesiunea. Interdicţia incheierii de acte juridice in numele celui pus sub tutelă sau curatelă.Pentru incheierea unor acte juridice drepturile tutorului şi curatorului sint ingrădite.neinsemnat şi este indreptată spre realizarea unor obligaţii morale (art. Sint interzise contractele de donaţie in care cel tutelat are calitatea de donator. gaj a bunurilor imobile. (96)alte acte care depăşesc dreptul de a administra patrimoniul celui tutelat. donaţie. cu excepţia transmiterii către aceasta a averii prin donaţie sau in folosinţă gratuită. 1. refuzul de a primi donaţia. Pentru ca autoritatea tutelară să permită incheierea actelor juridice tutorele sau curatorul trebuie să se adreseze cu o cerere in care să fie argumentată necesitatea actului juridic şi că el va fi incheiat in scopul satisfacerii anumitor cerinţe ale minorului sau persoanei lipsite de sau limitate in capacitatea de exerciţiu. soţul şi rudele acestora de pină la gradul al patrulea inclusiv nu au dreptul să incheie convenţii cu persoana pusă sub tutelă sau curatelă. . (1) Tutorele nu are dreptul să incheie acte juridice cu titlu gratuit. se incheie in scris. ridicarea sumelor depuse la cec sau a titlurilor de valoare care nu urmează a fi folosite pentru intreţinerea persoanei de sub tutelă (curatelă).Instrăinarea bunurilor imobile prezintă unele particularităţi.(1) fac actele juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. ca de exemplu. (95)de renunţare la drepturile patrimoniale ale persoanei de sub tutelă şi curatelă. Contractele de vinzare-cumpărare.. de schimb. de schimbare a mărimii cotelor-părţi etc. instrăinarea bunului cu condiţia intreţinerii pe viaţă. Lipsa permisiunii prealabile a autorităţii tutelare la incheierea actelor sus arătate serveşte drept temei pentru nulitatea actului juridic. (3) Tutorele şi curatorul. Este inadmisibilă incuviinţare generală pentru incheierea tuturor actelor juridice enumerate mai sus.

Interdicţia de a incheia unele acte juridice de către tutore şi de a le incuviinţa de către curator nu se răsfringe asupra actelor juridice conforme obligaţiilor morale şi bunelor moravuri. 1. art. lezează drepturile şi interesele lui.1536 CC. 3. care este suma in limitele căreia unele cadouri pot fi considerate ca fiind neinsemnate. nepoţi. In astfel de cazuri. spre deosebire de legislaţia altor state. a bunurilor imobile şi mobile de valoare ale persoanei puse sub tutelă.deoarece acesta este un contract cu titlu gratuit şi inevitabil duce la micşorarea patrimoniului celui tutelat. tutorele işi păstrează imputernicirile asupra părţii din averea celui pus sub tutelă care nu este transmisă in administrare fiduciară. (3) Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in temeiurile prevăzute de lege pentru incetare contractului de administrare fiduciară a proprietăţii.) şi in linie colaterală (fraţi. mătuşele. Tot la fel tutorele şi curatorul nu poate renunţa la succesiune din numele celui tutelat. Administrarea fiduciarг a proprietгюii celui pus sub tutelг. verii primari). Gradul de rudenie al patrulea inclusiv inseamnă că tutorele (curatorul) nu poate incheia convenţii din numele celui tutelat. (1) In cazul necesităţii administrării permanente. surori. unchii. cu rudele in linie dreaptă (copii. administratorul cade sub incidenţa art. Ca excepţie pot fi incheiate convenţii prin care către persoana tutelată se transmit bunuri prin donaţie sau in folosinţă gratuită. bunici etc. precum şi in cazul incetării tutelei.2. şi a cărui reprezentant legal el este. Astfel de convenţii poartă un caracter gratuit şi sint indreptate spre folosul celui tutelat şi nu poate să-l prejudicieze. Legislaţia in vigoare nu stipulează. Nu pot fi incheiate convenţii nici cu soţul (soţia) tutorului (curatorului) şi afinii lui pină la gradul al patrulea inclusiv. Incheierea de către tutore in numele persoanei lipsită de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea de către curator a actelor juridice incheiate de persoana limitată in capacitate de exerciţiu duce la nulitatea lor cu toate efectele nulităţii unui act juridic (art. De regulă indeplinirea bunelor moravuri şi a obligaţiilor morale se consideră atunci cind obiect al donaţiei făcute din numele tutelatului de către tutore sau de cel ce se află sub curatelă cu acordul curatorului este un cadou ce nu depăşeşte trei salarii minime. Articolul 44. (2) In exercitarea sarcinilor de administrare a proprietăţii persoanei puse sub tutelă. părinţi. La incheierea unor astfel de convenţii apare conflict de interese intre tutore (curator) ca parte contractantă şi persoana de sub tutelă ale cărei interese trebuie susţinute de tutore (curator). In caz de necesitate refuzul se poate face in temeiul unei hotăriri judecătoreşti conform alin.Interdicţia de incheiere a convenţiilor intre tutore şi curator. Intre alte acte juridice care nu pot fi incheiate de tutore şi incuviinţate de curator mai putem menţiona contractul de gaj.42 şi 43. 2. soţul şi rudele acestora pină la gradul al patrulea inclusiv işi are rădăcinile in insăşi esenţa tutelei şi curatelei – de a-l ocroti pe cel aflat sub tutelă. nepoţi de la frate sau soră. autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară a proprietăţii cu administratorul pe care l-a desemnat. strănepoţi. respectiv. de a-i respecta drepturile şi de a nu-i leza interesele.219 CC). care prin esenţa lui garantează executarea obligaţiei altuia pe seama celui tutelat şi.Tutorele are in sarcina lui de ocrotire a persoanei tutelate două laturi – cea .

Deaceea la numirea lui. practic.Administrarea fiduciară a proprietăţii celui pus sub tutelă incetează in cazul incetării tutelei (curatelei) in conformitate cu art.136 CCF/1969). Incetarea unilaterală şi prealabilă a contractului de administrare fiduciară nu se admite decit in cazurile prevăzute la art. Dacă cel pus sub tutelă dispune de un patrimoniu valoros şi care necesită o grijă permanentă cum ar fi bunuri imobile. ba chiar mai mult şi cerinţe adăugătoare ce ţin de profesionalismul persoanei pentru a dobindi rezultate mai eficiente. Administrarea fiduciară este o activitate de incredere şi de sine stătătoare a persoanei desemnate de autoritatea tutelară ca menagerul fiduciar in scopul realizării cit mai efective a drepturilor persoanei tutelate şi in interesele ultimului.42 CC din numele minorului şi a persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu şi incuviinţarea incheierii actelor juridice de către minorii in vitstă de la 14 – la 18 ani şi a persoanelor limitate in capacitate de exerciţiu are nevoie de permisiunea prealabilă a autorităţii tutelare. Contractul susnumit este un contract. nou pentru legislaţia civilă. 4.Administratorul fiduciar la fel ca şi tutorele pentru incheierea actelor juridice prevăzute la art. conservate in caz de necesitate. (1) Sumele de bani care depăşesc necesităţile intreţinerii celui pus sub tutelă şi ale administrării bunurilor lui se depun pe numel acestuia la o . dar pe riscul şi contul celui tutelat. reglementat de cap. In deosebi in cazul minorilor grija personală pentru creşterea şi educarea copilului este atit de vastă că tutorele nu intotdeauna poate să se preocupe bine de latura patrimonială. Administratorul fiduciar gestionează bunurile in nume propriu. Activitatea lui poate fi gratuită sau remunerată. autoritatea tutelară alege o persoană cu care se incheie un contract de administrare fiduciară. In deplină măsură sint aplicate faţă de administratorul fiduciar şi prevederile alin. terenuri de pămint.46 şi art.Faptul se dă publicităţii care se menţine pentru toată perioada contractului.43 CC privind interdicţia de a incheia acte juridice cu soţul şi rudele sale şi ale lui pină la gradul al patrulea inclusiv.47 CC. imbunătăţite dacă o permit veniturile. nici chiar cu permisiunea autorităţii tutelare. Bunurile trasmise in administrare fiduciară nu pot fi urmărite pentru obligaţiile personale ale menagerului fiduciar care nu reies din contract.3 art. de regulă. altul decit cel care ocroteşte persoana tutelată. se cere să fie respectate aceleaşi cerinţe ca şi la numirea tutorelui (curatorului).XIV CC cu particularităţile instituţiei tutelei şi curatelei.Bunurile persoanei de sub tutelă.personală şi cea patrimonială. deoarece anterior putea fi numit un tutore. 3. Drepturile şi obligaţiile administratorului fiduciar sint asemănătoare cu cele ale tutorelui. Păstrarea mijloacelor băneşti.1059 CC şi in cazul decesului persoanei tutelate sau a administratorului fiduciar ori a recunoaşterii lui ca fiind incapabil. absent fără veste sau limitat in capacitate de exerciţiu.Dacă in administrare fiduciară a fost transmisă numai o parte din averea celui tutelat tutorele va ingriji de persoana celui tutelat şi işi va păstra imputernicirile asupra părţii patrimoniului care nu a fost transmis. El nu poate incheia. să fie folosite conform destinaţiei etc. care sint obiect al contractului. sint separate de bunurile administratorului fiduciar in mod obligatoriu. intreprinderi. titluri de valoare etc. Articolul 45. adică va avea grijă ca bunurile să fie păstrate. 2. doar in cazul cind aceasta dispunea de bunuri care nu se aflau la domiciliul persoanei de sub tutelă (art. acte juridice cu titlu gratuit prin care cel pus sub tutelă sau curatelă se obligă sau renunţă la drepturi.

37 pot contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorelui sau ale curatorului care prejudiciază minorul.2. (3) Autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de la indeplinirea obligaţiilor in cazurile in care minorul a fost intors părinţilor sau a fost infiat. exprimată printr-o cerere scrisă.Persoanele care se află sub tutelă (curatelă) pot avea diferite venituri aşa ca – o sumă de bani primită ca moştenire. ciştiguri proprii etc. de regulă.Tutelă este o relaţie de familie şi minorul locuieşte. deaceia alin. fără incuviinţarea autorităţii tutelare. de educaţie. de pensie alimentară. Pentru a dispune de sumele depuse pe cont pe numele tutelatului la instituţia financiară tutorele (curatorul) are nevoie de acordul autorităţii tutelare. iar sumele primite pentru intreţinerea minorului sub formă de pensie de urmaşi. 2. (4) In cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă intr-o instituţie de asistenţă socială publică. indemnizaţii etc. o neglijenţă garavă sau fapte care-l fac nevrednic de a fi tutore sau curator. (2) Tutorele poate depune sumele necesare intreţinerii pe numele minorului.21. Prezentul alineat stipulează că sumele curente necasare intreţinerii se trec intr-un cont separat. Deci problema poate fi rezolvată numai printr-un control strict a activităţii tutorilor din partea autorităţii tutelare şi conlucrarea lor cu instituţiile financiare. c) CC). alin. insă regulile instituţiilor bancare nu prevăd modalitatea de separare a sumelor depuse pe numele minorului ce depăşesc necesităţile intreţinerii şi sumele necesare intreţinerii. (1) Minorul. Dar şi aici el poate fi limitat dacă se va stabili că cheltuie banii fără rost ori in dauna sănătăţii şi intereselor sale. Tutorele poate să-l intreţină din sursele proprii. Articolul 46. Legislaţia in vigoare nu prevede care este mărimea sumei necesară pentru a acoperi cheltuielile curente ale tutelatului. pot fi depuse la cont pe numele minorului. Indepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la indeplinirea obligaţiilor lor. de invăţămint. lit. (2) Tutorele sau curatorul va fi indepărtat dacă săvirşeşte un abuz. in familia tutorelui. Pe măsura nevoilor apărute in familie tutorele poate ridica aceste sume. de tratament sau in o altă instituţie similară. lecuirea. precum şi dacă nu-şi indeplineşte corespunzător sarcina. autoritatea tutelară eliberează . pensie alimentară de la părinţii care locuiesc separat de copiii minori. odihna persoanei tutelate şi administrarea patrimoniului lui. Minorul care a implinit virsta de 14 ani poate singur dispune de sumele aflate la contul lui dar cu incuviinţarea. Sumele care depăşesc necesităţile curente pentru intreţinerea celui de sub tutelă se depun pe numele lui la o instituţie financiară. a curatoruli. Minorul care a atins virsta de 14 ani şi singur a depus banii la instituţia financiară pe numele său poate dispune de bani de sine stătător (art.1 al acestui articol poate fi aplicat in cazurile cind veniturile depăşesc considerabil cheltuielile pentru intreţinerea.instituţie financiară de unde nu pot fi ridicate decit cu autorizaţia autorităţii tutelare. Acestea se trec intr-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore fără incuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare. Autoritatea tutelară incuviinţează eliberarea banilor din instituţia financiară doar in cazurile cind s-a controlat că ei vor fi folosiţi in interesul şi pentru binele celui pus sub tutelă (curatelă). precum şi persoanele prevăzute la art. 1.

163 CP. Copilul aflat sub tutelă (curatelă) poate fi adoptat. Sensul acestui drept este că minorul care se află sub tutelă (curatelă) poate in orice moment să se adreseze autorităţii tutelare de la domiciliu pentru a contesta sau denunţa actele şi faptele tutorelui (curatorului) dacă prin ele sint incălcate drepturile şi interesele copilului sau tutorii (curatorii) abuzează de drepturile lor. Adoptator poate fi insuşi tutorele (curatorul).49 alin. Dacă părinţii au fost restabiliţi in drepturile părinteşti. In cazul cind tutela (curatela) a fost stabilită pe un anumit termen tutela (curatela) poate inceta la expirarea acestui termen şi fără o hotărire specială. persoanelor cu funcţii de răspundere căror faptele sau actele le-au devenit cunoscute in urma activităţii lor profesionale. 2. cel tutelat poate fi plasat intr-o instituţie de .122 CF. tutorele sau curatorul de indeplinirea sarcinii dacă există motive intemeiate. Indepărtarea tutorelui (curatorului) de la indeplinirea funcţiilor atrage după sine urmări negative.19) şi Codul Familiei (art. Deaceea.Din diferite motive. (5) Autoritatea tutelară eliberează. locatarilor casei in care el locuieşte. In caz că cel tutelat a fost lăsat fără supraveghere şi ajutor necesar. copiii de sub tutelă (curatelă) pot fi inapoiaţi părinţilor.. 4. indicind motivele. abuzează de drepturi. care pe baza raporturilor stabilite dintre el şi minor a hotărit să intărească această legătură sufletească prin dobindirea statutului de părinte.. 143. Autoritatea tutelară hotărăşte incetarea tutelei (curatelei) odată cu hotărirea despre transmiterea copilului in ingrijirea viitorilor adoptatori in baza art. la cerere. instruirea şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii (art. Aceasta poate fi indeosebi periculos pentru copiii de virstă fragedă sau persoanele incapabile.Tutela şi curatela asupra minorilor poate avea un caracter temporar. sau o altă persoană care satisface cerinţele prevăzute de art. legiuitorul impune obligaţia de a contesta sau denunţa la autoritatea tutelară actele şi faptele tutorului (curatorului) care prejudiciază minorul persoanelor apropiate copilului.tutorele sau curatorul de indeplinirea obligaţiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă.1398 CC. Poate fi inlăturată persoana care foloseşte tutela (curatela) in scop interesat.121. 150 CF). Astfel. boala gravă. Autoritatea tutelară emite o hotărire despre incetarea tutelei (curatelei) asupra minorului. dacă acest fapt nu contravine intereselor minorilor.Alineatul 1 al articolului comentat subliniază dreptul copilului la protecţie contra abuzurilor din partea părinţilor şi a persoanelor care ii inlocuiesc consfinţit in Convenţia cu privire la drepturile copilului din 1989 (art. s-au reintors din străinătate. necesitatea supravegherii permanente etc. Constituţia stipulează că toate preocupările privind intreţinerea. art.3). persoana pentru viitor nu poate fi adoptator. Examinind problema inlăturării tutorelui (curatorului) autoritatea tutelară ia măsuri pentru recuperarea pagubei pricinuite celui de sub tutelă (curatelă) conform art. cum ar fi invaliditatea. se eschivează de la indeplinirea obligaţiilor cu rea voinţă sau lasă fără ingrijire persoanele tutelate.53 alin. 1.4). Minorul care a implinit virsta de 14 ani se poate adresa şi in instanţa de judecată. cit şi altor cetăţeni care cunosc aceste fapte sau acte. tutore (curator) sau părinte educator (art. de ciştig. Dacă adopţia minorului se face de către o altă persoană pentru incuviinţarea ei se cere şi acordul tutorelui (curatorului).121 CF.Inlăturarea de la funcţia de tutore sau curator este o sancţiune pentru neindeplinirea corespunzătoare a sarcinilor puse pe seama lui. au fost eliberaţi din locurile de detenţie etc. fiind pus intr-o situaţie periculoasă pentru viaţă tutorele (curatorul) poate fi atras la răspundere penală conform art. 3.

14 CF. care nu permite refuzul neintemeiat de la obligaţiile puse pe seama tutorelui (curatorului). Tutorele devine curatorul minorului fără ca autoritatea tutelară să ee o hotărire in acest sens. In aceste cazuri el poate depune la autoritatea tutelară o cerere. şi să-şi apere drepturile şi interesele in caz de incălcare a lor. pierderea locului de muncă. Dar. in viaţă. In urma incheierii căsătoriei minorul dobindeşte capacitatea de exerciţiu deplină care se menţine şi in caz de divorţ (art. Atunci cind plasamentul poartă un catacter permanent şi cel de sub tutelă este la intreţinerea deplină a statului autoritatea tutelară eliberează tutorele (curatorul) de la indeplinirea obligaţiilor lor. Emanciparea minorului care a atins virsta de 16 ani este o noţiune nouă pentru legislaţia civilă din ţară şi este reglementată de art. schimbarea situaţiei materiale etc. neputinţa de a-l supraveghea. decade necesitatea curatelei. Condiţiile şi ordinea incheierii căsătoriei de către un minor sint reglementate de art. imposibilitatea inţelegerii cu cel tutelat. (1) O dată cu atigerea de către minorul pus sub tutelă a virstei de 14 ani. In toate cazurile enumerate mai sus curatela incetează in mod automat fără adoptarea unei hotăriri speciale a autorităţii tutelare.asistenţă socială publică. să-şi asume obligaţii. Dacă plasarea este temporară tutorele curatorul poate să-şi menţină funcţiile. tutela asupra lui incetează.3 CC. iar persoana care a exercitat funcţia de tutore devine curatorul lui fără a fi necesară o hotărire suplimentară in acest sens. Un alt temei pentru incetarea curatelei este incheierea unei căsătorii. Incetarea tutelei şi curatelei. respectiv. totuşi. de invăţămint.20 alin. . durata aflării in această instituţie. 5. necesitatea administrării bunurilor celui aflat sub tutelă.Tutela (curatela) este o sarcină binevolă şi eficacitatea ei este intr-o legătură directă cu voinţa persoanei imputernicită a o indeplini. necesitate ingrijirii permanente a unui membru al familiei. pot apărea diferite motive (boală gravă. 2.) care nu-i permit tutorelui sau curatorului să-şi indeplinească funcţiile in modul corespunzător.Tutela şi curatela poate inceta indiferent de voinţa persoanelor care indeplinesc aceste funcţii. cu indicarea motivelor. Articolul 47. de educaţie. Implinirea virstei de 14 ani de către orice minor duce la dobindirea parţială a capacităţii de exerciţiu in urma cărui fapt minorul poate singur incheia unele acte juridice conform art. (2) Curatela incetează o dată cu dobindirea sau restabilirea capacităţii depline de exerciţiu. Anume la atingerea de către minor a virstei de 14 ani tutela incetează. care serveşte drept temei pentru emiterea hotăririi de eliberare a tutorelui sau curatorului de la indeplinirea sarcinii. In urma emancipării minorul dobindeşte capacitatea deplină de exerciţiu şi.Temei pentru incetarea curatelei serveşte atingerea virstei de 18 ani in urma cărei minorul dobindeşte capacitatea deplini de exerciţiu şi poate de sine stătător să dobindească drepturi. 1.2 CC). de tratament etc. In fiecare caz concret să examinează in ansamblu toate condiţiile care au dus la plasarea tutelatului in instituţia respectivă. Totodată ea este şi o sarcină obligatorie. relaţiile lui cu tutorul (curatorul) şi in dependenţă de aceşti factori autoritatea tutelară decide asupra incetării tutelei (curatelei). relaţiile dificile intre minor şi soţul tutorelui sau curatorului.20 alin.21 CC.

Asistentul persoanei fizice capabile se numeşte de autoritatea tutelară la cererea persoanei ce are nevoie de ajutor. 2. din cauza sănătăţii precare.(4) şi (5). pe bună dreptate. (2) Curatorul (asistentul) persoanei fizice capabile poate fi desemnat de organul de tutelă şi curatelă doar cu consimţămintul acesteia. In prezentul articol patronajul este. 1. deoarece ea este capabilă şi poate să-şi exprime conştient voinţa.46 alin. iar scopul patronajului – de a ajuta persoana capabilă să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi să-şi indeplinească obligaţiile. art. este restabilită in capacitatea deplină de exerciţiu curatela incetează. art. incetează la cererea acesteia. Ca formă de ocrotire a persoanelor capabile ea era specificată in art. (4) Patronajul asupra persoanei capabile. Incheierea de acte juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj poate fi efectuată de curator (asistent) cu acordul ei verbal. In ultimul caz numirea asistentului se face numai cu consimţămintul persoanei care are nevoie de ajutor. (1) La cererea unei persoane fizice cu capacitate deplină de exerciţiu care. sau a unui contract de administrare fiduciată reglementat de art. Articolul 48. instituit in conformitate cu alin. deoarece ea prevede că asistentul poate dispune de patrimoniul persoanei puse sub patronaj doar in baza unui contract de mandat reglementat de art. dar. dar cu o sănătate precară nu a fost desemnat anterior in legislaţie.Patronajul ca formă de ocrotire a persoanelor capabile. Tot in acest alineat este stipulat că actele juridice privind intreţinerea şi satisfacerea necesităţilor cotidiene ale persoanei puse sub patronaj pot fi incheiate de către . care se află sub curatelă ca fiind limitată in capacitatea de exerciţiu. asupra ei poate fi instituită curatelă in formă de patronaj. Patronajul asupra persoanelor fizice capabile. fiindcă nu o poate face din cauza stării sănătăţii.Latura patrimonială a patronajului este mai complicată. Autoritatea tutelară emite o hotărire privind incetarea curatelei in baza hotăririi instanţei judecătoreşti rămase definitivă.In cazul cind printr-o hotărire a instanţei judecătoreşti persoana. Legea nu prevede expres care sint cerinţele faţă de persoana ce pretinde a fi asistent.In alineatul comentat curatorul este denumit asistent ceea ce redă mai exact esenţa acestui statut al persoanei care infăptuieşte patronajul. am putea spune.129 CCF/1969 şi se numea curatelă.38 CC. 3. Tutela (curatela) incetează in cazul decesului tutorului (curatorului) sau a persoanei de sub tutelă (curatelă). nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător. Asistentul poate fi o persoană indicată de cel care are nevoie de ajutor sau la alegerea autorităţii tutelare.1053-1060 CC. reieşind din faptul că cel care are nevoie de ajutor se află in neputinţă. (5) Curatorul (asistentul) persoanei puse sub patronaj se eliberează de la indeplinirea obligaţiilor sale in cazurile prevăzute la art.1030-1052 CC. (3) Dispunerea de patrimoniul persoanei puse sub patronaj se efectuează de către curator (asistent) doar in baza unui contract de mandat sau de administrare fiduciară incheiat cu ea.(1). separat de curatelă deoarece scopul curatelei este de a intregi capacitatea de exerciţiu a persoanei care nu o posedă in deplină măsură. că se cere indeplinirea condiţiilor prevăzute la art.

5. Deci. Declararea persoanei dispărute fără veste are loc la cererea persoanelor interesate de către instanţa de judecată.Patronajul poate inceta şi in baza hotăririi organului de tutelă şi curatelă in cazurile cind persoana de sub patronaj este plasată intr-o instituţie de asistenţă socială publică. imobile. deoarece lipsa indelungată şi necunoaşterea locului aflării ei creează pericol pentru acestea. nu apare necesitatea incheierii contractului de mandat sau de administrare fiduciară. Patronajul poate fi infăptuit gratuit sau remunerat. din cauza sănătăţii precare.(4) şi (5) art.Patronajul poate inceta in baza cererii persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu care. face trimitere la alin. Scopul principal al declarării persoanei fizice dispărută fără veste constă in apărarea drepturilor şi lucrurilor acesteia. conform prevederilor Capitolului XXVII din CPC. art. Pentru declararea persoanei fizice dispărută fără veste trebuie să fie intrunite următoarele fapte juridice: (98)lipsa la domiciliu a ştirilor despre locul aflării. (2) In cazul imposibilităţii de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. In mod obişnuit patronajul incetează la moartea uneia dintre părţi.). Prezentul alineat indicind cazurile de incetare a patronajului. din care fapt reiese că patronajul este reglementat de prezentul cod ca o formă a curatelei. necesitatea ingrijirii unui copil minor-invalid etc. pentru invalizi etc. Are dreptul de a cere incetarea patronajului şi asistentul dacă indeplinirea sarcinii nu poate fi efectuată de către el din motive intemeiate (boală gravă. Cu atit mai mult că in caz de necesitate a incheierii unui contract care cere autentificare notarială asistentul poate acţiona in baza unei procuri.curator (asistent) cu acordul verbal al persoanei patronate. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. adică activitatea la fel poate fi gratuită sau remunerată. Articolul 49. precum şi pentru acele persoane care se află la intreţinerea ei. Declararea persoanei dispărută fără veste (1) Persoana fizica poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipseşte de la domiciliu şi a trecut cel puţin un an din ziua primirii ultimelor ştiri despre locul aflării ei. In cazurile incheierii unui contract de mandat sau administrare fiduciară se vor aplica prevederele art. 1057 CC.46 CC. 4. Dispariţia se declară de instanţa de judecată la cererea persoanei interesate. termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut.1033. dacă persoana de sub patronaj nu dispune de un patrimoniu valoros. de tratament. . fie a persoanei de sub patronaj. (99)expirarea termenului de cel puţin un an din ziua primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării ei. fie a asistentului. Totodată survin consecinţe negative pentru creditorii persoanei dispărute. 1. deplasare indelungată. de la intai ianuarie al următorului an. nu este in stare să-şi exercite şi să-şi apere drepturile şi nici să-şi indeplinească obligaţiile de sine stătător.motivele care stau la baza cererii de incetare a patronajului nu importă. In scopul asigurării securităţii persoanei care se află in neputinţă activitatea asistentului este supravegheată de autoritatea tutelară. (100)epuizarea tuturor posibilităţilor de stabilire a ştiri despre locul aflării persoanei.

in lipsa căreia persoana fizică nu poate fi declarată absentă fără veste. să efectueze orice acţiuni in interesul celui declarat absent fără veste. (2) Declararea dispariţiei persoanei nu atrage modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor acesteia. Administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. dar care nu şi le pot realiza din cauza absenţei persoanei. Creditorii celui absent fără veste sunt in drept să inainteze pretenţii către administrator. să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. . termenul pentru declararea dispariţiei fără veste va incepe să curgă din prima zi a lunii următoare celei in care au fost primite ultimele informaţii despre dispărut. 2. 2. b) persoanele intreţinute de către persoana declarată dispărută fără veste obţin dreptul de a primi pensie din cauza pierderii intreţinătorului. iar in cazul imposibilităţii de a determina această luna. Contractul de administrare fiduciară este reglementat de prevederile art. precum şi a persoanelor aflate cu el in raporturi juridice. administratorul se inlocuieşte cu un alt administrator instituit in baza hotărarii instanţei de judecată prin care a avut loc declararea persoanei absente fără veste. cu care autoritatea tutelară incheie un contract de administrare fiduciară. 1053 – 1060. Dacă se cunoaşte ziua primirii ultimilor ştiri. art. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. Dacă persoana absentă fără veste este declarată prin hotărarea instanţei de judecată absentă fără veste. de la intai ianuarie al următorului an. asupra averii persoanei declarate absente fără veste. instanţa de judecată poate numi un administrator şi inainte de expirarea unui an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. se instituie un administrator. chiar dacă nu a expirat termenul de un an din ziua primirii ultimilor ştiri despre locul aflării persoanei dispărute. d) incetează acţiunea termenului procurii. inclusiv şi să incheie acte juridice. la cererea persoanei interesate. Expirarea termenului de cel puţin 1 an din ziua primirii ultimilor ştiri este o condiţie. in temeiul acestui contract. 1. Dacă este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informaţii despre dispărut. In scopul protejării averii persoanei declarate absente fără veste. administratorul se numeşte de către instanţa de judecată. Declararea persoanei absente fără veste nu duce la modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor ei. Ca excepţie. Administratorul este imputernicit să achite datoriile persoanei declarate absente fără veste. Administratorul fiduciar este in drept. atunci termenul de un an de zile incepe să curgă din acea zi. Articolul 50. Drepturile şi obligaţiile persoanei declarate absente fără veste sunt exercitate şi executate de către administrator. c) din bunurile proprietatea acestei persoane se acordă mijloace de intreţinere celor pe care dispărutul era obligat conform legii să-i intreţină.Declararea de către instanţa de judecată a persoanei fizice dispărută fără veste creează o serie de consecinţe juridice: a) asupra bunurilor acestei persoane se instituie pe baza hotărarii instanţei de judecată un administrator cu care autoritatea tutelară incheie contract de administrare fiduciară. La cererea persoanei interesate. iar autoritatea tutelată incheie cu acesta un contract de administrare fiduciară. să inainteze pretenţii către debitorii celui declarat absent fără veste. Protecţia bunurilor celui dispărut fără veste (1) Dacă este necesară administrarea permanentă a patrimoniului persoanei declarate dispărută fără veste. d) contractul de mandat la care este parte persoana fizică declarată dispărută fără veste incetează. instanţa de judecată numeşte un administrator.

administrarea fiduciara a patrimoniului acesteia. dar pe riscul şi pe contul acesteia.Articolul 51. Dacă persoana apare sau sunt ştiri despre locul aflării ei. Articolul 52. la cererea persoanei interesate. (4) Declararea decesului produce aceleaşi efecte juridice ca şi decesul fizic constatat. 301 din CPC. Deoarece administratorul fiduciar fiind obligat să administreze in nume propriu patrimoniul persoanei declarate dispărute. De aceea. (2) Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste in legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. 14 şi comentariul respectiv). 1. persoana poate fi declarată decedată de către instanţa de judecată la cererea persoanelor interesate. dacă administratorul fiduciar nu administrează corespunzător patrimoniul persoanei declarate absente. Dacă o persoană dispărută in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident este declarată decedată. după caz. el este obligat să manifeste faţă de interesele persoanei declarate absente fără veste diligenţă de care dă dovadă in propriile afaceri. ultima este in drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat (a se vedea art. Pentru declararea persoanei decedată legea nu stabileşte obligativitatea declarării absenţei fără veste pe durata termenului . 1. (3) Ziua morţii persoanei declarate decedată se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. Administratorul este obligat să prezinte proprietarului o dare de seamă despre cheltuielile care le-a suportat in legătură cu administrarea patrimoniului. anulează hotărarea de declarare a dispariţiei şi desfiinţează. timp de 3 ani. instanţa de judecată printro nouă hotărare anulează hotărarea pronunţată prin care persoana a fost declarată absentă fără veste. Declararea persoanei absente fără veste prezumă aflarea acestuia in viaţă. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. 2. Hotărarea de anularea constituie temei pentru desfiinţarea administrării fiduciare asupra bunurilor acesteia. (2) Cel declarat dispărut poate cere administratorului fiduciar repararea prejudiciului cauzat prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului său. Persoana fizică poate fi declarată decedată dacă sunt intrunite condiţiile cerute de lege. instanţa de judecată. la domiciliul persoanei lipsesc ştiri despre locul aflării şi au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării. Efectele apariţiei persoanei declarate dispăruta fără veste (1) Dacă persoana declarată dispărută fără veste apare sau dacă sint ştiri despre locul aflării ei. Anularea hotărarii instanţei de judecată are loc la cererea persoanei declarate absent fără veste sau altor persoane interesate in ordinea stabilită de art. Declararea persoanei decedata (1) Persoana poate fi declarată decedată prin hotărare a instanţei de judecată dacă timp de 3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident. dacă. Conform regulii generale.

Este suficient ca din momentul primirii ultimilor ştiri la domiciliu despre locul aflării persoanei să expire 3 ani.in care ea a lipsit. maritime etc. care a dispărut in urma acţiunilor militare. Din aceste considerente hotărarea instanţei de judecată despre declararea decesului are forţă juridică numai la domiciliul ei. Articolul 53. Toate convenţiile incheiate de persoana declarată decedată sun considerate valabile şi au putere juridică datorită faptului că ea posedă capacitate de exerciţiu. iar bunurile care-i aparţineau trec la moştenitori.) sau care dau temei a presupune ca a decedat in urma unui anumit accident (incendiu. cutremure etc. 3. 52 alin.). Efectele apariţiei persoanei declarate decedată (1) In cazul apariţiei sau descoperirii locului de aflare a persoanei declarate decedată. (2) Independent de momentul apariţiei sale. ceea ce inseamnă că drepturile lui personale incetează ori se deschide succesiunea asupra bunurilor şi acestea trec la moştenitori. (4) Dacă bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat şi au fost vandute. instanţa de judecată reiese din prezumţia morţii acesteia. căsătoria se consideră desfăcută. Dar dacă persoana este declarată decedată in urma dispariţiei in imprejurări care prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei de a presupune că a decedat in urma unui accident. La declararea persoanei decedate in baza temeiurilor stabilite la art. Numai in acest loc se face inscrieri in actele de stare civilă despre decesul ei. instanţa de judecată poate să declare ca dată a decesului ziua morţii ei prezumate. Declararea persoanei decedate la cererea persoanelor interesate are loc in conformitate cu prevederile Capitolului XXVII din CPC. In baza acestui temei poate fi declarat mort de către instanţa de judecată nu numai un militar. dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie valoarea lor. (3) Dobinditorul cu titlu oneros nu este obligat să restituie bunurile dacă nu se dovedeşte că la data dobandirii lor ştia că cel declarat decedat este in viaţă. in temeiurile prezentului articol. 1 şi alin. hotărarea dată nu influenţează asupra capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu la locul aflării ei de facto. dobandite acolo unde nu se ştie despre declararea decesului ei. Dacă dispariţia fără veste este legată de acţiuni militare. adică la locul unde a fost declarată decedată. Declararea morţii nu influenţează asupra drepturilor ei subiective. 4. Dacă persoana declarată decedată se află undeva in viaţă. se consideră ziua la care hotărarea judecătorească privind declararea decesului ei a rămas definitivă. atunci persoana poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la incetarea acţiunilor militare. Dacă bunurile nu s-au păstrat. catastrofe aeriene. Dar declararea persoanei decedate nu exclude posibilitatea aflării ei in viaţă. dacă a dispărut in imprejurări ce prezentau o primejdie de moarte (calamităţi naturale – inundaţii. auto. după anularea hotărarii de declarare a decesului persoanei i se restituie suma realizată din .2 . adică ziua in care a avut loc accidentul sau calamitatea naturală. persoana declarată decedată poate cere de la oricare altă persoană să-i restituie bunurile care s-au păstrat şi care au trecut cu titlu gratuit la aceasta după declararea decesului sau. Declararea decesului are aceleaşi efecte juridice ca şi moartea fizică. dar şi orice altă persoană fizică. Cu toate acestea hotărarea definitivă a instanţei de judecată serveşte temei pentru introducerea in actele de stare civilă a datelor privind decesul persoanei. Declararea persoanei decedate poate avea loc şi după expirarea a 6 luni. 2. instanţa de judecata anulează hotărirea privind declararea decesului ei. Ziua morţii persoanei declarate decedată.

Dacă aceste bunuri nu s-au păstrat (au fost vandute). 2. 4. Anularea hotărarii despre declararea persoanei decedate serveşte temei pentru anularea inregistrării decesului in registrul de stare civilă. In acest caz dobinditorul de rea-credinţă este obligat să restituie bunurile dobandite. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă (1) Inregistrării de stat sint supuse următoarele acte de stare civilă: a) naşterea. b) adopţia. atunci. in cazul in care a distrus. Dobinditorul cu titlu gratuit. conform prevederilor art. Dacă bunurile au trecut in baza unor acte juridice cu titlu oneros. fiind distruse. persoana declarată decedată poate cere de la oricare persoană restituirea bunurilor care s-au păstrat in natură şi au trecut cu titlu gratuit la dobinditor după declararea decesului său (in ordine de succesiune sau au fost donate de către moştenitori persoanelor terţe). Astfel. Restituirea bunurilor care persoanei declarate decedate depinde de faptul dacă s-a păstrat in natură şi de caracterul trecerii lor la alte persoane. Soluţionarea lor va avea loc in conformitate cu prevederile art.vanzarea bunurilor. cu toate că au trecut cu titlu gratuit. d) incheierea căsătoriei. este obligat să compenseze valoarea lor in bani. a consumat sau a realizat bunurile dobandite. 1398. Adresarea la instanţa de judecată cu cererea despre anularea hotărarii instanţei de judecată poate parveni atit de la persoana declarată decedată cit şi de la alte persoane interesate. Adică se face dovada că dobinditorul ştia că cel declarat decedat este in viaţă. 1. realizate. ajungem la concluzia că. este in drept să se adreseze pentru restituirea lor. dacă nici unul din ei nu a incheiat o nouă căsătorie. Indiferent de momentul apariţiei sale. intrebuinţate. persoana declarată decedată nu este in drept să ceară restituirea lor de la dobinditorul cu titlu oneros. f) schimbarea numelui. c) stabilirea paternităţii. valoarea acestora nu se restituie de către dobanditorii cu titlu gratuit. dar nu s-au păstrat in natură. Ca excepţie. Deseori odată cu cererea de restituire a bunurilor pot apărea litigii referitor la veniturile dobandite şi cheltuielile suportate pe durata folosirii lor de către dobinditorul de la care sunt restituite bunurile. după anularea hotărarii de declarare a decesului. de la dobinditorul cu titlu oneros bunurile vor putea fi cerute. Articolul 54. 3. g) decesul. Interpretand per a contraria prevederea respectivă. e) desfacerea căsătoriei. dacă se va dovedi că acesta a fost de rea-credinţă la data dobandirii lor. dacă bunurile. el este obligat să restituie valoarea lor. 312 (vezi comentariul la articolul respectiv). care incepe să curgă din momentul in care după apariţia sa persoana a aflat sau trebuia să afle despre trecerea bunurilor sale la alte persoane. Cu totul diferit este soluţionată problema in cazul in care bunurile persoanei declarate decedată au trecut pe baza dreptului de succesiune la stat. . persoanei i se restituie suma realizată din vanzarea bunurilor. dacă se dovedeşte că la momentul dobandirii ştia despre aflarea in viaţă a persoanei declarate decedate. Căsătoria persoanei declarate decedate poate fi restabilită de către organele stării civile la cererea ambilor soţi. Temei pentru anularea hotărarii instanţei de judecată despre declararea persoanei decedate constituie apariţia ei la domiciliu sau depistarea locului aflării ei. iar dacă bunurile nu s-au păstrat. (2) Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă prin inscrierea datelor in registrele actelor de stare civilă şi eliberarea de certificate in baza acestor inscrieri. dar in limitele termenului de prescripţie.

Aceasta se explică prin faptul că: organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. se stabilesc prin Legea nr. prin care se confirmă faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia. eliberandu-se in baza acestor inscrieri certificatele corespunzătoare de stare civilă. Astfel. procedura de rectificare şi modificare a lor. deoarece de aceste evenimente legea leagă apariţia. 2. modificarea sau incetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor şi caracterizează statutul de drept al acestora. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. stabilirea paternităţii. se stabilesc prin lege. 100/2001 privind actele de stare civilă. procedura de rectificare şi modificare a lor. Scopul inregistrării de stat constă in stabilirea unei dovezi incontestabile a faptului că evenimentele respective au avut loc şi momentul cand ele au avut loc. decesul. precum şi modalitatea şi termenele de păstrare a registrelor actelor de stare civila. 3. acestea sunt inscrisuri autentice de stat. lista cărora este exhaustivă şi nu poate fi lărgită. 1 al articolului comentat enumără care acte de stare civilă se supun inregistrării de stat. Alin. In unele cazuri legea leagă de inregistrarea actului de stare civilă naşterea (stingerea) de drepturi. Aceste acte de stare civilă se echivalează cu actele de stare civilă intocmite la organele de inregistrarea a actelor de stare civilă şi nu necesită inregistrare de stat ulterioară. Capitolul II PERSOANA JURIDICA Sectiunea 1 DISPOZITII GENERALE . adică stabileşte că drepturile şi obligaţiile corespunzătoare apar sau incetează doar din momentul inregistrării actelor de stare civilă.(3) Organele care efectuează inregistrarea actelor de stare civila. obligaţii de intreţinere. incheierea căsătoriei. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă are importanţă pentru protecţia drepturilor patrimoniale şi personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice. Asemenea importanţă este atribuită inregistrării căsătoriei şi desfacerea căsătoriei (desfacerea la organele de stare civilă). forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează prin inscrierea datelor de către funcţionarul organului de stare civilă in registrele actelor de stare civilă. gradul de natalitate. Aceste date sunt necesare pentru elaborarea unor prognoze ştiinţific argumentate de dezvoltare economică şi socială a societăţii. modificarea sau incetarea unor drepturi şi obligaţii de o importanţă majoră pentru persoanele fizice. Inregistrarea de stat a actelor de stare civilă se efectuează de către organele de inregistrare a actelor de stare civilă. pentru a determina. Articolului comentat are un conţinut general şi se limitează doar la aspectele cele mai generale in materia actelor de stare civilă. de exemplu. dreptul copilului minor al defunctului la pensie etc. Sunt recunoscute valabile actele de stare civilă oficializate conform ritualurilor religioase. 3 al Legii nr. Inregistrarea actelor de stare civilă se efectuează şi in interesul statului. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. Astfel. sunt supuse inregistrării de stat asemenea acte de stare civilă precum: naşterea. 1. restabilirea şi anularea inscrierilor actelor de stare civila. odată cu naşterea copilului la părinţi apar drepturi şi obligaţii părinteşti. desfacerea căsătoriei. 100/2001 privind actele de stare civilă. procedura de inregistrare a acestor acte. pană la instituirea sau reconstituirea organelor de stare civilă. adopţia. procedura de inregistrare a acestor acte. forma registrelor actelor de stare civila şi a certificatelor. Conform art. mortalitate. in legătură cu moartea persoanei apar drepturile de succesiune a patrimoniului defunctului. etc. schimbarea numelui .

precum şi poate decide reorganizarea şi lichidarea persoanei juridice. adunarea generală a membrilor. Noţiunea de persoana juridica (101)Persoana juridica este organizaţia care are un patrimoniu distinct si răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu. răspunderea.) Organul executiv deţine atribuţii de gestiune a patrimoniului şi reprezentare a persoanei juridice. manager. membrilor. Organul suprem (mai numit şi principal) la fondare este totalitatea fondatorilor.) acesta este cel care decide cele mai importante probleme ce ţin de existenţa acestui subiect. organizaţia este structurarea colectivului de oameni astfel incat aceştia să se manifeste ca unul singur. preşedinte. capacitatea civilă şi procedurală. In cazurile stabilite acestea sunt opozabile terţilor. patrimoniul distinct. 1. modul de gestionare a patrimoniului. Cu excepţia atribuţiilor date de lege şi actele constitutive organului principal. administrator etc. (105)Organul executiv. Persoane juridice in a căror privinţa fondatorii (membrii) nu au drepturi de creanţa sant organizaţiile necomerciale. poate fi dependenta sau independenta de un anumit număr de membri. poate fi reclamant si parat in instanţa de judecata. aprobă actele de constituire le modifică şi completează. Altfel spus. sa-si asume obligaţii. (102)Persoana juridica poate fi organizata in mod corporativ sau in baza calităţii de membru. direcţie) sau unipersonal (director. obiectul de activitate. In cadrul acestui organ se formează voinţa persoanei juridice. membrii. care-şi găseşte expresia in actele adoptate. Astfel el decide fondarea persoanei juridice. fondatorii (membrii) au sau nu au drepturi de creanţă fata de ea. Persoane juridice in a căror privinţă fondatorii (membrii) au drepturi de creanţa sant societăţile comerciale si cooperativele. In timpul activităţii persoanei juridice organul suprem include in sine totalitatea asociaţilor. Persoana juridică este un subiect de drept creat de legiuitor prin ficţiune in scopul de a permite colectivelor de indivizi să se manifeste in raporturile juridice similar unei persoane fizice. organul executiv poate face orice acţiuni legale in numele . asociaţii. poate avea scop lucrativ sau nelucrativ. acţionarii etc) al acesteia formează şi manifestă in exterior o voinţă unitară.Organizaţia presupune o structură internă a subiectului – persoană juridică prin care colectivul de participanţi (fondatorii. Pentru aceasta dispoziţia alin.(1) defineşte persoana juridică evidenţiind principalele elemente ale acesteia – organizaţia (structura organizatorică) proprie. Actele acestui organ se fac in forma actelor de constituire (contract. poate sa dobandească si sa exercite in nume propriu drepturi patrimoniale si personale nepatrimoniale.Articolul 55. acţionarilor. . Organul executiv este cel care manifestă in exterior voinţa persoanei juridice. Numit convenţional organ suprem (adunarea asociaţilor. congres etc. organele acesteia şi persoanele cu funcţii de răspundere. statut). adoptate in limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toţi participanţii persoanei juridice. determină scopul. Persoana juridică ca o organizaţie de sine – stătătoare presupune existenţa a cel puţin două organe obligatorii şi altele facultative: (104)organul suprem. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere. constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice. precum şi alte acte adoptate prin majoritatea voturilor stabilite de lege sau de insuşi actele constitutive. (103)In funcţie de participare la constituirea patrimoniului persoanei juridice. acţionarilor etc. Actele acestui organ. hotărarile de modificare şi completare a acestora.

consiliile instituţiilor financiare. depind de ea organizatoric. In unele cazuri pentru obligaţiile persoanei juridice pot fi urmăriţi şi alte persoane (art. Prin patrimoniu se stabileşte legătura de dependenţă a persoanei juridice de voinţa participanţilor săi. Ca exemplu ar servi răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv (art. Frecvent prin patrimoniu se inţelege numai latura activă. administrative. insă valoarea şi lichiditatea acestora arată dinamica patrimoniului. In unele cazuri organul principal poate delega şi atribuţia de desemnare şi revocare a organului executiv. 67 sediul). Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale). juridic şi economic. Reieşind din noţiunea legală in patrimoniu se conţine o parte activă şi o parte pasivă.136) a fondatorilor pentru obligaţiile instituţiei (art. Inzestrarea iniţială a persoanei juridice cu patrimoniu este prerogativa fondatorilor. Răspunderea persoanei juridice este una materială independent de caracterul şi natura obligaţiei – civile.183).persoanei juridice. Pentru a avea calitatea de subiect şi a se manifesta in circuitul civil similar unui individ. Mărimea patrimoniului poate fi diferită pentru fiecare persoană juridică şi depinde de valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit. Patrimoniu distinct. de a decide asupra unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul principal. taxă sau o altă contribuţie materială. Aceste organe au atribuţia de a supraveghea activitatea organului executiv in perioada dintre şedinţele organului principal. Răspunderea. Capacitatea. Reieşind din prevederile art. care deşi sunt amplasate in alte localităţi ele sunt părţi componente ale acesteia. inclusiv capacitate de avea drepturi şi obligaţii proprii (capacitate de folosinţă). Toate bunurile incluse in activul patrimoniului pot fi urmărite pentru obligaţiile asumate. cotizaţie. Astfel pot fi create organe reprezentative care se interpun intre organul principal şi cel executiv şi organe de control. precum şi de eficienţa activităţii acesteia. de cenzori. fondurilor de investiţii. In legătură cu aceasta au fost stabilite criteriile prin care o persoană juridică se individualizează. Fundamentul răspunderii persoanei juridice il constituie patrimoniul acesteia. sau un auditor independent angajat special in acest scop. deşi arată că aceştia sunt sursa de formare a patrimoniului. a burselor etc. participă intr-un anumit mod la activitatea persoanei juridice. Patrimoniul nu depinde de regimul juridic al bunurilor care intră in activ. precum şi de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii prin fapte proprii (capacitate de exerciţiu). consiliul de administraţie la intreprinderile de stat. In calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societăţile pe acţiuni şi cooperativele de producţie care au mai mult de 50 de acţionari sau membri. Participanţii la fondare fie că transmit cu titlul de aport la capitalul social. In calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie. fie se obligă să transmită in viitor anumite valori sau să contribuie prin anumite activităţi la formarea patrimoniului. Caracterul distinct al patrimoniului arată că acesta nu se confundă cu patrimoniul participanţilor la persoana juridică. Aceste criterii au ca scopul de identifica subiectul respectiv dintre totalitatea de persoane ( art.(1) din CC. făcandu-se posibil să fie văzută distinct de alte subiecte.284 alin. Ca universalitate juridică patrimoniul persoanei juridice este unic. Unele persoane juridice au o structură organizatorică mai complicată.68). 128).66 denumirea persoanei juridice) şi de ai determina stabilimentul in spaţiu (art. a comanditaţilor pentru obligaţiile societăţii in comandită (art. persoanei juridice i s-a conferit capacitate civilă. Organul de control controlează activitatea organului executiv şi raportează rezultatele acestuia organului suprem. patrimoniul persoanei juridice reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter economic al persoanei juridice. Participanţii inzestrează persoana juridică cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri comune. . adică ansamblul de bunuri (lucruri şi drepturi) ale persoanei juridice. fiscale sau penale.121.

(108)Persoane juridice cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. In cazul in care legea specială nu prevede consecinţele incălcării se aplică dispoziţiile art. cooperativele de producţie pot avea cel puţin de 5 persoane.civ. Astfel de categorii de persoane juridice se consideră societăţile comerciale in nume colectiv şi in comandită.cel puţin 5000 de membri.106-170 CC). numărul de participanţi. Alin. Posibilitatea fiecărui fondator de a influenţa activitatea persoanei juridice organizate in mod corporativ depinde de mărimea participaţiunii la capitalul social. obţinerea in rezultatul acestora a unor beneficii şi impărţirea lor . De exemplu o societate in nume colectiv sau in comandită poate avea numărul de asociaţi minim de 2 persoane şi maxim de 20 de persoane. Capacitatea materială a persoanei juridice este determinată de prevederile art. asociaţi. partidele politice . art. cooperative de producţie etc. Incălcarea dispoziţiilor legale cu privire la numărul de asociaţi au consecinţe diferite. 2. membri). intrepriderile de stat şi municipale (art.121 şi 136 CC).718/1991 survin consecinţele indicate la art. Capacitatea procesuală a persoanei juridice este prevăzută de Codul de procedură civilă. societatea pe acţiuni de tip inchis poate avea cel mult de 50 de persoane.5 din Legea nr.134 şi 143)./2002. chiar in definiţie şi capacitatea civilă materială (aptitudinea de a dobandi drepturi şi aşi asuma obligaţii) şi capacitatea civilă procedurală (aptitudinea de a fi reclamant şi parat in instanţă). La constituirea persoanei juridice dependentă de calitatea de membru nu are importanţă valoarea participării patrimoniale a fondatorului. Dacă partidul sau o organizaţiei social politică nu confirmă numărul minim de membri stabilit prin art. Ca criterii principale sunt evidenţiate unirea factorului material sau personal.179 CC) cooperativele de producţie şi cooperativele de intreprinzător.(8) şi (9) din Legea nr.1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni.Datorită capacităţii atribuite prin lege persoana juridică participă in circuitul civil dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. manifestandu-şi astfel voinţa in raport cu alte subiecte. fiecăruia din aceştia revenindu-le cate un singur vot. In sensul acestei norme persoana juridică este organizată: (106)in mod corportativ sau dependentă de calitatea de membru. Criteriul principal al acestei clasificări este scopul urmărit de fondatori sau asociaţii persoanei juridice.18 din aceiaşi lege. La constituirea persoanei juridice in mod corporativ prioritate i se acordă criteriului material de participare la formarea patrimoniului persoanei juridice şi existenţei anumitor drepturi patrimoniale ale fondatorilor asupra persoanei juridice astfel constituire. asociaţiile(sindicate. Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (art. Potrivit acestui criteriu legiuitorul leagă existenţa persoanei juridice de un anumit număr de participanţi (fondatori. Societatea in nume colectiv şi societatea in comandită in care au rămas un singur asociat se dizolvă dacă timp de 6 luni nu se reorganizează (v. legea cu privire la contenciosul administrativ etc.2 alin.(2) stabileşte anumite criterii de clasificare a persoanelor juridice.87 din C. adică aceasta se va reorganiza sau lichida. Prevederi speciale sunt prevăzute şi pentru alte forme de persoane juridice. Dacă intr-o societate pe acţiuni de tip inchis numărul de acţionari depăşeşte 50 de persoane survin obligaţiile stabilite la art. precum şi scopul persoanei juridice. (107)persoana juridică poate fi dependentă de un anumit număr de persoane. membrului sau asociatului. Ca exemple de persoane juridice constituite in mod corporativ sunt societatea comercială pe acţiuni şi societatea cu răspunderea limitată. 60 şi 61 din CC cat şi de dispoziţiile actelor legislative speciale care reglementează diverse forme de persoane juridice. Pentru a evidenţia sub toate aspectele capacitatea civilă a persoanei juridice legiuitorul a considerat necesar să evidenţieze. partide).(art. Societăţile comerciale sunt constituite in scop de a desfăşura activitatea de intreprinzător.

). Civ. adică drepturi de creanţă. cultele participanţii nu au drepturi patrimoniale asupra activelor persoanei juridice. 139.97). Participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi patrimoniale asupra activelor acestora. Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţiile necomerciale (asociaţiile.96). Aceste persoane juridice se constituie in scopuri ideale. plata unor cotizaţii. Şi in această situaţie ei nu pot pretinde la o parte din veniturile organizaţiei nu pot cesiona calitatea de asociat./2002. instituţiile. Societăţile comerciale se constituie in formele stabilte de art. Membrii organizaţiilor necomerciale. legiuitorul a arătat că in societăţile comerciale. Reglementări speciale se conţin şi in legi speciale.998/1992 privind investiţiile străine. excludere şi lichidare (art. nu pot pretinde la o cotă parte din patrimoniu in caz de retragere.(3) din articolul comentat legiuitorul determină legătura juridică dintre persoana juridică şi persoanele care au constituit-o sau care dobandesc ulterior calitatea de asociat.intre asociaţi cu titlu de dividend. precum şi in cazul lichidării are dreptul la o parte din activele supuse repartizării (art. In unele persoane juridice (societatea in nume colectiv. persoanele juridice de drept public şi cooperativele de consum. se inregistrează in Registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţilor şi se consideră persoană juridică naţională. Prin alin. Legislaţia pune anumite limite persoanelor juridice străine. Toţi participanţii la persoana juridică trebuie să contribuie la formarea patrimoniului acesteia prin facerea unor aporturi la capitalul social. cu persoanele juridice ale Republicii Moldova. SC. Este important de a nu confunda persoana juridică străină cu „intreprinderea cu investiţii străine” reglementată prin Legea nr. in condiţiile legii. Persoanele care constituie persoana juridică au posibilitatea de a participa la activitatea acesteia şi de a influenţa formarea voinţei ei prin exprimarea dreptului de vot. cooperative) asociatul poate să se retragă din societate cerand o cotă din activele acesteia. Referindu-se la drepturile asupra patrimoniului (drepturi patrimoniale). SRL şi SA. adică SNC. sindicatele. precum şi să dispună intr-un alt mod de acest drept (art. membru sau acţionar al persoanei juridice. partidele.). Persoanele juridice inregistrate in statele străine (persoane juridice străine) au aceleaşi drepturi ca şi persoanele juridice inregistrate in Republica Moldova (persoane juridice naţionale) dacă legea din Moldova nu stabileşte altfel. au posibilitatea. Regimul juridic aplicabil persoanelor juridice străine Persoanele juridice străine sant asimilate.1596 – 1600 C. in intreprinderile de stat şi municipale fondatorii şi asociaţii ( numiţi participanţii) dispun de asemenea drepturi. in comandită. 3. Articolul 56. in special asociaţiile. iar in caz de obţinere a unor venituri din activitatea lor acesta este destinat realizării scopului propus şi nu se imparte intre fondatori sau asociaţi. in anumite condiţii. drepturi care. Intreprinderea cu investiţii străine se constituie in Republica Moldova in una din formele societăţilor comerciale stabilite la art. să-l instrăineze prin acte intre vii sau pentru cauză de moarte.106 alin. in cooperative. 152.131. De exemplu .149.(2) CC. Participanţii la societăţile comerciale care au cote de participare la capitalul social. la randul lor pot fi divizate in drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. taxe sau altfel de contribuţii materiale. 166 etc. fundaţiile etc. Principalele reglementări ce ţin de statutul juridic al persoanelor juridice străine sunt stabilite prin dispoziţiile art. Ca urmare a acestor plăţi participantul obţine anumite drepturi asupra persoanei juridice.106 (2) din CC. Cota de participare acordă deţinătorului dreptul la o cotă din beneficiul supus repartizării intre asociaţi.

6. un organ al acestuia.58 CC). similar persoanelor de drept public.199/1998. (110)Sursa principală a patrimoniului sunt bunurile din proprietatea colectivităţii. persoanele juridice de drept public şi cele de drept privat in raporturile civile au drepturi şi obligaţii similare. in raporturile civile. ele continuă să fie persoane juridice de drept privat. prin intermediul organului competent formează şi alte persoane juridice drept public. asociatului sau al fondatorului. precum şi subdiviziunile şi organizaţiile lor.718/1991 in Republica Moldova nu se admite crearea partidelor şi altor organizaţii social politice ale statelor străine. In caz de incheiere a unor contracte de vanzare –cumpărare. Persoanele juridice de drept public nu poate avea scop lucrativ. sau unui cerc mai larg de persoane. deşi au ca participanţi persoane private ele urmăresc un scop general promovat şi susţinut de stat. Articolul 57. arendă.(2) din Legea nr. Uniunea Notarilor. Dacă persoana juridică este constituită de persoane private in scopul de a promova interese particulare ale membrilor săi. cetăţenii care locuiesc in localitatea concretă.7 din Legea nr. cooperativele şi alte persoane juridice sunt persoane juridice de drept privat. imprumut.4 din Legea nr. Potrivit dispoziţiilor art. Statul işi realizează capacitatea juridică prin intermediul organelor sale cărora le atribuie personalitate juridică. Evidenţierea persoanelor juridice ca fiind de drept public trebuie de făcut după trei criterii: (109)Statutul juridic al membrului. prestări servicii etc. (111)Scopul persoanei juridice este interesul general al colectivităţii. organizaţiile necomerciale.29 din Legea nr. Societăţile pe acţiuni din statele străine pot plasa acţiuni in RM numai cu respectarea dispoziţiilor art. Pentru executarea necorespunzătoare sau pentru neexecutarea contractului acestea vor fi putea fi obligate să-şi onoreze . Dacă persoana juridică reprezintă interesul general al unei colectivităţi (toţi cetăţenii statului sau a unei localităţi) aceasta este una de drept public. Potrivit dispoziţiei comentate. Tipurile de persoane juridice Persoanele juridice sant de drept public sau de drept privat care.550/1995. Statul şi unităţile teritorial administrative. Unele persoane de drept public. sant situate pe poziţii de egalitate. aceasta este de drept privat. sau o persoană juridică formată de acestea. Statul şi unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public(art. cum ar fi Camera de Comerţ şi Industrie. Uniunea Avocaţilor etc. partide. Persoanele juridice sunt divizate in două categorii de drept public şi de drept privat. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. inseşi statul. Statul. Astfel de persoane sunt Banca Naţională a Moldovei. Această diviziune işi raţionamentul in interesul pe care il promovează aceste persoane. cărora li se deleghează funcţii ale statului. Ne referim in această situaţie la sindicate . organizaţii social politice şi altele de tipul acestora. Instituţiile financiare străine pot desfăşura activităţi pe teritoriul Republicii Moldova numai prin filiale şi sucursale şi numai dacă au fost autorizate de Banca Naţională a Moldovei art. iar statul de asemenea le poate delega exercitarea unor atribuţii de stat.6 alin. Deşi unele persoane juridice de drept privat promovează un interes general.1308/1997). Această structură include o colectivitate determinată sau determinabilă de oameni: cetăţenii statului. indiferent de poziţia lor contractuală au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi persoanele private. Aceasta din urmă decide soarta lor prin hotărarile organelor reprezentative sau de către organele executive. Societăţile comerciale.persoanele juridice străine sunt limitate in dreptul de a cumpăra terenuri cu destinaţie agricolă (art.

Organ executiv – este Guvernul. 2 din Constituţie aparţine suveranitatea şi puterea in stat. dacă contrariul nu rezultă din prevederile legilor speciale. Aceştia la randul lor in comun formand Parlamentul organ cu atribuţii de legiferare al statului.obligaţia şi să plătească daune interese. persoanele juridice de drept public se pot infiinţa si altfel. deşi reprezentat de un număr mare de organe. reprezintă statul in raporturi juridice. din actele autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale. gestionează patrimoniul statului. fiind menţionat ca subiect distinct de drept. căci in acest caz se pierde interesul acestora din urmă de a contracta. Parlamentul formează voinţa statului care işi găseşte expresia in actele legislative. . Structural statul are o organizare similară persoanei juridice avand un organ suprem. Acesta. (115)Următoarele articole ale acestui capitol nu se aplica persoanelor juridice de drept public. numiţi parlamentari. Atribuţiile statului si ale unităţilor administrativ-teritoriale se exercita in asemenea raporturi de organele acestora. cu excepţia cazurilor prevăzute expres. dobandind şi exercitand drepturi şi obligaţii in nume . Organul suprem – este poporul (totalitatea cetăţenilor) căruia potrivit art. (113)Organele imputernicite sa exercite o parte din funcţiile (atribuţiile) Guvernului poseda personalitate juridica doar daca aceasta decurge din prevederile legii sau. in cazurile expres prevăzute de lege. unităţile administrativ teritoriale şi alte persoane juridice formate in modul stabilit de lege de către stat. se manifestă in circuitul civil ca o persoană juridică de drept public.indirect prin reprezentaţii săi in organul legislativ.Reieşind din denumire şi conţinutul articolului comentat persoane juridice de drept public sunt statul. precum şi deleagă imputerniciri organelor de stat şi persoanelor cu funcţii de răspundere de a exercita anumite atribuţii şi de a incheia anumite contracte in numele statului. Persoanele juridice de drept public (112)Statul si unităţile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. La alegeri poporul delegă puterea de stat care-i aparţine spre a fi exercitată persoanelor care intrunesc un anumit număr de voturi. acte care stabilesc modul de formare şi funcţionare a tuturor organelor statului şi determină comportamentul tuturor participanţilor la raporturile juridice. Poporul işi poate manifesta şi exprima unitar voinţa prin două modalităţi: .direct. potrivit Legii cu privire la Guvern organizează executarea actelor legislative. 1. Statul. inclusiv şi pentru organul emitent. organele statului sau de unităţile administrativ teritoriale Acestora li se aplică normele ce privesc persoanele juridice reglementate de Codul civil. inclusiv incheie contracte semnand contractele civile in numele statului. Statul şi celelalte persoane juridice de drept public nu pot avea o poziţie privilegiată in raport cu cele de drept privat. (114)Prin derogare de la prevederile alin. prin participarea la referendum şi la alegeri.(2). organele statului cărora prin lege le sunt atribuite statut de personalitate juridică. In circuitul civil statul. Dispoziţiile actelor legislative sunt obligatorii pentru toţi participanţii la viaţa juridică – persoane fizice. persoane juridice organe de stat. Articolul 58. in conformitate cu competenta lor. se manifestă ca un singur subiect. Deşi nici un act normativ nu determină clar structura organizatorică a statului aceasta poate fi evidenţiată prin prisma noţiunii de persoană juridică. un organ reprezentativ şi organe executiv. in cazuri expres prevăzute de lege.

Unităţile teritorial administrative deşi sunt expres numite şi ca subiecte distincte (art. Unităţile administrativ teritoriale sunt raioanele. Persoane juridice de drept privat (120)Persoanele juridice de drept privat se pot constitui liber doar in una . iar autoritatea acesteia se extinde pe intreg teritoriu al Republicii Moldovei.propriu. Curtea este organul suprem de control financiar in stat cu statut de persoană juridică şi care decide in mod autonom asupra programului său de activitate. departamentele etc. Potrivit dispoziţiei comentate aceste organe au statut de persoană juridică numai dacă aceasta este stabilit in mod expres in lege. 3.7 din Legea nr. In această situaţie ministerul sau departamentul trebuie privit ca un organ al persoanei juridice şi nu ca subiect de sine-stătător.107 din Constituţie (ministerele. Personalitatea juridică a unor structuri ale Guvernului rezultă din dispoziţii legale. decat in cazul in care la prevederile Codului fac trimitere actele normative ce reglementează statutul juridic al acestora.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. 764/2001 privind organizarea administrativ teritorială a Republicii Moldova potrivit căruia unităţile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public.451/2001 are statut de persoană juridică. Astfel de persoane juridice sunt: (116)Banca Naţională a Moldovei a cărui mod de constituire şi funcţionare este reglementat prin Legea nr. Au statut de Unităţi teritorial administrative localităţile care au statut de municipiu. Aceasta stabileşte in art. Prin legi speciale au fost fondate anumite persoane juridice care indeplinesc anumite funcţii ale statului. al UTA. In instanţa de judecată statul trebuie să fie ca un participant unic – parat. al Băncii Naţionale. prefectul sau Başcanul. Legea cu privire la Guvern nu atribuie ministerelor şi departamentelor statutul de persoană juridică. terţ etc. precum şi Unitatea administrativ teritorială Găgăuzia. oraşele şi satele. (3) persoanele juridice de drept public pot fi infiinţate in modul stabilit de lege. contribuie la exercitarea puterii executive in stat. departamentele şi alte organe fondate de acestea.Organele care exercită o parte din atribuţiile Guvernului sunt ministerele. din contul statului şi pentru stat. deşi avand personalitate juridică ele nu au patrimoniu propriu. 2. Ca exemplu serveşte Camera licenţierii care potrivit dispoziţiilor art. Această afirmaţie rezultă din articolul comentat şi art. şi nu au răspundere proprie. CNVM este persoană juridică. (4) stabileşte că dispoziţiile Codului civil privind peroanele juridice nu reglementează statutul juridic al statului. reclamant. In calitate de organ executiv al UTA este primarul. (119)Alin.192) ele totuşi trebuie privite ca persoane juridice de drept public. acesta insă le este stabilit prin Regulamentele aprobate de Guvern. (118)Curtea de conturi a fost constituită prin Legea nr. De aceia organele statului sunt o parte a unei persoane juridice şi nu persoane juridice de sinestătătoare. Organele administraţiei publice centrale menţionate in art.312/1994 privind Curtea de conturi. a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare precum nici al altor persoane juridice de drept public. adică al Republicii Moldova. 3 alin.1 că. Potrivit alin. Tot ce fac aceste organe fac in numele statului. (117)Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost constituită in baza Legii nr. Capacitatea juridică a UTA le exercită autorităţile administraţiei publice locale ale acestora.) participand la relaţiile civile nu dobandesc drepturi şi obligaţii pentru sine ci pentru stat. Aceste Organe. nu au scop propriu.192/1998 privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.(2) din Legea nr. BNM „este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament”. insă nu fac parte din Guvern. Articolul 59.

1. cooperativa de producţie se constituie in scopul desfăşurării in comun a activităţii de producţie şi a altor activităţi economice. cooperativele (art.106 (2). constituite potrivit Legii nr. Forme ale persoanelor juridice de drept privat sunt: i. asociaţi şi membri care işi propun un scop ideal. (129)sindicatele constituite potrivit Legii sindicatelor nr. adică de a satisface aspiraţiile sociale.73/2001 cooperativa de intreprinzător. . iii.979/1992. economică. Potrivit Legii nr. bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia. Potrivit Legii nr.(2) legiuitorul face cea mai importantă clasificare a persoanelor juridice de drept privat. ecologiste. (128)cultele constituite potrivit Legii despre culte nr. sportive etc. divizandu-l după scopul urmărit de fondatorii acestora in: (123)persoane juridice cu scop lucrativ. contribuie la obţinerea profitului de către membrii săi. organizaţiile necomerciale (180 alin. insă acest beneficiu nu poate fi distribuit cu titlu de dividend sau dobandă ci se va utiliza pentru realizarea scopului propus de către organizaţie.. intreprinderile de stat şi municipale (art. Deşi majoritatea persoanelor juridice cu scop nelucrativ pot desfăşura activităţi economice pentru a realiza beneficii.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti. (130)fundaţiile. cultural educative. profesionale. iv. (126)uniunile de persoane juridice constituite potrivit art. a) Persoanele juridice cu scop lucrativ se constituie de fondatori in scopul de a desfăşura o activitate de intreprinzător (mai numită şi activitate lucrativă. culturale şi de altă natură. (127)partidele şi alte organizaţii social politice constituite potrivit Legii privind partidele şi alte organizaţii social politice nr.1007/2002 privind cooperativele de producţie. de tineret. societate in comandită. societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. Acestui scop corespund persoanele juridice constituite in forma societăţilor comerciale. Organizaţiile necomerciale sunt: (125)organizaţiile obşteşti de apărare a drepturilor omului. ii. instituţii şi fundaţii.179). societăţi ştiinţifice.din formele prevăzute de lege.(2). (121)Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) si scop nelucrativ (necomercial). b) Persoanele juridice cu scop nelucrativ se constituie de către fondatori. Societăţile comerciale pot avea forma de societate in nume colectiv. unele cooperative şi intreprinderile de stat şi municipale. Persoanele juridice cu scop nelucrativ mai sunt numite şi organizaţiile necomerciale. societăţile comerciale (art. de veterani. de antreprenoriat) a realiza beneficii şi a le impărţi intre ei. care la randul său se constituie in forme de asociaţii. (131)cooperativele de consum.718/1991. comercială.(1) dispune imperativ că persoanele juridice de drept privat se pot constitui doar in formele prevăzute de lege. 104 din CC. In calitate de persoane juridice cu scop lucrativ trebuie de considerat şi intreprinderile de stat şi municipale care se constituie in scopul desfăşurării unor activităţi de intreprinzător in domenii importante pentru stat şi unităţile administrativ teritoriale. (124)persoane juridice cu scop nelucrativ (ideal).Alin. invalizi. de femei. Fondatorii societăţilor comerciale la constituire pun in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activităţi de intreprinzător in scopul realizării şi distribuirii intre ei a beneficiilor.171).1129/2000. (122)Prin alin.

1. (134)Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfăşura numai activitatea prevăzută de lege si de actul de constituire. De exemplu.(1) şi 61 alin. Caracterul intangibil al capacităţii de folosinţă constă in faptul că aceasta nu poate fi limitată sau ingrădită decat in cazurile şi condiţiile stabilite de lege. Capacitatea de folosinţă a societăţi comerciale se caracterizează prin generalitate. Un subiect de drept nu poate avea două sau mai multe . Dispoziţiile legale determină conţinutul. dacă este practicată in formă de societate comercială aceasta indică că fondatorii işi propun ca scop obţinerea de beneficii.Importanţa clasificării respective nu este de a determina care activităţi pot fi practicate de una sau altă categorie de persoane juridice. a căror lista este stabilita de lege. Articolul 60. cat şi cele cu scopuri ideale pot practica unele şi aceleaşi activităţi. dobandită la data inregistrării de stat şi care există atata timp cat aceasta „trăieşte”. doar in baza unui permis special (licenţa). precum nici nu pot fi repartizate actele in cazul lichidării (art.97).96. (137)Persoana juridica poate fi limitata in drepturi doar in cazurile si in modul prevăzut de lege. specialitate. fondatorii pot impărţi beneficiul realizat in calitate de dividend. iar in caz de lichidare a unei asemenea persoane juridice activele rămase se impart intre asociaţi conform art. Unicitatea capacităţii civile arată că fiecare societate comercială are o singură capacitate. Altfel se poate spune că capacitatea civilă exprimă: a) aptitudinea societăţii comerciale de a avea drepturi. inalienabilitate. legalitate şi unicitate. adică in lege. Generalitatea capacităţii rezultă din dispoziţiile art. (133)Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfăşura orice activitate neinterzisă de lege. Atat persoanele juridice cu scop lucrativ. Caracterul inalienabilităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a instrăinării sau refuzului in total sau in parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinţă.(1) şi se exprimă prin aptitudinea generală şi abstractă de a avea drepturi şi obligaţii fără a le enumăra limitativ sau a le evidenţia anumite criterii distinctive. b) aptitudinea – de a avea obligaţii. Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice (132)Capacitatea de folosinţa a persoanei juridice se dobandeşte la data inregistrării de stat si incetează la data radierii ei din registrul de stat. (136)Persoana juridica poate practica anumite tipuri de activităţi. intangibilitate. Caracterul legalităţii arată că originea capacităţii civile se află in actele legislative. Dreptul persoanei juridice de a practica activitatea pentru care este necesara licenţa apare in momentul obţinerii ei sau in momentul indicat in ea si incetează o data cu expirarea licenţei daca legea nu prevede altfel. Ca efect la sfarşitul exerciţiului financiar. inceputul şi sfarşitul capacităţii civile. activitatea in invăţămant. chiar daca nu este prevăzută in actul de constituire. (135)Persoanele juridice de drept public participa la circuitul civil in măsura in care aceasta este necesar atingerii scopurilor sale. Dacă persoana juridică este constituită in forma organizaţiei necomerciale membrii acesteia nu pot repartiza beneficiul in calitate de dividend. Ele sant asimilate persoanelor juridice de drept privat in măsura in care participa la circuitul civil. Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile.60 alin.

munca forţată. (2) este necesară pentru a proteja circuitul civil de procese judiciare de anulare a actelor incheiate de către persoana juridică. dar aceasta este restransă la acţiunile legate de incasarea valorilor patrimoniale de la terţi şi repartizarea acestora intre asociaţi sau după caz intre terţi. sex. Inceputul capacităţii de folosinţă. stabilindu-se că toate actele incheiate de organul executiv in limitele legii obligă persoana juridică in toate cazurile. O serie de activităţi nu sunt interzise. poate să depună actele pentru a i se elibera licenţa. Ultima este considerată ca fiind o capacitate universală. să desfăşoare activitatea in limitele concurenţei loiale etc. Capacitatea declarată la alin. poate solicita inregistrarea drepturilor dobandite in procesul de constituire. Nu intră in categoria activităţilor interzise activităţile desfăşurate in baza licenţei sau altei autorizaţii de stat. Doctrina a privit specialitatea ca o limitare a capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice. fără a fi obligat ca aceste activităţi să fie indicate expres in actele de constituire. religie. Radierea se face potrivit art. să ţină Registrul acţionarilor. să efectueze plăţile numai prin operaţiuni bancare. poate să desfăşoare activităţi nelicenţiate. sclavia. şi c) determinate de natura categoriei de persoane juridice din care face parte.(2) rezultă că persoanelor juridice cu scop lucrativ li se recunoaşte o capacitate universală de folosinţă. adică fiind aceiaşi pentru toate persoanele independent de rasă. Din dispoziţia alin. Compararea de exemplu a societăţilor comerciale cu persoanele juridice cu scop nelucrativ capacitatea primelor apare ca una universală.63 CC). socială sau apartenenţă politică. comercializarea mărfurilor de proastă calitate etc. naţionalitate. permiţanduli-se să desfăşoare orice activitate economică aducătoare de profit care consideră necesar. Persoana juridică dobandeşte capacitatea de folosinţă concomitent cu calitatea de persoană juridică. Ca exemplu pot servi obligaţia de inregistrare in calitate de contribuabil la inspectoratul fiscal teritorial. evidenţiind trei limite a capacităţii: a) determinate de natura de subiect abstract. 99 CC după ce s-a incheiat procedura de lichidare şi au fost prezentate toate actele necesare. 2.capacităţi. Excepţia de la această regulă este stabilită prin art. Numai după inregistrarea de stat persoana juridică poate să-şi deschidă un cont de decontări intr-o bancă comercială. Societatea pe acţiuni este obligată să-şi inregistreze acţiunile emise la fondarea societăţii. adică de la data inregistrării şi inlcuderea in Registrul de stat respectiv (art. cu excepţia celor interzise de lege. adică de aceia că persoana juridică nu poate avea drepturile persoanei fizice. dobandeşte dreptul exclusiv asupra propriei denumiri şi embleme. Caracterul specialităţii scopul de a diferenţia capacitatea de folosinţă a societăţii comerciale de cea a persoanei fizice. Acest caracter insă nu impiedică de a grupa drepturile şi obligaţiile care fac parte din conţinutul capacităţii după criteriul ramurilor şi subramurilor de drept. Reieşind din dispoziţiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializată in raport cu capacitatea persoanei fizice. Capacitatea de folosinţă incetează la data radierii acesteia din Registrul de stat. Deşi actul constitutiv este legea persoanei . Dobandirea personalităţii juridice impune şi unele obligaţii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. 100 CC potrivit căruia capacitatea juridică a persoanei juridice poate să reapară dacă instanţa redeschide procedura de lichidare. Printre acestea am califica infracţiunile privind traficul de fiinţe umane. activitatea mercenarilor. să ţină evidenţa contabilă. Activităţile interzise sunt acele pentru care există sancţiuni penale sau administrative. operaţiuni cu mijloace băneşti dobandite pe cale ilegală.. precum şi să săvarşească alte acte juridice pentru atingerea scopurilor statutare propuse. dar fiind permise numai intreprinderilor de stat. rezultă că acestea nu sunt permise pentru societăţile comerciale şi cooperative. b) determinate de scopul pentru care a fost constituită. origine etnică. precum nici nu impiedică de a delimita capacitatea de folosinţă de cea de exerciţiu. Dovadă a inregistrării de stat serveşte certificatul de inregistrare eliberat de organul de stat care efectuează inregistrarea.

6. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. persoana juridică cit şi persoanele cu funcţii de răspundere a acestora pot fi sancţionate. de produse petroliere. lucrări. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este limitată dacă impotriva acestea a fost intentat un proces de insolvabilitate. Limitarea capacităţii persoanei juridice are lor atunci cind prin actele autorităţilor publice sau a instanţelor de judecată se stabileşte anumite ingrădiri. Alin. imobile etc. Dacă directorul neglijand interdicţia din actul constitutiv incheie actul juridic. In legătură cu aceasta ele săvirşesc acte civile. şi in cazul depistării unor incălcări pot suspenda acţiunea licenţei sau după caz chiar pot retrage licenţa. acestea se procură din reţeaua comercială internaţională sau naţională. Autoritatea publică principală care eliberează licenţe este Camera de licenţiere. insă ele nu ar putea să facă comerţ cu băuturi spirtoase. 5. inclusiv pe contul bancar al societăţii etc. Incepind cu rechizitele de birou. persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind nu obţine o altă licenţă. aceasta putind desfăşura numai activităţi permise de lege şi actul de constituire. tehnică de calcul. asigurarea populaţiei cu servicii medicale.juridice. iar acolo funcţionează un restaurant sau un bufet pentru deservirea acestora cu siguranţă că acolo s-ar putea vinde şi băuturi spirtoase şi ţigări avind pentru aceasta autorizaţiile respective. acesta este perfect valabil. 451/30. cu ţigări din propriile magazine sau să organizeze transportul de pasageri. La incheierea şi executarea contractelor respective statul are acelaşi drepturi şi obligaţii ca şi o persoană juridică de drept privat. (5) stabileşte obligaţia persoanei juridice de a desfăşura unele activităţi numai după ce a fost obţinută autorizaţia necesară de la organul de stat competent. in termen de 15 zile de la adresare. armament. interdicţiile sau sechestrul pus pe bunurile materiale.2001. autorităţile publice locale etc. Aceasta priveşte şi alte activităţi. dacă asociaţia respectivă are club al membrilor săi. ar putea edita lucrările ştiinţifice ale membrilor săi şi să le realizeze. trebuie să procure cele mai diverse mărfuri. 8 din Legea licenţierii unor genuri de activitate nr. 3. Dar dacă in rezultatul acestui act persoana juridică suportă pierderi ea poate să se adreseze către director pentru a fi despăgubită. Persoana juridică cu scop ideal (nelucrativ) are o capacitate limitată. Nu trebuie de privit ca o limitare a capacităţii persoanei juridice interdicţiile puse persoanei care ocupă funcţia de administrator al persoanei juridice. Licenţa se eliberează contra plată. insă toate acţiunile cu bunurile acesteia le exercită administratorul insolvabilităţii realizand voinţa creditorilor. ci numai organelor şi participanţilor (asociaţilor. Astfel.07. Persoana juridică de drept public pentru indeplinirea atribuţiilor stabilite de lege au necesitate de a procura anumite bunuri materiale. formal işi păstrează personalitatea juridică. adică incheie contracte de vinzare cumpărare. Persoana juridică care are calitatea de debitor. Sunt competente de a elibera licenţe in domenii speciale Banca Naţională. In cazul suspendării persoana juridică nu poate desfăşura activitatea respectivă pină cind decizia de suspendare nu este anulată. Autoritatea publică este competentă de a controla titularii de licenţă la obiectul respectării cerinţelor legale de desfăşurare a activităţii autorizate. . dacă aceasta se face pentru propria necesitate. fondatorilor) acestora. cum ar fi procurarea şi vinzarea de imobile. De exemplu o asociaţie a arhitecţilor sau a istoricilor ar putea face o activitate de restaurare a monumentelor istorice. Agenţia Naţională pentru Reglementare in Energetică. de concesiune. Lista activităţilor supuse autorizării este stabilită de art. statul pentru asigurarea bunei sale funcţionări de asigura procesul de invăţămant de stat. de prestări servicii. mobilă şi terminand cu medicamente. 4. Totodată. limitele stabilite de aceste nu pot fi opuse terţilor. Limitarea capacităţii de folosinţă serveşte ca exemplu suspendarea sau retragerea licenţei. Pentru desfăşurarea activităţii supuse licenţierii fără licenţă. servicii etc. capacitatea de apărare şi securitate a sa. de arendă. Dacă licenţa este retrasă.

1. cu discernămant şi voinţă. Pentru exprimarea voinţei persoanei juridice pe unele chestiuni. o majoritate absolută sau o majoritate calificată.(3) Legea nr. capacitatea de exerciţiu este o aptitudine de a exercita. persoana juridică işi manifestă voinţa in exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin organul său executiv.Articolul 61.(6)-(7) din Legea privind societăţile pe acţiuni calitatea de administrator o poate avea şi o persoană juridică. exprimate in cadrul adunării generale. de la o anumită varstă. in societăţile comerciale pe capitaluri se cere o majoritate simplă. de exemplu in societăţile comerciale pe persoane se cere acordul tuturor asociaţilor. nu se reduce la simpla lor insumare. in mod firesc discernămant şi nici o voinţă proprie. de la data constituirii. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de folosinţă. in principiu. Potrivit art. ci este o calitate nouă. (141)In cazul in care organul executiv nu este desemnat. Art.de a dobandi şi exercita drepturi prin propriile acţiuni. Organul executiv desemnat de instanţa de judecată este revocat de aceasta in cazul in care organul competent al persoanei juridice decide desemnarea organului executiv. In lipsa unor prevederi exprese. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice (138)Persoana juridica işi exercită. Dacă calitatea de administrator o au mai multor persoane (comitet de conducere. Spre deosebire de persoana fizică care este dotată de la natură. in raporturile cu terţii. Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobandi drepturi şi a exercita obligaţii prin actele proprii. (140)Raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale executive sint supuse prin analogie regulilor mandatului dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. Ea exprimă a) aptitudinea sau posibilitatea . La baza formării acestei voinţe stă principiul majorităţii. administratorii au imputerniciri egale privind administrarea şi reprezentarea societăţii. direcţie). In cadrul societăţilor comerciale. individual sau colectiv. drepturile şi işi execută obligaţiile prin administrator. Deci spre deosebire de capacitatea de folosinţă care este o aptitudine de a avea. in numele şi pe seama persoanei juridice. insă nu o poate realiza. sint desemnate să acţioneze. generată de voturile asociaţilor. Aceasta. In ipoteza in care persoana juridică a fost inregistrată dar nu are organ executiv rezultă că aceasta are capacitate de exerciţiu. actul constitutiv trebuie să prevadă modul in care acestea acţionează. (139)Au calitatea de administrator persoanele fizice care.1204 cu . Au calitatea de administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite in modul stabilit de lege sau de actul constitutiv. Fiind un subiect artificial. 2. adică de la data inregistrării de stat. Societatea comercială se deosebeşte nu numai prin propriile atribute de identitate şi patrimoniu distinct dar şi prin aptitudinea de a manifesta o voinţă de sinestătătoare. b) aptitudinea – de a asuma şi a indeplini obligaţii prin propriile acţiuni. voinţa persoanei juridice se realizează prin voinţa celor ce o compun. Voinţele participanţilor persoanei juridice. insă. Formarea voinţei societăţii comerciale diferă de la o formă la alta.70 alin. care constituie voinţa persoanei juridice. Administratorul este organ al persoanei juridice. Persoana juridică este un subiect distinct de persoanele care o compun şi se manifestă in circuitul civil prin intermediul organelor sale. devin o voinţă colectivă. prin lege sau prin actul de constituire. persoana juridică nu are . Calitatea de administrator o poate avea una sau mai multe persoane fizice care dispun de capacitatea deplină de exerciţiu. participanţii sau creditorii persoanei juridice pot cere instanţei de judecată desemnarea acestuia. constituiţi in adunarea generală.6 alin.

In lipsa unor prevederi legale. dacă in virtutea unor circumstanţe administratorul nu este desemnat. Prin alin. Cererea de desemnare a administratorului o poate inainta participanţii (asociaţii. Contractul dintre persoana juridică şi administrator poate fi un contract de muncă. precum şi in caz de condamnare pentru incălcarea regulilor de creditare. Administratorul la randul său tot este indreptăţit să renunţe oricand la atribuţiile sale. Numele administratorului se inscrie in registrul de stat in care se inmatriculează persoana juridică. sau dacă legea şi actul de constituire permite. luarea de mită. Retragerea sau renunţarea de la funcţia de administrator este posibilă. preşedintelui. acesta poate fi desemnat de instanţa de judecată. de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul incheiat cu acesta. membrii.88. modul de revocare a administratorului.(4) se stabileşte că. acţionarii etc. precum şi refuzul acestuia de la funcţia deţinută. comanditatul din societatea in comandită. Excepţie face persoanele juridice de drept public a căror desemnare se face prin acte ale autorităţilor publice. Actele de constituire ale persoanei juridice . prin decizia consiliului. atribuţiile de reprezentare pe care le are de regulă administratorul sunt supuse regulilor mandatului. (3) se stabileşte că dacă prin actele constitutive sau prin contractul incheiat intre persoana juridică şi administratorul nu se stabileşte altfel. inşelarea clienţilor. 4. Prin hotărare judecătorească poate fi interzisă ocuparea funcţiei de administrator in temeiul Legii cu privire la insolvabilitate. Astfel. Prin dispoziţia alin. In caz de pluralitate de candidaţi. guvernatorului etc. Administratorul numit de instanţă va avea aceleaşi atribuţii ca şi administratorul desemnat de organul suprem. Preşedintele Republicii Moldova. şi transmiterea imputernicirilor către cel sine. Interdicţii sunt stabilite prin Constituţie sau prin legi speciale şi ele privesc deputaţii. Ca exemplu poate servi asociatul societăţii in nume colectiv. Dacă organul suprem al persoanei juridice a desemnat administratorul atunci acesta va depune o cerere prin care se va solicita revocarea acestuia din funcţie. dar trebuie de făcut intr-o modalitate ordonată. judecătorii. abuzurile la emiterea titlurilor de valoare. Candidatura administratorului o va numi persoana care s-a adresat. Instanţa va numi administratorul conducandu-se prin analogie de prevederile art. directorului general. Articolul 62. şi in acest caz relaţiile dintre aceştia vor fi carmuite de prevederile codului muncii. Managerul persoană juridică pentru a exercita funcţia de administrator numeşte o persoană fizică şi aceasta fiind reprezentant a administratorului – persoană juridică săvarşeşte actele necesare in numele persoanei juridice pe care o administrează. membrii Guvernului. abuzul de serviciu etc. instanţa va decide in favoarea celui cu calităţi profesionale mai inalte.privire la fondurile de investiţii prevede că managerul fondului de investiţii poate să fie numai persoană juridică – participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare. poate oricand retrage administratorului imputernicirea de reprezentare. 3. Nu poate avea calitatea de administrator a persoanei juridice persoanele cărora le este interzis prin lege sau prin hotărare judecătorească să ocupe posturi cu funcţii in persoanele juridice. spălarea banilor. persoana juridică prin hotărarea organului său suprem. calitatea de administrator trece la altă persoană numai după inscrierea datelor de identificare acestuia in registru de stat. Calitatea de administrator a persoanei juridice o are persoana fizică care ocupă funcţia directorului. etc. sau el insuşi refuză de la aceasta. Astfel de circumstanţe pot fi egalitatea de voturi la adoptarea hotărarii de desemnare. modul de transmitere a funcţiei şi afacerilor gestionate trebuie să fie reglementate de actele constitutive ale persoanei juridice. Dacă administratorul este revocat din funcţie. managerului – şef. procurorii. primarului. inclusiv cei de la Curtea Constituţională. atunci relaţiile dintre ele se reglementează prin dispoziţiile contractului de mandat. Dar şi in acest caz. Funcţia de administrator o poate exercita şi altă persoană imputernicită prin lege sau act constitutiv.) sau creditorii acesteia.

