-----------

Paris 1972 12.

p. 90 şi 91.
 "''"' .."''"'" rău.
ron1m,Az,1·esivitc.rtea umană, în
 p.
2
Idem.
3
Introducere fn 2001, p. 9.
4. lnc1·iminare-d<~zin1crin1ina1re

p. 177

droit
 p.
vol. 1
1
· R. Savaliuc, Al treilea Cod, ziarul Ziua din 8 noiembrie 2006.
N .l. Noile orientări ale noastre de nr.

Seuvic op. cit., p. 118.

7.
p. 7.

Zanichelli
 p. 58.

Revue

p. 184-l W„ Droil
B. Bouloc, op. cit., p. 29.
9.

M., Ohservolii metOGIOlo;>;zce de

p. 50.
B. op. cit., p. 28
3
28.
Ibidem, p.
4
Ibidem, p.
5
şi
1
1
M. Delmas
 octornbne 2010.

mai 1992.

Criminal Law: Wechsler's Prr:·d.ec·essiors, Columbia Law

lntroduction a codes
 I P.-H.
p.

p. 52.
17.

p. şi
 M, Of. nr. 7 din 30 decembrie 1989,
A. op. cit„ W, op. cit. p. 86-89.
 nr. 1.840 dîn Indaco
.219 17 decembrie 2004.
 E. op p.
E. Musco, op. cit., p. 59.
op. cit., p. 69.
2 în M. OL nr. 260 din 21 2010.
1
C.C. dec. nr. 206 din M. nr. 350 din 13 iunie
nr. 265/2014, publlcată nr. din 2014
Institutul Român pentru Ure1Jtun1le
 1'J1.n 11.1vu ln Jl diritto

a cura di St. Cancstrari c

 izvoare de

ed. Paris p.
1
Ratificat de România
2
Ratificată de România din l mai l994.
)L M, '-~v110L<>HH!Jvc>'-'U, J p, 167-177.
13.
E. Musco, op. cit„ p.
 op. p. 50.
Dec. nr. 34/1998.
nr. 999.
op. cit„ p. 92 şî 93.
op. cit„ p. şi 54.
7
R. op. cit., p. 201.
8
P. Durand. La decadence la Zoi dans la Constitution de la l, p. 1470.
1
Cauza Welch c. Marea Hotărârea din 9 februarie în R.D.P. nr. 2/1 p. 158.
Deoarece art. 3

p.303.
tllCJCIO]Jed1că J::!UCut'eŞtl, J 988.
;;uvu~<AcuÎn M. Of. nr. 307 din 27 riP<'C><n,hru>
un veritabfe de
p. 15-33.
r
'
'

l
 p. 100.
Publicat în M. Of 211 din 28 martie 2002.
dec. pen. , R.R.D. nr. p. 166.
şi
Garraud, l"raite droit

p.
 1
P. Pescatore. Jntroduction â la science du droit,
B. Bulai op. cit, 78 op. cit.,
p. asupra
op. p. 78 şî 79.
Uo11goroz, op. cit., p. l O.
Diritto p. l

op. p. 159 şi 160.

1
C. du !ntroduction la et la Pl1i'tos1"Jp/1ze du droit,
p. 182.
 I FJ. op. cit., p. J; Bulai, B. op. cit., p. 92 şi
op. cit., 6-66.
1
Publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie
1999.
 Pub!îcată în M.
1

V. LJVHF;VllJL,,
f'flCtCl<1'i'1 Ed. 2013,
din 3 2009.

de l an,ovH:ean1tL voi. p.

-----------------~
 Musco, op. cit., p. l 02 şi 103.
op. cit., p. 87.
 ~ Adnotation per J. p. 1880.
op. cit., p. 194-196.
op.

op.
IR. G. op. p. 100.
2
Idem.
l/Uf/,C:UI.\. T, li, !91 p.
p. 14··16.
 1999.

J.N. nr. p. 46-48.

 op.
Biro, op cit, p. 92 şi op.
5
V. op. cit., p.
6F. op. p.
p. şi l.
op. cit, p. 17-49.
lVJ itrache,
 M.
op.

acestor L. op. cit., p. 86-88, D. op. p.

p.

nr. p. 119.
1
Tanoviccanu, op. p. 222.
traducerii în limba română a lui
 şi contemporan,
J::!ucurcşt1, l 998.
DL din 29
M. Of nr. 71 din 29 ianuarie 2014.
1
V.D. Zlătescu,
Dongoroz,
"''''J'""u"' teoretice ale Codului român.
R. A. op. p. 260.
li. nr. 7/l 998, p.
V. p. 60.
Comentat şi adnotat. ş.a.,

Ordonanţa de de
provocare a avortului fn
l/.l ' p. 69- 72.
""'1uv11""'" in M. Of. nr. i iunie
op. cit, p. 61.
13 iunie 2013.
op. p. 119.