Persoana juridica constituita de către un singur fondator activează in baza statutului aprobat de acesta.Persoana juridică i-a naştere in baza actului de constituire.108 stabileşte constituirea societăţilor comerciale printr-un act unic numit actul de constituire. este persoana juridică cu scop lucrativ sau cu scop nelucrativ. Spre deosebire de celelalte forme.15 din Legea nr. fie potrivit art. iar celor cu răspundere limitată şi pe acţiuni in baza a două acte . Pentru ca societatea comercială să dobandească personalitate juridică actul de constituire trebuie intocmit in formă autentică. In actele de constituire ale persoanei juridice cu scop nelucrativ se stabileşte obiectul si scopurile activităţii ei. modul de administrare a activităţii si alte date prevăzute de lege pentru persoanele juridice de tipul respectiv. De aceia prin actul de constituire se stabileşte mai intai obligaţiile pe care fondatorii şi-i asumă unul faţă de altul in legătură cu formarea patrimoniului şi apoi se determină modul de colaborare dintre aceştia in legătură cu funcţionarea societăţii. Actul constitutiv trebuie să corespundă condiţiilor stabilite de lege şi să aibă un conţinut predeterminat de dispoziţiile legale. Persoanele juridice de drept public. . Spre deosebire de legislaţia anterioară care stabilea constituirea societăţii comerciale in nume colectiv şi societăţii in comandită numai in baza unui contract de constituire.1007/2002 cu privire la cooperativa de producţie actul constitutiv al cooperativei de producţie este statutul. sau doar in baza statutului. şi care circumscrie limitele. fie numai statutul.107 alin. Persoanele juridice cu scop lucrativ. Denumirea diferită a actului de constituire depinde de forma de organizare a acesteia.(142)Persoana juridica activează in baza contractului de constituire sau in baza contractului de constituire si a statutului. fie numai contractul de constituire. In calitate de act de constituire poate fi. Legiuitorul a stabilit condiţii mai rigide pentru societăţile comerciale. In acest caz. societatea pe acţiuni poate fi constituită la dorinţa fondatorilor.contract de constituire şi statut.7 din Legea nr. Actul de constituire este documentul in care se materializează voinţa fondatorului (fondatorilor) care decide infiinţarea persoanei juridice. Actul de constituire conţine asemenea clauze incat acoperă toate prevederile care se includeau anterior in contractul de constituire şi in statut. atunci cand apare un singur fondator sau un contract de societate. Potrivit art. fie potrivit dispoziţiilor art. termenul de act de constituire trebuie considerat echivalent termenului de documente de constituire. 32-33.(1) şi art. 1. Actul de constituire nu poate acorda mai multe drepturi decat legea. dacă in calitate de semnatari apar mai multe persoane. Potrivit art. Actul de constituire a societăţii comerciale este in esenţă un act juridic unilateral. Codul civil prin art.1134/1997 prin contract de constituire şi statut. in care va acţiona aceasta ca subiect de drept. (143)Contractul de constituire a persoanei juridice se incheie. iar statutul se aproba de către fondatorii (membrii) ei. fie ambele şi contractul de constituire şi statutul. 35 din Legea nr. deoarece pentru a realiza scopul pe care şi-l propun fondatorii sunt necesare valori patrimoniale importante care aceştia trebuie să le transmită. 73/2001 documentele de constituire a cooperativei de intreprinzător sunt contractul de constituire şi statutul. (144)Actele de constituire ale persoanei juridice trebuie sa conţină denumirea si sediul ei. si persoanele juridice de drept privat cu scop nelucrativ activează in baza normelor generale cu privire la organizaţiile de tipul respectiv.157 numai prin actul de constituire. iar in cazurile prevăzute de lege.

. Dispoziţii similare sunt incluse şi in pct.2 din Legea nr. De asemenea acestea trebuie să prevadă modul de administrare a persoanei juridice.1505/2000 privind asociaţiile de economii şi imprumut al cetăţenilor prevede că „documentele de constituire a asociaţiei sunt procesul – verbal al adunării de constituire şi statutul”.108 prevede clauzele generale care trebuie să le includă actul de constituire a societăţii comerciale indiferent de formă. Astfel de persoane juridice pot fi societăţile cu răspundere limitată. Codul prevede că prin legi speciale se poate stabili că persoanele juridice de drept public pot activa fără un act constitutiv individual. admiţandu-se situaţia că acestea să funcţioneze in baza unei legi cadru sau a unei legi speciale. Art. In calitate de lege am considera că este legea cu privire la statutul . Totodată. 3.12 din Legea nr. municipiului nr. societăţile pe acţiuni.837/1996 asociaţiile obşteşti au ca act de constituire statutul. in viitor. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să fie scris in limba romană şi potrivit art. Aceste dispoziţii transformă actul de constituire intr-un act solemn. Astfel actul de constituire trebuie să conţină principalele clauze prin care se identifică o persoană juridică intre participanţii circuitului civil şi in spaţiu a acesteia.1252/2000. Contractul (actul) de constituire a persoanei juridice trebuie să fie intocmit in formă scrisă şi să fie semnat de toţi fondatorii. din Legea cooperaţiei de consum nr. 146. dacă legea nu stabileşte altfel. Comparativ cu societăţile comerciale cerinţele faţă de persoanelor juridice cu scop nelucrativ cerinţele sunt mai liberale.(1) autentificat notarial. Potrivit art. Legea cu privire la fundaţii in art.Potrivit art. Celelalte clauze din actul de constituire sunt precizate in dispoziţiile altor articole din prezentul cod. Forma autentică este necesară fundaţiei şi instituţiei private.a). Persoanele juridice fără scop lucrativ. fundaţiile instituţiile etc.cadru al satului (comunei) oraşului. şi unele organizaţiile necomerciale ar putea să activeze in baza unei legi cadru fără a avea un act constitutiv individual.122. 157 prevede clauzele particulare care trebuie să le cuprindă actul de constituire a formei concrete de societate comercială. Contractul de constituire a altor persoane juridice decat cele menţionate pot fi incheiate in formă scrisă sub semnătură privată.60-61 şi 63 potrivit cărora capacitatea civilă a persoane juridice apar de la data inregistrării de stat. iar art. Dacă o persoană juridică se constituie de o singură persoană fizică sau juridică acesta trebuie să intocmească un singur act de constituire. Prin legi speciale sunt reglementate activitatea Băncii Naţionale.10-11 stabileşte că fundaţia se constituie prin act de constituire şi statut. Forma autentică a actului de constituire se cere numai pentru fundaţii şi instituţii private.9 din Regulamentul – Model al intreprinderii municipale. Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 2.15 din Legea patronatelor prevede că patronatul se constituie prin decizia de infiinţare şi statut. sau in legile speciale care reglementează specificul diferitor forme de persoane juridice.146/1994 cu privire la intreprinderea de stat Documentele de constituire a intreprinderii sunt decizia fondatorului şi statutul.) duce la nulitatea societăţii (art. Asemănător persoanelor de drept public prin cod se admite că. adoptarea unei asemenea legi ar solicita şi modificarea art. Reieşind din dispoziţiile Legii cu privire la asociaţiile obşteşti nr.(3) stabileşte principalele clauze ale actului constitutiv. Astfel. iar in unele cazuri trebuie de autentificat notarial.432/1995.107 alin. adică denumirea şi sediul. art. nerespectarea căreia. Curtea de conturi. 137. Prin această Lege se stabileşte că statutul satului sau oraşului este aprobat de consiliul local şi inregistrat in organul executiv al autorităţii administraţiei publice ierarhic superioare.1129/2000.110 (2) lit. Aceiaşi concluzie rezultă din Legea sindicatelor nr.186 organizaţiile necomerciale acţionează in baza statutului . Art. Alin.

.Prin această dispoziţie legiuitorul stabileşte regula. (148)Incălcarea modului. Similar acestora se creează şi alte persoane juridice de drept public. Banca Naţională a Moldovei a fost infiinţată in concordanţă cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. Nu se admite refuzul inregistrării din motivul inoportunităţii constituirii persoanei juridice. persoana lezată se poate adresa in instanţă pentru ca ultima prin act judecătoresc să oblige organul de a inregistra persoana juridică.32 din Legea privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nr. inclusiv activitate de intreprinzător (art. (146)Persoana juridica de drept public se considera constituita in momentul intrării in vigoare a actului normativ prin care se aproba regulamentul ori statutul ei sau in momentul indicat in act. de constituire a persoanei juridice sau faptul ca actul de constituire nu este in conformitate cu legea atrage refuzul inregistrării de stat a persoanei juridice. Prin Legea cu privire la protecţia concurenţei nr. sau funcţionarul public competent şi inmatricularea datelor de identitate şi a altora stabilite de lege in registrul de stat. 1. Inregistrarea de stat a persoanei juridice (145)Persoana juridica se considera constituita in momentul inregistrării ei de stat. Potrivit art. Persoana juridică ca subiect al raporturilor juridice i-a naştere din momentul adoptării hotărarii de inregistrare de către organul de stat. dar care ţine de realizarea scopului propus prin normele statutare. Datele inregistrării de stat se inscriu in registrul de stat. prevăzut de lege. Modul de inregistrare a persoanelor juridice de drept privat se stabileşte de acte normative speciale. In cazul cand pe parcursul activităţii organizaţia necomercială işi modifică obiectul sau scopul ea trebuie să facă aceasta prin modificarea actului de constituire. (149)Persoana juridica este supusa reinregistrării de stat doar in cazurile prevăzute de lege.188). Inregistrarea persoanelor juridice in Republica Moldova se face prin act administrativ. Deşi procedura de inregistrare a persoanelor juridice cu scop lucrativ este distinctă de cea a persoanelor juridice cu nelucrativ totuşi de această . 2. 3.1103/2000 a fost fondată Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei şi a fost aprobat Regulamentul acesteia. Numai dacă organul de inregistrare refuză inregistrarea din motive neintemeiate.192/1998 „in termen de 2 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi Comisia de Stat pentru Piaţa Hartiilor de Valoare se reorganizează in Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare”. (147)Persoana juridica este pasibila de inregistrare de stat in modul prevăzut de lege. fiind accesibile oricărei persoane.122/1991 prin reorganizarea Băncii republicane din Moldova. potrivit căreia toate persoanele juridice de drept privat nu există pană la inregistrare. Articolul 63.764/2001 formarea unităţilor administrativ – teritoriale se efectuează de Parlament şi statutul de persoană juridică este dobandit la data indicată in actul adoptat de acesta. Din acelaşi moment aceasta dobandeşte şi capacitate juridică.187 se prevede că astfel de organizaţii pot desfăşura orice gen de activitate neinterzis de lege. Potrivit art. Ele se consideră infiinţate şi dobandesc capacitate la data intrării in vigoare a actului normativ prin care acestea se fondează sau la altă dată indicată in acesta. 17 din Legea nr. In fond prin art. Persoanele juridice de drept public nu sunt supuse inregistrării de stat.Organizaţiile necomerciale sunt obligate să prevadă in actul de constituire obiectul de activitate şi scopul care şi-l propune la fondare.

De exemplu. Astfel de date pe langă numărul de inregistrare şi data inregistrării in registrul se inscrie denumirea. Codul civil stabileşte două temeiuri de refuz . organizaţii şi partide politice. 1719 din Legea nr.14 din Legea menţionată cultele in Republica Moldova se inregistrează prin procedura de recunoaştere a acestora. sediul. intreprinderile de stat şi municipale) şi organizaţiile (cooperativele de consum. potrivit art. in Legea nr.1265/2001 se stipulează expres că Camera este obligată să elibereze extrase din Registrul de stat in termen de 3 zile de la solicitare. potrivit art. indicandu-se in mod obligatoriu datele principale de identitate ale acesteia (denumirea completă şi abreviată. Dispoziţia alin. (151)Secţia organizaţii neguvernamentale şi partide politice a Ministerului Justiţiei inregistrează asocaţii obşteşti. Fiecare din organele menţionate sunt imputernicite cu atribuţii de inregistrare şi sunt obligate să ţină registrul persoanelor juridice pe care le inregistrează. persoanele care o vor gestiona şi reprezenta.11 din Legea nr. Ţinerea registrelor de stat şi inregistrarea unor categorii de organizaţii necomerciale se execută de Ministerul Justiţiei: Astfel. Pentru a inregistra o persoană juridică la Camera Inregistrării de Stat oficiului teritorial al acesteia sau inseşi Camerei trebuie să i se prezinte actele stipulate de art. a partidelor politice. sediul.). potrivit art. . potrivit art. fundaţii. precum şi alte date care le cere legea sau fondatorii. De exemplu: (150)Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale inregistrează intreprinderile (societăţile comerciale. Ministerul Justiţiei ţine registrul asociaţilor obşteşti. asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor.22 din Legea nr. mărimea capitalului social). scopul.976/2000 se ţine registrul şi se inregistrează patronatele. Serviciul de stat pentru problemele cultelor ţine registrul cultelor. In registre se inscriu principalele date privind persoana juridică inregistrată. cooperativele de producţie şi de intreprinzător.15 din Legea nr.1265/2000. (152)Modul de inregistrare a cultelor este reglementat de legea despre Culte nr. De exemplu Camera inregistrării de stat ţine registrul de stat al intreprinderilor. Potrivit art. obiectul de activitate. uniunile de intrepinderi.581/1999 se ţine registrul organizaţiilor necomerciale şi se inregistrează fundaţiile etc. numele fondatorilor precum şi alte date stabilite de legile speciale sau care le solicită fondatorii.(4) din articolul comentat stabileşte temeiurile generale de refuz a inregistrării de stat a persoanei juridice. Datele incluse in Registrul de stat in care sunt inregistrate persoanele juridice sunt accesibile tuturor persoanelor interesate.837/1996 se ţine registrul de stat şi se inregistrează asociaţiile obşteşti.19-25 a Legii nr. 1265/2000 a altor acte normative care reglementează statutul juridic al subiectelor supuse inregistrării. sindicate etc.divizare nu este atat de dură. patronate. Ca dovadă a inregistrării de stat Camera eliberează managerului principal certificatul de inregistrare de modelul stabilit. cu condiţia că au fost prezentate actele prevăzute de lege.incălcare modului de constituire a persoanei juridice sau dacă actul de constituire nu corespunde cerinţelor stabilite in lege. potrivit art. persoana juridică se inscrie in Registrul de stat sub un anumit număr.1129/2000 se inregistrează sindicatele. Inregistrarea la Camera Inregistrării de stat se efectuiază cu respectarea dispoziţiilor Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr.979/1992 şi se exercită de Serviciul de Stat pentru problemele cultelor. Dacă se adoptă hotărarea de inregistrare.10 din Legea nr. iar acesta timp de 15 zile adoptă decizie de inregistrare sau de respingere a cererii de inregistrare. datele de identitate ale managerului principal şi al fondatorilor. instituţii. iar la cererea acestuia sau a fondatorilor extrase din Registru. 4. iar pentru unele şi capitalul social.718/1991 se ţine registrul de stat şi se inregistrează partidele şi organizaţiile social politice. obiectul principal de activitate. asociaţiile de locatari.

Deoarece registrul intreprinderilor este public. sau dacă nu au fost prezentate toate actele necesare.Prin incălcarea modului de constituire se inţelege nerespectarea de către fondatori a unor cerinţe sau neefectuarea unor operaţiuni stabilite de lege pentru constituirea persoanei juridice. Un motiv pentru respingerea inregistrării ar servi nevărsarea minimului de capital social stabilit la art. inregistrarea asigură publicitatea cu privire la persoana juridică. prioritatea are cel dintai. Articolul 64. (154)Daca faptul este inregistrat si făcut public. In caz de conflicte intre actele constitutive deţinute de organul de stat şi cele ce se află la persoana juridică şi la membrii acesteia.(3) dacă se cere inregistrarea societăţii comerciale. Cu adevărat prin inregistrare se urmăreşte un triplu scop: . Actele de constituire a persoanelor juridice şi sunt opozabile semnatarilor acestora de la data semnării lor. 1. inclusiv şi datele incluse in registru. terţul trebuie sa-l recunoască in raport cu sine. Informaţia conţinută in Registru precum şi in actele constitutive deţinute la organul de inregistrare se prezumă a fi veridică. terţul poate opune faptul făcut public persoanei in al cărei interes trebuia inregistrat.113 alin. aceste modificări obţin putere juridică şi pot fi utilizate in raport cu terţii de la data cand acestea au fost inregistrate de către organul de stat.denumirea persoanei juridice. cu excepţia cazului cand terţul ştia sau trebuia sa ştie despre neveridicitate. independent dacă acestea au fost sau nu inregistrate. sediul. . (155)In cazul in care faptul care trebuia inregistrat a fost făcut public in mod greşit. Aceasta prevedere nu este valabila pentru actele juridice săvarşite in decursul a 15 zile de după momentul cand faptul a fost făcut public in măsura in care terţul demonstrează ca nu a ştiut si nici nu trebuia sa ştie despre acest fapt. . Nu va fi inregistrat un partid politic dacă nu va avea cel puţin 5000 de membri domiciliaţi in cel puţin jumătate din unităţile administrativ teritoriale de nivelul doi. precum şi cu inseşi asociaţii sau membrii persoanei juridice. De cel de-al doilea temei de respingere a inregistrării Organul de stat poate face uz atunci cand actul de constituire nu conţine prevederile indicate in lege pentru forma persoanei juridice. cu excepţia cazului cand demonstrează ca terţul cunoştea faptul. Prin alte norme inclusiv cele din legile speciale se pot stabili şi alte temeiuri de refuz al inregisrării de stat. dar nu mai puţin de 600 in fiecare din acestea. sau dacă nu este respectată forma stabilită. Publicitatea registrelor de stat ale persoanelor juridice (153)Pană in momentul in care faptul nu a fost inscris in registrul de stat al persoanelor juridice si nu a fost făcut public. pană la proba contrarie. In Registrul de stat se inscrie cu preferinţă următoarele date : . Semnatarii acestor acte pot cere unul altuia indeplinirea obligaţiilor asumate. Insă pentru a le face opozabile terţilor este necesar de a le face cunoscute (publice) terţilor. nu sau semnat numărul necesar de fondatori (membri) sau nu au fost indeplinite alte condiţii. Un asemenea scop il urmăreşte inregistrarea de stat. conţine unele prevederi care contravin legii.inregistrarea marchează „naşterea” societăţii ca persoană juridică. Dacă organul principal adoptă hotărarea de a modifica actele constitutive.inregistrarea permite statului să supravegheze activitatea persoanelor juridice in vederea respectării legislaţiei. persoana in al cărei interes faptul trebuia inregistrat nu poate sa-l opună terţilor. nepetrecerea adunării constitutive la societatea pe acţiuni. Va fi respinsă inregistrarea persoanei juridice dacă există o altă persoană juridică cu aceiaşi denumire. sau să fie accesibile acestora. adică este accesibil terţilor şi oricine este interesat poate să-l consulte şi nu poate invoca necunoaşterea informaţiei deţinute acolo. Publicitatea are importanţă pentru terţii care vor să intre in relaţii cu persoana juridică.

Nu poate invoca faptul necunoaşterii modificărilor terţul care a participat la adunarea organului principal sau ulterior a fost informat despre modificările efectuate. membrii sau asociaţii sunt in drept să constituie persoana juridică pentru a activa un termen fix (de ex. Persoana juridică constituite in zonele libere şi avand calitate de rezident al acestor zone pot stabili termenul de activitatea pană la expirarea termenului stabilit pentru zona liberă.67 alin. (de ex. telefonie etc. Totuşi fondatori. dacă pană la data expirării va prelungi acest termen. şi se consideră dizolvată. Obligaţiile de a demonstra faptul cunoaşterii despre modificările efectuate il are persoana juridică sau asociaţii acesteia. dacă organul principal nu a desemnat un lichidator. Astfel de acte ar putea fi cele de asigurare cu energie electică.86 alin. Articolul 65. Din momentul dizolvării administratorul (organul executiv) nu are dreptul să intreprindă noi operaţiuni. . stabilita prin actele de constituire si inregistrata in modul corespunzător. 86 alin.(5) sau in alte publicaţii. Denumirea persoanei juridice (158)Persoana juridica participa la raporturile juridice numai sub denumire proprie. Organul principal a persoanei juridice poate reveni şi decide continuarea existenţei şi activităţii persoanei juridice chiar şi după ce a inceput procedura de lichidare. termică. dar are dreptul să le termine pe cele incepute deja. şi alte date pe care legea le stabileşte sau pe care membri acesteia solicită. adică nu poate desfăşura genurile de activitate stabilite prin actul de constituire.01.66 alin. (3) stabileşte că datele inregistrate in registru obligă persoana juridică şi atunci cand acestea au fost inregistrate din greşeală. Datele inregistrate in registru au putere juridică şi terţul nu poate invoca necunoaşterea acestora. Alin. capitalul social şi cotele de participare pe care le are fiecare asociat pentru societăţile comerciale. Persoana juridică a cărei termen de activitate a expirat se consideră dizolvată de drept şi potrivit art. persoana juridică se constituie pentru a activa un termen nelimitat.1. numele administratorului. Persoana juridică constituită pentru un termen stabilit nu se va dizolva. Articolul 66. (7) lichidatorul este in drept să incheie noi acte juridice in măsura in care acestea sunt necesare pentru lichidare.90 alin.(5).durata activităţii. 25 ani) sau pană la anumită dată. aceasta se dizolva daca pană la acel moment actele de constituire nu se modifica. Publicitatea nu trebuie de confundat cu publicaţiile persoanei juridice care aceasta trebuie să le facă in Monitorul Oficial făcute potrivit dispoziţiilor art. dar pană la repartiţia activelor intre asociaţi (vezi art.2010).(2) trebuie să intre in procedura de lichidare cu care conduce administratorul. (157)La expirarea termenului stabilit pentru existenta persoanei juridice.(7) sau art. Totuşi un terţ poate să demonstreze că nu cunoaşte datele inregistrate dacă a contract cu persoana juridică in timp de 15 zile de la data inregistrării. Persoana juridică constituite pentru un anumit termen nu poate să activeze după expirarea acestuia. Datele prin care se modifică actele constitutive care au fost adoptate de organul principal dar nu au fost inregistrate au putere juridică numai in raport cu terţii care cunoşteau despre modificările efectuate. De regulă. Mai mult prin art. Durata persoanei juridice (156)Persoana juridica este perpetua daca legea sau actele de constituire nu prevăd altfel. Excepţie de la aceasta o fac numai terţii care ştiau despre inregistrarea greşită.

sub sancţiunea plăţii de daune-interese. In calitate de elemente obligatorii ale denumirii trebuie să fie forma de organizare a persoanei juridice şi numele sau denumirea unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. Denumirea organizaţiei necomerciale poate fi Fundaţia „SOROS”. iar pentru societăţile comerciale pe persoane şi numele unui asociat care răspunde nelimitat pentru obligaţiile societăţii comerciale. forma juridica de organizare. cum ar fi „societate cu răspundere limitată”. legiuitorul obligă să se indice şi cuvantul şi „ şi compania” (vezi art. Instituţia obştească „Centru de studiere şi propagare a dreptului privat”. 136 alin. Dispoziţiile legale obligă că in denumirea persoanei juridice să fie indicată forma de organizare. Norme similare sunt stabilite şi pentru cooperative care au obligaţia să precizeze forma „ cooperativă de consum”. „cooperativă de producţie” sau „cooperativă de intreprinzător”.. 1. „fundaţie” etc. sub sancţiunea plăţii de daune-interese. codul fiscal si sediul. Persoana juridică se identifică in circuitul civil de alte subiecte ale raporturilor juridice inclusiv de alte persoane juridice prin denumirea sa. daca acestea nu coincid cu numele participanţilor la constituirea organizaţiei si daca nu exista in acest sens acordul persoanei respective sau al moştenitorilor ei cu privire la folosirea numelui. In unele cazuri prin legi speciale se stabileşte că persoana juridică trebuie să prevadă in denumirea sa şi alte prevederi cum ar fi „bursă de mărfuri”. Ca exemplu ar servi denumirea Societatea in nume colectiv „Movileanu şi compania” sau dacă societatea are un singur comanditat va purta denumirea Societatea in comandită „Movileanu”. o imbinări de cuvinte sau de litere care ar face-o irepetabilă şi inconfundabilă cu altele.(3). „asociaţie”. sa inceteze utilizarea denumirii si sa ii repare prejudiciul. (160)Persoana juridica nu poate fi inregistrată daca denumirea ei coincide cu denumirea unei alte persoane juridice inregistrate deja. Partidul Social Liberal etc. Cel care foloseşte denumirea unei alte persoane juridice este obligat. „societate pe acţiuni”. Denumirea persoanei juridice de drept public se stipulează in actul normativ prin care aceasta se . etc. (164)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" despre modificarea denumirii. Asociaţia de cultură „Basarabia”.(3) şi art. dar de fapt ei sunt mai mulţi. in limba de stat. Denumirea trebuie să conţină o combinaţie de elemente obligatorii şi neobligatorii care ar face-o irepetabilă. (165)In actul emis de persoana juridica trebuie sa se menţioneze denumirea. la cererea ei. (162)Persoana juridica nu poate folosi in denumirea sa cuvinte sau abrevieri care ar induce in eroare cu privire la forma sa. si inconfundabilă cu o altă denumire inregistrată in Registrele in care se inregistrează persoanele juridice. (161)Se interzice utilizarea in denumirea persoanei juridice a sintagmelor ce contravin prevederilor legale sau normelor morale. care constă din grupul de cuvinte stabilit de lege pentru forma respectivă. „fond de investiţie”. precum si a numelor proprii. (163)Persoana juridica a cărei denumire este inregistrată are dreptul sa o utilizeze. numărul inregistrării de stat. Societatea care indică in denumire numai numele unui asociat. insă aceste elemente nu pot să individualizeze definitiv persoana juridică. De aceia persoana juridică trebuie să conţină şi un cuvant.(159)Denumirea persoanei juridice trebuie sa includă.121 alin. Astfel dacă persoana juridică este o societate comercială sub forma de societate in nume colectiv sau societatea in comandită in denumirea trebuie să fie indicat şi numele unuia sau tuturor asociaţilor care răspund nelimitat pentru obligaţiile societăţii.

căci dreptul persoanei juridice asupra denumirii este protejat numai dacă există o asemenea inregistrare.c). Persoana juridica poate avea si alte adrese pentru corespondenta. Din acest motiv „denumirea” capătă o valoare economică şi similar unui obiect palpabil se transformă intr-un res corporalis care incorporează in sine reputaţia şi şansele in afaceri societăţii comerciale cu care o destinge clientela. De aceia in activitatea de intreprinzător denumirea dobandeşte o valoare economică. care face apel la violenţă fizică. (169)Toate documentele si scrisorile intrate la sediu se considera receptionate de catre persoana juridica. şi acesta poate fi in anumite condiţii transmisibil. Dacă actul de constituire al persoanei juridice cu scop lucrativ nu prevede denumirea acesteia. indicat in actele de constituire. Anume in ea (denumire) se exprimă reputaţia pozitivă sau negativă pe care o au terţii faţă de persoană. Titularului i se acordă dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat să plătească o despăgubire. care ii avansează „şansele” persoanei juridice sau altfel spus.constituie. prin şanse se inţelege o posibilitatea de a obţine din activitatea de intreprinzător rezultate favorabile. Excepţie de la această regulă o fac două situaţii. (170)Persoana juridica este obligata sa publice un aviz in "Monitorul Oficial . Denumirea este cea care se incrustează in subconştientul acelora care sau aflat sau se află in legătură persoana juridică şi anume ea poartă povara atitudinii pozitive sau negative. Este important ca denumirea stabilită prin actele de constituire să fie inregistrată in registrul de stat. Din acest considerent dreptul asupra denumirii de firmă a societăţii comerciale este calificat ca un bun. (167)Stabilirea si schimbarea sediului sint opozabile tertilor din momentul inregistrarii de stat. In conţinutul tuturor actelor care ies de la persoana juridică trebuie să se indice alături de alte date şi denumirea sa. Articolul 67. Sediul persoanei juridice (166)Persoana juridica are un sediu. Dacă denumirea indicată in actele de constituire şi care se cere inregistrată este similară alteia inregistrate anterior inregistrarea nu se va face. In relaţiile pe care le are persoana juridică cu alte persoane denumirea este principalul element faţă de care este exprimată atitudinea şi recunoştinţa terţilor. societatea comercială poate fi declarată nulă in temeiul art. (168)Adresa postala a persoanei juridice este cea de la sediu. duşmănie intre naţiuni sau altele de acest fel. Şi deci orice act emis de persoana juridică trebuie să-i poarte denumirea şi semnătura persoanei imputernicită să angajeze persoana juridică in raport cu terţii. Indicarea la forma de organizare permite participanţilor la circuitul civil să facă concluzie despre scopul persoanei juridice precum şi despre răspunderea asociaţilor acesteia. Astfel de termeni ar fi cei prin care se exprimă cuvinte necenzurate. Nu pot fi utilizate in denumiri cuvinte care exprimă noţiuni contrare bunelor moravuri. Această valoare este acordată de către clientelă. Numele utilizat coincide cu numele unuia din asociaţi. Denumirea persoanei juridice se stabileşte iniţial de fondatori prin actul de constituire. Nu pot fi utilizate in denumiri nume proprii care sunt similare numelor personalităţilor marcante. Codul civil stabileşte că prin lege pot fi interzise utilizarea unor cuvinte sau sintagme in denumirea persoanelor juridice.110 alin. Persoana juridică are un drept personal asupra denumirii sale avand drept să o utilizeze personal sau să permită sau să interzică altor persoane s-o folosească.(2) lit. sau chiar dacă nu coincide dar la utilizarea acestuia există autorizaţia persoanei sau a moştenitorilor acestora. Aceasta arată la funcţia de semnare a angajamentelor pe care şi le asumă o persoană juridică.

fie domiciliul unuia din asociaţi. Prin dispoziţia alin. imobile sau mobile. Dacă sediul este modificat societatea are obligaţia să comunice Organului de inregistrare timp de 7 zile despre modificare şi să publice informaţia respectivă in Monitorul Oficial. iar după caz strada. Sub aspect procedural. numărul casei sau şi a biroului. hartii de valoare. La sediul societăţii trebuie să păstreze documentele persoanei juridice. Cu acţiunea acestui principiu este legată şi procedura de lichidare forţată a persoanei juridice pentru cauza de insolvabilitate stabilită la art.(1) se stabileşte principiul general. Ca şi denumirea sediul se stabileşte prin actul constitutiv la libera alegere a semnatarilor acestuia – fie locul de desfăşurare a activităţii a persoanei juridice. cu excepţiile stabilite de lege sau de actul de constituire. ci numai cu cele care sunt in circuitul civil şi aparţin acestora cu drept de proprietate privată. Pentru persoanele juridice care se inregistrează la Camera inregistrării de stat potrivit Legii nr.1265/2000 este stabilită şi sancţiunea privind „sistarea activităţii intreprinderii şi organizaţiei” precum şi chiar „lichidarea acesteia in condiţii legale” . sau in cazul altor obligaţii cand persoana juridică are calitatea de debitor şi prin contract nu s-a stabilit contrariul. Toate lucrurile pe care le deţine persoana juridică cu drept de proprietate. independent de categoria la care aceste aparţin. adică persoana juridică nu poartă . Sediul este un atribut principal al persoanei juridice şi arată locul in spaţiu unde este aceasta amplasată.101. potrivit căruia toate persoanele juridice ca şi toate persoanele de drept privat răspund pentru obligaţiile cei revin cu toate bunurile care ii aparţin. indiferent de faptul dacă au fost procurate din mijloace proprii sau din mijloacele atrase se includ in activul persoanei juridice şi pot fi urmărite de către creditorii acesteia. sunt ele bunuri corporale sau incorporale. Articolul 68.Sediul permite a determina instanţa de judecată competentă in litigiile in care persoana juridică are calitatea de parat. in care persoana juridică are calitatea de debitor. Determinarea sediului are importanţă practică sub cel puţin trei aspecte: sediul persoanei juridice determină naţionalitatea acesteia. Prin alin. Răspunderea persoanei juridice (171)Persoana juridica răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul ce ii aparţine. Dispoziţiile legale nu impun condiţii sau obligaţii privitor la locul unde ar putea acesta să se afle. sunt mijloace băneşti. cu toate consecinţele negative pentru aceasta. Excepţie de la această regulă este stabilită prin art. iar persoana juridica nu răspunde pentru obligaţiile fondatorului (membrului). In caz de mutare a sediului aceasta trebuie să fie adus la cunoştinţa terţilor prin publicarea unui anunţ in Monitorul Oficial. legiuitorul prezumă că toate actele care au ajuns la sediul indicat in Registrul de stat au fost aduse la cunoştinţa persoanei juridice.al Republicii Moldova" despre modificarea sediului sub sanctiunea platii de daune-interese. sau părţi sociale. Sediul determina organul fiscal al statului la care persoana juridică prezintă rapoartele financiare şi fiscale şi la contul căruia se efectuiază plăţile obligatorii. Prin sediul societăţii se determină locul executării obligaţiilor pecuniare. fie locul aflării organelor acesteia . (172)Fondatorul (membrul) persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice. cu excepţia că ele trebuie să se inregistreze la organul fiscal din teritoriul unde-şi are sediul. In actul de constituire trebuie să fie indicată localitatea. 194 potrivit căreia Republica Moldova şi unităţile administrativ teritoriale nu răspund cu bunurile proprietate publică.(2) se confirmă regulă potrivit căreia fiecare subiect de drept răspunde de sine-stătot pentru propriile sale obligaţii.

Dispoziţiile legale din Codul civil cu privire la reorganizare stabilesc şi norme de procedură care asigură o sincronizare a operaţiunilor efectuate şi inregistrările pe care le efectuează organul de stat in aşa fel incat să se asigure o transmisiune corectă şi unitară a drepturilor şi obligaţiilor. care produce efecte la data inregistrării modificărilor in actele de constituire ale persoanei juridice absorbante.1137/1997 privind societăţile pe acţiuni. Astfel de reguli sunt prevăzute la art.128 se stabileşte că asociaţii societăţii in nume colectiv răspund pentru obligaţiile societăţii nelimitat şi solidar. fie constituirea altora (separarea). asociaţii sau alţi participanţi ai persoanei juridice nu răspunde pentru obligaţiile acesteia. Reorganizare este un procedeu juridic de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică la alta potrivit căreia succesorul continuă raporturile juridice in locul predecesorului său. (5) şi (6) din Legea nr. (175)In cazurile prevăzute de lege. Prin actul de constituire asociaţii pot să-şi asume răspunderi suplimentare la cele stabilite de dispoziţiile legale. Aceiaşi regulă este stabilită in art. aceasta se constituie in condiţiile prevăzute de lege pentru forma persoanei juridice respective. insă sunt unele excepţii.9 alin. In special art. Excepţiile sunt stabilite fie de lege fie de actele constitutive ale persoanei juridice.15 alin. (174)Hotărarea de reorganizare se ia de fiecare persoana juridica in parte. O situaţie cu totul deosibită se creează la transformare. reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare se efectuează in baza unei hotărari judecătoreşti. (176)Daca prin fuziune sau dezmembrare se infiinţează o noua persoana juridica.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie se stabileşte că „statutul cooperativei poate prevedea o răspundere suplimentară a membrului cooperativei pentru obligaţiile acesteia in mărime ce nu va depăşi venitul realizat de el in cooperativă in anul financiar precedent”. (177)Reorganizarea produce efecte fata de terţi numai după data inregistrării de stat a noilor persoane juridice. dacă prima a devenit insolvabilă datorită executării dispoziţiilor date cea dea doua. ci aceeaşi persoană juridică işi continuă activitatea dar in altă formă. deoarece la aceasta nu are loc nici dizolvarea şi nici constituirea unei persoane juridice noi.(3) precum şi la art. Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia). in condiţiile stabilite pentru modificarea actelor de constituire. dezmembrare (divizare si separare) sau transformare.(3) din Legea nr. Articolul 69.118 alin.136 pentru comanditaţii din societăţile in comandită şi in art. De la această regulă. fie că dizolvarea unora şi constituirea altora se produc concomitent (contopirea şi divizarea).(4) pentru fondatorii instituţiei. cu excepţia reorganizării prin absorbţie. dacă activele societăţii nu satisfac cerinţele creditorilor. in altă haină juridică. Reorganizarea persoanei juridice (173)Persoana juridica se reorganizează prin fuziune (contopire si absorbţie). Poartă răspundere subsidiară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară (societăţii fiice) intreprinderea cu participaţiunea majoritară (societatea mamă).121 şi art.răspundere pentru obligaţiile fondatorilor sau a membrilor săi şi invers fondatorii membrii. Astfel prin dispoziţiile art. Hotărarea pentru ca societatea să se reorganizeze sau să participe la un proces .183 alin. Dizolvarea unor şi constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop in sine al reorganizării ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operaţiuni.

Valoare juridică obligatorie actului de constituire i-o dă hotărarea organului suprem care adoptă hotărarea de reorganizare şi nu semnătura persoanelor care vor dobandi calitatea de asociaţi sau membri ai persoanei juridice care se constituie.73. Una din soluţiile procedurii planului poate fi divizarea persoanei juridice insolvabile in două sau mai multe şi transmiterea cotelor de participaţiune la unul sau mai mulţi creditori. Hotărarea de reorganizare prin divizare şi separare poate fi adoptată de Agenţie numai dacă apariţia noilor persoane juridice duce la dezvoltarea concurenţei şi există posibilitatea de a izola organizatoric. Considerăm necesar de a menţiona că reorganizarea ca operaţiune juridică nu poate opera intre persoane juridice de drept public.19 din Legea menţionată Agenţia are dreptul să adopte o hotărare privind divizarea sau separarea forţată a unui agent economic care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă dacă acesta a incălcat de două şi mai multe ori dispoziţiile legale. Astfel. cu excepţia transformării. Succesiunea de drept in cazul reorganizării persoanelor juridice (178)In cazul contopirii persoanelor juridice.de reorganizare in care sunt incluse mai multe persoane juridice poate s-o i-a numai organul principal al persoanei juridice.(3) sau la proiectul de dezmembrare prin separare (vezi art. sau dintr-o societate pe acţiuni se separă o nouă societate cu răspundere limitată apoi la proiectul contractului de fuziune prin contopire (vezi art. Legea cu privire la protecţia concurenţei nr. (179) In cazul absorbţiei unei persoane juridice de către alta.1103/2000 stabileşte şi o modalitate de reorganizare forţată a persoanelor juridice prin decizia Agenţiei Naţionale pentru Concurenţei. Infiinţarea persoanei juridice noi care apare in rezultatul reorganizării se face cu respectarea dispoziţiilor obligatorii privind constituirea persoanei juridice de forma respectivă. Această afirmaţie ne-i intemeiem pe dispoziţiile art. drepturile si obligaţiile persoanei juridice absorbite trec la persoana juridica . (3) se anexează actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată care se constituie. dacă se realizează o contopire a două societăţi in nume colectiv şi se constituie o societate cu răspundere limitată.(3) prevede că in unele cazuri reorganizarea persoanei juridice prin divizare sau separare poate s-o decidă şi instanţa de judecată. in conformitate cu actul de transmitere.58 alin. faţă de terţi operaţiunea de reorganizare produce efecte şi le este acestora opozabilă numai după inregistrare la organul de stat a noii persoane juridice.(4) din care rezultă că dispoziţiile din articolele ce urmează nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public. decat in cazul cand sunt norme exprese in acest sens. precum şi intre persoanele juridice de drept public şi persoane juridice de drept privat. de regulă cu o majoritate calificată din numărul total de voturi.80 alin. divizarea şi transformarea acestora a se vedea comentariul la art.74 alin. care au votat impotrivă sau care nu au fost prezenţi. Astfel de hotărari poate să fie adoptată de instanţă in procesul de insolvabilitate cand faţă de persoana juridică insolvabilă se aplică procedura planului stabilită de Legea insolvabilităţii. teritorial şi tehnologic subdiviziunile persoanei juridice care urmează a fi reorganizată. Articolul 70. drepturile si obligaţiile fiecăreia din ele trec la noua persoana juridica. Dacă in procesul de reorganizare sunt implicate mai multe persoane juridice hotărarea cu privire la reorganizare trebuie să fie adoptată de fiecare persoane juridice cu respectarea tuturor cerinţelor stabilite pentru forma persoanei juridice şi ale actului constitutiv. Alin. Despre fuziunea. 79 şi 85. Insă. De asemenea este problematică reorganizarea care implică persoane juridice cu scop lucrativ cu cele fără scop lucrativ. Potrivit art. Hotărarea de aprobare a reorganizării este obligatorie pentru toţi membrii persoanei juridice care au votat pentru această hotărare.

Prin articolul comentat sunt stabilite reguli de trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care decid să se reorganizeze la persoanele juridice care-şi continuă existenţa şi după reorganizare sau care se constituie in rezultatul reorganizării. Fiind un proces anevoios fuziunea prin contopire trebuie să fie motivată din punct de vedere economic şi aceasta să se aducă la cunoştinţa celor interesaţi arătandu-se poziţiile pozitive şi negative ale viitoarei reorganizări. in corespundere cu bilanţul de repartiţie. şi continuă toate raporturile juridice pe care le avea persoana juridică absorbită. O diferenţă poate fi observată şi Actul de transmitere in cazul absorbţiei poate fi semnat de persoanele juridice participante la fuziune chiar pană la inregistrarea de stat modificărilor. care preluandu-le integral. işi modifică propriile acte constitutive.74) care trebuie să arate perspectivele fuziunii. precum şi cele care nu erau cunoscute la momentul reorganizării. Fuziunea prin absorbţie este o procedură similară contopirii. Reorganizarea prin contopire a persoanelor juridice are ca efect dizolvarea persoanelor juridice cu trecerea concomitentă a drepturilor şi obligaţiilor la o nouă persoane juridică care se infiinţează. la fiecare din persoanele juridice participante la reorganizare (existente sau care iau fiinţă). aprobarea acestuia de către organele competente ale persoanelor juridice care fuzionează şi intocmirea unui act de transmitere a patrimoniului. Pentru aceasta legiuitorul stipulează necesitatea elaborării unui proiect al contractului de contopire (art. Dacă drepturile care se transferă trebuie să fie inregistrate succesorul de drepturi trebuie să le inregistreze. Actul de transmitere se intocmeşte pe baza contractului de fuziune aprobat in condiţiile art. Acesta este motivul pentru care persoana juridică care se constituie in rezultatul fuziunii trebuie să fie inregistrată mai inainte decat ar fi fost radiate cele care se dizolvă. (182)In cazul reorganizării persoanei juridice prin transformare. Actul de transmitere este unul din ultimele documente care poate fi semnat de administratorul persoanei juridice care dizolvă. şi drepturile şi obligaţiile trec de la persoana juridică absorbită la persoana juridică absorbantă. drepturile si obligaţiile ei trec la noile persoane juridice in conformitate cu bilanţul de repartiţie. făcand ca acestea (persoana juridică nou constituită şi persoanele juridice care se dizolve) pentru puţin timp să coexiste in timp. De asemenea acest plan trebuie să arate data prezumată a viitoarei fuziuni şi intocmirii actului de transmitere.75 numai după ce noua persoană juridică a fost inregistrată la organul inregistrării de stat şi acesta primeşte in activul său toate bunurile persoanelor juridice care se dizolvă. drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trec la noua persoana juridica in conformitate cu actul de transmitere. o parte din drepturile si obligaţiile persoanei juridice reorganizate trece. La succesori se transferă nu numai drepturile şi obligaţiile care se indică in actul de transfer sau bilanţul de repartiţie şi toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate. Deosebirea insă este că in rezultatul absorbţiei nu se constituie o nouă persoană juridică. urmand să efectueze aceleaşi operaţiuni juridice. şi actul de transmitere trebuie prezentat impreună cu actele necesare pentru inregistrarea modificărilor societăţii absorbante cat şi impreună cu actele necesare pentru inregistrarea excluderii (radierii) persoanei juridice absorbite. adică elaborarea unui contract de fuziune. (181)In cazul separării. participanţii la aceasta. Trec la succesori şi drepturile litigioase dintre părţi. La reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. (180)In cazul divizării persoanei juridice. Actul de transmitere trebuie să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă şi administratorul persoanei juridice care s-a constituit. inclusiv şi cele nepatrimoniale. . patrimoniul fiecărei persoane juridice care doreşte să participe la reorganizare şi alte date ce au importanţă.absorbanta in conformitate cu actul de transmitere.

Mai ales că frecvent acelaşi administrator continuă să reprezinte persoana juridică şi după transformare. Similar reorganizării prin contopire in procesul reorganizării prin divizare este necesară coexistenţa in timp a persoanei juridice care se divizează şi incetează activitatea cu persoanele juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie (183)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie trebuie sa conţină dispoziţii cu privire la succesiunea intregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate. şi nu trec de la una la alte. şi noile societăţi continuă raporturile juridice ale societăţii dizolvate in modul şi proporţiile stabilite prin proiectul dezmembrării aprobat in ordinea stabilită de art.81 şi a bilanţului de repartiţie. Actele de constituire a persoanelor juridice care se infiinţează in rezultatul dezmembrării prin divizare dobandesc putere juridică şi sunt opozabile membrilor persoanei juridice care se dizolvă de la data aprobării lor impreună cu proiectul dezmembrării. (184)Actul de transmitere si bilanţul de repartiţie se confirma de . Astfel incat ultimele mai intai se inregistrează apar ca persoane juridice apoi primesc prin bilanţul de repartiţie activele şi pasivele care le revin. in privinţa tuturor drepturilor si obligaţiilor fata de toţi debitorii si creditorii acesteia. Aceasta işi are explicaţia in aceia că bunurile şi documentele trebuie să fie transmise de la persoana juridică care s-a divizat la cele care s-au constituit şi in legătură cu aceasta trebuie să fie intocmit un act semnat cel care transmite şi de cel care primeşte. Ne referim la transformarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită intr-o societate cu răspundere limitată sau pe acţiuni. Dezmembrarea prin separare a persoanei juridice evidenţiază două situaţii: Prima situaţie este acea cand in rezultatul dezmembrării dintr-o persoană juridică care-şi continuă existenţa i-a fiinţă una sau mai multe persoane juridice la care trec o parte din drepturile şi obligaţiile primei. inclusiv obligaţiile contestate de părţi. după aceasta nu mai au o astfel de răspundere. La transformarea persoanei juridice drepturile şi obligaţiile persoanei juridice nu suportă modificări. şi nu este necesar a fi intocmit un act de transmitere. Astfel in prima situaţie va fi intocmit un plan de dezmembrare şi vor fi elaborate actele de constituire ale persoanelor juridice care se constituie in rezultatul separării. Articolul 71. Totuşi in unele situaţii transformarea are ca consecinţe reducerea răspunderii. Ce-a de-a doua situaţie este cand in rezultatul dezmembrării o parte din patrimoniu se separă de la persoana juridică care işi continuă existenţa şi trece la o altă persoană juridică existentă. In rezultatul acestei transformări asociaţii care răspundeau subsidiar pentru obligaţiile societăţii de pană la transformare nelimitat şi solidar.Reorganizarea societăţii prin divizare are ca efect trecerea patrimoniului de la persoana juridică care se dizolvă la persoanele juridice care se constituie. Acelaşi pericol există şi in cazul transformării unei instituţii in asociaţie sau fundaţie. In cea de-a doua situaţie la planul de dezmembrare trebuie să fie anexat şi contractul incheiat cu persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. căreia i se va transmite o parte din activele şi pasivele societăţii care se reorganizează modificandu-se şi actele de constituire ale acesteia din urmă. Şi abia după aceasta persoana juridică care s-a dezmembrat şi a stat la temelia fondării celor noi urmează a fi radiată din registru. Persoana juridică continuă să există insă intr-o nouă formă. In legătură cu aceasta sunt necesare a fi operate modificări atat in actele constitutive ale persoanei juridice care se dezmembrează cat şi a persoanei juridice care primeşte patrimoniul respectiv. In continuare va fi mai intai inregistrată societatea nouă. Reieşind din cele menţionate şi sub aspectul procedurii de reorganizare vor exista deosebiri.

(187)Creditorii sint in drept sa informeze organul inregistrării de stat cu privire la creanţele fata de debitorul care se reorganizează. precum şi să fie semnat de administratorii persoanelor juridice care se dezmembrează precum şi de cele care i-au fiinţă in urma reorganizării. Actul de transmitere se intocmeşte in cazul fuziunii persoanelor juridice şi se semnează de administratorii persoanei juridice care transmite şi care primeşte. si se prezintă. Bilanţul de repartiţie se intocmeşte in cazul reorganizării prin dezmembrare şi trebuie să fie aprobat de organul principal al persoanei juridice care se dezmembrează. Deşi din conţinutul normei rezultă că actul de transmitere sau bilanţul trebuie să prevadă toate drepturile şi obligaţiile persoanei juridice reorganizate.72 alin. In temeiul art. (188)Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pană la reorganizarea acestora daca din actul de transmitere si din bilanţul de repartiţie nu este posibila determinarea succesorului. care au decis reorganizarea persoanei juridice.fondatorii (membrii) persoanei juridice sau de organul persoanei juridice imputernicit cu astfel de atribuţii prin lege sau act de constituire. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie sunt documentele prin care se confirmă transferul patrimoniului de la o persoană juridică la alta.81. Anume din acest considerent am menţionat că persoana care se dizolvă şi cea care se constituie in urma contopirii trebuie să coexiste in timp pentru intocmirea acestui act. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar daca vor dovedi ca prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor. in termen de 2 luni de la publicarea ultimului aviz. iar alta să pună la evidenţa sa anumite bunuri şi obligaţii. Articolul 72. sa ceara persoanei juridice care se reorganizează garanţii in măsura in care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Bilanţul de repartiţie işi are originea in proiectul de dezmembrare aprobat potrivit art. Aceste acte sunt cele care arată legătura dintre persoanele juridice participante in procesul de reorganizare şi proporţia de drepturi şi obligaţii transferate. totuşi neindicarea lor nu inseamnă că drepturile şi obligaţiile nu trec. . Acest act trebuie să fie transmis la organul de inregistrare la care se inregistrează persoana juridică care se constituie numai după inregistrarea acesteia.75. Actul respectiv se intocmeşte in baza contractului de fuziune aprobat potrivit art. pentru inregistrarea lor de stat sau pentru introducerea modificărilor in actele de constituire ale persoanelor juridice existente. Garantarea drepturilor creditorilor persoanei juridice in cazul reorganizării ei (185)In termen de 15 zile de la adoptarea hotărarii de reorganizare. impreuna cu actele de constituire ale persoanelor juridice create. (186)Creditorii pot.(4) succesorii răspund solidar pentru obligaţiile de pană la reorganizare in cazul cand nu este posibil de a determina succesorul. 1. in sens că acest act serveşte ca temei pentru o persoană juridică să scoată de la evidenţa sa. Aceasta se explică prin aceia că pană la inregistrare persoana juridică nu are capacitate juridică şi in numele ei nu poate să fie semnate acte. organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat sa informeze in scris toţi creditorii cunoscuţi si sa publice un aviz privind reorganizarea in 2 ediţii consecutive ale "Monitorului Oficial al Republicii Moldova".

Legiuitorul stabileşte că nu toţi creditorii pot cere garanţii. Pentru ca persoana juridică să nu se reorganizeze pană la executarea sau garantarea creanţelor se stabileşte dreptul creditorului de a preveni Camera Inregistrării de Stat pentru a nu inregistra reorganizarea. in legătură cu faptul că prin fuziune se poate unifica persoane juridice cu starea diferită a activelor. .75) sau proiectul dezmembrării (art. Dacă reorganizarea a fost inregistrată contrar intereselor creditorului acesta are dreptul la apărare judiciară. in caz contrar ei vor purta răspundere personală pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin neinformare. De exemplu nu poate cere garanţii creditorul a cărei obligaţie integral deja este garantată printr-o garanţie reală (gaj sau ipotecă) sau personală a unui terţ. precum şi să publice informaţia in Monitorul Oficial. pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării. Protecţia creditorilor este una din cele mai importante probleme ale procesului de reorganizare a persoanelor juridice. dreptul creditorului de a cere garanţii de la persoana juridică care se reorganizează precum şi posibilitatea creditorului de a se adresa către succesorii persoanei juridice pentru a fi satisfăcut. pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare participanţilor sau creditorilor persoanelor juridice reorganizate. Creditorii care consideră că vor fi afectaţi prin reorganizarea debitorului său au dreptul să se opună procedurii de reorganizare şi să ceară fie garanţii suplimentare. insă nu poate cere executarea anticipată a obligaţiei. Astfel dacă obligaţia a ajuns la scadenţă integral creditorul este in drept să ceară executarea. Articolul comentat stabileşte cateva-i tipuri de garanţii. putandu-se adresa atat in nulitatea inregistrării reorganizării şi pentru incasarea forţată a creanţelor sale. Potrivit alin. creditorul unui societăţi pe acţiuni care se transformă intr-o societate cu răspundere limitată precum şi alte situaţii in care creditorul nu este nici de cum afectat de procedura de reorganizare. sau cand prin actul de transfer şi bilanţul de repartiţie se stabileşte o disproporţie intre drepturi şi obligaţii.(1) administratorul persoanei juridice care se reorganizează sau participă la o reorganizare este obligat să notifice personal fiecare creditor al său. iar pentru obligaţia care incă nu a ajuns la scadenţă el este in drept să ceară numai garanţii. Organul executiv al persoanei juridice trebuie să deţină dovezi că şi-a indeplinit obligaţia de informare personală. unde unele pot fi in prag de insolvabilitate.1265/2000 intreprinderea sau organizaţia este obligată să inştiinţeze in scris oficiul teritorial al Camerei Inregistrării de stat despre adoptarea hotărarii de reorganizare. pentru consemnarea inceperii reorganizării in Registrul de stat. Deoarece la reorganizare are loc o cesiune a datoriei de la persoana debitoare la o altă persoană succesoare pentru aceasta este necesar acordul creditorului.81). Dacă obligaţia a ajuns parţial la scadenţă creditorul poate cere achitarea datoriei.(4) stabileşte răspunderea solidară a persoanei juridice pentru obligaţiile de pană la reorganizare. Dispoziţia alin. fie executarea obligaţiilor. astfel incat datoriile nu pot fi acoperite din valoarea bunurilor transmise succesorului. cum ar fi dreptul creditorului la informaţie privind reorganizarea. dacă din actul de transmitere sau din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului. Potrivit art. Are dreptul de a cere garanţii creditorul unei societăţii care se reorganizează prin fuziune. dar şi in cazul in care creanţele acestuia nu sunt incluse integral. Considerăm că legiuitorul stabileşte răspunderea solidară nu numai pentru cazul in care numele creditorului nu este indicat in actele menţionate. dacă creditorul nu a fost satisfăcut.21 din Legea nr.(189)Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar. Data la care se adoptă hotărărea de reorganizare este data la care se aprobă contractul de fuziune (art. Din momentul consemnării in Registru a inceperii procedurii de reorganizare organul de inregistrare nu este in drept să inregistreze modificări in actele de constituire a societăţilor implicate in procedura de reorganizare.

(192)Absorbţia are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice absorbite si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica absorbanta. dar inglobează in sine drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice absorbite care se dizolvă şi urmează a fi radiată din Registrul de stat. deoarece drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se dizolvă trec integral la persoana juridică care absorbantă sau la cea nou constituită. O problemă de importanţă majoră pentru procedura de fuziune priveşte posibilitatea de a fuziona a societăţile comerciale cu organizaţiile necomerciale. In legislaţie nu există norme exprese ce interzic o asemenea fuziune. care se naşte pentru a continua raporturile juridice incepute de societăţile predecesoare. Fuziunea este o operaţiune tehnico-juridică prin care două sau mai multe persoane juridice in scopul concentrării capitalului şi sporirii rentabilităţii activităţii işi unifică patrimoniul in una singur.(3). Articolul 73. fuziunea poate fi condiţionata de permisiunea organului de stat competent. Contopirea (numită şi fuziune) duce la dizolvarea persoane juridice care iniţiază procedura de reorganizare şi radierea acestora din Registrul de stat. Invers. dar nu şi pentru creanţele pe care le au creditorii faţă de persoana juridică care s-a reorganizat. Fuziunea prezintă pericol pentru creditorii persoanei juridice deoarece operaţiunea poate opera intre persoane juridice cu starea financiară diferită. Fuziunea la randul său are două forme: contopirea şi absorbţia. Pentru despăgubire se pot adresa in egală măsură atat asociaţii sau membri persoanei juridice cat şi creditorii acesteia.29 din Legea nr.55 alin. Fuziunea persoanelor juridice (190)Fuziunea se realizează prin contopire sau absorbţie. şi apariţia unei persoane juridice noi. in rezultatul fuziunii prin absorbţie (numită şi asociere) persoana juridică absorbantă continue să existe şi după fuziune. Potrivit art. Răspunderea in faţa creditorilor administratorii o poartă numai dacă in procesul de reorganizare au admis incălcări ale procedurilor legale. ci au numai drepturi personale (vezi art.1204/1997 cu privire la fondurile de investiţii un fond de investiţii poate să fuzioneze numai cu un alt fond de investiţii. Din acest motiv considerăm că fuziunea ar putea opera doar intre societăţi comerciale sau intre organizaţii necomerciale. In cazul fuziunii societăţilor pe acţiuni aceasta are loc prin consolidarea bilanţurilor lor cu convertirea ulterioară a acţiunilor societăţilor care participă la reorganizare in acţiuni ale societăţii recent infiinţate. La fuziunea are loc o succesiune universală. In principiu este posibil de a absorbi şi pe o persoană in prag de . Totodată este necesar de menţionat că nu ar putea fuziona o societate comercială cu o organizaţie necomercială datorită faptului că asociaţii societăţilor comerciale au drepturi de creanţă asupra societăţii comerciale pe cand membrii organizaţiei necomerciale nu au drepturi de creanţă.Alin. şi nici de cum nu poate fuziona cu o altă societate comercială.(5) stabileşte răspunderea administratorilor persoanei juridice pentru abuzurile pe care aceştia le admit in procesul de reorganizare. Deosebirea dintre aceste forme este in efecte juridice pe care acesta le produce. (191)Contopirea are ca efect incetarea existentei persoanelor juridice participante la contopire si trecerea integrala a drepturilor si obligaţiilor acestora la persoana juridica ce se infiinţează. Nici intrun caz nu ar putea ca un membru care nu a avut drepturi patrimoniale pană la reorganizare să le aibă după reorganizare. (193)In cazurile stabilite de lege.

93 alin. subminand poziţia creditorilor persoanei juridice a cărei activitate este eficientă. (195)In proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice: a) forma (felul) fuziunii. La proiectul contractului de fuziune se anexează proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie. sediul si organul executiv al persoanei juridice ce se constituie. holdingurilor. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni stabileşte că in cazurile stabilite de legislaţia antimonopolistă fuziunea societăţilor comerciale se efectuează cu acordul organului de stat competent. acesta se desfiinţează cu efect retroactiv in cazul in care condiţia nu s-a realizat timp de un an de la data aprobării. c) fundamentarea si condiţiile fuziunii. Contractul poate prevedea un termen mai scurt sau un termen de prevenire. Contractul de fuziune prin contopire după natura juridică este similar unui contract de societate civilă. in contractul de societate civilă interesele .insolvabilitate. grupurilor industrial – financiare. Spre deosebire de alte contracte civile in care interesele părţilor contractante sunt contrare. f) data actului de transmitere. organul imputernicit al persoanei juridice elaborează proiectul contractului de fuziune. Fără acordul acestei agenţii inregistrarea fuziunilor şi comasărilor respective se interzice. care este aceeaşi pentru toate persoanele juridice implicate in fuziune. potrivit art. (198)Daca contractul de fuziune aprobat este afectat de o condiţie.820/2000 privind protecţia concurenţei Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei efectuează controlul de stat prealabil asupra creării. De asemenea. (196)Daca persoanele juridice fuzionează prin contopire.17 din Legea nr. care se produce in baza unui contract de fuziune aprobat de organele competente ale acestora. potrivit art.75. precum şi asupra comasării şi fuzionării agenţilor economici dacă faptul acesta ar duce la formarea unui agent economic a cărui cotă pe piaţa de mărfuri ar depăşi 35 la sută. Proiectul contractului de fuziune (194)In scopul fuziunii. in proiectul contractului de fuziune trebuie sa se indice si denumirea. d) patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare. Acest proiect de contract dobandeşte forţă obligatorie după ce este aprobat de organele competente ale persoanelor juridice care decid să fuzioneze in condiţiile art. Articolul 74. Fuziunea ca operaţiune tehnico-juridică implică mai multe persoane juridice. b) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune. La contopire pot să participe două sau mai multe persoane juridice. şi atunci există pericolul de majorare a numărului de creditori şi a creanţelor acestora. comasării şi fuzionării asociaţilor de agenţi economici. (9) din Legea privind societăţile pe acţiuni pentru inregistrarea societăţii infiinţate in procesul reorganizării prin fuziune şi asociere este necesară şi autorizaţia Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. membrii consiliului sau administratorul persoanei juridice şi se semnează de administratorii acestora. e) raportul valoric al participaţiunilor. extinderii. Proiectul contractului de fuziune se elaborează de persoanele interesate in procedura fuziunii cum ar fi asociaţii. Astfel. Fuziunea societăţilor comerciale şi uniunilor acestora poate fi condiţionată de autorizarea organelor de stat competent. (197)Proiectul contractului de fuziune se intocmeşte in scris.

Astfel dacă contractul de contopire urmăreşte scopul de constituire a unei noi persoane juridice apoi contractul de fuziune prin absorbţie are ca scop preluarea (inglobarea) de către persoana juridică absorbantă a patrimoniului persoanei juridice absorbite. ei urmăresc un scop comun. După inregistrarea de stat drepturile şi obligaţiile le dobandesc asociaţii şi membrii persoanei juridice care se constituie. Potrivit art. De asemenea contractul de fuziune prin absorbţie stă la originea constituirii noii persoane juridice şi fără acest document nu poate fi inregistrată noua societate pe cand la fuziunea prin absorbţie acest contract serveşte ca temei pentru introducerea modificărilor şi completărilor in actul de constituire a persoanei juridice absorbante.29 din Legea nr.(3) apoi prin contractul de contopire părţile contractante nu creează o proprietate comună. Astfel prin contractul de societate civilă semnatarii acestuia dobandesc drepturi şi işi asumă obligaţii pentru sine pentru intregul termen de acţiune al contractului. Din alin. In acest sens legiuitorul menţionează de a indica denumirea şi sediul acestora. Ca condiţii pentru fuzionare poate fi stabilite de exemplu. Astfel ca şi la societatea civilă prin contractul de contopire părţile convin să urmărească un scop comun. Dacă societăţile fuzionează prin contopire acestea trebuie potrivit alin. şi să obţină anumite foloase din activitatea acesteia. Contractul de fuziune are valoare juridică de la momentul aprobării de către organul principal al persoanei juridice şi pană la momentul inregistrării acestuia la organul de inregistrare.66 alin. Dar dacă in societatea civilă părţile contractante unindu-şi eforturile personale şi contribuţiile materiale dau naştere la o proprietate comună (vezi art. să se anexeze actul de constituire al acesteia precum şi să se indice şi numele candidaţilor in membrii organului executiv. şi acestea au drepturi şi obligaţii numai de la aprobarea acestuia de către organele competente a fiecărei persoane juridice pană la inregistrarea contractului de fuziune şi a actelor de constituire a noii persoane juridice. datele de identitate a membrilor persoanelor juridice care se contopesc sau a celor absorbite.asociaţilor sunt identice. de obţinerea unui credit. de .1342 alin. eliberarea autorizaţiei de către Comisia Naţională pentru Protecţia Concurenţei. dar tot patrimoniul participanţilor la acest contract trec la noua societate care se constituie.33 din Legea nr.94 din Legea nr. adică să constituie o nouă persoană juridică. drepturile şi obligaţiile care se transmit succesorilor. Contractul trebuie să prevadă dacă fuziunea se face prin contopire sau prin absorbţie.1134/1997 contractul de fuziune prin contopire trebuie să conţină prevederile art.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. pe cand la incheierea contractului de fuziune semnatari ai acestuia sunt persoanele juridice care fuzionează. Alin. (2) stabileşte care trebuie să fie conţinutul contractului de fuziune.(8) in contractul de fuziune trebuie de indicat şi alte date de identificare cum ar fi numărul inregistrării de stat şi codul fiscal a fiecărei persoanei juridice. Una din cele mai importante clauze care sunt necesare pentru fiecare contract civil clauzele de identificare a persoanelor juridice care sunt implicate in procesul de reorganizare.(5) rezultă că fuziunea persoanelor juridice poate fi condiţionată.1204&1997 cu privire la fondurile de investiţii şi art. insă reieşind dintr-o dispoziţia art. adică prevederile contractului de constituire. Cu siguranţă din prevederile contractului de fuziune trebuie să rezulte avantajele reorganizării. mărimea participaţiunilor pe care aceştia le-au avut pană la reorganizare şi mărimea participaţiunilor pe care ei le vor avea in persoana juridică care se constituie sau in cea absorbantă. Ca efect al inregistrării contractului de fuziune prin contopire toate persoanele juridice participante la procesul de reorganizare işi pierd capacitatea de subiect de drept prin dizolvare pe cand la inregistrarea contractului de fuziune prin absorbţie capacitatea de subiect de drept o pierde numai persoana juridică absorbită pe cand cea absorbantă işi continuă activitatea. Contractul de fuziune prin contopire se deosebeşte de contractul de fuziune prin absorbţie.(3) să se indice datele de identitate ale noii persoane juridice. O deosebire importantă există şi intre drepturile pe care le generează contractul pentru semnatarii acestor două contracte.

.obţinerea unei licenţe sau de alţi factori.(1). lăsand posibil ca numai prin actul de constituire să se prevadă o majoritate mai mare.(2). Articolul 75. iar adunarea acţionarilor este deliberativă dacă la şedinţă sunt prezenţi acţionarii ce deţin mai mult de jumătate din voturi. nu este de ajuns ca acest contract să fie semnat de administratori.1007/2002. (202)După expirarea termenului prevăzut la alin. Pentru ca contractul de fuziune să producă efecte intre persoanele juridice care intenţionează să fuzioneze. Persoana juridica ce se constituie anexează.58 din Legea nr. după caz. De aceia considerăm că hotărarile de fuziune trebuie de adoptat cu respectarea prevederilor art.(1). şi art. De asemenea este posibil de adoptat hotărarea şi cu un număr mai mic de voturi cum ar fi convocarea unei adunări repetate la care este deliberativă cu cel puţin1/3 din numărul total de voturi (in acest sens art. d) autorizaţia de fuziune. organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere de inregistrare la organul de stat unde este inregistrata persoana juridica absorbanta sau unde urmează a fi inregistrata noua persoana juridica. ci este necesară şi aprobarea acestui contract de către organul principal al fiecărei persoanei juridice. La cerere se anexează: a) copia autentificata de pe contractul de fuziune. Cererea de inregistrare a fuziunii (201)După expirarea a 3 luni de la ultima publicaţie a avizului privind fuziunea.1134/1997). 29 din Legea nr. Articolul 76. Tot odată trebuie de menţionat că in unele acte normative sunt stipulate prevederi prin care hotărarea de reorganizare ar putea fi efectuată şi cu un număr de voturi mai mic. Dar este necesar de prevăzut că reorganizarea unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită poate fi făcută dacă sunt de acord toţi asociaţii. Hotărarea de fuziune (199)Contractul de fuziune produce efecte numai daca este aprobat de adunarea generala a membrilor fiecărei persoane juridice participante la fuziune. Dacă condiţia de fuzionare nu s-a realizat in termen de cel mult un an contractul se consideră ca inexistent. La cerere se anexează actele indicate la alin. b) hotărarea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante. c) dovada oferirii garanţiilor acceptate de creditori sau a plăţii datoriilor. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune. la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat.75 alin. (200)Hotărarea de fuziune se adopta cu 2/3 din numărul total de voturi ale participanţilor daca o majoritate mai mare nu este prevăzută de actul de constituire. de asemenea. o cerere prin care solicita inregistrarea fuziunii. Codul civil stabileşte şi o majoritate necesară pentru adoptarea hotărarii de reorganizare. De exemplu Legea cu privire la societăţile pe acţiuni poate decide reorganizarea cu 2/3 din voturile reprezentate la adunare.

După expirarea a cel puţin 3 luni de la data ultimei publicaţii in Monitorul Oficial fiecare persoană juridică trebuie să prezinte organului de inregistrare actele pentru inregistrarea fuziunii. precum şi hotărarea de fuziune. Alin. (205)Organul care a efectuat оnregistrarea de stat a persoanei juridice absorbite sau a persoanelor juridice contopite оnscrie in registrul de stat data la care s-a produs absorbţia sau contopirea si expediază spre păstrare organului care a inregistrat fuziunea toate actele persoanelor juridice dizolvate. persoanele juridice absorbite sau cele contopite se considera dizolvate si se radiază din . actele care demonstrează garantarea drepturilor creditorilor sau satisfacerea creanţelor acestora. Impreună cu o cerere se prezintă contractul de fuziune in formă autentică aprobat de organul competent şi semnat de administrator.1265/2000 sunt cerute originalele actelor de constituire şi a certificatului de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă. (206)După inregistrarea efectuata conform alin. Mai mult. De asemenea se mai cere şi actul de transfer. Articolul 77. a) – d) din alin. persoana juridică care se inregistrează la Camera Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale. Spre exemplu la inregistrarea societăţilor comerciale şi altor intreprinderi efectuată potrivit art. Considerăm că termenul de 3 zile este un termen prea restrans pentru a prezenta copia avizului publicat in Monitorul Oficial. actul de transfer trebuie să fie semnat de administratorul persoanei juridice care se dizolvă şi de administratorul persoanei juridice care s-a constituit. insă după cum am menţionat in comentariul la art.(1). copia avizului publicat in Monitorul Oficial şi certificatul de inregistrare pentru a inscrierea menţiunii „in proces de reorganizare”. cum ar fi hotărarea de reorganizare. dacă are loc fuziunea prin contopire şi urmează a fi inregistrată o nouă persoană juridică trebuie să se prezinte şi o cerere semnată de administratorii persoanelor juridice care se dizolvă la organul de inregistrare in raza căreia trebuie să fie inregistrată persoana juridică nou constituită şi să se prezinte toate actele necesare pentru inregistrarea acesteia. actele ce confirmă inchiderea conturilor bancare. Astfel.71.(1). De acea actul de transfer va fi prezentat mai tarziu după ce va fi inregistrată persoana juridică nou constituită. potrivit Codului civil trebuie cel puţin 2 publicaţii in Monitorul Oficial pentru a preveni toţi creditorii. aprobată potrivit art. 22 din Legea nr.(3) stabileşte că. autorizaţia de fuziune eliberată de organul de stat competent şi alte acte stabilite de lege. In Registrul de Stat se face o consemnare cu privire la viitoarea reorganizare. Inregistrarea fuziunii (203)Inregistrarea fuziunii se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau care urmează sa inregistreze noua persoana juridica.Dispoziţiile articolului comentat prevede limitele de timp in care persoana juridică trebuie să prezinte cererea de inregistrare şi care acte trebuie să fie prezentate pentru a se inregistra fuziunea. actele privind transmiterea pentru nimicire a ştampilei.75. copiile de pe avizele privind fuziunea publicate in Monitorul Oficial.21 din Legea nr. (204)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice absorbante sau a noii persoane juridice informează despre inregistrarea fuziunii organul unde este оnregistrata persoana juridica absorbita sau persoanele juridice contopite. trebuie potrivit art. Pentru inregistrarea consemnării trebuie să fie prezentate anumite acte.1265/2000 să notifice organul de inregistrare cu privire la intenţia de fuziune in termen de 3 zile de la data adoptării unei astfel de hotărari de organul competent. inclusiv a celor indicate la lit.

Articolul 78. şi administratorii persoanelor juridice care se dizolvă nu mai sunt in drept să facă acte juridice din numele acestora.77 serveşte temei juridic pentru trecerea universală a drepturilor şi obligaţiilor de la persoanele juridice care se dizolvă la persoana juridică nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Inregistrarea fuziunii constă din mai multe inscrieri efectuate in registrul de stat pe care trebuie să le efectueze organul de inregistrare. fiind considerate ca dizolvate.60 alin. De la această dată toate drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice care se contopesc sau care sunt absorbite trec la societatea nou constituită şi respectiv la persoana juridică absorbantă. Efectele fuziunii (207)De la data inregistrării fuziunii. Luand in consideraţie că se efectuează mai multe inregistrări legiuitorul a stabilit consecutivitatea operaţiunilor de inregistrare şi in lipsa unor acţiuni concordate ale persoanelor juridice care participă la reorganizare nu se va putea respecta termenul menţionat.(1) organul care a inregistrat este obligat să informeze despre aceasta organul de inregistrare a persoanelor juridice care se dizolvă.76 precum şi altele indicate in comentariul la acest articol organul de inregistrare trebuie să verifice actele prezentate şi dacă ele sunt intocmite conform dispoziţiilor legale să facă inregistrările care se cer. O primă inregistrare se face de către organul competent care inregistrează persoana juridică care se constituie sau cel care inregistrează modificările la persoana juridică absorbantă. Fiind prezentate actele indicate la art.(1) din Legea nr. dacă se inregistrează contopirea unor persoane juridice sunt necesare cel puţin trei operaţiuni de inscriere. (208)După inregistrarea fuziunii. pe cand in alte acte normative un asemenea termen nu este stabilit. Astfel. Potrivit art. Excepţie o face numai administratorii persoanelor juridice care se contopesc. patrimoniul persoanei juridice absorbite sau al persoanelor juridice care se contopesc trece la persoana juridica absorbanta sau la noua persoana juridica. Inregistrarea făcută potrivit art. Aceştia au dreptul numai să semneze actul de transmitere a bunurilor către persoana juridică care s-a constituit. Pentru a se face inregistrarea trebuie să fie prezentate actele tuturor persoanelor juridice care participă la reorganizare inclusiv şi a persoanei juridice care se constituie. iar bunurile sint inregistrate ca bunuri ale persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice. inclusiv inscrierea prin care se modifică actele de constituire a persoanei juridice absorbante şi radierea persoanelor juridice absorbite. inclusiv inregistrarea persoanei juridice nou constituite şi radierea celor care fuzionează şi se dizolvă. iar acesta la randul său trebuie să facă inscrierea de radiere şi să expedieze actele persoanelor juridice dizolvate organului care a inregistrat persoana juridică nou constituită sau modificările la persoana juridică absorbantă. Făcandu-se inregistrarea potrivit alin. persoana juridica absorbanta sau noua persoana juridica include in bilanţul sau activele si pasivele persoanei juridice absorbite sau ale persoanelor juridice contopite. In cazul absorbţiei se fac cel puţin două inscrieri.(1) potrivit căreia capacitatea civilă a persoanei juridice apare numai la data inregistrării de stat şi numai atunci aceasta poate primi la bilanţul său şi după caz a inregistra bunuri.1265/2000 in termen de 15 zile organul de inregistrare trebuie să adopte decizie de inregistrare sau de respingere a cererii. Această explicaţie işi are originea in dispoziţia art.20 alin.(1) şi 61 alin.registrul de stat. Toate raporturile civile şi comerciale ale persoanelor dizolvate vor fi continuate de .

iar in cea de-a doua situaţie din prima se desprind părţi din patrimoniul acesteia insă nu se constituie noi persoane juridice ci acestea sunt alipite la alte persoane juridice existente. . care iau fiinţa. Dezmembrarea persoanei juridice (209)Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare. valori mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni). iar aparatul central care pană atunci avuse numai activităţi administrative se diviza ca persoană juridică. Actul de transfer se semnează de reprezentantul persoanei juridică absorbantă şi reprezentantul persoanei juridice absorbite pană la depunerea actelor la organul de inregistrare. Actul de inregistrare a fuziunii. (210)Divizarea persoanei juridice are ca efect incetarea existentei acesteia si trecerea drepturilor si obligaţiilor ei la doua sau mai multe persoane juridice. iar drepturile şi obligaţiile treceau la noile persoane juridice. adică după actul de inregistrare a acesteia. Totodată. Actul de transfer serveşte temei pentru includerea in bilanţul contabil a activelor şi pasivelor primite de la persoanele juridice care se dizolvă. mijloace de transport şi altele a căror inregistrare este obligatorie. Această modalitate a fost utilizată frecvent la divizarea asociaţiilor republicane de producţie care avea aparatul central in Chişinău iar filiale in alte localităţi ale republicii. (211)Separarea are ca efect desprinderea unei parţi din patrimoniul persoanei juridice. O situaţie este cand dintr-o persoană juridică se separă una sau mai multe persoane juridice la care trec o părţi ale patrimoniului. transferandu-le acestora din urmă o parte din patrimoniu. La divizarea asociaţiei fiecare filială dobandea personalitate juridică transmiţandu-i-se intreg patrimoniul care-l avuse in gestiune pană atunci păstrand acelaşi obiect de activitate.(3) se evidenţiază două modalităţi ale separării. Dezmembrarea este o operaţiune potrivit căreia dintr-o persoană juridică apar două sau mai multe. care se demonstrează prin certificatul de inregistrare a societăţii noi constituite sau extrasul din registru pentru persoana juridică absorbantă. Această formă este utilizată pentru formarea pe baza filialelor a unor persoane juridice. Articolul 79. trebuie de menţionat că pe langă trecerea de drept a patrimoniului trebuie să fie semnat şi actul de transfer intre persoanele implicate in procesul de reorganizare. care nu işi incetează existenta. Mai mult aceste acte servesc temei pentru ca bunurile supuse inregistrării de stat să fie inregistrate după succesorii de drepturi. si transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţa. Divizarea se inţelege ca o operaţiune cand o persoană juridică care-şi pierde calitatea de subiect de drept prin dizolvare divizandu-se in două sau mai multe persoane juridice care se constituie. Reorganizarea prin separare se inţelege operaţiunea prin care din componenţa unei persoane juridice care nu-şi pierde personalitatea juridică prin dizolvare se desprind una sau mai multe persoane juridice.succesorii acestora. Dezmembrarea se face prin două forme: divizare şi separare. Prin dezmembrare are loc o succesiune cu titlu universal. In special ne referim la imobile. serveşte ca temei pentru includerea la bilanţul acestora a tuturor bunurilor primite prin succesiune. deoarece de la o persoană juridică parţial trec drepturile şi obligaţiile la una sau mai multe persoane juridice. pe cand in cazul contopirii actul de transfer urmează a fi semnat numai după apariţia persoanei juridice care se constituie. Ca efect asociaţie republicană divizată se dizolva. Prin alin.

legiuitorul stabileşte că proiectul dezmembrării trebuie să conţină in anexe şi proiectele actelor de constituire a persoanelor juridice care i-au fiinţă. Planul dezmembrării este principalul indiciu potrivit căruia se intocmeşte bilanţul de repartiţie. precum şi toate clauzele indicate la alin.Articolul 80. Specificarea aceasta este importantă pentru societăţile comerciale şi cooperative in care asociaţii au drepturi de creanţă asupra patrimoniului. sau cand se consideră că dezmembrarea va ridica eficienţa activităţii. Pe langă indicarea formei de organizare. i) consecinţele dezmembrării pentru salariaţi. inclusiv cauza reorganizării. In special la trecerea activelor in unele cazuri trebuie de luat in consideraţie valoarea de piaţă a activelor şi nu preţul lor de bilanţ. Adică. dacă a deţinut acţiuni sau părţi sociale de 100 000 lei şi in noua societate trebuie să deţină acţiuni sau părţi sociale de aceiaşi mărime. mai activă reacţionand rapid la necesităţi. h) data intocmirii bilanţului de repartiţie. modalitatea etc. e) numărul de participanţi care trec la persoana juridica ce se constituie. data la care aceste participaţiuni dau dreptul la dividende. Fiecărui asociat trebuie să i se păstreze aceiaşi mărime a participaţiunii. Proiectul dezmembrării (212)Proiectul dezmembrării persoanei juridice este elaborat de organul executiv. f) raportul valoric al participaţiunilor. in alte cazuri lichiditatea acestora.(2). eficienţa. c) denumirea si sediul fiecărei persoane juridice care se constituie in urma dezmembrării sau cărora li se da o parte din patrimoniu. datorită faptului că persoana juridică cu patrimoniu mai mic devine mai mobilă. (215)La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii persoane juridice. deoarece in baza acestora se formează capitalul social al noii societăţi. De aceia trebuie de indicat partea din capitalul social şi participanţiunile fiecărui asociat care trec la societatea care se constituie. insă luand in consideraţie operaţiunea de dezmembrare proporţia la capitalul social va fi mai mare. (213)In proiectul dezmembrării trebuie sa se indice: a) forma (felul) dezmembrării. Actul de constituire trebuie să corespundă tuturor cerinţelor stabilite de legislaţie pentru forma persoanei juridice care se . denumirii şi sediului persoanelor juridice care se constituie in rezultatul reorganizării. Pentru ca dezmembrarea să se efectueze este necesar de intocmit un plan de dezmembrare in care se arate toate aspectele. Proporţional părţii din capitalul social care trece la noua societate trebuie să se transmită activele şi pasivele. Dezmembrarea ca operaţiune juridică se produce atunci cand intre asociaţii sau membrii persoanei juridice apar neinţelegeri. La trecerea pasivelor trebuie de luat in consideraţie scadenţa obligaţiilor. (214)Proiectul dezmembrării se intocmeşte in scris. b) denumirea si sediul persoanei juridice care se dezmembrează.. d) partea de patrimoniu care se transmite. după caz. In special trebuie să se indice expres partea din active şi din pasive care se transmite fiecărei din persoanele care se constituie. g) modul si termenul de predare a participaţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ care se dezmembrează si de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care exista.

claritatea şi fermitatea dispoziţiei alin. Prin dispoziţia alin.(2) şi (3) precum şi să dispună formarea organului executiv al persoanei juridice ce se constituie.50. care din anumite motive considerate de ei justificate votează . deoarece acesta reprezintă numai o intenţie şi poate fi modificat aşa cum se va considera necesar in cadrul şedinţei de aprobare. admiţandu-se derogări prin actul constitutiv. afirmăm că ea trebuie să conţină toate prevederile stipulate la art. Această normă se aplică pentru toate persoanele juridice. planul dezmembrării ar putea fi respins fără a produce vre-un efect juridic. Pe langă acestea trebuie să fie aprobate şi modificările care se efectuează in actul de constituire a persoanei juridice care-şi păstrează identitatea după constituire. etc. (217)Adunarea generala a participanţilor. In special ne referim la dispoziţiile art. Luand in consideraţie importanţa reorganizării pentru toţi participanţii persoanei juridice. insă ea nu este opozabilă terţilor. deoarece contrar voinţei lor (atunci cand ei votează impotrivă sau nu sunt prezenţi la adunarea decisivă) ei se pot pomeni membri intr-o altă persoană juridică. in sensul stabilirii unei majorităţi mai dure.(1). Prin hotărarea organului suprem al persoanei juridice se dă putere juridică proiectului elaborat potrivit art. aproba actul de constituire al noii persoane juridice si desemnează organul ei executiv. cum ar fi Legea cu privire la cooperativele de producţie. iar dacă legile speciale anterioare Codului civil prevăd o altă majoritate se va aplica dispoziţiile Codului civil.72 şi 82.80 alin. Prin adoptarea hotărarii de către organul suprem al persoanei juridice ce se dezmembrează se obligă organul executiv al persoanei juridice să indeplinească toate formalităţile necesare inregistrării reorganizării. drepturile acestora pot fi afectate.83. Hotărarea aprobată este obligatorie pentru toţi participanţii la persoana juridică şi pentru organele acesteia. iar la adunarea repetată ar putea să decidă cu aproximativ 25% din numărul total de voturi. executive şi de control a noilor persoane juridice. insă indicand că se aprobă proiectul dezmembrării.(1). Prin adoptarea hotărarii prin care se aprobă dezmembrarea suntem in prezenţa unei limitări a drepturilor participanţilor la persoana juridică. Aprobarea proiectului dezmembrării (216)Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generala a participanţilor cu 2/3 din numărul total de voturi daca actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. Faţă de hotărarea organului suprem legiuitorul nu impune nici un fel de condiţii.1134/1997 care prin coroborare prevăd că hotărarea de reorganizare a societăţii pe acţiuni poate fi luată cu 2/3 din voturile care sunt reprezentate la adunarea convocată iniţial. Această opţiune se justifică prin pericolul care-l prezintă reorganizarea pentru asociaţii şi membrii persoanei juridice care se reorganizează.(1) considerăm că aceasta prevalează cele din legile speciale. cu majoritatea indicata la alin. dacă pentru aceasta se votează cu majoritatea menţionată la alin. Opozabilitate obţinand numai după inregistrarea efectuată conform art. Articolul 81. Iar atunci cand se reorganizează societăţi comerciale. Norme similare există şi in alte acte normative. inclusiv cele stabilite la art.80. (1) se stabileşte imperativ o majoritate calificată de 2/3 din numărul total de voturi.constituie. Ar fi util ca in proiectul planului să fie prevăzute şi datele de identitate ale candidaţilor in organele de supraveghere. trebuie de menţionat că importanţa juridică a dispoziţiilor acestui articol este minoră. aceasta fiind deliberativă in prezenţa acţionarilor care deţin mai mult de jumătate din numărul total de voturi. Mai mult. 58. In final. de intreprinzători. 61 din Legea nr.

De exemplu. contrar voinţei lor fiind membri sau asociaţi ai unei persoane juridice devin participanţi ai altor persoane juridice. publicarea in două ediţii consecutive a Monitorului Oficial al Republicii Moldova a avizului respectiv şi să se garanteze. Ca o măsură de protecţie de reorganizări păgubitoare apare art. are dreptul să ceară societăţii răscumpărarea acţiunilor la preţul de piaţă dacă statutul nu stabileşte altfel. Cererea de inregistrare a dezmembrării (218)Organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune.79 din Legea 1134/1997 potrivit căruia acţionarul care a votat impotriva reorganizării. Articolul 83. devenind asociat al unei societăţi cu activele compromise. La cerere se anexează proiectul dezmembrării.(1). (221)Organul care urmează sa efectueze inregistrarea de stat a noii . semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante. sau a plaţii datoriilor. prin art. Inregistrarea dezmembrării se face numai după inregistrarea noilor persoane juridice sau a modificării actului de constituire al persoanei juridice la care trece o parte din patrimoniu. Astfel. de asemenea.22 din Legea nr. sau ilegal nu a fost admis la şedinţa adunării generale a societăţii pe acţiuni care a decis reorganizarea. si dovada oferirii garanţiilor. După adoptarea hotărarii de reorganizare prin care a fost aprobat planul de dezmembrare a persoanei juridice.impotriva reorganizării. (219)La cererea depusa organului care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează. actele necesare inregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. Cererea de inregistrare se depune după regulile stabilite la alin. sau după caz să satisfacă cerinţele creditorilor şi să indeplinească alte condiţii cerute de legile speciale. o cerere de inregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat inregistrarea ei de stat si o alta la organul care va efectua inregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este inregistrata persoana juridica la care trece o parte din patrimoniu. care trebuie făcută in termen de 3 zile de la data adoptării hotărarii. Inregistrarea dezmembrării (220)Inregistrarea dezmembrării se face la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate. Dacă o asemenea inştiinţare nu va fi făcută organul de inregistrare ar putea refuza primirea cererii sau ar respinge inregistrarea reorganizării.72. Dacă se inregistrează o societate comercială trebuie să se respecte şi dispoziţiile art. organul executiv are obligaţia să indeplinească toate formalităţile stabilite la art. acceptate de creditori. atat la organul de inregistrare a persoanei juridice care se dezmembrează cat şi la organul de inregistrare in raza căruia trebuie să se inregistrează persoana juridică care i-a fiinţă anexandu-se toate actele necesare pentru modificarea actelor constitutive ale persoanelor juridice care-şi continuă activitatea după reorganizare. după expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea. In special persoanele care au drepturi patrimoniale pot suferi in urma dezmembrării. 21 din Legea nr.1265/2000 se stabileşte modul de inştiinţare a organului de inregistrare privind adoptarea hotărarii de reorganizare prin dezmembrare. Articolul 82.1265/2000. In acest sens se cere notificarea fiecărui creditor al său despre hotărarea de reorganizare. cat şi actele necesare pentru inregistrarea noii persoane juridice.

Pană la data radierii persoanei juridice dezmembrate sau modificarea actului constitutiv al acesteia. din dispoziţia alin.persoane juridice sau care a inregistrat persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu informează organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrata despre inregistrarea noii persoane juridice sau despre modificarea actului de constituire al persoanei juridice care primeşte o parte din patrimoniu. (224)După inregistrarea efectuata conform alin. O situaţie diferită este atunci cand prin separare nu se constituie o nouă persoană juridică. (223)Dezmembrarea produce efecte din momentul inregistrării ei de stat la organul unde este inregistrata persoana juridica dezmembrată. adică la data inregistrării modificărilor in actele de constituire sau după caz a inscrierii actului de radiere a persoanei juridice dizolvate. persoana juridica divizata se considera dizolvata si se radiază din registrul de stat. Principalul efect al dezmembrării este trecerea prin succesiune cu titlul universal a drepturilor şi obligaţiilor de la persoana dezmembrată la cele care i-au fiinţă sau care primesc o parte din patrimoniu. patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente. după caz. (226)Noua persoana juridica sau cea existenta primeşte prin act de transmitere si include in bilanţul sau patrimoniul primit si. Operaţiunea de dezmembrare se consideră efectuată la momentul ultimii inregistrări. ci partea patrimoniului desprins trece de la o altă persoană juridică existentă.(1). trebuie să fie inregistrată persoanele juridice care se constituie in rezultatul divizării sau separării.70 alin(3) şi (4) . radiază persoana juridica ce s-a divizat si informează despre aceasta organul unde este inregistrata noua persoana juridica sau organul unde este inregistrata persoana juridica ce primeşte o parte din patrimoniu. Acest bilanţ se anexează la actele tuturor persoanelor juridice care se dizolvă. inregistrează bunurile supuse inregistrării. după caz. Drepturile şi obligaţiile care trec de la persoana dezmembrată la altele potrivit bilanţului de repartiţie (vezi art. Totuşi. In acest caz.77 alin. Articolul 84. Inregistrarea dezmembrării se face similar inregistrării fuziunii şi in acest sens poate fi consultate şi comentariul la art. spre deosebire dispoziţiile art. iar de la această dată drepturile şi obligaţiile se consideră transferate la succesori.(1) se inţelege mai intai că se inregistrează modificările la actele de constituire a persoanei juridice care primeşte patrimoniul desprins şi apoi se vor inregistra modificările la actele constitutive a persoanei juridice de la care acest patrimoniu s-a desprins.77. (222)Organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice dezmembrate inregistrează dezmembrarea si. Bilanţul de repartiţie a persoanei juridice trebuie să fie aprobat de organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează şi desigur de organele executive ale persoanelor juridice care se constituie sau care primesc patrimoniul. modifică actele constitutive sau i-a fiinţă in rezultatul dezmembrării.(1) dezmembrarea se consideră efectuată numai după ce a fost radiată persoana juridică care se dizolvă prin reorganizare sau a fost modificat actul constitutiv ale persoanei juridice care-şi continuă activitatea. Efectele dezmembrării (225)De la data inregistrării dezmembrării. Acestea din urma inscriu data la care s-a produs dezmembrarea.