E. Musco, op. cit, p. 59.

 1
Publicată în M. mail
Gh. de
nr. 3/2008, p. 64.
3
JeandH11er, op. cit., p. I 16.
E.
128.
op. cit., p. ; V. op. 121

voi. p. 416.
 1
Publicată în Of. nr. 126-127 din 17 noiembrie l 990.
2
Antolisei, op cit„ p. 134.
S. Statul de în dezbaterile contemporane, 11cE1aerme1 Române, liucureş:t1,
150-152.
Universul Juridic,
 op. cit., p.
2
G. op.cit,p.53.
3
se vedea Tîtlul IV
p. 58.
 dec. int. nr. 12/2014,
c. Grecia, Hotărârea din 25 mai 1993 în R.D.P. nr. l/l
11M..iru1""'

B. op. cit., p. l 31; M. op. cit., p. cit„ p.

Buiai,
Constantin Rătescu

84; FI. op. cit., p. 181;

p, 205.
1
T.S., s. pen„ nr. 49211976, în R.2, p. 187.
s. pen., dec. nr. 106/J 994 în Probleme de in materie
41 şi
Hmuu:,1~1. op. p. 465.
'i'Jf'!"'/'

de îndr. nr. l /1963, în CD. p. l 63.

1670/1971, ln R.R.D. nr. l/l p. 1 dec. nr. 81 în
o schimbare nr, 912010.
 nr. p. M.K.
58.
acestea.

Comentariu vol. I, op. cit., p. 480.

sau constituirea unui grup
pec1epseşte cu închisoarea

l.
B. op. cit„ p. 460.
 V, voL

op. cit., p. 149.

 365
reglementare explicită a· coautoratului, cerută de doctrină şi practică şi întâlnită şi în alte
, legislaţii.

211. Autoratul
Fără executarea nemijlocită a acţiunii (inacţiunii) din partea autorului nu se poate vorbi
de săvârşirea infracţiunii, fiindcă nu se poate realiza conţinutul acesteia. Autorul este cel
care săvârşeŞte nemijlocit acţiunea sau inacţiunea prevăzută în norma de incriminare.
Autorul este actorul principal fără de care nu ar exista nici infracţiunea şi nici
răspunderea penală. Se consideră că fapta este săvârşită în mod nemijlocit, indiferent dacă
pentru realizarea actului incriminat. foloseşte propria energie fizică (ucide, loveşte,
ameninţă, nu denunţă etc.) ori foloseşte energia fizică a unei forţe străine (substanţe
explozive, arme, animale periculoase etc.).
Spre deosebire de instigator şi complice care trebuie să acţioneze cu intenţie, în
definiţia legală dată autorului nu se cere o astfel de condiţie. Aşadar, este autor cel care
săvârşeşte acţiunea (inacţiunea) prevăzută de norma de incriminare, în mod nemijlocit
indiferent că a săvârşit-o cu intenţie sau culpă - dacă fapta se incriminează când este
săvârşită din culpă ori cu praeterintenţie.

În doctrina penală şi în lilele legislaţii (Codul penal francez) se mai foloseşte şi

noţiunea de autor moral1 al infracţiuni pentru a desemna persoana care l-a determinat pe
autorul material să comită fapta. În doctrina penală şi în codurile penale române nu a fost
adoptată o asemenea asimilare, acţiunea de detenninare a autorului material al infracţiunii
fiind caracteristică
instigatorului.
Calitatea de autor al infracţiunii nu este condiţionată de existenţa participaţiei, deoarece
autorul, prin cerinţa legală de a săvârşi fapta în mod nemijlocit, poate efectua întreaga
executare fără aportul altor participanţi, indiferent de calitatea lor.
Actualul Cod penal prin intitularea Cap. VI al Titlului II din actualul Cod penal
„Autorul şi pmiicipanţii" lasă să se înţeleagă că autorul nu face parte dintre participanţi, dar
celelalte persoane care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală ar fi
participanţii (coautorii, instigatorii, complicii). Autorul poate comite şi singur infracţiunea
caz în care nu există participaţie penală, dar dacă activităţii sale i se asociază şi acţiunea
altor persoane va exista participaţie penală.
Sintagma „săvârşeşte în mod nemijlocit" are semnificaţia săvârşirii actelor
executare tipice acţiunii/inacţiunii din conţinutul laturii obiective. El va săvârşi aceleaşi acte
de executare indiferent că lucrează singur sau in participaţie.
De aceea, în doctrină el mai este numit „autor material"2• Spre deosebire de instigator
şi complice care trebuie să acţioneze cu intenţie, în definiţia legală dată autorului nu se cere
o astfel de condiţie.
infracţiunile la care legea impune autorului o anumită calitate, executarea
nemijlocită nu mai este suficientă pentru a fi considerat ca autor al infracţiunii, deoarece
trebuie îndeplinită în mod cumulativ şi cea de a doua cerinţă (calitatea cerută în n01ma de

1
G. Antoniu, Autor mediat sau participaţie improprie, în R.D.P. nr. 2/1995.
G. Stefani, C. Levasseur, B. Bouloc, op. cit., p. 297; Ph. Graven, op. cit., p. 272.
 Pedepsele complementare au drept scop """'·Ct,,.,.,,.„ eficienţei actului de justiţie,
efectul prevenţiei speciale, precum şi reparaţii de ordin moral a persoanei
vătămate.
Pedeapsa complementară a exercitării unor drepturi a suferit modificări atât
sub aspectul duratei, cât şi sub aspectul conţinutului, prin creşterea numărului drepturilor
care iptră în conţinutul pedepse.
În succesiunea legi} or penale şi ·aplicarea pedepselor accesorii se supune principiului
mai favorabile.
de punere în aplicare a noului Cod penal prevede dispoziţii tranzitorii în sensul
că mai favorabilă este cea care a fost identificată astfel în raport cu infracţiunea
comisă. Aceasta ar însemna că legea care a fost dete1minată mai favorabilă din punct de
vedere al pedepsei principale, determină şi aplicarea pedepselor complimentare, aspect
explicabil prin aceea că regimul pedepselor complementare prevăzut de actualul Cod penal
este mai favorabil decât cel prevăzut de Codul penal anterior.
Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare nu se va aplica infracţiu­
nilor comise înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod penal, evitându-se caracterul
retroactiv al legii penale.
Dacă faptele au fost definitiv judecate şi dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub
aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, acestea se execută în
conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.
Pedepsele complementare sunt destinate să completeze represiunea penală instituită
prin pedeapsa principală, îndeplinind şi ele funcţii specifice sancţiunilor penale în general.
Pedepsele complementare pot fi restrictive de drepturi şi libertăţi, precum şi pedepse
morale (degradarea militară ori publicarea hotărârii de condamnare).
Potrivit actualul Cod penal, pedepsele complementare sunt de trei feluri: restrictive de
drepturi civile şi civice (interzicerea unor drepturi), privative de unele drepturi civice
(degradarea militară) şi infamante (publicarea hotărârii).
Spre deosebire de pedepsele principale care au un caracter sine stătător, putându-se
aplica singure sau însoţite de alte sancţiuni penale, pedepsele complementare nu au acest
caracter, ele acţionând numai alăturat unor pedepse principale. Prin aceasta pedepsele
complimentare îşi relevă caracterul lor secundar, dependent şi complementar.
Acţionând în completarea acţiunii pedepselor principale privative de libertate,
pedepsele complementare au şi un caracter subsecvent, intervenţia lor producându-se după
epuizarea executării pedepselor principale.
Cu toate aceste caracteristici specifice, care atribuie pedepselor complementare un rol
secundar şi complinitor în represiunea penală, ele sunt subordonate scopurilor generale ale
pedepsei şi anume prevenţiei speciale şi generale.
Prin conţinutul lor, pedepsele complementare sunt de constrângere penale
secundare şi alăturate pedepselor principale care tind să realizeze funcţiile pedepsei prin
interzicerea unor drepturi civile sau civice, pe intervale de timp determinate, după
terminarea executării pedepselor privative de libertate pe lângă care se aplică.
Actualul Cod penal asigură judecătorului o paletă mai largă de măsuri care, prin
flexibilitate şi diversitate, permit o cât mai bună individualizare judiciară.
Noua reglementare, lărgeşte drepturilor a căror exercitare poate fi interzisă cu
titlu de pedeapsă complementară şi extinde considerabil libertatea judecătorului în alegerea
acestora.
464 Partea 2enerală

Pe lângă pedeapsa complementară a unor drepturi şi degradarea militară,

existente şi în Codul penal din 1968,este introdusă o nouă specie de pec1ea1Jsă, reSJ)ectw
publicarea hotărârii definitive de condamnare.
Pedeapsa complementară a confiscării parţiale sau totale a averii, prezentă şi ea anterior
în sistemul pedepselor complimentare a fost prin abrogarea a fostului art. 68 din
Codul penal din 1968 ca urmare a noii Constituţii a României care prevede în art. 44 (8)
că: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezurnă"