Pentru a nu admite reorganizarea abuzivă şi limitarea de drept a obligaţiilor asociaţilor. a fondului de investiţie pentru privatizare in fond de investiţie nemutual. O persoană juridică inregistrată poate să-şi continue existenţa sub o altă formă. In procesul de privatizare a patrimoniului de stat au fost transformate mii de intreprinderi de stat. după cum rezultă din operaţiunea de transformare nu are loc o trecere a drepturilor şi obligaţiilor de la o persoană la altă. căci transformarea nu influenţează componenţa membrilor persoanei juridice şi administratorul poate să rămană acelaşi. ci continuă existenţa intr-o altă haină juridică. Potrivit prevederilor acestui regulament statul reprezentat de organul său Departamentul Privatizării apare ca fondator şi acţionar unic al societăţii pe acţiuni constituite prin reorganizarea (transformarea) intreprinderii de stat. legiuitorul in art. (228)Transformarea persoanei juridice trebuie sa intrunească si condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridica de organizare in care se transformă.1056 din 12. Dacă pentru dobandirea dreptului legea cere inregistrarea in registrele publice persoana juridică care primeşte trebuie să indeplinească toate formalităţile legate de inregistrarea acestora.aprobat de către organul suprem. Nu trebuie de considerat o transformare atunci cand are loc o schimbare a denumirii de firmă.135 a stabilit că asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii răspund solidar şi nelimitat şi după transformarea societăţii dar numai pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. Transformarea persoanei juridice (227)Transformarea persoanei juridice are ca efect schimbarea formei sale juridice de organizare prin modificarea actelor de constituire in condiţiile legii. Au avut loc transformări frecvente a intreprinderilor agricole (a colhozurilor şi sovhozurilor) in cooperative şi in societăţi pe acţiuni. Insă in rezultatul transformării pot suferi schimbări drepturile şi obligaţiile membrilor sau după caz a asociaţilor persoanei juridice. Nu urmează a fi calificată ca transformare reorganizarea unei societăţi pe acţiuni de tip inchis in societate pe acţiuni de deschis. sau a genului principal de activitate. Nu ar fi necesar nici actul de transmitere. Chiar dacă in registru de stat se face inscrieri de radiere şi de inregistrare aceasta in opinia noastră trebuie calificată ca o reinregistrare şi nu ca o dizolvare a unei persoane juridice şi infiinţarea alteia noi. Transformarea ca operaţiune juridică in unele cazuri prezintă pericol pentru creditori. In practica de aplicare a normelor legale s-a intalnit frecvent reorganizarea prin transformare a intreprinderilor de stat. In acest sens Guvernul prin Hotărarea nr. Articolul 85. cu condiţia că o asemenea hotărare se adoptă de organul principal cu majoritatea indicată de lege şi indeplineşte toate condiţiile legale prevăzute pentru forma de organizare juridică in care se transformă.1997 a aprobat şi Regulamentul cu privire la reorganizarea in societăţi pe acţiuni a intreprinderilor supuse privatizării prin transformarea intreprinderilor in societăţi pe acţiuni. Acesta se referă la societăţile in nume colectiv şi societăţile in comandită in cazul in care acestea se transformă in persoane juridice in care asociaţii duc o răspundere limitată. Răspunderea asociaţilor se limitează la termenul general de prescripţie adică la de trei ani de la data ajungerii .11. a unei intreprinderi naţionale in intreprindere mixtă sau cu capital străin. insă toate bunurile din activ se transmit şi se primesc conform actului de transmitere semnat reprezentanţii persoanei juridice care se dezmembrează şi celei noi infiinţate. fiindcă persoana juridică nu dispare. Deşi. şi a intreprinderii de arendă in societăţi pe acţiuni. Persoana juridică continuă cu aceleaşi drepturi şi obligaţii patrimoniale pe care le avea pană la transformare. societăţi pe acţiuni in societăţi cu răspundere limitată şi invers.

55 alin. In cazul transformării unei societăţi pe acţiuni in altă formă de societate comercială sau in cooperativă. (233)Organul competent al persoanei juridice poate reveni asupra hotărarii de lichidare sau reorganizare daca patrimoniul nu este repartizat intre membrii acesteia sau nu este transmis unor alte . (231)Persoana juridica continua sa existe si după dizolvare in măsura in care este necesar pentru lichidarea patrimoniului. art. către persoanele juridice beneficiare.obligaţiei la scadenţă.46 din Constituţie.(3) potrivit căruia dacă asociatul sau membrul unei organizaţii necomerciale nu are drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia el nu poate să-l dobandească de la succesorul de drepturi al persoanei juridice drepturi patrimoniale. Articolul 86. in acest caz reorganizarea ar putea fi utilizată ca o formă de dobandire abuzivă a drepturilor. Această afirmaţie işi are fundamentul in acelaşi art. pentru operaţiunile pe care le-a intreprins. f) faptului ca persoana juridica cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant. a persoanei juridice care işi incetează existenta si transmiterea universala a patrimoniului ei.(3) asociaţii societăţilor comerciale au drepturi patrimoniale asupra averii acesteia. Această regulă se păstrează chiar şi in cazul in care după reorganizare asociatul instrăinează partea socială care ii aparţine. in caz contrar fiind responsabil. c) hotărarii organului ei competent. in starea in care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării. administratorul nu mai poate intreprinde noi operaţiuni. d) hotărarii judecătoreşti in cazurile prevăzute la art. Ceia ce inseamnă că o asemenea transformare cu o majoritate de voturi nu poate fi efectuată. (230)Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării.87. Nu este posibilă nici o transformare a organizaţiilor necomerciale in societăţi comerciale. g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire.1134/1997 stabileşte că mărimea cotei fiecărui asociat sau membru in capitalul propriu al persoanei juridice care se constituie nu poate fi mai mică faţă de valoarea nominală totală a acţiunilor deţinute de aceştia pană la reorganizare. fără lichidare. iar acesta este in contradicţie cu prevederile art. b) atingerii scopului pentru care a fost constituita sau imposibilităţii atingerii lui.96 din Legea nr. cu excepţia cazurilor de fuziune si dezmembrare ce au ca efect dizolvarea. personal si solidar. deoarece potrivit art. Dizolvarea persoanei juridice (229)Persoana juridica se dizolva in temeiul: a) Expirării termenului stabilit pentru durata ei. e) insolvabilităţii sau incetării procesului de insolvabilitate in legătura cu insuficienta masei debitoare.55 alin. Aceasta prevedere se aplica din ziua expirării termenului stabilit pentru durata societăţii ori de la data la care asupra dizolvării a hotărat adunarea generala a participanţilor sau instanţa de judecata. insă cu condiţia că votează pentru aceasta toţi asociaţii. iar membrii organizaţiei necomerciale nu au asemenea drepturi şi ca consecinţă a acestei transformări persoanele care nu au participat la adunare sau au votat impotriva reorganizării ar putea fi lipsiţi de drepturile patrimoniale contrar voinţei lor. (232)Din momentul dizolvării. Considerăm posibilă transformarea unei societăţi comerciale intr-o organizaţie necomercială.

Deci momentul cel mai important pentru faza dizolvării este că persoana juridică nu poate să incheie noi contracte ce vizează obiectul să de activitate. (234)La data dizolvării persoanei juridice. Un prim temei de dizolvare a persoanei juridice este expirarea termenului pentru care a fost constituită. De regulă persoana juridică se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată. Sunt considerate ca moduri de dizolvare voluntară. Acest moment survine la o anumită dată. de judecata nu Incetarea activităţii unei persoane juridice impune parcurgerea a două faze: dizolvarea şi lichidarea. aceasta se dizolvă dacă pană la acest moment actele de constituire nu se modifică. cazurile de dizolvare indicate la alin. Dacă in termenul respectiv persoana juridică inlătură neajunsurile care a dus la sistarea activităţii atunci persoana juridică recapătă capacitatea deplină. insă ea nu duce la dizolvarea societăţii. forţată şi care intervin in temeiurile legii.(4) stabileşte că din momentul dizolvării din numele persoanei juridice nu pot fi intreprinse noi operaţiuni. Prin dispoziţiile legii se consideră dizolvarea cand persoana juridică nu corespunde anumitor cerinţe ale legii. atingerea scopului propus. a). Dizolvarea persoanei juridice este urmată de procedura de lichidare. Considerăm că prin dispoziţiile menţionate are loc o limitare a capacităţii civile a persoanei juridice pentru un anumit timp. Totuşi.90 alin. In alin. Totodată limitarea activităţii nu inseamnă incetarea tuturor activităţilor persoanei juridice ci numai a celor activităţi la desfăşurarea cărora au fost admise incălcări.134 şi 143. Faza dizolvării cuprinde anumite operaţii care declanşează şi pregătesc incetarea existenţei persoanei juridice. Dizolvarea nu trebuie de confundat cu „suspendarea activităţii” asociaţiei obşteşti prevăzută de art. la data inregistrării dizolvării in registrul de stat sau la data cand hotărarea instanţei devine executorie. Existenţa acesteia nu este legată de soarta asociaţilor sau membrilor acestora şi deseori persoana juridică continuă şi după moartea celor care au fondato. considerandu-se că actul de constituire fiind inregistrat la organul de inregistrare se inregistrează şi termenul de activitate a acesteia este cunoscut de publicul interesat. Similare dizolvării sunt şi efectele „sistării activităţii intreprinderii sau organizaţiei” indicate in art. adică la data cand expiră termenul la care a fost constituită. insă ea este indreptăţită să continue şi să finalizeze operaţiunile deja incepute (art. administratorul acesteia devine lichidator daca organul competent sau instanţa desemnează o alta persoana in calitate de lichidator. c).1265/2000. 65 prevede că la expirarea termenului stabilit pentru existenţa persoanei juridice.(3) din Legea nr. De aceia alin. adică expirarea termenului stabilit in actul de constituire. Dizolvarea in acest sens este considerată ca dizolvare de drept.38 alin. dar numai in măsura in care acesta este necesară pentru indeplinirea formalităţilor de lichidare. Anume din . b).persoane. sau definitivă.(6).(1) lit. fondatorii sau ulterior acestora asociaţii sau membri pot să stabilească o dată fixă pană la care persoana juridică va exista. imposibilitatea atingerii scopului propus şi adoptarea hotărarii de către organul competent al persoanei juridice.13 alin.293/1995 potrivit căreia persoanei juridice un anumit timp (de pană la 6 luni sau in al doilea caz de 30 de zile) nu i se permite să efectueze anumite activităţi.836/1996 şi sau după caz a persoanei juridice in art. (1) sunt indicate temeiurile de dizolvare a persoanei juridice. Prin acestea s-ar putea menţiona şi prevederile art.(7) din Legea nr. deoarece nu mai necesită o inregistrare a acesteia in registrul de stat şi nu trebuie să fie informarea publică. cand persoana juridică incetează fără lichidare datorită transmiterii patrimoniului la succesori. Din conţinutul acestuia cat şi din alte dispoziţii pot fi evidenţiate moduri de dizolvare voluntară. 47 din Legea nr. In acest sens art. Excepţie de la această regulă o constituie dizolvarea persoanei juridice pentru cauza de reorganizare. La această fază persoana juridică işi păstrează capacitatea civilă.

87 alin. Dacă unul din temeiurile de suspendare intervine atunci organul executiv trebuie să convoace organul principal şi să raporteze despre acest temei.(1) lit.979/1992 cu privire la culte . Ultimul trebuie să decidă fie inlăturarea temeiului de dizolvare fie adoptarea hotărarii de dizolvare şi inceputul lichidării.acest considerent a reieşit legiuitorul şi in art. prin dispoziţiile celei din urme legi. şi deci la data cand există circumstanţele care arată la realizarea scopului sau la cele ce fac imposibilă realizarea societatea trebuie să se considere ca fiind dizolvată. art. 32 din Legea nr. sau instituţiile de invăţămant pregătirea cadrelor pentru economia naţională. De fapt. art.e).110 alin. totuşi in majoritatea cazurilor considerăm că data realizării sau imposibilităţii realizării scopului este una incertă şi de aceia asupra dizolvării trebuie să se pronunţe organul suprem sau instanţa şi la data inregistrării acesteia conform art. Deci realizarea definitivă a scopului general este de regulă.39 alin.1265/2000 potrivit căreia numai in cazul in care in care hotărarea de lichidare a intreprinderii sau organizaţiei se adoptă de organul competent sau de instanţa de judecată există obligaţia de inştiinţare a oficiului teritorial al Camerei inregistrării de stat. Totuşi contrar acestei concluzii art. 32 din Legea nr. De cele mai multe ori persoanele juridice se constituie pentru o perioadă de timp nelimitată şi işi propun un scop general. In literatură s-a menţionat că aceasta este de asemenea o dizolvare de drept. a organului de stat competent sau a procurorului (vezi art.27 din Legea nr.89 prevede că organul executiv trebuie să inregistreze dizolvarea in registrul de stat independent de faptul că de fapt inregistrarea dizolvării a fost inregistrată deja. art. Ca imposibilitate a realizării scopului ar putea servi suportarea unor pierderi neaşteptate (distrugerea sau pierea averii ca efect al unor calamităţi naturale) in rezultatul cărora activele persoanei juridice sau redus intr-atat incat nu mai asigură activităţi normale a acesteia. Ca model de dizolvare in dispoziţiile legii pot fi invocate normele art. art. sau numai comanditari sau numai comanditaţii şi in termen de 6 luni societatea nu a inlăturat cauza de dizolvare. valoarea activelor persoanei juridice scade sub nivelul capitalului social minimal stabilit de lege precum şi alte prevederi legale. cum ar fi realizarea şi impărţirea profitului prin intermediul desfăşurării activităţii de intreprinzător de către societăţile comerciale.134 şi 143 cand societatea in nume colectiv şi respectiv societatea in comandită se dizolvă dacă a rămas un singur asociat.(2).718/1991. acţionarilor.14 din Legea 979/1992. şi nu excludem posibilitatea existenţei unei situaţii concrete care ar permite clar stabilirea datei dizolvării pentru aceste temeiuri.1134/1997. şi deci temei de dizolvare a acesteia.(4) din Legea nr.718/1991). dacă in instanţă se demonstrează existenţa unuia din temeiurile stabilite la art.69 societatea intră in procedura de lichidare. adică prin modificarea din 2002 din Legea nr. dacă organul principal nu adoptă hotărarea de dizolvare acest lucru poate să-l ceară oricare din participanţi prin instanţa de judecată.40 alin. imposibilă. Dar dacă din prevederile actului constitutiv este posibil de determinat realizarea scopului atunci persoana juridică trebuie să dizolve.837/1996. Dizolvarea intervine din dispoziţiile legii in cazul in care numărul de asociaţi scade sub numărul stabilit de lege. iar dacă adunarea nu poate adopta nici o asemenea hotărare atunci instanţa poate decide la cererea participanţilor.(1). precum şi in cazul stabilit de art.(8)din Legea nr. Un alt temei de dizolvare apare atunci cand persoana juridică şi-a realizat scopul pentru care s-a constituit precum şi situaţia in care anumite circumstanţe arată că realizarea scopului propus prin actele de constituire este imposibil. art. Deşi este greu de obiectat impotriva acestei poziţii. Dizolvarea intervine prin act judecătoresc.86 alin. Dacă in acest sens nu s-a decis in termenul stabilit de lege atunci dizolvarea poate decisă de către instanţă la cererea participanţilor. Unii autori consideră că neinţelegerile grave dintre asociaţi care nu permit adoptarea unor hotărari raţionale ar putea fi invocat ca motiv de imposibilitate a realizării scopului. satisfacerea unor cerinţe spirituale ale membrilor organizaţiei religioase etc.

89.se stabileşte o reglementare neclară. Din dispoziţia alin. oricand pană la momentul cand patrimoniul a fost . Desigur că inseşi intentarea procedurii de insolvabilitate nu duce neapărat la dizolvare şi nici o prevedere in acest sens nu există.(1)lit.632/2001 potrivit căreia hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie de la momentul pronunţării (art. Alin. Considerăm că dizolvarea poate opera numai in condiţiile art. pe cale judiciară de a practica cultul pe o perioadă de un an”.(e) rezultă că insolvabilitatea sau incetarea procesului de insolvabilitate ar servi ca un temei pentru dizolvare. iar dreptul de a administra şi a dispune cu averea insolvabilului din acest moment trece la administratorului insolvabilităţii desemnat de instanţă.(5) stabileşte că organul principal al persoanei juridice poate să intervină şi săşi modifice hotărarea de dizolvare. Dizolvarea persoanei juridice duce la radierea acesteia din Registrul de stat numai in caz de reorganizare a acestei prin fuziune sau dezmembrare şi deci la dispariţia ei ca subiect de drept. Cel care nu a respectat hotărarea adunării va fi responsabil faţă de persoana juridică care a decis dizolvarea.90 alin. Anume hotărarea definitivă poate fi prezentată spre a fi inregistrată la organul de stat potrivit art. adică efectuarea ultimei operaţiuni a procesului de lichidare. (4) se stabileşte data la care intervine dizolvarea. Dacă data la care expiră termenul activităţii nu ridică probleme şi acestea au fost supuse analizei anterior. dată de la care actele emise de persoana juridică trebuie să indice că aceasta este „in lichidare”. Deoarece nulitatea poate invocată pentru temeiurile existente la momentul depunerii actelor pentru recunoaştere. Regula este că hotărarea instanţei este executorie la data cand rămane definitivă şi nu la data adoptării. 101 şi a art.9 din această lege intervin in timpul activităţii atunci nu poate fi cerută nulitatea ci poate fi cerută suspendarea activităţii pentru un an sau după caz dizolvarea cultului pentru că activitatea acesteia contravine ordinii publice şi intrarea in procedura de lichidare. In celelalte cazuri dizolvarea nu duce la pierderea personalităţii juridice. Reieşind din cele menţionate dacă dizolvarea intervine in cazul intentării procesului de insolvabilitate. această hotărare este opozabilă terţilor de la data inregistrării dizolvării (vezi art. Dacă hotărarea de dizolvare este adoptată de adunarea generală sau de alt organ principal al persoanei juridice. Dacă societatea solicită să-i fie aplicată procedura planului aceasta ar putea să desfăşoare operaţiuni curente şi deci să incheie noi contracte ce privesc obiectul principal de activitate pentru a-şi restabili solvabilitatea sau după caz pentru a realiza planul aprobat de creditori şi confirmat de instanţă. iar de la inregistrarea acesteia şi a lichidatorului desemnat (art. In acest articol are loc de fapt un amestec de reglementări şi noţiuni juridice. cand pe de o parte recunoaşterea cultului „se declară nulă”. Dacă motivele indicate la art. apoi data adoptării hotărarii de către adunarea generală a participanţilor sau adoptării hotărarii de către instanţă urmează a fi analizate in mod critic şi distinct. Aceasta se păstrează pentru efectuarea tuturor formalităţilor de lichidare stabilite la art.(2) persoana juridică intră in procedura de lichidare.89).90-99. Prin alin.44). 4. atunci in cazul incetării procesului de insolvabilitate in legătură cu insuficienţa masei debitoare a persoanei juridice nu poate opera dizolvarea ci urmează deja radierea din registrul de stat a debitorului insolvabil. şi aceasta duce la desfiinţarea cultului ca persoană juridică adică a dizolvării acestuia şi intrarea in procedura de lichidare. iar pe de altă parte se indică „cu interdicţia.44 din Legea insolvabilităţii potrivit cărora a fost pronunţată hotărarea instanţei competente prin care s-a intentat procesul de insolvabilitate şi nici de cum intervenirea de fapt a insolvabilităţii. O altă situaţie se creează dacă hotărarea de dizolvare se adoptă de instanţă. Dizolvarea intervine numai in cazul in care debitorul insolvabil nu are şanse de a-şi restabili solvabilitatea şi atunci administratorul nu este in drept să incheie contracte noi ce privesc obiectul de activitate. Dacă e să admitem că intre momentul adoptării hotărarii de adunare şi inregistrarea acesteia de către organul de stat au fost făcute unele operaţiuni atunci acestea obligă persoana juridică. Excepţie de la această regulă este stabilită prin Legea cu privire la insolvabilitate nr.

Totuşi.(1)lit a). atunci poate fi invocată dizolvarea pentru temeiul stabilită la alin.d) cat şi dizolvarea dispusă prin alin. Dacă capitalul social indicat in actele constitutive este mai mic decat cel minimal stabilit de lege. Prin dispoziţiile art. b). e) exista alte situaţii prevăzute de lege.96 şi 97. Constituirea se consideră a fi viciată numai pentru situaţiile existente la data constituirii şi nu pentru cazurile apărute după aceasta. iar societatea a fost inregistrată.87.(2)lit. (236)Instanţa de judecata nu dizolva persoana juridica daca. sau să decidă reorganizarea in una din formele permise şi in modul stabilit de codul civil.repartizat potrivit art. Dizolvarea persoanei juridice de către instanţa de judecata (235)Instanţa de judecata dizolva persoana juridica daca: a) constituirea ei este viciata. dacă persoana juridică se dizolvă pentru expirarea termenului. organul care decide dizolvarea trebuie să desemneze şi lichidatorul care va efectua toate formalităţile de lichidare. De regulă.110 se stabilesc exaustiv cazurile de nulitate a societăţii comerciale. obligat să indeplinească obligaţiile lichidatorului este administratorul persoanei juridice.110 alin. Candidatura lichidatorului poate fi inaintată de persoana care solicită dizolvarea sau să fie desemnată de către instanţă din randurile persoanelor care au licenţa de administrator al procedurii de insolvabilitate. atunci se poate invoca atat nulitatea (art. nu şi-au exprimat consimţămantul in forma cerută de lege. c) nu se incadrează in prevederile legale referitoare la forma ei juridica de organizare. persoana va corespunde prevederilor legii. Articolul comentat stabileşte temeiurile care servesc ca bază juridică pentru instanţa de judecată care decide dizolvarea persoanei juridice.(1) lit. d) activitatea ei contravine ordinii publice. căci in caz contrar lichidarea poate să sufere.632/2001. avand posibilitatea să continue activitatea desfăşurată anterior. Dar dacă pe parcursul activităţii societatea scade capitalul social sub minimul stabilit de lege şi reducerea este inregistrată la organul de stat. in termenul pe care il acorda. Constituirea persoanei juridice se consideră viciată dacă actele constitutive ale acesteia nu corespund dispoziţiilor legale. dacă fondatorii acesteia nu au capacitatea civilă necesară. a procurorului sau a Ministerului Justiţiei. (237)Instanţa de judecata poate dizolva persoana juridica daca aceasta contravine interdicţiilor stabilite de prezentul cod pentru forma ei juridica de organizare sau daca activitatea ei contravine grav actului de constituire. Ca exemplu poate servi nerespectarea dispoziţiilor cu privire la mărimea capitalului social. Este oportun ca instanţa de judecată in toate cazurile cand adoptă hotărarea cu privire la dizolvare să desemneze un lichidator. . (238)Dizolvarea persoanei juridice se pronunţă la cererea participantului. insă nu şi in alte cazuri stabilite de art. la hotărarea organului principal sau prin hotărarea instanţei şi lichidatorul nu a fost desemnat. 110 etc. Insă legea stabileşte reguli clare de desemnare a lichidatorului numai in Legea nr. obiectul de activitate prevăzut in actele constitutive este interzis de lege sau se permite numai anumitor persoane juridice şi cea inregistrată nu face parte din categoria celor care poate desfăşura un asemenea gen precum şi in alte cazuri stabilite de lege. b) actul de constituire nu corespunde prevederilor legii. Articolul 87.

Potrivit alin. Se poate pronunţa dizolvarea bursei de valori dacă pe parcursul activităţii pentru nerespectarea prevederilor art. sau de răsturnare autorităţilor publice a statului.(2) stabileşte că. crearea formaţiunilor paramilitare.(4). Va opera dizolvarea şi in cazul in care instituţia financiară. adică pot cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare. (1) lit. Persoana juridică poate fi dizolvată dacă activitatea acesteia contravine ordinii publice. violarea drepturilor şi libertaţilor. dacă membri – . O asociaţie obştească poate fi dizolvată şi in cazurile stabilite de art. sau după retragerea licenţei etc. Ca exemplu poate servi art. naţionale sau religioase. aţaţarea urii şi discordiei sociale. dacă un membru a cumulat mai mult de 5 % din acţiuni. gravitatea incălcării sau chiar numărul de avertizări făcute de organul de stat instanţa ar putea acorda un anumit termen de inlăturare a incălcărilor admise. dacă numărul de acţionari scade sub 20 de persoane. Potrivit acestor dispoziţii se dizolvă asociaţia care efectuează acţiuni de pregătire şi sau infăptuire a acţiunilor de schimbare prin violenţă a regimului constituţional sau de subminare a integrităţii teritoriale a statului._____ O asociaţie religioasă dacă activitatea _____________________ etc.44 din Legea nr. organului fiscal şi nu publică in Monitorul Oficial o informaţie cu privire la schimbarea sediului timp de 7 zile de la data schimbării atunci organele de control sau de drept pot cere lichidarea acesteia. rasiale. atunci instanţa poate acorda un termen pentru perfectarea actelor sale şi introducerea modificărilor in actele de constituire. societatea comercială intreţine băi sau săli de odihnă. şi in termenul stabilit de actul normativ persoana juridică nu-şi aduce actele constitutive in concordanţă cu prevederile legii.60 alin. continuă activitatea licenţiată după expirarea termenului licenţei. Ca exemplu ar putea servi. Alin. c) poate opera in cazul in cazul in care după inregistrarea persoanei juridice aceasta se transformă in una din formele de organizare care nu sunt prevăzute de lege. Aceiaşi regulă se păstrează in cazul in care legea se modifică. Se poate dizolva societatea in nume colectiv şi cea in comandită dacă numărul de asociaţi depăşeşte 20 de persoane şi in timpul acordat suplimentar acestea nu şi-au adus actele in concordanţă cu legea. prevăzută de legislaţia Romaniei. _________ din legea nr. sau dacă activitatea acesteia contravine grav actului de constituire. reieşind din circumstanţele concrete. fondul de investiţie sau bursa de valori va fi inregistrată in altă formă de organizare juridică decat cea stabilită de lege. Franţei.(3) dizolvarea poate fi pronunţată de instanţă şi in cazul in care persoana juridică in perioada de activitate nu respectă cerinţele legii stabilite pentru forma de organizare. paralel admiţandu-se activităţi caracteristice caselor de toleranţă. schimbarea sediului care nu este concomitentă şi incălcării obligaţiei de plată a unor impozite sau a unor datorii. Se consideră că activitatea contravine ordinii publice dacă aceasta deşi nu este prevăzută in actul de constituire se desfăşoară şi ea contravine normelor legale. O asociaţie obştească desfăşoară o activitate politică fapt ce este in contradicţie cu prevederile art. Elveţiei sau a societăţii cu răspundere suplimentară prevăzută de legislaţia Federaţiei Ruse.(4) din Legea 837/1996 alin.Dizolvarea persoanei juridice pentru temeiul că actul de constituire nu corespunde prevederilor legii operează atunci cand organul principal al persoanei juridice ulterior constituirii introduce modificări in acest act şi aceste modificări contravin dispoziţiilor legale. iar ca efect al acestei modificări vechile prevederi ale statului contravin noilor dispoziţii legale. Temeiul stabilit la alin. Ca exemplu ar fi transformarea unei societăţi comerciale in societate in comandită pe acţiuni.199/1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare dacă capitalul social scade sub minimul stabilit de lege. 13 din Legea 1265/2000 potrivit căreia dacă societatea comercială sau organizaţia inregistrată nu comunică Camerei inregistrării. Dizolvarea poate fi pronunţată in alte cazuri stabilite de lege. sau se desfăşoară activităţi supuse licenţierii fără licenţe. De exemplu. avertizarea repetată a asociaţiilor obşteşti asupra lichidării incălcărilor legislaţiei făcută in decursul unui an de organul care a inregistrat asociaţia.

Aceasta incetează in momentul in care hotărarea judecătoreasca cu privire la dizolvare rămane definitiva. sub administrare fiduciara. Articolul 88. atunci la cererea persoanelor indicate la alin.acţionari ai bursei sunt şi alte persoane decat brocherii şi dealerii. Dacă in statut sunt stabilite clar activităţile care pot fi desfăşurate. capitalul social nu mai mic de 1 mln.(1) ţin de realizarea scopurilor statutare sau rezultă din acestea. (242)Administratorul fiduciar notifica organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice despre incheierea judecătoreasca si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. Poate fi dizolvată şi societatea in nume colectiv sau societatea in comandită dacă persoanele imputernicite cu administrarea nu respectă obiectul de activitate indicat in actul de constituire şi desfăşoară şi alte activităţi in numele societăţii. iar organul executiv se abate de la acestea. organele persoanei juridice nu pot emite decizii fără acordul prealabil al administratorului fiduciar. __________organul de inregistrare. la cerere. (240)Daca instanţa de judecata nu dispune altfel. este valabil daca cealaltă parte nu ştia si nici nu trebuia sa ştie despre instituirea administrării fiduciare. precum şi cota parte a unui asociat să nu depăşească 10% din capitalul social. pentru ca persoanele cu funcţii de răspundere să nu intreprindă acţiuni care ar lungi sau ar ingreuia in alt mod lichidarea acesteia. Instanţa desemnează unul sau mai mulţi administratori fiduciari si determina limitele imputernicirilor si remuneraţia lor. Instanţa de judecată poate pronunţa dizolvarea persoanei juridice la cererea persoanelor indicat el alin.(4) se poate pronunţa dizolvarea. potrivit art. Administrarea fiduciară (239)Instanţa de judecata care examinează cererea privind dizolvarea persoanei juridice poate pune bunurile acesteia. Instituirea administrării fiduciare se face prin incheierea instanţei pentru perioada dintre depunerea acţiunii la instanţă şi pană la adoptarea hotărarii .(4). In incheiere se specifica data instituirii administrării fiduciare.13 alin.(3) din Legea nr.187 alin.188 alin. Dacă actul de constituire a persoanei juridice prevede şi alte cazuri de dizolvare acestea pot fi invocate in instanţă. Cea doua situaţie de dizolvare stabilită de acest aliniat este dacă activitatea contravine grav actului de constituire. iar persoanele cu drept de reprezentare a persoanei juridice nu pot incheia acte juridice fără participarea acestuia. Pe langă persoanele indicate in dispoziţia menţionată dreptul de a cere dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare o au potrivit art.(1) şi art. Dispoziţiile articolului comentat constituie un mijloc de asigurare a integrităţii bunurilor persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită. Prevederi similare există şi in Legea nr. lei.60 alin.(3) pot desfăşura numai activitatea prevăzută de actul de constituire şi care potrivit dispoziţiilor art. 1117/1997 cu privire bursele de mărfuri potrivit cărora numărul de fondatori nu poate fi mic de 10 persoane. (241)Instanţa de judecata poate modifica sau anula in orice moment incheierea sa de instituire a administrării fiduciare.1265/2000 şi organele de control şi cele de drept. fără a tine cont de limitarea impusa prin administrare fiduciara. O asemenea situaţie poate exista pentru organizaţiile necomerciale care potrivit art. (243)Actul juridic incheiat de persoana juridica pană la inregistrarea administrării fiduciare.

Administrarea fiduciară instituită se efectuează in temeiul dispoziţiilor art. iar actele juridice pentru a avea valoare juridică va trebuie să fie confirmate in prealabil de el. administrarea fiduciară incetează iar administratorul va preda lichidatorului funcţia in condiţiile art. a) . Inregistrarea dizolvării (244)In cazul in care persoana juridica se dizolva in unul din temeiurile prevăzute la art. adică nu este inlăturat de la administrarea trebuirilor persoanei juridice. f) si g). Instanţa care a desemnat administratorul poate reveni oricand asupra incheierii sale cu modificări. Articolul 89. sau să inceteze supravegherea. calitatea de fondator al administrării precum şi cea de beneficiar o are persoana juridică a cărei dizolvare se solicită. Astfel. intocmind inventarul necesar pentru aceasta. competenţa acestuia şi remuneraţia. Astfel dacă prin hotărarea instanţei a fost respinsă cererea de dizolvare administratorul decade din drepturi şi este obligat să transmită funcţia administratorului (organului executiv) a persoanei juridice. Prin incheiere instanţei se determină numele administratorului (administratorilor) fiduciar.86 alin. instanţa poate decide că organul executiv al persoanei juridice a cărei dizolvare se solicită nu este desesizat. insă cu derogările stabilite de articolul comentat şi de incheierea instanţei. (246)Cererea de dizolvare depusa de organul executiv al persoanei juridice si hotărarea judecătoreasca sant temeiuri pentru inregistrarea dizolvării. Totodată instanţa poate să respingă cerere respectivă dacă există motive care permite instanţei să nu se indoiască că bunurile persoanei juridice vor fi in siguranţă.(1) lit.90 alin.(6) cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 1053-1060. (245)In cazul dizolvării prin hotărare judecătoreasca. lichidatorul persoanei juridice răspunde personal pentru prejudiciul cauzat terţilor.c).86 alin. precum şi cu anularea administrării dacă temeiurile de instituire au decăzut. Temei pentru instituirea administrării judiciare serveşte cererea reclamantului. aceasta hotărare trebuie anexata la cerere. In caz contrar. organul ei executiv depune o cerere de dizolvare la organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice respective. adică este o instituire forţată. impreună cu alte cheltuieli judiciare şi prejudiciu trebuie să fie incasată de la reclamant.1056.judecătoreşti şi rămanerea acesteia definitivă. schimbarea administratorului. In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotărarea adunării generale a participanţilor. Incheierea privind administrarea fiduciară instituită işi pierde valoarea juridică la data cand hotărarea instanţei cu privire la dizolvare rămane definitivă. Administratorul desemnat trebuie să primească toate bunurile persoanei juridice in administrare. instanţa transmite o copie de pe hotărarea irevocabila organului care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice ce se dizolva. Hotărarea de dizolvare este obligatorie de la data adoptării. spre deosebire de dispoziţiile art. la denumire trebuie adăugata sintagma "in lichidare". sau de la data cand . (247)De la data inregistrării dizolvării. in documentele si informaţiile care emana de la persoana juridica.(6). Dacă prin hotărarea rămasă definitivă s-a pronunţat dizolvarea persoanei juridice. şi in acest caz administratorul fiduciar numit de instanţă are prerogativa de a supraveghea activitatea acestor organe. Numele administratorului fiduciar trebuie să fie inregistrat in registrul de stat in care a fost inregistrată persoana juridică. Plata remuneraţiei administratorului care a fost efectuată. Deşi administrarea fiduciară se pronunţă de către instanţă.

pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana lichidatorului. informaţii etc. organ care trebuie să depună impreună cu o cerere şi hotărarea de dizolvare. acest termen este o piedică birocratică in calea inregistrării dizolvării. şi actul semnat nu conţinea sintagma „in lichidare”. Inregistrarea dizolvării este o obligaţie a organului executiv a persoanei juridice care a decis dizolvarea. Momentul dizolvării societăţii comerciale este data expirării termenului de activitate. Insă pentru ca hotărarea de dizolvare voluntară să fie opozabilă terţilor trebuie să fie inregistrată in registrul de stat in care este inmatriculată persoana juridică a cărei dizolvare s-a pronunţat.(2) din Legea insolvabilităţii nr.(2) din acest moment se face publică dizolvarea căci ea devine opozabilă şi oricine doreşte poate consulta registru de stat. Prin alin. şi o inregistrare suplimentară introduce elemente de incertitudine (v.86 alin. potrivit dispoziţiei indicate calcularea termenului de 3 zile incepe la data adoptării hotărarii. La arrt. rapoarte. (2) notifică organul care deţine registrul de stat şi prezintă acestuia hotărarea prin care a fost desemnat. Articolul 90. Sancţiunile. Momentul inregistrării dizolvării are in esenţă două semnificaţii: persoana juridică din acest moment nu poate intreprinde noi operaţiuni (art.86).207 din CPC). De exemplu art. care emană de la persoana juridică dizolvată să indice că aceasta este in lichidare.632/2001) Prin art. Dacă dizolvarea se pronunţă prin hotărarea instanţei de judecată. Deşi. iar de aceasta sunt legate şi alte efecte. (249)Lichidatorul notifica despre desemnarea sa organul care a efectuat inregistrarea de stat a persoanei juridice si comunica despre sine informaţiile care se cer de la un administrator. Mai mult.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni prevede că tranzacţiile cu hartiile de valoare ale societăţii pe acţiuni se suspendă de la data anunţării hotărarii privind lichidarea. Lichidatorul anexează hotărarea de desemnare in calitate de lichidator. 27 din Legea nr. inregistrarea se face numai in baza hotărarii irevocabile.1265/2000 pentru intreprinderile şi organizaţiile care se inregistrează la Camera inregistrării de stat se stabileşte termenul de 3 zile pentru inregistrarea dizolvării.97 alin. Prin lege. nerespectarea acestuia nu este sancţionat. şi nu după regula generală. Cel care a contractat cu o persoană juridică in lichidare. potrivit căreia sunt executorii hotărarile definitive (vezi art. insă demonstrează că la incheierea actului nu a cunoscut că persoana juridică era in procedură de lichidare. scrisori. Această din urmă hotărare devine executorie la momentul pronunţării (vezi art. inclusiv cele prin care se intentează procedura de insolvabilitate.44 alin.86 alin. din acest moment intră in procedura de lichidare (art. Pană la această inregistrare hotărarea este opozabilă numai celor care au participat la adoptarea hotărarii. dată care este inregistrată in registrul de stat. Totuşi dizolvarea poate fi inregistrată şi la cererea lichidatorului care in temeiul art. iar după caz şi răspunderea juridică pentru nerespectarea hotărarii de dizolvare neinregsitrate intervin numai pentru administrator şi pentru persoanele care au avut cunoştinţă de hotărare şi care sunt ţinuţi la respectarea prevederilor acestora. şi cunoaşte acest fapt suportă riscul actelor incheiate.(4) din Legea nr. prejudiciul poate fi incasat nu numai de la persoana juridică in lichidare dar şi de la lichidatorul acestuia.fiind adoptată de instanţă devine irevocabilă. Ca excepţie de la această regulă apar hotărarile de executare imediată. Dacă.90 alin. Excepţie de la regula acestei inregistrării o are dizolvarea de drept a societăţilor comerciale pentru expirarea termenului de activitate stabilit de actul constitutiv. Lichidatorul persoanei juridice (248)Poate fi lichidator orice persoana fizica majora cu capacitate deplina de exerciţiu care are cetăţenia Republicii Moldova si domiciliază pe teritoriul ei.(4) legiuitorul pune in sarcina lichidatorului că toate actele. .(4). coment.

de creditori. adică de persoana juridică care se declară insolvabilă şi să nu fie membru al organelor de conducere şi nici asociat al acesteia. In cazul in care administratorul devine lichidator (vezi art. (251)Lichidatorul are aceleaşi imputerniciri.(1) el trebuie să aducă la cunoştinţa organului care a decis dizolvarea să fie numită o persoană care intruneşte aceste condiţii. de debitor. (253)Indată după preluarea funcţiei. 632/2001 stabileşte pentru administratorul insolvabilităţii condiţii speciale prin care stabileşte acestuia un statut deosebit de cel al lichidatorului. Lichidatorul revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. Astfel administratorul insolvabilităţii poate fi persoana care are studii superioare. Actele lichidatorului sunt opozabile terţilor de la data inregistrării . (254)Lichidatorul finalizează operaţiunile curente. aceştia reprezintă persoana juridica in comun daca actul de constituire sau hotărarea prin care sant desemnai nu prevede altfel. este domiciliat in Moldova. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Prin aceeaşi hotărare se desemnează un alt lichidator.86 alin. Condiţii suplimentare pentru persoanele care sunt lichidatori ai persoanelor juridice sunt stabilite in legi speciale. este inregistrat in calitate de intreprinzător individual (intreprindere individuală). iar pe de altă parte şi pentru a contribui la efectuarea unei justiţii eficiente. Daca succesorul este desemnat de instanţa de judecata. să prezinte hotărarea prin care a fost a desemnat şi să comunice toate datele sale de identitate stabilite la alin. să nu fi fost membru al comitetului de conducere şi nici asociat al persoanei juridice care a fost declarată insolvabilă in ultimele 24 de luni. sa tina un registru cu toate operaţiunile lichidării in ordinea lor cronologica. In mare măsură aceste condiţii sunt impuse pentru a proteja interesele creditorilor.(250)In registru se inregistrează numele. domiciliul. registrele si actele persoanei juridice. (256)Lichidatorul poate fi revocat oricand de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. (255)Lichidatorul este obligat sa primească si sa păstreze patrimoniul. (252)In cazul desemnării mai multor lichidatori. Din dispoziţia prezentului articol rezultă că lichidatorul unei persoane juridice cumulativ trebuie să intrunească următoarele condiţii: să fie persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova. el poate incheia noi acte juridice. (6) şi nu cumulează condiţii stabilite de la alin. lichidatorul impreuna cu administratorul face si semnează inventarul si bilanţul in care constata situaţia exacta a activului si pasivului. valorifica creanţele. să nu fi fost declarată incapabilă in modul stabilit de art. să nu fie asociaţi cu răspundere nelimitată a unei societăţi in nume colectiv sau a unei societăţi in comandită. obligaţii si responsabilităţi ca si administratorul in măsura in care acestea sunt compatibile cu activitatea de lichidator.24. să aibă domiciliul in Moldova. numărul actului de identitate si codul personal. să fi atins varsta majoratului (18 ani). să nu aibă antecedente penale şi să nu fie lipsit de dreptul de administra persoane juridice. In măsura in care este necesar pentru lichidare. este independentă: de judecătorul care examinează procesul de insolvabilitate. transforma in bani alte bunuri si satisface cerinţele creditorilor. (257)Remunerarea lichidatorului este stabilita de organul sau de instanţa de judecata care l-a desemnat. Lichidatorul este obligat să notifice despre desemnarea sa in această calitate organul de stat care ţine registrul persoanelor juridice de tipul respectiv. semnătura lichidatorului. raportul se prezintă acesteia.73 din Legea nr. posedă cunoştinţe şi experienţă in domeniul de activitate a persoanei juridice care se lichidează pentru cauză de insolvabilitate.(3). deţine licenţa de administrator a insolvabilităţii. De exemplu. art.

un aviz despre lichidarea persoanei juridice si. telefonie. Cu siguranţă că aceasta urmează a fi stabilită prin acord comun intre lichidator şi organul care il desemnează. dar altele care sunt necesare persoanei juridice aflate in procedura de lichidare. lichidatorul publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". cu excepţia cazului cand legislaţia stabileşte o anumită mărime. să păstreze toată documentaţia persoanei juridice pană la transmiterea acestea altor persoane spre păstrare. Lichidarea unei persoane juridice este o procedură de durată. il informează pe . şi dacă alte temeiuri de reziliere nu sunt atunci lichidatorul va trebuie fie să aştepte pană contractul ajunge la scadenţă. fie să transmită creanţa sa prin cesiune.(4).(10) stabileşte organul care are obligaţia de a fixa mărimea remuneraţiei.96 şi 97. şi prezentării raportului privind operaţiunile deja săvarşite de el in calitate de lichidator. cum ar fi a celor de satisfacere a cerinţelor creditorilor. Se prezumă că patrimoniul trece de la administrator la lichidator in starea in care a fost la momentul semnării inventarului sau altfel numit a actului de predare primire. Alin. Lichidatorul desemnat activează pană la momentul radierii persoanei juridice din Registrul de stat. in doua ediţii consecutive. Intrarea in funcţie a lichidatorului desemnează şi momentul trecerii responsabilităţii de la administrator la lichidator. Articolul 91. vanzare-cumpărare a energiei termice. a activelor persoanei juridice ce se lichidează. de impărţire a activelor intre asociaţi etc. De aceia inventarul trebuie să descrie cu maximă exactitate starea bunurilor primite de lichidator. de vanzare a unor active. fie să negocieze cu cealaltă parte şi să-l despăgubească. sau acestea două inregistrări trebuie corelate.şi nu de la data desemnării. incasarea creanţelor pe care aceasta le are şi desigur de distribuţia activelor rămase după satisfacerea cerinţelor creditorilor conform art. insă acestea nu trebuie să fie cele indicate la art. Activitatea lichidatorului revocat incetează l-a momentul cand noul lichidatorul este inregistrat la organul de inregistrare cu excepţia obligaţiei de transmitere a actelor şi a bunurilor persoanei juridice in lichidare. fie să intreprindă alte măsuri care ar permite incetarea raporturilor juridice fără cheltuieli majore. iar pe de altă parte de finalizarea operaţiunilor incepute pană la dizolvare. iar acesta din urmă trebuie să asigure evidenţa activului şi pasivului in modul stabilit de legislaţie. de organizare a licitaţiilor). Informarea creditorilor După inregistrarea desemnării sale. in termen de 15 zile. Astfel de acte ar putea fi contractele de prestări servicii (internet. dacă organul care l-a desemnat intre timp nu l-a revocat. Aici trebuie de menţionat că adoptarea hotărarii de lichidare nu este temei de reziliere a contractelor in care se află persoana juridică care se lichidează. Ca orientare poate servi remuneraţia plătită administratorului persoanei juridice in lichidare. angajarea unor specialişti etc. care decade l-a momentul semnării inventarului. gazelor naturale. aceştia acţionează in comun. să intreprindă toate măsurile pentru păstra şi a conserva valoarea activelor. iar actele de reprezentare trebuie să fie semnate de toţi lichidatorii dacă altfel nu este stipulat in actul de constituire a persoanei juridice sau contrariul nu a fost stipulat in hotărarea de desemnare a lichidatorilor.89. De exemplu administratorului insolvabilităţii instanţa de judecată poate să-i stabilească o remuneraţie de pană la 3% din sumele distribuite creditorilor in contul executării creanţelor. Actul de inregistrare a lichidatorului se face concomitent cu inregistrarea dizolvării stabilită de art. Lichidatorul este obligat să ţină evidenţa operaţiunilor de lichidare in ordinea lor cronologică. electrice. Această perioadă este legată pe de o parte de protecţia drepturilor creditorilor şi disponibilizarea angajaţilor.86 alin. Norma legală permite lichidatorului să incheie noi acte juridice. In caz de pluralitate de lichidatori.

1134/1997 este cea din art.fiecare creditor cunoscut despre lichidare si despre termenul de inaintare a creanţelor. ci este un punct de reper pentru lichidator la intocmirea bilanţului de lichidare. Persoana juridică care a intrat in procedura de lichidare are obligaţia de a informa personal fiecare creditor al său despre adoptarea hotărarii de lichidare. (259)In cazul in care lichidatorul respinge creanţa. legislaţia stabileşte şi un mecanism de protecţie chiar şi pentru creditorii persoanei juridice lichidate dacă au existat active şi au fost transmise potrivit art.99) iar dacă acestea sunt intemeiate ele trebuie să fie recunoscute şi satisfăcute. Articolul 93. insă nu a incheiat nici un contract.100).92.97 alin. Termenul legal de inaintare a creanţelor este de 6 luni. sub sancţiunea decăderii. Deşi intenţia este nobilă. Insă in cazul in care informarea creditorului s-a făcut mult mai tarziu decat termenul stabilit acesta. Ca exemplu poate fi cumpărătorul unui bun pentru care persoana juridică in lichidare răspunde pentru vicii sau pentru evicţiune. Articolul 92. Creanţele pot fi inaintate şi mai tarziu. in termen de 30 de zile de la data cand a fost informat despre respingerea creanţei.95 potrivit căreia dacă creditorul cunoscut nu a inaintat pretenţii suma de bani ce i se cuvine se depune pe cont bancar. Informarea poate fi efectuată şi mai tarziu. ca. inainteze o acţiune in instanţa de judecata. Prin hotărarea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung. Legea stabileşte un termen de decădere din drepturi numai pentru persoana a cărei creanţă a fost respinsă de persoana juridică care se lichidează şi nu a inaintat o acţiune in judecată privind incasarea forţată. O altă excepţie stabilită de Legea nr. Pentru societăţile pe acţiuni care au decis dizolvarea art.97 alin. precum şi celor care au inaintat acţiuni in judecată şi incă nu au fost soluţionate. Nerespectarea termenului de 15 zile de informare personală a creditorilor nu este un termen de decădere din drepturi.96 şi 97 (vezi art. căci chiar dacă aceşti creditori nu au luat cunoştinţă de avizul publicat ei se vor considera informaţi. problema cum organul de inregistrare va putea verifica dacă societatea pe acţiuni a incheiat sau nu contracte civile şi comerciale. Mai mult. in special creditorii din alte ţări ar putea cere prelungirea termenului de inaintarea a pretenţiilor stabilit de art. Insă există şi creditori despre creanţa cărora persoana juridică care se lichidează nu ştie şi desigur acesta nu poate să-l cunoască. Anume pentru prevenirea acestei categorii de creditori legiuitorul prevede obligaţia persoanei juridice in lichidare să facă cel puţin două publicaţii consecutive in Monitorul Oficial pentru ai informa. Proiectul bilanţului de lichidare . creditorul are dreptul. Aceasta este o formalitate legală. In susţinerea acestei opţiuni vine şi dispoziţiile art.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni stabileşte un termen de 10 de la data adoptării pentru publicarea in Monitorul Oficial.(6) potrivit căreia dacă societatea pe acţiuni a fost inregistrată. in limita termenului de prescripţie şi pană la radierea persoanei juridice din registru (vezi art. Termenul de inaintare a creanţelor (258)Termenul de inaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Insă acest termen nu lipseşte pe creditorii cunoscuţi de dreptul lor. lichidarea poate fi făcută şi fără publicarea avizului in Monitorul Oficial. Desigur că această obligaţie persistă numai faţă de creditorii a căror calitate rezultă din actele contabile ale debitorului.(5) din Legea nr.

progresul tehnico-ştiinţific din ultimii ani arată că uzura morală a tehnicii de calcul este foarte rapidă şi deci valoarea de bilanţ poate fi mai mare decat valoarea de piaţă.(1) stabileşte că bilanţul de lichidare trebuie să reflecte atat valoarea de bilanţ cat şi valoarea de piaţă a bunurilor. Bilanţul de lichidare trebuie să fie aprobat pană la inceputul satisfacerii creanţelor care nu au ajuns la scadenţă. Dispoziţia alin. In caz contrar art.(4).(5).(260)In termen de 15 zile de la data expirării termenului de inaintare a creanţelor. Articolul 94. (261)Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau instanţei care a desemnat lichidatorul.83 alin.a) – d).(1) lit. Potrivit regulilor stabilite prin Hotărarea Guvernului nr. Ca exemplu. lichidatorul este obligat sa intocmească un proiect al bilanţului de lichidare care sa reflecte valoarea de bilanţ si valoarea de piaţa a activelor. Dispoziţia alin. Cu acordul tuturor creditorilor. inclusiv creanţele. Lichidatorul indeplinind anumite formalităţi a procesului de lichidare trebuie să determine mărimea activelor şi pasivelor persoanei juridice in lichidare reflectandu-le in proiectul bilanţului de lichidare. datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator si datoriile care se afla pe rol in instanţa judecătorească. căci valoarea exactă va fi determinată la momentul vanzării. art.632/2001 prevede că lichidatorul va răspunde subsidiar in faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după depăşirea termenului de o lună. Luand in consideraţie că procedura de insolvabilitate este una costisitoare şi. poate servi bunurile imobile a căror valoare de piaţă.26 alin. de regulă este mai mare decat cea de bilanţ. ceia ce inseamnă că o clădire după 20 de ani. lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta acţiunea de insolvabilitate. Pană la expirarea termenului de o lună lichidatorul ar trebui să aducă la cunoştinţa organului care l-a desemnat despre survenirea insolvabilităţii şi să obţină de la creditori acordul că aceştia sunt de acceptă satisfacerea cerinţelor in proporţii reduse şi nu doresc intentarea insolvabilităţii. art. (262)Dacă din proiectul bilanţului de lichidare rezulta un excedent al pasivelor fata de active.77 alin. Şi invers. De fapt această valoare de piaţă nu poate fi exactă. Bilanţul de lichidare se consideră că are forţă obligatorie numai după ce este aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. Dispoziţia articolului comentat prevede expres că dizolvarea persoanei juridice adoptată in temeiurileart.86 alin. cu condiţia că in ea ulterior nu s-au făcut investiţii va valora 0 lei. insă ca obiect ea va exista şi desigur va avea o anumită valoare.(3) obligă lichidatorul să depună o cerere prin care să ceară instanţei intentarea procesului de insolvabilitate dacă din proiectul bilanţului rezultă un excedent al pasivului faţă de active. lichidatorul este obligat sa declare starea de insolvabilitate. f)-g) nu . şi trebuie de admis cu o anumită probabilitate. de regulă de durată creditorilor le-ar fi mai convenabil o executare voluntară şi rapidă decat procesul de insolvabilitate. Cererea trebuie depusă in termen de cel mult o lună de la data cand a fost stabilit starea de insolvabilitate. Protecţia drepturilor debitorilor Hotărarea de reorganizare sau lichidare in afara procedurii insolvabilităţii nu are ca efect scadenţa creanţelor neajunse la scadenţa.1218/1997 cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate in scopul impozitării norma uzurii anuale pentru construcţii capitale este de 5%. In circuitul civil sunt situaţii frecvente cand valoarea de piaţă a bunului diferă de valoarea de bilanţ.(4) din Legea nr.

in care stabileşte principiile de repartizare. societăţilor in comandită. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop lucrativ (263)Activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sant transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări in proiectul de impărţire. Articolul 96. Raporturile juridice in care se află persoana juridică dizolvată continuă pană la scadenţa acestora (vezi art. mai pot fi menţionate şi intreprinderile de stat şi municipale (vezi art. Insă pe langă aceste forme. Raporturile juridice in care s-a aflat persoana juridică dizolvată ca consecinţă a reorganizării vor fi continuate de succesorii acesteia preluand integral toate drepturile şi obligaţiile celei dizolvate.(6). care reflecta mărimea si componenta activelor ramase.90 alin. Satisfacerea cerinţelor creditorilor de către persoana juridică in lichidare se face in locul stabilit potrivit regulile indicate la art. societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor pe acţiuni.84 alin. sau la cererea unei din părţi raporturile nu incetează. După cum a fost menţionat. iar aceasta nu poate desfăşura activităţile stabilite prin actul de constituire şi deci nu poate continua raporturile juridice in care aceasta s-a aflat.(1). Dizolvarea persoanei juridice nu poate servi ca temei pentru rezilierea contractelor care incă nu au ajuns la scadenţă. Daca 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele persoanei juridice. iar creditorul nu s-a prezentat pentru a primi executarea. (266)Proiectul de impărţire a activelor. cu consimţămantul participanţilor. Articolul 95.146/1994 şi Regulamentul . lichidatorul intocmeşte un proiect de repartizare a activelor. persoanele cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale constituite in forma societăţilor in nume colectiv. dacă părţile nu convin altfel.573 şi 574.au nici o influenţă asupra raporturilor juridice in care persoana juridică dizolvată se află. calculele si raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecata care a desemnat lichidatorul. Dacă persoana juridică este dizolvată de instanţa de judecată in temeiurile stabile de art. creditorii pot pretinde despăgubiri. luand in considerare voinţa participanţilor. Riscul insolvabilităţii instituţiei financiare il suportă creditorul care din anumite considerente nu a primit executarea. (265)Lichidatorul persoanei juridice dizolvate.179 şi Legea cu privire la intreprinderea de stat nr. (264)Lichidatorul efectuează calculele si intocmeşte raportul privind lichidarea. poate sa nu instrăineze bunurile ei daca nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor. Depunerea sumelor datorate creditorilor Sumele datorate creditorilor cunoscuţi care nu au inaintat pretenţii si creditorilor care nu s-au prezentat pentru a primi executarea se depun in conturi bancare pe numele lor. Dispoziţia prezentului articol stabileşte un mecanism de executare a obligaţiilor pecuniare in cazul in care contractul dintre părţi nu indică locul de executare. adică nu le-a expirat termenul.

(1) fiecăruia din aceste persoane i se repartizează o cotă din active proporţională cotei din capitalul social. Repartizarea activelor persoanelor juridice cu scop nelucrativ (267)Activele care au rămas după satisfacerea creanţelor creditorilor persoanei juridice cu scop nelucrativ se repartizează intre persoanele care. in cazul prevăzut de actul de constituire. De exemplu la repartizarea imobilelor se va intocmi un act de transmitere in formă autentică şi inregistrat la oficiul cadastral competent. lichidatorul purcede la realizarea acestuia. Transmiterea sumelor de bani sau a bunurilor se face prin act sub semnătură privată dacă legea sau actul de constituire nu prevede altfel. 2) bunurile se vor atribui unuia sau la mai mulţi participanţi de la care se va reţine suma de bani care depăşeşte valoarea bunului. (1) lit.73/2001cu privire la cooperativele de intreprinzători). O excepţie de la principiul de proporţionalitatea participării la capitalul social se stabileşte prin art. 3) dacă bunurile nu vor putea fi impărţite in natură ele vor fi vandute şi apoi se vor impărţi banii. Activele persoanei juridice cu scop nelucrativ care au rămas după stingerea datoriilor trebuie de transmis anumitor persoane. care le utilizează la realizarea scopurilor statutare ale persoanei juridice cu scop nelucrativ lichidate. Articolul 97. asociaţii. conform actului de constituire sau. Lichidatorul. Persoane indreptăţite sunt in dependenţă de forma de organizare a persoanei juridice fondatorii. potrivit căreia actul de constituire a societăţii comerciale poate prevedea şi o altă modalitate de repartizare a profitului şi a activelor decat cea proporţională. activele trec la stat.k) din Legea nr.1007/2002 cu privire la cooperativele de producţie) şi cooperativele de intreprinzători (Vezi Legea nr.387/1994).model al intreprinderii municipale aprobat prin Hotărarea Guvernului nr.98.(1) si (2). va planifica impărţirea activelor in natură sau le va lichida ( le va vinde transformand bunurile in bani) şi va impărţi sumele băneşti. 2) expirarea termenului stabilit la art. d) pentru societăţile comerciale. precum şi cooperativele de producţie (Vezi art. toate persoanele care la momentul dizolvării au calitatea de participant la ea beneficiază de dreptul la patrimoniul rămas.(2) lit.c) din Legea nr. Aceiaşi regulă este stabilită şi la art. Dacă activele se impart in natură. art. După aprobarea raportului. Activele se transmit prin act de predare primire de către lichidator persoanelor indreptăţite. 86 alin.73/2001 pentru cooperativele de intreprinzători. (269)Daca nu pot fi repartizate conform alin.14 alin. Raportul lichidatorului privind impărţirea bunurilor urmează să fie aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. (268)Daca persoana juridica cu scop nelucrativ este constituita pentru satisfacerea exclusiva a intereselor participanţilor săi si actul constitutiv sau hotărarea adunării generale nu prevăd persoanele care au dreptul la activele persoanei juridice cu scop nelucrativ dizolvate.1007/2002 pentru cooperativele de producţie şi art. insă regula este deosebită de cea .(2) pentru societăţile comerciale. Mărimea activelor rămase după satisfacerea creanţelor şi principiile de repartizare sunt reflectate in raportul lichidatorului.115 alin. Intre aceste persoane activele se repartizează proporţional. au dreptul la ele. repartizarea acestora se va face luand in consideraţie următoarele reguli: 1) bunurile se vor impărţi proporţional dreptului pe care il are fiecare participant. Activele acestor persoane juridice pot fi repartizate după indeplinirea a două formalităţi: 1) satisfacerea integrală a tuturor pretenţiilor creditorilor. Potrivit regulii din alin.171 şi Legea nr. luand in consideraţie voinţa participanţilor. acţionarii sau membrii acesteia adică persoanele care deţin o participanţiune (o cotă) din capitalul social. conform hotărarii adunării generale.(1) lit.115 alin.

581/1999 cu privire la fundaţii.837/1996 cu privire la asociaţiile obşteşti. Termenul de repartizare a activelor Activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor indreptăţite decat după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din momentul aprobării bilanţului lichidării si a planului repartizării activelor daca aceste documente nu au fost contestate in instanţa de judecata sau daca cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărare judecătorească irevocabilă.(4) şi art. Astfel. Din dispoziţiile acestui articol rezultă că in cazul in care raportul lichidatorului intocmit in modul stipulat la art.(2) şi (3) din Legea nr.stabilită la art. Dispoziţii similare există şi in art.(3) din aceiaşi lege au dreptul la cotă din activele asociaţii care se lichidează.718/1991 privind partidele şi alte organizaţii social politice etc. Patrimoniul organizaţiei rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor trebuie transmis pentru realizarea scopurilor propuse de către organizaţia dizolvată. adică şi cel stipulat in alin.(1) din articolul comentat şi dispoziţia art. de regulă. In sprijinul acestei afirmaţii vine şi dispoziţiile art.(3) rezultă că. Articolul 98. şi atunci.913/2000. din dispoziţiile art. Articolul comentat stabileşte limitele de timp mai devreme de care activele persoanei juridice dizolvate insă incă neradiate din registrul de stat nu pot fi transmise persoanelor indreptăţite de către lichidator. art. De aici şi concluzia că cota parte dintr-o organizaţie necomercială nu poate fi transmisă prin acte juridice şi deci nici calitatea de membru in aceasta nu este transmisibilă. Alin.40 alin.837/1996 bunurile asociaţiei obşteşti lichidate şi rămase după satisfacerea creanţelor pot fi trecute cu titlu gratuit in proprietatea statului.96-97 şi aprobat de organul care a desemnat .55 alin.(3) stipulează că in cazul in care actele constitutive nu stabilesc şi organul principal al organizaţiei necomerciale nu poate adopta o hotărare in acest sens. De fapt dispoziţia din ultima lege pare a cumula ambele principii.105 alin.42 alin. admiţand posibilitatea că unele organizaţii necomerciale ar putea fi constituite pentru interesul exclusiv al participanţilor (membrilor) săi. Deci numai după respectarea condiţiilor menţionate lichidatorul este indreptăţit să repartizeze activele persoanei juridice in modul stabilit de art. Astfel de excepţii le-am vedea cele stabilite de Legea condominiumului in fondul locativ nr.96 sau după caz de cel din art. şi aceste organizaţii nu au beneficiat de subsidii. dar nu o cotă din active proporţională participării la patrimoniu.96. art.37 alin. deoarece se prevede numai restituirea părţilor sociale ale membrilor cooperatori.(1) şi cel din alin.(1).(7) din Legea nr.97.24 (18) alin. Din coroborarea dispoziţiilor alin. precum şi in cazul in care organizaţia necomercială este lichidată de către instanţa de judecată pe un temei stabilit la art.(2).(4) din Legea nr.1505/1996 cu privire la asociaţiile de economii şi imprumut a cetăţenilor şi in art.55 alin. dacă patrimoniul acestea a fost format in exclusivitate din cotizaţiile şi eforturile proprii. intreţinerea şi exploatarea in comun a complexului de bunuri imobiliare din condominu. art. granturi făcute in alte scopuri decat interesul participanţilor atunci acestea ar putea să fie distribuite intre participanţii la persoana juridică. 976/2000. potrivit cărora asociaţia coproprietarilor este in esenţă o organizaţie necomercială deoarece participanţii se asociază pentru administrarea. şi ei potrivit art.(4) din Legea nr.(3) participanţii organizaţiilor necomerciale nu au drepturi de creanţă asupra patrimoniului acesteia.(4) din Legea patronatelor nr.) la organizaţia necomercială.(8) din Legea cooperaţiei de consum nr.1252/2000.(4) Legea nr.(3) şi 30 alin.27 alin. Alin.45 alin.(2) din articolul comentat apare ca o excepţie de la regula stabilită la alin.35 alin. dreptul asupra patrimoniului nu o pot avea participanţii (membrii asociaţii etc. donaţii.22 alin.

1265/2000. extrasul din registrul de stat care demonstrează că persoana juridică nu este fondator al altei intreprinderi sau organizaţii sau că aceasta nu are filiale şi reprezentanţe. Articolul 99. privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova. Pentru moment pană la introducerea unor modificări in legile speciale am sugera că organele de stat care inregistrează persoanele juridice trebuie să facă uz de analogia legii aplicand dispoziţiile Legii nr. Radierea persoanei juridice din registru de stat unde a fost inregistrată constă intro inscriere in registru a operaţiunii de excludere a subiectului de drept şi incetarea existenţei acestuia. Mai mult. (271)La cererea de radiere se anexează toate actele necesare lichidării. lichidatorul trebuie sa depună la organul inregistrării de stat cererea de radiere a persoanei juridice din registru.1265/2000 stabileşte că actele indicate trebuie să fie prezentate in termen de 3 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare. potrivit art. atunci cel lezat poate ataca actul de aprobare şi numai după ce hotărarea instanţei prin care cererea a fost respinsă rămane irevocabilă. insă distribuirea activelor conform dispoziţiilor art. Din acest considerent semnificaţia juridică a termenului stabilit la art. eliberat de Arhiva de Stat. Insă la momentul repartiţiei activelor persoana juridică incă trebuie să existe.(1) din Legea nr. Făcand paralelă cu persoana fizică care apare in rezultatul naşterii şi dispare la data decesului. Bilanţul de lichidare aprobat de proprietar şi autentificat de notar. actul de confirmare a inchiderii conturilor bancare eliberat de băncile in care persoana juridică a avut conturi.131 alin. După radierea persoanei juridice faţă de aceasta nu pot fi inaintate nici un fel de cerinţe şi acţiuni civile sau de altă natură. insă incălcarea acestuia nu prevede nici o sancţiune şi nici nu serveşte temei pentru respingerea cererii. actul de predare spre nimicire a ştampilelor persoanei juridice eliberat de Comisariatul de poliţie din teritoriul in care-şi are sediul. şi anexează la aceasta actele necesare.29 alin. actul. iar dacă ele se inaintează. Astfel pentru a radia persoanele juridice inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor şi organizaţiilor ţinut de Camera Inregistrării de stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale trebuie de prezentat următoarele acte: Cererea de radiere. pe cand in celelalte fie că sunt prevederi sumare fie că nu sunt de fel. numai atunci activele pot fi impărţite. persoana juridică apare la data inregistrării şi dispare la data radierii.60 alin. Dispoziţiile Legii nr. actele de constituire a persoanei juridice care se lichidează in original. adică nu este radiată.1265/2000 .(1).96 şi 97 intre persoanele care au dreptul la ele poate avea loc numai tarziu decat 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare. actul de confirmare a achitări integrale cu bugetul de stat eliberat de inspectoratul fiscal.lichidatorul lezează anumite interese. Dispoziţii exprese cu privire la radiere din registru de stat există numai in Legea nr. Calitatea de subiect de drept.5) din Codul de procedură civilă. Monitorul Oficial in care au fost publicate avizele de lichidare.(2)pct.1265/2000. adică de la data inregistrării – inscrierii (inmatriculării) in Registru pană la data radierii din Registru. bilanţul de lichidare poate fi aprobat de organul care a desemnat lichidatorul. Radierea persoanei juridice din registru (270)După repartizarea activelor nete. judecătorul refuză primirea cererii. certificatul de inregistrare al persoanei juridice care se lichidează. Pentru radierea persoanei juridice lichidatorul este obligat să depună o cerere la organul de stat care deţine registrul in care a fost inregistrată persoana juridică dizolvată. sau altfel spus capacitatea juridică a persoanei juridice există atata timp cat aceasta este inregistrată in Registrul de stat (vezi art.

In legătură cu aceste prevederi trebuie făcută următoarea precizare: redeschiderea procedurii de lichidare poate fi făcută la cererea persoanei interesate făcută in termenul general de prescripţie stabilit la art. la cererea oricărei persoane interesate. 2) dacă sunt descoperite active ale persoanei juridice lichidate care nu au fost valorificate de către lichidator.96 sau transmis in scopurile stabilite de art. Termenul de adoptare a deciziei de radiere este de 3 zile de la data primirii actelor. sa desemneze un lichidator. instanţa de judecata poate. (273)Pentru perioada in care persoana juridica nu a existat. persoana juridica este considerata ca fiind existenta. şi că activele persoanei juridice lichidate au fost repartizate conform art. solicitantul redeschiderii trebuie să demonstreze că are calitatea de creditor a persoanei juridice care a fost deja radiată. sau dacă acesta este un participant al persoanei juridice lichidate să demonstreze că există active ale persoanei juridice care nu au fost valorificate. Decizia Camerei privind radierea persoanei juridice din registrul de stat poate fi atacată in contencios administrativ. adică nu mai tarziu de 3 ani de la data cand a fost adoptată decizia de radiere a persoanei juridice. dar in exclusivitate in scopul desfăşurării lichidării redeschise. Redeschiderea procedurii de lichidare (272)Daca. In calitate de parat va figura Organul care a inregistrat radierea ???? vor fi persoanele care au preluat activele ??? Dar dacă acesta este debitor al persoanei juriidice lichidate ?? Cererea va fi inaintată după regulile stabilirii faptelor care au valoare juridică ??? adică recunoaşterea personalităţii juridice ca fiind existentă ???? Instanţa de judecată dacă găseşte cererea solicitantului justificată adoptă o hotărare privind recunoaşterea persoanei juridice ca fiind existentă. mai apare un creditor sau un indreptăţit sa obţină soldul ori daca se atesta existenta unor active. . sa redeschidă procedura lichidării si. după radierea persoanei juridice. Articolul 100.267. daca este necesar. dacă această decizie s-a bazat pe acte neveridice lezand drepturile şi interesele creditorilor sau participanţilor persoanei juridice. In acest caz. insă lichidatorul poate săvarşi numai acţiunile legate de valorificarea drepturilor stabilite. Cine va plăti remuneraţia lichidatorului pană la incasarea şi valorificarea activelor ?? Lichidatorul va fi desemnat de instanţă din randurile persoanelor indicate de solicitant ?? din randurile persoanelor care au licenţa administratorului insolvabilităţii ?? Lichidatorul va efectua următoarele acţiuni: (274)va deschide contul bancar pe numele persoanei juiridice. care nu a existat in legislaţia moldovenească de „reabilitare” sau „reinviere” a persoanei juridice radiate din Registru. se suspenda cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau fata de persoana juridica respectivă Prin articolul comentat se instituie o procedură nouă.este anihilată.97.96 sau 97. Lichidatorul este imputernicit sa ceara persoanelor indreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul. Se stabilesc două temeiuri de redeschidere a procedurii de lichidare: 1) dacă apare un creditor sau o altă persoană indreptăţită să pretindă activul repartizat intre participanţi in temeiul art. Camera Inregistrării de stat după verificarea actelor prezentate adoptă decizia de radiere din registru a persoanei juridice dizolvate şi consemnează acest fapt in regisru. şi chiar trebuie de exclus.

632/2002 aveau o procedură distinctă de lichidare forţată ori in general nu o aveau.632/2001. In sensul acestui articol instanţa de judecată va intenta procesul de insolvabilitate dacă persoana juridică se află in incapacitate de plată sau a survenit insolvabilitate. stabilind care trebuie să fie conţinutul cererii şi care acte urmează să fie anexate.sumelor de bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active in limita celor necesare pentru stingerea datoriei iar in caz de necesitate va iniţia un proces judiciar de incasare forţată. dizolvate şi lichidate forţat dacă valoarea activelor acestora sunt mai mici decat valoarea pasivelor. fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare. dacă nimeni nu poartă vina pentru neinformare?? Dacă unii din cei care au primit banii sunt de acord voluntar să restituie sumele necesare iar unii nu ? Poate unul să acopere datoria şi apoi să adreseze in regres faţă de asociatul care a primit suma de bani. Procesul de insolvabilitate poate fi intentat impotriva tuturor persoanelor juridice de drept privat. Cererea introductivă se depune in instanţa de judecată competentă de a examina cazurile de insolvabilitate. Acţiunea de intentare a insolvabilităţii (numită cerere introductivă) o poate face debitorul (persoana juridică insolvabilă) şi creditorii persoanei juridice care nu-şi onorează obligaţia. (276)va cere debitorului persoanei juridice a cărei procedură de lichidare s-a redeschis să restituie datoria. numită in textul Legii nr. iar dacă acesta nu va dori lichidatorul va intenta proces judecătoresc. Insolvabilitatea persoanei juridice Prin hotărare judecătoreasca. care potrivit CPC sunt instanţele judecătoreşti economice. Dacă cererea este admisă instanţa poate lua măsurile adecvate de asigurare a integrităţii şi conservării (275)va solicita persoanelor care au primit activele persoanei juridice intoarcerea . timp de trei zile de la depunere cererii este obligată să pronunţe o incheiere de admitere (punere pe rol) a cererii sau de returnare a acesteia. inclusiv a celor cu scop lucrativ (numite intreprinderi) şi celor cu scop nelucrativ (societăţile necomerciale) care sunt insolvabile şi sunt inregistrate in Republica Moldova. Legea prevede procedura distinctă de depunere a cererii de către debitor şi de către creditor. care in esenţă sunt persoane juridice cu scop lucrativ insă pană la punerea in vigoare a Legii nr. iar atunci cand aceasta nu dispune potrivit Codului de procedură civilă. Instanţa. Legiuitorul indică expres şi băncile. Temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate sunt prevăzute in art. unităţile administrativ teritoriale şi persoanele juridice de drept public.632/2001. Cine va suporta cheltuielile de redeschidere a procesului ? Trebuie să le suporte persoana care face cererea. Legea indică expres că nu pot fi supuse procedurii insolvabilităţii statul. Persoanele juridice de drept privat pot fi declarate insolvabile.25 din această lege) şi cea de-a doua atunci cand debitorul este obligat să facă aceasta (art. Temeiurile si modul de declarare de către instanţa de judecata a persoanei juridice drept insolvabile se stabilesc prin lege. companiile de asigurare. persoana juridica poate fi declarata insolvabila daca ea nu-si poate onora obligaţiile de plata fata de creditori.22 din Legea nr.26 ). Pentru persoana juridică insolvabilă.632/2001 „debitor” sunt reglementate două situaţii distincte de intentare a procesului de insolvabilitate: prima este cand debitorul are dreptul de a depune cererea in instanţa de judecată (art. Dar dacă cel care a primit patrimoniul societăţii lichidate este statul ? Articolul 101. Procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfăşoară potrivit dispoziţiilor Legii insolvabilităţii nr.

majorării şi valorificării masei debitoare şi a executa „cat mai deplin creanţele creditorilor”. va notifica toţi creditorii cunoscuţi despre hotărarea respectivă şi o va comunica tuturor organelor de stat indicate la art. In condiţiile art. In cazul in care planul nu s-a realizat.patrimoniului persoanei juridice debitoare şi să desemneze un administrator provizoriu. Hotărarea de intentare a procesului de insolvabilitate devine executorie din momentul pronunţării.debitorul pierde dreptul de a administra şi de a dispune de bunurile ce-i aparţin. instanţa incetează procesul de insolvabilitate (art.(1). . toate acţiunile trebuie să fie făcute in termen restranşi. Persoanei juridice faţă de care a fost intentată procedura de insolvabilitate poate să i se aplice şi procedura planului. luand in consideraţie scopul general al legii insolvabilităţii şi obligaţia administratorului de activa in scopul păstrării.activitatea organelor de conducere a debitorului se suspendă. Această procedură are ca scop evitarea declarării insolvabile a debitorului fie restabilirea solvabilităţii debitorului fie prin satisfacerea cerinţelor creditorilor după aplicarea unor măsuri de remediere financiară şi economică fie printr-o modalitate specifică de valorificare a masei debitoare. .(1) fie că respingă cererea de insolvabilitate ca fiind neintemeiată (art.83 alin. lăsand pe seama prevederilor art. Totuşi. Intentarea procesului de insolvabilitate produce un şir de efecte juridice: creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate (art. la cererea oricăruia dintre creditori instanţa va decide aplicarea procedurii de insolvabilitate şi va ordona administratorului lichidarea patrimoniului in modul stabilit de art.47. potrivit căreia litigiile trebuie să fie examinate intr-un termen de cel mult 3 luni. .44). Legea insolvabilităţii nu stabileşte un termen anumit de examinare a acţiunii in fond. dacă legea nu stabileşte un alt termen. Pe parcursul realizării planului debitorul reintră in drepturile sale de gestiune şi reprezentare. Dacă se intentează procesul de insolvabilitate instanţa va desemna administratorul insolvabilităţii.84) şi altele. După indeplinirea acţiunilor preliminare şi pregătirii cauzei de examinare instanţa de judecată examinează cererea introductivă şi pronunţă o hotărare prin care fie că decide intentarea procesului de insolvabilitate (art. administratorul işi realizează atribuţiile legale.632/2001 pentru examinarea cererii in fond. deşi părţile care se consideră lezate o pot ataca cu recurs.786/1996. insă dacă planul prevede administratorul poate supraveghea activitatea debitorului pe perioada realizării. Dacă aplicarea procedurii planului nu a fost solicitată sau cererea a fost respinsă. Dacă planul confirmat s-a realizat instanţa incetează supravegherea debitorului.278-22 din CPC. Dacă planul a fost confirmat.calcularea dobanzilor la obligaţiile băncii aflate in proces de insolvabilitate se intrerupe (art.plăţile care se fac către persoana juridică debitoare se transferă pe contul special gestionat de administrator. .(1).45 alin. similar prevederilor din fosta Lege cu privire la faliment nr.44). După admiterea cererii instanţa de judecată trebuie să intreprindă măsurile preliminare prevăzute de CPC şi de Legea nr. Astfel administratorul i-a neintarziat in . va publica dispozitivul hotărarii in Monitorul Oficial.139-148.153 alin. Procedura planului poate fi propusă de debitor sau de administrator şi in termen de cel mult 120 de zile de la data adoptării hotărarii de intentare a procesului de insolvabilitate şi se confirmă de instanţă numai dacă a fost votat la adunarea creditorilor de către majoritatea simplă a creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea creanţelor. acest drept transferandu-se la administratorul insolvabilităţi (art.124 – 126 şi distribuirea masei debitoare in modul stabilit de art.56 alin.191) şi purcede la realizarea acestuia. fie că respinge cererea şi hotărăşte lichidarea debitorului dacă se constată că valoarea bunurilor debitorului este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate (vezi art.632/2001.(3) din Legea nr. .calcularea penalităţilor aferente datoriilor se suspendă. şi din acest considerent am vedea un termen special de examinare a cererii in fond de maxim 30 de zile.

(8) din Legea nr.139-148). . Fără a ne adanci in analiza textelor legale stabilite de art.581/1999). patronatelor ( art. evaluarea şi vanzarea acestora.9 (1) din Legea nr. in special după distribuirea tuturor bunurilor intre persoanele care au dreptul la acestea instanţa hotărăşte incetarea procesului de insolvabilitate.32 alin.19 alin. iar administratorul va prezenta organului de inregistrare toate actele necesare pentru radierea din Registru a persoanei juridice insolvabile.(1) din Legea 976/2000) etc. reziliază contractele şi intreprinde alte formalităţi necesare şi raportează despre acestea instanţei de judecată şi comitetului sau adunării creditorilor.122. cooperativelor de producţie (v. Legea nr. intocmeşte registrul creditorilor. fundaţiilor (art.73/2001. Reieşind din dispoziţiile articolului comentat şi din cele cu care au fost coroborate pentru a determina statutul filialei unei persoane juridice naţionale trebuie de precizat următoarele: (279)Filiala este o structură instituţionalizată (inregistrată) a persoanei juridice amplasată in alt loc (fie in aceiaşi localitate. cooperativelor de intreprinzători. Persoana juridică constituită in una din formele stabilită de lege are un singur sediu.1134/1997).16 alin. asociaţiilor obşteşti (vezi art.1265/2000.(1) din Legea nr. Aceste structuri endogene poartă denumirea de filiale şi pot să desfăşoare toate sau numai unele genuri de activitate ale persoanelor juridice care le constituie. Dreptul de a fonda filiale este recunoscut unor categorii de persoane juridice şi prin dispoziţiile unor legi speciale.15 din Legea nr.18 din Legea nr. Dispoziţia alin. şi realizarea scopului propus prin actele constitutive este limitat de regulă la perimetru localităţii sau a zonei apropiate de această localitate.126) şi distribuirea banilor realizaţi intre creditori (art. subordonate sie total şi care nu au personalitate juridică. inclusiv prin declarea nulităţii unor contracte incheiate de debitor. (278)Filiala nu este persoana juridica.837/1996). dacă legea sau actul prin care a fost constituită nu-i interzice. O atenţie deosebită legiuitorul o atrage procedurii de vanzare (lichidare) a bunurilor incluse in masa debitoare (art.632/2001 menţionăm că acestea trebuie să fie perfectate in sensul de a stabili reguli de radiere a persoanei insolvabile din Registru şi de a descalificării debitorului persoană fizică şi a persoanelor cu funcţii de răspundere vinovate in insolvabilitatea persoanei juridice. fie in altă localitate) decat sediul acesteia. după caz valorifică creanţele pe care le-a avut debitorul. tabelul de creanţe. cooperativelor de consum (art. După realizarea acţiunilor menţionate. In acest sens este recunoscut societăţilor pe acţiuni (vezi art.154 şi 157 din Legea nr. art. iar in legătură cu aceasta pentru a-şi asigura unitatea juridică şi patrimonială.1252/2000).8 din Legea nr. conservarea.primire şi administrare bunurile persoanei juridice insolvabile. persoana juridică poate să constituie structuri endogene (interne). Pentru a-şi realiza capacitatea civilă şi pentru a-şi extinde propria activitate in alte localităţi şi zone ale Republicii Moldova. Filialele persoanei juridice (277)Persoana juridica poate institui filiale in Republica Moldova si in străinătate daca legea sau actul de constituire nu prevede altfel. păstrarea. Articolul 102. intocmeşte inventarul bunurilor i-a toate măsurile necesare pentru paza.1007/2002). Dreptul de a constitui filiale vine să precizeze şi să suplimenteze capacitatea civilă a persoanei juridice. Persoanele juridice inregistrate la Camera Inregistrării de stat sunt obligate să inregistreze filialele sale in modul stabilit de art.(1) stabileşte că oricare persoană juridică poate să constituie filiale. In caz contrar dispoziţiile legale nu-şi vor atinge scopul propus.

1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni deschiderea filialelor nu este atribuţia exclusivă a adunării generale a acţionarilor. insă art.35 din Legea nr. iar conducătorul acesteia poate face acte in numele persoanei juridice numai in limitele stabilite de procura deţinută. dacă o intreprindere cu investiţii străine a decis să deschidă o filială in Republica Moldova. deşi ele trebuie să fie indicate in actul de constituire a persoanei juridice şi să fie inregistrate in registrul de stat. Toţi lucrătorii filialei sunt salariaţii persoanei juridice şi aceasta răspunde pentru acţiunile acestora făcute in legătură cu executarea funcţiilor ce le revin. Lichidarea şi excluderea din registru de stat a filialei se face de organul principal. (280)Filiala nu este persoană juridică. patrimoniul care ii este transmis acesteia.1134/1997 cere indicarea in statut a denumirii şi sediului filialei. iar bunurile pe care le utilizează aparţin persoanei juridice care a constituit-o Toate obligaţiile care le angajează lucrătorii filialei. insă acesta nu poate să conţină competenţe mai largi decat există in statut. Actul de constituire a filialei este regulamentul acesteia semnat de administratorul persoanei juridice. denumirea acesteia trebuie să conţină in sine şi denumirea persoanei juridice.(3) din Legea nr.) precum şi obligaţiile din delicte provocate de bunurile – surse de pericol sporit puse la dispoziţia filialei aparţin persoanei juridice. insă modificarea statutului este atribuţia exclusivă a adunării generale.1597).451/2001). funcţionare şi lichidare a filialei din străinătate este guvernat de legislaţia statului pe teritoriul căruia filiala s-a constituit (vezi art. Modul de constituire.juridică de persoana juridică care a constituit-o. avand o dependenţă patrimonială şi organizaţională similară celei dintre intreprinderea mamă şi intreprinderea fiică. iar după caz să-l reinceapă. deci poate fi transmisă şi consiliului directoriu al societăţii. Regulamentul filialei trebuie să stabilească modul de funcţionare a filialei. Filiala nu are date proprii de identitate şi nu are voinţă proprie. fără respectarea formalităţilor stabilite pentru persoana juridică. atribuţiile acestora. Pentru activităţile supuse licenţierii persoana juridică trebuie să obţină copii autorizate de pe licenţă care demonstrează dreptul persoanei juridice de a desfăşura activitatea (vezi art. art. să suspende activitatea acesteia. (283)Filiala desfăşoară unele sau toate activităţile persoanei juridice.86-101. (281)Filiala nu are propriul patrimoniu. Organul executiv este in drept să majoreze şi să reducă volumul activităţii filialei. precum şi suportarea tuturor cheltuielilor legate de intreţinerea bunurilor (impozite şi taxe obligatorii. şi este in dependenţă patrimonială şi .998/1992 cu privire la investiţiile străine este persoană juridică. In Legea nr. genurile de activitate care pot fi desfăşurate de filiale. Regulamentul filialei este un act intern şi conţinutul lui nu poate fi opus terţilor. Prin derogare de la regulile menţionate. insă fără respectarea formalităţilor stabilite de art.35 alin. Constituirea şi lichidarea filialei este prerogativa organului principal a persoanei juridice.(9) din Legea nr.108 şi 187 din codul civil. Filiala din străinătate este dependentă de persoana juridică care a constituit-o. potrivit actele de constituire a persoanelor juridice trebuie să cuprindă dispoziţii cu privire la filiale. nu are o răspundere proprie şi nu are un patrimoniu propriu. Filiala nu are o structură organizatorică proprie. Filialele persoanei juridice naţionale deschise in străinătate au un dublu regim juridic. această filială potrivit dispoziţiilor art. organele filialei. Deşi poate să aibă o denumire deosebită de cea a persoanei juridice.8 alin.1134/1997 etc.14 din Legea nr.(1) lit. De aceia afirmăm că şi la societatea pe acţiuni constituirea filialei ţine de competenţa adunării generale a acţionarilor. (282)Filiala se constituie şi se lichidează de persoana juridică. Această concluzie rezultă din dispoziţiile art. care serveşte temei pentru inregistrare.

iar consecinţele juridice ale acestor acte. Membrii reprezentanţei işi vor indeplini atribuţiile in concordanţă cu prevederile Regulamentului. se preconizează ca uniunea sa practice activitate de intreprinzător. care o reprezintă si ii apără interesele. Articolul 104. apar nemijlocit pentru reprezentant. de executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor pentru clientelă. Reprezentarea este un raport juridic in temeiul căruia o persoană. prin hotărare a participanţilor. amplasată teritorial in altă parte decat sediul social. numită şi agenţie. de mandat.581/1999) filialele asociaţiilor obşteşti străine (art. aprobat de organul de conducere al intreprinderii. deoarece ea nu poate să practice activităţi de producere.13 şi 19 din Legea nr.18 alin. apără şi reprezintă interesele persoanei juridice care a constituit-o. Ea poate fi constituită numai dacă acest lucru este prevăzut de actele constitutive ale intreprinderii. dacă ele sint săvarşite in limitele imputernicirilor acordate. se deosebeşte substanţial de filială. Dispoziţii generale cu privire la uniunea persoanelor juridice (286)In scopul coordonării activităţii lor. şi anume cea de intermediar dintre intreprinderea care a infiinţat-o şi terţele persoane care contractează cu ea. Modul de constituire a reprezentanţei este asemănător cu modul de constituire a filialei. ale contractului de muncă. Daca. (285)Reprezentanta nu este persoana juridica. prin natura ei. de comision. fie de şeful reprezentanţei. Reprezentanta (284)Reprezentanţa este o subdiviziune separata a persoanei juridice situata in afara sediului acesteia.(8) din Legea nr. Reprezentanţa. De asemenea. Reprezentarea se poate face de o persoană fizică şi de o persoană juridică. negociază şi incheie acte juridice in numele acesteia. aceasta se reorganizează in societate . O persoană fizică poate reprezenta persoana juridică in temeiul unor contracte de muncă. Reprezentanţa poate fi constituită de regulă in alte localităţi ale ţării sau in alte ţări. Reprezentanţa se consideră subdiviziunea separată a persoanei juridice. de agent comercial şi de comisionar profesionist. o funcţie specializată.837/1996) constituite in Moldova. Reprezentanţa in inţelesul articolului comentat poate efectuată numai de persoane fizice care sunt salariaţi ai persoanei juridice care a constituit-o şi acţionează in limita imputernicirilor acrordate.21 alin.(5) din Legea nr. iar in anumite cazuri imputernicirile vor fi indicate in procurile eliberate fie de şeful intreprinderii. numită “reprezentant” săvarşeşte acte juridice in numele altei persoane. Actul de constituire şi funcţionare a reprezentanţei este Regulamentul. Persoana juridică poate să reprezinte o altă persoană juridică numai in temeiul unor contracte de mandat sau de comision sau de comisionar profesionist. aşa cum o va face filiala sau intreprinderea inseşi. numite "reprezentat". Reprezentanţa indeplineşte. persoanele juridice pot crea uniuni. Articolul 103. Raporturile juridice dintre membrii reprezentanţei şi persoana juridică sint raporturi juridice de muncă.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi sunt persoane juridice. sunt persoane juridice şi filialele fundaţiilor străine(art. al reprezentării si apărării intereselor comune.Persoanele juridice străine pot constitui in Republica Moldova filiale. Filiale societăţilor comerciale (intreprinderilor) din statele străine se constituie potrivit art.

financiare. coordonării activităţii. uniunea de cooperative de intreprinzător (v. Uniune este considerată persoana juridică necomercială formată de alte persoane juridice in scopul sporirii posibilităţilor de realizare.construcţia de maşini. Concernele verticale au o structură complexă şi includ in sine intreprinderi din diferite ramuri ale industriei. tehnico-ştiinţifice. uniuni sau federaţii de partide (vezi art. Aceştia poartă răspundere subsidiara pentru obligaţiile uniunii in mărimea si in modul prevăzut in actul de constituire.1007/2002).837/1996. economice.88-94 din Legea nr. Uniunile de persoane juridice mai sunt numite asociaţii.ştiinţifică.120 concernul reprezintă o uniune de intreprinderi care are o conducere unică imputernicită cu anumite funcţii de reprezentare. Clauzele contractuale ce leagă intreprinderea dominantă de cele dominate permite celei dominante să dea directive celor dominate făcind astfel să se manifeste interesul de grup.120 Uniunea de persoane juridice se constituie după regulile stabilite pentru organizaţiile necomerciale.comerciala sau in cooperativa in modul prevăzut de prezentul cod. "sisteme societare" sau "grupă de societăţi". Uniunea de persoane juridice a fost definit in literatură ca "ansamblu stabil şi durabil alcătuit din structuri asociate legate juridic prin relaţii in temeiul cărora una dintre acestea dobindeşte şi exercită asupra celorlalte dominaţia. de producţie etc. uniunea de cooperative de producţie prin art.metalurgia . In literatura juridică s-a menţionat existenţa unor concerne verticale şi orizontale. holdinguri. federaţii. Concernele orizontale au o structură mai simplă şi includ in sine intreprinderi dintr-o singură ramură. Particularităţile de constituire şi funcţionare a uniunile de persoane juridice este stabilit de mai multe acte normative.73/2001).2 din Legea nr. dacă in legile speciale nu sunt prevăzute reglementări . Codul civil stabileşte unele principii de activitate a concernului.1418 grupurilor financiar –industriale. (289)Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asociaţilor săi. creşterea eficienţei activităţii. financiare. Potrivit art. in uniuni de asociaţii obşteşti potrivit art. protecţie şi apărare a intereselor comune de natură tehnico . Concernul. făcind să se manifeste unitatea de voinţă şi un scop comun". şi in care intreprinderile asociate nu-şi pierd independenţa juridică. dar care sint legate intr-un ciclu de producţie tehnologică. sub aspect comparativ cu alte uniuni de intreprinderi. De exemplu din industria materialelor de construcţie etc. concerne.120 din Codul civil. este considerat o structură cu un nivel de centralizare mai inalt şi cu o subordonare mai strictă. de investiţii etc. Concernul este o creaţie a legislaţiei germane care formează raporturi contractuale intre intreprinderea dominantă şi intreprinderile dominate. De exemplu: extragerea minereurilor . grupurile financiar industriale este carmuit de dispoziţiile Legii nr. reprezentării intereselor profesionale comune. Uniunea utilizează acest patrimoniu in scopurile determinate in actul sau de constituire.718/1991 cu privire la partide şi alte organizaţii social politice) etc. Detalii cu privire la concerne a se vedea in comentariul la art. inclusiv: concernele funcţionează potrivit dispoziţiilor stabilite in art.55-61 din Legea nr. (287)Asociaţii uniunii işi păstrează independenta si personalitatea juridica. care sunt ansambluri de subiecte legate prin raporturi juridice de o mare diversitate. funcţii de cooperare. (288)Patrimoniul transmis uniunii de către fondatori (asociaţi) este proprietate a acesteia.9 din Legea nr. (290)Particularităţile statutului juridic al uniunii persoanelor juridice se stabilesc de prezentul cod si de legislaţia cu privire la organizaţiile necomerciale. Este necesar de menţionat că această definiţie a fost făcută in legături cu definirea unor structuri de societăţi comerciale. Art. socială.