252. Interzicerea unuia sau unor drepturi

a) Noţiune, caracterizare.
Prevederile art. 66 din actualul Cod penal au corespondent parţial în prevederile art. 64
din Codul penal din 1968.
Reglementarea noului Cod penal asigură instanţei o paletă mai largă de măsuri care,
prin flexibilitate şi diversitate, permit o cât mai bună individualizare judiciară a pedepsei
complementare, extinzând considerabil libertatea judecătorului în alegerea acestora, iar pe
de altă parte, lărgind sfera drepturilor a căror exercitare poate fi interzisă cu titlu de
pedeapsă complementară.
Durata interzicerii unor drepturi ca pedeapsă complementară a fost redusă faţă de
Codul penal din 1968 (de la unu la 1Oani) la o durată de la unu la 5 ani.
Interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară cea mai răspândită şi comună
în legislaţia românească şi constă în interzicerea pe un interval de timp limitat a exerciţiului
unuia sau unora dintre drepturile condamnatului.
Ca pedeapsă complementară, interzicerea unuia sau unor drepturi se hotărăşte de
instanţa de judecată, pe lângă pedeapsa principală a amenzii sau închisorii, şi se execută
după epuizarea executării pedepsei principale căreia i se alătură.
Actualul Cod penal nu mai condiţionează aplicarea pedepsei complementare doar de
condamnarea la pedeapsa închisorii şi de un anumit cuantum al acesteia, precum Codul
penal din 1968, în concepţia căruia aplicarea pedepsei complementare era condiţionată de
condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate de puţin 2 ani.
Aplicând pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanţa de judecată nu
poate decât unul sau unele dintre drepturile prevăzute expres lege, fiind
interzisă interzicerea simultană a tuturor drepturilor •
1

Aplicabilitatea pedepsei complementare a unor drepturi nu poate fi limitată

numai la cetătenii români, ci deopotrivă, şi pe străini, în măsura în care
instanţele pen~le din România sunt învestite să-i judece2• Această interpretare a Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie rămâne aplicabilă şi în contextul actualei reglementări a pedepsei
complementare a interzicerii unor drepturi urmând ca, în ipoteza extrădării sale, instanţa
penală naţională să-i reindividualizeze pedeapsa complementară, în raport cu particula-
rităţile specifice de reglementare din ţara respectivă.
Ca regulă pedeapsa complementară a interzicerea unor drepturi este facultativă, afară
de cazul în care norma de incriminare prevede aplicarea acestei pedepse, caz în care
aplicarea acesteia este obligatorie.

1
C.A. Timişoara, dec. pen. nr. 263/2001,în B.J. 2000-2001, p. 336.
2
Î.C.C.J, RIL dec. nr. XXIV/2007, publicată în M. Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007.
 care înlătură sau 599
. Mijlocul de înlătqrare a acestor incapacităţi este instituţia reabilitării.
Reabilitarea este inştituţia juridică drept penal prin care sunt înlăturate viitor
toate incapacităţile şi· decăderile ce decurg dintr-o hotărâre de condamnare, redând
condamnatului toate drepturile politice şi social economice recunoscute lege tuturor
cetăţenilor.'
Dţcăderile, interdicţiile şi incapacităţile sunt consecinţele cu caracter juridic de ordin
penal sau extrapenal, pernetue sau de lungă durată, care decurg însuşi faptul condamnării.
· Consecinţele condamnării, constând în incapacitate, decăderi sau nedemnităţi sunt de
extrapenale, motiv pentru care ele nu pot fi asimilate conţinutului raportului juridic
de conflict, ele nefiind drepturi şi obligaţii decurgând din infracţiune, ci sunt doar
urmare a condamnării suferite de infractor.
Astfel, Legea nr. 31/1990 privind societăţile prevede [art. 6 alin. (2)) că nu pot fi
fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru
gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002
.pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea tmor măsuri
':de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările
pentru infracţiunile privind insolvenţa sau pentru cele prevăzute de Legea
nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare.
fel, Legea nr. 22/1969 privind gestionarea bunurilor prevede (art. 4) că nu pot fi
gestionari persoanele condamnate pentru infracţiunile indicate în cuprinsul acestei legi chiar
dacă au fost graţiaţi sau amnistiaţi timp de 2 ani după graţiere sau amnistiere. Cel căruia i
s-a suspendat condiţionat.executarea pedepsei nu poate fi gestionar în cursul termenului de
încercare şi 2 ani de la expirarea acestui termen.
Potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor nu pot fi magistraţi persoanele
care au antecedente penale.
Asemenea incapacităţi şi interdicţii sunt înlăturate prin reabilitare, aceasta fiind o cauză
extinctivă a consecinţelor condamnării, cu efecte in personam şi cu consecinţe exclusiv
viitoare. Reabilitarea are efecte in personam, deoarece ea nu operează pentrn toţi
condamnaţii, pentru aceeaşi faptă, în mod simultan, dintre ei urmând a beneficia de
reabilitare numai dacă a îndeplinit condiţiile prevăzute de
Efectul educativ al condamnării se întinde dincolo de limitele în timp ale pedepsei, prin
reabilitare cel condamnat fiind stimulat să se conformeze ordinii drept, în vederea
înlăturării tuturor consecinţ.elor condamnării.
b) Caractere şi precedente legislative
Reglementată în Titlul IX intitulat „Cauzele care înlătură consecinţele condamnării",
reabilitarea este singura cauză de înlăturare a consecinţ.elor condamnării reglementată de
legea penală.
este o instituţie de drept material care nu se confundă cu procedura acordării
reabilitării, instituţie de drept procesual penal.
Reabilitarea în concepţia Codului penal are caracter general şi integral.
Caracternl general al reabilitării este dat de faptul că potrivit legii ea poate fi acordată
pentm orice fel de condamnare, indiferent dacă a fost pronunţată de o instanţă civilă sau
militară, pentru una sau mai multe infracţiuni, ori dacă hotărârea a fost pronunţată de
instanţele române sau de instanţele altei ţări şi hotărârea a fost recunoscută potrivit legii
române.
600 Partea generală