91 din Legea nr. In calitate de structuri dominate sint persoanele juridice-fiice sau cele care.199/1998). Dispoziţiile alin. Uniunea nu răspunde pentru obligaţiile asumate de persoanele juridice care intră in componenţa sa.deosebite. Din acest considerent dispoziţiile legale pun in sarcina persoanelor juridice obligaţia de face public anumite acţiuni. pierderile de acte. .despre adoptarea hotărarii cu privire la reorganizare (art.54-58 din Legea nr.(7). Modificările patrimoniului. Articolul 105. avizul privind convocarea adunărilor generale (vezi art.92). mai numită şi suprastructură. culturală şi politică a statutului. Totodată persoanele juridice sunt in atenţia statutului datorită faptului că ele in anumite circumstanţe prezintă un pericol major pentru investitori şi pentru creditori. alte anunţuri care consideră necesar.66 alin. . prin contract. Persoanele juridice intră intr-un şir de raporturi juridice cu caracter patrimonial.despre dizolvarea şi inceperea procedurii de lichidare (art. In Monitorul Oficial trebuie să fie publicată numai atunci cand legea obligă să fie făcută o asemenea publicaţie. sau uniune este o persoană juridică independentă care are patrimoniul fondat din aporturile structurilor dominate şi activează pentru realizarea scopului propus prin actele de constituire.modificarea sediului (art. O trăsătură comună a uniunilor de persoane juridice de orice formă este existenţa unei structuri dominante.632/2001.1134/1997. Dispoziţii generale cu privire la societăţile comerciale .(4) arată că asociaţii uniunii mai numite şi structuri dominate răspund pentru obligaţiile uniunii dar in limitele stabilite de statut. . Considerăm de a fi publicat in mod obligatoriu şi modificarea capitalului social al socităţilor comerciale. Ca exemplu ar servi publicaţiile societăţilor pe acţiuni de tip de deschis privind dezvăluirea informaţiei (vezi art. S e c t i u n e a a 2-a SOCIETATILE COMERCIALE § 1.19 din Legea insolvabilităţii nr.72). Persoanele juridice dominate activează independent şi au propria personalitate juridică. In special reducerea care poate duce la păgubirea creditorilor. Publicaţiile persoanei juridice In cazul in care legea sau actele de constituire prevăd publicarea informaţiei persoanei juridice. Structura dominantă. dispozitivul hotărarilor şi incheierilor adoptate de instanţa de judecată in procesele de insolvabilitate art. Astfel. Actele de constituire pot prevedea publicarea informaţiei despre persoana juridica si in alte mijloace de informare in masa. au delegat anumite funcţii suprastructurii şi sint obligate să se subordoneze acesteia. economică. dobandind drepturi şi asumandu-şi obligaţii. art. Nu considerăm că dacă persoana juridică doreşte să facă alte publicaţii ar fi obligată de a publica in Monitorul Oficial.modificarea denumirii (art. Dispozitii comune Articolul 106.1134/1997).53 din Legea nr. Ele au o influenţă decisivă in activitatea socială. şi unor structuri dominate.(5). informaţia se publica in "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". a actelor de constituire reorganizarea şi lichidarea persoanelor juridice trebuie să fie cunoscute de publicul larg şi să fie aduse la cunoştinţa organului de stat care le-a inregistrat. potrivit dispoziţiilor codului civil persoana juridică este obligată să publice in MO următoarele date: . contribuie la acumularea valorilor materiale făcand statutul mai bogat.67 alin.

care semnează actul de constituire. In cazurile prevăzute de prezentul cod. c) realizării şi impărţirii de beneficii.(291)Societate comerciala este organizaţia comerciala cu capital social constituit din participaţiuni ale fondatorilor (membrilor). Poate fi constituită de o singură persoană fizică şi juridică o societate cu răspundere limitată (art.(2) şi o societate pe acţiuni (art. precum şi cele dobandite prin cumpărare. in care asociaţii se inţeleg să pună in comun anumite bunuri. de societate in comandita. Insă societatea poate avea in patrimoniu şi bunuri nemateriale (incorporale) care sunt de fapt drepturile drepturi de creanţă. valorile mobiliare. care deşi nu este o colectivitate. pentru exercitarea unor activităţi comerciale (lucrative) in scopul realizării şi impărţirii beneficiilor rezultate. şi sunt egali in drepturi cu persoanele (asociaţii) care au dobandit in alt mod participaţiuni la capitalul social.(1) precum şi din definiţia menţionată societatea comercială fiind recunoscută ca o grupare de persoane. cu un anumit scop in aşa fel incat să apară in raportule juridice ca unul singur i se atribuie statutul de persoană juridică. Societatea comercială este o persoană juridică care are capital social format din aportul material şi nematerial al fondatorilor. cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod si de alte legi. Ulterior inregistrării de stat a societăţii. Deci esenţial pentru o societate este că din ea fac parte mai multe persoane. Din această definiţie se desprind trei elemente specifice ale contractului de societate comerciale: Fondatorii se obligă: a) să verse in capitalul social anumite valori patrimoniale b) să desfăşoare in comun activitatea de intreprinzător in scopul. de uzufruct. sau prin fabricare aparţin societăţii cu drept de proprietate. Prin termenul de fondator sunt desemnaţi toate persoanele fizice şi furidice care au participat la constituirea societăţii. varsă aporturile la care sau obligat şi intreprind toate măsurile legale pentru a activa ca o persoană juridică in atingerea scopului propus. Toate bunurile ce intră in patrimoniul societăţii aparţine acesteia. societatea comerciala poate fi fondata de o singura persoana. drepturi de proprietate intelectuală etc. După cum rezultă din dispoziţiile alin. Patrimoniul creat din aportul fondatorilor (membrilor) si cel dobandit de societatea comerciala in proces de activitate aparţine acesteia cu drept de proprietate. care doreşte să activeze in comun. de superficiu.156 alin. alte bunuri sau drepturi patrimoniale. (292)Societatea comerciala poate fi constituita doar sub forma de societate in nume colectiv. Bunurile materiale pe care fondatorii le transmit in proprietate. dreptul de servitute. Cu titlu de excepţie societatea comercială poate fi constituită şi de o singură persoană. Drepturile egale nu se referă la numărul de voturi care-l acordă partea din capital deţinută. de societate cu răspundere limitata si de societate pe acţiuni.(2). 1. donaţie.Literatura juridică defineşte societatea comercială ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică. schimb. legea ii permite să se constituie şi să acţioneze ca o persoană juridică. fondatorii devin asociaţi. au semnat actul de constituire şi se obligă să verse aportul subscris. (293)Societatea comerciala poate fi fondator (membru) al unei alte societăţi comerciale. Evaluarea in bani a aportului membrului la societatea comerciala se efectuează prin acordul fondatorilor (membrilor) societăţii si este susceptibila unui control independent exercitat de experţi (audit). (294)In calitate de aport la patrimoniul societăţii comerciale pot servi mijloacele băneşti.145 alin. acţionari. .

dar pot constitui şi pot participa la constituirea altor societăţi comerciale.50 din Legea nr. terenuri.1453/2002 cu privire la notariat obligă notarul să explice părţilor sensul şi importanţa proiectului actului juridic supus autentificării. Constituirea societăţii comerciale (295)Societatea comerciala se constituie prin act de constituire autentificat notarial. Persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova pot face aportul numai in monedă naţională. 4. precum şi potenţialilor contractanţi ai persoanei juridice. Aportul in numerar se poate face in monedă naţională sau străină. utilaje.a). Aportul in monedă străină poate să-l facă investitorii străini. reprezentanţe. art.(6) şi (7) din Legea nr.113 alin. drepturi la desene şi modele industriale etc. drepturi la inveţii. De asemenea notarul verifică legalitatea actelor care servesc temei pentru autentificarea actului de constituire. Această cerinţe este stabilită in art.550/1995 etc. Nerespectarea acestei cerinţe se sancţionează cu nulitatea actului de constituire şi chiar a inseşi societăţii (vezi art. 3 şi 4 din Legea nr.110 alin. Vărsarea aportului in numerar se face cu respectarea dispoziţiilor art.(2) lit. Este important că o persoană care se angajează să răspundă nelimitat pentru obligaţiile societăţii care se constituie. sau in cazul cand aceasta se obligă să transmită ca aport un bun imobil fie in proprietate sau in folosinţă.998/1992 privind investiţiile străine pot fi cetăţenii străini. nu poate constitui societăţi comerciale. in mărimea stabilita de actul de constituire. de a face parte din uniuni de persoane juridice. Aportul in natură poate consta din bunuri materiale (edificii. care potrivit Legii nr. In acest sens art. transmiţandu-le acestora o parte din bunurile sale. Bursa de valori. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale constă din aport in numerar (in bani) şi aport in natură (nebănesc). drepturi de autor.1232/1992 cu privire la bani.44 alin. să verifice conformitatea conţinutului lui cu intenţiile reale ale părţilor şi dacă nu este in contradicţie cu legislaţia. precum şi cetăţenii Republicii Moldova care au domiciliul peste hotare.(3). Bursa de valori nu este in drept să distribuie intre membrii săi venitul din activitatea sa.199/1998.) Aporturile in natură se fac cu respectarea dispoziţiilor art. 3.Formele de societăţi comerciale sunt indicate de legiuitor in mod exaustiv: Nu se poate constitui o altă formă de societate care imbină particularităţi ale celor indicate. tehnică etc. iar in legătură cu aceasta este declarată ca organizaţie necomercială (vezi art. Prin textul alin.14 din Legea instituţiilor financiare nr.114 din Codul civil. la formarea capitalului social. Articolul 107. apatrizii.2. are dreptul nu numai de constitui filiale. drepturi la marca de producţie. Legiuitorul impune autentificarea notarială in scop de protecţie a semnatorilor actului de constituire. ci poate constitui numai organizaţii necomerciale. dreptul la denumire. persoanele juridice de naţionalitate străină şi statele străine. ca persoană juridică. (296)Fiecare fondator al societăţii comerciale trebuie sa contribuie. arătand că ea. Actul de constituire a societăţii comerciale se elaborează in formă scrisă şi se autentifică notarial. Deci autentificarea notarială este impusă nu in scop de a ingreuia procesul de constituire .) şi bunuri imateriale (drepturi de folosinţă cu bunurile materiale. sau o societate cu răspundere suplimentară. Indiferent de forma aportului el va fi evaluat şi exprimat in monedă naţională. Cultura juridică a majorităţii populaţiei in Moldova lasă de dorit şi de aceia apariţia fondatorilor in faţa unui notar este strict necesară. cum ar fi o societate in comandită pe acţiuni.(3) legiuitorul precizează capacitatea societăţii comerciale. care este constituită in forma societăţii pe acţiuni de tip inchis.

locul si data naşterii. Actul de constituire al societăţii comerciale (297)In actul de constituire al societăţii comerciale trebuie sa se indice: a) numele.206) şi cauza (art. Deşi Legea nr. forma şi termenul de vărsare a aportului la capitalul social a fiecărui fondator.1134/1997 nu stipulează cine semnează actul şi dacă acesta trebuie să fie autentificat notarial.19). După inregistrarea societăţii efectul contractului de constituire incetează. h) modul de reprezentare. Conţinutul actului constitutiv este stabilit prin art. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica.32 din Legea nr. Condiţiile de valabilitate a acestuia sunt cele necesare oricărui act juridic. Dacă fondatorii nu şi-au indeplinit obligaţiile stipulate in contract atunci contractul va fi valabil pană la executarea integrală a acestor obligaţii. c) obiectul de activitate. b) denumirea societăţii. adică care din cele două are o valoare juridică mai mare. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. considerăm că acesta trebuie să fie semnat de toţi fondatorii societăţii pe acţiuni şi să fie autentificat notarial. Aportul la capitalul social trebuie să fie transmis de asociaţi integral nu mai tarziu de 6 luni de la data constituirii. f) sediul. . in calitate de semnatare ai acestuia pot fi cel puţin două persoane. ci pentru a asigura securitatea circuitul civil şi viabilitatea societăţii care se constituie. Actele normative stabileşte că şi societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă statut (vezi pct. domiciliul. g) structura.1134/1997 contractul de societate are prioritate faţă de statut numai pană la inregistrarea societăţii. Actul de constituire a societăţilor comerciale pe persoane (societatea in nume colectiv şi societate in comandită) are forma de contract bi.121 şi 136. d) participaţiunile asociaţilor. (300) Actul de constituire al societăţii comerciale se intocmeşte in limba de stat si se semnează de către toţi asociaţii fondatori.207). sediul. obiectul (art. consimţămantul (199). e) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. j) alte date. i) filialele si reprezentanţele societăţii. Articolul 108. deoarece. 1. In societatea cu răspundere limitată şi cea pe acţiuni. capacitatea (art. potrivit art. in dependenţă de numărul de fondatori actul de constituire va fi un act unilateral (declaraţie) sau un contract. Existenţa a două acte constitutive pune problema concurenţei dintre ele.a societăţilor comerciale.8 din Regulamentul societăţilor economice).108. stabilite de lege pentru tipul respectiv de societate. Actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să prevadă mărimea. (298)Actul de constituire al societăţii comerciale poate deroga de la prevederile prezentei secţiuni doar in cazurile prevăzute expres. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. Potrivit art. (299)Actul de constituire al societăţii comerciale poate prevedea si alte clauze ce nu contravin legii. naţionalitatea. modul si termenul lor de vărsare. daca au fost făcute asemenea aporturi.sau multilateral. denumirea. atribuţiile.1134/1997 stabileşte pentru societăţile pe acţiuni şi un al doilea act de constituire – statutul. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii.

fie prin procesul verbal al adunării de constituire persoana care va inregistra societatea comercială.157 din Codul civil. daca actul de constituire nu prevede altfel. in modul si termenul stabilit de lege. fie prin inseşi actul constitutiv. Persoanele care au semnat şi autentificat actul de constituire a societăţii comerciale trebuie să imputernicească. copia certificatului de inregistrare a acesteia. Articolul 109.1265/2000 indică ca neapărat de a prezenta şi hotărarea de fondare. Clauzele indicate sunt dispoziţii imperative şi neindicarea lor in actele de constituire poate servi ca temei de respingere a cererii de inregistrare a societăţilor comerciale. Actul de constituire trebuie intocmit in limba romană. pentru societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni două acte de constituire care apar sub forma de contract de societate şi statut. copia certificatului de inregistrare şi actele de constituire a persoanei juridice străin. certificatul de bonitate care demonstrează solvabilitatea sau capacitatea . (305)actele de identitate ale fondatorilor. Pe cand la celelalte societăţi hotărarea asociaţilor rezultă din inseşi actul de constituire. In opinia mea hotărarea de fondare se intocmeşte la constituirea societăţii pe acţiuni.Alin. (304)actele de constituire ale societăţii care se inregistrează.(1) stabileşte clauzele care trebuie incluse in conţinutul actului de constituire a societăţii comerciale. Dacă calitatea de fondator o are o persoană juridică naţională. Cetăţeanul străin şi apatrizii cu domiciliul in străinătate care sunt fondatori vor prezenta paşaportul sau alt act de identitate eliberat de statul in care-şi are domiciliul. actul de constituire trebuie suplimentat cu dispoziţiile art. 137. organului de inregistrare trebuie să i se prezinte actele de constituire a acesteia. In dependenţă de forma societăţii comerciale.pentru societatea in nume colectiv şi cea in comandită – actul de constituire sub formă de contract de societate. Dacă fondator este o persoană juridică de naţionalitate străină.1265/2001 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor. Spre deosebire de alte state unde inregistrarea societăţilor comerciale se face prin act judecătoresc in Moldova inregistrarea de stat se face prin act administrativ. membrii ei au dreptul sa fie degrevaţi de obligaţiile ce rezulta din subscripţiile lor. Aceasta va indeplini toate alte formalităţi necesare constituirii şi va prezenta Camerei Inregistrării de Stat următoarele acte: (303)cererea de inregistrare de modelul stabilit. Legea nr. la organul inregistrării de stat in a cărui rază teritorială se află sediul său. Inregistrarea de stat a societăţii comerciale (301)Societatea comerciala trebuie inregistrata. precum şi cu alte clauze care le doresc fondatorii insă cu condiţia că acestea să nu contravină dispoziilor actelor normative. (302)Dacă inregistrarea societăţii comerciale nu a avut loc in termen de 3 luni de la data autentificării notariale a actului de constituire.122. semnat de toate persoanele care participă la fondare şi potrivit art. In calitate de acte constituire vor fi: . Dacă calitatea de fondator o are o persoană fizică cetăţean a Republicii Moldova sau un apatrid domiciliat in Moldova el va prezenta buletinul de identitate. la care se reglementează expres modul de desfăşurare a adunării constitutive. acesta va prezenta in formă autentică şi legalizate următoarele acte traduse in limba romană: extrasul din registrul persoanelor juridice din statul său. Inregistrarea societăţii comerciale se face de către registratorii Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in modul stabilit de Legea nr.107 se autentifică notarial. 146.

Dreptul de proprietar in numele statului il exercită Guvernul. In cazul in care inregistrării de stat este supusă o societate comercială care va desfăşura activităţi financiare. prestate de Camera Inregistrării de stat. precum şi participarea unităţii administrativ teritoriale cu cotă parte in capitalul social al societăţilor comerciale o decide consiliul local.64/1990 cu privire la Guvern). Deşi nu se menţionează expres in Lege. Nu achită taxa de timbru societăţile pe acţiuni. dar dacă o parte socială sau anumite acţiuni din capitalul social este deţinut de unităţile administrativ teritoriale. Mărimea plăţii taxei de inregistrare este stabilită prin Hotărarea Guvernului nr. partea din capitalul social a fiecărui fondator. In sprijinul acestei afirmaţii aducem art. (307)Bonul de plată a taxei de timbru. Registratorul care a primit actele verifică legalitatea actelor şi in termen de 15 zile va adopta o decizie prin care fie va ordona inregistrarea societăţii fie o va refuza. Refuzul inregistrării trebuie să fie făcut pentru motivele indicate in art. De asemenea dacă se inregistrează o societate comercială in capitalul social al căreia statul are o cotă parte este necesar avizul organului de stat care exercită dreptul de proprietar in numele statului. Aporturile in numerar se fac la contul bancar provizoriu care se deschide in numele societăţii comerciale care se constituie. Societatea comercială care se inregistrează cu un anumit capital social este obligată să achite 0. data şi numărul de inregistrare.926/2002 privind aprobarea tarifelor la serviciile cu plată. Toate aceste date sunt preluate din actele de constituire. precum şi actele persoanei fizice care administrează managerul persoană juridică. datele de identitate a fiecărui fondator şi a administratorului (managerului) societăţii. In legătură cu inregistrarea in Registrul se inscriu următoarele date: denumirea completă şi prescurtată a societăţii.5% din mărimea capitalului social in calitate de taxă de timbru. iar persoanei imputernicite i se eliberează certificatul de inregistrare. sediul .12 din Legea nr. in acest caz considerăm că este necesar şi avizul organului competent. in registru se inscriu şi alte date prevăzute de alte legi speciale sau date pe care le solicită fondatorii. datele despre aceasta se includ in Registrul de stat al intreprinderilor. (308)Bonul de plată a taxei de inregistrare. obiectul principal de activitate. termenul pentru care a fost constituită. numele registratorului. vor fonda fonduri nestatale de pensii. (306)Actul de identitate a administratorului (managerului) societăţii comerciale. Deşi Legea nu stipulează dar camera inregistrării de stat obligă ca toate societăţile comerciale care sunt fondate cu participarea investitorului străin să fie inregistrate in oficiul din Chişinău.(29 lit. Actele menţionate anterior se depun la oficiul teritorial din raza căreia işi va avea sediul societatea care se cere să fie inregistrată. societăţile comerciale şi alte persoane juridice cu scop lucrativ care sunt constituite in baza cotelor de teren echivalent şi a cotelor valorice a fostelor intreprinderi agricole privatizate.16 din Legea nr. Camera are oficii teritoriale in centrele judeţene şi in m. r) potrivit căruia infiinţarea agenţilor economici de interes local. (309)Actul care demonstrează că fondatorii au vărsat aportul in numerar la capitalul social. Chişinău. Dacă administrator sau administratori vor fi persoane fizice aceştia vor prezenta buletinul de identitate şi cazierul judiciar. activitatea de asigurare.12 alin. Guvernul la randul său a delegat imputernicirile sale autorităţilor de administrare publică centrală. fiind imputernicit pentru aceasta de Parlament (vezi art.persoanei juridice de vărsa aportul la care s-a obligat. Dacă s-a decis inregistrarea societăţii comerciale. mărimea capitalului social. Dacă managerul va fi o persoană juridică el trebuie să prezinte aceleaşi acte ca şi fondatorul societăţii comerciale. cu excepţia celor care registratorul le inscrie din .1265/2000. persoanele imputernicite vor prezenta avizul Băncii Naţionale sau după caz avizul Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lană Ministerul Finanţelor.

Nulitatea societăţii comerciale diferă de nulitatea altor acte juridice care se declară potrivit art. adică nu a fost inregistrată timp de 3 luni. b) obiectul societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice.216-232 Cod civil. Persoane interesate care pot . ea nu trebuia. Aceste cazuri de excepţie sunt incluse şi in unele reglementări internaţionale. Articolul 110. dacă totuşi societatea a fost inregistrată cu atare neajunsuri ea se declară nulă la cererea persoanelor interesate. Ca efect al inregistrării de stat societatea dobandeşte personalitate juridică şi poate incheia in nume propriu acte juridice. O societate comercială poate dispare dacă este declarată nulă prin hotărarea instanţei de judecată. iar in contencios administrativ se va cere anularea actului de inregistrare efectuat de Camera Inregistrării de Stat pentru cauza indicată la alin. dar numai prin intermediul organului suprem de decizie care poate să modifice actul de constituire.b)-e). Alin. Nulitatea societăţii comerciale (310)Societatea comerciala poate fi declarata nula prin hotărare judecătorească. Astfel ele sunt obiectul reglementării Primei Directive a Consiliului Comunităţii Europene din 9 martie 1968 prin care se recomandă statelor membre de a le include in reglementările interne. In proces civil se va cere nulitatea actelor de constituire pentru cauzele indicate la alin. adică inregistrării de stat a societăţii. e) toţi fondatorii au fost incapabili la data constituirii societăţii. (2) din articolul comentat stabileşte o regulă potrivit căreia dacă societatea comercială nu a dobandit personalitate juridică. (311)Hotărarea privind nulitatea societăţii comerciale poate fi pronunţată numai atunci cand: a) actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial.(2) lit. a cărui hotărare făcută in forma stabilită se prezintă din nou organului de inregistrare. Alin. iar in cazul in care actul de constituire prevede un termen mai mare. (312)Dispozitivul hotărarii de declarare a nulităţii societăţii comerciale se inserează in publicaţiile societăţii in termen de 15 zile de la data rămanerii definitive a hotărarii. c) actul de constituire nu prevede denumirea societăţii. (2) stabileşte exaustiv cazurile in care o societate comercială poate fi declarată nulă.proprie iniţiativă. Prezentul articol vine să confirme că societatea comercială este un contract şi dacă. Dacă societatea doreşte să modifice unele date care au fost inscrise in registru ea are dreptul să o facă.(2). poate fi anulată de instanţă la cererea persoanelor interesate. mărimea capitalului social subscris sau scopul societăţii. Declararea nulităţii poate fi făcută in proces de contencios administrativ sau in proces civil. in timpul indicat acolo. participaţiunile asociaţilor. d) dispoziţiile legale privind capitalul social minim nu au fost respectate. Nulitatea poate fi declarată numai dacă cauzele nulităţii sunt anterioare apariţiei personalităţii juridice. In mod normal toate aceste neajunsuri trebuie să fie descoperite de registrator in procesul inregistrare dacă acesta işi indeplineşte funcţiile in modul corespunzător. Toată informaţia scrisă in registru se consideră a fi veridică. (2) lit. Dar. dar totuşi a fost inregistrată cu actul constitutiv care conţine dispoziţiile menţionate la alin. de la data cand actul de constituire a fost autentificat ei pot să refuze de a vărsa aporturile la care s-au obligat şi pot cere inapoi totul ce au transmis pe contul provizoriu. a).

pentru practicarea acestui gen de activitate este pedeapsă penală.dacă nu este indicată mărimea totală a capitalului social. insă din alte temeiuri.declara nulitatea sunt asociaţii persoanei juridice precum şi organul de stat care efectuat inregistrarea sau cel care supraveghează respectarea legislaţiei de către autorităţile publice. Nulitatea operează şi in cazul in care actul de constituire există. . actul constitutiv totuşi există la administratorul societăţii. sau numele acestui asociat era utilizat in denumirea de firmă. Sau deşi in actul de constituire a fost indicat capitalul social corect. că societatea va fi declarată nulă numai dacă toţi fondatorii nu au capacitatea respectivă.c) in conţinutul lui nu este indicată: denumirea societăţii comerciale care a fost inregistrată. Astfel. . atunci cand el nu este interzis expres de normele juridice.nu este indicată partea din capitalul social care revine fiecărui fondator care a participat la fondare.(2) lit. iar potrivit legislaţiei in vigoare societatea de tipul respectiv trebuie să aibă un anumit capital social. societatea care desfăşoară această activitate trebuie să obţină autorizarea organului de stat pană la inregistrare (instituţiile financiare. Al doilea moment care merită atenţie. lei pentru fondurile de investiţii mutuale şi bursele de mărfuri etc. Un ultim motiv de nulitate a societăţii comerciale indicat la alin. Dar dacă. Dacă pe actul de constituire din dosarul Camerei nu este indicat că este in formă autentică. iar societatea comercială are capitalul deţinut şi de persoane private. Ca exemplu poate fi că nesocotirea asociatului poate să ducă la reducerea capitalului sub minimul stabilit de lege. insă activitatea respectivă atentează la ordinea publică. 1 mln. Instanţa poate declara societatea ca fiind nulă dacă actul de constituire lipseşte sau nu este autentificat notarial. e) este dacă nici unul din fondatorii societăţii nu au capacitatea civilă necesară de a participa la fondarea unei societăţi comerciale. dar şi persoanele fizice care nu au capacitatea deplină de exerciţiu (art. legislaţia in vigoare stabileşte un capital social minim de 10 000 lei pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis şi de 20 000 lei pentru cele de tip deschis. sau administrativă. 22.nu este indicat obiectul de activitate a societăţii. Obiectul de activitate se consideră că este contrar ordinii publice. dar potrivit alin. dar mărimea indicată acolo este mai mică decat mărimea minimală indicată in actele normative.21.24) sau cele care nu au atins varsta de 7 ani. Numai dacă excluderea acestuia duce la apariţia altor temeiuri de nulitate atunci societatea poate fi anulată. 500 000 lei pentru fondurile de investiţii nemutuale şi pe intervale şi pentru bursele de valori. activitatea este permisă numai intreprinderilor de stat. companiile de asigurare). Prin termenul de incapabil trebuie de inţeles nu numai persoanele care au fost declarate incapabile prin hotărarea instanţei de judecată (vezi art. dar in realitate capitalul social format a fost mai mic decat minimul stabilit de lege.(2) lit.) şi persoanele juridice cărora li se interzice prin lege sau prin propriul act de constituire să participe la constituirea unei societăţii comerciale. dar la notar există un exemplar al actului constitutiv autentificat la o dată anterioară inregistrării de stat şi conţinutul acestora este identic trebuie de considerat că actul de constituire este in formă autentică. Instanţa poate declara nulitatea. şi acest exemplar a fost autentificat notarial societatea nu poate fi declarată nulă. dacă in actul de constituire este prevăzut capitalul social. Se consideră că actul constitutiv lipseşte sau nu este autentificat atunci cand el fie nu este in dosarul cu documentele de constituire a societăţii comerciale deţinute de Camera Inregistrării de Stat fie exemplarul din acest dosar nu este autentificat. . Hotărarea instanţei care a rămas definitivă şi executare căreia nu a fost suspendată de instanţa de recurs trebuie să fie publicată timp de 15 zile in ziarul . Dacă unul din fondatori nu are capacitatea societatea trebuie privită in aşa fel de parcă acesta nici nu ar fi. Obiectul de activitate a societăţii comerciale se consideră ilicit dacă: este interzis de a fi desfăşurat de actele normative. la unul din asociaţi cu numărul de inregistrare pus de registrator.

(3) potrivit căruia cel prejudiciat poate să pretindă repararea de la cel vinovat.90 (7) şi dispare societatea la data radierii din Registrul de Stat.(2) – (6) art. Acesta este şi efectul prevăzut de art. Dacă după declararea nulităţii lichidatorul stabileşte că activele societăţii nu satisfac cerinţelor creditorilor. Instanţa de judecată are obligaţia să desemneze şi lichidatorul acesteia. Articolul 112. Conceptul de nulitate a societăţii comerciale este diferit de nulitatea actelor juridice stabilită de cele stabilite in Titlul III Capitolul III din Codul civil.632/2001 cu privire la insolvabilitate. lichidarea ei se efectuează conform legislaţiei cu privire la insolvabilitate.(3). se consideră că a fost dizolvată la data la care hotărarea instanţei a rămas definitivă. Nulitatea societăţii priveşte mai puţin relaţiile dintre fondatori şi asociaţi.219 alin.89 – 99. Societatea declarată nulă potrivit art. (315)Daca societatea comerciala declarata nula este insolvabila. Specificul nulităţii societăţii comerciale este influenţat de natura juridică a contractului de constituire a societăţii ca consecinţă a existenţei căruia i-a naştere o persoană juridică. care fie că are efect retroactiv.indicat in actul de constituire a societăţii şi in Monitorul Oficial după regulele stabilite la art. precum nici nu pune capăt existenţei persoanei juridice. Societatea comercială care a fost declarată nulă.(4) asociaţii cu rea credinţă care au contribuit la semnarea actelor de constituire şi la inregistrarea societăţii cu incălcările care au dus la nulitate răspund pentru prejudiciu faţă de asociaţii cu bună credinţă şi faţă de persoanele terţe care au suportat prejudiciu in rezultatul nulităţii. Persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare in măsura in care aceasta este necesar pentru lichidarea patrimoniului (art. aceasta se dizolva si intra in lichidare. excepţie constituind cazul prevăzut la alin.86 alin.110 intră in procedura de lichidare şi acesteia i se aplică regulile stabilite la art.(6). Articolul 111. (314)Nulitatea societăţii comerciale nu afectează actele juridice incheiate in numele ei. Prin hotărare judecătoreasca de declarare a nulităţii se desemnează lichidatorul societăţii. Potrivit alin. Ea se pronunţă in exclusivitate asupra temeiurilor de nulitate. dar dacă nu a făcut-o urmează a fi aplicat art.86 alin. fie că incetează numai pentru viitor. dacă părţile nu au atacat cu apel sau la data cand instanţa a respins cererea de apel.91. (316)Asociaţii cărora le este imputabilă nulitatea societăţii comerciale răspund nelimitat si solidar fata de ceilalţi asociaţi si fata de terţi pentru prejudiciul cauzat prin nulitatea societăţii. iar in unele cazuri. adică există temei juridic de insolvabilitate atunci el este obligat să depună o cerere prin care să declare insolvabilitatea şi să iniţieze procedura respectivă potrivit Legii nr. poate incheia chiar şi acte noi (vezi art. Hotărarea instanţei este definitivă la data expirării termenului de apel. 86 alin.(3) iar lichidatorul va finaliza operaţiunile incepute de ea. Instanţa care examinează nulitatea societăţii nu examinează şi starea patrimonială a acesteia. De aceia nulitatea nu afectează actele incheiate de societatea comercială incheiate anterior datei dizolvării. Formarea capitalului social al societăţii comerciale . Efectele declarării nulităţii societăţii comerciale (313)Pe data la care hotărarea judecătoreasca de declarare a nulităţii societăţii comerciale rămane definitiva. In mare măsură aceasta priveşte incetarea existenţei unei persoane juridice şi ieşirea din raporturile in care aceasta a fost cu terţii.

iar locul valorii acestui bun. fie in natură (bunuri materiale sau imateriale) fie in monedă străină capitalul social trebuie să fie exprimat in monedă naţională. (320)Asociatul unic varsă integral aportul pană la data inregistrării societăţii comerciale. Insă bunurile care au fost obiectul aportului pot fi instrăinate de societate. adică in lei. exprimate in lei. spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor statutare. Deci bunurile care sunt la activul societăţii circulă liber fără a influenţa valoarea capitalului social. Angajamentul asociatului de a transmite aportul la formarea capitalului trebuie fixat in actul de constituire şi nu trebuie să fie mai mic decat minimul stabilit de lege. Pentru ca capitalul social să fie format. Este important de reţinut că capitalul social reprezintă o expresie valorică (bănească) a contribuţiilor asociaţilor societăţii şi nu este un ansamblul de bunuri transmise de aceştia. numai atunci cand asociaţii au transmis integral aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. in capitalul social se include valoarea acestuia la momentul transmiterii. va fi ocupat de contravaloarea care a obţinut-o societatea ca echivalent al bunului instrăinat. 3. Chiar dacă obiect al aportului a fost un bun mobil sau imobil. in sens ingust. este expresia valorică a totalităţii aporturilor – in numerar sau in natură – cu care participanţii la o societate comercială contribuie.(317)Capitalul social determina valoarea minima a activelor pe care trebuie sa le deţină societatea comerciala. şi capitalul propriu al acesteia. De exemplu dacă societatea este constituită sub formă de bancă ea nu poate avea un capital mai mic decat 32 mln. (319)Capitalul social se vărsa integral in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. Indiferent de natura juridică a aportului fondatorului la capitalul social. adică preţul (in caz de vanzare). care permite subiectului de drept să se manifeste in circuitul civil. adică ca el se existe in realitate. Temelia patrimoniului. 1. la activ. ansamblul cărora formează. incorporale) cu valoare minimă egală cu cea a capitalului social. lei etc. la constituire. fiecare asociat trebuie să transmită aportul la care s-a obligat. 2. Prin termenul de vărsare se inţelege transmiterea banilor pe contul provizoriu al viitoarei societăţi sau pe contul de decontări a societăţii persoane juridice.Una din condiţiile esenţiale ale constituirii şi funcţionării societăţii comerciale ca persoană juridică este inzestrarea acesteia cu anumite valori patrimoniale. potrivit art. dar capitalul social nu se va modifica in dependenţă de aceste oscilaţii. Ulterior transmiterii valoarea bunului poate creşte in rezultatul unor imbunătăţiri aduse. (318)Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile fondatorilor. Capitalul social se consideră că a fost vărsat. lei. Capitalul social. In funcţie de obiectul de activitate al societăţii capitalul social minim este de o sumă mai mare. mai numit şi capital social sau capital nominal. fond de investiţii nu mai mic decat 500 000 lei. partea socială sau acţiunile (in cazul cand bunul a fost transmis ca aport la capitalul social al altei societăţi) sau dreptul de creanţă. Pentru unele societăţi minimul este stabilit de actele normative. bursă de mărfuri nu mai mic decat 1 mln.(1) este de a păstra la activ bani sau bunuri (corporale. o constituie drepturile cu care o inzestrează fondatorii societăţii. Ca exemplu poate servi societatea pe acţiuni a cărei capital social minim nu poate fi mai mic de 10 000 lei dacă societatea este de tip inchis şi mai mic de 20 000 mii lei dacă este de tip deschis. Dacă aportul . Obligaţia societăţii ce rezultă din alin. potrivit căruia orice persoană dispune de un patrimoniu. sau poate scădea in rezultatul uzurii fizice sau morale. societatea comercială i-a naştere cu anumite drepturi şi obligaţii civile. obiectul schimbului.113 şi 114 la constituirea patrimoniului acesteia. Reieşind din principiul general al dreptului.

(3) din articolul comentat. Dacă se transmit bunuri care se supun inregistrării (imobile. Actul de constituire stabileşte termenul in care el trebuie să fie transmise aporturile de către fondatori. (323)La data inregistrării societăţii comerciale. Articolul 113.113 alin. permiţand acesteia să se constituie ca subiect de drept. (324)Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează dobanzi. (326)Daca nu vărsa aportul in termenul suplimentar. mijloace de transport. apoi bunurile nu pot fi transmise căci societatea comercială ca subiect de drept incă nu există şi deci nu poate să le primească.constă din bunuri. termen care nu poate să depăşească 6 luni de la data inregistrării. obligaţiuni. desene şi modele industriale etc. şi după inregistrarea societăţii acest cont se transformă in cont de decontări al acesteia. 1. acţiuni. acesta avand obligaţia să verse integral aportul său. bunurile se transmit prin act de predare primire de către asociat sau reprezentantul acestuia către reprezentantul societăţii. insă dispoziţiile respective trebuie să ţină cont de art. Din acestea rezultă că fondatorii sunt obligaţi să transmită o sumă de bani egală cel puţin 40% din aportul subscris de el pană la data inregistrării societăţii vărsandu-i pe aceştia pe un cont provizoriu. Dacă sumele băneşti se transmit pe un cont provizoriu deschis de fondatori pe numele viitoarei societăţi (vezi art. (322)Prestaţiile in munca si serviciile depuse la infiinţarea societăţii comerciale si pe parcursul existentei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. Restul aportului. bunul se consideră transmis la data inregistrării după societate. stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o luna si avertizandu-l ca e posibila excluderea lui din societate.(3) şi alin. asociatul trebuie să-l transmită in termenul stabilit de actul de constituire. asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale si asupra fracţiunii vărsate. să se manifeste in circuitul civil in sensul realizării de beneficii la o parte din care va putea . 34 din Legea nr.). fiecare asociat este obligat sa verse in numerar cel puţin 40 procente din aportul subscris daca legea sau statutul nu prevede o proporţie mai mare. oricare asociat are dreptul sa-i ceara in scris aceasta.1134/1997 potrivit căreia aporturile nebăneşti se predau prin proces – verbal de către fondatorii societăţii pe acţiuni organului executiv al acesteia in termen de o lună de la data inregistrării de stat a societăţii. valoarea căruia trebuie să fie egal cu mărimea capitalului social pană la data inregistrării de stat a societăţii in constituire.8 din Regulamentul privind deschiderea şi inchiderea conturilor la băncile din Republica Moldova aprobat prin Hotărarea Băncii Naţionale nr.(3) se face pentru societatea care se constituie de un singur fondator. Prin acesta el contribuie la formarea bazei materiale a societăţii.415/1999). altele decat sumele băneşti. fapt despre care trebuie notificat. Principala obligaţie asumată de fondator prin contractul de societate este cea de transmitere a aportului in capitalul social. (325)In cazul in care asociatul nu a vărsat in termen aportul. Aportul la capitalul social al societăţii comerciale (321)Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi in bani daca actul de constituire nu prevede altfel. cu excepţiile stabilite de lege. 4. mărci comerciale sau de producţie. In legătură cu această obligaţie apare o problemă de ordin tehnic la transmiterea bunurilor. De aceia am vedea utilă o dispoziţie similară celei din art. Excepţie de la dispoziţiile alin.

5. Participaţiunea la capitalul social deţinută de asociat mai este numit şi parte socială sau cotă parte sau acţiune prin care se reprezintă de fapt dreptul de creanţă. Că cel puţin 40% din capitalul social să fie transmise pană la inregistrarea de stat. Pentru a putea face proba efectuării aportului de către fondator. Excepţie de la această regulă poate să fie şi dispoziţia din art. un proces verbal. execută alte acţiuni ce ţin de funcţionarea normală a societăţii. Legislaţia stabileşte proporţia minimă a aportului bănesc. contribuind prin aceasta la realizarea obiectului statutar. nu pot constitui ca aport la capitalul social. actul de transfer a hartiilor de valoare. aleg sau desemnează organele de conducere care vor realiza strategia.(1) stabileşte prezumţia că aportul se prezumă a fi făcut in bani dacă contrariul nu rezultă din conţinutul actului constitutiv semnat de fondatori. incorporale mai numite şi aporturi in natură. sume care trebuie să existe deja la momentul inregistrării de stat pe contul provizoriu al acesteia. atat şi in monedă străină care circulă in Republica Moldova.Eforturile care sunt depuse de asociaţi la infiinţarea societăţii comerciale ce privesc elaborarea actelor de constituire. Prin aport se inţelege in mod obişnuit valoarea cu care un asociat contribuie la formarea capitalului social. 4. care urmează a fi transmis in capitalul social a societăţii faţă de aporturile in bunuri materiale şi nemateriale. cand aceştia determină strategia de activitate a societăţii. Aceste drepturi sunt de esenţa societăţii comerciale şi asociatul nu poate fi lipsit de ele.114 alin. Punerea in intarziere inseamnă că asociatului care nu şi-a onorat obligaţia cei revine i s-a amintit despre neexecutare şi i se stabileşte un termen suplimentar de a vărsa aportul . adică in lei moldoveneşti. Asociaţii transmiţand aportul in proprietatea sau folosinţa societăţii comerciale dobandesc ca contra-echivalent al prestaţiei făcute un drept de creanţă. Dispoziţia alin. Din dispoziţia alin. 2. Alin.44 alin. 3.(3) stabileşte o triplă condiţie pentru constituirea societăţii comerciale. Persoana care a transmis aportul in capitalul social nu poate pretinde pentru valoarea aceasta dobanzi de la societatea sau de la alţi fondatori.pretinde. dreptul de a obţine dividende.(11) care prevede că pentru aporturile transmise pentru acţiunile emisiunii suplimentare poate fi plătită dobanda calculată dacă majorarea capitalului social nu a avut loc. Nu pot fi considerate ca aport la majorarea capitalului social orice alte activităţi depuse de asociaţi in timpul activităţii societăţii comerciale cu excepţiile stabilite de art. aprobă sau resping rapoartele de gestiune şi control. Aportul făcut in monedă străină trebuie să fie exprimat in moneda naţională. Fondatorul sau asociatul care nu a transmis aportul in termenul stabilit de actul de constituire sau de lege el poate fi pus in intarziere de oricare din asociaţi. a planului de afaceri. cel puţin 40% din capitalul social să fie in numerar şi că fiecare asociat este obligat să verse 40 % din aportul subscris. decid repartizarea dividendelor sau incorporarea acestora in capitalul social.(4). actul de transmitere a imobilului inregistrat la oficiul cadastral etc. Aportul in bani poate fi făcut cat in monedă naţională. In calitate de aport la capitalul social cu răspundere limitată pot fi transmise sume de bani şi bunuri corporale. Prin activitatea comună se inţelege colaborarea intre asociaţi la adunarea asociaţilor. drept care incorporează in sine dreptul de a participa cu drept de vot la adoptarea deciziilor. de exemplu un act de predare primire. Intinderea acestor drepturi depinde de proporţia (participaţiunea) care o deţine asociatul la capitalul social. Aportul in bani poate fi depus la contul provizoriu bancar deschis special in scopul constituirii societăţii in numerar sau prin virament. şi dreptul la o parte din active in cazul lichidării societăţii.(3) rezultă că cel puţin 40% din capitalul social trebuie să reprezinte sumele băneşti. indeplinirea formalităţilor de inregistrare etc. un document bancar prin care se confirmă transferul sau depunerea sumei de bani la contul societăţii. Asociaţii transmiţand aporturile işi unesc prin aceasta bunurile in scopul de a desfăşura o activitate comună. intre acesta şi societate trebuie să se intocmească un inscris.

tehnica de calcul. . fiind lipsit şi de calitatea de asociat. diverse utilaje şi mijloace de producţie. utilaje şi alte mijloace de producţie. Aportul in natură se consideră acel făcut in bunuri corporale(mobile şi imobile) şi cele incorporale. Adică el pierde dreptul asupra aportului care l-a făcut deja potrivit cerinţelor alin. Circulă liber imobilele. construcţii. dar nu mai tarziu de 60 de zile de la adoptarea hotărarii de majorare a capitalului social. Numai bunurile care vor putea fi utilizate in activitate de intreprinzător face societatea eficientă şi pot aduce asociaţilor beneficii. Aport in natură este considerat şi aportul in muncă şi in servicii care-l pot să-l aducă asociaţii societăţii in nume colectiv şi societăţii in comandită. O condiţie importantă pentru bunurile corporale aduse ca aport la capitalul social este că acestea să fie in circuitul civil. Ca exemplu. care insa nu constituie aport la formarea sau la majorarea capitalului social. (6) stabileşte consecinţele neonorării de către fondator sau asociat a obligaţiei de transmitere a aportului. (332)Valoarea aportului in natura la capitalul social al societăţii comerciale se aproba de adunarea generala. adică să fie posibile de a fi utilizate in procesul de activitate a societăţii. ci suportă consecinţele negative. drepturi de folosinţă a lucrurilor corporale (uzufruct). (329)Nu se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului social al societăţii de capital creanţele si drepturile nepatrimoniale. aportul se vărsa in termenul stabilit de adunarea generala.(3). desenele şi modele industriale. obiectul aportului in natură pot fi bunurile corporale sub formă de terenuri. produse alimentare şi alte bunuri a căror circuit nu este condiţionat. tehnică de calcul. asociaţii au dreptul sa participe. In schimbul acestui aport. Bunurile care se transmit ca aport trebuie să fie utile. la impărţirea beneficiilor si a activului societăţii. 6. (330)Asociaţii in societatea in nume colectiv si asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii in munca si la servicii cu titlu de aport social. Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale (327)Aportul in natură la capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate in circuit civil. potrivit actului de constituire.(3) este lipsit de partea din capitalul social care-i revine. Alin. Numai dacă nici in termenul suplimentar asociatul nu-şi onorează obligaţia el poate exclus din societate cu consecinţele indicate la alin.datorat.112 alin. In această situaţie el nu poate fi forţat să-şi onoreze obligaţia in natură.(6). rămanand totodată obligaţi sa participe la pierderi. Articolul 114. (328)Bunurile se considera a fi transmise cu titlu de proprietate daca actul de constituire nu prevede altfel. In cazul majorării capitalului social. secrete de producţie. mijloace de transport. dar nu mai tarziu de termenul indicat la art. Se consideră in circuitul civil toate bunurile a căror circuit nu este interzis. Prin bunurile incorporale care pot fi transmise in capitalul social sunt mărcile de producţie şi comerţ. insă acest tip de aport nu majorează partea asociatului din capitalul social. (333)Aportul in creanţe se considera vărsat numai după ce societatea comerciala a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei. valori mobiliare. autoturismele. Bunurile aflate in circuitul civil la randul său pot fi divizate in două categorii: • bunuri a căror circulaţie este liberă. tehnologii precum şi alte drepturi patrimoniale. (331)Aportul in natura trebuie vărsat in termenul stabilit de actul de constituire.

In calitate de indiciu la evoluarea dreptului de folosinţă a unui bun poate fi luată mărimea arendei pe care ar plăti-o in prealabil societatea pentru utilizarea unui asemenea bun.127 din Constituţie. După transmiterea bunurilor. Fondatorul răminind obligat in faţa societăţii cu suma de bani care n-a fost valorificată de societate din dreptul de folosinţă asupra bunului pierit. Această mărime prezumabilă este valoarea dreptului de folosinţă care se include in activul societăţii şi ca aport la capitalul social. care datorită voinţei exprimate de fondatori devine translativ de proprietate. iar in cazul in care doreşte să iasă din societate. Societatea duce riscul pieirii fortuite a bunurilor care-i aparţin. Transmiterea operează in temeiul contractului de constituire. riscul va fi suportat de fondatorul care rămine proprietar. De fapt. precum şi altele a căror circuit este condiţionat de legislaţie Nu sunt in circuit bunurile proprietate publică indicate in art. dar datorită calităţilor lor deosebite este inuman şi amoral de a le include in circuitul civil (a se vedea Legea privind transplantul de organe şi ţesuturi umane nr. Alin. Insă creanţele pot fi transmise ca aport la capitalul social al societăţilor pe persoane.(7).473 din 25. sau a altui act de transmitere a aportului pot decide liber dacă bunurile corporale care servesc obiect al aportului se transmit in proprietatea sau in folosinţa societăţii şi in dependenţă de aceasta se face evoluarea.(1) adică cele scoase din circuitul civil nu pot servi ca aport la capitalul social al societăţilor pe capital (societatea cu răspundere limitată şi societatea pe caţiuni) creanţele şi drepturile nepatrimoniale. In cazul pieirii fortuite a bunului transmis in folosinţă. prin dispoziţia actului constitutiv. sau inregistrarea acţiunilor şi obligaţiunilor in registrul valorilor mobiliare. Ca exemplu poate servi inregistrarea imobilelor in registrul de imobile. In limita acestui aport asociatului i se acordă o parte socială. Fondatorii. cu care acesta va vota la adunările asociaţilor şi va putea pretinde la o parte din beneficiul repartizat.bunuri a căror circulaţie este limitată. el va transmite dreptul său de creanţă. adică atunci cand legea prevede ele trebuie să fie inregistrate in registrul public. In capitalul social va intra numai valoarea dreptului de folosinţă. Valoarea acestor bunuri nu intră in capitalul social. Dreptul de proprietate asupra bunurilor transmise dă o stabilitate economică societăţii. insă nu pot fi vandute).1999.06. materializat prin certificatul cotei de participare. cu ele sint garantaţi creditorii sociali şi ele servesc ca bază economică pentru activitatea de antreprenoriat. pot satisface anumite nevoi. adică a societăţilor in nume colectiv şi al societăţilor in comandită (a se vedea alin. potrivit căreia anumite organe umane pot fi donate. substanţele explozibile şi narcotice. Bunurile transmise ca aport vor putea fi pretinse de asociat numai la lichidarea societăţii şi in cazul in care actul constitutiv prevede un asemenea drept. prin Legea nr. De aceea actele de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile trebuie perfectate aşa cum prevede legislaţia. 1134/1997 cu privire la societăţile pe acţiuni se stabileşte că bunurile proprietate publică pot fi transmise in capitalul social cu drept de folosinţă. obţinand echivalentul lui bănesc. Sunt limitate in circuitul civil armamentul. Bunurile transmise in folosinţă au un regim juridic deosebit.(3) stabileşte că alături de cele indicate la alin. legea stabileşte prezumţia că acesta este considerat transmis cu drept de proprietate. Bunurile transmise in folosinţă pentru un anumit termen nu vor putea fi cerute inapoi pină la expirarea acestui termen. Similar bunurilor corporale trebuie de considerat transmise şi bunurile • . Fondatorul (asociatul) nu poate cere inapoi bunul transmis. Dacă din conţinutul actului constitutiv sau a actului de transmitere nu se poate face concluzie cu care drept a fost transmis bunul corporal. precum şi obiectele care deşi. altei persoane. fondatorul dobandeşte un drept de creanţă (partea socială) asupra societăţii egal cu valoarea bunurilor transmise. Bunurile transmise in proprietatea societăţii sint scoase din patrimoniul fondatorului şi el nu mai este nici coproprietar.

Potrivit art. e) sa intreprindă alte acţiuni prevăzute de lege sau de actul de constituire.(6) se stipulează că valoarea aportului este aprobat de adunarea generală. Calitatea de membru. Dreptul de proprietate industrială trece de la fondator la societate după inregistrarea transmiterii la AGEPI. adică organul suprem al societăţii comerciale. care apar intre asociaţii ce depun aporturi băneşti şi cei ce depun aporturi in natură. membrul societăţii comerciale este in drept sa ceara. (335)Actul de constituire poate prevedea si o alta modalitate de repartizare a profitului societăţii sau a activelor decat cea indicata la alin. Cel care depune aportul in bani. Evaluarea. acesta fiind ultima instanţă care poate accepta sau respinge valoarea bunului care se transmite. are o tendinţă inversă. proporţional participaţiunii la capitalul social. trebuie făcută reieşind din preţurile libere existente pe piaţă şi aprobate de fondatori pană la semnarea şi autentificarea actelor constitutive. b) sa cunoască informaţia despre activitatea societăţii si sa ia cunoştinţă de cărţile contabile si de alta documentaţie in modul prevăzut de lege si de actul de constituire.(4) lit. Cei care depun aporturi in natură tind ca bunul transmis de ei ca aport să fie evoluat la cel mai mare preţ posibil. O dispoziţie similară există şi art. al societăţii comerciale il are persoana fizică sau juridică care a participat la constituirea societăţii (fondatorul) .989/2002 cu privire la activitatea de evoluare. Totuşi chiar şi evoluarea efectuată de expertul independent trebuie să fie aprobată de organul suprem al societăţii comerciale.i) din Legea nr. dar nimeni nu poate avea dreptul la intregul profit realizat de societate si nici nu poate fi absolvit de pierderile suferite de ea. Practica arată că procesul de evaluare a bunurilor este unul anevoios. proporţional participaţiunii la capitalul social. deoarece el leagă aportul de folosul sau eficienţa pe care aceste bunuri o vor aduce societăţii. şi se datorează antagonismelor. in caz de lichidare a societăţii. Prin alin. pentru a obţine o cotă mai mare in capitalul social.41 alin(7) din Legea privind societatea pe acţiuni potrivit căreia dacă aportul nebănesc al fondatorului depăşeşte 10% din capitalul social sau bunul ce face obiectul aportului nu circulă pe piaţa organizată.incorporale. sau pană la transmiterea de fapt al acestuia societăţii in cazul majorării capitalului social.5 alin. Dacă nu este stabilit termenul. mai numit şi asociat sau acţionar. la transmiterea bunurilor in capitalul social al societăţilor comerciale trebuie să se facă o evoluare de către un expert licenţiat. Drepturile membrului societăţii comerciale (334)Membrul societăţii comerciale are dreptul: a) sa participe la conducerea si la activitatea societăţii in condiţiile stabilite de lege si de actul de constituire. Articolul 115. valoarea aportului se aprobă in temeiul raportului organizaţiei de audit sau a altei organizaţii specializate care nu este persoană afiliată a societăţii.(1). in numele acesteia. d) sa primească. celorlalţi membri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat. (336)Daca organele de conducere refuza sa o facă. c) sa participe la repartizarea profitului societăţii. Una din cele mai importante probleme care apar la transmiterea aporturilor in natură este şi evaluarea corectă a acestora. limitele şi alte criterii de transmitere neexlusivă sau temporară a bunului incorporal se consideră că a fost transmis cu drept de proprietate industrială. pentru a avea o influenţă mai mare in societate. o parte din valoarea activelor ei ramase după satisfacerea creanţelor creditorilor.

In special asociatul este in drept să facă cunoştinţă cu actele constitutive şi modificările făcute la el.167 şi 168 din Codul civil şi art. stabilind o altă regulă de repartizare a profitului.124 alin.a) şi art. Dacă pentru asociatul societăţii in nume colectiv acest drept apare numai in cazul in care actul de constituire nu prevede altfel(art. potrivit căreia un asociat ar putea să pretindă tot profitul .(1) lit. Asociaţii societăţii in nume colectiv şi comanditaţii din societatea in comandită au dreptul să participe personal la activitatea societăţii. indiferent de mărimea parţii care-i aparţine din capitalul social şi de numărul de voturi are dreptul să participe la lucrările adunării asociaţilor şi să se expună pe marginea chestiunilor care se discută. Asociatul are dreptul să facă cunoştinţă cu actele contabile ale societăţii şi să facă copii de pe ele. Potrivit regulii generale beneficiul se repartizează proporţional participării la capitalul social. i-a in legătură cu aceasta el trebuie să aibă acces la actele ţinute de societate.84 alin.(2) prevede că actul constitutiv poate să deroge de la regula proporţionalităţii.1134/1997). In societăţile pe capitaluri potrivit actului de constituire există organ de control. Repartizarea beneficiului se face de regulă la adunările ordinare anuale ale asociaţilor care se desfăşoară după expirarea fiecărui an financiar. Asociatul are dreptul să pretindă la o parte din beneficiul societăţii proporţional părţii din capitalul social deţinute. Dreptul asociatului de a participa la conducerea şi activitatea societăţii. Legea enumără cu titlu de exemplu. Tot odată legea interzice aşa numita clauză leonină. In societăţile pe acţiuni acţionarii au drepturi suplimentare stabilite expres de lege (a se vedea art.şi a transmis aportul la capitalul social sau persoana care ulterior constituirii a dobandit prin acte juridice o parte (acţiuni) din capitalul social al societăţii comerciale. (comisie de cenzori sau auditor) asociatul poate cere organului de control să efectueze controlul respectiv (vezi art. dreptul lui se extinde in aceiaşi proporţie şi asupra activelor societăţii care depăşesc după valoare capitalul social. Astfel fiecare asociat avand o parte nominală din capitalul social.116 alin. Insă actul de constituire poate prevedea şi o repartizare şi mai frecventă. In deosebi repartizarea mai frecvente poate să aibă loc in societăţile pe persoane in care asociaţii aduc ca aport şi prestaţiile in muncă şi in servicii. Oricare asociat. adică activele societăţii depăşesc valoarea capitalului social indicat in actul de constituire şi al capitalului de rezervă preconizat. insă alin.a).26 din Legea nr. apoi comanditatul prin esenţă are nu numai dreptul dar şi obligaţia de participa personal la activitatea societăţii in comandită.1134/1997) precum şi acţionarul interesat in incheierea unei contract de proporţii cu societatea emitentă (vezi art.14 alin.1134/2001) precum şi persoana care a procurat un pachet important de acţiuni fără respectarea condiţiilor impuse de lege (vezi art.1134/1997) Participarea asociatului la conducerea societăţii in calitate de membru al organului executiv sau al altui organ depinde de faptul dacă el este ales in această funcţie la şedinţa adunării asociaţilor sau la al altui organ stabilit de aceasta. Societatea poate să repartizeze beneficii numai atunci cand el cu adevărat există. Excepţie o fac acţionarii care deţin acţiuni preferenţiale ale societăţii pe acţiuni (art.86 alin. unele drepturi ale asociatului pe care acesta il are in raport cu societatea comercială. De asemenea el are dreptul să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării asociaţilor cu un anumit termen inainte de desfăşurarea şedinţei pentru a avea timp să se pregătească.(6) Legea nr.26 alin. constă in a) dreptul acestuia de a participa la şedinţa adunării asociaţilor şi b) dreptul de vot la această adunare. luand in consideraţie alţi indici. ale consiliului şi comisiei de cenzori dacă asemenea organe există. De regulă toţi asociaţii au dreptul de vot in cadrul adunării asociaţilor.(11) Legea nr.(29) lit. procesele verbale ale adunării generale. Fiecărui asociat i se acordă dreptul să facă cunoştinţă cu informaţia despre activitatea societăţii.(1).(5) din Legea nr.b) din Legea nr.1134/1997). Aceste drepturi ale membrului se nasc ca consecinţă a onorării de către acesta a obligaţiei principale indicate la art.168 lit.

societatea poate cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului care rezulta din actele incheiate. modul si termenele prevăzute in actul de constituire. Asociaţii pot să prejudicieze societatea prin intarzierea transmiterii aportului. Care informaţie este considerată confidenţială pentru societate trebuie să decidă organul executiv. pană la data inregistrării societăţii comerciale (vezi art.(4). sau acesta fiind persoană cu funcţii de răspundere face abuz de funcţia ocupată utilizand patrimoniul societăţii in propriul său interes sau incheind contracte cu conflict de interes.(3) legea permite asociatului societăţii comerciale de a intenta acţiuni indirecte către alţi asociaţi care prin acţiunile lor au păgubit societatea cerand acestora să despăgubească societatea. Incălcarea obligaţiei de confidenţialitate duce la dreptul societăţii de a pretinde despăgubiri de la persoana vinovată. Dreptul la aceste active asociatul il realizează in condiţiile stabilite de art. pană la proba contrara. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii actului juridic. pentru activităţile despre care membrii erau informaţi la data acceptării in calitate de membru. . alta informaţie necesara exercitării drepturilor si indeplinirii obligaţiilor societăţii si ale membrului ei. iar aportul in natură pentru acţiunile subscrise se transmit in termen de o lună de la data inregistrării de stat.(2). Principala obligaţie a asociatului societăţii comerciale este transmiterea aportului (participaţiunii) la care se obligă prin actul de constituire. c) sa comunice imediat societăţii faptul schimbării domiciliului sau a sediului. (339)In cazul in care membrul incalcă prevederile alin. Prin alin.realizat de societate sau ar putea fi absolvit total de la pierderile suportate de societate. Obligaţiile membrului societăţii comerciale (337)Membrul societăţii comerciale este obligat: a) sa transmită participaţiunea la capitalul social in ordinea.113 alin. Fiecare asociat al societăţii comerciale are dreptul la o parte din activele societăţii lichidate care au rămas după satisfacerea cerinţelor creditorilor. Asociatul unic trebuie să verse aportul său indiferent de natura acestuia.(1) şi numai devreme de termenul art.112 alin.171/1994 cu privire la secretul comercial.34 alin. (338)Fără acordul societăţii de persoane.98. mărimea. Asociaţii altor forme de societăţi transmit aportul in modul stabilit de actul de constituire insă cu respectarea dispoziţiilor art. Acţionarii au obligaţia să verse intregul aport in numerar datorat pentru acţiunile subscrise de asemenea pană la inregistrarea societăţii (art.96 alin.(3) şi art.(3). Organul executiv stabilind care informaţie este confidenţială trebuie să ţină cont de dispoziţiile Legii nr. Fiecare asociat are obligaţia să păstreze informaţia confidenţială ce ţin de afacerile societăţii. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor si obligaţiilor sau a beneficiului se prescrie in termen de 3 luni de la data la care membrii au aflat sau trebuiau sa afle despre incheierea actului.112 alin. Acordul membrilor se prezumă. d) sa indeplinească alte obligaţii prevăzute de lege sau de actul de constituire. b) sa nu divulge informaţia confidenţiala despre activitatea societăţii. membrul nu are dreptul sa practice activităţi similare celei pe care o practica societatea.(4). a numelui sau a denumirii. Articolul 116.

Reglementarea a fost inspirată de legea germana privind societaţile pe acţiuni (§§ 15 – 19 Aktiengesetz din 1965). insă. etc.Obligaţia pusă in sarcina asociatului prin alin.. Pe lingă crearea de monopoluri care afecteaza libera concurenţă. 2. Cauza principală constă in tendinţa economică de concentrare şi interferenţă a intreprinderilor in special in vederea reducerii costurilor de producţie. De exemplu actele unor societăţi cu investiţii străine investitorii străini işi asumă obligaţia de a realiza producţia fabricată de societate. Realitatea economică şi reglementarea juridică. care participă la circuitul civil prin intermediul incheierii de contracte sau prin alte mecanisme. Dispoziţiile articolelor 117 – 120 Cod civil reprezintă in forma. Obligaţia de neconcurenţă nu va opera in cazul in care la data dobandirii calităţii de asociat in societatea pe persoane asociatul deja desfăşura această activitate. ci asociatul suportă consecinţele toate consecinţele negative ce vor surveni. Alin.(2) stabileşte obligaţia de neconcurenţă pe care o datorează asociatul societăţii pe persoane. cooperarea economică sau strategică intensă intre două sau mai multe societăţi. Actul de constituire trebuie să prevadă in acest caz şi consecinţele neonorării obligaţiei respective. alături de alte norme de drept. Asociatul poate să aibă şi alte obligaţii pe care şi le-a asumat prin actul de constituire. care reglementeaza raporturi similare . raporturile dintre societăţi şi anumiţi participanţi la circuitul civil sint mult mai stinse. Incălcarea dispoziilor clauzei de neconcurenţă poate avea una din cele două consecinţe: fie repararea prejudiciului cauzat societăţii. 117-120 Cod civil.(1) lit. inclusiv prin constituirea comună unor intreprinderi mixte. acţionarul nu poate invoca faptul că nu a fost informat despre convocarea adunării generale dacă el nu a comunicat despre schimbarea adresei sau a sediului său. Acesta ne avand dreptul să practice in nume propriu (intreprinzător individual) sau printr-o societate comercială constituită de acesta sau de membri familiei sale care acelaşi obiect de activitate. conţinutul şi domeniul de aplicare o premieră in cadrul legislaţiei Republicii Moldova. Adeseori. Dreptul societăţii de a cere repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor se prescrie cu termenul de maxim un an de la data efectuării actului prin care s-a incălcat pactul de neconcurenţă. c) este una imperfectă. Succesorul poate să nu fie admis la adunarea generală dacă in Registrul acţionarilor nu i-a fost inscris numele sau denumirea. Acest fenomen constituie parţial. desfacere şi administrare precum şi a limitării riscurilor economice şi a răspunderii juridice. fie să ceară asociatului vinovat ca acesta să-i cesioneze drepturile şi oblgaţiile pe care acesta le-a dobandit prin actul juridic incheiat in dauna societăţii. Societatea nu-l poate sancţiona pe asociat pentru neonorarea obligaţiei respective. Dreptul societăţilor comerciale şi alte ramuri de drept tratează in mare parte societăţile comerciale ca entităţi independente din punct de vedere juridic si economic. Asemenea riscuri pot rezulta din crearea de grupuri de intreprinderi care permit intreprinderii dominante exercitarea influenţei sale in detrimentrul intreprinderilor dependente. De exemplu. acestea putind exista alternativ sau cumulativ. şi trei luni de la data cand societatea a aflat său era obligată să afle. Intensitatea raporturilor se poate manifesta in moduri diverse: participarea considerabilă la capitalul social al societăţii sau dispoziţii din actul constitutiv al societăţii care permit influenţarea deciziilor luate de către societate. Prelim art. de permisiune de a fabrica sub marca de producţie a acestuia. Origine şi excurs istoric. Sinergia acestui fenomen poate avea atit efecte pozitive cit şi consecinţe negative pentru participanţii la circuitul civil. censecinţele negative se pot manifesta şi prin crearea de riscuri suplimentare pentru creditorii intreprinderilor sau asociaţilor minoritari ai acestora. 117 – 120 1. decit o s-ar parea la prima vedere. (inter)dependenţa economică de un furnizor sau distribuitor. obiectul de reglementare al dispoziţiilor art.

Cu excepţia art. şi dispoziţii speciale. 117-120 Cod civil. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. care se aplică asupra societăţilor pe acţiuni. Odată identificate legea poate prevedea măsuri preventive adecvate. de exemlu. 120 alin.A.intre intreprinderi afiliate. Concepţia dreptului german a fost recepţionată in Codul civil doar parţial. germană conţine in §§ 15 – 22 definiţii legale generale. Scopul secundar al dispoziţiilor privind societăţile comerciale afiliate constă in crearea unei baze normative comune şi uniforme pentru actele normative speciale (subsecvente Codului civil) referitoare la raporturile juridice de afiliere. aplicarea anumitor norme speciale. unele norme se află intr-un raport de interdependenţă cu dispoziţiile Codului civil sau au efecte indirecte asupra acestora. Concretizarea raporturilor de afiliere presupune determinarea formelor in care raporturile de afiliere pot aparea. altfel decit asociaţii privaţi. Intreprinderi afiliate in cadrul altor acte normative. 3. Conţinutul normelor 117-120 Cod civil constituie doar o preluare incompletă şi. 117-120 Cod civil nu prevăd efecte juridice concrete. a. intrebări deosebite ridică indeosebi următoarele reglementări. in forma actuală. constituie o nouă formă de organizare in sens juridic. Scopul reglementării. 117-120 Cod civil constă. dreptul subsanţial ca atare. reglementările art. 4. 1 Cod civil. de aceea. Concretizarea are drept scop subsumarea raporturilor concrete intre intreprinderi unei anumite categorii de raporturi de afiliere. Totodată. §§ 311 urm. Pe lingă acestea legea SA germană mai conţine in §§ 291 urm. care poate atrage. In afara dispoziţiilor legilor speciale privind societăţile comerciale. Dispoziţiile art. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. prezintă pericolul coliziunii de interese єi. 117 Cod civil. Versiunea proiectului de Cod civil propusă parlamentului pentru prima lectură continea definitii consistente si neechivoce.. pentru creditorii acestor intreprinderi sau pentru ordinea publică in general. concretizarea şi sistematizarea raporturilor intre intreprinderi care urmeaza a fi calificate drept raporturi de afiliere. in crearea unui cadru juridic general pentru reglementarea fenomenului intreprinderilor afiliate. Identificarea acestora inseamnă stabilirea raporturilor care conţin riscuri potenţiale pentru intreprinderile angajate in raporturile de afiliere. Prin intermediul definiţiilorilor legale se urmăreşte identificarea. Legislaţia cu privire la GFI (Legea . Concernul in sensul art. 117-120 Cod civil se aplică raporturilor juridice indicate in art. reieşind din specificul fiecărei societăţi comerciale. se aplică de către jurisprudenţă şi literatură raporturilor juridice dintre toate formele de societăţi comerciale. care. asupra cărora vom reveni in context context mai jos. Codul civil nu conţine norme de drept substanţial privind raporturile intre intreprinderi afilate. pentru asociaţii minoritari. dupa caz. Scopul primar al dispoziţiilor art. Dispoziţiile ancorate in art. 3 Cod civil. 117-120 Cod civil au suferit pe parcursul elaborării codului civil modificări esenţiale. 117-120 Cod civil faţă de dispoziţiile paralele din dreptul german şi din versiunea iniţiala a codului civil se datorează mai puţin unei concepţii proprii a legislatorului moldovean. Grupurile financiar industriale (GFI). de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. Asemenea situaţii pun problema unei eventuale coliziuni a normelor aplicabile. ca urmare. 118 alin. Modifcarile efectuate in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil in parlament a condus la aparitia unor definiţii incomplete. Acestea urmează a fi. imprecisă a definiţiilor §§ 15 – 19 Aktiengesetz. Aceste inadvertenţe urmeaza a fi eliminate şi completate prin interpretarea teleologică si sistematică adecvată a conţinutului dispoziţiilor 117-120 Cod civil. Asemenea raporturi pot cadea de asemenea sub incidenţa altor ramuri speciale de drept. Prin sistematizare trebuie de inţeles elementele organizatorice ale dispoziţiilor art. Legea S. cit percepţiei neadecvate a complexităţii raporturilor juridice reglementate. Inconsistenţa art. prin intermediul analogiei. obiectul de reglementare a normelor speciale privind societăţile comerciale.

117-120 Cod civil vor fi aplicate doar in mod complementar. sau prin schimbul de personal de conducere. 5 pct. 1 Cod civil. se prezumă a exista in cazul deţinerii unei cote mai mare de 50% din capitalul statutar. Standardul Naţional de Contabilitate 28. fiice si mixte. d. c. nu şi viceversa. 117 urm. Controlul. ar constitui un mod mai adecvat pentru determinarea cercului de contribuabili datorită caracterului mai extensiv al definiţiei de “influenţă dominantă” faţă de cea a “controlului”.1418/2000) constituie lex specialis faţă de art.C. dacă nu sunt intrunite condiţiile de constituire a unui GFI. In ce măsură art. realizată prin reprezentarea in consiliul directorilor sau in organul de administraţie echivalent al intreprinderii asociate sau prin participarea la procesul de elaborare a politicii financiare şi de producţie. Legislaţia fiscală (Codul fiscal 1163/1997) foloseşte termenul general de persoană interdependentă pentru definirea paţială a raporturilor in sensul reglementat de art. Acestea se referă indeosebi la componenţa heterogenă a grupului. 5 alin. Legislaţia privind protecţia concurenţei urmăreşte un alt scop decit art. Distincţia de bază intre intreprinderile membre a unui GFI şi intreprinderi afiliate in sensul art. 117. 117-120 Cod civil. element determinant al intreprinderii fiice. datorită scopului lor special. adică autorizarea investitorului de a participa la luarea deciziilor privind politicile financiare si de producţie ale intreprinderii deţinute. au drept scop crearea unui cadru juridic pentru protecţia intereselor intreprinderilor dependente. Dispoziţiile art. şi anume garantarea unei concurenţe loiale intre participanţii la circuitul economic prin intezicerea şi sancţionarea practicilor de limitare sau obstucţionare a concurenţei. Elementul de calificare drept intreprindere asociată il constituie “influenţa notabilă” a unei intreprinderi asupra alteia. Dispoziţiile art. natura contractuală a acestuia. după caz. 1 Cod civil. 117-120 Cod civil. Definiţiile pct. inclusiv prin intermediul analogiei legii conf. 1 Cod civil. etc..N. aceste norme constituie. Legislaţia contabilităţii conţine norme proprii de definire a raporturilor intre intreprinderi (vezi HMF 174/1997.C. b Codul fiscal 1163/1997 se urmăreşte stabilirea sferei contribuabililor. 12 lit. intrucit acestea au drept obiect de reglementare parţial intreprinedrile care constituie şi obiectul art. şi o intreprindere afiliată in sensul art. Intrucit prin art. 117 urm. 28 fac distincţia intre intreprinderi asociate şi intreprinderi fiice. Asemenea dispoziţii sint aplicabile concomitent şi alături de art. 28). dispoziţiile legislaţiei civile fiind aplicabile doar in cazul lipsei unor dispoziţii speciale (Art. O intreprindere membră a unui GFI poate constitui. Definiţiile legislaţiei contabile nu se suprapun integral cu definiţiile prevăzute de art. sau prin realizarea operatiilor materiale dintre investitor si intreprinderea asociata. 117-120 Cod civil. 4 a S. 117-120 Cod civil. ori prin furnizarea de informatii tehnice esentiale. Deşi definiţia “influenţei notabile” corespunde in mare măsură celei a “influenţei dominante” din art. 117-120 Cod civil. 117 Cod civil. b. Intreprinderi asociate. dimpotrivă.N. Definiţiile legislaţiei contabile sint importante. lex specialis faţă de dispoziţiile art. 117-120 Cod civil. vom fi in prezenţa unei forme de intreprinderi afiliate menţionate la art. art. 2 Legea 1418/2000). Monopoluri. Influenţa notabilă presupune deţinerea unei cote de 20-50% din capitalul social a intreprinderii. dar fara a detine dreptul de control asupra acestor politici. Concentrarea şi/sau interferenţa intreprinderilor in sensul art. 117120 Cod civil poate atrage aplicarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei (Legea 1103/2000). Indreprinderile mixte sint intreprinderile “controlate mixt”. şi in special noţiunea de “influenţă dominantă” prin art. adica atunci cind două intreprinderi participă la capitalul social al altei intreprinderi cu o cotă de 50%. inregistrarea obligatorie a grupului. “Contabilitatea investiţiilor in intreprinderile asociate” – in continuare S. Cod civil. 117 urm. rămine o intrebare de competenţa organelor fiscale. 119 alin. ultima este mai . Persoane interdependente. in cazul lipsei unei dispoziţii speciale. 119 alin. 117-120 Cod civil. Cod civil. In masura in care raporturile in cadrul unui GFI pot fi subsumate şi art. a asociaţilor minoritari si a creditorilor acestora. 117 Cod civil constă in condiţiile şi particularităţile speciale de constituire şi funcţionare a unui GFI.

d Cod civil nu contine o reglementare speciala in articolele subsecvente. Scurt istoric. 117 lit. sint: a) intreprinderi in posesiune majoritara si intreprinderi cu participatiune majoritara. 1 Cod civil. 3. In privinţa intreprinderilor mixte cunoscute de legislaţia contabilităţii trebuie de menţionat si noua reglementare a art. iar termenul de „inrudit” a fost inlocuit cu „afiliat”. 117 Cod civil introduce termenul cumulativ de “societăţi comerciale afiliate”. Noţiunea şi terminologia se articula din punct de vedere terminologic şi sistematic cu formularea generală a titlului § 9 (art. b) intreprinderi dependente si dominante. 207 – 211 proiect Cod civil) de „intreprinderi inrudite”. 2 Cod civil. 117-120 Cod civil acestor norme constă in normarea raporturilor de afilierea şi sistematizarea acestora. Scopul normei ţine de natura tehnicii legislative şi constă in simplificarea trimiterilor la formele de intreprinderi afiliate in cadrul Codului civil sau a altor acte normative speciale prin folosierea unui termen general şi cumulativ pentru toate formele de afiliere. 117 Cod civil introduce o nouă reglementare in cadrul dreptului societăţilor comerciale. 117-120 Cod civil (supra 3) şi scopul legislaţiei contabilităţii de a asigura o evidenţă a schimbarii. 117 Cod civil expresia „independendent din punct de vedere juridic”. Proiectul de bază al Codului civil propus spre aprobare Parlamentului in luna mai 2000 art. In cadrul lecturilor in parlament art. Dispoziţiile codului civil nu conţin termenul de control. II. I. 117Cod civil. Luind in consideraţie scopul art. De asemenea a fost omisă din noţiunea iniţială in actualul art. introducindu-se modificări substanţiale.cuprinzătoare decat prima (inra art. Astfel termenul de „intreprindere” din cadrul noţiunii iniţiale a fost substituit cu termenul de „societate comercială”. Articolul 117. 2. Aspecte generale 1. Acestea sunt definite in concret in art. Funcţia reglementării. 120 alin. Art. Societatile comerciale afiliate Se considera societati comerciale afiliate societatile care. 207 proiect a devent art. c) intreprinderi ale concernului. considerăm necesară racordarea definiţiilor legislaţiei contabile la noile dispoziţii cadru ale art. Art. Obiectul si scopul normei. 207 (corespondentul art. Sistemul reglementării. Acest termen cuprinde formele de intreprinderi afiliate reglementate in art. 118 alin. 117 Cod civil prevede patru forme de afiliere. 1 Cod civil. d) intreprinderi cu participatiune reciproca. constituind totodată dispoziţia legală generală privind societăţile comerciale afilate. III). definiţia “influenţei dominante” fiind suficientă pentu reglementarea raporturilor de afiliere. 4. Funcţia art. evoluţiei si fluctuaţiei patrimoniului intreprinderilor – fundamentul raspunderii intreprindrii pentru obligaţiile sale –. 117. De remarcat este faptul că art. in raporturile dintre ele. 118-120 Cod civil. cu alte cuvinte un cadru juridic care cuprinde intreprinderilor afiliate in una din formele prevăzute in art. 117 Cod civil. Prin aceasta se urmăreşte crearea fundamentului juridic pentru normele . o definiţie mai flexibilă a “intreprinderii in posesiune majoritară” fiind prevăzuta la art. 117 Cod civil) conţinea noţiunea de „intreprinderi inrudite”. Este vorba de „dreptul societăţilor comerciale afiliate”. In comparaţie cu legislaţia contabilităţii Codul civil introduce şi posibilitatea instituirii influeţei dominante prin incheierea unor contracte speciale sau integrării intr-o altă intreprinderi conform art. 118-120 Cod civil. Art. Definiţia concretă a intreprinderilor cu participaţiune reciprocă urmează a fi elaborată de catre literatură şi jurisprudenţă. 117-120 Codul civil. 120 alin.

In cazul in care legea aplicabliă este legea R. de exemplu in cazul in care asociatul majoritar este o intreprindere străină. Intenţia este clară şi binevenită in măsura in care este vorba de o intreprindere in posesiune majoritară. de a limita domeniul de aplicare a normelor numai asupra societăţilor comerciale. I 1) asupra dispoziţiilor din proiectul de bază a Codui civil. deţine o paticipaţiune majoritară in capitalul social al intreprinderii naţionale B. in ce masură raportul intre A şi C poate fi calificat drept raport de dependenţă conform dispoziţiilor art. 119 Cod civil. 3. 118. indiferent de naţionalitatea acestora. de a accentua aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale. anume de a cuprinde toate raporturile de afiliere intre intreprinderi. iar intreprinderea străină C. de asemenea . Cod civil se aplică şi intreprinderilor străine care indeplinsec condiţiile din ipoteza normelor in cauză. societatea in nume colectiv şi societatea in comandită. 117 urm. intreprinderea străină A deţine o participaţiune in capitalul social a intreprinderii naţionale B. 207 proiect) „intreprindere inrudită” a fost inlocuită cu cea de „societate comercială afiliată”. 2 Cod civil. Reducerea aplicabilităţii normei numai asupra societăţilor comerciale in cazul in care este vorba de o intreprindere cu participaţiune majoritară sau dominantă nu corespunde pe deplin scopului normelor art. Societăţi comerciale. dacă luăm in considerare modificările efectuate de către parlament (sus Prelim art. 117 urm. in urma atribuirii acesteia a paricipaţiunilor intreprinderii C.. art. 118. 117-120 Cod civil de a cuprinde toate formele şi cazurile de afiliere intre intreprinderi. In cazul amintit mai sus intreprinderea A va fi. numai in acest fel putind fi realizat scopul normelor art. fiind ancorate in cadrul dispoziţiilor generale privind toate formele de societăţi comerciale. Domeniul de aplicare 1. a) Definiţiile art. Terminologia iniţială a proiectului (art. VI) . şi. spre exemplu. 117 urm. Cod civil. Ele sint aplicabile asupra tuturor formelor de societăţi comerciale indicate la art. 118 alin. 119 Cod civil. Legea aplicabilă se stabileşte conform dispoziţiilor dreptului internaţional privat. a) Aplicarea dispoziţiilor art. II-V). Aspecte legate de raporturile cu elemente de extraneitate. Una din dispoziţiile speciale din cadrul Codului civil este art. 117.M. se pune problema. Dacă. II. pe de altă parte. b) Aplicabilitatea acestor norme asupra societăţilor comerciale rezultă in primul rind din sistemul reglementării societăţilor comerciale. Cod civil unui raport cu elemente de extraneitate. adică atit asupra societăţilor comerciale de persoane. cit şi societăţilor de capitaluri. b) Probleme speciale apar in situaţia atribuirii (imputaţiei) paticipaţiunilor la capitalul social sau a influenţei unei intreprinderi străine asupra altor intreprinderi naţionale sau străine (infra art. Cod civil. nici in cadrul dispoziţiilor speciale referitoare la formele societăţilor comerciale excepţii de la aplicabilitatea acestor norme. Răspunsul este afirmativ. dispoziţiile art. presupune că legea aplicabilă este Codului civil sau alte normelor speciale modloveneşti care atrag după sine aplicarea art. atunci definiţiile art. dependentă de intreprinderea străină A in sensul art. 117 urm. asociaţilor minoritari şi a creditorilor acestor intreprinderi. 117-120 Cod civil sint definiţii neutre in ceea ce priveşte forma societăţilor comerciale. 117-120. societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. Codul civil nu prevede nici in cadrul dispoziţiilor art. 106 alin. 2. 117 urm. pe de o parte. c) In al doilea rind domeniul de aplicabilitate este evident.speciale de protecţie a drepturilor şi intereselor intreprinderilor dependente. 2. Această restricţie este nevoie de a fi exstinsă prin intermediul interpretării normelor şi a noţiunii de intreprindere in sensul producerii de efecte juridice depline (infra art. O importanţă deosebită o constituie aplicabilitatea normelor privind raporturile de afiliere asupra societăţilor de capitaluri datorită principiului răspunderii limitate a asociaţilor sau acţionarilor acestora. Intenţia legiuitorului a fost. dependentă sau a concernului in forma unei societăţi comerciale. 117-120. Numai in acest caz este posibilă elaborarea eficientă prin intermediul normelor speciale a unor sisteme de protecţie a asociaţilor minoriatari sau creditorilor intreprinderilor dependente.

participa la circuitul civil numai prin intermediul unui purtător de drepturi şi obligaţii. 126 Legea 632/2001). arhitect. ci numai purtătorul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia.. Societatea comercială X care deţine o participaţiune majoritară in capitalul social al societatii comerciale Y. 117 urm. de aceea. etc. legiuitorul moldovean a modificat in cadrul lecturilor proiectului de bază a Codului civil in parlament definiţia iniţială din proiect. prezintă pericolul coliziunii de interese єi ca urmare de prejudiciere a societгюii in favoarea altor intreprinderi. străină deţine in nume propriu insă in contul unei alte intreprinderi naţionale sau străine participaţiuni la o intreprindere naţională sau exercită influenţa asupra unei asemenea intreprinderi in contul altuia. fie (reeşind din raţionamente economice sau din scopul intreprinderii) de a face uz de forma juridică a unei persoane juridice prevăzute expres de lege. ci doar titularul (de drepturi şi obligaţii ale) acesteia. ea cuprinzind toate formele de intreprindere fără distincţii. a practicării independente a unei activităţi profesionale libere (avocat. fie pesoană juridică. fie de a face „uz” de capacitatea persoanei fizice. datorită exercitării unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate. Intreprinderea poate. indiferent de scopul comercial sau necomercial al acestei intreprinderi. reducind noţiunea de intreprindere la aceea de societate comercială: „se consideră societăţi comerciale afiliate societăţile. 118 alin. art. altfel decit asociaţii privaţi. fizică sau juridică. Legea nu defineşte acest termen. Principiu. in raporturile dintre ele. etc.) sau in cazul activităţii practicate de către o cooperativă. Din punct de vedere juridic. Această soluţie este necesară pentru a garanta. după caz. sau realizării unor scopuri determinate (vez de ex. fie persoană fizică. o persoană juridică nu este intreprinderea inseşi. Caracterul neutru. avind un conţinut ambiguu. termen folosit in art. . a) Art. medic.intreprindere dominantă faţă de intreprinderea naţională B. care. de asemenea.. b) Legiuitorul moldovean nu defineşte raportul dintre societatea comercială şi intreprindere. Pentru acoperirea tuturor categoriilor de asociaюi a unei societгюi comerciale legea foloseєte termenul de intreprindere. Textul legii este clar doar la prima vedere. 2. Aceaşi soluţie este valabilă şi pentru situaţia in care o terţă persoană.) nu este intreprinderea inseşi. arhitect. 117 (art. a. 2). jurnalist. Privind acest aspect din perspectiva titularului inseamnă: o persoană fizică (de ex. organizarea şi utilizarea. Generalităţi privind noţiunea de intreprindere 1. Mai mult. că efectele juridice prevăzute pentru raporturile de afiliere in dispoziţiile normelor speciale nu vor fi eludate prin inventarea şi folosirea intenţionată a unor structuri cu elemente de extraneitate. 117 lit. III. Grupa de elaborare a Codului civil s-a lăsat inspirată la formularea art. O intreprindere există şi in cazul desfăşurării unei activităţi de către antreprenorii individuali. dacă analizăm formularea textului in detaliu. introduc şi folosesc termenul de intreprindere. care. In spatele reglementării raporturilor de afiliere se ascunde intenţia legiuitorului de a cuprinde toţi asociaţii unei societăţi comerciale care. Acelaşi lucru este exprimat dacă folosim expresia de intreprindere X şi Y. capital financiar sau capital uman in vederea creării sau sporirii de valori. c) Noţiunea de intreprindere se deosebeşte de cea a societaţii comerciale. a mijloacelor de producţie. sint intreprinderi . din cauza dificultălii de a defini acest termen a lăsat noţiunea de intreprindere deschisă. legea prevăzind in mod expres subiectele care dispun de asemenea capacitate. Toate sint intreprinderi. intrucit ele constituie concentrarea.” (supra I. In acest sens orice intreprindere este nevoită. La citirea textului de lege se creează impresia unui semn de egalitate intre aceste două instituţii. Cod civil. 1 Cod civil. noţiunea de intreprindere inseşi este neutră. Intreprinderea (in sine) nu este susceptibilă nici de capacitate de folosinţă şi nici de exerciţiu. antreprenor individual. sint societăţi comerciale afiliate in sensul art. fundaţie. Pentru participarea acesteia la circuitul civil este nevoie de un titular de drepturi şi obligaţii. 117 urm. asociaţie sau instituţie. 207 proiectul de bază) de concepţia legiuitorului german.

işi pierde valoarea. Cod civil şi anume de a cuprinde toate raporturile intre intreprinderi care prezintă riscuri pentru intreprinderea dependentă. obiectul de protecţie a dispoziţiilor normative. 117-120 Cod civil. IV. 117 urm. urmează a fi discutat in literatură şi decis de jurisprudenţă. 117 urm. că acesta din cauza acestor interese . Noţiune. să poată fi realizat. este necesară o interpretare teleologică a noţiunii de intreprindere pentru derterminarea cercului de intreprinderi care sint cuprinse in cadrul dispoziţiilor normative ale art 117 urm. 106 alin. 117 urm in cadrul Codului civil. Cod civil pot fi extinse prin analogia legii conform art. Cod civil. O asemenea extindere poate fi acceptată. indiferent de natura şi forma juridică de organizare a acestuia. Cod civil. 2 Cod civil. 117 urm. Cod civil trebuie interpretată in sensul intenţiei legiuitorului moldovean de a selecta dintr-o multitudine de intreprinderi posibile numai acele intreprinderi. pentru asociaţii minoritari sau pentru creditorii intreprinderii. Acest raţionament. 117 Cod civil riscuri menite tocmai de a fi cuprinse de definiţiile art. 2 Cod civil. 117 urm. Cod civil. Reducerea sferei intreprinderilor la cele purtate de o societate comercială restringe implicit şi sfera intreprinderilor care. 2. ele constituind. Măsura in care noţiunea de intreprindere protejată de art. care datorită naturii şi inentsităţii acestora fundamentează ingrijorarea serioasă. Pentru aceasta este nevoie de a distinge intre trei categorii de intreprinderi şi anume intre intreprinderile protejate de art. dacă il analizăm din punctul de vedere a scopului art. 117 urm. 117 urm. Cod civil. insă.. pe lingă participaţiunea in capitalul social al societăţii. Noţiunea de intreprindere (dominantă) 1. 117-120. care. Cod civil nu exlude insă şi existenţa concomitentă a calităţii de intreprindere dominantă sau dependentă (infra V. deci. Noţiunea intreprinderii reieşind din scopul normelor art. Aceasta rezultă atit din locul dispoziţiilor art. art. a căror titular [purtător] de drepturi şi obligaţii este o societate comercială indicată la art. identificarea tuturor raporturilor intre intreprinderi care prezintă riscuri potenţiale pentru participanţi (vezi Prelim. Cod civil constă in crearea unui cadru juridic pentru cuprinderea şi prevenirea pericolelor coliziunii de interese inre societate şi asociaţi şi prin aceasta a prejudiciilor potenţiale care pot fi cauzate societăţii de către asociaţii ei.2. In acest context nu este vorba de o intreprindere in calitate de obiect al normei. reieşind din locul dispoziţiilor art. care ar cuprinde toate constelaţiile posibile ale art. Intreprinderile care urmează a fi protejate prin crearea une baze normative in forma art. Raţionamentul legiutorului (a parlamentului in cadrul lecturilor a doua şi a treia a Codului civil) este firesc. V. 3). a) Privită din această perspectivă reglementarea art. Cod civil sint intreprinderile organizate in forma uneia din societăţile comerciale indicate la art. Scopul art. 118-120 Cod civil. Intreprindere in acest context este orice asociat. 5 alin. Alte forme de organizare. incit scopul urmărit de art. fără a activa sub egida unei societăţi comerciale. dacă intreprinderea in forma societăţii comerciale participă la rindul ei in captialul social sau deţine voturi a unei alte intreprinderi. De aceea. 117 Cod civil. Aceste intreprinderi reprezintă punctul de pornire a reglementării. dacă necesitatea protecţiei intereselor unor asemenea intreprinderi este comparabilă cu situaţia presupusă de art. 117 urm. nu există. b) O noţiune generală a intreprinderii in sensul utilizat de art. Calitatea de intreprindere obiect de protecţie a art. Societăţile comerciale. Cod civil 1. Cercul acestora trebuie determinat astfel. 117 urm. 117 urm. 106 alin. Cod civil. Intreprinderi obiect de protecţie a art. ci a altui subiect capabil de a fi purtător de drepturi şi obligaţii. intreprinderile dependente şi intreprinderile dominante. 118 in cadrul sistemului Codului civil cit şi din scopul art. 1 Cod civil şi asupra intreprinderilor in alte forme juridice organizare. aceasta nu corespunde pe deplin scopului art. 117 urm. VI). 117 urm. 117 urm. prezintă ca urmare a existenţei unui raport indicat in art. 117-120 Cod civil. Or. dispune şi de alte interesse economice. lipsa unei reglementări exprese nefiind intenţionată. ci in calitate de adresat al dispoziţiilor legale.