Caracterul integral sau indivizibil al reabilitării este dat de faptul că reabilitarea nu

poate fi obţinută doar pentru o parte din condamnările suferite de condamnat, iar pentru
altele acesta să rămână nereabilitat. Reabilitarea privind condamnatului şi nu
condamnările sale se poate obţine doar dacă cel condamnat îndeplineşte condiţiile rea-
bilitării în raport de toate condamnările sale.
În vechile legiuiri reabilitarea era prevăzută ca o modalitate a graţierii. Dintre regle-
mentările penale româneşti este de menţionat Codul penal Stirbey care reglementa
reabilitarea (art. 291-300) sub denumirea de restatornicirea condamnaţilor. Codul penal din
1864 nu a reglementat această instituţie deoarece nu prevedea nicio pedeapsă privativă de
drepturi perpetuă.
Reabilitarea a fost reglementată însă prin legi speciale, cum a fost de exemplu
din 1916 care prevedea reabilitarea condamnaţilor care se vor distinge pe câmpul de luptă.
Codul penal din 1936 a adus pentru prima dată o reglementare unitară a reabilitării
distingând între reabilitarea de drept (art. 17 5-180 C. pen.) şi reabilitarea facultativă
(art. 612-622 C. pen.), concepţie menţinută şi de Codul penal din 1968.
Noul cod penal reglementează distinct cauzele care înlătură consecinţele condamnării,
de cauzele care modifică sau sting executarea pedepsei.
Reglementarea cauzelor care înlătură consecinţele condamnării are o altă. structură
decât cea cuprinsă în Codul penal din 1968. Se începe cu reabilitarea de drept, se continuă
cu reabilitarea judecătorească, efectele celor două forme ale reabilitării, condiţiile în care se
poate reîm1oi cererea de reabilitare judecătorească şi cele în care poate opera anularea
reabilitării judecătoreşti.
c) Formele reabilitării
În raport de condiţiile şi după modul în care poate fi obţinută, reabilitarea se prezintă
sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească.
Reabilitarea, fie ea de drept sau judecătorească, se particularizează prin aceea că ea
intervine după executarea pedepsei ştergând doar consecinţele condamnării, ea nefiind deci
o cauză de înlăturare a executării pedepsei.
Reabilitarea de drept operează în temeiul legii (ope !egis), nefiind necesară intervenţia
organelor autorităţii judecătoreşti pentru acordarea ei, simpla împlinire a termenului de
reabilitare având acest efect. mai este denumită reabilitarea automată sau obligatorie.
Reabilitarea judecătorească necesită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti după ce
instanţa învestită prin cererea celui ce solicită reabilitarea verifică în cursul proceduri
judiciare îndeplinirea condiţiilor fond şi de formă ale cererii de reabilitare. Pentru că
instanţa are posibilitatea de a aprecia asupra acordării reabilitării, această fonnă. de
reabilitare se mai numeşte reabilitare facultativă.
Cele două forme ale reabilitării sunt în corelaţie şi cu gravitatea condamnărilor, reabi-
litarea de drept intervenind de regulă pentru condamnările uşoare, iar reabilitarea judecăto­
rească pentru toate celelalte condamnări pentru care nu se poate obţine reabilitarea de drept.
d) Efectele reabilitări/
Reabilitarea să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile ce
rezultă din condamnare.