Raţionamentul constă in faptul.ar putea exercita influenţa asupra societăţii. in detrimentul acesteia. aţionarul influent in societatea pe acţiuni X este concomitent asociat in societatea cu răspundere limitată Y. că desfăşurarea activităţii de intreprinzător (individual sau organizat intr-o anumită forma juridică) in afara participaţiunii in societate prezintă in mod tipic pericolul promovării pe seama societăţii a intereselor propriei intreprinderi. „Participaţiunea considerabilă” nu se cofundă cu noţiunea de participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere. Aceasta este valabil şi pentru un asociat majoritar. pe care o are datorită calităţii sale de asociat. alături de participaţiunea intr-o societate. Dacă. 117 urm. 117 urm. Important este existenţa unor interese economice suplimentare participaţiunii in societate. De ex. Irelevant este şi faptul. dacă nu sint indeplinite şi alte condiţii. Pentru aceasta este. Participaţiunea multiplă poate constitui un element constituant al calităţii de intreprindere in sensul art. comerciaţi. 117 urm. 117 urm. Decisiv este pericolul care se naşte pentru societate atunci. că un asemenea asociat va da prioritate altor intereselor economice decit celor ale societăţii. dacă şi in ce condiţii un asemenea asociat poate fi calificat intreprindere in sensul art. respectiv voturilor deţinute prin intermediul altor intreprinderi (infra art. Activitatea de intreprinzător trebuie inţeleasă extensiv. Conexiunea intereselor economice. de participaţiuni in capitalul social sau a unui număr de voturi al unei (sau mai multor) alte societăţi comerciale (participaţiune multiplă) pune problema. că asociatul se va comporta din cauza intereselor condiţionate de participaţiunea importantă in detrimentul societăţii. simpla concentrare a voturilor mai multor asociaţi in miinile unui asociat prin contracte speciale nu duce la transformarea acestuia in intreprindere. cind un asociat influent are şi alte interese economice in afara societăţii date datorită participaţiunii sale considerabile intr-o altă intreprindere. Cod civil. c) Deţinerea concomitentă de către un asociat. nesesară o participaţiune considerabilă intro altă intreprindere. O „participaţiune considerabilă” sau „număr de voturi considerabil” se calculează in acest caz luind in consideraţie şi principiile de atribuire a participaţiunilor. va fi tentat de a canaliza mijloace financiare din societatea X in societatea Y pentru a mări şansele de ciştig. dacă posibilitatea unui conflict de interese in detrimentul societăţii nu poate fi exclus. De asemenea. Indispensabil este in acest caz ingrijorarea serioasă privind coliziunea de interese cauzată de intensitatea sau de natura altor interese economice ale asociatului. 118. care să permită prezumţia unei coliziuni de interese. insă. de ex. 2. un asemena comportament nu poate fi exclus nici in cazul deţinerii unei participaţiuni minoritare in aceasta. Deşi un asemenea scenariu este cel mai probabil in cazul in care asociatul deţine in societatea Y o participaţiune majoritară. Cod civil. a) Simpla participaţiune in capitalul social al unei societăţi comerciale nu-l califică pe asociat drept intreprindere in sensul art. asociaţii antreprenori individuali. care practică o intreprindere riscantă insă cu un coieficient de ciştig ridicat. Aceeaşi soluţie o implică şi desfăşurarea unei profesii libere. Acelaşi . nelimitindu-se la una strict comercială. Cod civil. fermieri sint intreprinderi in sensul art. Pentru calificarea unei participaţiuni drept „considerabilă” este suficientă asumarea prezumţiei (ingrijorării serioase). b) Necesar şi suficient este desfăşurarea de către asociat unei activităţi de intreprinzător in afara participaţiunii in societate.. precum şi modul exercitării influenţei. VI). Intrebarea este relevantă in special in cazul acţionarilor care deţin concomitent acţiuni la mai multe societăţi pe acţiuni. O ingrijorare este serioasă atunci cind in circumstanţele concrete un comportament in detrimentul societăţii este de aşteptat sau nu poate fi exclus. Condiţia desfăşurării unei activităţi concrete in cadrul intreprinderii uneia din societăţi sau a unei activităţi de coordonare a intreprinderilor exercitatete de societăţile in care este asociat nu este necesară. că un asemenea asociat exercită o influenţă asupra societăţii. datorită existenţei neechivoce a unor interese economice ale intreprinderii pe care o desfăşoară in afara participaţiunii. In acest caz persistă posibilitatea.

c) Statul şi unităţile administrativ teritoriale in calitate de asociaţi ai unei societăţi pot constitui intreprinderi in sensul art. calitatea de intreprindere a asociaţilor care au transferat participaţiunile societăţii holding incetează. Cod civil. pornind de la scopul art. In privinţa calităţii de intreprindere a membrilor unor asemenea organizaţii. Prejudicierea societăţii prin exercitarea influenţei asupra acesteia nu poate fi justificată de interesele publice. fundaţii. importantă nu este calitatea de membru. este necesară. Asociatul va dobindi. b) Asociaţii. ultimii prezentind pericolele enunţate mai sus. elementul determinant pentru diferenţierea intre asociaţii „asociaţi privaţi” şi asociaţii „intreprinderi”. 117 urm. 192 urm.rezultat poate fi atins şi atunci cind acţionarul societăţii X deţine o participaşiune majoritara in societatea Z care la rindul ei este asociat in soicetatea Y. ci şi cu dreptul de a administra şi a exercita drepturile rezultate din participaţiunile considerabile. a) Holding. Această posibilitate de a favoriza alte interese datorită unei participaţiuni considerabile constituie. Cod civil. 3. Pericolul care emană din partea statului sau a unităţii administrativ-teritoriale de a favoriza interesele publice in detrimentul intereselor societăţii la care este asociat este suficient. 117 urm. Cazuri speciale. de ex. Intrebarea calităţii de intreprindere a societăţii holding trebuie distinsă de intrebarea privind calitatea de intreprindere a asociatului societăţii holding in care acesta deţine o participaţiune considerabilă sau ii poate influenţa deciziile. Dacă societătii holding i-au fost transferate participaţiunile asociaţilor nu doar in posesie. . cauzală pentru influenţa asupra societaţii comerciale. ci influenţa concretă pe care o persoană o are in cadrul organizaţiei respective. Orice intervenţie pe cale administrativă cu scopul justificării influenţei asupra unei societăţi are drept consecinţă dezechilibrarea balanţei de interese garantată de dreptul privat. mijloacele financiare a societăţii X putind fi transferate societăţii Y prin intermediul societăţii Z. o fundaţie nu urmăreşte sopuri comerciale. şi de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. după caz alături de societatea holding. 117 urm. Aceeaşi soluţie o necesită (cu atit mai mult) şi cazul in care societatea holding pe lingă administrarea participaţiunilor considerabile a altor asociaţi exercită şi o activitate de intreprinzător proprie. intreprinderi in sensul art. Cod civil prin recurgerea la exercitarea influenţei asupra unei societăţi sub paravanul unor organizaţii necomerciale. societatea holding constituie o intreprindere in sensul art. Explicaţiile făcute mai sus la lit. societatea holding nu indeplineşte condiţiile unei intreprinderi. Intrucit aceste sfere de influenţă nu pot fi separate cu certitudine una de cealaltă. 58. există pericolul coliziunii de interese din considerentul exercitării influenţei unilateral in favoarea intereselor urmărite de fundaţie. pe de-asupra. fiind obligaţi la respectarea normelor de drept respective. Această soluţie este impusă. Dacă societatea holding deţine participaţiuni considerabile fără a exercita drepturile rezultind din acestea („parcarea” participaţiunilor). Cod civil).. Cod civil. In cazul unei societăţi holding se disting două situaţii. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile de drept civil pe poziţie de egalitate cu ceilalţi participanţi (art. a sint valabile şi in privinţa calităţii de intreprindere a asociaţiilor. Cu toate că. de aceea. fundaţiilor sau altor organizaţii necomerciale care sint asociaţi in societăţi comerciale. Pentru aceasta nu este necesară existenţa unor interese sau ataşamente economice speciale. aplicarea dispoziţiilor privind raporturile de afiliere şi faţă de asociatul societăţii holding. calitatea de intreprindere atunci cind pe lingă posibilitatea exercitării influenţei asupra societăţii holding poate evident influenţa şi deciziile privind administrarea participaţiunilor de către societatea holding. 117 rum. 117 urm Cod civil.

Cod civil constă in crearea unui cadru juridic in scopul protecţiei unei intreprinderi organizate in forma juridică a unei societăţi comerciale faţă de influenţa negativă a oricărei alte intreprinderi. că in cazul unei societeăti comerciale o asemenea sintagmă nu este nevoie. fundaţiile. Noţiune. filialele. Pericolul emană de la o intreprindere abia atunci. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia din urmă. VII. Cod civil (supra IV-VI). agenţiile sau alte (sub)structuri a unei societăţi comerciale. ci sint atribuite unor titulari de drepturi şi obligaţii diferiţi. Condiţia esenţială o constituie existenţa unui titular de drepturi şi obligaţii. Cod civil este. 117 (ar. Art. nu constituie intreprinderi in sensul art. d categoria intreprinderilor cu participaţiune reciprocă. indiferent de forma juridică de organizare sau a naturii activităţii desfăşurate. Dependenţa economică. asociaţiile sau intreprinzătorii individuail. pe de altă parte. independenţa din punct de vedere juridic. aceasta fiind subinţeleasă. De asemenea. pe de o parte. 2. In varianta proiectului de Cod civil noţiunea art. in cadrul modificării textului proiectului de Cod civil. Cod civil acele intreprinderi. a căror titulari au fuzionat creind un titular de drepturi şi obligaţii nou. 2 Cod civil. este nevoie de un titular (purtător) de drepturi şi obligaţii a acesteia. Noţiunea unei intreprinderi dependente presupune definirea acesteia pornind de la scopul art. Independenţa din punct de vedere juridic 1. Deoarece o intreprinderea in sine nu este susceptibilă de capacitate de folosinţa şi exerciţiu (art. 117 urm. 2. datorită noţiunilor diferite a societăţii şi a intreprinderii (supra III). 106 alin. 3. care – la fel ca şi noţiunea de intreprindere dominantă (supra V) – trec peste noţiunea de intreprindere ca scop de protecţia a art. dispoziţiile legale urmăresc de asemenea şi prevenirea eludării acestor norme prin interpunerea şi folosirea unor intreprinderi subordonate. Din acest considerent este necesară o interpretare teleologică extensivă a noţiunii de intreprindere dependentă (subordonată). Intreprinderi cu participaţiune reciprocă 1. Cod civil (supra IV). cind aceasta poate participa prin intermediul titularului ei ca subiect independent la circuitul civil. 60.VI. Preliminarii. insă. Cod civil. putind dobindi in acest fel şi calitatea de asociat intr-o societate comercială. probabil. Noţiunea de „independenţă juridică”. 117 prevede la lit. 117 urm. O definiţie legală a acestor raporturi nu există nici in . Independente din punct de vedere juridic sint intreprinderile care nu participă la circuitul civil prin intermediul aceluiaşi titular. 117 urm. fără a o defini. VIII. deoarece a acestea sunt atribuite aceluiaş titular de drepturi şi anume societăţii comerciale. sucursalele. Astfel nu constituie intreprindere in sensul art. reprezentaţele. Intreprindere dependentă este in primul rind orice intreprindere organizată in forma juridică a unei societăţi comerciale prevăzute la art. Alături de scopul cuprinderii tuturor raporturilor de afiliere. 117 urm. 117 urm. Realizarea scopului legii implică posibilitatea atribuirii (imputării) participaţiunilor şi/sau voturilor in societăţile comerciale deţinute de către un alt subiect de drepturi şi obligaţii in numele sau in contul intreprinderii dominante precum şi in cazul posibilităţii indirecte de influenţare a unei intreprinderi prin intermediul alteia. Intreprinderi dependente pot fi de asemenea şi cooperativele. 61 Cod civil). 117 Cod civil in forma acutală nu conţine expres o asemenea condiţie. Aceasta este menţionată in art. Scopul normativ. Noţiunea de intreprindere (dependentă) 1. 117 urm. Acest raţionament este susceptibil de interpretare. şi a noţiunii specifice de intreprindere in cadrul art. Legiuitorul a considerat. Intenţia art. Intreprindere in acest sens este orice entitate susceptibilă de a fi titular de drepturi şi obligatii. 118 Cod civil. 117 urm. 207 proiect) conţinea de asemenea sintagma „intreprindere independentă din punct de vedere juridic”. Constitutiv pentru aplicarea art. a) Art. Dependenţa sau independenţa economică a unei intreprinderi este irelevantă in acest context. Imprejurările de natură economică accentuează riscul coliziunii de interese intre intreprinderea-asociat şi intreprinderea-societate. Noţiune. adică a unui subiect capabil de a exercita drepturile ce decurg din participaţiuni sau drepturile de vot.

Legislaţia aplicabilă. In privinţa analogiei legii asupra altor forme de intreprinderi vezi supra art. Cod civil. 106 alin. intreprindere in posesiune majoritară poate fi orice intreprindere. 117. (2) Intreprinderea in posesiune majoritara nu este in drept sa detina direct sau indirect participatiuni in capitalul social sau voturi in intreprinderea cu participatiune majoritara. VI). Prin intreprindere cu participaţiune reciprocă se inţelege intreprinderea căreia ii aparţin participaţiuni intr-o altă intreprindere. 117. 179 Cod civil) . ca de ex. 3. I. prezumţia de dependenţă (art. 118 Cod civil defineşte raportul de afiliere intre intreprinderi in forma participaţiunii majoritare. 2 Cod civil (supra art. 2. (3) Intreprinderea cu participatiune majoritara raspunde subsidiar pentru obligatiile intreprinderii in posesiune majoritara daca ultima a devenit insolvabila in urma executarii dispozitiilor date de intreprinderea cu participatiune majoritara. 2 Cod civil. Art. intreprinderile de stat şi municipale (art. care la rindul ei posedă participaţiuni in prima intreprindere. indiferent de mărimea acestora. 119 alin 2 Cod civil.articolele subsecvente. In lipsa unei prevederi legale exprese constituie intreprinderi cu participaţiune reciprocă orice intreprinderi care deţin participaţiuni reciproc. Deşi acestea de regulă se suprapun. . IV). considerindu-l un raport juridic de sine stătător. b) Legea nu prevede o cotă din capitalul social de la care intreprinderile cu participaţiune reciprocă sint considerate ca atare (in proiectul de bază a Codului civil era prevăzută o cotă minimă de 25 %). Norme speciale pot prevedea cote diferite şi lega de acestea efecte juridice speciale. in situaţii de excepţie poate exista un raport de participaţiune. b) In măsura in care este necesară atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi alteia (infra VI). Sintagma „independentă din punct de vedere juridic” este in acest sens necesară pentru delimitarea acestora de alte (sub)structuri a societăţilor comerciale ca de ex. grupuri financiar industriale (Legea 1418/2000). II. Acesta trebuie deosebit de raportul de dependenţă in sensul art. Regelementarea este necesară datorită riscului diluării capitalului social a societăţilor de capitaluri. 119 alin. fără insă a exista şi un raport de dependenţă. 118-120 Cod civil in mod corespunzător. Obiectul şi scopul normei. 2. 2) putind fi răsturnată prin dovada contrariului. Articolul 118. Intreprinderea in posesiune majoritara si intreprinderea cu participatiune majoritara (1) Daca majoritatea participatiunilor in capitalul social al unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic sau majoritatea voturilor in ea apartin unei alte intreprinderi. iar cea de-a doua este o intreprindere cu participatiune majoritara. filiale. sucursale sau reprezentanţe. 119 alin. 118 alin. IV. prima este o intreprindere in posesiune majoritara. 117. 117-120 Cod civil. intreprinderi in posesiune majoritară in sensul art. Totodată participaţiunea majoritară este element constitutiv al răspunderii subsidiare a intreprinderii dominante conform alin. art. a) In măsura in care este vorba de intreprinderi in posesiune majoritară ca obiect de protecţie a dispoziţiilor art. Asemenea intreprinderi pot fi de ex. Domeniul de aplicare 1. Asupra intreprinderilor cu participaţiune reciprocă se aplică dispoziţiile art. V. Intreprinderi in posesiune majoritară. indiferent de forma juridică de organizare a titularului ei de drepturi şi obligaţii (supra art. 1. 118 Cod civil cuprinde toate formele de societăţi comerciale indicate la art. Efectul juridic principal al participaţiunii majoritare este prezumpţia de dependenţă conform art.

ci cuprinde toate formele de intreprinderi in sensul indicat la art. 118 alin. Calculul participaţiunilor. 161 alin. şi majortiatea voturilor in această intreprindere. 1 Cod civil atunci. intrebarea răsturnării acestei prezumţii fiind una de natură probatorie şi subordonată condiţiilor art. Limitări in privinţa determinării cercului intreprinderilor in posesiune majoritară apar nemijlocit atunci. VI). Ambele forme de participaţiune in sine constituie elemente constitutive a prezumţiei de dependenţă a art. Participaţiunii majoritare in capitalul social a unei intreprinderi ii corespunde. Există insă situaţii. 12 . Preliminarii. 2 Cod civil. V. cind unei intreprinderi. etc. Participaţiunea majoritară poate exista atit in forma participării la capitalul social cit şi in forma deţinerii majorităţii voturilor intr-o intreprindere. cind condiţia deţinerii majorităţii participaţiunilor sau a majorităţii voturilor in aceste intreprinderi nu poate fi indeplinită. o concentrare a voturilor nefiind posibilă. IV. in cazul acţiunilor preferenţiale fără drept de vot a unei societăţi pe acţiuni sau asociaţilor unei societăţi in nume colectiv cu voturi multiple (art. a) Calculul participaţiunilor depinde de forma juridică de organizare a intreprinderii. de asemenea. Formele de participaţiune nu sint cerute cumulativ.intreprinderi străine in forma unei alte societăţi comerciale decit a celor indicate la art. ele fiind susceptibile atribuirii participaţiunilor altor intreprinderi. 149 Cod civil). Sfera intreprinderilor cu participaţiune majoritară nu este limitată de art. dacă denumirea folosită nu corespunde voinţei reale a părţilor. Participaţiunea majoritară la capitalul social 1. 118 la societăţi comerciale. Intreprinderi cu participaţiune majoritară. III. de ex. 40 alin. b) In cazul tuturor societăţilor comerciale nu este necesară condiţia vărsării . Pentru determinarea calităţii de intreprindere cu participaţiune majoritară se vor aplica regulile de atribuire a participaţiunilor (infra VI). termenul de „participaţiune” avind un caracter generic. Ambele forme de participare presupun existenţa valabilă a participaţiunii sau a dreptului de vot. In cazul asociaţiior. art. 119 alin. Participaţiunea intr-o societate pe acţiuni se determină reieşind din raportul sumei valorii nominale (fixate) a acţiunilor dobindite faţă de mărimea nominală a capitalului social al societăţii pe acţiuni (vezi art. 117 Cod civil (supra art. 3 Legea 1134/1997). părţi sociale in cazul societăţii cu răspundere limitată. Participaţiunea in capitalul social a unei intreprinderi are loc in forma dobindirii (cu titlu de proprietate) a unei cote părţi din capitalul social a unei intreprinderi organizate intr-o anumită formă juridică. Participaţiunile la o societate in nume colecti sau in comandită se calculează. II). 6 Cod civil. cooperativelor sau instituţiilor membrii acestora deţin doar un singur drept de vot. 117. 2. ii aparţin participaţiunile in capitalul social sau majoritatea voturilor a unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (vezi supra II. 2 Cod civil). De asemenea in cazul fundaţiei sau a intreprinzătorului individual nu poate fi vorba de intreprindere in posesiune majoritară. dependente datorită posibilităţii de influenţare a deciziilor acestora (infra art. insă. 119. 2. 106 alin 2 Cod civil. 147 alin. doar una din acestea fiind suficientă. 123 alin. Denumirea concretă a participaţiunilor este susceptibilă de interpretare. 2. valoarea nominală a fracţiunii părţilor sociale dobindite raportindu-se la mărimea valorii nominale a capitalului social al societăţii (vezi art. 2. 119 alin. indiferent de forma juridică de organizare a acesteia. In cazul societăţii cu răspundere limitată se aplică aceeaşi regulă. Denumirea participaţiunilor variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii: participaţiuni la capitalul social in cazul societăţii in nume colectiv şi a societăţii in comandită. In cazul societăţii in comandită este necesar calculul separat al participaţiunilor in funcţie de calitatea asociatului de comanditat sau comanditar. de regulă. 2 Cod civil. Asemenea intreprinderi pot fi. cind participaţiunea in capitalul social şi majoritatea voturilor nu se suprapun. 1). pornind de la raportul participaţiunii fată de capitalul social al acesteia. Noţiunea participaţiunii majoritare O participaţiune majoritară există conform art. acţiuni in cazul societăţii pe acţiuni. 158 alin.

intreprinderea Z nefiind intreprindere cu participaţiune majoritară conform art. Majoritatea voturilor 1. o intreprindere deţine asemenea participaţiuni se impune următoarea soluţie. 151 alin. din prevenirea eludării art. c) Din mărimea nominală a capitalului unei societăţi pe acţiuni sau cu răspundere limitată se scade fracţiunea acţiunilor. 162 alin. Preliminarii. 2 Cod civil. 3 Cod civil pentru societatea cu răspundere limitată). 1 Cod civil. 118 alin. printrea altele. 162 alin. Mărirea capitalului social al societăţii pe acţiuni şi in cazul societăţii cu răspundere limitată este luată in consideraţie de la momentul inregistrării acesteia conform legii (vezi art. ea deţinind doar 4. intreprindere dependentă a societăţii X (sau de către un terţ T in numele societăţii D).66 %) din acţiuni. Scăderea este impusă de faptul. De asemenea. in exemplul de mai sus. totuşi. O asemenea participaţiune este interzisă conform art. 8 Cod civil. Dacă. Luind in considerare interdicţia votului intreprinderii dependente şi a terţilor in intreprinderea indispensabilă imperativelor normative. chiar dacă societatea nu are (permanent sau temporar) dreptul de a cere transferarea participaţiunilor in posesia sa. persoana Y deţine 10% in contul societăţii X iar societatea Z deţine 420. Capitalul de rezervă nu este inclus in mărimea capitalului social a societăţilor pe acţiuni (art. 118 alin. art 27 urm. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. 18 urm. 118 alin. art. 3 Cod civil) cit şi prin interpretarea art.000 Lei de acţiuni a societăţii X. Art. V. Interdicţia votului intreprinderii dependente in societatea dominantă (sau a terţilor in contul intreprinderii dependente) poate fi fundamentată din punct de vedere juridic atit prin aplicarea analogiei (conf. 2 Cod civil in sensul interdicţiei exercitării oricăror drepturi rezultind din participaţiunile unei intreprinderi dependente sau unui terţ in contul acesteia la capitalul social a intreprinderii dominante. interdicţia dreptului la vot a acţiunilor de tezaur prevăzută in art. Necesar şi suficient pentru scăderea unor asemenea participaţiuni din mărimea nominală a capitalului social este menţinerea costurilor şi a riscului economic rezultind din participaţiuni de către societate sau transferarea acestora asupra societăţii. 162 alin. 8 Cod civil. s-ar ajunge la un rezultat contrar scopului art. Necesitatea rezultă. intreprinderea Z deţinind o participaţiune majoritară. 2 Cod civil). aceste 10% trebuie de asemenea scăzute din baza de calcul a participaţiunii lui Z. ci acestea sunt deţinute de către societatea D. 1 Cod civil prevede expres in cadrul termenului generic de participaţiune şi participaţiunea majoritară in forma deţinerii unei . 118 alin.000 Lei. Exemplu: societatea pe acţiuni X este constituită cu un capital social in mărime de 1000. 1 Cod civil. că in asemenea cazuri se eludează. 151 alin. 5 alin. deoarece este evident. cota de 10 % din acţiuni deţinute de societatea D (sau T) se va scădea din mărimea nominală a capitalului societăţii X.2:9 (46. dacă şi participaţiunile aferente părţii din capital incă nevărsate oferă drepturile depline aferente acestei categorii de participaţiuni. 118 alin. de asemenea. In exemplul susmenţionat. 148 Cod civil). 46 Legea 1134/1997) şi cu răspundere limitată (art. Legea 1265/2000). Aceasta este cerută de necesitatea prevenirii eludării dispoziţiilor art. 1 Cod civil) art. 13 alin 4 Legea 1134/1997 (respectiv art. dacă societatea X nu deţine direct 10% din acţiunile proprii. 109 Cod civil. Legea 845/1992. Drept bază de calcul a participaţiunii lui Z se ia suma de 800.integrale a capitalului. 1 şi 2 Cod civil. Dacă acestea nu s-ar scădea din mărimea nominală a capitalului social. Asemenea situaţii pot apărea in special in tranzacţiile cu acţiuni. 118 alin. deci o participaţiune majoritară. 1 Cod civil.000 Lei şi deţine 10% din acţiunile proprii. că societăţii D (respectiv T) ii este interzisă exercitarea drepturilor rezultind din aceste acţiuni in adunarea generală a societăţii X.2 : 8 (sau 52. 118 alin. art. respectiv părţilor sociale proprii dobindite de către societate sau de către o altă persoană in numele sau contul acesteia (vezi art. art. Z deţinind o participaţiune de 4. participaţiunile prorprii deţinute de către o societate indirect prin intermediul unei intreprinderi dependente (sau de către un terţ in numele acesteia) trebuie scăzute din mărimea capitalului social luat ca bază de calcul al participaţiunilor majoritare.5 %). art.

aplicarea dispoziţiile art. de ex. Prin numărul total de drepturi la vot se inteleg toate drepturile la vot. Intreprinderea dependentă poate fi atit intreprindere cu sediul in R. depinde de legea aplicabilă intreprinderii străine. costurile şi riscurile economice ale participaţiunilor fiind suportate . Scopul atribuirii este calculul participaţiunii majoritare reale intr-o intreprindere. 3. Atribuirea participaţiunilor aparţinind unor terţe persoane. 1) are loc prin raportarea drepturilor la vot pe care intreprinderea in cauză le poate exercita faţă de numărul total de drepturi la vot. Mecanismul atribuirii trebuie aplicat atit in privinţa participaţiunilor cit şi voturilor unui alt titular. 1 Cod civil de a cuprinde atit participaţiunile in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot. a) Atribuirea participaţiunilor şi voturilor aparţinind altor titulari unei intreprinderi nu este reglementată expres de lege. Participaţiuni ale unei intreprinderi sint considerate şi acele participaţiuni (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei terţe persoane in contul intreprinderii sau unie persoane dependente de către această terţă persoană. Participaţiuni ale unei intreprinderii sint considerate şi participaţiunile (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) care aparţin unei intreprinderi dependente de aceasta. Pot fi distinse trei situaţii in care este necesară atribuirea participaţiunilor. Prin sintagma „in contul intreprinderii” se inţelege situaţia in care terţul este (formal) titularul participaţiunilor. II). exersarea a maximum 25% din drepturi) pentru perioada limitărilor. 1 Cod civil. nu vor fi luate in calcul acele drepturi la vot care sint supuse unor limitări (de ex. Aceasta rezultă din intenţia art. drepturile de vot rezultind din participaţiunile deţinute prin intermediul unei intreprinderi dependente sau un terţ in contul acesteia se vor scădea din numărul total de voturi. nu vor fi luate in consideraţie la calcularea majorităţii voturilor. Raportul de dependenţă se stabileşte conform art. in cazul acţiunilor preferenţiale. c) Pentru calculul majorităţii drepturilor la vot a unei intreprinderi este necesară posibilitatea exersării (directe sau indirecte) a drepturilor la vot. 119. Prin urmare. Caclulul voturilor. Atribuirea (imputarea) participaţiunilor şi a dreptului la vot 1. 119 Cod civil (infra art. 1 Cod civil ar putea fi simplu eludată prin interpunerea intenţionată de intreprinderi sau terţe persoane. etc. ci cuprinde toate segmentele subsecvente (intreprinderile fiică-nepoată-strănepoată-etc. 2. Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi reprezintă mecanismul juridic prin care participaţiunile aparţinind altor intreprinderi sau terţe persoane sint considerate ca aparţinind concomitent şi acestei intreprinderi datorită posibilităţii acesteia de a influenţa indirect exercitarea drepturilor rezultind din aceste participaţiuni. Generalităţi.majorităţi a dreptulor la vot. 118 alin. Condiţia esenţială a aplicării dispoziţiei legale este existenţa dreptului la vot. 118 alin.. Atribuirea nu se limitează numai la un singur raport de dependenţă (intreprinderile mamă.Moldova cit şi o intreprindere străină. 118 alin. 117 urm. Existenţa valabilă a dreptului la vot se stabileşte in funcţie de legea aplicabilă situaţiei concrete. dacă nu vor fi atribuite intreprinderii (infra VI). Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinderii dependente.). acesta lipsind de ex. dacă condiţia dependenţei este realizată. rezulind tacit din interpretarea teleologică a art. imanentă realizării scopului art. a) Calculul drepturilor la vot a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere (supra II. VI. indiferent dacă aceste drepturi rezultă din participaţiuni la capitalul social sau in baza altor intelegeri sau acte normative. b) Din numărul total de voturi trebuie scăzute acele drepturi la vot pe care societatea pe acţiuni sau cu răspundere limitată le are in baza participaţiunilor proprii sau deţinute de către un terţ in contul acesteia. 2. Pentru detalii a se vedea supra IV 2 c. Aceasta este. In caz contrar.. insă. De asemenea drepturile aparţinind unor terţi sau reprezentanţilor acestora. a unor voturi suplimentare sau voturi de veto.fiică). In cazul intreprinderilor străine existenţa unui drept de vot. De asemenea.

De asemenea. la care societatea X deţine 100% din participaţiuni. 1 Cod civil prin simplul fapt al calificării participaţiunilor drept participaţiuni deţinute in afara intreprinderii. Clară este situaţia atribuirii participaţiunile societăţii in cazul in care asociatul deţine aceste participaţiuni in contul acesteia. deţine in societatea Z restul de 60 % din participaţiuni. VIII. Participaţiunea majoritară poate astfel exista numai din participaţiuni atribuite. principiul atribuirii participaţiunilor se aplică. 118 alin. participaţiunile vor fi atribuite in continuare tuturor intreprinderilor implicate. cit şi menţinerea sau documentarea schimbărilor legate de capital. de raporturile juridice (reale) dintrea aceştia şi in special de modul de administrare a societăţii.de către intreprindere. Art. VII. Prin urmare. adică de posibilitatea influenţării deciziilor societăţii de către asociat. societatea Y.. a) Pentru calculul participaţiunii (participaţiuni in capitalul social şi/sau drepturi la vot) unui antreprenor individual intr-o intreprindere. separarea participaţiunilor in participaţiuni ţinind de sfera intreprinderii єi participaюiuni aparюinind sferei private sau altui patrimoniu individual nu poate fi luată in consideraţie. atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii necesitind transferul acestor participaţiuni in patrimoniul societăţii. In celelalte cazuri atribuirea participaţiunilor aparţinind asociatului societăţii (şi viceversa) depinde de numărul de asociaţi. Problema principală rezultă din separaţia de patrimonii intre patrimoniul privat al asociatului şi al societăţii. 118 alin. Acest principiu se aplică in toate cazurile. şi viceversa. astfel că atit societatea X cit şi Y sint intreprinderi cu participaţiune majoritară. Exemplu: societatea X deţine direct 40 % din participaţiunile societăţii Z. şi liberilor profesionişti datorită termenului extensiv de intreprindere in sensul art. dacă participaţiuile sint deţinute de societate in contul acestuia (vezi supra 2. Cod civil. 118 alin. Detalii speciale. 118 alin. 118 alin. In acest caz avem situaţia unei duble participaţiuni majoritare in societaeta Z: atit a societăţii Y (direct) cit şi a societăţii X (indirect) ca rezultat al atribuirii acesteia a 60% deţinute de către Y. a) Privind noţiunea de participaţiune reciprocă a se vedea supra art. in cazul statului sau unităţilor administrativ-teritoriale principiul atribuirii poate elimina eludarea legii prin crearea de categorii de participaţiuni „aparţinind” unor subdiviziuni administrativ-teritoriale diferite. Atribuirea participaţiunilor deţinute de Y (60%) societăţii X nu are drept efect absorbţia acestora. 118 alin. b) Probleme ridică atribuirea participaţiunilor aparţinind asociaţilor unei societaţi in nume colectiv sau societăţi in comandită acestor societăţi. 3). Generalităţi. 4. Dimpotrivă. Aceasta poate apărea atit in ceea ce priveşte aportul de parţi sociale. 1053 urm. Acasta este valabil pentru toate trei alternative susmenţionate (supra 2-4). b) Atribuirea participaţiunilor unei intreprinderi nu absorbă participaţiunile celorlalţi participanţi. 2) 1. Interdicţii pentru intreprinderea in posesiune majoritară (art. In cazul aporturilor la capitalul social . In acest mod s-ar eluda dispoziţia art. de ex. 117. b) Protecţia este necesară in privinţa riscului diluării capitalului. 117 urm. art. este posibil ca o intreprindere să se afle concomitent in participaţiune majoritară a două intreprinderi. 1 prin formarea de „categorii” de participaţiuni. Cazul principal este cel al administrării fiduciare a participaţiunilor conf. Cod civil. Atribuirea participaţiunilor aparţinind intreprinzătorilor individuali. Neabsorbirea participaţiunilor are efecte importante in privinţa răspunderii intreprinderilor cu participaţiune majoritară conform art. Această soluţie este necesară in vederea evitării eludării art. 117 urm. asociatului. cind o intreprindere in sensul art. Cod civil incearcă evitarea aplicării dispoziţiilor art. 1 Cod civil prin simpla constituire unor societăţi in nume colectiv sau in comandită şi transferarea a unei părţi din participaţiuni in patrimoniul acestora. Astfel. 3 Cod civil. a) Pentru atribuirea participaţiunilor nu este nevoie ca intreprinderea căreia i se atribuie participaţiunile să deţină ea inseşi participaţiuni. 5. 2 urmăreşte protecţia acţionarilor minoritari şi a creditorilor.

Elementul constituv il constituie participaţiunea majoritară care transformă una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă intr-o intreprindere in posesiune majoritară. că una din intreprinderile cu participaţiune reciprocă este o intreprindere in posesiune majoritară conform art. in acest caz. b) Participaţiunea reciprocă calificată este intersiză. in cazul dobindirii prin succesiune a unei cote părţi din partiicpaţiuni. c) Participaţiunea reciprocă poate afecta principiile generale de administrare a intreprinderilor societăţi comerciale. Aceasta poate duce. cuprinnzind conf. Pentru situaţia in care intreprinderea deţine deja participaţiuni in intreprinderea cu participaţiune majoritară. respectiv in posesiune majoritară. participaţiunea calificată poate inceta şi prin instrăinarea de către intreprinderea cu participaţiune majoritară a participaţiunilor sale in intreprinderea in posesiune majoritară. 2 Cod nu prevede nici modul. a) Participaţiunea reciprocă calificată presupune. Pe de altă parte legea interzice deţinerea de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară din momentul dobindirii de către aceasta din urmă a statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară. in mod decisiv hotăririle luate de către adunările generale ale ambelor societăţi. O asemenea participaţiune reciprocă nu este intersiză de lege lata. de regulă.este vorba. 2 Cod civil. 1 Cod civil (supra IV-VI). Calculul participaţiunii majoritare are loc potrivit regulilor generale a art. cind intreprinderile deţin participaţiuni reciproce. Participaţiunea reciprocă simplă. fără ca vreuna din acest intreprinderi să fie intreprindere cu participaţiune majoritară. in funcţie de cota de voturi exersabile. că. 1 Cod civil atit majoritatea participaţiunilor in capitalul social cit şi majoritatea drepturilor la vot (supra III). la sustragerea organelor societăţii de sub controlul asociaţilor prin intermediul adunării generala sau eludarea altor mecanisme de control. art. 2 Cod civil (supra a). s-a realizat. acestea necesitind o protecţie corespunzătoare. Calculul participaţiunii majoritare. 2 Cod civil. 118 alin. instantaneu. 118 alin. Pe de o parte este interzisă dobindirea de către intreprinderea in posesiune majoritară de participaţiuni (in capitalul social sau voturi) in intreprinderea cu participaţiune majoritară. Din interpretarea teleologică a art. . 2. 2 Cod civil rezultă. are loc potrivit regulilor generale arătate la art. Participaţiunea reciprocă calificată. astfel că pină la instrăinare se va scurge o perioadă anumită de timp. fără a exista intenţia intreprinderii de a menţine o participaţiune majortară in intreprinderea in posesiune majoritară). după caz. dacă ea nu doreşte menţinerea statutului de intreprindere cu participaţiune majoritară (de ex. 118 alin. 1 Cod civil. din punct de vedere economic. 118 alin. participaţiunea reciprocă considerabilă permite ocuparea de posturi in ambele societăţi. c) Din interpretarea teleologică a art. aceasta fiind de facto restituită societăţii prin intermediul participaţiunii reciproce. necesitatea interzicerii intreprinderii in posesiune majoritară a exercitării. prin denumirea sau trimiterea de către fiecare societate in cealaltă a aceloraţi persoane sau de persoane loiale. atit direct cit şi indirect. 118 alin. ducind de asemenea la eludarea principiilor de organizare şi control a organelor societăţii. 2 Cod civil rezultă. 118 alin. nici un termen pentru instrăinarea participaţiunilor şi nici sancţiuni concrete pentru incălcarea art. 118 alin. in acest caz. Desigur. intreprinderea in posesiune majoritară este obligată de a instrăina participaţiunile reciproce. 3. 118 alin. Interdicţia cuprinde ambele situaţii posibile. d) Instrăinarea este necesară din momentul in care elementul constitutiv al participaţiunii reciproce calificate. 1 Cod civil. 118 alin. Instrăinarea participaţiunilor de către intreprinderea in posesiune majoritară nu va avea loc. Drepturile rezultind din participaţiunile reciproce sint exercitate de către organele societăţilor. adică dobindirea unei participaţiuni majoritare conf. 118 alin. de o singură prestaţie. Participaţiunea reciprocă simplă există atunci. Totodată. art. Aceasta soluţie este regula şi constituie punctul de pornire a art. participaţiuni in capitalul social sau majorităţii voturilor. inclusiv a prinicipiilor de atribuire a participaţiunilor (supra IV-VI). art. astfel că acestea vor putea influenţa. Termenul de posesiune majoritară este unul generic.

art. prin intermediul altor persoane in contul dobinditorului. aceasta constituie cazul principal. 118 alin. 1 Cod civil drept element constitutiv pentru participaţiunea reciprocă calificată duce la extinderea interdicţiei de a deţine participaţiuni in intreprinderea dominantă. Scopul direct al art. 119. insă intreprinderea are posibilitatea de a influenţa deciziile celeilalte intreprinderi. art. Generalităţi. 3 este unul preventiv. 2. e) Instrăinarea de către intreprinderea in participaţiune majoritară a participaţiunilor deţinute in intreprinderea cu participaţiune majoritară presupune cunoaşterea de către intreprinderea aflată in participaţiune majoritară a existenţei unui raport de participaţiune reciprocă calificată. Răspunderea pentru cauzarea insolvabilităţii (art. 1. art. 2 Cod civil şi in cazul participaţiunilor reciproce intre intreprinderi dominante şi dependente prin intermediul analogiei legii conf. Aspecte de lege ferenda. 118 alin. 118 alin. constind in prevenirea cauzării insolvenţei unei intreprinderi sub sancţiunea raspunderii juridice subsidiare. 3 Cod civil il reprezintă instituirea răspunderii juridice pentru cauzarea insolvenţei unei intreprinderii in posesiune majoritară. IV). 118 alin. II. VII. 118 alin. cuprinzind şi cazurile in care nu există o participaţiune majoritară conf. 119 alin. 118 alin. care cuprinde datorită atribuirii pariticpaţiunilor (supra VI) şi dobindirea indirectă de participaţiuni. nu insă şi singurul caz de dependenţă (infra art. pentru asociaţii societăţilor cu răspundere limitată şi societăţile de persoane de ex. V. O asemenea obligaţie rezultă din interpretarea teleologică a art. Calitatea de intreprindere titularului unei participaţiuni majoritare se stabileşte pornind de la noţiunea generală a intreprinderii in sensul art. 1 Cod civil este mai largă decit cea de participaţiune majoritară. III). cind dobindirea de participaţiuni are loc indirect. 117 Cod civil (supra art. 5 alin. 118 alin. 3 Cod civil presupune existenţa calităţii de intreprindere a titularului unei participaţiuni majoritare. 118 alin. 119 alin. Obligaţia de publicitate a participaţiunilor nu este prevăzută expres de art. 106 alin. 118 alin. Legea 199/1998. Scopul indirect al art. Această obligaţie rezultă implicit din noţiunea de „participaţiune majoritară” a art. realizarea scopului art. Cod civil considerăm. art. 2 Cod civil. 117. Răspunderea este necesară in vederea protecţiei acţionarilor minoritari şi a creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. 2 Cod civil (supra IV.a tuturor drepturilor la vot in intreprinderea cu participaţiune majoritară. 118 alin. 4. Luarea dependenţei in sensul art. Atragerea răspunderii art. Numai in acest fel este posibilă realizarea deplină scopului art. 3 nu prevede o noţiune specială de intreprindere. VI). respectiv posibilitatea influenţării (reciproce a) deciziilor. aceasta fiind prezumată conf. 117. 3) 1. creind un cadru juridic mai restrictiv. 2 Cod civil implică obligaţia generală a intreprinderii care dobindeşte o participaţiune majoritară intr-o altă intreprindere de a comunica aceasta imediat intreprinderii in participaţiune majoritară. III. Intreprinderea in participaţiune majoritară este orice societate comercială indicată la art. 1 Cod civil. De aceea. conorm dispoziţiilor privind exercitarea dreptul de preempţiune). numai astfel putind fi realizat pe deplin scopul formulat in art. Noţiunea de dependenţă in sensul art. Legea prevede participaţiunea majoritară drept criteriu de calificare a participaţiunii reciproce calificate. Intr-adevăr. Participaţiunea majoritară constituie doar cazul principal al dependenţei. legislaţia antimonopolistă. . 118 alin. Art. necesară luarea raportului de dependenţă drept criteriu de referinţă pentru interzicerea perticipaţiunii reciproce calificate. a) Intreprindere. interdicţia deţinerii de participaţiuni trebuie formulată pornind de la intreprinderea dependentă. 118 alin. 117 urm. 118 alin. Obligaţia de publicitate revine dobinditorului şi atunci. dispoziţii speciale ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. 2 Cod civil. de lege ferenda. Condiţiile răspunderii. 119 alin. Instanţa poate aplica regimul juridic prevăzut in art. 1 Cod civil. In măsura in care asemenea obligaţii nu există deja in baza unor legi speciale (pentru societăţile pe acţiuni Legea 1134/1997. 2 Cod civil. Pentru realizarea scopului art. 2 Cod civil. 1 şi 2 Cod civil.

Art. trimiterea de reprezentanţi (persoane cu funcţii de răspundere) in subdiviziunile intreprinderii in participaţiune majoritară sau alte cazuri similare. 3 Cod civil nu deosebeşte intre temeiurile insolvabilităţii. cind intreprinderea in posesiune majoritară a devenit insolvabilă. 118 alin. Dispoziţia dată unei intreprinderi trebuie executată pentru a produce efecte. Insolabilitatea unei intreprinderi se determină conform Legii 632/2001. cind influenţa are loc prin trimiterea de reprezentanţi in organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară. Caracterul obligatoriu al unei dispoziţii (obligaţia de a realiza dispoziţia) nu este necesar. 3 Legea 632/2001) intreprinderii in participaţiune majoritară. dorinţă. Art. Orice altă influenţă exercitată indirect prin alte persoane sau titulari de drepturi va realiza condiţia „darii de dispoziţii”. Pentru calculul paricipaţiunii majoritare şi a regulilor de atribuire a participaţiunilor deţinute indirect a se vedea supra IV-VI. insă. Numai executarea unei dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară poate atrage răspunderea acesteia.b) Participaţiunea majoritară. sfat. insolvabilitatea unei interprinderi. f) Raportul de cauzalitate intre dispoziţia intreprinderii cu participaţiune majoritară şi insolvabilitate. art. Aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. „Darea” unei dispoziţii presupune posibilitatea atribuirii influenţei exercitate asupra intreprinderii in participaţiune majoritară intreprinderii cu participaţiune majoritară. recomandare. Dispoziţia poate fie exercitată in orice formă: ordin. c) Dispoziţia dată de intreprinderea cu participaţiune majoritară. 118 alin. formularea unor scopuri. 3 Cod civil nelimitind aplicabilitatea sa doar la cazul existenţei unor dispoziţii defavorabile (acestea pot fi doar aparent favorabile). plan. d) Executarea dispoziţiei date de intreprinderea cu participaţiune majoritară. aceasta putind aparea atit in forma incapacităţii de plată (art. 118 alin. Caracterul prejudiciabil sau nu al unei dispoziţii se va determina pornind de la interesele intreprinderii in posesiune majoritară. alin. Condiţia presupune determinarea conţinutului a două elemente esenţiale: a noţiunii de „dispoziţie” şi a „dării” dispoziţiei. 118 alin. 3 Cod civil intervine atunci. Din punct de vederea practic. dispoziţia trebuie să emane de la intreprinderea cu participaţiune majoritară. dacă prin aceasta se realizează influenţarea deciziilor intreprinderii in posesiune majoritară. 3 Cod civil. 2 Legea 632/2001) cit şi a supraindatoririi (art. e) Insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. deţinerea de mandate duble. directivă. Nu numai influenţa directă prin intermediul organelor de conducere a intreprinderii cu participaţiune majoritară asupra organelor de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară constituie dispoziţii date de intreprinderea majoritară. Pentru cuprinderea tuturor riscurilor eventuale este necesară o noţiune extensivă a noţiunii de dispoziţie. 118 alin. intrucit o dispoziţie favorabilă nu va cauza. 118 alin. Intreprinderea subiect al răspunderii trebuie sa deţină direct sau indirect o participaţiune majoritară in intreprinderea in posesiune majoritară. Natura favorabilă sau defavorabilă a dispoziţiei date intreprinderii in participaţiune majoritară este irelevantă. (supra III). de regulă. Exercutarea nu presupune obligativitatea executării unei dispoziţii. adică protecţia intreprinderii in participaţiune majoritară impotriva oricărei influenţe a intreprinderii cu participaţiune majoritară care poate cauza insolvenţa primei. 3 Cod civil nu concretizează circumstanţele in care se va realiza condiţia existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară intreprinderii in participaţiune majoritară. Noţiunea participaţiuniii majoritare se determină potrivit art. prin dispoziţie se intelege orice influenţă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. Prin urmare. Prin urmare. etc. Răspunderea subsidiară a intreprinderii cu . 118 alin. natura acesteia este significantă pentru stabilirea existenţei raportului de cauzalitate intre dispoziţie şi insolvabilitate. Aceasta este realizată de ex. dispoziţiile executate benevol constituind de asemenea dispoziţii in sensul art. atunci. Noţiunea de dispoziţie trebuie inţeleasă pornind de la scopul urmărit de art. 3 Cod civil. Dispoziţiile neexecutate nu produc efecte juridice. 1 Cod civil. 22 alin.

că organele intreprinderii in posesiune majoritară sint obligate la verificarea caracterului favorabil sau defavorabil al dispoziţiilor date de intreprinderea in participaţiune majoritară. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară ca urmare a dispoziţiilor sale ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere a unei intreprinderi independente (infra 5). Legea 632/2001. a) Realizarea elementelor constitutive ale art. Este vorba de situaţia in care intreprinderea cu participaţiune majoritară face dovada. 3 Cod civil presupune constatarea insuficienţei patrimoniului intrerpinderii in participaţiune majoritară intr-un proces de insolvabilitate sau cel puţin deschiderea acestuia conform art. 118 alin. Organele de conducere a intreprinderii in participaţiune majoritară sint obligate. art. ca urmare a dispoziţiilor sale. 3 Cod civil impune tacit şi un caz special. 3 Cod civil nu prevede expres răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. 118 alin. 118 alin. d) Executarea unor dispoziţii defavorabile intereselor intreprinderii in participaţiune majoritară poate. Exonerarea de răspundere este necesară. intrucit art. Art. 3 Cod civil lipseşte răspunderea insăşi. In asemenea cazuri nu lipseşte culpa.participaţiune majoritară conf. Raportul de cauzalitate există şi in cazul in care executarea mai multor dispoziţii succesive sau date unor organe diferite sau de o intensitate diferită luate ca un tot unitar au cauzat insolvabilitaea intreprinderii. 3 Cod civil instituie o răspundere objectivă a intreprinderii cu participaţiune majoritară indiferent de existenţa. dreptul de a cere plata creanţelor rămase neacoperite după desfăşurarea procesului de infosvabilitate a intreprinderii in participaţiune majoritară din patrimoniul intreprinderii cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor titulari ai creanţelor rămase neacoperite. ar fi fost luate in asemenea circumstanţe şi de un organ de conducere diligent a unei intreprinderi independente. după caz. 3 Cod civil are drept efect raspunderea juridică subsidiară a intreprinderii cu participaţiune majoritară pentru obligaţiile intreprinderii in posesiune majoritară. Prima va răspunde in măsura in care patrimoniul societăţii in participaţiune majoritară nu este suficient satisfacerii creanţelor creditorilor ei. 4. 3 Cod civil intenţionează sancţionarea numai acelor riscuri care decurg din influenţa exercitată de intreprinderea majoritară şi care nu . g) Lipsa condiţiei culpei. Intreprinderea cu posesiune majoritară nu se va putea elibera de răspundere bazindu-se pe faptul. atrage şi răspunderea organelor intreprinderii in posesiune majoritară pentru incălcarea obligaţiilor de loialitate şi diligenţă faţă de intreprinderea condusă. inexistenţa sau gradul culpei acesteia. b) Răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară conf. 118 alin. 3. 3 Cod civil presupune existenţa unui raport de cauzalitate intre dispoziţia (sau dispoziţiile) date de aceasta şi insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majortară. Art. inainte de executarea unei dispoziţii. In cazul lipsei unui element constitutiv a răspunderii prevăzută de art. art. 3 Cod civil nu are drept scop transferarea tuturor riscurilor proceselor decizionale şi riscurilor economice a intreprinderii in participaţiune majoritară asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. Răspunderea membrilor organelor de conducere sau a altor persoane cu funcţii de răspundere se determină conform regulilor generale sau speciale prevăzute pentru forma juridică concretă de organizare juridică a intreprinderii. Evaluarea intereselor luate in vedere de către legiuitor la instituirea răspunderii subsidiare in art. de a verifica caracterul defavorabil al acestora vis-a-vis de interesele intreprinderii. 118 alin. 118 alin. că actele juridice sau măsurile luate de intreprinderea in posesiune majoritară. 118 alin. Efectele juridice. Astfel. 118 alin. ci elementul constituant al prejudiciului. De lipsa condiţiei culpei trebuie deosebit cazul in care intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada. 17 urm. Exonerarea de raspundere. c) Art. 118 alin. in care intreprinderea cu participaţiune majoritară trebuie exonerată de răspundere.

Piritului (intreprinderii cu participaţiune majoritară) ii va reveni. a) Răspunderea subsidiară prevăzută la art. impedimente majore in implementarea răspunderii art. directă sau indirectă. Cod civil este necesar und corectiv legislativ. Pentru realizarea scopului art. 3 Cod civil. 118 alin. 117 urm. Pentru crearea unui echilibru intre interesele participanţilor considerăm necesară dovada prima facie. 118 alin. 3 Cod civil nu prevede răspunderea intreprinderii cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. nici administratorul insolvabilităţii nu poate exercita un asemena drept impotriva intreprinderii dominante. nedispunind adesea nici de experienţa şi nici de accesul deplin la informaţiile legate de afacerile şi de aspectele legate de conducerea societăţii in participaţiune majoritară. intrucit lipseşte condiţia existenţei unei participaţiuni majoritare. Prin urmare. confrom căreia dispoziţiile date de o intreprindere cu participaţiune majoritară ar fi cauzale pentru insolvabilitatea intreprinderii in posesiune majoritară. 118 alin. simpla dovadă a existeţei unei participaţiuni majoritare nu este suficientă. Art. Aspecte de lege ferenda. a unor dispoziţii indirecte sau a unor indicii ferme de natură a permite asumarea prezumtiei. intrucit un asemena drept al intreprinderii in participaţiune majoritară nu există. 118 alin. dovada lipsei dispoziţiilor date intreprinderii in posesiune majoritară sau a lipsei raportului de cauzalitate intre influenţa exercitată asupra intreprinderii in participaţiune majoritară şi insolvabilitatea acesteia. Acesta se poate realiza prin transferarea art. intreprinderea in participaţiune majoritară insăşi nu are dreptul de a cere de la intreprinderea cu participaţiune majoritară acoperirea creanţelor creditorilor săi. de regulă. 3 Cod civil. Totuşi. a) Dovada existenţei unor dispoziţii date de intreprinderea cu participaţiune majoritară şi a raportului de cauzalitate intre acestea şi insolvabilitatea interprinderii in participaţiune majoritară revine reclamantului. 119 alin. 3 Cod civil. Pină la o modificare eventuală a textului de lege insanţa poate. De regulă.corespund exigenţelor obligaţiilor de conducere a unei intreprinderi independente. doar creditorii instituionalizaţi sau cei versaţi vor reuşi exercitarea cu . De asemenea. aplica art. există situaţii cind o intreprindere care nu deţine participaţiunea majoritară inntr-o altă intreprindere poate. Considerăm această situaţie defavorabilă pentru creditori. Aceştia sint nevoiţi de a acţiona in mod individual intreprinderea cu participaţiune majoritară. 3 in art. Asemenea situaţii au fost reglementate de art. Acest rezultat nu corespunde scopului art. 118 alin. Dreptul de a trage la răspundere intreprinderea cu participaţiune majoritară aparţine creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară cu creanţe nesatisfăcute din masa debitoare. b) Art. a existenţei unor relaţii interpersonale strinse intre intreprinderi. 118 alin. Reclamantul poate face. insă. 6. 3 Cod civil are ca punct de pornire participaţiunea majoritară. 118 alin. Totuşi. in acest caz. 3 Cod civil nu prevede o prezumţie generală. 5 alin. 3 şi substituirea condiţiei participaţiunii majoritare cu aceea a raportului de dependenţă. art. exercita o influenţă asupra acesteia ce poate cauza insolvabilitatea intreprinderii. că acestea datorită naturii lor ar fi putut cauza insolvabilitatea intreprinderii in participaţiune majoritară. 3 Cod civil şi asupra celorlalte cazuri prin intermediul analogiei legii conf. 1 Cod civil sub noţiunea de dependenţă. după caz. Sarcina probei. c) Sarcina probei in vederea exonerării de răspundere a intreprinderii cu participaţiune majoritară (supra 4) ii revine acesteia in calitate de pitit. dovada existenţei unei sau mai multor dispoziţii directe (supra 2 c) date de către intreprinderea cu participaţiune majoritară. b) Administrarea integrală de către reclamant a probelor privind existenţa unor dispoziţii din partea intreprinderii cu participaţiune majoritară precum şi dovada raportului de cauzalitate intre dispoziţii şi insolvabilitate vor constitui. in capitalul social al unei intreprinderi sau majoritatea voturilor acesteia. 119 alin. oricum. Neindeplinirea acestei condiţii are drept efect lipsa răspunderii. De asemenea. 5. 118 alin. 1 Cod civil. riscul suportării cheltuielilor de judecată va constitui o barieră majoră in exercitarea acestui drept. Aceste cazuri nu vor putea fi subsumate art.

ulterior. intreprinderea X va fi intreprindere cu participaţiune majoritară faţă de intreprinderea Z. art. dacă existenţa unui raport de dependenţă nu poate fi combătută (infra art. 8 Legea 1134/1997. 2. III. intrucit in toate cazurile existenţei unei posibilităţii influenţei dominante pot apărea riscuri specifice pentru intreprinderea dependentă sau creditorii acesteia. 119 alin. Raportul de dependenţă reglementat de art. inclusiv cele in care influenţa dominantă este exercitată sau poate fi exercitată intr-un mod sigur şi decisiv datorită participaţiunii majoritare in capitalul social sau deţinerii majorităţii de voturi. 3 Cod civil prevede expres doar răspunderea juridică a intreprinderii cu participaţiune majoritară. Noţiunea este foarte largă (infra II). 118 alin. De aceea. Aceasta rezultă din scopul art. Raportul de dependenţă reglementat de art. 1 Cod civil reglementează raportul de dependenţă intre două intreprinderi. 117 lit. 119 alin. (2) Se prezuma ca o intreprindere in posesiune majoritara este dependenta de intreprinderea cu participatiune majoritara in ea. Intr-un asemenea caz. 544 Cod civil). 530 urm. Art. Pe de altă parte. este necesară instituirea răspunderii subsidiare solidare a intreprinderilor angajate in deţinerea participaţiunii majoritare (art. 120. 9 alin. considerăm necesară configurarea răspunderii subsidiare a intreprinderii cu participaţiune majoritară drept răspundere faţă de intreprinderea in participaţiune majoritară. 3 Cod civil de a proteja interesele creditorilor intreprinderii in participaţiune majoritară. II. Deosebiri. cuprinzind toate posibilităţile directe sau indirecte. 1 Cod civil se deosebeşte de raportule juridice de dependenţă cunoscute pină in prezent de legislaţia in vigoare. I. a) Legiuitorul a ales o definiţie extensivă a noţiunii de . prin interpunerea de alţi titulari. 120 alin. 1) 1. 119 alin. 119 alin. Articolul 119. 3 Cod civil. de influenţare a deciziilor unei intreprinderi. 1 Cod civil cuprinde toate raporturile de depenendenţă. Art. Art. 118 alin. Raportul de dependenţă (art. dependenţa constituie fundamentul prezumţiei existenţei unui concern a art. 1 Cod civil nu deosebeşte intre intensitatea dependenţei („dependenţă simplă” sau „dependenţă calificată”=control). 119 alin. 2 Cod civil. VI). 119 alin. Obiectul normei. dreptul intreprinderii in participaţiune majoritară ar putea fi exercitat in cazul procesului de insolvabilitate de către administratorul insolvabilităţii. c) Art. Preliminarii. garantate din punct de vedere juridic. pe de o parte. ca de ex. indiferent de modul de deţinere a participaţiunii majoritare. Cod civil). V. Legea prevede dependenţa drept un raport de afiliere de sine stătător (art.succes a unei asemena acţiuni in răspundere subsidiară. Intrucit participaţiunea majoritară poate exista şi indirect. intreprinderii X ii aparţin 100% din acţiunile intreprinderii Y. Generalităţi 1. Intreprinderea dependenta si intreprinderea dominanta (1) Intreprindere dependenta este intreprinderea asupra careia o alta intreprindere (intreprinderea dominanta) poate exercita in mod direct sau indirect o influenta dominanta. raportul de dependenţă este conceput ca şi noţiune centrală a raporturilor de afiliere. Răspunderea solidară nu va impiedica. intrucit acestea acţionează in comun la darea de dispoziţii intreprinderii Z care duc la insolvabilitatea acesteia. Raportul de dependenţa este completat. b). Totodată. 118 Cod civil. Legea nu prevede elemente constitutive suplimentare. Exemplu: intreprinderii X şi Y le aparţin cite 40% din participaţiunile intreprinderii Z. de prezumţia de dependenţă a art. care stabileşte legătura cu art. exercitarea drepurilor la regres intre debitorii solidari (X şi Y) conform regulilor generale (art. Protecţia maximă a creditorilor intreprinderii Z impun răspunderea subsidiară solidară a intreprinderilor X şi Y.

119 alin. III-VI). Numirea de persoane loiale in organele de conducere a unei intreprinderi permite asumarea eventualităţii unui comportament loial intreprinderii dominante. b) Un raport de dependenţă in sensul art. cind prin natura acesteia ea corespunde cel puţin nivelului influenţei rezultind dintr-o participaţiune majoritară in sensul art. posibilitatea exercitării fiind suficientă („poate exercita”). 119 alin. de investiţie. noţiunea largă a dependenţei este menită de a cuprinde şi acele situaţii. In cazul in care posibilitatea exercitării influenţei depinde de colaborarea (benevolă) a altor titulari (de. 117. să fie constantă şi cuprinzătoare. prevăzută pentru intreprinderile independente. b) Posibilitatea exercitării. alţi asociaţi in baza unor convenţii de exercitare a drepturilor la vot intr-un anumit mod) dependenţa există doar atunci. 1 Cod civil. Ea incetează odată cu incetarea colaborării titularilor de drepturi. c) Fără impotanţă este modul in care intreprinderea are direct sau indirect. ea ingustind in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. inclusiv de control. Dezechilibrul creat in urma unei influenţe asupra intreprinderii are drept efect posibilitatea implementării unor scopuri proprii in detrimentul intreprinderii. intrucit prin numirea de persoane loiale in cadrul organelor acesteia se poate asigura o racordare a intreprinderii la interesele intreprinderii dominante. cuprinzătoare şi fundamentată juridic. prin intermediul altor titulari. Posibilitatea exercitării unei influenţe dominante este cuprinzătoare atunci.dependenţă in vederea cuprinderii tuturor situaţiilor posibile de influenţare directă sau indirectă a unei intreprinderi. Cod civil. Condiţia posibilităţii de impunere a executării de către intreprinderea dependentă a dispoziţiilor rezultind din influenţa dominantă a unei alte intreprinderi nu este necesară. fără condiţia existenţei unui cadru temporal legal prestabilit. privită din perspectiva unei intreprinderi independente din punct de vedere juridic (supra art. Noţiunea influenţei dominante rezultă tacit din scopul art. 1 Cod civil. in care o intreprindere recurge la metode sau structuri confuze in vederea exercitării influenţei dominante asupra alteia in scopul eludării dispoziţiilor art. 119 alin. dacă o altă intreprindere poate influenţa unul sau mai multe din sferele centrale ale activităţii intreprinderii ca de ex. posibilitatea exercitării inlfuenţei dominante. insa. Posibilitatea doar accidentală de a exercita o influenţă momentană asupra intreprinderii este insuficientă. . Constant inseamnă posibilitatea exercitării influenţei pentru o anumită perioadă de timp. ex. Din contra. adică să pătrundă in structura internă a intreprinderii. Exercitarea efectivă a influenţei dominante asupra unei intreprinderi nu este necesară conform art. 119 alin. Posibilitatea exercitării influenţei dominante. de producţie. Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie. decit de continuitatea acesteia. a) Posibilitatea exercitării influenţei dominante trebuie să fie fundamentată juridic de dreptul privind organizarea juridică a intreprinderilor (după caz a dreptului societăţilor comerciale). asociaţilor minoritari sau a creditorilor intreprinderii. 3. a politicii financiare. de desfacere. 1 Cod civil. cind influenţa poate fi exercitată cel puţin asupra politicii personalului intreprinderii. Această posibilitate trebuie insă să fie constantă. Posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă este suficientă. a) Influenţa dominantă. O influenţă este dominantă atunci. Este vorba mai mult de certitudinea exercitării. O intreprindere va fi dependentă chiar şi in cazul in care influenţarea politicii personalului intreprinderii este imposibilă. aceasta se află in situaţia in care o altă intreprindere poate exercita direct sau indirect o influenţă dominantă asupra acesteia. 118 alin. Impedimentele practice la stabilirea existenţei unei inflenţe dominante in circumstanţe neclare nu pot servi drept cauză pentru restringerea definiţiei de dependenţă. etc. 117 urm. 2. Modurile de influenţare. 1 Cod civil există atunci. cind colaborarea acestora este constantă pentru o anumită perioadă de timp. 1 Cod civil de a cuprinde toate influenţele posibile asupra intreprinderii de natură a dezechilibra balanţa intre organele de conducere. cind.

in care intreprinderea fiică este dependentă de intreprinderea mamă. totuşi. 1 Cod civil. de. Doar posibilitatea de blocare a deciziilor in organele intreprinderii nu constituie influenţă dominantă. in baza unor contracte de credit. Acesta este cazul intreprinderilor mamă-fiică-nepoată-etc. c) Participaţiunea majoritară (in capitalul social sau a majorităţii drepturilor la vot) atrage implicit prezumţia de dependendenţă art. deoarece instuţiile exercită drepturile in bază de mandat (oricind revocabil) şi sint supuse indicaţiilor acţionarilor. IV) va constitui prin definiţie un concern şi. c) Un contract de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia (art. 120 alin. Chiar şi in cazul contractelor just-in-time sau a contractelor de franchising (art. 2 Cod civil. a) Dependenţa multiplă simplă există atunci. Cazul in care terţul nu este dependent de intreprinderea a cărei dispoziţii este obligat să le execute este numită dependenţă multiplă simplă. 2 Cod civil. 1 Cod civil. cind datorită circumstanţelor concrete (prezenţei reduse a asociaţilor in adunările generale. nu constituie dependenţă in sensul art. 1 Cod civil). 117 urm. 119 alin. pe lingă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante asupra unei intreprinderi. 119 alin. etc. Indirect inseamnă că o intreprindere are posibilitatea (supra II 2) exercitării unei influenţe dominante prin interpunerea unei sau mai multor alte intreprinderi sau terţi (supra art. Incorporarea unei intreprinderi (art. In cazul societăţilor pe acţiuni. VI). 120 alin. intrucit aceasta nu poate canaliza cu siguranţă intreprinderea in direcţia dorită şi nici nu o poate forţa la adoptarea anumitor decizii concrete. 120. art. convenţii intre asociaţi. 119 alin. care de sine stătătăr nu oferă posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. 2 Cod civil) nu conduc per se şi la existenţa unui raport de dependenţă.119 alin. Dependenţa directă şi indirectă. 3. 2. III. nici atunci. 119 alin. Cod civil) cu posibilitatea de a exercita o influenţă dominantă asupra unei intreprinderi este obligat de a exercita această influenţă conform dispoziţiilor unei alte intreprinderi.. 118. drepturile exercitate de către instituţiile de credit rezultind din acţiunile deţinute in depot nu constituie influenţă dominantă. 1 Cod civil atunci. poate constitui un indiciu ferm pentru asumarea unui asemenea raport. de livrare sau distribuire.) acestea oferă (constant) posibilitatea exercitării unei influenţe dominante. 119 alin. 120 alin. Formele dependenţei 1. b) Dependenţa multiplă suprapusă există in cazul in care un terţ (intreprindere in sensul art. Intreprinderea nepoată va fi dependentă direct de intreprinderea fiică şi indirect de intreprinderea mamă. 1171 urm. Cod civil). 2 Cod civil) alteia presupune existenţa unui raport de dependenţă. Contractele de transfer a venitului unei intreprinderi alteia (art. infra art. 119 alin. este la rindul său dependent de o altă intreprindere. acestea putind fi continuate de nenumărate ori. ex.b) Dependenţa de facto faţă de o intreprindere. cind acestea coexistă cu participaţiuni intr-o intreprindere. dispoziţii speciale ale actelor constitutive ale intreprinderilor. Dependenţa multiplă. Intreprinderi comune (joint ventures). un raport de dependenţă in sensul art. Participaţiunile minoritare (in capitalul social sau a unui număr minoritar de drepturi la vot) vor fi suficiente pentru aplicarea art. 1 Cod civil. Cod civil) care pot avea ca efect o dependenţă economică considerabilă faţă de intreprindere nu constituie un raport de dependenţă in sensul art. Dependenţa multiplă suprapusă nu se limitează doar la unul sau două segmente. implicit. iar intreprinderea nepoată de intreprinderea fiică. in măsura in care sint intrunite condiţiile existenţei unui raport de dependenţă in fiecare segment conf. cind un terţ (intreprindere in sensul art. In acest caz nu este necesară dependenţa terţului de intreprindere. 1 Cod civil un raport de dependenţă poate exista atit prin posibilitatea directă cit şi indirectă de a exercita o inlfuenţă dominantă asupra unei intreprinderi. 117 urm. Infiinţarea unor intreprinderi comune . Un asemenea contract. Conform Art. obligaţia executării dispoziţiilor intreprinderii de către terţ putind avea temei contractual sau legal.

a) In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare in capitalul social in sensul art. ea putind fi răsturnată prin dovada independenţei intreprinderii in participaţiune majoritară.3:33. De asemenea. VI). VII). 2 Cod civil este existenţa unei participaţiuni majoritare in sensul art. dovedind astfel lipsa influenţei dominante. VI). 119 alin. 2 Cod civil instituie o prezumţie de dependenţă relativă. 119 alin. condiţii. Probe. Scopul normei este completarea noţiunii raportului de dependenţă. Sarcina probei privind independenţa intreprinderii (lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante) revine aceluia care o invocă. simpla promisiune a intreprinderii cu participaţiune majoritară de a nu exercita inflenţa dominantă nu este suficientă pentru dovada independenţei unei intreprinderi. acesta fiind. 119 alin. Răsturnarea prezumţiei de dependenţă. In cazul in care nici una din intreprinderile fondatoare nu poate influenţa intreprinderea comună (de ex. Efectul juridic indirect al prezmţiei dependenţei este prezumpţia existenţei unui concern conf. III-V. legiuitorul a reglementat acest caz in mod deosebit. datorită prezenţei reduse a asociaţilor in adunarea generală a intreprinderii in participaţiune majoritară. intreprinderea cu participaţiune majoritară. 118.3). 118 alin. din participaţiunea in capitalul social sau deţinerea de voturi intr-o intreprindere.3:33. 3 Cod Civil (infra art. 1 Cod civil. de regulă. simpla dovadă a lipsei majorităţii voturilor nu este suficientă. a) Art. IV. 119 alin. c) Efectul juridic direct al prezumţiei art. Regulile privnd atribuirea participaţiunilor se aplică in mod corespunzător la calcularea participaţiunii majoritare (supra art. necesară fiind concomintent şi dovada lipsei posibilităţii exercitării de facto a influenţei. 119 alin. 2 Cod civil prevede prezumţia de dependenţă a unei intreprinderi in posesiune majoritară faţă de intreprinderea cu posesiune majoritară. Prezumţia de dependenţă (art. In asemenea cazuri intreprinderile fondatoare vor fi intreprinderi dominante. 119 alin. Un asemenea raport depinde de imprejurările de fapt concrete şi de raporturile intre intreprinderile fondatoare. 2. contribuind astfel la crearea unui cadru juridic stabil. efectle juridice. b) Condiţia aplicării art. 1 Cod civil (supra art. 118 alin. 119 alin. de regulă. 2 Cod civil este răsturnarea sarcinii probei. 1 Cod civil fiind suficientă posibilitatea exercitării influenţei dominante (supra II). In cazul in care o intreprindere fondatoare poate exercita o inflenţă dominantă asupra intreprinderii comune. Intrucit raportul de dependenţă va rezulta.nu fundamentează in mod automat un raport de dependenţă in sensul art. participaţiunea 50:50 sau 33. 2) 1. Faptul neexercitării (de facto a) influenţei dominante asupra intreprinderii este irelevant. care să garanteze lipsa posibilităţii de exercitare a influenţei dominante. existenţa unui raport de dependenţă depinde de faptul. Totuşi. Indispensabil pentru independenţa intreprinderii este un fundament neechivoc. dacă intre intreprinderile fondatoare există un cadru contractual bine definit care permite exercitarea comună a influenţei dominante asupra intreprinderii comune. aceasta va fi intprindere dominantă faţă de intreprinderea comună. 120 alin. intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face . pentru aplicarea art. Scop. art. a) Art. de ex. b) In cazul participaţiunii majoritare prin deţinerea majorităţii voturilor intr-o intreprindere. 120. 1 Cod civil intreprinderea cu participaţiune majoritară poate face dovada lipsei majorităţii drepturilor la vot in intreprinderea in participaţiune majoritară. 3. b) Prezumţia de dependenţă poate fi răsturnată prin dovada lipsei posibilităţii de exercitare a unei influenţe dominante. 118.

Art. 117. 138 alin. Concernul si intreprinderea concernului (1) Daca mai multe intreprinderi. (2) Se considera ca formeaza un concern intreprinderile intre care exista un contract prin care o intreprindere subordoneaza administrarea sa unei alte intreprinderi sau se obliga sa verse intregul venit unei alte intreprinderi ori intreprinderile dintre care una este integrata (incorporata) alteia. dacă in actul de constituire a societăţii s-a prevăzut un alt mod de conducere a societăţii decit cel prevăzut de lege (art. etc. contol) cuprinzătoare şi armonizată a tuturor (sau majorităţii) segmentelor organizatorice şi domeniilor de activitate a intreprinderilor antrenate intr-un concern. 2. Fiecare este intreprindere a concernului. executare. sint reunite sub o conducere unica. organizarea. prin conducere unică a două sau mai multor intreprinderi se inţelege o conducere (planificare. Noţinea de conducere unică. O noţiune stricto sensu a conducerii unice are drept efect conceprea concernului ca o entitate economică. O neexercitare de facto a influenţei dominante nu este suficientă. producţia. 1 Cod civil (altfel in cazul concernelor orizontale. Articolul 120. contol) armonizată a cel puţin unui segment de activitate a intreprinderilor concernului. intrucit conducerea unică trebuie să cuprindă coordonarea tuturor (sau majorităţii) domeniilor de activitate a tuturor intreprinderilor concernului.dovada. Aceasta poate fi privită atit un sens restrins cit şi intrun sens larg. că datorită dispoziţiilor actelor constitutive ale intreprinderii in participaţiune majoritară. Importanţa reglementării este la momentul actual greu de stabilit. Scopul normei este cuprinderea intreprinderilor reunite sub o conducerea unică intr-un termen unic de concern. fara ca sa depinda una de alta. Pentru curpinderea riscurilor rezultind din raporturile de afiliere este suficient deja existenţa unui raport de dependenţă in sensul art. Obiectul normei. 1. etc. I. Criteriul pricipal de definire a concernului este reunirea a două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic [supra Art. b) In sens restrins. Considerăm definiţia lato sensu a . dar nu neapărat şi din punct de vedere economic) sub o conducere unică. indispensabilă fiind imposibilitatea fundamentată juridic de a exercita o influenţă dominantă asupra intreprinderii in participaţiune majoritară.. planificarea. (3) Se prezuma ca intreprinderea dominanta formeaza cu intreprinderea dependenta un concern. executare. 119 alin. ca de ex. 2 Cod civil). a unor restricţii a drepturilor la vot. 123 alin. atunci ele formeaza un concern. deoarece in prezent nici in Codul civil şi nici in alte acte normative nu există dispoziţii concrete care să folosească concernul drept criteriu de referinţă pentru anumite efecte juridice. VII]. art. 123 alin. prin conducere unică a mai multor intreprinderi se intelege conducerea (planificare. desfacerea. Legea nu defineşte termenul de conducere unică. 120 Cod civil introduce noţiunea de concern. In cazul societăţilor de persoane important este. Generalităţi 1. a unor contracte speciale de transferare a dreptului la vot unui terţ independent. de asemenea. nu are posibilitatea exercitării unei influenţei dominante asupra intreprinderii in participaţiune majoritară. 2. c) In sens larg. In special conducerea unică a finanţelor intreprinderilor este suficientă pentru existenţa unui concern. a) Condiţia principală a existenţei unui concern o constituie conducerea unică a două sau mai multe intreprinderi. infra II).

Fără importanţă este modul de conducere unică a intreprinderilor prevăzut in conctract. 1 Cod civil este doar atunci posibil. 117. 120 alin. 1 Cod civil.. 118 Cod civil nu constituie un fudament juridic pentru legitimarea unor grupuri de intreprinderi de natura a leza libera concurenţă. concernele pot fi impărţite in contractuale şi de fapt. 119 alin. ea rezulind insă tacit din esenţa unui grup de intreprinderi. 120 Cod civil nu exclude aplicarea normelor privind protecţia concurenţei (de ex. Noţiune. 2 sau o decizie de incorporare. 118 Cod civil este supusă in continuare controlului normelor privind protecţia concurenţei. 5. Toate intreprinderile reunite (orizontal sau vertical) sub o conducere unică sint intreprinderi ale concernului. Cod civil. art. 1 Cod civil reglementează concernul orizontal. 1 Cod civil. Noţiunea stricto sensu restringe in mod neintemeiat domeniul de aplicare a art. Această condiţie nu este prevăzută expres de lege. acestea fiind lăsate la latitudinea participanţilor conform principiului libertăţii contractuale. 4. Formarea de concerne in sensul art. acesta variind in funcţie de circumstanţele concrete (infra IV). aceasta putind avea loc atit pe cale contractuală. Protecţia concurenţei. 119 alin. 118 alin. Concernele pot fi impărţite in orizontale şi verticale. Concern orizontal contractual. 120 alin. Chiar şi in cazul in care art. cind reunirea a două sau mai multe intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică are loc prin incheierea unic contract. Concern orizontal (Art. II. Intreprindere a concernului. 117 urm. cit şi prin alte intrumente de fapt. Deosebirea intre acestea constă in existenţa unui raport de dependenţă (in sensul art. 1 Cod civil există atunci. cint intre intreprinderi nu există un raport de dependenţă in sensul art. 3. precum şi acele intreprinderi nepoate. Ambele reglementări se vor aplica concomitent. d) Un concern orizontal conf. 1 Cod civil) in cazul concernelor verticale. strănepoate. Pentru aplicarea art. etc. 120 alin. 120 alin. noţiunea lato sensu a conducerii unice este suficientă pentru cuprinderea şi a intreprinderilor conduse unic intr-un sens restrins. Legea nu prevede modul de reunire sub o conducere unică. Art. 117 urm. concernele orizontale fiind constituite din intreprinderi independente. Astfel. III-VI). Aplicarea art. 1 Cod civil este condiţia independenţei din punct de vedere juridic a intreprinderilor antrenate este indispensabilă. f) Existenţa unui conern in sensul art. etc. Condiţii. Termenul de „concern orizontal” nu este prevăzut de lege. In cazul primelor. a) Intreprinderile antrenate intr-un concern orizontal trebuie să fie intreprinderi in sensul art. b) Intreprinderile trebuie reunite sub o conducere unică. 1) 1. 1 Cod civil presupune existenţa a cel puţin două intreprinderi. de asemenea. Cod civil vor fi interpretate ca fiind concomitent şi un fundament pentru organizarea juridică a activităţii economice a mai multor intreprinderi sub o conducere unică. 3. fundamenul juridic este un contract menţionat la art. care aparţin unor intreprinderi fiice diferite constituie intre ele intreprinderi ale concernului. acesta poate fi insă utilizat ca termen generic pentru identificarea mai simplă a elementelor constitutive ale art. ci. Art. Conducerea unică in cazul concernelor de fapt nu are fundament contractual. 129 alin.conducerii unice ca fiind cea mai apropiată scopului urmărit de art. IV). strănepoată. Considerăm conducerea unică in sens restrins ca fiind necesară şi suficientă. 120 alin. nu numai intreprinderea mamă şi fiică constituie asemenea intreprinderi. adică dacă aceasta se realizează in comun. 117 urm. Legea nu prevede nici condiţii de formă şi nici privind conţinutul acestuia. Cod civil (supra art. şi intreprinderea nepoată. 120 alin. 2. a) Un concern orizontal contractual in sensul art. Formele conernelor. c) Intreprinderile trebuie reunite in scopul conducerii unice (supra I 2). 118 Cod civil. doar de o singură intreprindere sau prin crearea unor organe speciale in . In caz contrar va exista un concern vertical (infra III. Legea 1103/2000). In funcţie de fundamentul juridic al dreptului de a exercita conducerea unică.

2. Prezumpţia absolută. prin exercitarea unor funcţii de conducere a mai multor intreprinderi de către aceeaşi persoană. Dispoziţiile legale sint foarte sumare. 2 şi 3 Cod civil. o concretizare cit mai detaliată. 120 alin. in care incheierea unui contract duce la naşterea unui concern vertical. unui concern orizontal contractual. Reunirea mai multotr intreprinderi independente din punct de vedere juridic sub o conducere unică poate avea loc şi fără incheierea unui contract. după caz. 120 alin. deoarece in acest caz vom fi in prezenţa unui concern contractual vertical (art. 120 alin. Legea nu conţine detalii in privinţa formei sau conţinutului contractelor. acestea ramin in continuare pe poziţie de egalitate (idependente). 119 alin. Enumerarea cazurilor este exhaustivă. De asemenea. De asemenea. datorită efectelor juridice a acestora asupra intreprinderilor antrenate intr-un concern. interpretarea art. 2 Cod civil fiind permisă doar restrictiv. In special in vederea protecţiei intreprinderii dependente autentificarea notarială a contractului şi/sau inregistrarea acestuia in registrul de stat al intreprinderilor oferă protecţie maximă. 2) 1. 120 alin. Concern vertical (noţiune) Art. In măsura in care o asemenea condiţie nu rezultă din dispoziţiile speciale privind formele societăţilor comerciale concrete. Dovada contrarie nu este admisibilă. Modul de reunire sub o conducere unică trebie stabilit in fiecare caz concret. 1 Cod civil trebuie deosebit de contractul de subordonare a administrării intreprinderii unei alteia in sensul Art. incheierea unui contract de administrare fiduciară intre intreprinderi poate da naştere. Conducerea unică poate fi realizată. 2 şi 3 Cod civil nu prevăd nici termenul de concernului vertical şi nici o definiţie a acestuia. c) La incheierea unui contrat de reunire a mai multor intreprinderi sub o conducere unică se vor respecta dispoziţiile privind protecţia concurenţei (supra I. in toate cazurile. intrucit prin reunirea sub o conducere comună nu se nasc raporturi de subordonare intre intreprinderi. Considerăm cel puţin forma scrisă necesară. acesta existind atunci. considerăm de lege ferenda includerea unei asemenea condiţii generale precum şi a unui cvorum .acest scop. Condiţia esenţială. 2 acest raport de dependenţă şi implicit existenţa unui concern vertical este prezumat absolut. existenţa unui raport de dependenţă intre intreprinderile concernului reunite sub o conducere unică. Prezumţia este absolută („se consideră”). 120 alin. ca prin incheierea contractului să nu se nască intre intreprinderi sau faţă de un terţ un raport de dependenţă (art. In funcţie de fundamentul juridic al raportului de dependenţă pot fi deosebite concerne verticale contractuale şi concerne verticale de fapt. 1 Cod civil. necesară fiind exercitarea unei conduceri unice (supra I. 2). este lipsa unui raport de dependenţă in sensul art. Art. 2 Cod civil instituie prezumţia absolută a existenţei unui concern in cazul in care intre intreprinderi există un contract de subordonanre a administraţiei unei alteia sau unui contract de transfer a venitului unei intreprinderi precum şi in cazul incorporării unei intreprinderi alteia. Concern vertical contractual. 4. cind două sau mai multe intreprinderi (independente din punct de vedere juridic) dependente una de alta. necesitind stringent. 120 alin. Termenul de concern vertical urmează a fi folosit in comentar in scopul simplicării identificării art. Simpla coordonare a activităţii intreprinderilor nu este suficientă. Art. de ex. de regulă. 120 alin. a) Legea prevede două cazuri. 3 Cod conţine o prezumţie relativă a existenţei unui concern vertical. 2 Cod civil). 5). deci. Necesar este. un contract de societate civilă in sensul art. 120 alin. III. Un concern vertical presupune. IV. insă. b) Un contract prin care se naşte un concern orizontal contractual in sensul art. 2 Cod civil. legea nu prevede nici condiţia existenţei unei hotăriri a adunării generale a intreprinderilor contractante. 120 alin. 120 alin. 2 Cod civil. Concern vertical contractual sau prin incorporare (Art. 1 Cod civil). Natura juridică a unui contract de reunire a intreprinderilor sub o conducere unică va fi. 1339 Cod civil. In cazul art.. 118 alin. 120 alin. Definiţia concernului vertical rezultă din esenţa art. Concern orizontal de fapt. sint reunite sub o conducere unică.

expunerile de mai jos reprezintă doar citeva puncte de reper de lege ferenda pentru o eventuală reglementare sau pentru jurisprudenţă. Cod civil. fiind necesară o intervenţie legislativă concretă. Noţiunea de administrare variază in funcţie de forma de organizare juridică a intreprinderii. 117 urm. intreprinderile a căror conducere este subordonată alteia vor fi intreprinderile organizate in forma societăţilor comerciale (supra art. c) Contractul de vărsare a venitului unei intreprinderi alteia există atunci. numirea personalului. 1053 urm. coordonare. Contractul trebuie să subordoneze administrarea intreprinderii alteia. 118 alin. Cod civil. b) Contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi alteia se incheie intre două intreprinderi in sensul art. 118 alin. insă luind in considerare dispoziţiile sau directivele obligaroriii ale intreprinderii supraordonate (a se deosebi de contractul de administrare fiduciară a unei intreprinderi conf. Acest drept poate fi realizat de ex. b) In general prin incorporare se inţelege integrarea din punct de vedere juridic a unei intreprinderi intr-o altă intreprindere in vederea simplificării unor formalităţi şi . ele exercitind in continuare conducerea intreprinderii. 117 urm. venitul trebuie vărsat intreprinderii cocontractante. etc. V. 43 urm. art. Din contra. 3. nu denumirea lor. In privinţa conţinutului indispensabilă este obligaţia de transfer a intregului venit a intreprinderii. 3 Cod civil analog). evitindu-se astfel tendinţa interpunerii de intreprinderi pentru evitarea aplicării dispoziţilor legale. A se vedea comentariile de mai sus (supra 2 a). 117. IV). In principiu. Concern vertical prin incorporare. Subordonarea administrării unei alte intreprinderi nu implică subordonarea tuturor sferelor de administrare.adecvat (3/4 din numărul de voturi sau capital social) drept indispensabile pentru garantarea drepturilor asociaţilor minoritari şi a creditorilor intreprinderilor contractante. Cod civil. Prin venit se inţelege venitul anual care ar fi fost indicat in raportul financiar anual (art. indiferent de forma juridică de organizare a acestora (supra 117. prin dispoziţii obligatorii sau prin trimiterea de persoane loiale in organele de conducere a intreprinderii subordonate. VI). conducerii unei alte intreprinderi supraordonate. suficient fiind dreptul intreprinderii supraordonate de a determina unilateral direcţiile prioritare de activitate a intreprinderii subordonate şi posibilitatea impunerii acestora conducerii intreprinderii subordonate. Prin urmare. Contractul se va incheia de către organele de conducere a intreprinderilor. La calificarea unui contract drept contract de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi sau de vărsare a venitului unei alte intreprinderi este important conţinutul acestora. intrucit aceasta va suporta riscul insolvabilităţii intreprinderii (art. Prin subordonare organele intreprinderii subordonate rămin acesleaşi. după care funcţiile organelor sint preluate integral de o altă intreprindere). Dispozţiile speciale prevăzute pentru unele societăţi comerciale referitoare la formă sau la condiţia aprobării de către adunarea generală a unor asemenea contracte se vor aplica in mod corespunzător. Privite prin prisma scopului dispoziţiilor art. Un contract de varsare a intregului venit in favoarea unei terţe persoane poate fi acceptat doar cu condiţia răspunderii subsidiare solidare a intreprinderii cocontractante şi a terţului beneficiar conf. art. MF 147/1997). intreprindere cărora li se poate suborodona conducerea unei altor intreprinderi pot fi orice intrprinderi. Legea 426/1995. control. dacă nu ar fi existat obligaţia de vărsare a venitului altei intreprinderi (un venit pozitiv nu va exista. In general va fi vorba de subordonarea domeniilor de planificare. intrucit prin transferul venitului acesta va fi trecut in partea pasivă a balanţei). 3 Cod civil analog pentru insolvabilitatea intreprinderii. Subordonarea inseamnă dreptul intreprinderii supraordonate de a impune o anumită administrare intreprinderii subordonate. Privind părţile contractului a se vedea comentariile asupra contractului de subordonare a administraţiei unei intreprinderi altei intreprinderi (supra b). a) Legea nu defineşte termenul de incorporare. cind una din intreprinderi se obligă a transfera intregul venit altei intreprinderi.

118 alin. art. 118 alin. Incorporarea necesită o hotărire a adunării genereale a intreprinderii ce urmează a fi incorporată cit şi o hotărire a adunării generale a intreprinderii in care se va incorpora intreprinderea. 3 Cod civil se va aplica direct (supra art. 117. Prin conern vertical de fapt se inţelege raportul juridic in care una sau mai multe intreprinderi dependente sint reunite sub o conducere unică a intreprinderii dominante. 118. Art. Cod civil (supra art. 3 (după caz analog conform art. b) Fundamentarea răspunderii intreprinderii supraordonate ar fi mult mai simplă (de lege ferenda). De regulă. 2 Cod civil. 1 Cod civil). 120 alin. 3 Cod civil analizat cumulativ cu alineatele 1 şi 2 a art. de asemenea. Noţiune. este necesară crearea unui mecanism de acordare de garanţii pentru creditorii intreprinderii incorporate. Efectele juridice. 6). cind la incheierea unui contract meinţionat la art. VII). In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare la incheierea unui contract de subordonare a administrării intreprinderii sau a vărsării intregului capital sau in cazul unei hotăriri de incorporare. 120 alin. 84 Legea 1134/1997. 118 alin.procese de administrare imanente intreprinderilor independente. 1 Cod civil atunci. dacă aceştia fac dovada plauzibilă a existeţei unor riscuri rezultind din incorporarea intreprinderii. Art. necesar este aplicarea unui cvorum prevăzut pentru modificarea capitalului social al intreprinderii. 3 Cod civil conţine prezumţia unui concern in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi (infra V). d) Incorporarea presupune dobindirea tuturor participaţiunilor sau a unei participaţiuni de cel puţin 95% din capitalul social al intreprinderii ce urmează a fi incorporată (detalii vizind societăţile pe acţiuni a se vedea art. 3 Cod civil ar porni de la existenţa unui raport de dependenţă şi nu a participaţiunii majoritare (supra art. a) Instituirea unui concern vertical pe cale contractuală sau prin incorporare atrage după sine răspunderea subsidiară a intreprinderii supraordonate conform 118 alin. 120 alin. respectiv de a obţine venitul unei alte intreprinderi. aceasta putind fi condusă ca o simplă filială sau sucursală. V. reglementarea condiţiilor in care asociatul majoritar ar avea dreptul de a „elimina” asociaţii minoritari (squeeze out). Concern vertical de fapt 1. Legea nu defineşte elementele constitutive a unui asemenea concern. 118 alin. In acest caz intreprinderea . Posibilă este. fără ca raportul de dependeţă să existe in baza unui contract sau hotărire de incorporare prevăzute la art. 4. In cazul existenţei de asociaţi minoritari legea trebuie să prevadă dreptul de opţiune a acestora de a rămine in continuare in intreprinderea incorporată sau a de a ieşi din aceasta. 118 alin. III-VI). art. De asemenea. art. Intrucit incorporarea va avea drept rezultat răspunderea subsidiară intreprinderii centrale pentru obligaţiile intreprinderii integrate conf. Intreprinderea in care urmează a fi incorporate o altă intreprindere poate fi orice intreprindere. 3 Cod civil analog (inra 4). 120 Cod civil. Legea 119/1998). 1 Cod civil. c) Incorporarea poate avea loc intre intreprinderi in sensul art. In ambele cazuri este necesară prevederea modului de compensare a asociaţilor minoritari. Noţiunea acestuia rezultă din art. Deciziile de incorporare trebuie inregistrate in registrul de stat al intreprinderilor in vederea publicităţii acestora. Prin icorporare puterea de decizie in toate domeniile administrării trece in miinile intreprinderii in care este incorporată intreprinderea. 117 urm. 120 alin. VII. 3 Cod civil se va aplica in mod analog conf. intreprinderea incorporată va fi o societate pe acţiuni sau cu răspundere limitată. 2 Cod civil intreprinderea supraordonată nu este intreprindere cu participaţiune majoritară in sensul art. 118. Răspunderea rezultă din caracterul sinalagmatic a unui contract. In cazurile unui concern vertical intreprinderea subordonată sau incorporată este dependentă de intreprinderea supraordonată. corespunzindu-i obligaţia de a prelua riscurile juridice şi economice a intreprinderii subordonate (paralelismul competenţei şi a răspunderii). 5 alin. dreptului de a conduce intreprinderea. 5 alin. dacă raspunderea prevăzută la art.

IV). 119 alin. 2 Cod civil (supra art. V). IV). 120 alin. 120 alin. 118 alin. 3 Cod civil. 1 Cod civil). 120 alin. 3) 1. 3. 118 alin. aceasta putind cuprinde concomitent mai multe segmente (intreprinderile mamă-fiică-nepoată-etc. in cazul neexercitării efective a conducerii unice. 119. 3 Cod civil (infra V). (supra art. 117. Impunerea efectivă a conducerii unice insemnă. Prezumţia existenţei unui concern vertical de fapt (Art. in aceste cazuri existind un concern vertical in sensul art. Noţiune. avind ca fondator unic intreprinderea A). 3 se va aplica analog (art. Cod civil. 106 alin. 117 urm. obligarea la executarea anumitor dispoziţii a intreprinderii dominante. intreprinderea dominantă va fi ţinută de a răspunde subsidiar pentru obligaţiile interprinderilor dependente ale concernului (supra art. VI). In măsura in care raportul de dependenţă există indirect. 119. Intreprinderile trebuie să fie independente din punct de vedere juridic. Exercitarea conducerii unice depinde de specificul formei de oganizare a intreprinderii. etc. 2 Cod civil (prezumţie absolută). 117. 4 şi art. de prevederile concrete ale actelor constitutive a acestor societăţi. In cazul existenţei unei participaţiuni majoritare raportul de dependenţă se prezumă conf. Art. II. sucursalele. III. III). intreprinderile vor fi doar dependente in sensul art. intreprinderi dominante. VI. chiar şi in prezenţa posibilităţii exercitării acesteia. Exercitarea reală a conducereii unice reprezintă criteriul de diferenţiere intre intreprinderile dependente in sensul art. aceşti titulari se vor considera. Efectele juridice. 2 Cod civil (supra art. 1 Cod civil. pe lingă raportul de dependenţă. Condiţii. 117. art. exercitarea conducerii transformindu-le in intreprinderi ale concernului. respectiv dependente (fundaţia C va fi considerată drept intreprindere dependentă de intreprinderea A. VII). 120 alin. In cazul in care raportul de dependenţă nu se datorează participaţiunii majoritare. A se vedea in acest sens supra III.dominantă va exercitata o conducere unică de facto. Raportul de dependenţă nu trebuie să rezulte dintr-un contract de subordonare a administraţiei intreprinderii alteia. datorită libertăţii mai largi de dispoziţie a asociaţilor. 1 Cod civil şi intreprinderile (dependente ale) concernului in sensul art. Conducerea unică nu este limitată la un singur segment (intreprinderea mamă-fiică). VII). prin urmare. a) Un concern vertical de fapt poate lua naşte doar intre intreprinderi in sensul art. 119 alin. 120 alin. b) Intre intreprinderi trebuie să existe un raport de dependenţă in sensul art. Simpla posibilitate de a exercita conducerea unică nu este suficientă pentru existenţa unui concern. 2. 3 Cod civil prevede prezumţia existenţei unui concern intre . după caz. 1 Cod civil (supra art. Ultimile sint. conduse unic efectiv de către intreprinderea dominantă. după caz. 119 alin. VII 6. prin interpunerea de alţi titulari (intreprinderea A deţine o parte din participaţiuni in intreprinderea B prin intermediul unei fundaţii C. V. In cazul realizării condiţiilor art. 119 alin. e) Concernul vertical de fapt este prezumat in cazul existenţei unui raport de dependenţă intre intreprinderi conf. 118. Intreprindere dependentă va fi orice intreprindere organizată in forma unei societăţi comerciale prev. intreprindere dominantă faţă de intreprinderea B) (supra art. 118. Posibilitatea impunerii une conduceri unice societăţilor cu răspundere limitată şi societăţilor de persoane depinde de dispoziţile legale speciale şi. In cazul societăţii pe acţiuni dependente impunerea conducerii unice presupune respectarea tuturor rigurozitaţilor şi formalităţilor impuse de Legea 1134/1997 şi de statutul societăţii. Pentru noţiunea de conducere unică a se vedea supra I. Existenţa unui concern vertical de fapt presupune exercitărea efectvă a conducerii unice a intreprinderilor dependente. art. d) Conducerea unică a intreprinderilor dependente trebuie exercitată in mod efectiv. şi.). 2. Intreprindere dominantă poate fi orice intreprindere (supra art. 3 Cod civil. 5 alin. agenţiile. 117. c) Intreprinderile dependente trebuie reunite sub o conducere unică. art. la art. de vărsare a intregului venit altei intreprinderi sau dintr-o hotărire de incorporare. excluse fiind filialele.

in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor. 119 alin. pe de o parte. Apreciabila vechime a societăţii in nume colectiv este legată de simplitatea funcţionării acestei societăţi. . numele sau denumirea asociaţilor. De altfel. intrucit va lipsi un element constitutiv al prezumţiei inseşi. in conformitate cu actul de constituire. de asemenea. Consideraţii introductive. 2). prin normele legale in prezent in vigoare. O persoană fizică sau juridică poate fi asociatul numai al unei societăţi in nume colectiv. consacrată. cu societatea in nume colectiv. Societatea in nume colectiv este considerată drept cea mai veche dintre societăţile comerciale reglementate de dreptul comercial contemporan. a) Intreprinderea concernului poate răsturna prezumţia art.”. 3 Cod civil prin dovada lipsei unuia din elementele constitutive ale concernului vertical de fapt (supra IV).C. In cazul in care intreprinderea dovedeşte inexistenţa unui raport de dependenţă lipseşte prezumţia art. Dovada neexercitării conducerii unice are ca efect răsturnarea prezumţiei concernului. deoarece in funcţie de noţiunea acesteia va trebui dovedit un volum diferit de fapte. 120 alin. Proba contrarie. reglementată de dreptul actual. Clauza prin care se limitează răspunderea nu este opozabilă terţilor. insă.datand din indepărtata antichitate . 3). activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia. această simplitate explică. 1. 120 alin. Dovada prima facie nu este suficentă. altfel art. Dispoziţii generale cu privire la societatea in nume colectiv (1) Societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. Legea instituie o prezumpţie relativă („se prezumă”. § 2. b) Dovada concretă necesară răsturnării prezumţiei conernului depinde de noţiunea largă sau restrinsă a conducerii unice a concernului (supra I. Lipsa exercitării conducerii unice nu implică. 2 Cod civil . 119 alin. şi lipsa automată a unui raport de dependenţă in sensul art. 119 alin. 1 Cod civil. necesare fiind dovezi substanţiale de natură a răsturna neechivoc prezumţia legală a concernului. cel puţin unele dintre ele.„se consideră”). dovada contrarie fiind posibilă. iar altele se aseamănă cu societatea in comandită simplă.se inrudesc.N. (3) Denumirea societăţii in nume colectiv trebuie să includă sintagma in limba de stat “societate in nume colectiv” sau abrevierea “S. 118 alin. 120 alin. (2) Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. şi faptul că multă vreme această formă juridică societară a fost considerată de doctrină ca fiind arhetipul societăţii comerciale. In doctrină se afirmă că primele societăţi comerciale .intreprinderea dominantă şi intreprinderea dependentă. 120 alin. 1) se prezumă (art. dovada contrariului (lipsei concernului) revenindu-i intreprinderii pirite. 2. Societatea in nume colectiv Articolul 121. 1) de intreprinderea cu participaţiune majoritară. 3 Cod civil ca atare. 2) a fi dependentă (art. Scopul prezumţiei concernului este răsturnarea sarcinii probei. Prezumţia existenţei unui conern este ultimul segment din lanţul reglementărilor legale a raporturilor de afiliere: o intreprindere in participaţiune majoritară (art. formind impreună cu aceasta un concern (art.

ci există doar relaţii de prietenie ori de consideraţie reciprocă. aceasta fiind in acelaşi timp nelimitată şi solidară. in cazul societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. pe care ii uneşte deplina incredere reciprocă şi care nu au veleităţi de a realiza venituri apreciabile. in majoritatea statelor lumii: “societe en nom collectif” (Belgia. deoarece aceste forme juridice societare le conferă mai multă certitudine şi mai multă securitate juridică cel puţin in ceea ce priveşte patrimoniul lor. retragerea asociatului din societatea in nume colectiv este grevată de indeplinirea anumitor condiţii. “societa in nome collettivo” (Italia). sub diferite denumiri. in societatea in nume colectiv responsabilitatea asociaţilor este cea mai gravă din cate se pot imagina. “Sociedad Colectiva” (Spania). iar in caz de retragere răspunderea acestuia pentru obligaţiile sociale născute anterior respectivului moment subzistă pe o perioadă destul de lungă. şi totodată o remarcabilă reţinere de a-şi asuma riscurile inevitabile pe care le implică orice afacere comercială. societatea in nume colectiv continuă să rămană preferată ca formă juridică pentru organizarea de mici intreprinderi la care participă un număr restrans de asociaţi. se observă o folosire din ce in ce mai frecventă a acestui tip de societate ca tehnică de organizare a unor filiale comune in cadrul unor grupuri de societăţi. De asemenea. “полноe товариществo” (Federaţia Rusă). in ultimii 50 de ani. In prezent. elementul intuitu personae şi importanţa lui pentru constituirea şi funcţionarea societăţii este ridicat la paroxism. fie o societate pe acţiuni. ceea ce ii conferă şi curajul necesar pentru asumarea riscurilor pe care le implică afacerile comerciale. Totuşi. Societatea in nume colectiv este reglementată. care din raţiuni practice sunt preferate de participanţii la activitatea de antreprenoriat. ceea ce demonstrează relativ slaba atractivitate pe care acestea o prezintă acum pentru cei interesaţi să constituie o societate comercială. dintre toate societăţile comerciale reglementate de legislaţia in vigoare. in ultimele decenii. cu toate că numărul societăţilor in nume colectiv este intr-o continuă descreştere. Ori. fiecare participant are sentimentul deplinei securităţi a propriului său patrimoniu. In aceste condiţii. Din acest motiv. Astfel. ambele constituite pe ideea responsabilităţii limitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. societatea in nume colectiv se infăţişează ca fiind cea mai personală. Luxemburg). de cele mai multe ori. avantajele oferite de societatea in nume colectiv decurgand din simplitatea formalităţilor de constituire şi a mecanismului de funcţionare sunt in mare măsură umbrite de responsabilitatea nelimitată a asociaţilor pentru datoriile sociale. in statele Europei occidentale. societatea in nume colectiv se infăţişează ca o societate familială. Există o explicabilă predilecţie a marii majorităţi a celor care doresc să creeze o societate comercială să-şi valideze această dorinţă constituind fie o societate cu răspundere limitată (şi mai ales o astfel de societate). societatea in nume colectiv tinde să devină dintr-o societatea de persoane fizice o societate de societăţi. nimic nu se opune ca o societate in nume colectiv să fie infiinţată de persoane fizice intre care nu există nici legături de rudenie şi nici activităţi profesionale. Acest gen de responsabilitate creează in persoana asociaţilor un puternic sentiment de insecuritate referitor la patrimoniul lor. Franţa. Astfel. Desigur. “sociedade em nome colectivo” (Portugalia). iar alteori ea este uzuală in cadrul unei anumite profesiuni (caz in care se constituie cu participarea unor membri ai aceluiaşi corp profesional). in cazul ei. Trebuie menţionat că. societatea in nume colectiv suportă concurenţa societăţii cu răspundere limitată şi a societăţii pe acţiuni. constituită intre membrii aceleiaşi familii (părinţi şi copii.Societatea in nume colectiv se caracterizează prin intrunirea a două elemente: (a) asociaţii işi exercită activitatea de intreprinzător sub o firmă (denumire) colectivă şi in numele societăţii şi (b) răspund in mod solidar şi nemărginit pentru obligaţiile sociale. Intr-adevăr. “Kollectivgesellschaft” sau “societe en nom . sau fraţi şi surori ori rude de grad mai indepărtat). Datorită acestor elemente. Austria). in toate statele europene ponderea societăţilor in nume colectiv in ansamblul societăţilor comerciale a scăzut simţitor. “offene handelsgesellschaft” (Germania.

Grecia.500/1991.S. Deoarece in societatea in nume colectiv toţi asociaţii işi riscă intreaga avere.1. inscrisă in art.121 din cod. Norvegia. pot avea calitatea de asociaţi ai societăţii in nume colectiv.15 şi 16 din Legea nr. “interessentskaber” (Danemarca). “societate in nume colectiv este societatea comercială ai cărei membri practică. in acelaşi timp. dispoziţii care se completează cu normele speciale cuprinse in art. Astfel. de dispoziţiile art. in doctrină s-au purtat discuţii in legătură cu posibilitatea dobandirii calităţii de asociat la o societatea in nume colectiv a societăţilor cu răspundere . Aceasta reprezintă o derogare de la regula generală. cat şi din faptul că asociaţii societăţii in nume colectiv exercită activitatea de antreprenoriat in numele societăţii persoană juridică. vom aborda doar unele aspecte specifice constituirii societăţii in nume colectiv. este definită in doctrină ca “societatea constituită prin asocierea. Menţionăm şi faptul că există state care nu reglementează un asemenea tip de societate.E. pentru a desfăşura o activitate comercială. deoarece in caz de neexecutare a obligaţiilor societăţii ei pot fi despăgubiţi atat din bunurile societăţii. cat şi persoane juridice.6 din Regulamentul societăţilor economice (R. 3. aprobat prin H. Intrucat regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost examinate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. 2. potrivit cărora societăţile in nume colectiv şi in comandită nu au personalitate juridică. Pot fi asociaţi intr-o societate in nume colectiv atat persoane fizice. (c) toţi asociaţii societăţii participă nemijlocit la activitatea acesteia.collectif ” (Elveţia). (b) la baza asocierii şi funcţionării societăţii in nume colectiv stă actul constitutiv (contractul de societate). şi anume. Din definiţia legală a societăţii in nume colectiv rezultă următoarele caractere ale acesteia: (a) societatea este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. in scopul impărţirii beneficiilor rezultate şi in care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii”. in principal. pe baza deplinei increderi. conform căreia fondatorii (membrii) persoanei juridice nu răspund pentru obligaţiile persoanei juridice. In acest context.2 din Codul civil. Constituirea societăţii in nume colectiv este reglementată. societatea in nume colectiv reprezintă pentru creditorii sociali cea mai avantajoasă formă de societatea comercială. Definiţia societăţii in nume colectiv. iar nu in nume propriu.121 alin. in conformitate cu actul de constituire.). inseamnă că şi societăţile comerciale. Liechtenstein. iar patrimoniul lor este inseparabil de cel al asociaţilor. societatea in nume colectiv.G. cea mai simplă formă de societate comercială. Constituirea societăţii in nume colectiv. şi anume: Olanda. Intrucat legea nu distinge. care pun in comun anumite bunuri. este important de remarcat că in cuprinsul Codului civil nu au fost reluate dispoziţiile art. (d) toţi asociaţii societăţii răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile contractate de aceasta. cat şi din bunurile personale ale asociaţilor. a două sau mai multor persoane. Această concluzie poate fi trasă atat din faptul că dispoziţiile care reglementează societatea in nume colectiv au fost plasate in capitolul II din cod – “Persoana juridică”. in cadrul societăţii in nume colectiv manifestandu-se cel mai pregnant caracterul contractual al societăţii comerciale. activitate de intreprinzător in numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia”. Suedia. O definiţiei apropiată este dată şi de Codul civil in art.845-XII/1992 cu privire la antreprenoriat şi intreprinderi şi a pct.106-115 din Codul civil. este firesc ca aceştia să coopereze şi să se controleze reciproc. Participarea persoanelor juridice la o societate in nume colectiv poate ridica o serie de probleme determinate atat de răspunderea nelimitată a asociaţilor pentru obligaţiile sociale cat şi de gradul de implicare in activitatea unei asemenea societăţi. nr. Cea mai veche şi. “Avoin yhtio” (Finlanda). ce constituie dreptul comun in materia constituirii societăţilor comerciale.68 alin. indiferent de forma lor. orice clauză care ar inlătura sau limita această răspundere este nulă. Astfel.

art. Firma folosită de societatea in nume colectiv trebuie să cuprindă. aidoma oricărui alt asociat al unei societăţi in nume colectiv. aceasta (adică societatea participantă) va trebui să contribuie. două elemente de identificare. Menţionăm că in proiectul Codului civil se prevedea o asemenea interdicţie doar pentru stat şi unităţile administrativ-teritoriale.limitată şi pe acţiuni.121 alin. avandu-se in vedere aparenta incompatibilitate intre răspunderea limitată pentru obligaţiile sociale a acestor societăţi şi a asociaţilor lor şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor societăţii in nume colectiv.136 alin.4 din R. iar societatea participantă este o societate cu răspundere limitată sau o societate pe acţiuni. de precizat că o asemenea limitare nu este cunoscută şi de alte legislaţii continentale. intinderea celei dintai responsabilităţi este concordantă cu forma juridică a societăţii infiinţate. Limitarea numărului de asociaţi este dispusă de legiuitor tocmai pentru a asigura caracterul intuitu personae a societăţii in nume colectiv. şi nici chiar de legislaţia Federaţiei Ruse din al cărui Cod civil au fost. fiind uşor de imaginat o mulţime de alte circumstanţe care ar putea afecta solvabilitatea asociatului cu răspundere nelimitată. potrivit art. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea in nume colectiv.3 din cod.2 fraza a II-a din cod). In acest context s-a arătat că participarea unei societăţi cu răspundere limitată sau pe acţiuni la infiinţarea unei societăţi in nume colectiv nu are nici o legătură cu extinderea răspunderii propriilor asociaţi pentru datoriile sale.121 alin. avand in vedere gradul de implicare a asociaţilor unei societăţi in nume colectiv in activitatea acesteia. insă această dispoziţie a proiectului nu se mai regăseşte. Pe de altă parte. de altfel. O altă limitare instituită de lege se referă la posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa doar la o singură societate in nume colectiv (art. Deşi prin aceste interdicţii legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor sociali. In cazul in care societatea infiinţată este o societate in nume colectiv. preluate majoritatea dispoziţiilor referitoare la societatea in nume colectiv. Firma societăţii in nume colectiv. legiuitorul a inţeles să interzică participarea la o asemenea societate atat a autorităţilor administraţiei publice. din păcate in forma finală a codului. Trebuie.2 din cod stipulează că asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv. ca orice persoana juridică. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct. Astfel. ele sunt. numărul asociaţilor intr-o astfel de societatea nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. intrucat nu vor reuşi să asigure o protecţie eficace a drepturilor de creanţă a creditorilor sociali. prin evitarea unor situaţii in care prin participarea unei persoane la mai multe societăţi in nume colectiv (sau societăţi in comandită) s-ar diminua intinderea răspunderii acesteia pentru datoriile sociale.E. Legea limitează numărul asociaţilor dintr-o societatea in nume colectiv la 20 de persoane. după epuizarea subscripţiei sale de capital cu intregul său patrimoniu la acoperirea datoriilor sociale faţă de creditorii ultimei societăţi (adică a societăţii in nume colectiv). ambele constand din cuvinte scrise. determinarea cărora se realizează prin actul constitutiv. Precizăm. şi anume: responsabilitatea societăţii asociat faţă de creditorii societăţii la care participă şi responsabilitatea propriilor săi asociaţi faţă de propriii creditori sociali. totuşi.S. circumstanţe pe care legea nu le poate prevede. Vom fi astfel in prezenţa a două responsabilităţi diferite ce se situează şi se analizează in două planuri diferite. de asemenea. iar responsabilitatea pe care şi-o asumă in această calitate este propria sa responsabilitate şi nu a asociaţilor. şi. că in dezvoltarea acestei interdicţii. nici asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat intr-o societate in comandită. trebuie să aibă o firmă şi un sediu.121 alin.2 fraza I din cod. In primul . respectiv. totuşi. 4. Oricare dintre societăţile menţionate este subiect de drept distinct de societatea la care dobandeşte calitatea de asociat. iar intinderea celei de-a doua responsabilităţi corespunde formei juridice a societăţii participante.). precum şi răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. criticabile. potrivit art.

Astfel că.S. sub anumite aspecte. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social.E. la baza constituirii societăţii in nume colectiv se află contractul de constituire (de societate). Aşadar.). se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor. in mod obligatoriu. de exemplu. contradictorii cu cele ale contractului de constituire vor avea prioritate intotdeauna stipulaţiile contractului.N. c) răspunderea membrilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor.108 alin. e) procedura de admitere a noilor asociaţi.1 şi 108 alin. Deşi legea nu cere fondatorilor şi redactarea unui statut (ca. să-l intocmească. Ne referim aici la intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii . Ca orice act juridic. şi contractul de constituire trebuie să indeplinească condiţiile generale de validitate: capacitatea de a contracta. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită.”. Articolul 122. lato sensu.8 din R. nimic nu-i impiedică pe aceştia să redacteze şi un asemenea act. consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in nume colectiv”. scrisă in intregime sau cu abrevierea “S. fie in sensul ca il completează. un produs al voinţei asociaţilor prin care aceştia statornicesc reguli privind funcţionarea societăţii. pe care il intregeşte. in actul de constituire al societăţii in nume colectiv trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor. căci statutul nu poate fi privit in nici un caz ca act juridic de modificare a contractului de constituire. Considerăm că.4 din Codul civil şi pct. f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. Intr-o asemenea ipoteză s-ar putea pune problema forţei juridice a unui asemenea statut. legea nu cere in mod obligatoriu statutul pentru valabilitatea constituirii societăţii in nume colectiv. aceasta va cuprinde. firma acesteia va fi modificată in mod corespunzător. dacă aceştia doresc. şi in această situaţie statutul societăţii rămane in esenţa lui o convenţie conexă contractului de constituire. 1. In cazul in care un asociat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate. In plus. dar nici nu interzice asociaţilor ca.(1).C. in situaţia in care prevederile statutului vor fi. acesta va trebui să prezinte şi anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. Ori. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. deoarece legea cere pentru infiinţarea unei societăţi in nume colectiv numai contractul de constituire nu şi statutul. statutul unei societăţi comerciale este şi el. Actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. d) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. Această concluzie se impune avand in vedere principiul libertăţii convenţiilor in conformitate cu care părţile contractante sunt libere să incheie orice act juridic cu condiţia ca acesta să nu aducă atingere dispoziţiilor imperative ale legii. fie in sensul că il explicitează. Potrivit legii.rand. (2) Actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor. semnat de toţi asociaţii (membrii) societăţii (art. Dacă firma societăţii in nume colectiv nu poate include numele sau denumirea tuturor asociaţilor. Orice neconcordanţă dintre stipulaţiile contractuale şi prevederile statutare nu poate legitima concluzia că acestea din urmă le-ar modifica pe cele dintai. un act juridic. in cazul societăţilor pe acţiuni).62 alin. Actul de constituire al societăţii in nume colectiv (1) In afară de cele menţionate la art.

121 alin. In ceea ce ne priveşte. şi in natură. care sunt prevăzute de art. capitalul social reprezintă principalul instrument economic pentru realizarea scopului in vederea căruia societatea a fost constituită. In ceea ce priveşte conţinutul contractului de constituire a societăţii in nume colectiv. precum şi răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a acestora.122 alin. impropriu ca valoare economică de a asigura indeplinirea scopului societăţii. Asociaţii dintr-o societate in nume colectiv nu vor putea indica un capital simbolic. De aceea. Includem aici clauzele referitoare la identificarea fondatorilor societăţii in nume colectiv şi clauzele referitoare la individualizarea viitoarei societăţi. b) Clauze privind caracteristicile societăţii.a)-b) din Codul civil. ei putandu-se indrepta impotriva oricărui asociat care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. implicit al finalităţii societăţii avută in vedere de asociaţi la infiinţarea acesteia. relativă la necesitatea precizării in cuprinsul actului constitutiv a mărimii capitalului social. acestea fiind obligatorii indiferent de forma societăţii. Un asemenea capital ar fi de natură să indeplinească numai formal cerinţa instituită de art. aceasta nu inseamnă că o astfel de societate s-ar putea constitui şi funcţiona fără capital social. Avem in vedere clauzele privind obiectul şi capitalul social prezumat al societăţii. obligatorii potrivit legii. Intrucat clauzele generale au mai fost analizate vom examina in continuare numai aspectele specifice societăţii in nume colectiv.1 din Codul civil va trebui să cuprindă şi o serie de dispoziţii. pe langă menţiunile obligatorii prevăzute la art. Asociaţii dintr-o asemenea societate participand “de regulă” direct şi nemijlocit la activitatea societăţii. Toate clauzele unui contract de societate. forma juridică şi sediul societăţii. Acest lucru este greu de presupus tocmai datorită faptului că.1 lit. Precizăm că denumirea (firma) societăţii in nume colectiv trebuie să respecte cerinţele prevăzute de art. ar putea fi apreciat ca indestulător pentru realizarea obiectului de activitate şi. Este adevărat că importanţa capitalului social in cazul societăţii in nume colectiv este intrucatva diminuată datorită faptului că acesta nu mai constituie singura garanţie a creditorilor sociali pentru datoriile societăţii. potrivit art. pot fi grupate după cum urmează: a) Clauze de identificare. in opinia noastră. ceea ce ar contraveni finalităţii urmărite de legiuitor. inclusiv prin precizarea aporturilor fiecărui asociat. Sintagma capital rezonabil urmand a desemna o valoare minimă a capitalului social care. cerinţa legală despre care este vorba poate fi considerată indeplinită doar atunci cand asociaţii societăţii in nume colectiv stabilesc in actul constitutiv al respectivei societăţi un capital rezonabil. Mai exact. deşi prevede obligativitatea menţionării capitalul social in actul constitutiv. ce au ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societăţii. După cum s-a mai arătat aporturile la capitalului social al unei societăţi comerciale pot fi in numerar.comerciale (affectio societatis). Menţionăm că.122 alin.a) din cod. Ca regulă . Intrucat toate aceste condiţii au mai fost analizate nu vom mai reveni asupra lor. raportat la finalitatea societăţii comerciale avută in vedere. Din aceste considerente.3 din cod. prin care se stabilesc denumirea (firma).122 alin. Precizăm doar că. deci.108 alin. nu stabileşte şi un minimum de capital necesar constituirii societăţii. legiuitorul. va trebui să indice atat cuantumul cat şi structura şi modalitatea de constituire a capitalului social al societăţii. acesta.1 din Codul civil. deşi in cazul societăţii in nume colectiv legea nu cere un minim de capital pentru infiinţarea societăţii. in societatea in nume colectiv elementul affectio societatis este mai pregnant decat in cadrul altor societăţi.1 lit. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv. considerăm că această atitudine a legiuitorului nu trebuie interpretată in sensul că se lasă o libertate deplină asociaţilor de a fixa cuantumul capitalului social. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. in numerar sau in alte bunuri. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. O altă precizare importantă se impune cu privire la tipurile de aport permise la constituirea societăţii in nume colectiv.

2 din Codul civil). modul in care se va face imputarea pierderilor.1 din Codul civil conform căreia repartizarea veniturilor şi imputarea pierderilor se face intre asociaţi proporţional participaţiunilor fiecăruia la capitalul social. cu condiţia ca prin asemenea clauze să nu se aducă atingere dispoziţiilor imperative ale Codului civil. un aport in muncă şi servicii constă in obligaţia pe care şi-o asumă asociatul de a pune la dispoziţia societăţii cunoştinţele sale tehnice. Aporturile constand in prestaţii in muncă şi servicii nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii. conchidem că asociaţii vor putea prevedea.108 alin. prin derogare de la regula “un asociat – un vot” (art. Astfel. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii. Contractul de constituire se va incheia in mod obligatoriu in limba de stat şi se va semna de toţi asociaţii fondatori (art. persoanele care vor reprezenta societatea in nume colectiv (art. precum clauza prin care totalitatea beneficiilor se atribuie unuia dintre asociaţi sau clauza conform căreia unul dintre asociaţi să fie dispensat de obligaţia de a participa la pierderi. Precizăm doar că. serviciile şi munca sa. in limitele stabilite de actul constitutiv.g)-h) din Codul civil). modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii.1 din cod).2 din cod). avand in vedere că asociaţii răspund cu intregul lor patrimoniu pentru datoriile sociale. considerăm că din economia articolelor următoare reiese in mod clar că asemenea precizări nu sunt obligatorii. Totuşi.123 alin. Menţionăm totodată că. c) Clauze privind funcţionarea societăţii. atribuţiile. Tot leonină este considerată in literatura de specialitate şi clauza prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase. iar drepturile creditorilor sociali nu sunt afectate in nici un fel. Deşi formularea acestui text de lege sugerează obligativitatea includerii unor asemenea clauze in actul constitutiv. inclusiv periodicitatea şi termenele in care se va efectua această operaţiune. In plus. Asociaţii vor preciza in actul constitutiv al societăţii in nume colectiv modul şi proporţia de participare a fiecăruia la caştigurile şi pierderile societăţii. atribuirea unui număr de voturi proporţional cotei de participare a asociaţilor. şi. Asociaţii vor stipula in contractul de constituire clauze cu privire la reprezentarea societăţii.d)-e) din cod. Cu alte cuvinte. Contractul de constituire a societăţii in nume colectiv va putea cuprinde orice alte clauze pe care asociaţii le consideră necesare.113 alin.1 lit. asociaţii vor putea stabili modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi. procedura de admitere a noilor membri. din analiza coroborată a textele legale in materia societăţii in nume colectiv. că actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie incheiat in formă . O asemenea interdicţie este motivată de faptul că aporturile in muncă şi servicii nu pot servi drept garanţie pentru creditorii sociali. numai in măsura in care inţeleg să deroge de la unele norme dispozitive ale codului. de exemplu: situaţiile cand o hotărare se va putea adopta cu majoritatea voturilor membrilor. in mod corelativ.123 alin. pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. Legea cere ca in actul constitutiv al societăţii să se precizeze structura. potrivit art. nu va fi posibilă inserarea unor clauze numite in doctrină leonine.4 din Codul civil).122 alin.114 alin. fiind totodată. precum şi temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. prestaţiile in muncă şi servicii ale asociaţilor nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social (art.generală. d) Clauze privind modalitatea de participare la beneficii şi pierderi. derogand de la regula instituită de art. obligaţi să participe şi la pierderi (art.108 alin.125 din cod).127 alin. de asemenea. procedura de adoptare a hotărarilor sau de retragere ori excludere din societate. actul constitutiv al societăţii in nume colectiv trebuie să prevadă: procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. precum şi modul de reprezentarea a acesteia (art. prin derogare de la regula conform căreia conducerea societăţii se exercită prin acordul tuturor membrilor (art. ori anume aceasta este funcţia de bază a capitalului social. dar asociaţii vor avea dreptul in schimbul acestora să participe. Precizăm. in accepţiunea legii. in cazul societăţilor in nume colectiv (dar şi in comandită) legea permite asociaţilor să efectueze astfel de aporturi.4 din Codul civil).1 lit.

fie prin declararea judecătorească a nulităţii lui. La efectuarea actelor notariale. Această regulă este consacrată expres şi de dispoziţiile Codului civil in materia societăţilor in nume colectiv. intrucat art.2 din cod).10. Aşadar.110 alin. avand in vedere faptul că contractul de constituire a societăţii in nume colectiv reprezintă cea mai importantă sursă de informare pentru terţele persoane care intră in contact cu societatea.41 alin. menţionăm că.2000 cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). potrivit cărora “actul de constituire poate fi modificat numai prin votul unanim al tuturor asociaţilor” (art. Asociaţii păstrează nealterată facultatea de a modifica actul constitutiv pană la momentul desfiinţării acestuia. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv este dominată de principiul simetriei actelor juridice care presupune ca actul juridic modificator să indeplinească aceleaşi condiţii de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite de actul juridic modificat la momentul perfectării. Modificarea actului constitutiv al societăţii in nume colectiv. In sfarşit. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze vor refuza autentificarea lui (art.1 din Legea cu privire la notariat).1265-XIV/05.2002 cu privire la notariat. 2. contractul de constituirea a societăţii in nume colectiv poate fi modificat din punct de vedere juridic prin voinţa comună a tuturor asociaţilor cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond care s-au cerut indeplinite la perfectarea lui.122 alin. Conducerea societăţii in nume colectiv (1) Conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. Articolul 123. legiuitorul a instituit obligativitatea inregistrării modificărilor contractului la Camera Inregistrării de Sat in termen de maxim 7 zile de la data efectuării lor. actul constitutiv al oricărei societăţi comerciale. fie prin rezilierea lui de către asociaţi. fie ca urmare a intervenţiei unei cauze generale sau speciale de dizolvare a societăţii.autentică (art.107 alin. Contractul de constituire va fi supus autentificării notariale in modul stabilit de Legea nr. Deoarece contractul de constituire a societăţii in nume colectiv este opera voinţei comune a asociaţilor exprimată in armonie cu principiul libertăţii convenţiilor. care este cerută ad validitatem. Aşadar. In sfarşit. acestea dobandind eficienţă juridică numai de la data inregistrării (art. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. In actul de constituire al societăţii pot fi prevăzute cazurile in care hotărarea se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor. Dar care este momentul de cand pot fi aduse modificări contractului de constituire şi momentul pană la care pot fi aduse asemenea modificări? După cum s-a arătat şi in doctrină. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori. de principiu poate fi modificat incepand cu momentul imediat următor celui al perfectării lui.11. notarii vor verifica printre altele dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. menţionăm că actului constitutiv incheiat de către asociaţii fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi. După cum am menţionat actul constitutiv al societăţii in nume colectiv este contractul de constituire (de societate). atunci cand se vorbeşte despre modificarea actului constitutiv al societăţii menţionate este vizat insuşi contractul de constituire prin care se infiinţează o astfel de societate. a cărui problematică juridică a fost analizată mai sus.18 din Legea nr.1 din cod). .1453-XV/8. el va putea fi modificat tot prin voinţa comună a asociaţilor căci ceea ce s-a făcut mutuum consensus poate fi desfăcut mutuum disensus. deci inclusiv al societăţii in nume colectiv.2 lit.a) din cod sancţionează cu nulitatea lipsa acesteia.

123 alin.123 din cod nu instituţionalizează o adunare generală a asociaţilor ca organ suprem de conducere a societăţii in nume colectiv. care se vor lua. dacă aceştia nu au fost desemnaţi prin actul constitutiv. acceptarea succesorilor membrului decedat in calitatea de asociaţi in societate (art.1 fraza a II-a din cod). Astfel.132 alin. societatea nu . Administrarea societăţii in nume colectiv (1) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are dreptul de a acţiona in numele societăţii dacă actul de constituire nu prevede că toţi membrii administrează societatea in comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi. Pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. Totuşi. in mod obligatoriu. şi felul majorităţii necesare adoptării unor asemenea hotărari .122 alin. (3) In cazul administrării in comun.1 din cod). considerăm că dacă majoritatea asociaţilor va adopta o hotărare prin care se contravine actului constitutiv sau unei dispoziţii legale imperative. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. minoritatea de asociaţi care a votat impotrivă va putea ataca respectiva hotărare in justiţie solicitand anularea ei. Asociaţii vor stabili. Articolul 124. de asemenea. In mod concret.123 alin. 1. trebuie să aibă procură de la prima (primele).123 alin.1 fraza I din Codul civil.(2) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv are un singur vot dacă actul de constituire nu prevede altfel. Legiuitorul s-a limitat să instituie regula unanimităţii in ceea ce priveşte luarea deciziilor privind activitatea societăţii. deşi atribuie prerogativele decizionale privind activitatea societăţii tuturor asociaţilor. ceilalţi membri.simplă sau calificată. Astfel. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art. Instituirea acestei reguli este determinată de necesitatea ca fiecare dintre asociaţi să aibă un cuvant de spus in funcţionarea societăţii. pentru a incheia acte juridice in numele societăţii. regula enunţată nu are un caracter imperativ. prin votul unanim al asociaţilor (art. Organizarea societăţii in nume colectiv este la fel de simplă ca şi cea a societăţilor civile. potrivit art. spre exemplu. un singur vot (art. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat are. Legea conferă asociaţilor o libertate mai accentuată in ceea ce priveşte modul de organizare a activităţii unei asemenea societăţi spre deosebire de societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. asociaţii ar putea prevedea regula majorităţii la adoptarea hotărarilor cu privire la: repartizarea beneficiilor şi pierderilor (art. Soluţia aleasă de legiuitor se justifică prin numărul mic de asociaţi intr-o asemenea societate spre deosebire de alte forme societare. Conducerea societăţii in nume colectiv. alte chestiuni pentru a căror soluţionare legea nu cere unanimitatea. in tăcerea legii. excepţie făcand hotărarile de modificarea a actului constitutiv.127 alin. deciziile trebuie luate in unanimitate. In consecinţă. asociaţii vor putea prevedea in contractul de constituire un alt mod de atribuire a voturilor. In raporturile cu terţii. Dacă administrarea societăţii se deleagă unei sau mai multor persoane. Pe de altă parte. avandu-se in vedere faptul că aceştia răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile sociale. dacă actul de constituire nu prevede altfel. aprobarea dării de seama anuale şi a bilanţului anual. (2) Imputernicirile administratorului se limitează la domeniul de activitate al societăţii. art. conducerea societăţii in nume colectiv se exercită prin acordul tuturor membrilor. alegerea administratorilor.1 din cod).2 din cod). fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat.2 din cod). precum şi modul in care se va proceda in cazul parităţii de voturi.

Posibilitatea de a desemna un administrator neasociat este criticabilă la prima vedere. Administratorii societăţii in nume colectiv vor putea fi numiţi prin actul constitutiv sau. intrucat caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv şi existenţa unei răspunderi nemărginite a asociaţiilor ar impune ca aceştia să conducă direct activitatea socială şi să nu o incredinţeze unor persoane străine de societate. Acesta nu trebuie să fie neapărat o persoană fizică. Posibilitatea participării oricărui asociat la administrarea societăţii este o consecinţă firească a răspunderii nelimitate a asociaţilor pentru datoriile sociale. are dreptul să ia cunoştinţă. se punea in mod firesc intrebarea care ar fi opţiunile asociaţilor in ceea ce priveşte modul de administrare a societăţii? Răspunsul este dat de dispoziţiile art. avandu-se in vedere că o asemenea regulă vizează in primul rand protejarea asociaţilor. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. de toata documentaţia privind administrarea. ori să stabilească cuantumul acesteia. remunerate.123 alin. In principiu. ca regulă. dacă o asemenea modalitate este prevăzută de actul constitutiv. de vreme ce art.1 din Codul civil. avand dreptul de a incheia toate operaţiunile necesare exercitării activităţii societăţii. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul. Administratorii desemnaţi prin actul constitutiv sunt aleşi prin consensul tuturor asociaţilor. Serviciile făcute de administratorii societăţii in favoarea acesteia. sunt. in indeplinirea funcţiilor lor. sau ca (b) administrarea să fie delegată unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. Desemnarea administratorilor.h) din Codul civil cere in mod expres inserarea in actul constitutiv a unei asemenea menţiuni. se acordă administratorilor o remuneraţie lunară . 1.1 lit. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. Totuşi. aceştia vor putea fi aleşi ulterior inregistrării societăţii in conformitate cu dispoziţiile art. inclusiv persoanele desemnate ca administratori. acestora li se acordă posibilitatea ca in funcţie de interesele pe care le au să opteze pentru desemnarea unui administrator neasociat. administrarea societăţilor in nume colectiv prin administratori asociaţi. In cazul in care actul constitutiv nu arată cine sunt administratorii societăţii sau nu prevede nimic cu privire la modul de administrare al societăţii se presupune că fiecare asociat are dreptul de a acţiona in numele acesteia din partea celorlalţi asociaţi. totuşi. in cele mai multe cazuri. In practică.108 alin. Tocmai din acest considerent legiuitorul a instituit. nu vom intalni numeroase acte constitutive care să nu desemneze modul concret de administrare a societăţii. asociaţii de la societăţile in nume colectiv preferă să incredinţeze administrarea societăţii unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor terţe persoane. asociaţii ar putea stipula in actul constitutiv ca (c) administrarea societăţii să fie exercitată de către fiecare dintre asociaţi. In fine. Clauza prin care se exclude sau se limitează acest drept este nulă. potrivit cărora asociaţii pot prevedea in actul constitutiv ca (a) administrarea societăţii se fie exercitată in comun. Asociaţii au deplină libertate să decidă dacă administratorii beneficiază de o remuneraţie sau nu.are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. aleşi de către asociaţi. care să indeplinească in mod individual toate atribuţiile pe care le presupunea calitatea de administrator. In consecinţă.124 din cod. personal sau asistat de un expert. In practică. fie cu unanimitate de voturi (regula unanimităţii). fie cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. de către toţi asociaţii. in momentul incheierii actului juridic. ci această calitatea poate să fie incredinţată şi unei persoane juridice. de regulă. In cazul in care desemnarea administratorilor nu s-a făcut prin actul constitutiv al societăţii. ulterior constituirii. (4) Fiecare membru al societăţii in nume colectiv.

Totodată. Din păcate. Administratorii desemnaţi pot manifestă iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. Din punct de vedere al sferei puterilor. cat şi pe aceea de administrator.1 şi art. In fine. Intr-o atare ipoteză. el poate suporta dubla sancţiune a revocării puterii de reprezentare şi a excluderii din societate (a se vedea art. imagina şi numeroase situaţii cand unul din asociaţi se opune in mod nejustificat adoptării unei decizii. Administrarea societăţii pe baza unanimităţii reprezintă sistemul cel mai prudent. Codul nostru civil. puterile administratorului sunt determinate prin actul constitutiv al societăţii in nume colectiv (care este contractul de constituire) şi lege. precum şi condiţiile in care acesta va delibera. şi prin urmare nu se va putea incheia nici actul sau operaţiunea proiectată. nu răspunde la aceste intrebări. prin actul constitutiv se prevede că administrarea societăţii va fi asigurată de o pluralitate de administratori. comportand o remuneraţie mixtă. tot actul constitutiv va fi cel care va stabili modul cum se distribuie intre administratori sarcinile privind administrarea societăţii. in caz de abuz de putere. O astfel de soluţie. pe langă cea de administrator. Sau cum se va proceda in cazul in care trebuie luată o decizie in cazuri de urgenţă iar unii administratori sunt in imposibilitate de a fi contactaţi sau de a lua parte la deliberarea asupra acelei decizii? Se pot. Este insă posibil ca din actul constitutiv să lipsească orice stipulaţie privind repartizarea sarcinilor intre multiplii administratori. dar cum se va proceda in situaţia in care intrunirea unanimităţii nu este posibilă datorită unor factori obiectivi? cum ar fi de exemplu. In raporturile care se stabilesc intre administratori şi societate. In ceea ce ne priveşte. O situaţie particulară este şi aceea in care prin actul constitutiv s-a prevăzut administrarea societăţii de către toţi asociaţii in comun. nu există nici o deosebire intre administratorii asociaţi şi cei neasociaţi. blocand astfel activitatea societăţii. dar care.3 fraza I din cod).2 din Codul civil). astfel incat. Legea nu interzice insă ca asociaţii să decidă stabilirea remuneraţiei administratorilor sub forma unei sume variabile. Potrivit art. spre deosebire de alte legislaţii (cum ar fi. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi.2 din cod. in exercitarea atribuţiilor sale.fixă. absenţa indelungată a unuia dintre administratorii asociaţi din localitate. dar in acelaşi timp şi cel mai greoi de funcţionare. un administrator să aibă iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii. se justifică mai cu seamă atunci cand administratorul nu cumulează in persoana sa calitatea de asociat. 2. reprezentand o cotă-parte aprioric predeterminată din beneficiile realizate de societate. pe de o parte. in virtutea libertăţii . este posibilă şi o a treia soluţie care să rezulte din combinarea primelor două menţionate. cu o singură menţiune: in indeplinirea actelor de administrare. de asemenea. mai cu seamă in cazul societăţilor in nume colectiv cu potenţial economic ridicat. In practică. de exemplu. prin actul constitutiv se poate stipula organizarea unui consiliu de administraţie. Puterile administratorilor. Sigur. ipoteză in care considerăm că fiecare administrator privit separat este investit cu prerogativa generală de a indeplini toate actele de gestiune cerute de interesele societăţii şi care se circumscriu. obiectului de activitate a societăţii. cea franceză. destul de frecvent.129 alin.126 aln. şi administratori şi asociaţi pe de altă parte. romană). administratorul asociat exprimă atat voinţa sa de asociat. In acest caz orice decizie luată de ei va fi considerată valabilă numai dacă a fost adoptată in unanimitate (art. in acelaşi timp. pentru săvarşirea de acte ce depăşesc aceste limite este necesar acordul tuturor asociaţilor. deoarece in situaţia existenţei unor divergenţe intre administratorii asociaţi nu se va putea realiza unanimitatea. nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate. un asemenea sistem prezintă marele avantaj al eliminării unor eventualele erori sau abuzuri pe care le-ar putea săvarşi administratorul individual.124 alin. bineinţeles. considerăm că asociaţii. Este insă posibil ca.124 alin.

asociaţii ar putea să prevadă. insă. deoarece clauzele acelui contract sunt supuse publicităţii in momentul inregistrării societăţii. pe de o parte. cand neindeplinirea urgentă a unui act de administrare ar fi de natură să pricinuiască un prejudiciu semnificativ societăţii. In lipsa unor asemenea prevederi. posibilitatea adoptării de hotărari doar de către un singur administrator sau de către o parte dintre ei in situaţiile in care ceilalţi administratori sunt “in imposibilitate” de a participa la administrare sau in situaţiile in care necesitatea luării deciziei este motivată de un caz urgent. prin prisma principiului relativităţii contractului. in măsura in care legea impune pentru un act o anumită formă. menţionăm că şi prin clauzele stipulate in actul constitutiv pot fi stabilite anumite limite ale acestor puteri in sensul precizării că anumite acte. enumerate limitativ. ori situaţii in care un administrator. precum şi cele care prevăd restricţii impuse administratorilor sunt opozabile terţilor. aceasta trebuie respectată.conferite de legiuitor in privinţa modului de organizare a activităţii societăţii in nume colectiv. prin inscrierea lor in Registrul de stat al intreprinderilor. in mod liber şi nestanjenit.124 alin. in cazul in care limitarea imputernicirilor asociaţilor a fost inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. deoarece aceştia nu au participat la perfectarea actului constitutiv. intrucat din momentul inscrierii aceste informaţii devin publice şi . in toate cazurile cand se incalcă regula unanimităţii administratorii care a luat respectiva decizie vor putea fi obligaţi să suporte prejudiciul pe care. In sfarşit. Desigur. acest principiu nu poate primi camp liber de aplicare in cazul contractului prin care se constituie societatea comercială. 1-au cauzat societăţii. In ceea ce priveşte exprimarea voinţei asociaţilor obligaţi a administra impreună. asociaţii ar putea stabili ca divergenţele existente intre administratorii asociaţi să fie soluţionate prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Pe de altă parte. Depăşirea acelor limite se sancţionează cu asumarea implicită a responsabilităţilor personale a administratorului care a nesocotit stipulaţiile actului constitutiv al societăţii. potrivit art. Printre actele de acest gen s-ar putea menţiona: instrăinarea imobilelor. Astfel că. Şi asta deoarece pot fi imaginate numeroase situaţii in care un asociat care nu are nu are dreptul de a administra societatea şi nici procură pentru a incheia acte juridice in numele societăţii incheie totuşi astfel de acte. In doctrină s-a remarcat insă pe bună dreptate că actul constitutiv nu trebuie să fie prea restrictiv in această privinţă. iniţiativa in indeplinirea actelor de gestiune a patrimoniului social. In acest context s-ar putea discuta dacă prevederile actului constitutiv prin care sunt desemnaţi administratorii societăţii. Astfel. De asemenea. deşi legal desemnat. cel puţin. vor putea stipula felul in care vor fi reglementate şi asemenea situaţii. cu excepţia cazurilor in care societatea va demonstra că terţul.3 fraza a III-a din Codul civil. Administratorilor trebuie să li se lase o marjă suficient de largă pentru a-şi putea manifesta. societatea nu are dreptul să invoce clauzele actului de constituire prin care se limitează imputernicirile membrilor societăţii. după părerea noastră. pot fi indeplinite de administratori numai cu acordul tuturor asociaţilor sau. in raporturile cu terţii. gajarea sau ipotecarea bunurilor societăţii pentru garantarea unor credite acordate de o bancă comercială in favoarea altei societăţi comerciale sau a unor terţi sau chiar a unui asociat etc. a acelora dintre ei care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social. Astfel. prin actul constitutiv. aceasta va putea imbrăca orice formă. societatea va putea invoca cu succes acest fapt impotriva unui terţ. cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este imputernicit să acţioneze in numele societăţii. eventual. in momentul incheierii actului juridic. Astfel. in lipsa unei stipulaţii exprese in actul constitutiv. aceste restricţii nu ar trebui să fie opozabile terţilor. incheie un act juridic cu depăşirea limitelor imputernicirilor conferite prin actul constitutiv. In soluţionarea acestei probleme trebuie avute in vedere atat interesele societăţii şi cat şi drepturile terţului cocontractant. contractarea de imprumuturi peste o anumită valoare prestabilită. care nu poate fi pus in situaţia inechitabilă de a suporta consecinţele relei-credinţe a unui asociat sau unui administrator al societăţii. Codul civil nu impune ca exprimarea voinţei să se facă simultan.

1. 3. (3) In cazul in care dreptul de reprezentare aparţine mai multor membri. ea poate fi indeplinită. In caz contrar. fiecare dintre asociaţii care nu este administrator al societăţii va exercita dreptul de control asupra gestiunii societăţii. in .2 din cod). In absenţa unor cenzori. Astfel.124 alin. fiecare membru al societăţii in nume colectiv. Potrivit literaturii de specialitate. Totuşi. potrivit art. Acest drept se exercită atat prin participarea la luarea deciziilor de către asociaţi in problemele esenţiale ale activităţii societăţii. ceilalţi membri nu au dreptul să o reprezinte. Obligaţiile administratorilor.125 din Codul civil stabileşte regula in materia reprezentării societăţilor in nume colectiv. dar societatea rămane obligată faţă de terţii de bună-credinţă. actul constitutiv şi hotărarile asociaţilor. indiferent de faptul este sau nu imputernicit să administreze societatea. 4. personal sau asistat de un expert. dacă operaţiunea incheiată de administrator nu este indeplinită in mod curent de societate. societatea in nume colectiv nu are anumite persoane special desemnate pentru exercitarea controlului asupra gestiunii administratorilor. (2) Actul de constituire poate stipula dreptul unuia sau mai multor membri de a reprezenta societatea. Controlul gestiunii societăţii. de toata documentaţia privind administrarea. insă numai dacă toţi asociaţii sunt de acord in prealabil cu săvarşirea ei (art. Art.124 alin4 din Codul civil.sunt accesibile terţului. Articolul 125. c) să indeplinească indatoririle lor in conformitate cu legea. b) să nu abuzeze de semnătura socială. dar nu excede limitele stabilite prin actul constitutiv privind obiectul de activitate şi puterile administratorului. (4) In cazul desemnării administratorilor dintre terţi. Buna-credinţă se prezumă. (6) Prevederile actului de constituire care limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv nu sunt opozabile terţilor de bună-credinţă. Reprezentarea societăţii in nume colectiv. şi anume că ori de cate ori nu se prevede altfel prin actul constitutiv fiecare asociat are dreptul de a reprezenta societatea şi. cat şi prin verificarea tuturor documentelor ce ţin de activitatea societăţii. Deşi dispoziţia legală se referă in mod expres doar la situaţia asociatului. Reprezentarea societăţii in nume colectiv (1) Dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea in nume colectiv il au toţi membrii ei. Orice clauză prin care s-ar exclude sau limita acest drept este nulă. considerăm că nimic nu se opunea ca acelaşi principiu să se aplice şi in cazul administratorului care şi-a depăşit imputernicirile. In acest caz. fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze in comun. implicit de a incheia orice act in numele societăţii. el va fi răspunzător pentru daunele cauzate societăţii. are dreptul să ia cunoştinţă. dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv poate fi stipulat in actul de constituire. administratorii societăţii in nume colectiv au următoarele indatoriri principale: a) să administreze afacerile societăţii cu diligenta unui bun comerciant şi să depună aceleaşi eforturi pe care le-ar depune in cazul in care şi-ar administra propriile afaceri. Datorită numărului mic de asociaţi şi a volumului redus al activităţii. aşa cum sunt cenzorii in societăţile de capitaluri. (5) Persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde este inregistrată.

potrivit cărora administrarea societăţii nu se confundă cu reprezentarea. iar. Incetarea dreptului de administrare a societăţii in nume colectiv. au existat şi opinii in literatura de specialitate. care au rămas insă izolate. in vederea realizării obiectului de activitate al societăţii şi a scopului avut in vedere la constituirea acesteia. considerăm că funcţia de reprezentare a societăţii este de natura activităţii administratorului. persoanele care au dreptul de a reprezenta societatea in nume colectiv sunt obligate să notifice despre desemnarea lor organul de stat unde societatea este inregistrată. chiar dacă actul constitutiv nu menţionează nimic in această privinţă. ca un administrator să nu aibă drept de reprezentare al societăţii in relaţiile cu terţii. incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor. Astfel.4 din cod. Ca organ de reprezentare a societăţii. Totuşi.1 din cod. produc efecte direct in persoana societăţii. iar administratorii reprezintă. Şi aceasta deoarece. astfel incat. dacă se prevede prin actul constitutiv. şi pentru societate. Sigur. in principiu. Din punctul nostru de vedere. administratorul este şi se manifestă şi ca un organ de reprezentare a societăţii in raporturile juridice ale acesteia. Astfel fiind.125 alin. Considerăm că. dar nu şi organe prin care se exprimă voinţa socială. societatea nu va putea invoca prevederile actului de constituire prin care se limitează dreptul asociaţilor de a reprezenta societatea in nume colectiv (art. cat şi pentru terţii cu care aceasta intră in raporturi juridice. şi anume: pe de o parte. O asemenea notificare este importantă deoarece din momentul inscrierii acestui fapt in Registrul de stat al intreprinderilor persoana respectivă va putea incheia acte juridice valabile in numele societăţii. Motive intemeiate sunt. Această regulă este o particularizare a celei inscrise in art. administratorul este abilitat să decidă in tot ceea ce priveşte patrimoniul societăţii.125 din cod le reformulează practic pe cele ale art. ci in numele şi pe contul societăţii. pe de altă parte. este posibil.6 din cod). administratorul acţionează nu in numele său personal. in regulă generală. administratorul cumulează in persoana sa o dublă calitate.limitele legii şi ale obiectului de activitate. aceste opinii nu sunt justificate. deoarece dispoziţiile alin. nu găsim nici o raţiune pentru reglementarea separată a dreptului de reprezentare a societăţii separat de dispoziţiile legale privind administrarea societăţii. (2) Printr-o declaraţie adresată persoanelor cu drept de administrare şi reprezentare. fie la constituirea societăţii. . Potrivit art.125 alin. pentru a putea reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. simple organe deliberative.1-4 ale art. fiecare membru poate renunţa in orice moment la dreptul de a administra şi a reprezenta societatea. acesta putand reprezenta societatea in relaţiile cu terţii. o persoană. Considerăm că tehnica aleasă de legiuitor de a reglementa printr-un articol separat reprezentarea societăţii in nume colectiv nu este cea mai indicată. asociat sau administrator. printre altele. 1. acte apte să genereze obligaţii şi drepturi subiective valabile atat pentru societate.124 din cod care reglementează administrarea societăţii. sub raportul statutului juridic. ar trebui să fie investită expres cu această putere.124 alin. In consecinţă. Ca organ de gestiune a patrimoniului social. la cererea oricărui membru. Lipsirea şi renunţarea la dreptul de administrare єi de reprezentare a societгюii in nume colectiv (1) Dacă există motive intemeiate. el este un organ de gestiune. instanţa de judecată poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea in nume colectiv. Articolul 126. in ceea ce priveşte terţii de bună credinţă. fie ulterior. singurele limitări care ar putea fi aduse puterilor administratorilor sunt cele stipulate in actul constitutiv. Actele juridice pe care el le indeplineşte in această calitate.

mai degrabă. bineinţeles. calitatea de administrator poate fi dobandită atat de către unul sau mai mulţi asociaţi cat şi de către persoane din afara societăţii. legea făcand doar o enumerare exemplificativă. Revocarea administratorului va produce efecte fată de societate din momentul rămanerii definitive a hotărarii prin care a fost pronunţată. sunt considerate motive intemeiate: incălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor. prin evitarea posibilităţii de inlăturare abuzivă a unui asociat de la administrarea societăţii. fiind vorba de o revocare ad nutum. inexistenţa unor asemenea motive este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti. potrivit art. Existenţa sau. In acest din urmă caz.1 din cod urmăresc in mod prioritar protejarea intereselor asociaţilor.1 din cod).Dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv incetează fie prin revocarea administratorului (art. la cererea oricărui asociat. După opinia noastră.126 nu ţin cont de faptul că. Revocarea administratorului asociat se va putea face. In ceea ce priveşte situaţiile in care societatea este reprezentată de alte persoane decat administratorii acesteia se vor aplica intotdeauna regulile de la mandat. ştiindu-se că aceştia poartă o răspundere nelimitată pentru datoriile sociale. moartea sau incapacitatea administratorului.124 alin. atata timp cat au inţeles să renunţe la posibilitatea de a administra ei inşişi societatea şi au incredinţat administrarea societăţii unor administratori neasociaţi. in sensul că revocarea administratorilor neasociaţi să se facă cu acelaşi număr de voturi cu care s-a făcut desemnarea. nu comportă nici o discuţie deoarece sunt imprejurări obiective care nu antrenează modificarea actului constitutiv şi deci nu necesită indeplinirea unor formalităţi sau proceduri speciale de către asociaţi).126 alin. In privinţa revocării administratorului Codul civil prevede că. potrivit cărora. aşadar. şi anume aceea de asociat şi aceea de administrator. Ar putea constitui motive temeinice pentru revocarea administratorului şi neglijenţa gravă in indeplinirea atribuţiilor sau insărcinărilor ce i-au fost incredinţate.2 din cod). aşa cum am arătat mai sus. formularea legală este deficitară din mai multe considerente.126 alin. iar faţă de terţi numai din .1 fraza a doua din cod. In considerarea celor expuse mai sus. respectand. Astfel.1 din cod se vor aplica doar in ceea ce priveşte revocarea administratorilor care intrunesc in aceeaşi persoană două calităţi distincte. este nejustificată abordarea separată a dreptului de administrare şi a dreptului de reprezentare.3 fraza a II-a din cod. deşi nu sunt prevăzute expres de Codul civil. fie prin renunţarea acestuia la dreptul de a administra şi reprezenta (art. In susţinerea teoriei enunţate se poate argumenta şi cu faptul că dispoziţiile art. dacă administrarea societăţii este incredinţată unor administratori.1 din cod).126 alin. dispoziţiile art. in asemenea ipoteze funcţia de administrator incetand de drept). intrucat ambele reprezintă prerogative ale funcţiei de administrator. ceilalţi asociaţi au nevoie de procură de la administratorii desemnaţi pentru a incheia acte juridice in numele societăţii. după caz. instanţa de judecată. la solicitarea oricărui asociat dar numai prin hotărare judecătorească şi numai dacă există temeinice in acest sens. Această concluzie rezultă fără nici o urmă de indoială din dispoziţiile art. In acest din urmă caz.126 alin. asociaţi sau nu. considerăm că ar fi normal şi logic ca asociaţii societăţii. a) Revocarea administratorului. Astfel. precum şi incorectitudinea (indiferent de natura ei sau de modul in care se manifestă). ci. moartea sau incapacitatea administratorului ori dizolvarea societăţii (acestea din urmă cazuri de incetare a funcţiilor administratorului. “va putea priva persoana de dreptul de a administra şi reprezenta societatea in nume colectiv” (art. Mai mult chiar. Pe de altă parte.126 alin. să-i poată oricand revoca pe aceştia.126 alin. de o nepriceperea sau inabilitatea profesională. considerăm că revocarea administratorului neasociat poate interveni oricand şi independent de vreo culpă a acestuia. in cazul in care există motive intemeiate. principiul simetriei actelor juridice. apreciem că dispoziţiile art. precum şi prin expirarea termenului duratei mandatului incredinţat. considerăm că nu poate fi vorba de o imposibilitate obiectivă (cum ar fi.

activele nete ale societăţii in nume colectiv vor deveni mai mici decat capitalul ei social. Acele acte juridice işi vor produce efectele normale atat in persoana societăţii. dacă societatea nu a acceptat actele juridice incheiate de el.momentul inscrierii. (2) Asociatul care a acţionat in interesul societăţii in nume colectiv fără imputernicire are dreptul. singura condiţie cerută de lege este aceea a notificării celorlalţi administratori asupra renunţării (art. Totuşi. dacă actul de constituire sau acordul membrilor nu prevede altfel. asociaţii preferă să stabilească modul de impărţire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor inregistrate de societate prin actul constitutiv al societăţii. In general. venitul obţinut de societate nu va fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social. Astfel. O anumită particularitate o reprezintă ipoteza administratorului renunţător care a fost desemnat in această funcţie prin actul constitutiv al societăţii ca unic administrator. aceasta va avea dreptul la despăgubiri. este acela de a realiza beneficii şi de a le impărţi intre ei. 1. Insă activitatea comercială desfăşurată poate inregistra şi pierderi.1 din Codul civil. Distribuirea beneficiilor şi a pierderilor inregistrate de societate. Principiul care va guverna orice acord a asociaţilor privind impărţirea beneficiilor şi pierderilor decurge din insăşi finalitatea societăţii – toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să . asociaţii au facultatea să stipuleze ca repartizarea beneficiilor să se facă ţinandu-se seama de gradul de participare al fiecăruia dintre ei la realizarea activităţii comerciale a societăţii sau la administrarea societăţii. ceea ce de facto presupune modificarea contractului de constituire. datorită legăturii sociale care ii uneşte. sa-i ceară compensarea cheltuielilor suportate. iar asociaţii nu il pot obliga pe acela care şi-a exprimat voinţa intr-un atare sens să revină asupra deciziei luate. cu titlu de menţiuni. art. pană la acea dată. Renunţarea la dreptul de administrare este o manifestare unilaterală de voinţă a administratorului. b) Renunţarea la dreptul de administrare a societăţii in nume colectiv. in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de societate ca rezultat al acţiunilor lui. (3) Dacă. ca de altfel a oricărei societăţi comerciale. Articolul 127. in condiţiile in care datorită renunţării societăţii i-a fost cauzat un prejudiciu. cat şi in ce priveşte pe terţii implicaţi. Scopul urmărit de asociaţi cu ocazia constituirii societăţii in nume colectiv. in acest caz.126 alin. a hotărarii de revocare in Registrul de stat al intreprinderilor. Această regulă insă poate fi amendată prin stipulaţii contractuale contrare din actul constitutiv sau chiar printr-o hotărare luată in unanimitate de către asociaţi. drept urmare a pierderilor suportate. Ipotetic vorbind. pentru ipoteza in care asociaţii nu fac asemenea precizări in actul constitutiv. in sensul de a-şi declina această calitate. Desigur. administratorul in cauză va putea incheia acte juridice cu terţii ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat. Acordul cu privire la inlăturarea membrului societăţii de la participarea la veniturile sau pierderile societăţii este nul. asociaţii trebuie să participe şi la suportarea pierderilor.2 din cod). stabileşte regula conform căreia beneficiile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre asociaţi proporţional participării lor la capitalul social.127 alin. putand interveni in orice moment. Renunţarea are un caracter discreţionar. Repartizarea veniturilor şi pierderilor societăţii in nume colectiv (1) Veniturile şi pierderile societăţii in nume colectiv se repartizează intre membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social. Intr-o atare ipoteză asociaţii vor fi puşi in situaţia de a numi un alt administrator.

dacă. se va aplica regula consacrată de art. (2) Membrul societăţii in nume colectiv care nu este fondatorul ei poarta . dacă societatea a avut de caştigat de pe urma unui astfel de demers a asociatului. ea va prelua eventualul beneficiul a respectivei afaceri cu titlu de reparare a pagubei. Răspunderea membrilor societăţii in nume colectiv pentru obligaţiile ei (1) Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii. orice asociat poate fi pus in situaţia de a cheltui anumite sume de bani in interesul societăţii. Depăşirea acestei limite se sancţionează cu nulitatea absolută a lor. Dar care va fi soluţia in situaţia in care asociatul acţionează in numele societăţii fără a avea acest drept? Importanţa soluţionării acestei chestiuni este dată tocmai de faptul că societatea nu va putea invoca lipsa validităţii actului in raporturile cu terţii de bună credinţă pe motivul că asociatul care a incheiat actul juridic respectiv nu avea dreptul de a reprezenta societatea.127 alin. drept urmare a pierderilor suportate. După opinia noastră. intrucat răspunderea pentru datoriile societăţii nu este limitată doar la patrimoniul acesteia ci toţi asociaţii răspund nelimitată şi solidară cu tot patrimoniul lor pentru orice obligaţie a societăţii.1 fraza a II-a din cod). In indeplinirea obligaţiei de administra şi reprezenta societatea.). iar atunci cand beneficiul nu va acoperi integral paguba incercată. Astfel. etc. venitul obţinut de societate nu va putea fi repartizat intre membrii ei pană cand valoarea activelor nete nu va depăşi cuantumul capitalului social (art. sens in care el trebuie să prezinte societăţii documentele justificative ale cheltuielilor făcute. Considerăm că. in contractul de constituire nu vor putea fi inserate nici clauze prin care unul din asociaţi să fie limitat la beneficii vădit derizorii sau clauze prin care se garantează unuia dintre asociaţi un minim de foloase.127 alin. Intr-o atare ipoteză. iar clauzele derogatorii de la regula proporţionalităţii distribuirii dividendelor sunt admise pană la limita in care ele frizează clauza leonină. In ceea ce ne priveşte. Recuperarea cheltuielilor efectuate de asociaţi in realizarea scopului societăţii. constituirea sau alimentarea unui fond de rezervă sau a de dezvoltare. acel asociat este indreptăţit să primească ceea ce a cheltuit. societatea va avea posibilitatea să promoveze o acţiune in responsabilitate delictuală impotriva acelui asociat. Astfel.2 din Codul civil). in ipoteza in care societatea a suferit un prejudiciu in urma demersului intreprins de asociatul in culpă. ori in aceste condiţii orice diminuare a activelor nete ale societăţii nu va afecta in nici un fel interesele creditorilor sociali. cealaltă parte a profitului urmand a fi folosită in alte scopuri (cum ar fi. urmand ca celelalte clauze ale actului constitutiv să-şi menţină valabilitatea.participe la impărţirea pierderilor. considerăm că o asemenea restricţie este superfluă in cazul societăţilor in nume colectiv. nici un asociat nu va putea fi exclus de la beneficii sau exonerat de a suporta pierderile (art. sau dacă numai o parte a acestuia va primi o astfel de destinaţie. activele nete ale societăţii au devenit mai mici decat capitalul ei social. Articolul 128. 2. pentru că acestea echivalează cu excluderea participării la beneficiile sau pierderile societăţii. Asociaţii au deplina libertate să decidă dacă intregul profit este supus distribuirii.1 din cod. Cat priveşte impărţirea beneficiilor şi pierderilor societăţii in acest caz.127 alin.3 din cod). Sancţiunea prevăzută de lege in aceste situaţii este nulitatea unei asemenea clauze. Menţionăm că distribuirea de beneficii asociaţilor se va putea face numai din profitul net obţinut de societate.127 alin. Pe de altă parte. de exemplu. legea acordă acestuia din urmă dreptul de a solicita societăţii compensarea cheltuielilor suportate de el in limita beneficiului sau a economiilor obţinute de către societate ca rezultat al acţiunilor sale (art.

ca persoană juridică. societatea ar putea oricand evita răspunderea pentru obligaţiile sociale. Fiind subiect de drept distinct. in mod inexplicabil. şi care patrimoniu este separat de cel a asociaţilor. ridică problema de a şti care este modul de funcţionare a acestei răspunderi. răspunderea va revine nu numai societăţii in nume colectiv. legiuitorul. ci şi asociaţilor acesteia. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. Prin această dispoziţie a codului se urmăreşte ocrotirea terţilor contractanţi.128 alin.1 din cod dispune: “Membrii societăţii in nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară cu tot patrimoniul lor pentru obligaţiile societăţii”. iar asociatul plătitor are o acţiune in regres contra societăţii. 1. Astfel. orice acord a asociaţilor prin care limitează. art. Insă pentru obligaţiile sociale. In doctrină s-a afirmat că asociaţii societăţii in nume colectiv sunt garanţi ai executării de către societate a propriilor datorii. (5) Acordul membrilor societăţii in nume colectiv asupra limitării sau inlăturării răspunderii prevăzute de prezentul articol este nul. Astfel că. In consecinţă. adică acea excepţie prin care creditorii sunt obligaţi să urmărească mai intai bunurile debitorului principal şi numai in măsura imposibilităţii satisfacerii creanţelor lor vor putea urmări şi patrimoniul debitorilor subsidiari. nu a considerat necesar să o reglementeze. intrucat aceste obligaţii fac parte din patrimoniul ei. caracterul subsidiar al răspunderii presupune posibilitatea obţinerii beneficiului de discuţiune. asociaţii societăţii in nume colectiv au o răspundere solidară şi nelimitată pentru datoriile sociale. Chiar dacă din prevederile alin. Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale. fiind intr-o poziţie asemănătoare fidejusorului faţă de creditorii sociali şi faţă de societate (care rămane obligatarul principal).răspundere in egală măsura cu alţi membri pentru obligaţiile apărute pană la incadrarea lui in societate.128 alin. potrivit cărora asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. ori. pe cale de consecinţă. pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate. va răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaţiilor in cauză.5 din Codul civil). considerăm că răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor sociale incumbă societăţii. Va trebui creditorul social să se indrepte mai intai impotriva societăţii sau va putea acţiona in instanţă direct asociaţii? Va avea asociatul care a plătit datoria societăţii o acţiune in regres impotriva societăţii? Dar impotriva celorlalţi asociaţi? Răspunderea acestora din urmă va fi şi ea solidară intr-o asemenea ipoteză? Din păcate.128 Cod civil. Existenţa unei duble răspunderi pentru obligaţiile sociale. Intrucat răspunderea solidară şi nelimitată a asociaţilor din societatea in nume colectiv este de esenţa unei altfel de societăţi.4 al art. (4) Asociatul faţă de care este introdusă o acţiune pentru obligaţiile societăţii in nume colectiv poate opune numai excepţiile la care societatea sau asociatul personal are dreptul. societatea in nume colectiv beneficiază de personalitate juridică. Răspunderea lor are totodată un caracter subsidiar. deşi această problematică este de o importanţă majoră. (3) Membrul care a ieşit din societatea in nume colectiv poartă răspundere. in egală măsură cu membrii rămaşi. după cum e şi firesc. In acest sens. transferand-o asociaţilor prin simpla neexecutare a obligaţiilor. o asemenea posibilitate ar fi de natură să inlăture practic caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor. societatea are dreptul să işi asume obligaţii in raporturile cu terţii şi. iar răspunderea subsidiară a asociaţilor are doar rolul de a garanta obligaţiile sociale a căror . a societăţii şi a asociaţilor. divide sau exclude răspunderea acestora este nul de drept (art. s-ar putea deduce că creditorii sociali şi-ar putea indrepta acţiunea direct impotriva asociaţilor. In concepţia Codului civil.

pe baza acelui titlu. pentru a fi pe deplin consecvent. Menţionăm că. nu se pot indrepta decat direct impotriva asociaţilor. 128 alin. unde asociatul care plăteşte poate să se intoarcă impotriva celorlalţi. dacă asociaţii prin actul constitutiv nu au prevăzut o altă cotă parte de participare la pierderi. in solidar. In concluzie. prezente şi viitoare. Persoanele care devin asociaţi ulterior infiinţării societăţii in nume colectiv răspund solidar şi nemărginit pentru toate obligaţiile contractate anterior de societate. orice clauză contrară fiind fără efect faţă de terţi (art. fiind obligat solidar. in mod logic. Tocmai din acest motiv. in cazul in care societatea in nume colectiv a fost declarată insolvabilă sau dacă in urma lichidării activelor societăţii creanţele creditorilor nu au fost satisfăcute integral. asociatul urmărit va răspunde pentru creanţa creditorului. chiar dacă are avantajul de a proteja interesele creditorilor. ei vor putea să se indrepte. care acorda creditorilor sociali posibilitatea de a se indrepta direct impotriva asociaţilor societăţii după ce societatea era pusă in intarziere prin notificare. ci il va putea urmări numai pentru ceea ce ii revine din obligaţia de plată proporţional cu participaţiunea sa la capitalul social. In mod concret. după ce va plăti intreaga creanţă a creditorului.executarea cade in sarcina societăţii.128 alin. impotriva asociaţilor. Desigur că.128 alin. Dacă s-ar admite soluţia contrară s-ar ajunge la un cerc vicios. această răspundere prescriinduse doar după trecerea unui termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. Cu alte cuvinte. aceştia.223 alin. iar nu şi raporturile dintre asociaţi. O asemenea excepţie se incadrează in categoria celor personale pe care legea le permite să le invoce (art. asociatul care a făcut plata va avea o acţiunea in regres impotriva celorlalţi asociaţi. potrivit art. in egală măsură cu asociaţii rămaşi. pot urmări şi pe asociaţi (această soluţie aplicandu-se şi in cursul lichidării societăţii).3 din Codul civil. solidaritatea asociaţilor priveşte numai raporturile asociaţilor cu terţii. In toate celelalte situaţii. Prin această dispoziţie se urmăreşte protejarea drepturilor creditorilor sociali.4 teza I din cod). asociatul urmărit va răspunde pentru intreaga creanţă a creditorului neputand invoca un beneficiu de diviziune.4 din proiect. nu ţinea cont de caracterul subsidiar al răspunderii asociaţilor şi nici din celelalte principii care decurg din calitatea de persoană juridică a societăţii in nume colectiv. pentru “obligaţiile apărute” pană la ieşirea lui din societate. iar asociaţii vor putea vor putea invoca in apărarea lor doar excepţiile pe care le-ar fi putut opune şi societatea (art. datorită faptului că plătind datoria socială el devine astfel creditor pentru partea care excede participarea lui la suportarea pierderilor societăţii. asociatul care a ieşit din societatea in nume colectiv răspunde. a eliminat din forma finală a Codului civil textul art. Astfel. cu toate bunurile sale mobile şi imobile. chiar dacă datoria a fost asumată in numele societăţii. răspunderea asociaţilor societăţii in nume colectiv pentru datoriile sociale asumate in numele societăţii de reprezentaţii ei (legali sau de fapt) este subsidiară răspunderii societăţii. creditorii trebuie să urmărească mai intai societatea şi. dacă creditorii sociali se indreptă direct impotriva asociaţilor. intrucat aceştia contractează cu societatea in considerarea nu numai a solvabilităţii societăţii ci şi a asociaţilor pe care speră să-i regăsească in societate in momentul scadenţei şi executării creanţei . Nu se poate vorbi de o răspundere solidară a societăţii şi a asociaţilor faţă de creditorii sociali. ca orice fidejusor de drept comun. şi numai dacă creanţa acestora nu a fost satisfăcută. Răspunderea asociaţilor este nelimitată şi solidară. O asemenea dispoziţie. legiuitorul. aceştia vor putea opune creditorilor beneficiul discuţiunii. De asemenea.4 teza a II-a din cod). Avand o răspundere nelimitată. Bineinţeles că.128 alin. după ce vor obţine un titlu executoriu impotriva societăţii (sau acest titlu executoriu există deja) creditorii sociali vor porni executarea silită a societăţii. Asociatul care a plătit o datorie a societăţii nu va putea insă să urmărească pe un alt asociat pentru tot ceea ce a plătit in plus faţă de ceea ce ii revenea să plătească.2 din cod). in cazul in care patrimoniul acesteia nu este indestulător pentru plata creanţelor sociale.

2. in cazul incălcării de către asociat a interdicţiei de neconcurenţă. Articolul 129. participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ. fără a fi necesară exprimarea lui in scris. fie să decidă că asociatul a lucrat in contul ei şi.116 alin. de deces. societatea va putea doar fie să solicite să solicite despăgubiri asociatului culpabil. instanţei de judecată excluderea lui. .3 fraza a II-a din cod). legea interzice asociatului dintr-o asemenea societate să practice. să preia drepturile şi obligaţiile acestuia ori beneficiul care rezultă din actele incheiate (art. dacă asociaţii au cunoscut activităţile concurente ale unuia dintre ei inainte de data acceptării acestuia ca asociat in societate. Sancţiunea violării interdicţiei din art.116 alin. Pentru inlăturarea acestei interdicţii este necesară existenţa consimţămantului tuturor asociaţilor. Modificarea componentei membrilor societăţii in nume colectiv (1) In caz de retragere a unui membru al societăţii in nume colectiv.116 alin. de insolvabilitate.sale. integral sau proporţional părţii transmise.116 alin. participaţiunile la capitalul social ale membrilor rămaşi se majorează corespunzător. Din această perspectivă. Mai mult chiar.116 alin. Răspunderea asociaţilor pentru incălcarea obligaţiei de neconcurenţă. din motive intemeiate prin unanimitate de voturi. Astfel că. După cum s-a arătat in doctrină. Cererea privind repararea prejudiciului sau cesiunea drepturilor şi obligaţiilor (sau a beneficiului) se prescrie in termen de 3 luni de la data la care ceilalţi asociaţi au aflat sau trebuiau să afle despre incheierea actului. pentru că numai in acest fel sar putea impiedica inţelegerile dolosive intre unii asociaţi. art.116 alin. Pentru a proteja interesele societăţii in nume colectiv. fără acordul acesteia. deschidere a procedurii de reorganizare in temeiul unei hotărari judecătoreşti. societatea poate sa-şi continue activitatea dacă este prevăzut de actul de constituire al societăţii sau dacă hotărarea privind continuarea activităţii se adoptă in unanimitate de către membrii rămaşi. nu numai a celor care deţin majoritatea capitalului social. O dată cu participaţiunea trec. (2) Membrul societăţii in nume colectiv poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer. dacă prin actul de constituire sau prin acordul membrilor nu este prevăzut altfel. Considerăm că existenţa consimţămantului poate fi probată prin orice mijloc. cu acordul celorlalţi membri.2 fraza a doua din cod stabileşte că. declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii unui membru persoană fizică. dar nu mai tarziu de un an de la data incheierii acestuia (art. in consecinţă. (3) Dacă membrul societăţii in nume colectiv a ieşit din ea. şi nu numai de majoritatea lor.3 fraza I din Codul civil).2 din cod trebuie interpretat in sensul că participarea asociatului la activităţi concurente ce atrag răspunderea sa personală trebuie cunoscută de toţi asociaţii. consimţămantul se prezumă acordat. (4) Membrul societăţii in nume colectiv poate transmite. deoarece terţii nu pot avea obligaţia de a cerceta dacă actele săvarşite de un asociat contravin sau nu unei interdicţii legale. art. de lichidare a membrului persoană juridică al societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii membrului in capitalul social. activităţi similare celor pe care le practică societatea (art. societatea nu poate cumula dreptul de a cere despăgubiri de la asociat cu dreptul de a incasa beneficiile obţinute de acesta prin operaţiunile făcute in concurenţă cu societatea.2 din cod nu poate fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii. drepturile membrului care a transmis participaţiunea. ea privind numai raporturile dintre asociat şi societate.2 din Codul civil).