1
Art. 169. - (1) Reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile care rezultă
din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca unnare obligaţia de în funcţia din care condamnatul a fost scos în
urma condamnării ori de redare a gradului militar pierdut.
(3) Reabilitarea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă.
 să înceteze caracterul de antecedent
considerat ca şi cum ar fi infractor primar.
condamnările pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit ,„„,rv.,,..,,
constitui termen al recid{vei. Condamnările pentru care a
s-a termenul de reabilitare nu mai constituie impediment pentru a dispune
amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea pedepsei sub supraveghere sau, în
cazul unei noi condamnări.
. Efectele reabilitării privesc înlăturarea doar pentru viitor a decăderilor, interdicţiilor şi
incapacităţilor decurgând din condamnare, reabilitarea neavând niciun efect asupra conse-
cinţelor condamnării produse până la momentul reabilitării.
Cu toate acestea reabilitarea nu înseamnă o restitutio in integrum, reabilitarea neavând
ca urmare obligaţia de reintegrare în. funcţia din care infractorul a scos în unna con-
damnării şi nici rechemarea sa în rândul cadrelor militare permanente ale armatei ori
redarea gradului militar pierdut.
Dacă reîncadrarea în armată şi redobândirea gradului pierdut nu mai pot fi realizate de
cel condamnat, chiar dacă a fost reabilitat, în schimb reocuparea unei funcţii similare celei
din care a fost scos în urma condamnării poate fi realizată de acesta dacă îndeplineşte
celelalte condiţii necesare ocupării acestei funcţii.
Reabilitarea înlătură doar consecinţele penale ale condamnării, ea neavând niciun efect
asupra obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
De asemenea, reabilitarea nu are efecte nici asupra măsurilor de siguranţă. Justificarea
menţinerii măslll'ilor de siguranţă şi după intervenirea reabilitării rezidă în natura acestor
sancţiuni penale luate pe timp nedeterminat, în considerarea stării de pericol pe care o
prezintă infractorul şi care subzistă atâta timp cât subzistă această stare.
Reabilitarea obţinută în străinătate produce efecte şi în România în măsura în care
hotărârea judecătorească prin care a fost obţinută reabilitarea, a fost recunoscută în România.
Efectele reabilitării sunt identice indiferent de fonna în care se obţine reabilitarea, de
drept sau pe cale judecătorească. Reabilitarea poate fi acordată şi post-mortem, cererea
putând fi formulată de soţ sau rudele apropiate ale condamnatului.
e) Reabilitarea drept
Reabilitarea drept este acea formă a reabilitării care operează în
legis) simpla împlinire a termenului de reabilitare, a fi
partea celui ori o hotărâre a autorităţii judecătoreşti.
toate acestea dacă cel condamnat a solicitat instanţei constatarea judecătorească a
reabilitării de drept, cererea sa nu poate fi respinsă, urm.ând a constata intervenirea
reabilîtării de drept, hotărârea judecătorească având doar caracter constatativ, fără ca prin
aceasta reabilitarea să efectul hotărârii judecătoreşti.
Pentru intervenirea reabilitării de drept legiuitoml a prevăzut anumite condiţii
toare la condamnările pentru care aceasta poate interveni, termenul de reabilitare şi la
conduita condamnatului, toate regăsindu-se şi în cuprinsul art. 1 pen.
Dat fiind automat al reabilitării prin simpla împlinire a termenului rea-
bilitare, legiuitorul a reglementat această fonnă a reabilitării doar pentru condamnările
uşoare, corespunzătoare unor infracţiuni al căror pericol social concret este redus.
Reabilitarea de drept are loc doar în cazul condamnărilor la pedeapsa amenzii sau la
pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani, sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a
fost suspendată sub supraveghere.
602 Partea e:en.erală
indiferent că pedeapsa aplicată este o singură sau pentru un
concurs de infracţiuni.
Raţiunea de a mări limita pedepsei închisorii la 2 ani este aceea de a stimula con-
damnaţii la pedeapsa închisorii de până la 2 ani să se reintegreze social într-un timp cât mai
scurt pentru a putea beneficia de înlăturarea consecinţelor condamnării.
Reabilitarea de drept nu mai operează în cazul suspendării executării pedepsei sub
supraveghere odată cu împlinirea termenului de încercare deoarece, acesta, în actualul
Codul penal este mai mic decât în Codul penal anterior şi, în plus, pe durata acestui termen
cel condamnat este supravegheat de consilieri ai serviciului de probaţiune, iar pentru a
dovedi integrarea lui socială este nevoie să curgă un termen de 3 ani de la împlinirea
termenului de supraveghere.
Reabilitarea de drept operează şi în cazul unor condamnări succesive dacă fiecare
dintre pedepse nu depăşeşte 2 ani. În acest caz termenul de reabilitare curge de la
executarea sau considerarea ca executată a ultimei pedepse.
Pentru a opera reabilitarea de drept trebuie ca de la data executării pedepsei sau de la
data la care aceasta este considerată ca fiind executată să curgă un interval de timp suficient
pentru a se concluziona că cel condamnat şi-a revizuit comportamentul social şi s-a reinte-
grat în societate. Acest termen a fost apreciat de legiuitor ca fiind de 3 ani şi începe să curgă
din ziua imediat următoare celei în care pedeapsa a fost considerată ca fiind executată.
Pentru cei condamnaţi la pedeapsa amenzii termenul curge din momentul în care
condamnatul a facut plata integrală a amenzii sau aceasta s-a stins în alt mod.
În caz de graţiere totală sau de graţiere parţială a restului de pedeapsă termenul curge
de la data actului de graţiere dacă aceasta este postcondamnatorie şi de la data pronunţării
hotărârii de condamnare în cazul graţierii înainte de condamnare.
Termenul de 3 ani este un termen de drept substanţial şi se împlineşte cu o zi înainte de
ziua corespunzătoare datei de la care a început să curgă.
Deşi art. 165 C. pen. nu prevede expres nicio condiţie privitoare la conduita condam-
natului, această condiţie este subînţeleasă şi decurge din caracterul indivizibil al reabilitării.
Ca urmare, în termenul de 3 ani, condamnatul trebuie să nu fi comis nicio infracţiune
deoarece în acest caz reabilitarea de drept nu poate opera decât dacă şi pentru noua
infracţiune se aplică pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii până la 2 ani, termenul de
reabilitare de 3 ani curgând de la data executării pedepsei pentru ultima infracţiune.
Dacă în te1menul de 3 ani condamnatul a săvârşit o infracţiune, dar pentru aceasta a
intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală (ex. amnistia, împăcarea părţilor o
asemenea infracţiune nu împiedică reabilitarea de drept pentru condamnările anterioare
deoarece cauzele care înlătură răspunderea penală înlătură şi consecinţele condamnării.
La împlinirea ten11enului de 3 ani prevăzut la art. 165 din Codul penal, dacă persoana
condamnată nu a mai săvârşit o altă infracţiune, autoritatea care ţine evidenţa cazierului
judiciar va şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată condamnatului.
De asemenea organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organul care a
înregistrat persoana juridică va şterge din oficiu menţiunile privind pedeapsa aplicată
persoanei juridice.
 care înlătură sau