Şi in acest caz datorită imposibilităţii obiective a asociatului vizat de a participa la activitatea societăţii in nume colectiv se impune dizolvarea societăţii. (c) Incapacitatea asociatului persoană fizică sau insolvabilitatea unui asociat persoană juridică. Intrucat schimbarea persoanei asociatului poate leza caracterul intuitu personae al societăţii in nume colectiv . dacă nu există o prevedere contrară in actul constitutiv sau dacă ceilalţi asociaţi nu au hotărat altfel. Aceste imprejurări descalifică societatea şi justifică dizolvarea ei in lipsa unei clauze contrare sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi. cu moştenitorii acestuia (dacă există acordul tuturor asociaţilor in acest sens) ori fără moştenitorii asociatului decedat.in locul asociatului iniţial putand intra in societate o persoană care nu are calităţile avute in vedere la constituirea societăţii . După cum am mai arătat. societatea in nume colectiv incetează.1. In afara cazurilor generale de dizolvare prevăzute in art. fapt ce va trebui. Transmiterea participaţiunilor implică şi transmiterea calităţii de asociat. Avand in vedere că patrimoniul societăţii a fost constituit ca urmare a fructificării aporturilor asociaţilor. Prin ieşirea voluntară a unui asociat.129 alin. (d) Declararea judecătorească a dispariţiei sau asociatului persoană fizică. societatea in nume colectiv. Cota parte a participaţiunii la capitalul social a asociatului care nu se mai regăseşte in societate va fi impărţită intre asociaţii rămaşi. Transmiterea participaţiunii asociatului la capitalul social. in mod obligatoriu.86 din Codul civil pentru orice persoană juridică. patrimoniul acestora nu mai poate fi considerat o garanţie pentru creditori. de regulă. spre a nu se perturba activitatea societăţii. inclusiv a celui care nu mai face parte din societate. ceea ce justifică in lipsa unei stipulaţii contrare a actului constitutiv sau a deciziei unanime a celorlalţi asociaţi dizolvarea societăţii in nume colectiv. (e) Lichidarea asociatului persoană juridică. care le conferă calitatea de asociat. işi va inceta activitatea şi va fi supusă procedurii lichidării in condiţiile prevăzute de lege. (f) Excluderea unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţii. In urma decesului unui asociat societatea in nume colectiv fie se dizolvă. Societatea nu se dizolvă insă dacă există in actul constitutiv o clauză de continuare a activităţii sau dacă acest lucru este hotărat de ceilalţi asociaţi in unanimitate. in schimbul aporturilor lor.129 alin. O soluţie similară se aplică şi in cazul succesorilor rezultaţi in urma reorganizării asociatului persoană juridică. fie işi continuă activitatea. reflectat şi in actul constitutiv al societăţii.Codul civil prevede că orice . cu toate drepturile şi obligaţiile aferente. 2. potrivit art. societatea suferă o modificare faţă de situaţia juridică iniţială. afară numai dacă prin actul constitutiv sau prin acordul asociaţilor nu se prevede altfel (art. asociaţii dobandesc anumite participaţiuni. Continuarea activităţii se va face intotdeauna intr-o nouă componenţă. prin majorarea proporţională a participaţiunilor fiecăruia corespunzător cotei pe care o deţineau anterior. cărora insă li se va plăti cota parte din activele nete ale societăţii proporţional participării asociatului in cauză la capitalul social. este echitabil ca restul asociaţilor să-l despăgubească pe el sau succesorii (creditorii) săi pentru partea care i-ar reveni şi care rămane in proprietatea societăţii.3 din Codul civil). iar implicarea activă acestora in viaţa socială nu mai este posibilă. asociatul respectiv sau succesorii (creditorii) săi nu vor primi in natură o parte proporţională din patrimoniul social ci o sumă de bani care să reprezinte contravaloarea acesteia.1 din Codul civil. Ca regulă generală. Ca urmare a punerii sub interdicţie a asociatului persoană fizică sau a declarării insolvabilităţii asociatului persoană juridică. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea asociaţilor nu se prevede altfel. Consideraţii generale. In ipoteza intervenirii oricăreia dintre situaţiile enunţate mai sus. prin: (a) Retragerea din societate a unui asociat. (b) Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică.

care trebuie să cunoască şi să evalueze calităţile personale ale noului asociat (art. pentru a apăra interesele celorlalţi asociaţi.128 alin.transmitere (prin cesiune. Consimţămantul tuturor asociaţilor este cerut indiferent dacă transmiterea participaţiunilor se face unui terţ sau unui alt asociat. (d) săvarşirea de către asociatul administrator a unor fapte păgubitoare pentru societatea. Se pune astfel problema cum se va proceda in cazul incapacităţii sau insolvabilităţii asociatului ori in cazul declarării judecătoreşti a dispariţiei a asociatului persoană fizică sau a reorganizării asociatului persoană juridică ori a exercitării de către creditorii unui asociat a dreptului de a-i urmări participaţiunea? Se va proceda la excluderea asociatului aflat in situaţiile de mai sus in conformitate cu procedura prevăzută de art. fie ulterior prin consensul asociaţilor. atat pentru obligaţiile ivite ulterior incadrării sale in societate cat şi pentru obligaţiile existente pană la acel moment (art. Codul civil prevede că asociatul care a transmis participaţiunea sa la capitalul social rămane răspunzător faţă de terţi pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate (art. Astfel că. de activitatea pe care ei o desfăşoară in societate. iar noul asociat va răspunde.4 din cod). schimb sau donaţie) a participaţiunilor asociaţilor să se facă doar cu acordul unanim al asociaţilor. in acelaşi timp. Datorită acestui fapt. Regula unanimităţii in ceea ce priveşte acordul asociaţilor cu privire la excludere se justifică prin faptul că urmare a excluderii se va modifica implicit şi actul constitutiv. existenţa societăţii este ameninţată. 3. implicit.2 din Codul civil excluderea unui asociat din societatea in nume colectiv se va putea face numai pentru motive temeinice la cererea unanimă a celorlalţi asociaţi şi va fi pronunţată de instanţa judecătorească. in cazul in care un asociat nu işi indeplineşte obligaţiile asumate faţă de societate ori săvarşeşte anumite fapte potrivnice intereselor societăţii. iar transmiterea va produce efecte numai din ziua efectuării acestor menţiuni in registrul indicat. Măsura excluderii asociatului din societate apare ca o sancţiune aplicată asociatului şi.129 alin.3 din cod). ca un remediu pentru salvarea existenţei societăţii. in egală măsură cu ceilalţi asociaţi.128 alin. Excluderea asociatului din societate. (b) amestecarea fără drept in administrarea societăţii. intrucat intinderea drepturilor şi obligaţiilor sale in calitate de simplu asociat au fost convenite fie iniţial prin actul constitutiv. (e) urmărirea participaţiunii asociatului de către creditorii personali. Din păcate Codul civil nu face o enumerare măcar enunţiativă a unor asemenea motive. Instanţa judecătorească sesizată de asociaţi va aprecia dacă există “motivele intemeiate” pentru excludere cerute de lege. Codul civil reglementează posibilitatea excluderii din societate a asociatului indezirabil. in folosul celorlalţi asociaţi. Este de la sine inţeles că asociatul a cărui excludere se intenţionează nu va putea vota in această chestiune. Potrivit art. S-ar putea discuta in context dacă motivele temeinice cerute de lege implică cu necesitate culpa asociatului. Pentru a proteja societatea şi. cat şi pe implicarea şi conlucrarea tuturor asociaţilor la activităţile comerciale ale societăţii. a cărei hotărari este obligat să le respecte.133 din Codul civil sau calitatea sa de asociat va inceta prin simpla hotărare a celorlalţi asociaţi ori ca urmare a unei . Modificarea structurii participaţiunilor asociaţilor la capitalul social va trebui inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor. succesul sau insuccesul societăţii depinde in mare măsură de faptele asociaţilor.129 alin. Pentru protejarea intereselor societăţii şi a terţilor. In doctrină s-a arătat că ar putea constitui motive temeinice pentru excluderea asociatului: (a) neefectuarea de către asociat a aportului angajat prin actul constitutiv. alte cauze anume prevăzute in actul constitutiv ce nasc posibilitatea excluderii pe motivul nerespectării unor obligaţii societare.3 din cod). (c) incălcarea limitelor mandatului primit de a administra şi reprezenta societatea. Societatea in nume colectiv este o societate care se bazează atat pe increderea dintre asociaţi şi pe calităţile personale ale acestora.

Retragerea membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrul societăţii in nume colectiv are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlalţi membri cu cel puţin 6 luni pană la data retragerii. Totuşi. cu atat mai mult cu cat un asemenea fapt comportă in mod necesar modificarea actului constitutiv al societăţii. ca regulă generală. legea nu condiţionează in nici un fel exercitarea dreptului de retragere de invocarea unor motive care ar legitima ieşirea din societate şi nici de acordul celorlalţi asociaţi. intrucat răspunderea asociatului pentru obligaţiile sociale apărute pană la data excluderii subzistă pe o perioadă de 2 ani calculaţi din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate. considerăm că şi in aceste ipoteze se va impune excluderea asociatului din societate prin acordul unanim al celorlalţi asociaţi. Retragerea asociatului din societate. Efectele retragerii membrului din societatea in nume colectiv (1) Membrului care s-a retras din societatea in nume colectiv i se achită valoarea parţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui in capitalul social dacă actul de constituire nu prevede altfel. Astfel. că. Singura condiţie impusă de Codul civil este ca asociatul care doreşte să se retragă să notifice celorlalţi asociaţi intenţia sa cu cel puţin 6 luni inainte de data preconizată a retragerii (art. cu consecinţa incetării calităţii de asociat a acestuia.1 din cod).2 din cod). Asociatul exclus din societate pierde calitatea de asociat de la data excluderii. măsura excluderii apărand exclusiv ca un remediu pentru salvgardarea societăţii. Orice convenţie dintre asociaţi asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nulă de drept (art.130 alin. Menţionăm insă. De asemenea. 1. Retragerea din societate este ieşirea voluntară a unui asociat din societate. pană in ziua excluderii sale. Articolul 131. asociaţii pot să işi manifeste dorinţa de a părăsi societatea. considerăm că excluderea asociatului in acest caz se va face cu votul unanim a asociaţilor fără a mai fi necesară pronunţarea unei hotărari judecătoreşti in acest sens.129 alin.1 din cod). Acesta va avea dreptul la beneficii şi va suporta pierderile. Prin urmare.stipulaţii exprese in acest sens a actului constitutiv? După opinia noastră simpla intervenire a imprejurărilor menţionate mai sus nu poate duce la incetarea ope legis a calităţii de asociat. intrucat situaţiile enumerate nu implică culpa asociatului şi sunt expres prevăzute de lege ca şi cauze care in anumite condiţii pot duce la dizolvarea societăţii (art. (2) Prin inţelegere dintre membrul care se retrage din societatea in . Articolul 130. Această cerinţă este justificată de faptul că o retragere intempestivă a asociatului ar putea periclita existenţa şi funcţionarea normală a societăţii. asociatul exclus are dreptul la contravaloarea părţii sale de participaţiune la capitalul social. acesta nu-şi va putea retrage contravaloarea participaţiunii care i se cuvine decat după implinirea acestui termen. In anumite cazuri.130 alin. in cursul duratei societăţii in nume colectiv. (2) Acordul dintre membrii societăţii in nume colectiv asupra renunţării la dreptul de retragere din societate este nul. cu toate consecinţele care decurg din acest fapt. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. Reglementarea actuală conferă o largă libertate asociatului in ceea ce priveşte exercitarea opţiunii de a se retrage din societatea in nume colectiv.

asociatul pierde calitatea de asociat.(2) şi (3). dreptul la partea sa din patrimoniul societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social (art. in termen de 2 ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art.131 alin. Efectele retragerii asociatului din societate. Potrivit Codului civil. Legea impune doar.134 din Codul civil). 1. determinată la data decesului sau reorganizării. Prin retragerea asociatului societatea in nume colectiv suferă o modificare faţă de situaţia iniţială. in caz de deces al unuia dintre asociaţi persoană fizică sau de reorganizare a asociatului persoană juridică. de obligaţiile pentru care. (2) Dacă membrii societăţii in nume colectiv nu acceptă succesorii in calitate de asociaţi.3 din cod). societatea se dizolvă. dar ea işi va continua existenţa. Asociatul retras din societate poartă răspundere pentru obligaţiile apărute pană la ieşirea lui din societate.2 din cod). (3) Succesorul membrului societăţii in nume colectiv poartă răspundere. cand datorită retragerii numărul asociaţilor s-a redus la unul singur.131 alin. Decesul asociatului persoană fizică sau reorganizarea asociatului persoană juridică. in limitele patrimoniului care a trecut la el. Retragerea asociatului din societate va trebui obligatoriu menţionată in Registrul de stat al intreprinderilor. in egală măsură cu membrii rămaşi. Acesta va avea. Actul de constituire poate prevedea o majoritate de voturi pentru adoptarea deciziei de acceptare a succesorului in calitate de asociat. In caz de neinţelegere intre asociaţi considerăm că drepturile asociatului retras vor fi stabilite de către instanţele judecătoreşti. (3) Partea din patrimoniul societăţii in nume colectiv sau valoarea acestei parţi.nume colectiv şi membrii ramaşi. iar capitalul social al societăţii se va reduce in mod corespunzător. dac actul de constituire nu interzice. achitarea valorii patrimoniului poate fi inlocuită cu transmiterea lui in natură. Numai excepţional. In aceste condiţii asociaţii vor hotări dacă asociatul retras va primi doar contravaloarea in bani a părţii sale din patrimoniu sau dacă i se va transmite efectiv in natură această parte (art. in conformitate cu art. purta răspundere membrul decedat sau reorganizat. Articolul 132. prin reorganizare (art.128 alin. afară numai dacă asociatul rămas hotărăşte continuarea existenţei societăţii sub o altă formă. asociaţii rămaşi avand la indemană două posibilităţi: .131 alin.1 din Codul civil).3 din cod). Ca urmare a retragerii din societate. ca regulă generală. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. drepturile asociatului retras cuvenite pentru participaţiunile sale se vor stabili prin acordul asociaţilor. societatea in nume colectiv poate continua. ce i se cuvine membrului care se retrage. asociaţi cu acordul tuturor membrilor. insă. se determină conform bilanţului intocmit la momentul retragerii.128 alin. 1. In principiu. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat. ca aceste drepturi să fie determinate conform unui bilanţ intocmit la momentul retragerii (art. Decesul sau reorganizarea membrului societăţii in nume colectiv (1) Succesorii membrului societăţii in nume colectiv decedat sau reorganizat pot deveni.

determinată la data decesului sau reorganizării. Urmărirea participaţiunii membrului din capitalul social al societăţii in nume colectiv (1) Urmărirea participaţiunii din capitalul social al membrului societăţii in nume colectiv pentru datoriile lui nelegate de participarea la societate (datorii personale) se permite doar in cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor.2 din cod). vor trebui să-şi exprime consimţămantul cu privire la dobandirea calităţii de asociat intr-o societate in nume colectiv. noua situaţie juridică din societatea trebuie reflectată in actul constitutiv al societăţii şi in Registrul de stat al intreprinderilor. Succesorii vor avea. In ceea ce priveşte cerinţa textului de lege invocat ca actul constitutiv să nu conţină o clauză ce ar interzice cooptarea in societate a succesorilor asociatului decedat sau reorganizat.132 alin. dreptul şi la beneficiile cuvenite asociatului decedat sau reorganizat pană la data decesului sau reorganizării. de asemenea. Această cerinţă apare.132 alin. ca o consecinţă a necesităţii modificării actului constitutiv.1 din Codul civil). ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. in mod obligatoriu. Prin similitudine cu situaţia retragerii asociatului. S-ar putea presupune chiar că aceştia o fac in mod implicit atunci cand ii acceptă in unanimitate in calitatea de asociaţi pe succesorii asociatului decedat sau reorganizat. indiferent de natura schimbărilor intervenite. considerăm că şi succesorii asociatului. societatea este obligată să le plătească partea din activele nete. Astfel fiind. art. in mod logic. considerăm că nu vor putea fi cooptaţi in societate moştenitorii minori sau incapabili ai asociatului decedat. fie să continue societatea cu aceştia. chiar dacă o clauză de continuare cu moştenitorii a activităţii societăţii există in actul constitutiv. In ceea ce priveşte responsabilitatea succesorilor asociatului decedat sau reorganizat. dacă actul constitutiv prevede un asemene cvorum pentru adoptarea deciziei (art. Deşi Codul civil nu o prevede in mod expres.fie să plătească succesorilor acestora partea ce revenea asociatului. Creditorii unui astfel de membru sunt in drept să ceară societăţii separarea unei părţi din patrimoniul ei proporţional participaţiunii debitorului la capitalul social pentru urmărirea acestei părţi. proporţională părţii din capitalul social deţinute de asociatul decedat sau reorganizat (art. Posibilitatea de opţiune există doar dacă actul constitutiv prevede sau asociaţii hotărăsc in unanimitate continuarea activităţii.132 alin. Ca urmare a decesului asociatului persoană fizică sau reorganizării asociatului persoană juridică. Partea din patrimoniul societăţii susceptibilă separării sau valoarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la momentul inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la . Societatea in nume colectiv va putea continua activitatea cu succesorii asociatului decedat sau reorganizat dacă există in acest sens acordul tuturor asociaţilor sau acordul majorităţii dintre ei.3 din Codul civil. atata timp cat asociaţii rămaşi vor putea oricand modifica actul constitutiv in sensul contrar. succesorii vor avea dreptul la o parte in naturг din patrimoniul social. in caz contrar societatea se va dizolva. modificare ce implică indeplinirea in persoana noilor asociaţi a aceloraşi formalităţi şi condiţii de fond care sunt necesare incheierii unui contract de constituire a unei societăţi in nume colectiv. prevede că aceştia vor răspunde pentru datoriile sociale apărute pană in momentul decesului sau reorganizării doar pană la concurenţa activului patrimoniului pe care l-au preluat de la asociatul decedat sau reorganizat. In cazul in care moştenitorii asociatului decedat sau succesorii asociatului reorganizat nu sunt acceptaţi in calitate de asociaţi in societate sau nu consimt ei să devină asociaţi. considerăm că o asemenea condiţie este inoperantă. Articolul 133.

in cazul in care societatea işi continuă activitatea fără asociatul exclus. (2) Urmărirea patrimoniului proporţional participaţiunii membrului la capitalul social condiţionează excluderea membrului din societatea in nume colectiv şi atrage efectele prevăzute la art. in scopul protejării intereselor creditorilor asociaţilor. Articolul 134. Exercitarea de către creditorii unui asociat a dreptului de a urmări participaţiunea acestuia in societatea in nume colectiv impune excluderea din societate a asociatului respectiv. Cota parte din patrimoniul societăţii cuvenite asociatului potrivit participaţiunilor sale sau contravaloarea ei se determină conform unui bilanţ intocmit la data inaintării pretenţiilor creditorilor cu privire la separare (art. intrucat plata creanţelor se face nu din patrimoniul societăţii ci din partea de active nete care se cuvine asociatului. (d) existenţa unei hotărari judecătoreşti de dizolvare (art.1 Cod civil in următoarele situaţii: (a) expirarea termenului stabilit pentru durata ei.2 coroborat cu art. in ipoteza in care patrimoniul propriu al asociatului este insuficient pentru onorarea datoriilor. separarea unei părţi din patrimoniul societăţii in nume colectiv corespunzătoare participaţiunii asociatului debitor la capitalul social al societăţii in vederea acoperirii creanţelor respective (art. Dizolvarea societăţii in nume colectiv. (c) existenţa unei hotărari a asociaţilor in acest sens. incapacităţii sau . odată ce bunurile aduse ca aport de către asociaţi au intrat in patrimoniul societăţii. Autonomia patrimoniului societăţii in nume colectiv faţă de patrimoniile propriilor asociaţi determină o serie de consecinţe juridice şi pentru creditorii personali ai acestora din urmă. legea le permite acestora din urmă să solicite. (2) Ultimul membru rămas al societăţii in nume colectiv are dreptul ca.132 alin. Astfel. in modul prevăzut de prezentul cod.1 din Codul civil. (e) insolvabilitatea societăţii. Societatea in nume colectiv se dizolvă potrivit cauzelor generale de dizolvare a persoanelor juridice prevăzute de art. obligaţia acestuia de a răspunde pentru obligaţiile sociale apărute pană la ieşirea lui din societate subzistă pentru o perioadă de 2 ani calculată din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul in care a ieşit din societate (art. Dizolvarea societăţii in nume colectiv (1) In afară de cazurile prevăzute la art.3 din cod). Creditorii asociaţilor işi vor satisface drepturile de creanţă din patrimoniul asociaţilor.Urmărirea participaţiunilor asociaţilor de către creditorii personali ai acestora. in termen de 6 luni.133 alin.128 alin.(1). In afară de aceste cauze generale legea stabileşte şi anumite cauze de dizolvare aplicabile societăţii in nume colectiv. in care se vor regăsi bineinţeles şi beneficiile obţinute de asociat ca urmare a participării la societate. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă in ea rămane un singur membru.separare. 1. societatea in nume colectiv se dizolvă in cazul: (a) decesului. in caz contrar societatea urmand să se dizolve. asociaţii nu vor mai avea nici un drept asupra acestora. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel. să reorganizeze societatea.87 din cod).86 alin. 1. Totuşi. (b) imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituita sau realizarea acestuia. Astfel. Precizăm că. indiferent de data creanţei lor. luată in unanimitate.1 fraza a treia din cod).129 alin. Menţionăm că posibilitatea exercitării acestor drepturi speciale ale creditorilor asociaţilor nu incalcă principiul autonomiei patrimoniului societăţii şi nici nu instituie o răspundere a societăţii pentru datoriile asociaţilor.128 alin. iar pe cale de consecinţă nici creditorii personali ai asociaţilor nu le vor mai putea urmări.86 alin.(2) şi (3).133 alin. potrivit art.1 din Codul civil).

De asemenea. (c) retragerii din societatea a unui asociat. pană la expirarea termenului de 3 ani. art. adoptandu-se o denumire nouă. astfel incat să fie indeplinită cerinţa minimului de asociaţi. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. numărul asociaţilor s-a redus la unul singur. O asemenea reorganizare a societăţii in nume colectiv este posibilă numai cu condiţia ca asociaţii ei să respecte condiţiile prevăzute de lege pentru forma juridică in care se va transforma societatea (art. iar nu şi pentru trecut. Mai mult chiar. asociaţii vor continua să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data inregistrării reorganizării. Astfel că. După opinia noastră asociatul rămas singur in societate va putea evita dizolvarea acesteia şi daca va transmite (cesiona) o parte din participaţiunile sale unei alte persoane. Astfel. in armonie cu regulile de formare a denumirii proprii pentru noua formă juridică pe care o ia pentru viitor societatea juridică transformată. in cazul in care o atare schimbare ocazionează şi modificarea intinderii responsabilităţii asociaţilor pentru datoriile sociale (cum se intamplă bunăoară atunci cand o societate in nume colectiv se transformă intr-o societate cu răspundere limitată) convertind-o dintr-o responsabilitate nelimitată intr-una limitată. in cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. Asociaţii vor răspunde limitat . instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social. societatea in nume colectiv se dizolvă dacă. reorganizării sau lichidării asociatului persoană juridică. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. Reorganizarea societăţii in nume colectiv (1) In cazul reorganizării societăţii in nume colectiv in societate pe acţiuni. De aceea.declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului persoană fizică. Articolul 135. 1. (2) Asociatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care. Pe parcursul existenţei societăţii in nume colectiv anumite interese ale asociaţilor acesteia pot determina necesitatea schimbării formei juridice a societăţii.1 din cod. Concomitent cu transformarea societăţii in nume colectiv se va opera şi o schimbare in denumirea iniţială a societăţii. Reorganizarea societăţii in nume colectiv. instrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social (art. in termen de 3 ani. indiferent de cauză.. asociaţii vor putea decide transformarea societăţii din care fac parte intr-o altă formă de societate comercială sau in cooperativă.1 din Codul civil prevede in mod explicit că.1 din cod. asociaţii societăţii in nume colectiv vor rămane in continuare responsabili nelimitat pentru datoriile contractate de societatea transformată pană la data reorganizării.135 alin. reorganizarea societăţii in nume colectiv in societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni. Schimbarea formei juridice a societăţii comerciale produce efect numai pentru viitor. Insă in această ultimă situaţie legea recunoaşte asociatului rămas singur in societate dreptul de a decide.85 alin.2 din cod). (b) declarării insolvabilităţii. Reorganizarea societăţii in nume colectiv se va decide numai in unanimitate de către asociaţi. in termen de 6 luni. potrivit art.134 alin. pană la expirarea termenului de 3 ani.2 din Codul civil). legea prevede că asociatul nu va fi absolvit de răspundere nici in cazul in care. in acest caz ne mai putand fi indeplinită condiţia prevăzută de art. asociaţii continuă.135 alin. (d) excluderii unui asociat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. caracterul limitat al răspunderii asociaţilor devine operant numai pe data inscrierii menţiunii respective in Registrul de stat al intreprinderilor.121 alin. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare. In acest sens.

anume comanditaţi şi comanditarii. cei dintai cu responsabilitate nelimitată. Consideraţii generale. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). chiar dacă interesul practic al aplicării acestor dispoziţii priveşte numai asociaţii comanditari. Dacă in denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului. unii dintre asociaţii săi trebuie să dobandească calitatea de comanditaţi. Ca urmare. (2) Persoana poate fi comanditat doar intr-o singură societate in comandită. Membrul societăţii in nume colectiv nu poate fi comanditat in societatea in comandită. (3) Denumirea societăţii in comandită trebuie să includă sintagma in limba de stat "societate in comandită" sau abrevierea "S. Societatea in comandită işi are geneza din Evul Mediu. iar alţii calitatea de comanditari. Chestiunea care se cere lămurită este după ce criteriu se va produce scindarea asociaţilor in cele două categorii distincte. prin efectul transformării societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă. iar ceilalţi avand beneficiul responsabilităţii limitate. (4) Dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile societăţii in comandită in măsura in care prezentul cod nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. 1. O problemă specială se pune relativ la reorganizarea societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. acesta poarta răspundere solidară nelimitată. Comanditatul din societatea in comandită nu poate fi membru al societăţii in nume colectiv. După cum s-a arătat in doctrină. in denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat "şi compania" sau abrevierea "şi Co". § 3. Dacă nici unul dintre ei nu va opta pentru calitatea de comanditat sau. transformarea societăţii in nume colectiv in societate in comandită simplă nu va fi posibilă. intrucat nici unul dintre asociaţi nu poate fi constrans să accepte aceea dintre calităţile menţionate pe care nu o doreşte. existenţa a două categorii de asociaţi.la valoarea aporturilor subscrise la formarea capitalului social numai pentru datoriile pe care societatea reorganizată le va contracta ulterior inscrierii menţiunii respective de schimbare a formei sale juridice in Registrul de stat al intreprinderilor. Această soluţie se impune ca o măsură de protejare a intereselor creditorilor sociali despre care se prezumă că au consimţit să intre in raporturi juridice obligaţionale cu societatea in nume colectiv. numele sau denumirea comanditaţilor. tocmai pe considerentul că au conştientizat responsabilitatea nelimitată a asociaţilor ca o garanţie suplimentară a creanţei lor. Dispoziţii generale cu privire la societatea in comandită (1) Societate in comandită este societatea comercială in care. Societatea in comandita Articolul 136.C.".135 Cod civil se va aplica in mod corespunzător in ipoteza reorganizării societăţii in nume colectiv intr-o societate in comandită. considerăm că pentru identitate de raţiune art. printre notele de specificitate. De asemenea. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. fiecare dintre asociaţi va avea libertatea să aleagă intre cele două calităţi la care ne-am referit. Se ştie că o astfel de societate (adică cea in comandită) are. respectiv. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor. pentru calitatea de comanditar. .

să-şi poată plasa eficient disponibilul de capital in operaţiuni comerciale aducătoare de profit. totodată care a dominat dintotdeauna societatea in comandită. urmand ca beneficiile astfel obţinute să fie impărţite intre ei. incredinţează sumele de bani comanditaţilor. animaţi de pasiunea pentru comerţ. de majoritatea legislaţiilor europene: “societe en commandite simple” (Belgia. increderea comanditarilor in corectitudinea comanditaţilor a fost ideea forţă care a fundamentat şi. Pe această cale. Reglementarea in dreptul modern a societăţii in comandită a fost aspru criticată in doctrină. “Kommandiittyhtio” (Finlanda). Astfel. “товарищество на вере” sau “коммандитнoe товарищество” (Federaţia Rusă). care nu au suficient capital. Cu toate acestea. instituită şi sancţionată sever de dreptul canonic. pe de o parte. dar au iniţiativă şi vor să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii de beneficii. Marii deţinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată un statut social care nu le permitea să exercite profesiunea de comerciant. in doctrina franceză s-a arătat că comanditaţii din societatea in comandită sunt de fapt administratori ai societăţii care nu ar trebui să răspundă nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii. totodată. mai practice şi mai operaţionale. să permită posesorilor de capital. Austria). iar aceia care. acest tip de societate comercială se bazează pe incredere – comanditarii care au bani şi vor să-i investească fără să rişte o răspundere nelimitată. şi anume societatea in comandită pe acţiuni (art. cu atat mai mult cu cat in dreptul modern accentul este pus pe garanţiile materiale oferite de mărimea capitalului şi a activelor sociale şi mai puţin pe garanţiile personale oferite de unii asociaţi.326-art. se angajau să le utilizeze pentru derularea unor afaceri comerciale au fost numiţi comanditaţi. apreciindu-se că această formă de societate a devenit total desuetă. sub diferite denumiri. deţinătorii de capital investeau capitalul disponibil şi riscau numai sumele incredinţate celor care se angajau să se implice in afaceri comerciale. să servească la ocolirea interdicţiei privind acordarea de imprumuturi cu dobandă. iar in practică aceasta nu se mai bucură de interesul intreprinzătorilor care preferă alte forme de societate. “Kommanditgesellschaft” sau “societe en commandite” (Elveţia). iar pe de altă parte.331 din Proiect). dar şi de dorinţa de aventură. că prin Proiectul Codului Civil se intenţiona reglementarea şi unei forme de societate asemănătoare societăţii in comandită. cărora statutul social nu le permitea să se implice in afaceri comerciale. “kommanditselskaber . “societa in accomandita semplice” (Italia). Intr-adevăr. Aceasta este şi explicaţia tendinţei din unile legislaţii moderne de a elimina din campul relaţiilor comerciale acest gen de societate care era actuală in evul mediu dar a devenit anacronică in prezent. Societatea in comandită pe acţiuni este considerată in doctrină ca fiind asemănătoare societăţii in .KG” (Germania. Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea legală a societăţii in comandită. societatea in comandită continuă să fie reglementată. Cei care incredinţau sume de bani spre utilizare in afaceri comerciale altora au fost denumiţi comanditari. trebuia găsit un artificiu juridic care. “ sociedade em comandita simples” (Portugalia). Mecanismul care a stat la baza acestei societăţi era următorul: deţinătorii de capitaluri incredinţau in baza unui contract (denumit commenda) anumite sume de bani unor negustori profesionişti sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştia să le folosească in afaceri. primind acele sume. “Commanditaire vennootschap” (Olanda). nobili şi militari) de a acorda imprumuturi cu dobanzi şi. apt să dea satisfacţie acelora care. nu se puteau implica in afaceri comerciale din lipsa mijloacelor financiare necesare intr-un asemenea scop. Comanditarii incredinţau comanditaţilor sumele de bani necesare derulării anumitor afaceri comerciale şi işi asumau riscurile pierderii acelor sume pe baza increderii pe care ei o aveau faţă de aceştia din urmă. Franţa. “Sociedad Comanditaria” (Spania). Luxemburg). Menţionăm. de asemenea.Ea a fost imaginată ca un instrument juridic menit să contracareze rigorile dreptului canonic şi a regulamentelor militare care a instituit interdicţia pentru deţinătorii de capitaluri (clerici. “Kommanditgesellschaft . Aşadar.KS” (Danemarca). Astfel fiind.

Deosebirea esenţială dintre cele două forme de societăţi constă in aceea că. Vor putea fi asociaţi intr-o societate in comandită atat persoane fizice. Societatea in comandită prezintă avantaje pentru ambele categorii de asociaţi: pe de o parte. Definiţia societăţii in comandită. Societatea in comandită se constituie. potrivit regulilor generale aplicabile societăţilor comerciale (art.136 alin. au ocazia să atragă capital in condiţii mult mai avantajoase decat cele ale unui imprumut şi să desfăşoare o activitate comercială in scopul obţinerii unor beneficii. deoarece comanditaţii sunt asimilaţi sub toate aspectele asociaţilor de la această din urmă formă societară.2 fraza I din cod. operaţiune justificată după părerea noastră de faptul că această formă de societate se intalneşte rar in practică. iar. (c) răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. care dispun de mijloace financiare. Legiuitorul a preferat. Deoarece regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost analizate in cadrul comentariilor la articolele menţionate. insă. iar pentru constituirea societăţii trebuie indeplinite formalităţile prevăzute de lege. asociaţii comanditaţi. (b) prezenţa in structura societăţii a două categorii de asociaţi . In continuare. cat şi persoane juridice. Actul constitutiv al societăţii este contractul de constituire (societate). In ceea ce priveşte problematica pe care o poate ridica participarea in calitatea de asociat comanditat a persoanelor juridice la o societate in comandită facem trimitere la discuţiile făcute pe acest subiect in materia societăţii in nume colectiv. pe de altă parte. Din definiţia legală rezultă următoarele caractere ale societăţii in comandită: (a) societatea in comandită.comandită deoarece cuprinde ca şi aceasta din urmă două categorii de asociaţi: comanditaţii şi comanditarii. societatea in comandită pe acţiuni urmează regulile societăţii in comandită asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar. 2. asociaţii comanditari. in principiu. legea limitează. indiferent de tipul acestora. este constituită in scopul desfăşurării activităţilor de antreprenoriat şi are personalitate juridică distinctă de cea a asociaţilor. ca şi in cazul societăţii pe acţiuni. de rand cu membrii care practică in numele societăţii activitate de intreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). in privinţa răspunderii pentru obligaţiile sociale. cu precizarea că. 3. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de intreprinzător a societăţii şi suportă in limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii”. au posibilitatea să le investească. capitalul social este impărţit in acţiuni.1 din Codul civil defineşte societatea in comandită ca fiind acea “societate comercială in care. stipulează că asociatul unei societăţi in nume colectiv nu va putea deveni membru comanditat . incasand beneficii fără a se implica in activitatea societăţii şi fără a să risca o răspundere nelimitată.106-115 din Codul civil). Constituirea societăţii in comandită. să elimine din forma finală a Codului civil dispoziţiile care reglementau societatea in comandită pe acţiuni. ca şi societatea in nume colectiv.136 alin. investitorii preferand societatea pe acţiuni. in cazul societăţii in comandită pe acţiuni. posibilitatea unei persoane fizice sau juridice de a participa in calitate de asociat comanditat doar la o singură societatea in comandită. ne vom referi in cele ce urmează doar la unele aspecte specifice constituirii societăţii in comandită. legiuitorul explicand limitele acestei interdicţii. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv şi pe aceleaşi considerente. iar asociaţii comanditari răspund numai in limita aportului lor. iar asociaţii comanditari răspund doar in limita aportului subscris de ei.comanditaţii şi comanditarii. Proiectul Codului civil asimila societatea in comandită pe acţiuni cu societatea pe acţiuni. Intrucat capitalul social al societăţii in comandită pe acţiuni are aceeaşi structură ca acela al societăţii pe acţiuni. care nu au suficient capital dar au iniţiativă. prin art. Art.

sau cu abrevierea “S. Precizăm că in privinţa asociaţilor comanditari din societatea in comandită legea nu prevede nici o restricţie similară celei enunţate. respectiv. In ceea ce ne priveşte. dintre care unul să-şi asume calitatea de comanditat. aceasta va cuprinde. numele sau denumirea sa nu va putea figura in firma societăţii.). firma se va modifica in mod corespunzător.136 alin. Aplicarea dispoziţiilor legale din materia societăţilor in nume colectiv societăţii in comandită işi are fundamentarea pe ideea potrivit căreia comanditaţii sunt mai reprezentativi decat comanditarii pentru societate.2 fraza a II-a şi a III-a din cod). In cazul in care un asociat comanditat al cărui nume sau denumire figurează in firma societăţii a ieşit din societate.4 din Codul civil prevede că dispoziţiile cu privire la societatea in nume colectiv sunt aplicabile. art. ambele constand din cuvinte scrise. şi chiar la o altă societatea in comandită in calitatea de asociat comanditar. 5. intrucat ei işi inscriu numele pe firma societăţii şi tot ei infăptuiesc administrarea acesteia. potrivit art.3 din cod.4 din R. subiectele de drept menţionate putand participa. Această prevedere se explică prin intenţia legiuitorului de a apăra pe terţi impotriva oricărei confuzii ce s-ar putea crea intre asociaţii comanditaţi şi comanditari. iar altul. in mod obligatoriu. Cel de-al doilea element component al firmei constă in menţiunea obligatorie “societate in comandită”. Ca persoană juridică. cu consimţămantul acestuia. Firma folosită de societatea in comandită trebuie să cuprindă. nici asociatul comanditat (care răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale) din societatea in comandită nu va putea fi asociat intr-o societate in nume colectiv (art. 4. insă. el devine răspunzător nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii (art. numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma in limba de stat “şi compania” sau abrevierea “şi Co”. Firma societăţii in comandită. cat şi a intreprinderilor de stat şi a societăţilor pe acţiuni in care statul deţine cel puţin 30 la sută din acţiuni (pct.intr-o societate in comandită şi. in firma societăţii.3 fraza a III-a din cod).136 alin. Codul civil nu cere pentru constituirea societăţii in comandită un minim de asociaţi dar. şi acesteia din urmă. Deoarece societatea in comandită se apropie in foarte multe privinţe de societatea in nume colectiv. După cum se poate observa majoritatea normelor in discuţie se referă la statutul juridic al comanditaţilor in societate. numele sau denumirea unui comanditar figurează. societatea in comandită are o firmă proprie ca atribut de identificare.C. scrisă in intregime.136 alin. să-şi asume calitatea de comanditar.S.”. la o societate in comandită in calitate de asociaţi comanditari. in principiu.121 alin. şi anume evitarea unei răspunderi nelimitate şi solidare a acestui tip de persoane juridice. se cere ca in firmă să figureze numele sau denumirea asociaţilor comanditaţi. ni se pare logic ca aceasta să vizeze doar calitatea de asociaţi comanditaţi. Menţionăm că legea interzice participarea la o societate in comandită atat a autorităţilor administraţiei publice. Asociatul comanditat va putea insă participa la o societate cu răspundere limitată sau la o societate pe acţiuni. In primul rand. Aplicarea reglementărilor cu privire la societatea in nume colectiv in materia societăţii in comandită.4 coroborat cu art. In ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi. in măsura in care codul nu conţine norme exprese cu privire la societatea in comandită. totuşi. Intrucat asociatul comanditar are o răspundere limitată pentru obligaţiile sociale.E. acesta fiind similar celui al asociaţilor din societatea in nume colectiv. două elemente de identificare. considerăm că societatea in comandită va putea avea un număr nelimitat de asociaţi comanditari şi maximum 20 de asociaţi comanditaţi (art.comanditaţii şi comanditarii – este firesc că pentru infiinţarea unei astfel de societăţi să fie necesari cel puţin doi asociaţi.136 alin. Dacă. Dacă firma societăţii in comandită nu poate include numele sau denumirea tuturor comanditaţilor.136 alin. ţinand cont că raţiunea unei asemene interdicţii. datorită faptului că această societate presupune in mod necesar două categorii de asociaţi . .2 fraza I din Codul civil).

făcand bineinţeles trimiterea necesară la comentariile făcute pe marginea art.Articolul 137.c). realizarea scopului in vederea căruia aceasta a fost constituită.108 alin. capitalul social trebuie să fie suficient de important sub aspect valoric pentru a putea să asigure.1 din Codul civil. in mod obligatoriu. Contractul de constituire a societăţii in comandită trebuie să fie incheiat in formă autentică (art. această libertate recunoscută de lege fondatorilor nu trebuie inţeleasă in sensul că ei ar putea constitui societatea fără subscrieri de capital sau subscriind numai un capital simbolic. deoarece capitalul social este un element absolut necesar pentru constituirea oricărei societăţi comerciale. 1. intrucat acestea au un regim juridic diferit. (f) procedura de admitere a noilor asociaţi. g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. (g) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate. d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi. in actul de constituire al societăţii in comandită trebuie să se indice: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor.122 alin.1 coroborat cu art. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social. sub aspectul responsabilităţii ce le incumbă pentru datoriile sociale. inclusiv a societăţii in comandită.1 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art. Pe de altă parte.122 din cod.62 alin. (e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. dar şi volumul cumulat (total) . După cum am mai arătat. cu excepţia menţiunii de la lit. (d) volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi.(1).108 alin. (b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat in capitalul social.comanditaţilor sau comanditarilor.108 alin. f) procedura de admitere a noilor asociaţi.1 din cod referitoare la: (a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor.107 alin. Actul de constituire al societăţii in comandită In afară de cele menţionate la art. In contractul de constituire se va indica. cel puţin in faza iniţială a funcţionării societăţi. Precizăm. nu vom stărui in mod deosebit asupra acestor aspecte. incheiat in limba de stat şi semnat de toţi asociaţii societăţii (art. in actul constitutiv se va indica şi mărimea participaţiunilor fiecărui comanditat la capitalul social.137 alin.1 din cod) şi să cuprindă elementele prevăzute de art. c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului. Avand in vedere faptul că toate aceste condiţii au mai fost analizate şi cu alte ocazii nu vom mai reveni asupra lor. Pe langă aceste menţiuni contractul va trebui să conţină o serie de dispoziţii obligatorii care sunt prevăzute de art. şi categoria din care face parte fiecare asociat . in primul rand. Actul constitutiv al societăţii in comandită. Actul constitutiv al societăţii in comandită este contractul de constituire (de societate).137 alin.4 din Codul civil). e) procedura de adoptare a hotărarilor de către asociaţi. Actul constitutiv al societăţii in comandită trebuie să indeplinească atat condiţiile generale de validitate cat şi acele condiţii specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. Potrivit legii. totuşi. că deşi legea nu cere nici pentru infiinţarea societăţii in comandită un minim de capital lăsand acest lucru la aprecierea asociaţilor fondatori care sunt liberi să stabilească valoarea şi structura capitalului social iniţial. Deoarece textul art.1 din cod. (c) răspunderea comanditaţilor pentru incălcarea obligaţiilor de depunere a aportului.

In acest context.139 din cod se referă la participaţiunile acestei categorii de asociaţi. din al cărui cod civil a şi fost preluat acest text.al aporturilor lor. potrivit cărora in problemele ce nu se referă la sferele tradiţionale de activitate ale societăţii. considerăm că va trebui indicată. care.2 din cod. Modul de conducere. Mai mult chiar din formularea textului alin. totodată. de asemenea. ţinem să atragem atenţia că prin operaţiunea efectuată in ultimă instanţă de către legiuitor de a prelua unele dispoziţii din Codul civil rus. In cazul in care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite. deşi o asemenea regulă nu este expres consacrată de dispoziţiile Codului civil in materia societăţii in comandită. s-a ajuns ca forma finală a codului să prezinte o reglementare lipsită de coerenţa şi claritatea necesară unei norme juridice. vor da dreptul acestora să participe. societatea in comandită nu are instituţionalizată o adunare generală a asociaţilor. După cum am mai spus.S. iar altele din Proiectul Codului civil. considerăm că asupra problemelor esenţiale ale societăţii vor delibera şi decide toţi asociaţii.2 fraza a doua . intrucat. totuşi nu va avea valoarea juridică a statutului cerut de lege obligatoriu pentru societăţile pe acţiuni. deşi nu sunt cuprinse in capitalul social al societăţii.63 ale R. nimic nu se opune ca asociaţii să perfecteze concomitent cu acesta şi un statut al societăţii. de altfel nu se regăseşte in codul rus.E. altfel spus. implicarea asociaţilor comandidari in procesul decizional al societăţii este expres prevăzută de articolul menţionat in alin. atat comanditaţii cat şi comanditarii. Menţionăm. un posibil statut la societatea in comandită nu va putea contrazice prevederile contractului de constituire – in caz contrar statutul este considerat nul Actul constitutiv a societăţii in comandită va putea fi modificat numai prin voinţa comună a tuturor asociaţilor.114 alin. Dacă asociaţii vor decide să incheie şi un statut. Astfel fiind. obligaţi să participe şi la pierderi (art. in mod obligatoriu. opinie susţinută şi de literatura de specialitate din Federaţia Rusă.text care.136 alin.122 alin.1 din art. şi mărimea participaţiunilor fiecărui asociat comanditar comanditar. cu atat mai mult cu cat o serie de dispoziţii ale art. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv. deşi legea prevede numai obligativitatea incheierii unui contract de constituire. pe de o parte. 1. Deşi Codul civil nu o prevede in mod explicit. iar. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de aceştia in conformitate cu prevederile prezentului cod referitoare la societatea in nume colectiv. să o reprezinte fără procură. să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. la administrarea societăţii. (2) Comanditarii nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandita.4 cu cele ale art. pe de altă parte. este necesar acordul tuturor asociaţilor. in limitele stabilite de actul constitutiv. Astfel că. precum şi in cazurile de suspendare a . Conducerea administrativă şi reprezentarea societăţii in comandită (1) Conducerea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi. După părerea noastră o asemenea interpretare nu are temei legal.138 Cod civil s-ar putea crede că conducerea societăţii in comandită este exercitată exclusiv de către asociaţii comanditaţi. ei rămanand. că asociaţii comanditaţi vor putea efectua aporturi in industrie (prestaţii in muncă şi servicii). textul se referă la conducerea administrativă sau. Cităm in acest sens şi dispoziţiile pct. acesta deşi va constitui un act juridic valabil. Conducerea societăţii in comandită.4 din Codul civil). Articolul 138. la impărţirea beneficiilor şi a activului societăţii. soluţia se impune prin coroborarea prevederilor art.

138 alin. insă prin actul constitutiv asociaţii vor putea prevedea şi un alt mod de atribuire a voturilor. fără acordul celorlalţi asociaţi. Administrarea societăţii in comandită se exercită de către comanditaţi (art. care au o răspundere limitată.136 alin. In principiu.2 fraza a II-a din cod). pe de o parte. comanditaţii vor lucra impreună.123 alin. care ar putea să se inşele . decizia privind efectuarea oricărui act de administrare trebuie să fie adoptată cu consimţămantul unanim al acestora.1 fraza I din Codul civil). activităţi similare celor pe care le practică societatea din care fac parte. Astfel. care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale. fără să aibă nevoie in acest sens de acordul prealabil al celorlalţi asociaţi.4 coroborat cu art. Modul de conducere. Dacă insă operaţiunea proiectată depăşeşte limitele determinate de domeniul curent de activitate al societăţii administratorul va avea nevoie de acordul tuturor asociaţilor (art. ci numai de asociaţi comanditaţi.1 din cod).3 din Codul civil).2 din Codul civil dispune că asociaţii comanditari nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii in comandită.2 din Codul civil). au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia nu au interzis continuarea lor (art. ci. să o reprezinte fără procură.116 alin.2 din cod). comanditaţii desemnaţi ca administratori vor putea avea iniţiativa oricăror operaţiuni comerciale care se circumscriu celor efectuate in mod obişnuit de societate. Excluderea asociaţilor comanditari de la administrarea societăţii este menită să apere interesele terţilor. dacă activităţile comanditatului operaţiunile. In ceea ce priveşte cvorumul necesar luării unor asemenea decizii. se aplică regula unanimităţii.136 alin. care nu are totuşi un caracter imperativ. imputernicit cu administrarea societăţii. precum şi să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. ori preluarea de către societate a drepturilor şi obligaţiile asociatului sau beneficiul care rezultă din actele incheiate (art. asociaţii putand prevedea prin actul constitutiv diverse situaţii in care o hotărare să se adopte cu majoritatea voturilor (art. insă. care se vor lua intotdeauna prin votul unanim al asociaţilor. după caz. care va fi obligat la plata unor despăgubiri către societate. in lipsa unei stipulaţii contrare in actul constitutiv. angajarea răspunderii asociatului culpabil. Interdicţia comanditarilor de a se amesteca in administrarea societăţii este justificată. Asociaţii.123 alin. Excepţie fac hotărarile de modificarea a actului constitutiv. Administrarea societăţii in comandită. 2. Potrivit art.138 alin. fiind anterioare actului constitutiv.116 alin. Sancţiunea incălcării acestei interdicţii nu va fi anularea contractelor incheiate de asociat cu terţii.4 coroborat cu art. In cazul in care cand prin actul constitutiv se stipulează că. Comanditaţii nu vor putea practica. hotărarile se vor lua de către toţi asociaţii. pană la proba contrară.1 fraza a II-a din cod).1 din cod avand un caracter imperativ. in exercitarea prerogativelor de administratori ai societăţii. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. In ceea ce priveşte posibilitatea desemnării unui terţ in funcţia de administrator. ca şi in societatea in nume colectiv. de scopul protejării terţilor. Actele care angajează societatea nu pot fi incheiate de asociaţii comanditari. La luarea deciziilor cu privire la activitatea societăţii fiecare asociat va avea un singur vot. dreptul de a administra şi reprezenta societatea aparţine fiecărui comanditat. fără ca prin această atribuire stabilită să fie posibilă lipsirea totalmente de vot a vreunui asociat (art. spre exemplu. prevederile art. vor putea decide ca administrarea şi reprezentarea societăţii in comandită să fie efectuată in comun de către toţi asociaţii comanditaţi ori să fie delegată unuia sau mai multora dintre aceştia.138 alin.tranzacţiei planificate de asociatul comanditat.138 alin. de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este conturat de dispoziţiile Codului civil referitoare la societatea in nume colectiv (art.138 alin. Consimţămantul celorlalţi asociaţi se prezumă. considerăm că acest lucru nu este posibil la o societate in comandită.

izvorata din actul constitutiv. nu există riscul de confuzie din partea creditorilor sociali. dacă imixtiunea in afacerile societăţii are caracter izolat. dar limitată la operaţiunea incheiată de el. Plecandu-se de la scopul pentru care a fost instituită această interdicţie. ii este angajată şi răspunderea civilă faţă de ceilalţi asociaţi. In doctrină s-a mai arătat că.asupra poziţiei comanditarilor. Acţiunea in răspundere civilă introdusă de asociaţi este o acţiune contractuală. in doctrină s-a arăta că răspunderea asociatului comanditar ar trebui să fie solidară şi nemărginită. in modul stabilit de actul de constituire. Drepturile şi obligaţiile comanditarului (1) Comanditarul are dreptul: a) să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social. in modul prevăzut de actul de constituire. c) să se retragă din societate la sfarşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social. in mod obligatoriu. In vederea necesităţii asigurării independenţei comanditaţilor. dacă prin ingerinţa sa in gestiune le-a cauzat acestora o pagubă. b) să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative. va putea garanta obligaţiile acesteia ca fidejusor. in sensul că ar fi tratat cu un asociat ce se obligă nelimitat pentru datoria socială. şi anume de a proteja terţele persoane. Această interdicţie nu are insă un caracter absolut. acţionarului comanditar care intervine nepermis in administrarea societăţii. Deoarece in acest fel ar putea reprezenta societatea şi un terţ. va putea fi salariat al societăţii. comanditarii putand incheia anumite acte in contul societăţii in temeiul unei procuri speciale dată pentru o operaţiune determinată de către asociaţii comanditaţi care sunt administratori ai societăţii. răspunderea comanditarilor pentru datoriile sociale fiind limitată. pe de altă parte. cu condiţia ca terţii să nu aibă cunoştinţă despre aceasta. In acest caz terţii sunt ocrotiţi suficient dacă pentru acea operaţiune răspunde alături de societate şi comanditarul vinovat. de faptul că. Comanditarii vor putea insă contesta orice acţiune a comanditaţilor contrară legii sau actului constitutiv. va putea imprumuta societatea sau va putea să-i vandă mărfuri. lipsit de continuitate. . va putea ţine casieria societăţii. răspunderea sa va deveni solidară şi nemărginită şi se va extinde la toate datoriile sociale posterioare primului act de ingerinţă in afacerile sociale (aceasta deoarece prin actul de ingerinţă comanditarul işi schimbă statutul juridic in cadrul societăţii). considerand că tratează cu asociaţi care răspund nelimitat pentru datoriile sociale. Procura va trebui. Considerăm de asemenea că asociatul comanditar va putea incheia orice act permis de lege unei persoane străine ce nu participă la conducerea societăţii. Dacă insă comanditarul se amestecă in mod constant in administrarea societăţii. asociaţii comanditari pot consilia pe administratori. aceştia trebuie impiedicaţi să se lanseze in operaţiuni imprudente pe socoteala societăţii. iar. De exemplu. să precizeze operaţiunea sau să determine operaţiunile care vor fi incheiate de asociatul comanditar in contul societăţii. cu condiţia de a nu depăşi rolul de subaltern in relaţiile cu terţii. De asemenea. care răspund cu intreaga lor avere pentru datoriile sociale. in afară de răspunderea sa pentru datoriile sociale. Din păcate legiuitorul nu a prevăzut şi sancţiunea care se aplică asociatului comanditar care a incălcat interdicţia de a administra şi reprezenta societatea. Articolul 139. va putea fi un colaborator tehnic. legea interzice comanditarilor să conteste acţiunile comanditaţilor in legătură cu administrarea sau cu reprezentarea societăţii exercitate in limitele activităţii ei obişnuite. in activitatea lor de administrare a societăţii.

acest aport trebuie să fie in numerar (art. care se aplică in mod corespunzător şi societăţii in comandită. asociatul comanditar va participa la conducerea societăţii prin autorizarea comanditaţilor administratori pentru efectuarea operaţiunilor care depăşesc limitele puterilor lor (art. nu va putea efectua aporturi constand in prestaţii in muncă şi servicii (aporturi in industrie). urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul de constituire. După . modificarea actului constitutiv. comanditarul este obligat să verse pană in momentul inregistrării societăţii cel puţin 60% din aportul subscris (la care s-a obligat). in orice mod. dar nu mai tarziu de 6 luni de la data inregistrării societăţii (art. După cum am mai arătat.139 alin. (f) Dreptul preferenţial la recuperarea aporturilor in caz de dizolvarea a societăţii. Comanditarul. Comanditarul are dreptul de a controla exactitatea datelor inscrise in dările de seamă şi de bilanţurile anuale ale societăţii prin cercetarea registrelor contabile şi a celorlalte documente justificative (art. menţionăm că.127 din Codul civil.2 din cod. dacă este stipulat de actul de constituire.3 din cod).c) din cod). in cazul dizolvării societăţii in comandită. precum şi prin implicarea sa in deliberare şi luarea deciziilor asupra unor probleme esenţiale ale societăţii. Modalitatea concretă de incasare a beneficiilor se va stabili de către asociaţi in conformitate cu clauzele actului constitutiv şi dispoziţiile art. nu se aplică comanditarului dacă actul de constituire nu prevede altfel. Orice convenţie intre asociaţi cu privire la limitarea sau renunţarea la acest drept este nulă.138 alin. Potrivit art. 1.3 din cod). in totalitatea lui sau parţial in numerar şi parţial in bunuri in natură.143 alin. spre deosebire de comanditat.116 alin. prevăzute la art. prevederea legală avand ca scop doar sublinierea faptului că asociaţii comanditari nu sunt excluşi de la supravegherea şi controlul gestiunii societăţii. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii. Principala obligaţie a comanditarilor este aceea de a efectua aportul pe care l-au subscris. (d) Dreptul de retragere. In toate cazurile.d) să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar ori. (2) Regulile privind interdicţia concurentei. (c) Dreptul de supraveghere şi control a activităţii societăţii. cum ar fi. in realitate acest drept il au şi asociaţii comanditaţi. (b) Dreptul de a participa la conducerea societăţii.139 alin.1 lit. de exemplu. Aportul de capital subscris de comanditari poate să fie in numerar. urmand ca diferenţa să fie vărsată in termenul stabilit in actul constitutiv (art. (3) In momentul inregistrării societăţii in comandită. participaţiunea sa la capitalul social.113 alin. să-i plătească acestuia o cotă parte din activele nete ale societăţii proporţional participării lui la capitalul social (art. Calitatea de subscriitor al unui aport conferă comanditarului dreptul de a participa la caştigurile societăţii proporţional cu participaţiunile sale la capitalul social. comanditarul este obligat să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care s-a obligat. Deşi codul reglementează in mod expres doar dreptul comanditarilor de a supraveghea şi controla activitatea societăţii. La sfarşitul anului financiar comanditarul se va putea retrage din societate. (e) Dreptul de a cesiona. cel puţin parţial. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor.2 fraza a II-a din cod).139 alin. Statutul juridic al comanditarilor. (4) Actul de constituire al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului. Potrivit legii. Asociaţii comanditari din societatea in comandită au următoarele drepturi: (a) Dreptul de a participa la impărţirea beneficiilor.(2).b) din cod).112 alin.3 din cod). in modul stabilit de actul constitutiv. iar societatea este obligată. Depunerea aportului se confirmă prin certificat de participare eliberat de societate. unui terţ.1 lit.

Răspunderea comanditarului. După cum s-a arătat şi in literatura de specialitate. creditorii sociali se vor indrepta mai intai impotriva societăţii şi.2 din cod).1 din cod). creditorii societăţii nu vor putea urmări comanditarul care nu a efectuat vărsămantul integral al aportului subscris pentru recuperarea creanţelor lor faţă de societate. In acest caz. Avand in vedere că asociaţii comanditari sunt excluşi de la administrarea societăţii.139 allin. aceştia au dreptul.2 din cod). In ceea ce-i priveşte pe asociaţii comanditari. nu şi pe cei comanditari. Răspunderea pentru obligaţiile societăţii revine acesteia şi asociaţilor comanditaţi. insă vor putea exercita impotriva acestuia o acţiune oblică cerand ca respectivul comanditar să fie obligat prin hotărare judecătorească la indeplinirea obligaţiilor referitoare la vărsămantul integral al aportului subscris.şi asociaţilor comanditaţi. In consecinţă.4 din cod) Articolul 140. ei nu vor avea o răspundere personală faţă de creditorii societăţii. numai in cazul cand creanţele lor vor rămane nesatisfăcute vor putea urmări asociaţii pentru datoriile sociale.1 din Codul civil.140 din Codul civil conform căreia persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat.136 alin.116 alin. el nu va putea reprezenta societatea fără o procură specială dată de către comanditaţii administratori pentru o anumită operaţiune determinată şi nici nu va putea contesta acţiunile comanditaţilor legate de administrarea societăţii in limitele activităţii ei obişnuite (art.136 alin. 1. De remarcat că. aceştia răspund numai pană la concurenţa capitalului social subscris (art. In acest sens. Ea işi are temeiul in dispoziţiile art.138 alin.139 allin. avand .2 din Codul civil nu li se aplică. Răspunderea asociaţilor comanditaţi este nelimitată şi solidară. nimic nu se opune ca prin actul constitutiv asociatul comanditar să-şi agraveze răspunderea pentru datoriile sociale. aplicabile . afară numai dacă prin actul constitutiv se prevede altfel (art. in principal. iar răspunderea asociaţilor comanditaţi are un caracter subsidiar. societăţii. care va atesta calitatea de asociat a deţinătorului şi valoarea aportului de capital adus de el in societate.128 din cod. In aceste condiţii ni se pare superfluă. Răspunderea in cazul acceptării calităţii de comanditar Persoana care devine comanditar al unei societăţi existente poartă riscul pierderilor in limita participaţiunii sale şi pentru obligaţiile născute pană la momentul dobandirii calităţii de asociat. chiar fără consimţămantul celorlalţi asociaţi. să practice activităţi concurente sau avand acelaşi obiect cu cele ale societăţii din care fac parte. Clauza contrara este inopozabilă terţilor. dar şi faptul că răspunderea lor pentru obligaţiile sociale este limitată la valoarea aporturilor efectuate. In schimbul aportului comanditarului i se va elibera un certificat de participare. pentru suma care excede contribuţia sa la capitalul social. precum şi in cele ale art.in baza art. precizarea art. intrucat interdicţia instituită de art. In afară de drepturile şi obligaţiile menţionate mai sus actul constitutiv al societăţii in comandită poate prevedea şi alte drepturi şi obligaţii ale comanditarului (art. creditorii sociali vor putea urmări numai asociaţii comanditaţi. comanditarul acţionează ca un fidejusor in raporturile cu creditorii sociali. Comanditarul mai are obligaţia de a nu se implica in administrarea societăţii. Astfel că. aşa cum au asociaţii comanditaţi.4 din cod . in subsidiar.cum s-a arătat in doctrină. răspunderea pentru obligaţiile societăţii in comandită revine. Ca şi in cazul societăţii in nume colectiv.136 alin. intrucat valoarea aporturilor acestor asociaţi este absorbită in patrimoniul social.

Transmiterea participaţiunilor comanditarului.1 din cod). Regulile privind instrăinarea participaţiunii in societatea cu răspundere limitată se aplică in modul corespunzător.1 din cod se poate observa că legea prevede principiul liberei transmisiuni a participaţiunilor comanditarilor intre asociaţi. iar potrivit alin. Potrivit art. Reducerea participaţiunii comanditarului. 1. Insă. singura interpretare a acestora pe care o putem intrevedea ar fi că legiuitorul a inţeles să oprească orice repartizare de active proporţională participaţiunii la care este indreptăţit comanditarul la ieşirea din societate fără efectuarea unui bilanţ care să stabilească exact valoarea activului şi pasivului societăţii la data inregistrării reducerii participaţiunii comanditarului. (2) Comanditarii au dreptul de preemţiune in cazul instrăinării participaţiunii de către alt comanditar. Astfel fiind. intrucat orice creditor social. care le conferă anumite drepturi şi obligaţii. Articolul 141. este opozabilă terţilor doar după inscrierea acesteia in registrul de stat al intreprinderilor.2 cu cele ale art. care răspund personal şi solidar. 1. Din coroborarea dispoziţiilor art. Avand in vedere obscuritatea dispoziţiilor legale citate.141 alin.2 al aceluiaşi articol.142 alin. Codul civil reglementează transmisiunea participaţiunilor atat intre asociaţi. in situaţia in care nu işi va satisface creanţa prin executarea patrimoniului societăţii. precum şi către soţul. opozabilitatea nu priveşte terţii ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii.142 alin. (2) Reducerea participaţiunii nu este opozabilă creditorilor ale căror creanţe s-au născut pană la momentul inregistrării reducerii. In schimbul aporturilor lor asociaţii comanditari primesc participaţiuni. afară numai dacă . (3) Prin instrăinarea integrală a participaţiunii incetează calitatea de comanditar. Articolul 142. Reducerea participaţiunii comanditarului (1) Reducerea participaţiunii unui comanditar nu este opozabilă terţilor pană la inscrierea reducerii in registrul de stat. Instrăinarea participaţiunii comanditarului (1) Participaţiunea comanditarului poate fi instrăinată unor terţi şi poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor. reducerea participaţiunii comanditarului. actul constitutiv ar putea prevedea anumite restricţii in acest sens sau chiar interdicţia instrăinării. indiferent de temeiul juridic care a generat-o. cat şi către persoane din afara societăţii sau prin succesiune. Ca regulă generală. in această ipoteză ne permitem să ne indoim de finalitatea practică a dispoziţiei. O altă interpretare posibilă ar fi că legiuitorul a intenţionat să “prelungească” răspunderea comanditarului pentru obligaţiile sociale născute anterior inregistrării reducerii participaţiunii acestuia şi peste acel moment.beneficiul de discuţiune in cazul in care aceştia trec la urmărirea sa. şi nu impotriva unui comanditar care a ieşit din societate şi pe care ar putea eventual să-l urmărească doar pană la concurenţa participaţiunii pe care a avut-o in societate. participaţiunea comanditarului va putea fi instrăinată unor terţi sau transmisă mortis cauza succesorilor fără acordul asociaţilor dacă actul constitutiv nu prevede altfel (art. se va indrepta cu siguranţă impotriva asociaţilor comanditaţi.1 din Codul civil. rudele şi afinii in linie dreaptă fără limită de grad. iar in linie colaterală pană la gradul doi inclusiv.152 alin. dacă actul de constituire nu prevede altfel.

nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar.144 alin. in termen de 3 ani. reorganizării sau lichidării asociatului comanditat persoană juridică.1 din codul civil. iar ceilalţi asociaţi nu au reorganizat societatea sau nu au acceptat un alt comanditat sau comanditar in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditat sau. dacă prin actul constitutiv sau hotărarea unanimă a asociaţilor nu se prevede altfel.143 alin. Orice instrăinare a participaţiunii comanditarului trebuie inscrisă in Registrul de stat al intreprinderilor şi va produce efecte faţă de terţi numai din acest moment.86 alin.86 alin. potrivit art. societatea in comandită se dizolvă. In afară de cauzele generale de dizolvare a persoanelor juridice. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pană la reorganizare.actul constitutiv prevede altfel. (2) Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici in cazul in care instrăinează. inclusiv ca urmare a insolvabilităţii. nu s-a reorganizat sau nu a acceptat un alt comanditat sau comanditar. legea impune respectarea anumitor condiţii avand in vedere că printr-o asemenea instrăinare se pot aduce atingeri caracterului intuitu persoanae al societăţii in comandită. De asemenea. comanditarii vor avea un drept de preferinţă faţă de comanditaţi la recuperarea din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor a aporturilor pe care le-au efectuat (art. (c) retragerii din societatea a unui asociat comanditat.1 din cod.2 din cod).2 din cod). pană la expirarea termenului de 3 ani. 1. 142 alin. in decursul a 6 luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat. societatea in comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă.(1). prevăzute de art. comanditar. (2) In cazul dizolvării societăţii in comandită. Dizolvarea societăţii in comandită (1) In afară de cazurile prevăzute la art. In ceea ce priveşte transmiterea participaţiunilor către alte persoane decat cele menţionate. după caz. incapacităţii sau declarării judecătoreşti a dispariţiei asociatului comanditat persoană fizică. in societate cu răspundere limitată sau in cooperativă. dreptul la participaţiune la capitalul social. . comanditaţii continuă. societatea in comandită se dizolvă şi dacă. comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor. Ca efect al instrăinării integrale a participaţiunii incetează şi calitatea de comanditar a instrăinătorului. Articolul 144. (d) excluderii unui asociat comanditat ca urmare a urmăririi de către creditorii personali a participaţiunii sale la capitalul social a societăţi. La lichidarea societăţii in comandită. Articolul 143. (b) declarării insolvabilităţii. Cea mai importantă dintre ele se referă la dreptul de preemţiune pe care il au comanditarii in cazul instrăinării participaţiunii unui alt comanditar (art. indiferent de cauză. Dizolvarea societăţii in comandită. Reorganizarea societăţii in comandită (1) In cazul reorganizării societăţii in comandită in societate pe acţiuni. şi in cazul: (a) decesului.

statul sau o unitate administrativ teritorială.118 alin. In calitate fondator sau asociat al SRL poate fi o persoană fizică. Legislaţia stabileşte numărul minim şi numărul maxim de asociaţi. fiecare asociat este obligat să verse aportul integral in termen de cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii comerciale. Răspunderea asociaţilor comanditaţi in cazul reorganizării societăţii in comandită. exprimată in actul de constituire." 1. Ei suporta riscul pierderilor. societate in care asociaţii nu răspund pentru obligaţiile ei. ci suportă riscul activităţii acesteia in limitele părţii sociale deţinute. Asociatul care nu a vărsat in termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii.27 din Legea insolvabilităţii nr. Societatea cu răspundere limitata poate fi constituita de una sau de mai multe persoane. Societatea cu răspundere limitata are denumire deplina si poate avea denumire abreviata. 3. numai că acţiunea acesteia este limitată numai la fondatorii persoane juridice care deţin majoritatea voturilor in capitalul social al societăţii insolvabile. Alin. Astfel art.632/2001 stabileşte că dacă insolvabilitatea societăţii survine ca rezultat al culpei fondatorilor (asociaţilor) aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori in măsura in care bunurile societăţii insolvabile nu ajung pentru satisfacerea cerinţelor creditorilor. El riscă cu bunurile transmise ca aport la capitalul social. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. O regulă similară există şi in art. Intrucat art. ce rezulta din activitatea societăţii.L. insă societatea devine insolvabilă. Nerespectarea acestui termen insă nu duce la pierderea calităţii de asociat. De la această regulă. prin care acestea convin să pună in comun anumite bunuri pentru a desfăşura activitate de intreprinzător. dar unul sau mai mulţi asociaţi nu ş-au vărsat integral aportul la capitalul social. (4) Potrivit art. a realiza şi a impărţi beneficii. sau mai tarziu de această dată. pană la expirarea termenului de 6 luni. sau să suporte riscul in limita valorii părţii sociale deţinute.144 vizează doar răspunderea asociaţilor comanditaţi. Societatea cu raspundere limitata Articolul 145. (3) vine să confirme că asociatul SRL nu poate fi atras la răspundere pentru obligaţiile societăţii. Denumirea deplina si cea abreviata trebuie sa includă sintagma in limba de stat "societate cu răspundere limitata" sau abrevierea "S. Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică formată prin voinţa uneia sau mai multor persoane. Dreptul de a cere vărsarea integrală a aportului il are insăşi societatea prin administratorul său precum şi alţi asociaţi. § 4. cu precizarea că art.17 din Legea nr. o persoană juridică. Membrii societăţii cu răspundere limitata nu poarta răspundere pentru obligaţiile acesteia.(3) C.135 din cod. Art. SRL poate fi constituită una şi mai multe persoane.R.112 alin. Dispoziţii generale cu privire la societatea cu răspundere limitata Societate cu răspundere limitata este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in părţi sociale conform actului de constituire si ale cărei obligaţii sant garantate cu patrimoniul societăţii. facem trimitere la comentariile pe care le-am făcut acestui text de lege..144 din Codul civil nu face altceva decat să reia dispoziţiile art. Dacă. 2. insă există unele excepţii. atunci acestea vor .civ.civ.(3) C.1. in cazul in care societatea va activa ineficient.8451992 cu privire la antreprentoriat şi intreprinderi in această societate nu poate fi mai mult de 50 de persoane. in limita părţii nevărsate.

66 C. adică să aibă un conţinut irepetabil care să asigure inconfundabilitatea cu denumirile altor societăţi şi chiar cu cele ale unor alte persoane juridice. Denumirea societăţii cu răspundere limitată se compune din elemente care permit identificarea ei.putea fi urmărite de creditorii societăţii in limitele valorii aportului nevărsat. de relaţiile dintre asociaţi. precum şi in art.1134/1997. activităţi de lombard trebuie să conţină şi cuvantul lombard. Protecţia juridică a denumirii de firmă se asigură şi prin art.8 din Legea nr. Actul de constituire a SRL este legea societăţii concrete.1103/2000 cu privire la protecţia concurenţei şi art. 9) filialele si reprezentanţele societăţii. b) valoarea nominala a participaţiunilor. Corpul este format din elemente obligatorii. numărul de inregistrare al fondatorului persoană juridică. In dependenţă de genul de activitate desfăşurat. modul si termenul lor de vărsare. şi una prescurtată. 10) mărimea capitalului social. 8) modul de reprezentare. dar care. Dacă clauzele actului de constituire sunt nu sunt contrare dispoziţiilor legale ele obligă toate organele societăţii şi toţi asociaţii. art. atribuţiile. locul si data naşterii. 7) structura. Denumirea trebuie să fie unicală. societatea cu răspundere limitată are o denumire stabilită de actele constitutive şi inscrisă in Registrul de stat. Societăţile cu răspundere limitată care desfăşoară activităţi de bursă trebuie să conţină in denumire şi cuvantul bursă. cuvint sau imbinări de cuvinte. dar şi elemente selectate arbitrar de fondatori. sediul. luate in ansamblu. Societatea poate avea.162 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. In actul de constituire al societăţii cu răspundere limitată trebuie sa se indice: 1) numele. pe cand accesoriul poate avea elemente obligatorii.8 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883. Legea nu stabileşte locul acestei sintagme – la inceputul denumirii ori la sfarşitul acesteia – de aceea fondatorii sunt cei care determină locul corpului in denumire. cetăţenia si datele din actul de identitate al fondatorului persoana fizica. doctrina juridică evidenţiază două părţi: corpul şi accesoriul. naţionalitatea.. Astfel denumirea deplină trebuie să includă forma de organizare a societăţii: „societate cu răspundere limitată” iar denumirea lor prescurtată să conţină abrevierea respectivă: SRL. de . daca au fost făcute asemenea aporturi.civ.24-26 Legea nr. In caz de litigii dintre asociaţi şi societate dispoziţiile actului de constituire pot servi ca normă juridică pentru soluţionarea lor. societatea care are in capitalul social investiţii străine va include in denumirea de firmă sintagmele „intreprindere mixtă” sau „intreprindere cu investiţii străine” . (5) Conform dispoziţiilor legale. 4) participaţiunile asociaţilor. inclusiv cele care nu au caracter obligatoriu. Regimul juridic al denumirii societăţii comerciale işi are fundamentul in dispoziţiile art.845/1992. cifre. Corpul firmei este compus din textul care indică forma de organizare a societăţii comerciale. domiciliul. in actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata trebuie sa se indice: a) cuantumul capitalului social.(1). permit societăţii să se deosebească in circuitul civil şi comercial naţional şi internaţional de toate celelalte subiecte. 11) mărimea părţii sociale a fiecărui asociat. In structura denumirii societăţii comerciale. Articolul 146. pe langă denumire deplină. art.108 alin. 6) sediul. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata In afara de cele menţionate la art. 3) obiectul de activitate.5 Legea nr. 2)denumirea societăţii. modul de constituire si de funcţionare a organelor societăţii. 5) valoarea bunurilor constituite ca participaţiune in natura si modul de evaluare. denumirea. Actele de constituire trebuie să accepte o denumire de firmă care să includă toate elementele stabilite de legislaţie. Accesoriul poate consta din litere.

Fiecare asociat deţine o singură parte socială. acesta deţine o parte socială egală cu mărimea capitalului social. Organizarea lotereilor regionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 150 000 lei. (1) Potrivit pct. lei. In societatea cu răspundere limitată capitalul se devizează in atatea părţi sociale căţi asociaţi sunt in societate. Articolul 148. Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată Mărimea minimă a capitalului social al societăţii cu răspundere limitată este stabilita prin lege. Organizarea şi intreţinerea cazinoului capitalul trebuie să constituie cel puţin 600 000 lei. Organizarea lotereilor naţionale capitalul trebuie să constituie cel puţin 250 000 lei. Pentru unele societăţi care desfăşoară activităţi speciale capitalul social trebuie să fie mai mare. Organizarea jocurilor de abilitate capitalul trebuie să constituie cel puţin 50 000 lei. 69 din Regulamentul societăţilor economice aprobat prin Hotărarea Guvernului nr. organizarea activităţii de schimb valutar trebuie să aibă un capital social de cel puţin 200 000 lei. O parte socială poate fi deţinută de mai multe persoane. Lombard trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 25 000 dolari SUA dacă activează in municipii şi cel puţin 15 000 dolari SUA dacă activează in localităţi rurale. ceia ce in prezent constituie 5400 lei.perspectivele care şi le propun asociaţii in actul de constituire pot fi stipulate şi alte clauze.09. Articolul 147. Fiecare din cei ce o deţin sunt in drept să participe la adunarea asociaţilor. Organizarea pariurilor şi intreţinerea sălilor cu automate de joc capitalul trebuie să constituie cel puţin 200 000 lei. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata este obligata sa formeze un capital de rezerva de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. Daca valoarea activelor nete ale societăţii cu răspundere limitata se reduce sub nivelul capitalului social si al capitalului de rezerva. . Capitalul social al societăţii cu răspundere limitată este divizat in părţi sociale. in proporţie de cel puţin 5% din beneficiul net. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata se formează prin vărsăminte anuale din beneficiul ei. pană la atingerea mărimii stabilite de actul de constituire. Capitalul de rezerva al societăţii cu răspundere limitata poate fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului ei social. Intreţinerea automatelor de joc capitalul trebuie să fie cel puţin 25 000 lei. Dacă societatea este cu asociat unic. Astfel societăţile care işi propun ca scop de a desfăşura activitate:pentru Pentru desfăşurarea activităţilor de importare a produselor petroliere trebuie să aibă un capital echivalent cu cel puţin 750 000 dolari SUA.1991 societatea cu răspundere limitată trebuie să aibă un capital social de cel puţin 300 salarii minime lunare. organizarea bursei de comerţ cu mărfuri trebuie să aibă un capital minim nu mai puţin de bursie 1 mln.500 din 10. vărsămintele in capitalul de rezerva reincep.

Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata Partea sociala a asociatului societăţii cu răspundere limitata reprezintă o fracţiune din capitalul ei social. insă valoarea propriei părţi se va majora proporţional valorilor părţilor procurate. in acest caz. Daca actul de constituire nu prevede altfel. Societatea cu răspundere limitata eliberează asociatului care a vărsat aportul integral un certificat prin care se atesta deţinerea părţii sociale si mărimea ei. In această situaţie partea socială a fiecărui asociat se majorează proporţional. moştenitori precum şi intre societăţile succesoare in caz de reorganizare prin dezmembrare a asociatului persoană juridică. proporţional aporturilor fiecărui asociat. insă in cazul in care societate majorează capitalul social din contul beneficiilor şi rezervelor societăţii. Articolul 149. Capitalul de rezervă al societăţii cu răspundere limitată are un rol asiguratoriu. In cazul in care un asociat dobandeşte o alta parte sociala sau o fracţiune din partea sociala a unui alt asociat. partea sociala a primului se majorează proporţional valorii părţii sociale dobandite. Norma cu privire la capitalul de rezervă are un caracter dispozitiv şi nerespectarea ei nu se sancţionează nici de cum. Astfel. Limitarea nu se poate stabili doar fata de un asociat anume. Asociatul poate dobandi una sau mai multe părţi sociale de alţi asociaţi. Partea socială a asociatului poate fi majorată fără ca asociatul să facă aport suplimentar. Dacă legiuitorul consideră că mărimea capitalului social pentru asigurarea cerinţelor creditorilor nu este satisfăcătoare el ar putea majora mărimea minimă a capitalului social. Aceasta inseamnă că beneficiul societăţii va fi calculat ca un excedent al valorii totale a activelor faţă de mărimea sumară a capitalul social şi a capitalului de rezervă.Articolul comentat stabileşte mărimea minimă a capitalului de rezervă. Actul de constituire poate limita obligaţia de a vărsa contribuţii suplimentare la o anumita suma stabilita proporţional aporturilor. stabilita in funcţie de mărimea aportului la acest capital. Contribuţiile suplimentare la capitalul social se efectuează in conformitate cu prevederile statutului. modul de formare. Părţile sociale pot avea mărimi diferite si sant indivizibile daca actul de constituire nu prevede altfel.13 din Legea 1117/1997 privind bursele de mărfuiri . (2) stabileşte prezumţia că partea socială a asociatului este indivizibilă. In opinia noastră importanţa capitalului de rezervă este redusă. asociaţii pot schimba coraportul intre părţile sociale. Asociatul poate să-şi vandă o fracţiune din partea socială deţinută. Asociatul deţine o singura parte sociala. pentru a realiza aceiaşi ce realizează prin capitalul social. Valoarea maximă a părţii sociale poate fi limitată prin lege sau prin act de constituire. numai in cazul in care actul de constituire prevede că partea socială este divizibilă. Alin. Actul de constituire al societăţii cu răspundere limitata poate restrange mărimea maxima a părţii sociale a asociaţilor. Ea poate fi stabilită atat in raport procentual faţă de mărimea totală a capitalului social cat şi in sumă bănească. soţi. potrivit art. Valoarea părţii sociale depinde de mărimea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea acestuia. (1) Partea socială a asociatului este o fracţiune din capitalul social şi arată din capital care revine asociatului. Dacă această prevedere lipseşte atunci partea socială nu poate fi impărţită intre coproprietari. (2)Un asociat poate deţine o singură parte socială cu care poate vota la adunarea socială. cat şi modul de utilizare a acestuia.

mărimea acestora trebuie să fie proporţională aporturilor deja efectuate. (1) din articolul comentat vine să confirme regula că toate bunurile dobandite in timpul căsătoriei sunt proprietate comună in devălmăşie a soţilor. In lipsa unei dispoziţii exprese asociaţii pot să cumpere alte părţi sociale. Articolul 151. Partea sociala a soţilor in societatea cu răspundere limitata Asupra părţii sociale a soţilor in societatea cu răspundere limitata dobandite in timpul căsătoriei se aplica regimul juridic al proprietăţii comune in devălmăşie. donare. daca au fost achitate integral. Certificatul de asociat nu este hartie de valoare şi transmiterea lui altei persoane nu dovedeşte instrăinarea sau gajarea părţii sociale. d) in cazul . Certificatul vine să confirme că o anumită persoană are calitatea de asociat. Deci dacă unul din soţi in timpul căsătoriei participă la fondarea unei societăţi comerciale. Ei pot şi să vandă toată partea socială sau o fracţiune din ea. Aceasta poate fi un bon de plată. Acelaşi lucru se poate demonstra prin actul de constituire. Nu va fi proprietatea comună partea socială obţinută de unul din soţi prin moştenire. o factură sau cel puţin un act de predare-primire dacă aportul s-a făcut in bunuri. sau procură o parte socială din mijloacele comune partea socială este in proprietea comună a socţilor. părţi sociale proprii doar: in baza hotărarii adunării generale a asociaţilor. sau o procură din banii moşteniţi sau donaţi. insă ea nu va putea fi divizată intre soţi dacă aceasta nu este expres stabilit in actul de constituire. dacă aportul s-a făcut in bani. actul de cumpărare. Dacă actul de constituire prevede efectuarea de către asociaţi a contribuţiilor suplimentare. O dispoziţie similară se poate stipula şi in actul de constituire a unei societăţi. Dobandirea de părţii sociale proprii de către societatea cu răspundere limitata Societatea cu răspundere limitata poate dobandi. schimb cu o parte socială. inclusiv şi să acumuleze o parte socială egală cu intregul capital. adoptate la cererea asociatului care si-a propus spre vanzare partea sociala sau o parte din ea. Dacă are loc partajarea bunurilor intre soţi sau intre foştii soţi. Dacă partea socială este divizibilă şi soţul asociatului poate fi primit in societate atunci partea socială va fi divizată in două părţi egale sau in alte proporţii cum convin coproprietarii şi calitatea de asociat o dobandeşte şi soţul care pană la partajare nu avea calitatea de asociat. Soţului asociat ii revine partea socială ca valoare. de la succesorii asociatului decedat. In afară de certificat asociatului trebuie să i se elibereze şi un act contabil care confirmă transmiterea bunurilor la societate. iar celuilalt i se compensează din contul altor bunuri divizibile. sau transmite in capitalul social un bun obţinut prin moşternire sau donare. Alin. donaţie. un certificat de depozit. valoarea părţii sociale va fi calculată ca un bun comun.„cota parte a fiecărui membru al bursei in capitalul social nu poate depăşi 10 %”. Fiecărui asociat care a vărsat aportul integral societatea ii eliberează un certificat care confirmă executarea obligaţiei de aport. precum şi printr-un certificat de moştenire a părţii sociale cu condiţia că acestea sunt inregistate la Camera Inregistrării de stat. Soţul asociatului nu poate cere divizarea părţii sociale si nici primirea sa in societate daca actul de constituire nu prevede altfel. Articolul 150. in cazul executării silite a creanţelor creditorului asociatului.

In cazul in care moştenitorului i se achită valoarea părţii sociale.153 C. Societatea cu răspundere limitata este obligata sa micşoreze capitalul social proporţional valorii părţii sociale dobandite in cazul in care partea sociala nu este instrăinată in termen de 6 luni din momentul dobandirii.(4). Prin actul de constituire al SRL se poate stabili restricţii dure cu privire la intrarea in societate a altor persoane decat cei care au semnat actul de constituire. Scopul procurării părţii sociale de către societate este de proteja societatea de intrarea in ea a persoanelor străine. atunci lui i se va achita 25 % din valoare activelor. Partea socială a asociatului exclus din societate se consideră procurată de societate şi aceasta urmează să restituie valoarea părţii sociale deţinute cu reţinerea . Societatea poate să-şi procure părţile sociale numai din activele care excede mărimea capitalului social. Reieşind din esenţa persoanei juridice şi a societăţii comerciale in general SRL nu poate să se constituie decat cu cel puţin un singur fondator. Creditorii işi pot realiza dreptul lor cu respectarea art. Societatea va putea procura partea socială in concurenţă cu alţi cumpărătări.civ. La procurare trebuie să se ţină cont de unele restricţii: societatea nu poate să procure partea socială de la asociatul unic.152 alin. Această restricţie priveşte şi succesorii asociatului. Alin. Hotărarea se adoptă timp de 30 de zile de la inaintarea ofertei. Societatea are prioritate faţă de unul sau mai mulţi asociaţi care doresc personal să o procure.(1) din articolul comentat stabileşte cazurile in care societatea ar putea să procure părţile sociale. Societatea poate să cumpere partea socială a asociatului in cazul in care creditorii personali ai acestuia işi realizează dreptul de creanţă asupra asociatului din partea acestuia. Adunarea asociaţilor trebuie să decidă asupra procurării părţii sociale in termen de cel mult 6 luni de la data deschiderii moştenirii. 149 alin. Societatea nici nu poate să existe fără cel puţin un asociat căci ea nu ar avea organ suprem (adunare a asociaţilor) care şi-ar exercita drepturile exclusive. La expirarea acestui termen moştenitorul va putea pretinde calitatea de asociat. cat şi dorinţa asociaţilor rămaşi de a concentra controlul asupra societăţii. dar poate fi şi mai mică. Partea sociala poate fi dobandita de societatea cu răspundere limitata doar din contul activelor care depăşesc mărimea capitalului social si a altor fonduri pe care societatea este obligata sa le constituie si din care nu se permite sa se facă plăti asociaţilor. Dacă asociatul are 25 % din capital.civ.excluderii asociatului. Numai cand ea va oferi cel mai bun preţ ea işi va realiza acest drept. Societatea cu răspundere limitată poate dobandi propriile părţi sociale. Această prioritate insă nu va opera in cazul in care vanzătorul doreşte să o vandă unui anumit asociat. Succesorii asociatului decedat nu vor putea dobandi calitatea de asociat in cazul in care actul de constituire interzice trecerea părţii sociale şi a calităţii de asociat prin succesiune. adoptă hotărarea de a procura părtea socială de la asociatul său atunci cand acesta a formulat-o in modul stabilit de art. In acest caz succesorii vor putea pretinde valoarea părţii sociale moştenite. aceasta nu trebuie să fie valoarea nominală ci o parte din valoarea de piaţă a activelor nete ale societăţii. Totul depinde de eficienţa activităţii societăţii. Această valoarea poate fi mai mare decat partea din capitalul social. Adunarea asociaţilor.(4) C. inclusiv cu alţi asociaţi. Societatea cu răspundere limitata care a dobandit o parte sociala in capitalul sau social nu este in drept sa obţină pentru aceasta parte sociala o parte din profitul repartizat si nici sa participe la vot in cadrul adunării asociaţilor. Un impediment poate fi dispoziţia art. şi in actul de constituire nu sunt impedimente cu privire la procurarea de către asociat a părţii sociale.

Asociaţii trebuie sa-si formuleze in scris acceptarea si sa o transmită administratorului in termen de 15 zile de la data primirii ofertei.prejudicului suportat de societate. Partea socială procurată de societate nu dă dreptul de vot. celorlalţi asociaţi si societăţii daca actul de constituire nu prevede altfel. Partea din dividende sau partea din active care revine acestei părţi sociale se vor repartiza deţinătorilor celorlalte părţi sociale proporţional participării la capitalul social. instrăinarea se face in acest caz in condiţiile alin. In opinia noastră cea mai justificată operaţiune de instrăinare este repartizarea (instrăinarea) părţii sociale intre asociaţii rămaşi. Alin. Societate care a dobandit prin unul din modurile stabilite la alin.(1). schimb. Instrăinarea părţii sociale in societatea cu răspundere limitata Partea sociala sau o fracţiune a părţii sociale poate fi instrăinata liber soţului. partea sociala este distribuita proporţional părţii sociale deţinute de fiecare. aceasta poate fi instrăinată unui terţ la un preţ care sa nu fie mai mic decat cel indicat in oferta. Actul juridic de instrăinare a părţii sociale se autentifica notarial.(2)-(9) este nulă. donaţie. Dacă mărimea prejudiciului este mai mare decat valoarea părţii sociale a celui exclus. Daca. Legea permite să se procure chiar din activele care formează capitalul de rezervă al societăţii sau şi alte fonduri create de societate. in termen de 30 de zile de la data transmiterii ofertei. asociaţii sau societatea nu a procurat partea sociala. poate fi transmisă in capitalul social al altei societăţi comerciale. Deşi această parte socială (fracţiune a capitalului social) există. Actul juridic prin . asociaţii au dreptul de preemţiune. Partea socială. In cazul instrăinării părţii sociale unor alte persoane decat cele menţionate la alin. In cazul dezacordului dintre ei. proporţional participării acestora la capitalul social. rudelor si afinilor in linie dreapta fără limita si in linie colaterala pană la gradul doi inclusiv. societatea va putea pretinde despăgubiri.(4)-(9). Daca exista mai mulţi solicitanţi. in esenţa sa este un bun şi poate fi obiectul actelor juridice civile. Acesta aduce oferta la cunoştinţa tuturor asociaţilor in termen de 15 zile de la data transmiterii. (10) Orice clauză contrară prevederilor alin. cu excepţia cazului de succesiune. Astfel partea socială poate fi instrăinată prin vanzare cumpărare. in decursul a 3 luni de la data incheierii actului juridic. fiecare asociat poate. fie să-şi reducă capitalul social.(2) stabileşte regula că partea socială poate fi cumpărată numai dacă societatea are active ce depăşesc mărimea capitalului social. sa ceara pe cale judiciara ca drepturile si obligaţiile cumpărătorului sa treacă la el. In cazul vanzării părţii sociale sau a unei fracţiuni din ea cu incălcarea dreptului de preemţiune. in realitate drepturile incorporate in ea nu pot fi realizate de nimeni. fiecare dobandeşte o fracţiune a părţii sociale in mărimea solicitata.(1) una sau mai multe părţi sociale trebuie in termen de 6 luni de la inregistrarea actului de procurare fie să le instrăineze. Articolul 152. Asociatul nu poate instrăina partea sociala pană la vărsarea integrala a aportului subscris. pe care intenţionează sa o dobandească. Asociatul indica mărimea fracţiunii din partea sociala. Asociatul care intenţionează sa instrăineze parţial sau integral partea sociala transmite o oferta scrisa administratorului societăţii. pentru ea nu se repartizează dividende şi nici active in caz de lichidare a societăţii.

Dreptul creditorilor asupra părţii sociale se exercita cu respectarea dispoziţiilor art. in proces judiciar. .(4) C. (3) prevede că asociatul are dreptul de preemţiune la cumpărarea părţii sociale numai faţă de alte persoane decat cele indicate in alin. poate stabili dreptul de preferinţă a asociatului şi faţă de rude sau afini. de fapt. se poate adopta o incheiere de asigurare a acţiunii civile sau de executare a unei hotărari a instanţei de judecată.. Articolul 153. totuşi considerăm că in acest articol majoritatea dispoziţiilor. Aceste interdicţii ar putea fi privite ca limitări aduse dreptului de proprietate asupra părţii sociale.152. Alin. La cererea creditorilor asociatului.(4) fiecare asociat poate.civ. Actul prin care se adoptă măsura de asigurare trebuie de adus la cunoştinţa administratorului SRL a cărei parte socială o deţine asociatul. aportul la capitalul social.. Articolul comentat reglementează specificul instrăinării părţii sociale. limite la care. Deşi teoretic se păstrează posibilitatea realizării dreptului de preferinţă in cazul instrăinării prin contracte de schimb. in special alin. insă. schimba sau a o depune in capitalul social al altei societăţi partea socială care ii aparţine dacă actul de constituire nu interzice acest lucru.care se instrăinează o parte socială sau o fracţiune din aceasta trebuie să fie autentificat notarial. Asociatul care doreşte să vandă partea socială trebuie să respecte dreptul preferenţial al celorlalţi asociaţi şi al societăţii. Urmărirea părţii sociale de către creditorii asociatului Creditorii asociatului pot urmări partea sociala numai in temeiul unui titlu executoriu daca creanţele nu pot fi satisfăcute din contul altor bunuri ale asociatului. Ea poate fi grevată cu gaj precum şi transmisă prin succesiune. Partea socială poate fi instrăinată prin acte intre vii numai după ce a fost vărsat intregul aport la care fondatorul s-a obligat. Asociaţii nu au dreptul de preferinţă unul faţă de altul. Prin măsura de asigurare asociatului i se poate interzice vanzarea sau gajarea părţii sociale.(1) care spune că „partea socială poate fi instrăinată liber . Deci asociatul poate liber dona. Actul de constituire.(1). Vanzătorul poate instrăină liber partea sa socială oricărui alt asociat consideră necesar. dar şi din esenţa celorlalte aliniate. Prin actul de constituire se poate limita sau chiar interzice trecerea părţii sociale la terţele persoane. Nu poate fi vorba despre un drept de preferinţă in cazul donării sau in cazul in care acesta se face aport la capitalul social.(8) in care se foloseşte cuvantul vanzare. Aceasta rezultă din alin. schimbul. Creditorii personali ai asociatului pot urmări partea socială a acestuia. Realizarea dreptului creditorului asupra părţii sociale pe cale forţată poate fi efectuată numai pe baza unui titlu executoriu şi numai dacă asociatul nu dispune de alte bunuri. Acţiunea de cerere a drepturilor cumpărătorului poate fi formulată in termen de 3 luni de la data incheierii contractului de vanzare cumpărare a părţii sociale. in realitate sunt rare cazuri cand mai mulţi asociaţi ar avea obiectul schimbului in care este interesat vanzătorul părţii sociale. Partea socială este un bun care se include in activul patrimoniului asociatului. convin asociaţii prin actul de constituire al societăţii.(3)-(8) se referă la instrăinarea prin acte de vanzarecumpărare. Un impediment la o asemenea instrăinare poate servi art. Cuvantului instrăinare i se potriveşte mai multe tipuri de acte juridice. să ceară drepturile şi obligaţiile cumpărătorului. inclusiv donaţia. vinde. Aceasta rezultă din dispoziţia expresă a alin. dacă actul de constituire nu prevede altfel”.149 alin. In cazul in care asociatul vinde unui terţ fără a respecta regulile stabilite la alin. precum şi să fie inregistrat la Camera Inregistrării de Stat.

Conducerea.). acesta este obligat să acopere prejudiciul suportat de societate in legătură cu nevărsarea in termen a aportului precum şi toate cheltuielile legate de procesul de excludere.civ. aportul vărsat. unul sau mai mulţi asociaţi din proprie iniţiativă sau la hotărarea instanţei de judecată poate cere excluderea asociatului din societate.(5) C. considerand că aceasta nu numai că este producătoare de dividende dar este şi o modalitate de realizare a dreptului la muncă. Nu se cere ca aceste două motive să fie cumulative. Dacă asociatul pus in intarziere nu varsă integral aportul nici in termenul suplimentar atunci administratorul. Asociatului exclus i se restituie. Obligaţia de reparare a prejudiciului subzista in partea neacoperită prin aportul vărsat. . foloseşte bunurile societăţii in scop personal sau al unor terţi. comite frauda in dauna societăţii.Legiuitorul a decis să lase partea socială asociatului pentru a fi realizată doar in ultimul rand. Prin actul de constituire se poate stabili şi un termen mai restrans. in termen de 6 luni. unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societatea cu răspundere limitata a asociatului: care a fost pus in intarziere si nu a vărsat integral aportul subscris in perioada suplimentara. Dacă asociatul a fost exclus. care. Dacă mărimea aportului acoperă integral prejudiciul cauzat societăţii prin nevărsare. Excluderea asociatului se face numai prin hotărare judecătoreasca. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata Normele cu privire la conducerea. In cazul in care mărimea aportului vărsat de asociat nu acoperă prejudiciul suportat acesta va fi obligat să-l repare din alte bunuri.(3) C. Dacă asociatul nu a vărsat aportul in termenul stabilit de lege sau de actul de constituire. Articolul 155. administratorul. fără dobanda. administrarea si reprezentarea societăţii cu răspundere limitata sant stabilite prin lege si statutul sau. sau face alte acţiuni care păgubeşte direct sau indirect societatea. suma rămasă după acoperirea prejudiciului va fi restituită asociatului in termen de şase luni. Articolul 154. restul aportului se varsă potrivit art. Asociatul poate fi exclus din societate prin hotărarea judecăţii pentru două motive: nu a vărsat aportul la care s-a obligat.113 alin. Excluderea asociatului societăţii cu răspundere limitata Adunarea generală a asociaţilor. Fiecare asociat este obligat să verse in capitalul social după cum urmează: cel puţin 40 % din aportul subscris in numerar pană la inregistrarea de stat a societăţii. oricare alt asociat il poate notifica pe cel care a intarziat despre faptul intarzierii şi stabileşte un termen suplimentar de cel puţin o lună şi il avertizează că dacă el nu varsă in timpul suplimentar va fi exclus din societate (art.civ. in cel mult 6 luni de la data inregistrării societăţii.112 alin. De regulă fondatorii sau asociaţii SRL şi activează in calitate de salariaţi ai acestor societăţi. fiind administrator. cumuland şi funcţia de administrator foloseşte bunurile societăţii in alte scopuri decat obţinerea profitului. dar numai după repararea prejudiciului cauzat.

Dispoziţiile incluse in actul de constituire devin obligatorii pentru toţi asociaţii.1991. riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii.A. Societatea pe actiuni Articolul 156. (4) Acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. reieşind din normele dispozitive ale actelor normative. in limita parţii nevărsate. Astfel actul normativ in care-şi are continuarea reglementarea juridică a SRL este Regulamentul societăţilor economice aprobat prin hotărarea Guvernului nr. Ei suporta. grupand un număr mare de asociaţi care. Importanţa lor in orice economie de piaţă este deosebită. § 5. Forma juridică de societate comercială pe acţiuni se impune pentru marile intreprinderi ale căror nevoi de capitaluri nu pot fi asigurate de un cerc restrans de persoane. Consideraţii preliminare. Datorită importanţei capitalului. de regulă. (3) Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii. (5) Societatea pe acţiuni are denumire deplina şi poate avea denumire prescurtata.09. 1. mai evoluate şi mai complexe forme de societăţi comerciale. nici nu se cunosc intre ei şi a căror participare la societate este fundamentată pe capitalurile pe care ei le investesc in intreprindere. In denumirea deplina şi prescurtata trebuie să se includă sintagma in limba de stat "societate pe acţiuni" sau abrevierea "S. Actul de constituire. pe teritorii largi. de multe ori cu depăşirea graniţelor unei ţări sau ale unui continent. a căror activitate se desfăşoară. Ea permite colectarea acestor capitaluri făcand apel public la economiile unor mase mici de investitori care primesc in schimbul investiţiilor lor titluri (acţiuni sau obligaţiuni) uşor negociabile – mai ales dacă societatea este cotată la bursă – şi generatoare de profit (dividende sau plusvaloarea cesiunii). Desigur că norme juridice obligatorii pentru asociaţi şi pentru organele societăţii se conţin şi in actul de constituire (statutul) a societăţii. de cele mai multe ori. in condiţiile limitării responsabilităţii lor la cadrul sumelor angajate pentru subscrierea sau cumpărarea acestor titluri.". poate conţine dispoziţii derogatorii precum şi dispoziţii care nu sunt obligatorii pentru actul de constituire. (2) Societatea pe acţiuni poate fi constituita de una sau de mai multe persoane.500 din 10. Transmisibilitatea uşoară a acestor titluri produce o primenire continuă a asociaţilor şi asigură continuitatea existenţei persoanei juridice dincolo de limitele biologice ale persoanei fizice. sunt societăţile create pentru realizarea marilor afaceri. administrare şi reprezentare a societăţii cu răspundere limitată se reglementează prin acte normative speciale şi actul de constituire a societăţii. Societăţile pe acţiuni sunt considerate de doctrină cele mai moderne. Societăţile pe acţiuni. Una din formele juridice in care o societate comercială poate să se organizeze pentru a putea dobandi personalitate juridică şi a funcţiona legal este cea de societate pe acţiuni. insă fondatorii sau ulterior asociaţii consideră necesar a le include. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. funcţionare. calităţile personale ale asociaţilor sunt . pentru organele de conducere şi control ale societăţii de la data aprobării acestora şi sunt opozabile terţilor de la data inregistrării acestora in Registrul de stat al intreprinderilor. Dispoziţii generale cu privire la societatea pe acţiuni (1) Societate pe acţiuni este societatea comerciala al cărei capital social este divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sint garantate cu patrimoniul societăţii.Particularităţile de constituire. Societatea pe acţiuni este tipul insuşi al societăţii de capitaluri.

fapt care va crea multiple probleme de interpretare şi de aplicare a celor două acte normative. Ca regulă generală. Dar cum se va proceda in situaţiile in care dispoziţiile codului sunt ele insele incoerente? De exemplu. se va da prioritate dispoziţiilor codului. se poate constata că in varianta finală a Codului adoptată de legiuitor (societăţilor pe acţiuni fiindu-le alocate 15 articole.4 din cod şi art. cum se va proceda in situaţia in care dispoziţiile Legii SA ar putea fi apreciate ca neconforme concepţiei codului.2002. art. “societe anonyme” (Franţa).1997 (in continuare Legea SA).170) se regăseşte doar o parte din reglementarea destul de consistentă (50 de articole) şi coerentă pe care societăţile pe acţiuni au primit-o in proiectul Codului civil. Răspunsul la această intrebare este ingreunat de două elemente: primo – Codul civil cuprinde dispoziţii cu caracter general.156 la art. dispoziţiilor din proiectul codului şi abrogarea legii speciale – Legea SA. Soluţia legiuitorului de a reglementa societăţile pe acţiuni atat in Codul civil cat şi prin lege specială este după părerea noastră discutabilă. lipsite de substanţă şi de multe ori contradictorii cu cele ale legii speciale. “sociedade anonima” (Portugalia). sunt amplu reglementate printr-o lege specială privind societăţile pe acţiuni nr. “Акционерное общество” (Federaţia Rusă). in cazul art. in conformitate cu dispoziţiile art. cu atat mai mult cu cat dispoziţiile codului sunt pe alocuri incoerente.62 şi art. “Osakeyhtio” (Finlanda). ar fi fost fie elaborarea sau păstrarea doar a catorva articole care să răspundă cerinţei de generalitate şi dezvoltarea şi completarea lor prin lege specială (lege care.U. “aktieselskab” (Danemarca). Pe de altă parte.160 alin. sub diferite denumiri: “corporation” sau “stock company” (S. In Republica Moldova societăţile in discuţie. 35 din Legea SA cu privire la actele constitutive? Ori.1 din Legea SA (care reglementează cota minimă a capitalului de rezervă) sau in cazul art. Astfel. existand numeroase discordanţe intre dispoziţiile celor două acte normative.2 din Legea SA (care reglementează termenele de vărsare a aporturilor la constituirea societăţii).2 lit. Datorită importanţei economice şi rolului lor in societatea modernă societăţile pe acţiuni sunt intalnite şi reglementate in majoritatea statelor lumii. in principiu. O prima problemă care poate fi ridicată in acest context este cea a forţei juridice a dispoziţiilor celor două acte normative şi a soluţiei pe care ar trebui să o adopte interpretul in cazul unor discrepanţe existente intre acestea. “naamloze vennootschap” (Olanda). pe langă dispoziţiile Codului civil. Pentru aceste considerente societatea pe acţiuni in formă pură este cunoscută in doctrină şi sub numele de societate anonimă. de exemplu. după părerea noastră.37 alin.). care reiau şi particularizează reglementările din cod şi secundo – Codul civil (lege generală) a fost adoptat ulterior legii speciale. exista la data adoptării codului) in condiţiile in care s-a vrut reducerea numărului dispoziţiilor din cod prin care să fie reglementată cu caracter general activitatea societăţilor pe acţiuni. de altfel. Codul civil (ce cuprinde intr-o formă unitară şi sistematizată principalele norme ale ramuri de drept civil şi comercial) fiind. deşi . iar selecţia făcută de legiuitor nu este tocmai cea mai potrivită. “Aktiengesellschaft” (Germania).06.46 alin. fie menţinerea şi.1. “public company limited by shares” (Marea Britanie şi alte state din sistemul “common law”).1134XIII/02.1 din cod şi art. fiind completat cu dispoziţiile Legii SA. “Aksjeselskap” (Norvegia). completarea. “Aktiebolag” (Suedia).estompate pană la dispariţie in favoarea aporturilor la capital.157 din cod cu cele ale art.36 alin.1125-XV/13. cum ar fi. de la art.b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. eventual.A.04.158 alin. “Sociedad Anonima” (Spania). “societa per azioni” (Italia). legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova. Mult mai indicat. atat in cod cat şi prin lege specială. avem actualmente o reglementare paralelă a societăţilor pe acţiuni. o lege organică iar Legea SA – una ordinară. Această regulă se va aplica fără probleme in situaţiile in care intre dispoziţiile codului şi cele ale Legii SA există o neconcordanţă evidentă. 33. Astfel. cum vor fi interpretate şi coroborate dispoziţiile art.32. aceasta fiind lipsită de o concepţie clară şi unitară asupra reglementării activităţii societăţilor in discuţie.

Sub o formă rudimentară le găsim. Grecia). Suedia. 4.asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile societăţii.156 alin.228-97.societatis publicanorum . consideră societatea anonimă ca o societate a cărei capital este divizat in acţiuni şi care se constituie intre participanţi care răspund pentru pierderi in limita aporturilor lor. ei fiindu-i aplicabile in absenţa unor dispoziţii speciale regulile generale aplicabile tuturor persoanelor juridice prevăzute in art. Elveţia – art. Astfel.106-120 din prezentul cod. completate prin Legea federală din 4 octombrie 1991).31/1990. spre deosebire de societăţile de persoane – societatea in nume colectiv şi societatea in comandită -. Societatea pe acţiuni se individualizează prin următoarele trăsături: .) ? In cele ce urmează vom incercă identificarea unor soluţii acceptabile. 2. susţinand totuşi necesitatea unor corelări şi modificări exprese a celor două acte normative. . impreună cu celelalte societăţi comerciale (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – “Companies Act 1985”.620-763 din Codul Federal al Obligaţiilor.societatea pe acţiuni este persoană juridică. fie numai in codul comercial (Franţa – art.L224-1 . Ungaria).capitalul social al societăţii este divizat in acţiuni. sau prin lege separată (Germania. Republica Ceha) sau civil (Italia . Societăţile pe acţiuni s-au dezvoltat intr-o perioadă relativ recentă.L225-1 din Codul comercial francez. In doctrina franceză.L. şi anume.adică a concesionarilor de impozite publice.3). Norvegia.55-105 din prezentul cod. şi in alte timpuri. Definiţia societăţii pe acţiuni. Scurt istoric al societăţilor pe acţiuni. Definiţia existentă in cod este superioară celei din legea specială deoarece accentuează o trăsătură distinctivă a societăţilor de capitaluri. se consideră că societăţile pe acţiuni ar avea originea in concesiunile acordate la sfarşitul Evului Mediu de către suveranitatea teritorială societăţilor de capitalişti de a organiza servicii de interes general – servicii publice. Romania – Legea societăţilor comerciale nr. iar asociaţii (acţionarii) societăţii nu răspund pentru obligaţiile sociale.1 Codul civil defineşte societatea pe acţiuni ca fiind acea “societate comercială al cărei capital social este in intregime divizat in acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii”. Danemarca. Austria. . Trăsăturile specifice ale societăţii pe acţiuni. deşi nu constituie regula.2325-2461. a cărei capital este divizat in acţiuni.societatea pe acţiuni este intotdeauna comercială (cu scop lucrativ) indiferent de obiectul său de activitate.nu există contradicţii aparente intre reglementări (cum ar fi cazul dispoziţiilor Legii SA care fac distincţie intre societăţile pe acţiuni de tip inchis şi cele de tip deschis sau care reglementează ţinerea adunării constitutive. Reamintim in acest context că in majoritatea statelor europene societăţile pe acţiuni sunt reglementate. Portugalia – “Codigo Das Sociedades Comerciais” (Codul societăţilor comerciale). Spania. suportand. Finlanda.art. In art. fie numai prin legi speciale. care emiteau părţi cesibile. doar riscul pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia (art. iar pentru obligaţiile asumate aceasta răspunzand numai cu patrimoniul ce-i aparţine. Olanda – art. Astfel. . executarea obligaţiilor societăţii este garantată numai cu patrimoniul acesteia. Acesteia ii sunt aplicabile in lipsa unor dispoziţii derogatorii prevederile art. §1 din Legea germană privind societăţile pe acţiuni (Aktiengesetz) din 1965 defineşte societatea pe acţiuni ca fiind o societate care dispune de proprie personalitate juridică. De asemenea. etc. că in cadrul acestora.64-164. 3. Polonia. insă. o formă embrionară este semnalată in societăţile romane de publicani .156 alin. in limitele participaţiunii lor la capitalul social. art. care sunt titluri negociabile şi transmisibile. Trebuie menţionat că. Belgia. . in principal. soluţia definirii legale (in textul legii) a societăţii pe acţiuni este intalnită şi in alte legislaţii.

fapt ce a dus la o adevărată expansiune a societăţilor comerciale pe acţiuni. preluand principiile care reglementau marile companii coloniale. de asemenea intr-o mare măsură. contribuţiile la formarea patrimoniului au primit denumirea de “acţiuni”. dreptul de a ţine in permanenţă trupe sub arme. Compania Insulelor Americii (1626) pentru colonizarea insulelor Martinica şi Guadelup. aveau adevărate drepturi regaliene: dreptul de a bate monedă. erau garantate cu veniturile pe care Republica le percepea din impozite. ca tip general de societate. Astfel de reglementări au fost preluate de legislaţiile majorităţii ţărilor europene. Astfel. a fost realizată de Codul comercial francez (1807) care. Legiuitorul a considerat aceste companii. care putea fi liber transmisă. In proprietatea minieră germană o mină care nu putea fi material divizată era impărţită in cote denumite carate. Compania Noii Franţe (1628) pentru colonizarea Canadei. Belgia. Germania) şi din 1946 (in Anglia) această reglementare a fost suprimată. in Italia. in calitate de persoană juridică. Aceste companii erau constituite pe baza unor patente regale sau conexiuni. Politica de expansiune colonială din secolul XVII-XVIII a contribuit. Deşi această formă de societate a adus servicii deosebite economiilor ţărilor in care a existat. lansa imprumuturi pe piaţă. Acesta a fost unul din motivele pentru care societăţile anonime pe acţiuni puteau funcţiona numai pe baza autorizaţiei guvernului şi numai după anul 1867 (in Franţa. mai curand.bănci etc. reglementează societatea anonimă cu cele două forme ale sale: societatea pe acţiuni şi societatea in comandită pe acţiuni. şi comiterea unor fraude de mari proporţii de către administratorii lor. in doctrină. decat ca instituţii de drept privat. fraude ce au ruinat pe acţionari sau pe creditorii sociali. curtenii. care avea . Contribuţiile asociaţilor formau un patrimoniu distinct de patrimoniul asociaţilor care avea ca titular compania. băncile italiene din Evul Mediu şi companiile coloniale. In secolul al XV-lea. ca fiind mijloace de realizare a intereselor publice. In momentul in care Republica n-a mai putut plăti “interesul” (dobanzile) la sumele imprumutate a acordat deţinătorilor titlurilor dreptul la control asupra unor gestiuni publice şi apoi. Prototipul acestor bănci era instituţia cunoscută in Genova sub denumirea “Officium Procuratorum Sanchi Georgio”. in cursul secolelor XVII-XVIII au luat fiinţă: Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602). s-a transformat. constituită in 1896. societatea pe acţiuni ar fi o aplicaţie a regulii maritime potrivit căreia proprietarul unei nave răspunde pentru avariile cauzate de căpitanul său numai in limita capitalului investit in acea navă. in acelaşi timp. astfel. In general. in schimbul cărora elibera titluri cesibile şi producătoare de interese (dobanzi). Compania Mărilor Sudului – toate companii celebre in epocă şi care au jucat un rol economic insemnat in procesul de colonizare. dreptul de a edicta regulamente locale. privilegiul perceperii impozitelor. Pe teritoriul actualei Republici Moldova se pare că prima societate pe acţiuni atestată este Societatea anonimă (pe acţiuni) belgiană. denumite loca. ea a permis. Reglementarea societăţii pe acţiuni. Compania engleză a Indiilor. După o altă teză. se reţin ca precedente primare: coproprietatea minieră germană. constituit pentru apărarea drepturilor. cărora li se acorda privilegiul exclusiv al exploatării şi colonizării unor teritorii. Fiecare posesor răspundea proporţional cu valoarea cotei sale. constituite prin concesiunea suveranităţii teritoriale. intocmai ca acţiunile din dreptul modern. negustorii). se intalnesc organizaţii bancare al căror capital era reprezentat prin titluri cesibile. Republica Genoveză. Olanda. avand nevoie de bani. riscurile asociaţilor erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei. Aceste titluri. Consorţiul de capitalişti. Pentru prima dată. cu participarea unui mare număr de posesori de fonduri (regele. intr-o instituţie bancară care funcţiona ca o instituţie publică de sine stătătoare. In sfarşit. Compania Olandeză a Indiilor Occidentale (1621). la constituirea unor forme incipiente de societăţi pe acţiuni. Aceste companii.

astfel incat societatea publică pe acţiuni cu răspundere limitată (public company limited by shares) din dreptul anglo-saxon (dar şi olandez) este similară cu societăţile clasice pe acţiuni din sistemul dreptului continental. prevederile codului au fost dezvoltate intr-o lege specială din 26.1134/1997 privind societăţile pe acţiuni. in număr de 860. De regulă. fiind deţinute de 7 persoane fizice. a căror principali deţinători erau două corporaţii belgiene: Compania generală de căi ferate şi electricitate – 5120 de acţiuni şi Compania căilor ferate din Belgia – 5020 de acţiuni. Activitatea acestora a fost reglementată iniţial prin Legea privind societăţile pe acţiuni nr. pe bună dreptate. Legea SA face diferenţa intre societăţile pe acţiuni deschise şi cele inchise. In legislaţia rusă. a funcţionat economia planificată fiind desfiinţate sau reorganizate in intreprinderi de stat toate societăţile pe acţiuni. divizat in 11 mii acţiuni.in proprietate tramvaiele şi liniile de tramvaie din Chişinău.97 consacră această distincţie şi defineşte cele două tipuri de societăţi. 5. Astfel. din Codul de comerţ italian din 1882. majoritatea specialiştilor in domeniu au criticat această impărţire. considerat cel mai modern cod al acelor timpuri. După declararea independenţei la 27 august 1991 şi ca urmare a declanşării procesului de liberalizare a economiei şi privatizării in peisajul economic al ţării au reapărut şi societăţile pe acţiuni. de altfel. de unde. o anumită distincţie intre societăţile pe acţiuni (chiar in deschise şi inchise. restul acţiunilor. in dreptul francez şi roman. in legislaţiile respective distincţia operează doar pe planul participării acţiunilor societăţii la circuitul “public” al valorilor mobiliare.12. considerăm că modelul de reglementare separată a societăţilor pe acţiuni de tip inchis adoptat de legiuitorul nostru este absolut neinspirat. Mai trebuie să amintim că intre 1918 şi 1944 pe teritoriul dintre Prut şi Nistru s-a aplicat Codul comercial roman de la 1887. insă ea este esenţial diferită de cea prezentă in Legea nr. după cum capitalul social al acestora din urmă a fost constituit prin subscripţie publică .1995 privind societăţile pe acţiuni. iar societatea privată pe acţiuni cu răspundere limitată (private company limited by shares) este corespunzătoare in mare măsură societăţilor cu răspundere limitată. Astfel. Tipurile societăţilor pe acţiuni.121-187. de exemplu. acestea fiind cotate şi la bursele de valori.01. abrogată de Legea SA care este şi astăzi in vigoare. in sensul că asemenea societăţi pot face apel la investiţii din partea publicului larg. Trebuie menţionat că această dihotomie juridică s-a incetăţenit in legislaţia rusă ca urmare a unei preluări nereuşite a modelului de reglementarea a societăţilor comerciale din dreptul anglo-saxon. cat şi in vederea participării acestuia la vanzarea de acţiuni. După cel de-al doilea război. deşi Codul civil nu face nici o precizare in acest sens. dar nu in modul in care o face legea noastră) se face şi in legislaţiile statelor din sistemul de drept continental. atat in vederea subscrierii de acţiuni. spre deosebire de Codul civil al Federaţiei Ruse care in art. ca şi in toate ţările blocului comunist. in special in art. Sigur. Aceasta avea un capital social de 11 milioane franci. in republică. in cea mai mare parte. Intre timp. care a fost inspirat.1992. au şi fost importate in mare parte in Legea SA.847-XII/03. intrucat legislaţia Republicii Moldova reglementează printre alte forme de societate comercială şi pe aceea a societăţii cu răspundere limitată. considerand. In acest sistem de drept tradiţia unei asemenea reglementări este justificată de absenţa ca tip de societate comercială a societăţii cu răspundere limitată. societăţile pe acţiuni sunt impărţite in inchise (de tip inchis) şi deschise (deţinute public). Codul comercial roman conţinea o amplă reglementare a societăţilor pe acţiuni in Titlul VIII “Despre societăţi şi despre asociaţiuni comerciale”. iar oportunitatea existenţei acestora a fost pusă la indoială. pentru aceste doua tipuri de societăţi existand in unele cazuri reglementări diferite. unde există două tipuri de societăţi comerciale cu răspundere limitată (de tip public şi de tip privat). că regulile stipulate pentru societăţile pe acţiuni de tip inchis le apropie de societăţile cu răspundere limitată.

. Tipul societăţii trebuie expres prevăzut in actele constitutive ale acesteia. in continuare. societatea inchisă urmează a fi lichidată prin hotărare a adunării generale a acţionarilor sau a instanţei judecătoreşti (art.1 lit. unui cerc nelimitat de persoane pentru achiziţionare (art. a căror listă se aprobă de majoritatea acţionarilor in modul prevăzut de statutul societăţii (art. şi de legislaţia funciară. precum şi a intreprinderilor prelucrătoare din complexul agroindustrial.4 din Legea SA).5 din Legea SA). nu are dreptul să plaseze public acţiunile sale sau alte valori mobiliare sau să le propună. că modificarea tipului de societate este obligatorie in cazul in care numărul acţionarilor societăţii inchise va depăşi limita stabilită de lege (50 de acţionari). să redăm sintetic principalele diferenţe intre societăţile pe acţiuni de tip deschis şi cele de tip inchis. In caz contrar.5 din Legea SA). particularităţile infiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni la privatizarea patrimoniului intreprinderilor de stat şi municipale sunt stabilite de legislaţia cu privire la privatizare. Cu alte cuvinte.1 din cod care reglementează limita minimă a capitalului social).2 din Legea SA). De asemenea.35 alin. vom incerca.2 alin.8 din Legea SA. iar modificarea tipului de societate se poate face numai prin modificarea statutului societăţii.31 alin. care cuprinde acţionarii acestei societăţi şi/sau alte persoane. considerăm că distincţia abordată continuă să opereze pană la o necesară modificare a legii.9 din Legea SA). instrăinarea acţiunilor unei societăţi inchise este supusă unei proceduri speciale. 6. care face in repetate randuri trimiterea la lege (cum este cazul şi a art. Menţionăm.actele constitutive ale unei societăţi de tip inchis (statutul) trebuie să conţină o clauză care să stipuleze modul de instrăinare a acţiunilor (art. Totuşi.44 alin. fie se va transforma in societate deschisă (ori in cooperativă de producţie). pe cand numărul fondatorilor şi acţionarilor societăţii deschise nu este limitat (art.2 alin. aşa cum sunt ele reglementate in Legea privind societăţile pe acţiuni. Astfel: . iar ulterior constituirii a acţionarilor.societatea de tip inchis. sovhozurilor. orice valoare mobiliară emisă de o societate de tip inchis va putea fi plasată numai in cadrul unui cerc limitat de persoane. de asemenea. Drept urmare. destul de greoaie. in termen de 3 luni. in alt mod. fie se va reorganiza prin divizare (separare).158 alin. ci ar putea evidenţia intenţia legiuitorului de a nu mai face o asemenea distincţie şi de a se alinia in acest fel la practica statelor occidentale. Astfel. iar la reorganizarea colhozurilor. absenţa in cod a unor referinţe la impărţirea societăţilor pe acţiuni in deschise şi inchise nu este una intamplătoare.şi/sau dacă acţiunile lor sau alte valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice regulat promovate şi incheiate cu succes.numărul fondatorilor. spre deosebire de societatea de tip deschis.in privinţa societăţilor deschise sunt stabilite cateva reguli speciale ce se referă la publicitatea anumitor informaţii legate de activitatea societăţii (art. avand in vedere că dispoziţiile Legii SA nu au fost expres modificate şi ţinand cont de faptul că acestea le completează pe cele din cod.27 din Legea SA. După părerea noastră.k) din Legea SA). In afara dispoziţiilor Codului civil şi Legii SA constituirea şi funcţionarea societăţilor pe acţiuni din anumite domenii de activitate este reglementată şi prin de alte acte normative.6 şi art.40 alin.capitalul social al unei societăţi deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei. societatea.2 alin. . intreprinderilor şi organizaţiilor intergospodăreşti. In această situaţie. societăţii inchise nu poate fi mai mare de 50. .2 alin. Legislaţia aplicabilă societăţilor pe acţiuni. . iar al societăţii inchise de 10 mii lei (art. potrivit art. Particularităţile infiinţării şi .92 din Legea SA). reglementate in art.

Societatea pe acţiuni are propria sa firmă şi propriul sediu.6 alin. nu fictiv.6 alin. se identifică obligatoriu prin două elemente: denumirea (firma) şi sediul. Insuşirea .6 alin. 8. Pentru identificarea ei in activitatea comercială societatea pe acţiuni trebuie să aibă o denumire. Legii nr. Aceste elemente sunt distincte de elementele de identificare a asociaţilor (acţionarilor). despre schimbarea sediului său (art. legea obligă societatea pe acţiuni să anunţe creditorii. 7. cu alte dispoziţii cuprinse in legislaţia comercială.3 din Legea SA). Atributele de identificare a societăţii pe acţiuni. cităm o hotărare a Curţii de Apel Bucureşti care a statuat că numele unui asociat poate face totuşi parte din firma unei societăţi anonime (pe acţiuni) cu condiţia ca prin trecutul şi calităţile sale să fi devenit un element obiectiv. Societatea pe acţiuni. Legea cu privire la fondurile de investiţii nr.2 din Legea SA). Menţionăm. desprins de persoana unuia din asociaţi. precum şi autorităţile publice stabilite de legislaţie. Pentru aceasta se va indica localitatea.632-XV/14.5 din cod şi art. financiară şi valutară. şi cuvintele “societate pe acţiuni” pentru denumirea deplină sau iniţialele “S.1997. Legea cu privire la asigurări nr. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii.5 alin. de regulă.07.550-XIII/21. indicat in statutul societăţii (art.06.998-XII/01.1993. bursiere şi de asigurări sunt stabilite de alte acte legislative. fiscală (intrucat societatea pe acţiuni desfăşoară o activitate producătoare de venituri). persoane juridice. In ce ne priveşte considerăm inutilă o asemenea normă. Legii nr. cum ar fi de pildă Voinea.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate. acţionarii săi.1992 privind investiţiile străine.1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare (ale cărei dispoziţii sunt completate cu reglementările emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare). deoarece criteriul utilizat pentru determinarea sediului este cel al locului unde se află organul său executiv. cuprinse in cod.157 alin. patronimicul va deveni un bun incorporal al societăţii in cauză şi. Astfel. Executarea obligaţiilor sociale şi răspunderea acţionarilor. Curtea a socotit că aceste nume au devenit adevărate denumiri. reglementările privind societăţile pe acţiuni.A” pentru denumirea prescurtată. Intr-un asemenea caz. Mai menţionăm că. Malaxa (mari industriaşi – n. Potrivit Legii SA sediu social al societăţii pe acţiuni este considerat sediul organului său executiv.1508XII/15. dintre care enumerăm Legea instituţiilor financiare nr.11.2001. In doctrină s-a discutat dacă firma unei societăţi pe acţiuni poate fi determinată prin numele unui asociat (acţionar).1204-XIII/05. se completează cu prevederile Legii insolvabilităţii nr. că sediul indicat trebuie să fie real. persoane fizice. Aceasta trebuie să cuprindă: numele concret al societăţii. fără o legătură obligatorie cu numele şi domiciliul asociaţilor.10. firma societăţii poate să cuprindă şi alte date care nu sunt in contradicţie cu legislaţia. In acest sens.1).07. Intreprinderilor cu investiţii străine organizate sub formă de societăţi pe acţiuni le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. in consecinţă. dacă asociatul respectiv s-ar retrage din societate n-ar putea să interzică societăţii utilizarea in denumirea socială a patronimicului său.a). In mod facultativ.199XIV/18. ca şi orice altă persoană juridică.06.451-XV/30. iar in cazul in care adresa pentru relaţii nu va coincide cu cea a sediului social simpla prezenţă a acesteia nu va fi de natură să inlesnească comunicarea cu societatea. Această discuţie a fost generată de faptul că societatea pe acţiuni este o societate de capitaluri a cărei element definitoriu este cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae) şi nu calităţile personale ale asociatului (intuitu personae) ca la societăţile de persoane. obiectivandu-se. investiţionale. respectiv denumirea şi sediul asociaţilor.statutului juridic al societăţilor pe acţiuni in domeniul activităţii bancare. cu sediul social al societăţii. Datorită importanţei sale pentru viaţa societăţii. adresa pentru relaţii va coincide. scrise in limba de stat (art.2 din Legea SA). Legea SA şi in celelalte legi speciale pe care le-am menţionate mai sus.04. In afară de sediu social societatea trebuie să aibă şi o adresă pentru relaţii (art. care permite a o deosebi de celelalte organizaţii.1995.

Ca o consecinţă a autonomiei patrimoniului societăţii. Pe de altă parte. prospectul ofertei publice .4 din cod precizează că “acţionarul care nu a vărsat in termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligaţiile societăţii. organele de conducere a societăţii vor decide fie urmărirea in justiţie a investitorilor (acţionarilor) pentru vărsămintele datorate. limitată la nivelul aporturilor. iar in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare.4 alin. al activităţii sale economico-financiare şi in alte temeiuri prevăzute de legislaţie. patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor. aceasta nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi (art. in cazul constituirii societăţii. textul de mai sus nu are in vedere o răspundere propriu-zisă. este un principiu de bază al societăţilor de capitaluri.3). cerand executarea obligaţiei asumate prin contractul de societate. Fiind obligaţii ale societăţii (obligaţii sociale). calitatea de a fi titulară de drepturi şi obligaţii.156 alin. Responsabilitatea acţionarilor.4 din Legea SA).29 alin. fondatorii societăţii pe . Patrimoniul reprezintă suportul material al societăţii. ci executarea obligaţiei proprii şi normale a fiecărui acţionar de a plăti valoarea nominală a acţiunilor (aportului) pe care le-a subscris. Astfel. Avand dreptul să participe la raporturile juridice.1 din cod).24 alin. care ar antrena acoperirea de către acţionar a datoriilor sociale in calitate de garant. ii conferă in circuitul civil valenţele oricărui subiect de drept. Dispoziţiile art. cofondatorii il pot constrange pe cale judecătorească. el fiind distinct de patrimoniile asociaţilor (acţionarilor) care au constituit societatea.creditorii sociali (art. fie adoptarea unei hotărari privind refuzul de a incheia emisiunea acţiunilor şi restituirea către investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus in contul plăţii acţiunilor.156 alin. acesta răspunzand in faţa societăţii cu mărimea prejudiciului cauzat (art.3 din Legea SA). nici acţionarii nu vor suporta pasivul social decat in limita aportului lor (art. ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte legate de executarea obligaţiilor societăţii şi limitele răspunderii acţionarilor. teoretic. recunoscută ca atare de lege.pentru emisiunea publică) şi este dator să-şi onoreze obligaţia asumată. şi anume. Răspunderea societăţii pentru obligaţiile sale este asigurată graţie patrimoniului propriu.156 alin. Considerăm că dispoziţia menţionată consacră doar o regulă generală şi poate fi aplicată doar in coroborare cu o serie de alte dispoziţii particulare din Legea SA. Graţie personalităţii juridice societatea pe acţiuni participă in nume propriu la raporturile juridice şi răspunde pentru obligaţiile asumate. In realitate. Acţionarul se obligă prin contractul de societate (in cazul plasării acţiunilor la infiinţarea societăţii) sau printrun acord cu societatea (in cazul subscripţiei acţiunilor emisiunii suplimentare) să verse aportul subscris in termenele prevăzute de lege sau de contractul de societate (hotărarea privind emisiunea acţiunilor .60-61). Potrivit art.3 din cod şi art. prin aceea că mijloacele materiale şi băneşti ce-l compun dau acesteia posibilitatea să participe la circuitul economic. incheind diverse raporturi juridice. dacă fondatorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia sa de aport.1 din Legea SA. care constituie o garanţie pentru creditorilor societăţii .pentru emisiunea inchisă.societăţii comerciale pe acţiuni de a fi o persoană juridică autonomă. acesta din urmă va putea fi obligat la plata despăgubirilor in condiţiile dreptului comun. inseamnă că acest patrimoniu are un caracter autonom. in limita parţii nevărsate”. dacă societatea va face dovada prejudiciului cauzat societăţii şi legăturii de cauzalitate intre prejudiciu şi neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de către acţionar. Menţionăm in acest sens dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea fondatorilor şi tranzacţiile cu conflict de interese. Deosebit de interesante sunt in contextul problemei pe care am abordat-o mai sus dispoziţiile Legii SA care reglementează răspunderea acţionarului pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat societăţii ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare a obligaţiilor ce-i revin. Astfel. Astfel. societatea pe acţiuni işi poate asuma anumite obligaţii. Deoarece problemele legate de capacitatea persoanelor juridice au fost analizate mai sus (vezi art. Intrucat patrimoniul societăţii are drept titular societatea ca persoană juridică. societatea va răspunde pentru nerespectarea lor.4 alin.

iar faţă de terţi (creditori sociali) pentru neindeplinirea formalităţilor legale prevăzute pentru constituirea societăţii şi pentru obligaţiile luate cu ocazia constituirii societăţii care nu au fost preluate de societate asupra sa (nu au fost aprobate de către adunarea constitutivă). că in ciuda acestor avantaje economice. Belgia. Această concluzie rezultă din conţinutul art. mizand pe succesul ei in viitor şi. care prevede că “acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori”. fondatorii societăţii răspund solidar faţă de terţi pentru obligaţiile sociale apărute in cazul săvarşirii de către ei a unor acţiuni in numele societăţii după ce s-a considerat că fondarea acesteia nu a avut loc (art. Suedia. intr-un grad mai mare decat in situaţia in care ar investi intr-o societate comercială deja “consacrată” şi care se află intr-un proces de extindere a activităţii. De asemenea. in consecinţă. deoarece in acest caz plafonul mai ridicat al capitalului social ce trebuie subscris este de natură a crea unele dificultăţi fondatorilor. . Romania). chiar dacă statutul societăţii ar prevedea şi alte cazuri de răspundere. In ceea ce ne priveşte.10 lit. Răspunderea fondatorilor poate fi angajată faţă de societate. Menţionăm că răspunderea acţionarilor nu va putea fi antrenată in afara cazurilor arătate mai sus in nici o altă situaţie.158 alin. de a deveni acţionari ai unei astfel de societăţi comerciale chiar de la momentul constituirii ei. prin aporturile fondatorilor.85 şi 86 din Legea SA). in scopul obţinerii din profitul propriu a capitalului necesar expansiunii economice.acţiuni răspund solidar. denumită şi constituire simultană sau fără apel la subscripţie publică. Este adevărat totuşi. Aceasta deoarece. Doctrinei juridice ii sunt cunoscute două moduri de constituire a societăţii pe acţiuni: .constituirea obişnuită. in Republica Moldova infiinţarea unei noi societăţi pe acţiuni este posibilă numai prin subscrierea acţiunilor intre un număr de fondatori strict determinaţi prin actele constitutive. asemenea dispoziţii fiind lipsite de forţă juridică. dacă este cazul. faţă de societate şi terţi. sau pentru a convinge terţii să investească in societate pe baza rezultatelor economice deja obţinute.31 alin.pentru societate: posibilitatea obţinerii in termen scurt a capitalului necesar pentru demararea unei activităţi economice de mai mare anvergură. In cazul tranzacţiilor cu conflict de interese. ea este utilizată numai intr-un număr destul de limitat de cazuri.a) din Legea SA).constituirea cu apel la subscripţia publică a acţiunilor. pentru obligaţiile lor legate de infiinţarea societăţii (art. care nu doresc să participe activ la managementul unei intreprinderi comerciale de mare anvergură. considerăm că ar fi fost binevenită şi consacrarea posibilităţii de a apela la subscripţia publică la constituirea societăţi deschise pe acţiuni. Spania. Polonia. Portugalia – instituţiile de credit trebuie să fie formate obligatoriu prin subscripţie publică. adică fără apel la subscripţia publică (constituire simultană). denumită şi constituire continuată (succesivă). acţionarul interesat in efectuarea tranzacţiei (acţionarul ce deţine de sine stătător sau impreuna cu persoanele sale afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii şi are un interes material ce nu coincide cu cel al societăţii) este obligat să comunice in scris existenţa conflictului de interese organului de conducere de competenţa căruia ţine incheierea unei asemenea tranzacţii şi. Ungaria. pe .pentru acţionari: posibilitatea acordată investitorilor interesaţi. pe multiplicarea valorii investiţiei făcute. Constituirea societăţii pe acţiuni.3 din cod. Italia. fără a fi nevoie de trecerea unei perioade de timp in care societatea să funcţioneze. Printre avantajele constituirii prin subscripţie publică a societăţii pe acţiuni doctrina menţionează următoarele: . să se abţină de la vot in adunarea generală a acţionarilor (art. . Norvegia. Elveţia.a) din Legea SA). 9. in statele unde această modalitate de constituire a societăţilor pe acţiuni este reglementată (Franţa. pentru incălcarea obligaţiilor impuse de lege cu privire efectuarea aporturilor.31 alin. De lege lata.10 lit.

atat in favoarea persoanelor fizice.2000. cuprinzand in sfera sa celelalte noţiuni (specii).31 alin.6 din Legea SA). statul. inclusiv cele de naţionalitate străină şi apatride. 10. dizolvarea societăţii astfel constituite. Atat in doctrină cat şi in dispoziţiile legale aplicabile in materia societăţilor pe acţiuni sunt folosite pentru a desemna persoanele care participă la crearea şi la activitatea societăţii pe acţiuni mai multe denumiri: asociat (membru). depinde de anumite condiţii care pot să difere in funcţie de natura şi naţionalitatea subiectului de drept in cauză.prima etapă are un caracter preparator. Acest lucru se realizează prin inregistrarea societăţii la organele teritoriale ale Camerei Inregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaţionale in conformitate cu art. apatrizi. Fondatorii societăţii pe acţiuni. prin definiţie. se poate spune că fiecare dintre cele trei specii analizate de membrii societari are. In doctrină se admite că noţiunea (conceptul) de asociat are calitate de gen proxim.1265-XIV/05.1 din Legea SA). Astfel. este subscris capitalul social şi are loc adunarea constitutivă. posesiunea unor acţiuni. In concluzie. şi anume. Astfel. . iar pe de altă parte o extensiune mai restransă decat sfera larg cuprinzătoare a noţiunii de gen.a doua etapă a constituirii societăţii este destinată dobandirii personalităţii juridice. Insuşirea de acţionar presupune. societatea pe acţiuni nu poate fi infiinţată de o societate comercială care este la randu-i alcătuită dintr-un singur asociat (art. acţionar. decizia de infiinţare a societăţii va fi luată de această persoană de sine stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de fondare a societăţii (art.37 alin. Aceste persoane fizice sau juridice se inscriu in sfera asociaţilor (lato sensu).1 şi 2 din Legea SA rezultă că infiinţarea societăţii pe acţiuni implică parcurgerea a două etape: . a creării unor societăţi fictive sau neviabile. de organizare – in această etapă se intocmesc actele constitutive ale societăţii. iar fondatorii de naţionalitate străini trebuie să se conformeze şi unor norme speciale.63 şi 109 din prezentul cod şi dispoziţiile Legii cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor nr. In caz de incălcare a acestei prevederi. spre deosebire de noţiunea supraordonată de asociat.3 din Legea SA).31 alin. pe cale judecătorească. pe cale de consecinţă. Fără a intra in prea multe detalii referitor la acest subiect ne limităm să menţionăm că legislaţia in vigoare consacră aptitudinea de a intemeia o societate pe acţiuni in Republica Moldova.30 alin. putem concluziona că infiinţarea societăţilor pe acţiuni este dominată de principiul libertăţii de asociere a persoanelor fizice şi juridice.2 al Legii SA. calitatea de fondator al unei societăţi pe acţiuni revine persoanelor care au luat decizia de a o infiinţa (art. conform art. “fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice din Republica Moldova.de o parte. In consecinţă. Calitatea de achizitor aparţine celor care subscriu acţiunile unei societăţi pe acţiuni. Astfel. achizitor (subscriitor). intregit cu trăsături proprii. După părerea noastră . Din coroborarea art.2). Codul civil nu prevede un număr minim de fondatori.10. procedura de constituire a societăţilor pe acţiuni prin subscripţie publică este foarte anevoioasă. prin intermediul Ministerului Finanţelor. deşi in mod obişnuit numărul acestora este mai mare.2 cu art. cat şi a persoanelor juridice. precum şi state străine şi organizaţii internaţionale”. societatea pe acţiuni putand fi valabil infiinţată prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (art. De la această regulă se prevede o singură excepţie. precum şi oricare persoană interesată sunt in drept să ceara. din alte state. adiţionale şi totodată distinctive. Posibilitatea concretă de participare la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni.31 alin. pe de-o parte un conţinut ideatic mai complex. In cazul in care societatea pe acţiuni este constituită de o singură persoană. fondator.30 alin. statutul persoanelor juridice prezintă unele particularităţi faţă de cel al persoanelor fizice.156 alin. iar pe de altă parte subscriitori sunt destul de greu de caştigat. O asemenea modalitate prezintă şi riscul de inşelare a micilor investitori care ar putea fi ispitiţi de caştigurile mănoase promise de către unii fondatori lipsiţi de scrupule sau nepricepuţi şi.

precum şi la precaritatea societăţii (cazul decesului acţionarului unic sau a hotărarii unilaterale de lichidare). Finlanda. chiar dacă prin dispoziţiile art. clasele de acţiuni şi . considerăm că cea mai indicată soluţie rămane. Această dispoziţie reprezintă o aplicare particulară a regulii prevăzute la art. Germania. la momentul inregistrării acesteia.5 din Legea SA). totuşi. In caz contrar.2 alin.6 din legea SA conform căreia numărul acţionarilor societăţii inchise.31 alin. ar trebui instituită obligativitatea dezvăluirii informaţiei publicului larg despre existenţa unui singur acţionar in societate. dar care se aplică şi societăţilor pe acţiuni cu asociat unic in statele care permit o asemenea formă de societate unipersonală. de lege ferenda: ar trebui instituită o interdicţie prin care o persoană fizică sau juridică să poată fi fondator (acţionar) unic decat intr-o singură societate.108 alin. dispoziţiile legale in materie ar trebui armonizate cu Directiva a XII-a nr.3 persoane. organizarea unei forme “derogatorii” de societate prin manifestarea de voinţă a unei singure persoane (mai ales in condiţiile in care. menţionăm că Legea SA prevede că numărul fondatorilor unei societăţi pe acţiuni de tip inchis nu va putea depăşi 50 de fondatori. impreună cu acţionarii reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni.83/667/CEE din 2 decembrie 1989 care reglementează societăţile cu răspundere limitată cu asociat unic.(1). Norvegia. Olandei sau a ţărilor nordice (Danemarca. Polonia . stabilirea unor reguli clare privind modul de perfectare a tranzacţiilor intre societate şi acţionarul unic al acesteia. introducerea unui număr minim de asociaţi. iar nu de cel al mandatarilor. c) numărul.31 alin. pe cand numărul fondatorilor societăţii pe acţiuni de tip deschis nu este limitat (art. de regulă. Elveţia.7 persoane. este destul de greu de presupus că s-ar reuşi eludarea acestei dispoziţii şi inregistrarea societăţii) sau şi societăţilor in care s-a ajuns la un singur acţionar societate comercială cu asociat unic ca rezultat al cumulării tuturor acţiunilor. Austria. Portugalia .2 persoane. Posibilitatea infiinţării unei societăţi pe acţiuni de către o singură persoană este o “curiozitate” legislativă. De altfel. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor. in actul de constituire al societăţii pe acţiuni trebuie să se indice: a) numele sau denumirea fondatorilor. ar trebui instituită obligativitatea evaluării de către un expert independent al aporturilor in natură aduse de fondatorul unic. In consecinţă.formularea articolului este stangace. Italia. Subliniem că. cu excepţia catorva legislaţii. nu poate fi mai mare de 50. din cuprinsul articolului nu reiese clar dacă această prevedere se aplică numai societăţilor in curs de constituire (de altfel. la constituire de “monopoluri”. fapt ce ar putea aduce grave prejudiciu terţilor care au legături cu societatea. numărul de fondatori va fi egal cu numărul de acţionari. Prin fixarea unui număr minim de asociaţi se urmăreşte ca in societatea pe acţiuni care corespunde marilor intreprinderi comerciale factorul uman să fie lipsit de importanţă. Suedia) majoritatea legislaţiilor statelor europene prevăd un număr minim de asociaţi. după cum urmează: Franţa .5 persoane. Romania. precizăm că. in aceste cazuri. In final. Articolul 157. in sensul că. cum ar fi cea a Marii Britanii. cifra de afaceri a societăţilor pe acţiuni este foarte mare) poate duce la evaziune fiscală. intrucat contravine intr-o oarecare măsură insăşi naturii acesteia de societate de capitaluri printre a cărei caractere juridice figurează şi cel al unui număr minim de asociaţi. eficient fiind numai capitalul. numărul maxim de fondatori trebuie să fie determinat in funcţie de numărul mandanţilor. Deoarece este posibil ca fondatorii să participe la constituirea societăţii prin intermediul reprezentanţilor (mandatarilor). Astfel.6 din Legea SA se incearcă atenuarea efectelor negative. b) cuantumul capitalului social. Luxemburg şi Grecia . Indiferent de faptul dacă societatea este inchisă sau deschisă. Belgia. Actul de constituire al societăţii pe acţiuni In afara de cele menţionate la art.

1. Contractul de societate. trebuie să indeplinească condiţiile generale pentru validitatea oricărui act juridic: capacitatea de a contracta. obligaţia asociaţilor de a contribui prin aporturi la formarea patrimoniului societar. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate.2 din Legea SA). conform art. coroborand dispoziţiile art. contractul de societate trebuie să aibă anumite elemente specifice care il particularizează faţă de celelalte contracte. In al doilea rand. pe contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii). d) mărimea aportului şi numărul de acţiuni atribuit fiecărui fondator. cel de-al doilea creează doar o indiviziune de bunuri. se află voinţa fondatorilor. In principiu. ca orice act juridic.32 alin. Obligaţia de a constitui o societate pe acţiuni poate fi asumată şi de o singură persoană. 3. Importanţa acestuia in faza constitutivă a societăţii este subliniată şi de dispoziţia conform căreia contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat (art. In cazul in care societatea pe acţiuni se constituie de către un singur fondator contractul de societate este inlocuit printr-o declaraţia de constituire a societăţii. Societatea pe acţiuni dobandeşte personalitate juridică prin indeplinirea unor formalităţi cerute de lege care se intemeiază pe actele constitutive. aceasta intocmind in acest caz o declaraţie de constituire a societăţii pe acţiuni care va conţine aceleaşi prevederi ca şi contractul de societate. Consideraţii preliminare. manifestată in condiţiile legii. Titlul II “Actul juridic şi reprezentarea”). e) numărul. Consecinţa este că societatea civilă nu are personalitate civilă in vreme ce societatea comercială. Contractul de societate. Condiţiile de valabilitate ale contractului de societate. valoarea nominala. deci şi a societăţii pe acţiuni. In acelaşi timp contractul cuprinde regulile care guvernează raporturile dintre fondatori sau altfel spus. putem spune că fundamentul activităţii societăţii pe acţiuni il reprezintă contractul de societate (de constituire – in terminologia codului) şi statutul. Fără a intra inutil in prea multe detalii facem precizarea că. contractul de societate. efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii) incetand. Astfel că. In acest sens. Contractul de societate este actul constitutiv primar. statornicit de Codul civil (Cartea intai.32 alin. nu insă fără a exista anumite adaptări impuse de caracterul comercial al acordului de voinţă.3 din Legea SA. are o asemenea personalitate. după inregistrarea de stat a societăţii şi executarea de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor. In literatura de specialitate s-a arătat că o societate comercială este. prin care două sau mai multe persoane işi asumă obligaţia de a infiinţa o societate pe acţiuni. in esenţă un contract şi totodată. trebuie să indeplinească anumite condiţii.32 din Legea SA.1 din Legea SA). Astfel. f) modul de ţinere a registrelor societăţii. consimţămantul valabil al părţilor care se obligă. In primul rand.1339-1354. acesta stabileşte condiţiile activităţii comune a fondatorilor in vederea infiinţării societăţii (art. tipul. contractul de societate comercială este diferit de contractul de societate civilă reglementat de Codul civil in art. indiferent de formă.62 din cod cu cele ale art. g) ordinea de incheiere a contractelor cu conflict de interese. precum şi participarea la beneficii şi la pierderi. . in timp ce primul contract are ca efect constituirea unui patrimoniu prin aporturile fondatorilor. După acest moment singurul act care reglementează activitatea societăţii pe acţiuni este statutul. acestuia ii este aplicabil regimul juridic de drept comun.33 alin. la baza constituirii şi funcţionării oricărei societăţi comerciale. In categoria condiţiilor specifice se inscriu: intenţia de a colabora in desfăşurarea activităţii comerciale (affectio societatis). 2. o persoană juridică. un obiect determinat şi licit şi o cauză licită. pentru a fi incheiat valabil. in speţă.numărul de acţiuni de fiecare clasă.

18 alin. Astfel. dată fiind responsabilitatea fondatorilor in constituirea societăţii.r).31 alin.59 lit.186-XIV/6. Intenţia asociaţilor de a conlucra in cadrul societăţii in scopul desfăşurării activităţii comerciale şi al obţinerii şi impărţirii de beneficii (affectio societatis) este tratată de doctrina occidentală ca un element specific şi obligatoriu al contractului de societate. cand s-a convenit in favoarea imprumutătorului un drept la beneficiile rezultate din folosirea sumei imprumutate.n). un fond de comerţ). nu pot infiinţa societăţi comerciale. in doctrină s-a arătat deosebirea dintre contractul de societate comercială şi acordul de cartel ori contractul de tontină. Considerăm că o asemenea dispoziţie este superfluă şi chiar dăunătoare climatului de afaceri din moment ce statul are in economiile dezvoltate un rol foarte redus. insă. Considerăm. cum sunt. art. In doctrină s-a făcut distincţie intre societatea comercială şi alte contracte. acestea vor putea participa la infiinţarea unei societăţi pe acţiuni numai in cazul in care acest lucru nu este interzis prin lege sau prin statut şi numai dacă ele insele sunt legal constituite.31 alin.In cele ce urmează vom examina anumite particularităţi legate de capacitatea părţilor de a incheia contractul de societate la constituirea societăţilor pe acţiuni. de exemplu. potrivit dispoziţiilor art. Un caz aparte este reprezentat de posibilitatea prevăzută de art. de asemenea.443-XIII/04.]”(art.. art. fie şi nenumite. chiar dacă locatarul are un drept la beneficiile obţinute. . Astfel. de orice grad. Aceştia vor putea. fără.2 lit.. inclusiv pe acţiuni. In sfarşit. In lipsa unor alte dispoziţii prin care să se prevadă condiţii speciale pentru capacitatea de a incheia contractul de societate considerăm că persoanele fizice trebuie să dispună de capacitate deplină de exerciţiu. să dobandească acţiuni cu condiţia incuviinţării prealabile din partea ocrotitorului legal. iar calitatea de subiect de drept privat a acestuia şi a organizaţiilor internaţionale este subiect de controversă in literatura de specialitate. că persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu restransă (minorii intre 14 şi 18 ani şi persoanele a căror capacitate de exerciţiu a fost limitată de instanţele judecătoreşti) nu vor putea incheia un contract de societate in vederea constituirii unei societăţi pe acţiuni.3 lit. Anumite particularităţi există in situaţia in care parte la contractul de societate (fondator) sunt intreprinderile de stat sau cele municipale. De asemenea.1995.2 teza a II-a din Legea SA ca in calitate de fondator a societăţii pe acţiuni să apară statele străine şi organizaţiile internaţionale. In privinţa capacităţii cerute pentru a incheia contractul de societate. insă. In ceea ce priveşte persoanele juridice. in cazul inchirierii unui bun (de exemplu. situaţii reglementate prin dispoziţii speciale. caz in care este necesară autorizaţia autorităţilor publice in subordonarea cărora se află intreprinderile fondatoare. ca vreo lege să-l reglementeze expres.11. precum şi particularităţile elementului affectio societatis in cadrul societăţilor pe acţiuni. in condiţiile dreptului comun. de exemplu. Menţionăm că exercitarea facultăţii de a incheia contractul de societate poate fi supusă şi unor diferite restricţii in funcţie de calitatea individuală a părţii interesate.2).1998 (vezi art. insă pot dobandi sau instrăina acţiuni ori părţi sociale a unor societăţi deja constituite. cele ale Legii privind administraţia publică locală nr. tocmai prin analiza prezenţei sau absenţei elementului affectio sodetatis. ulterior constituirii societăţii.05. nu suntem in prezenţa unei societăţi. făcand trimitere pentru alte generalităţi la analiza articolelor care reglementează valabilitatea actului juridic in general. Legea SA prevede că “fondatori ai societăţii pe acţiuni pot fi persoane fizice capabile şi persoane juridice [. funcţionarii publici nu au dreptul să desfăşoare nemijlocit activitate de intreprinzător.11 alin. Considerăm că această dispoziţie trebuie interpretată in sensul că funcţionarii publici. intrucat lipseşte affecto societatis. sau statul şi unităţile administrativ-teritoriale. Situaţia este aceeaşi şi in cazul unui contract de imprumut al unei sume de bani. simpla participare a salariaţilor la beneficii nu ii transformă pe aceştia in asociaţi (acţionari).c) din Legea serviciului public nr.88).

prin exercitarea activă şi cu bună credinţă a drepturilor sociale care decurg din deţinerea acţiunilor. se evaporă. este firesc ca cei mai mulţi dintre acţionari să se mulţumească să incaseze dividendele şi să revandă acţiunile. cu atat mai mult aceste drepturi trebuie exercitate cu mai mare scrupulozitate.intenţia comună de a coopera se metamorfozează şi trebuie să se manifeste printr-o atitudine de responsabilitate a acţionarilor unii faţă de alţii şi toţi faţă de societate. Aceste soluţii au permis: creşterea profitului pe fiecare acţiune. in scurtă vreme. permite managementului societăţii să “guverneze” nestingherit interesele societăţii şi să scape oricărui control serios din partea acţionarilor. In opinia unor autori.In doctrina străină s-a mai arătat că acest element este mai pregnant in cadrul societăţilor de persoane sau al societăţilor de capital alcătuite dintr-un număr relativ restrans de asociaţi. şi să manipuleze votul adunării. in aceste cazuri. O altă soluţie recomandată de avocaţi şi adoptată in practică a fost crearea (incorporarea) de către acţionarii minoritari a unor societăţi specializate in supravegherea administraţiei societăţii in care sunt minoritari. Această imprejurare duce de cele mai multe ori la evaporarea intenţiei comune de a acţiona şi inlocuirea ei cu o stare de pasivitate comună de a fi “administraţi” care. in cazul societăţilor cu mii sau zeci de mii de acţionari . un nivel mai realistic de plată a membrilor consiliului de administraţie si a executivului societăţii. intrucat in lipsa lui affectio societatis. deci de oameni care nu se interesează de viaţa societăţii”. După cum s-a spus. in esenţă. din păcate pentru viaţa juridică şi economică a societăţii. adunările sunt vidate de putere. In final. in cazul unor astfel de societăţi. facem precizarea că fenomenul dispersiei acţiunilor in mainile a mii de acţionari a impus in legislaţia şi practica altor state diverse soluţii. Acest fenomen a fost remarcat de timpuriu de doctrină. inlăturarea “exploatării” acţionarilor minoritari de către cei majoritari sau de către executivul societăţii. adică de imprumutători de fonduri şi nu de asociaţi. care a constatat pasivitatea “născută din faptul că cei mai mulţi acţionari au suflet de obligatari. s-a subliniat că o astfel de participare care să dea expresie intenţiei comune a asociaţilor de a participa la o anumită activitate economică in şi prin intermediul societăţii este mai mult teoretică in cazul societăţilor pe acţiuni care grupează un număr mare de acţionari. Pe de altă parte. denumite proxy advisory firms. De aceea. iar nu din beneficiile ce ar putea rezulta din activitatea societăţii. de exemplu. in doctrină s-a susţinut că.cum sunt de fapt cele cotate in bursă . Mai degrabă am afirma că. exercitarea drepturilor de control asupra acţionarilor societăţii. Iată deci că affectio societatis poate lua . in dreptul american complexitatea problemelor a impus apariţia unor firme specializate in reprezentarea acţionarilor şi supravegherea conducerii societăţii. care oferă acţionarilor. Cu cat numărul de acţionari este mai mare. Astfel. affectio societatis dispare şi cand societatea nu este decat o tehnică de organizare a intreprinderii sau a patrimoniului. Aceasta este o situaţie mai mult decat iluzorie. Un alt caz particular il reprezintă şi fondurile de investiţii in cadrul cărora nu există intenţia de a coopera cu ceilalţi acţionari ai fondului pentru activitatea comună in cadrul societăţii in scopul impărţirii beneficiilor şi pierderilor. pentru a nu permite administraţiei societăţii să escamoteze situaţia juridică şi economică a societăţii. există riscul ca atat dividendele cat şi interesaţii de achiziţionarea unor acţiuni la o societate fără viitor. pentru că in aceste condiţii se poate manifesta juridic această intenţie comună prin participarea directă şi nemijlocită a asociaţilor la conducerea societăţii sau la dezbaterile in adunarea generală a societăţii care ia sau ratifică decizii privind activitatea acesteia. De asemenea. Profitul este aşteptat de cumpărătorul acţiunii din revanzarea acesteia. următoarele servicii: analiza propunerilor de rezoluţii ale adunărilor generale ale acţionarilor. Acest lucru este evident in cazul societăţii pe acţiuni cu un singur asociat (fondator). recomandări privind votul in aceste adunări asupra diverselor rezoluţii. affectio societatis se va manifesta doar prin exercitarea drepturilor de a participa la adunarea generală a acţionarilor şi de a vota sau nu proiectele de hotărari.

persoane juridice.tipul societăţii.denumirea sau firma societăţii. In contract trebuie să se indice obiectul de activitate a societăţii.156 alin. precum şi organe ale statului şi administraţiei locale. denumit şi sediul social. precum şi a art. sediul societăţii. In cazul nerespectării acestor dispoziţii societatea nu va putea fi inregistrată. sediul. Ca act constitutiv al societăţii pe acţiuni contractul de societate (declaraţia de constituire – in cazul in care societatea este infiinţată de un singur fondator) trebuie să cuprindă anumite clauze (elemente) care să stabilească condiţiile activităţii fondatorilor in vederea infiinţării societăţii. persoana cu imputerniciri speciale care o reprezintă. va figura pe toate actele ce emană de la societate. este locul care situează in spaţiu societatea comercială. se va indica localitatea. ca element de identificare. Pe langă prevederile obligatorii. . să fie precizate caracteristicile distinctive ale societăţii ce se constituie.6 alin. b) Clauze privind caracteristicile societăţii. Denumirea societăţii. Ca atribut de identificare. precum şi locul de inregistrare şi numerele certificatelor cu privire la inregistrarea de stat. astfel cum este reglementată in art. Din coroborarea art. clauze care privesc drepturile şi obligaţiile fondatorilor acesteia. Prin aceste clauze se stabilesc denumirea. posibile menţiuni facultative. Elementele de identificare diferă după cum fondatorii sunt persoane fizice sau juridice. forma juridică.3.forma juridică a societăţii. pentru persoanele juridice – se indică denumirea persoanei juridice. imputernicirile.forme diverse şi subtile de manifestare odată cu diversificarea fenomenului adusă de mărirea numărului de acţionari şi cotarea societăţilor in bursă. strada şi spaţiul unde va funcţiona organul executiv al societăţii. Clauze privind individualizarea viitoarei societăţi.sediul societăţii.Obiectul societăţii. . in contractul de societate. enumerate prin dispoziţiile legale sunt. pentru organele de stat sau de administraţie locală – se indică denumirea organului. ca subiect de drept. domiciliului. Contextul este desigur finalizat prin semnăturile celor in cauză. este necesar ca.62 alin. clauze care privesc caracteristicile distinctive ale viitoarei entităţi colective. Identificarea lor in actul constitutiv se face: pentru persoanele fizice. naţionalitatea. Fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice. Facem precizarea că societatea are dreptul de a practica . Trebuie menţionat intr-un mod neechivoc că societatea care se constituie va fi o societate pe acţiuni. sub care societatea va fi inmatriculată in Registrul de stat al intreprinderilor. Contractul de societate trebuie să cuprindă denumirea completă şi prescurtată a firmei. a) Clauze de identificare: Clauze privind identificarea fondatorilor.5 din cod. Sunt avute in vedere clauzele privind obiectul şi scopul societăţii. Aceste informaţii (clauze) pot fi grupate in mai multe categorii: clauze care privesc identificarea părţilor care il incheie. 108 şi 157 din Cod. tipul şi sediul societăţii: . Legea cere să fie arătate toate genurile de activitate care urmează a fi practicate de societate.1 din Legea SA prevede că sediul societăţii “este considerat sediul organului său executiv”. precum şi capitalul social prezumat. .33 alin. Pentru a nu intalni piedici la inregistrarea societăţii.2 din Legea SA reiese informaţiile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă contractul de societate (declaraţia de constituire). prin indicarea numelui. de asemenea. De asemenea. a numărului şi seriei actului de identitate şi a cetăţeniei. Conţinutul contractului de societate (declaraţiei de constituire a societăţii). Individualizarea este necesară mai intai cu privire la părţile care incheie actele constitutive ale societăţii. Se va specifica dacă societatea care urmează să se constituie va fi o societate deschisă sau inchisă. clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii. persoana care reprezintă acest organ. denumirea ce urmează a fi folosită trebuie verificată de organele de inregistrare in scopul corelării acesteia cu firmele existente pentru a se elimina orice concordanţă cu vreo intreprindere inregistrată sub aceeaşi denumirea. . Deoarece art. 4. prenumelui.

in mod obligatoriu. Deşi art. cu condiţia.Capitalul social prezumtiv. cand efortul lor nu se finalizează in scopul propus. In sfarşit. Menţionăm că. Legislaţia Republicii Moldova prevede pentru societăţile pe acţiuni un capital social minim de 10. valoarea lor şi modul evaluării.451-XV/30.modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de infiinţare şi inregistrare a societăţii.40 alin. considerăm că această menţiune nu este necesară. bineinţeles. 5. Determinarea regimului juridic al acestor operaţiuni este foarte important. de exemplu. conform art.orice activitate. societatea răspunde pentru obligaţiile fondatorilor legate de infiinţarea ei numai in cazul in care adunarea generală a acţionarilor aprobă ulterior acţiunile săvarşite de aceştia. i. in numerar sau in alte bunuri. fondatorii suportă toate cheltuielile necesare infiinţării şi inregistrării societăţii. care se restituie de societate in temeiul dării de seamă a fondatorilor asupra cheltuielilor suportate. Astfel. Anterior demarării actelor materiale şi juridice necesare constituirii societăţii şi. şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori. Astfel. . trebuie menţionate operaţiunile şi actele juridice pe care fondatorii au dreptul să le incheie in cursul constituirii in contul viitoarei societăţi comerciale. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip inchis. deoarece conform art. insă că acestea să nu contravină actelor normative in vigoare.2001 privind licenţierea unor genuri de activitate). fondatorii vor incheia contractul de societate prin care vor concretizează voinţa lor de a intemeia societatea. k) din Legea SA.2 lit. trebuie prevăzută mărimea capitalului subscris de fondatori (adică valoarea totală a aporturilor pentru care fondatorii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii). răspunderea rămane fondatorilor. contractul de societate poate cuprinde şi alte prevederi pe care fondatorii le consideră necesare.31 alin. modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive.lista fondatorilor imputerniciţi să depună cererea de inregistrare a societăţii. Astfel. Avem in vedere. suma. iar pentru actele juridice care nu au fost preluate. indicandu-se clasele şi numărul de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii. . . d) Clauze care privesc modul şi termenele de infiinţare a societăţii. neinţelegerile ce apar vor fi deduse judecăţii.Scopul societăţii. precum şi caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la infiinţarea societăţii.8 din Legea nr. deoarece societatea va prelua numai acele acte juridice care au fost incheiate in limitele stabilite de contractul de societate şi aprobate de adunarea constitutivă. Astfel. c) Clauze privind drepturile şi obligaţiile fondatorilor societăţii. de asemenea. Fondatorii trebuie să stabilească in contractul de societate drepturile ce le revin şi obligaţiile pe care şi le asumă in procesul de constituire a societăţii.2 din Legea SA). conform art.33 alin.8 din Legea SA.31 alin. societatea devine. pentru actele juridice preluate. De regulă. Mai trebuie menţionat. .2 lit. trebuie să se arate modul in care a fost divizat capitalul social. Incheierea contractului de societate. şi de 20. Acelaşi regim juridic il au şi cheltuielile efectuate de fondatori in cursul constituirii societăţii (pană la adunarea constitutivă).000 lei. titularul drepturilor şi obligaţiilor. In contractul de societate trebuie prevăzut.obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora. incheierea unui contract de locaţiune pentru sediul societăţii sau cumpărarea unui sediu. in contractul de societate vor fi stipulate dispoziţii privind: .h).11 din Legea SA. cu excepţia celor interzise de lege. retroactiv. In concluzie. scopul prezumat fiind intotdeauna cel de a realiza şi impărţi beneficiile (profitul). deschiderea unui cont la bancă etc. in contractul de societate aportul fiecărui asociat. modul. . in mod expres. In contractul de societate trebuie să se precizeze anumite elemente legate de capitalul social. de exemplu.000 lei.33 alin.c) din Legea SA prevede inserarea obligatorie a unei informaţii in privinţa scopului societăţii. dacă se constituie o societate pe acţiuni de tip deschis (art. inaintea convocării adunării constitutive.07. iar pentru cele in cazul cărora se cer autorizaţii speciale – numai dacă au obţinut licenţele respective (vezi art.

Statutul societăţii trebuie să cuprindă in mod obligatoriu anumite clauze stabilite de legislaţie (art. Menţionăm că contractul de societate va avea efect numai faţă de contractanţi. considerăm că statutul. iar in acest din urmă caz notarii vor verifica şi imputernicirile acestora (art. 7.1 din Legea cu privire la notariat). denumire. Astfel. Chiar dacă nu este un veritabil act managerial. Contractul de societate mai trebuie autentificat notarial in modul stabilit de legislaţie (vezi art. In final.5 din Legea SA). au obligaţia să verifice dacă contractul de societate nu cuprinde clauze ce contravin legislaţiei. care vor fi şi unicii subscriitori ai acţiunilor societăţii. statutul are ca unică raţiune stabilirea cartei (“constituţiei”) societăţii.35 alin. precizăm că in cazul constituirii societăţii pe acţiuni de către o singură persoană. referitoare la conţinutul şi autentificarea contractului de societate sunt valabile şi pentru declaraţia de constituire a societăţii. revenirea de comun acord asupra clauzelor iniţial stabilite. Statutul unei societăţi defineşte pe de o parte toate elementele de individualizare a societăţii (formă.41 alin.2 din Legea SA potrivit cărora “Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are prioritate faţă de statutul societăţii pană la inregistrarea ei de stat”. Regulile cuprinse in statut au sens şi raţiune numai in măsura existenţei societăţii. respectiv condiţiile in care asociaţii (acţionarii) şi organele de gestiune iau deciziile in contul societăţii comerciale ca entitate abstractă. declaraţia de constituire a societăţii va cuprinde aceleaşi date şi se va perfecta in acelaşi mod ca şi contractul de societate (art. 6. Dacă contractul de societate este un acord de voinţă pentru a da naştere unei persoane juridice. obiect. capital.11.33 şi 35 din Legea SA. Precizăm. Astfel. după cum au prevalat calităţile personale sau posibilităţile materiale ale defunctului. In ceea ce ne priveşte. sediul social). Statutul. va fi aprobat de adunarea constitutivă şi semnat de persoanele care au imputernicirile acestui organ. statutul unei societăţi pe acţiuni trebuie să constituie un nucleu juridic cu dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea societăţii. toate afirmaţiile făcute cu ocazia analizării contractului de societate. iar pe de altă parte organismele care exercită drepturile de care dispune societatea comercială. La efectuarea actelor notariale.42 şi 43 din Legea cu privire la notariat). Conţinutul statutului. Prin urmare. vor fi reiterate clauzele din contractul de societate . durată. Statutul societăţii pe acţiuni. de asemenea. respectiv interzisului. in acest sens trebuie interpretate şi dispoziţiile art. moartea sau interdicţia unuia dintre ei va avea ca efect stingerea convenţiei sau continuarea acesteia de către moştenitori.108 şi 157 din Cod şi art.1 lit. In consecinţă. statutul nu se poate aplica societăţii in formare la fel ca persoanei juridice căreia ii este destinat şi ii justifică existenţa.1453-XV/8.33 alin.50 din Legea nr.32 alin. chiar dacă face parte din actele constitutive ale societăţii iar art. iar in cazul existenţei unor asemenea clauze să refuze autentificarea lui (art. Contractul de societate trebuie intocmit in limba de stat şi semnat de toţi fondatorii. in perioada in care societatea este in formare numai contractul de societate guvernează raporturile dintre asociaţii fondatori. spre deosebire de contractul de societate. că notarii. notarii stabilesc identitatea şi verifică capacitatea juridică şi de exerciţiu a fondatorilor sau a reprezentanţilor lor.2002 cu privire la notariat). Concluzia se desprinde din analiza coroborată a art. Unele clauze ale actului constitutiv primar (contract de societate sau decizie de constituire) vor fi repetate şi in statut.1 prevede autentificarea notarială a acestora. nu va trebui in mod obligatoriu autentificat. O problemă care ar putea apărea in practică in legătură cu statutul societăţii este dacă acesta trebuie sau nu autentificat notarial. fiind un res inter allios acta faţă de viitoarea societate.Contractului de societate incheiat de fondatori ii sunt incidente principiile generale de drept conform cărora retragerea unui contractant se poate face numai cu acordul celorlalţi contractanţi.107 alin. dispoziţiile cărora prevăd in mod expres autentificarea numai pentru contractul de societate.a)-q) din Legea SA).

b) Clauze privind valorile mobiliare emise de societate (acţiuni. • clauze privind modul de luare a hotărarilor de către organele de conducere ale societăţii. In afară de clauzele menţionate mai sus.24-29 din Legea SA (pentru detalii legate acţiuni preferenţiale vezi comentariul art.161 din cod). in măsura in care nu contravin legislaţiei in vigoare. nimic nu se opune ca fondatorii să prevadă un termen la implinirea căruia societatea işi va inceta activitatea de drept. In consecinţă.2 din Legea SA. 99 de ani). numărul. Dacă fondatorii doresc ca societatea să aibă sedii secundare. • clauze privind modul şi termenele de pregătire şi ţinere a adunărilor acţionarilor. periodicitatea acestora şi in mod corelativ. acest lucru trebuie să fie . pentru că aceasta echivalează cu scutirea de participare la pierderi. Este vorba de clauze referitoare la: clasele de acţiuni şi numărul de acţiuni de fiecare clasă. in doctrină se arată că nu este posibilă inserarea unor clauze numite leonine. este posibil şi nu contravine legii prevederea in statut a unor clauze privind participarea la profit şi la pierderi. dacă statutul nu prevede altfel. imputarea distributivă a pierderilor. statutul societăţii va cuprinde cu precădere date privind drepturile şi obligaţiile deţinătorilor de acţiuni preferenţiale. in fapt. la discreţia acţionarilor. mărimea dobanzii şi termenele de stingere a obligaţiunilor emise de societate. tipul societăţii pe acţiuni. La acestea se adaugă şi clauza facultativă referitoare la durata societăţii. In consecinţă. sediul). modul de emitere a obligaţiunilor autorizate spre plasare. Aici includem: • clauze privind structura organizatorică a societăţii. numărul tipul valoarea nominală.3 alin. capitalul social). In principiu. d) Clauze privind conducerea şi gestiunea societăţii. • clauze privind modul de ţinere a registrelor societăţii. intrucat celelalte drepturi şi obligaţii sunt reglementate destul de amănunţit in art. e) Clauzele privind sediile secundare ale societăţii (filiale şi reprezentanţe). Pe de altă parte. • alte clauze necesare bunei funcţionări a societăţii pe acţiuni. clauze care sunt lăsate. Menţionăm că legislaţia Republicii Moldova nu prevede vreo limitare de durată a activităţii societăţii pe acţiuni. subordonarea dreptului la dividende. modul de emitere a acţiunilor autorizate spre plasare. franceză) prevăd o durată maximă a societăţii (ex. Aceste clauze vor putea să reia dispoziţiile din Legea SA sau să prevadă reglementări diferite. că anumite legislaţii (ex. in principiu. obligaţiuni). de exemplu.160 din cod). absorb aproape totalitatea profitului. Statutul va prevedea modul şi termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor societăţii. precum. statutul va trebui să cuprindă in mod obligatoriu: a) Clauzele privind drepturile şi obligaţiile acţionarilor. de asemenea. Astfel. modul de instrăinare a acţiunilor (pentru societăţile inchise). inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărarea se ia cu majoritatea calificată de voturi sau in unanimitate. statutul va trebui să cuprindă informaţii referitoare modul de impărţire a profitului rezultat din activitatea societăţi sub formă de dividende. Astfel. Precizăm. precum clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre acţionari dreptul de a prelua dobanzi care. condiţiei de a se fi realizat un profit minim. durata societăţii este nelimitată. • clauze privind modul de incheiere a tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu conflict de interese. precum şi cele privind caracteristicile societăţii (obiectul de activitate. competenţa fiecărui organ şi modul de alegere a lui. formă juridică. precum şi modul de creare şi de utilizare a capitalului de rezervă (pentru detalii legate de capitalul de rezervă a societăţii pe acţiuni vezi comentariul art. sau precum clauza conform căreia se garantează unuia dintre acţionari un minim de foloase. potrivit art.privind individualizarea societăţii (denumire. tipul şi valoarea nominală a acţiunilor autorizate spre plasare şi plasate. c) Clauze privind modul de distribuire a profitului.

expres menţionat in statut.35 alin. Articolul 158. dizolvarea şi lichidarea societăţii pe acţiuni. Capitalul social al societăţii pe acţiuni (1) Mărimea minimă a capitalului social al societăţii pe acţiuni este stabilita prin lege.18 şi 19 din Legea cu privire la inregistrarea de stat a intreprinderilor şi organizaţiilor). In final. iar informaţiile pe care le cuprinde nu pot fi obiect al secretului comercial (art. unor societăţi mari. intrucat este necesară convocarea Adunării generale a acţionarilor care să hotărască modificarea sau completarea statutului in acest sens. dreptul de a lua deciziile in acest sens se va putea delega de către adunarea generală consiliului societăţii (consiliului directorilor sau consiliului observatorilor). g) Clauze facultative.2 din Legea SA. prin urmare un caracter public.4 din Legea SA). şi in cazul in care acestea se vor infiinţa ulterior inregistrării societăţii. (3) Acţiunile emise la constituirea societăţii pe acţiuni se plasează integral intre fondatori. Modificarea şi completarea acestuia se poate face numai cu respectarea condiţiilor legale şi a prevederilor statutare. credem că este in interesul lor să stabilească anumite reguli ferme in această privinţă. in cazul in care fondatorii le vor considera necesare. cu privire la această problemă fondatorii (acţionarii) reproduc dispoziţiile legale ori fac trimitere la ele. conform art. statutul societăţii poate cuprinde şi alte date ce nu sunt in contradicţie cu legislaţia. Statutul. Chiar dacă. Astfel. Conţinutul statutului poate fi intregit şi cu clauze pe care dispoziţiile codului civil şi Legii SA le consideră opţionale. va trebui indicată denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanţelor societăţii. In speţă. Modificarea şi completarea statutului se aprobă de către adunarea generală a acţionarilor. La fel. . Această procedură este de natură să creeze dificultăţi. Cerinţa inserării printre clauzele statutare a unor date privind sediile secundare ale societăţii a fost criticată in literatura de specialitate.3 din Legea SA). iar in termen de 7 zile de la data adoptării hotărarii. ele avand. Prevederile statutului societăţii sunt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii (art. devine actul de bază al societăţii pe acţiuni. putandu-se astfel inlătura inconvenientele şi dezavantajele ce ar putea să apară dat fiind insuficienţa sau ambiguitatea legislaţiei in această materie. f) Clauze privind reorganizarea. Subliniem. că eventualele prevederi din statutul societăţii care vin in contradicţie cu legislaţia sunt considerate nevalabile de la data adoptării (art. in special. iar modificările şi completările făcute in statut sau statutul societăţii in redacţie nouă intră in vigoare numai după inregistrarea lor la Registrul de stat al intreprinderilor (art. In statut trebuie să se prevadă şi clauze privind reorganizarea şi incetarea existenţei societăţii pe acţiuni. ale căror necesităţi şi politică economică reclamă o mare mobilitate in privinţa constituirii sau reorganizării sediilor secundare. in vederea trecerii modificărilor respective in Registrul de stat (vezi art.35 alin.4 din Legea SA). fondatorii trebuie să stabilească temeiurile şi condiţiile de schimbare a tipului societăţii.5 din Legea SA). pe motivul că o asemenea procedură apare ca fiind destul de greoaie.32 alin. de reorganizare sau dizolvare a ei. Pentru a accelera cat de cat procesul de constituire. aprobat in conformitate cu legea. menţionăm că statutul trebuie redactat in mod obligatoriu in limba de stat.35 alin. (2) Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise. societatea este obligată să comunice Camerei Inregistrării de stat informaţiile privind modificările efectuate in statut. in acest context. cel mai adesea.35 alin.

care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor”. nu şi le pot permite celelalte tipuri de societăţi). (342)юinerea adunгrii constitutive.158 alin.1 din Legea SA care prevăd că.40 alin. Pentru a constitui o garanţie cat mai eficace.000 ˆ (conform art. Noţiunea de capital social. Justificarea unei cifre atat de mici rezidă in pauperizarea continuă a economiilor populaţiei – aceasta fiind un potenţial subscriitor in procesul constituirii unei societăţi pe acţiuni. Pierderile patrimoniale nu au nici o influenţă asupra capitalului social cu excepţia cazului cand au consecinţa externă de a obliga societatea să-l reducă. iar al societăţii inchise pe acţiuni de 10 mii lei. Banca Naţională este investită cu dreptul exclusiv de a stabili şi de a schimba capitalul minim. 3. In acest sens. Astfel. iar. capitalul social al societăţii deschise pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20 mii lei.40 alin. in schimbul aporturilor. după cum am mai menţionat mai multe etape dintre care ne interesează in special: (340)incheierea (aprobare) contractului de societate (declaraţiei de constituire).2 Cod civil). Astfel.40 al Legii SA sunt prevăzute şi pentru societăţile de asigurări. există reglementări derogatorii care privesc limita minimă de capital. totuşi. “capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete ale societăţii. iar adunarea acţionarilor nu a hotărat acoperirea pierderilor sau reorganizarea societăţii.550-XIII/21.2 din Legea SA. cel puţin pană la modificarea actului constitutiv (statutului). este un nomen juris. Prevederi privind limita minimă de capital social. capitalul social minim stabilit de legislaţia noastră poate părea prea mic mai ales că acumularea mare de capital in cazul societăţilor pe acţiuni este necesară pentru realizarea marilor afaceri (pe care. societatea pe acţiuni are obligaţia de a indica mărimea capitalului social in statutul. că se impune pentru societăţile mixte sau cu capital integral străin (indiferent de tipul societăţii) o majorare a minimelor admise de legislaţia actuală. In statele Uniunii Europene aceste este de cel puţin 25. de exemplul. (5) In cazul in care activele societăţii pe acţiuni s-au redus sub minimul stabilit de lege.77/91/CE din 13 decembrie 1976). 1. potrivit art. 4. potrivit art.40 alin. Capitalul social va fi egal cu suma valorii nominale a .5 din Legea instituţiilor financiare nr. Subliniem. In societăţile de capitaluri. constant pe toată durata societăţii. In raport cu această cifră.07. de regulă. acţionarii primesc din partea societăţii acţiuni. Capitalul social este expresia valorică a aporturilor acţionarilor. Un minim de capital social necesar infiinţării unei societăţi pe acţiuni este prevăzut şi de alte legislaţii. Limita minimă a capitalului social.6 a Directivei a II-a nr. Considerăm. Capitalul social al societăţii pe acţiuni se formează prin plasarea acţiunilor intre acţionari şi reprezintă valoarea aporturilor in numerar şi in natură vărsate proporţional numărului şi valorii acţiunilor subscrise (art. datorită naturii obiectului lor de activitate. derogatorii de la dispoziţiile art. bursa de valori etc.1995. In Republica Moldova. 2. Capitalul social reprezintă prima şi cea mai importantă garanţie pentru creditorii societăţii. de asemenea.7 din Legea SA). pentru bănci. procedura de constituire a societăţii pe acţiuni cuprinde. că in cazul anumitor societăţi.(4) Fondatorii sunt obligaţi să plătească acţiunile subscrise pană la inregistrarea societăţii pe acţiuni dacă aportul este in numerar sau in termen de 30 de zile de la inregistrarea de stat dacă aportul este in natură. bilanţul. Formarea capitalului social. cităm şi dispoziţiile art. fondurile de investiţii. registrul acţionarilor şi pe foaia cu antet ale societăţii (art. (341)subscrierea acţiunilor de către fondatori – formarea capitalului social. Consideraţii preliminare. cum este şi societatea pe acţiuni sunt stabilite de lege anumite valori minimale obligatorii. aceasta se dizolvă. Capitalul social este un concept juridic şi contabil.

după care.4 şi art. Dacă societatea a plasat acţiuni a căror valoare nominală nu a fost stabilită. Aporturile in numerar (mijloace băneşti) au ca obiect o sumă de bani pe care subscriitorul (acţionarul) se obligă să o transmită societăţii. această depăşire constituie capitalul suplimentar al societăţii.2002. inclusiv majorarea. valorile mobiliare plătite in intregime. şi o condiţie pentru ţinerea acesteia. Considerăm că in acest caz. potrivit art.40 alin. Intrucat atat efectuarea cit şi varietăţile de aport au fost analizate anterior (vezi comentariile al art.3 din cod conform căreia aporturile pot fi vărsate in termen de cel mult 6 luni de la inregistrarea societăţii. acţiunile trebuie achitate pană la data inregistrării societăţii. dacă aceasta a fost stabilită in documentele constitutive (art. pe de o parte. precum şi obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori achitate cu active (art.acţiunilor plasate. potrivit Legii SA. la cererea societăţii.b) din Legea pentru punerea in aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr.41 alin.112 alin. aporturile in numerar trebuie vărsate integral pană la data ţinerii adunării constitutive. care este blocat pană la momentul la care societatea dobandeşte personalitate juridică sau emisiunea suplimentară de acţiuni este incheiată. ale societăţii nu se include in capitalul ei social. Pe de altă parte. in conformitate cu dispoziţiile art. indiferent dacă este vorba de subscrierea acţiunilor la infiinţarea societăţii sau a celor dintr-o emisiune suplimentară (art. Legea nu cere ca aporturile subscriitorilor (acţionarilor) să fie egale ca valoare sau ca ele să aibă acelaşi obiect şi nici ca aportul unui subscriitor să aibă un obiect unitar. utiliza mijloacele virate in contul bancar provizoriu pană la inregistrarea totalurilor emisiunii.158 alin. se transferă intr-un cont activ. că in conformitate cu art. Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru activitatea societăţii. in cazul subscrierii de acţiuni la infiinţarea societăţii se pune problema momentului pană la care acţiunile trebuie achitate.1125-XV/13.40 alin. această fiind. din care societatea poate efectua operaţiuni curente.2 din Legea SA). In situaţia unei emisiuni suplimentare de acţiuni societatea va putea. insă neplasate. Subliniem că valoarea acţiunilor autorizate spre plasare. de asemenea.113 alin. Vărsămantul este efectuat intr-un cont provizoriu. 112-114 din cod) ne vom opri in cele ce urmează doar asupra unor aspecte particulare societăţilor pe acţiuni. vărsămantul trebuie constatat printr-un inscris bancar care să menţioneze suma vărsată şi să cuprindă elementele de identificare ale subscriitorului.36 alin. de altfel. Precizăm că. dispoziţie derogatorie de la regula instituit de art.06. potrivit cărora legile şi actele normative in vigoare se vor aplica in măsura in care nu contravin Codului civil al Republicii Moldova.40 alin. aporturi la capitalul soc