j) Reabilitarea judecăţorească
1. Noţiune şi condiţii
Reabilitarea judecătorească este modalitatea generală a incapacităţilor,
decăderilor şi interdicţiilor ce decurg din condamnare. pentru toate celelalte
condamnări- pentru care nu operează reabilitarea drept.
În. cazul reabilitării judecătoreşti nu este suficientă îndeplinirea tuturor condiţiilor
prevăzute de lege pentru acordarea fiind necesară intervenţia organelor judecătoreşti,
chemate să. verifice îndeplinirea condiţiilor cerute de lege.
Reabilitarea judecătorească se acordă numai la cererea celui condamnat sau a soţului
ori a rudelor apropiate, după decesul condamnatului. Soţul sau rndele apropiate pot cere
continuarea procedurii de reabilitare pornită de condamnat, dacă acesta a decedat în cursul
procesului. Condamnatul decedat până la împlinirea tennenului de reabilitare poate fi
reabilitat dacă instanţa, evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că
merită acest beneficiu.
În cazul prescripţiei executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare de către
condamnat, soţul sau rudele apropiate acestuia, dacă lipsa executării este imputabilă
persoanei condamnate. Practic sustragerea de la executarea pedepsei constituie potrivit
Codului de procedură penală [aii. 532 alin. (3) C. pr. pen.] un impediment la reabilitare.
Sarcina probării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea reabilitării
incumbă celui care a făcut cererea de reabilitare.
Reabilitarea se întemeiază pe autoritatea de lucrnjudecat a hotărârii prin care s-a admis
cererea de reabilitare, reabilitarea operând astfel ope judiciis.
Reabilitarea judecătorească este considerată facultativă în sensul că potrivit legii
instanţa poate să acorde reabilitarea, având largi posibilităţi de apreciere a modului de
îndeplinire a condiţiilor de reabilitare, îndeosebi în ceea ce priveşte conduita condamnatului
după executarea pedepsei.
2. Condiţiile de acordare a reabilitării judecătoreşti 1
Condiţiile de acordare a reabilitării privesc condamnarea, achitarea obligaţiilor civile şi
a cheltuielilor de judecată şi împlinirea tennenelor de reabilitare.
Condiţiile privitoare la condamnare rezultă printr-un raţionament per a contraria în
rapo1i de condamnările pentrn care se acordă reabilitarea de drept.
Orice condamnări pentru care nu poate opera reabilitarea de drept, pot întemeia
formularea unei cereri de reabilitare judecătorească. cale de consecinţă pentru condam-
nările la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani reabilitarea nu poate fi obţinută decât pe cale
judecătorească. Dacă sunt mai multe condamnări succesive, unele susceptibile de
reabilitarea judecătorească, altele susceptibile de reabilitarea de drept, aceasta nu operează,
um1ând a se obţine reabilitarea judecătorească pentru toate condamnările datorită caracte-
rului integral al reabilitării.
Reabilitarea judecătorească poate fi dispusă chiar dacă infracţiunea care a
condamnat petentul a fost amnistiată, reabilitarea având mai largi decât amnistia.

1
Art. l 68 Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele
condiţii:
a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;
b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea
civilă a renunţat la despăgubiri.
 604 Partea generala

În ceea ce priveşte conduita condamnatului legiuitorul a

condamnat a unor cerinţe pentru a i se aproba cererea de reabilitare. sunt
enumerate în art. 168 pen.
Pentru a putea fi dispusă reabilitarea condamnatul trebuie să nu fi săvârşit o altă
infracţiuni în cursul termenului de reabilitare. Săvârşirea unei noi infracţiuni semnifică
faptul că infractorul nu şi-a corijat comportamentul social şi nu poate beneficia de
reabilitare. Ca atare dacă în termenul de reabilitare condamnatul a săvârşit o nouă
infracţiune pentru care s-a început urmărirea penală, soluţionarea cererii de reabilîtare
judecătorească se suspendă până la soluţionarea cauzei. Dacă pentru noua infracţiune s-a
dispus o soluţie de netrimitere în judecată sau se pronunţă o hotărâre judecătorească de
încetare a procesului penal, judecarea cererii de reabilitare se reia şi instanţa va dispune
reabilitarea judecătorească dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.
Dacă se va pronunţa o hotărâre de condamnare, rămasă definitivă, judecarea cererii de
reabilitare se reia şi instanţa va dispune respingerea cererii.
Condamnatul trebuie să facă. dovada că a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi
despăgubirile civile la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare. Dacă partea
vătămată a renunţat la despăgubiri, condamnatul trebuie să facă această dovadă ea nefiind
prezumată din faptul că aceasta nu a procedat la executarea silită a creanţei.
În cazul în care condamnatul a fost obligat la plata unor despăgubiri periodice este
suficient să se facă dovada că cel condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile.
Condiţia amintită este suficientă şi atunci când condamnatul a convenit cu partea civilă
asupra eşalonării plăţii despăgubirilor.
Instanţa poate admite totuşi cererea de reabilitare atunci când constată că neachitarea
cheltuielilor de judecată sau a despăgubirilor civile nu se datorează relei voinţe a
condamnatului.
Actualul Cod penal nu a mai preluat condiţiile privitoare la dovedirea asigurării
existenţei prin muncă sau alte mijloace oneste şi cea privitoare la conduita bună în cursul
termenului de reabilitare, deşi considerăm că acestea se impuneau a fi avute în vedere
pentru ca instanţa să aibă suficiente elemente de apreciere asupra modului de reintegrare
socială a condamnatului.
Această omisiune este cu atât mai regretabilă cu cât nu s-au corelat dispoziţiile Codului
penal cu cele ale Codului de procedură penală. Acesta din urmă prevede obligaţia ca cererea
de reabilitare să indice localîtăţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă din tot
intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la introducerea cererii, instanţa să
dispună citarea persoanelor a căror ascultare o consideră necesară, or toate acestea au sens
numai în măsura în care verificarea conduitei condamnatului pe parcursul termenului de
reabilitare este o condiţie în vederea acordării reabilitării.
Actualul Cod penal a abandonat sistemul de stabilire a acestor termene compus din
două elemente: un termen prefix stabilit de legiuitor în raport de gravitatea condamnării la
care se adaugă întotdeauna jumătate din durata pedepsei, în favoarea unui sistem de
termene prefixe stabilite în raport de gravitatea pedepsei executate de condamnat.
Astfel termenul de reabilitare este de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii
mai mare de 2 ani, dar care nu depăşeşte 5 ani; de 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa
închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 1Oani; de 7 ani, în cazul condamnării la
pedeapsa închisorii mai mare de 1Oani sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată
 cu închisorii şi 1O am, m cazul condamnării la pedeapsa
viaţă, considerată executată ca unnare a graţierii, a împlinirii tennenului de
prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate
Noul Cod penal nu mai prevede posibilitatea ca Procurorul al
lângă Înalta: de Casaţie şi Justiţie să poată dispune în
tennenţlor amintite mai sus.
amintite c;:urg de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale
VLU<vu.v•v

sau de la data când aceasta s-a prescris.

Pentru cei condamnaţi la pedeapsa amenzii, tennenul curge din momentul în care
amenda a fost achitată integral sau executarea ei s-a stins orice alt mod.
caz de graţiere totală a restului de pedeapsă, tennenul curge de la data actului de
graţiere.
În caz de graţiere parţială termenul de reabilitare curge de la data când a luat sfârşit
executarea restului de pedeapsă.
În cazul graţierii totale a pedepselor aplicate pentru fapte aflate în curs de judecată,
graţierea producându-şi efectul extinctiv de pedeapsă o dată cu rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, tennenul de reabilitare curge de la această dată.
În cazul în care pedeapsa pronunţată se consideră executată ca unnare a deducerii
perioadei de arestare preventivă, tennenul de reabilitare curge de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare.
3. Soluţionarea cererii de reabilitare
Cererea de reabilitare judecătorească se fonnulează de către condamnat, iar după
moartea acestuia, de soţ sau de rudele apropiate. Soţul sau rudele apropiate pot continua
procedura de reabilitare pornită anterior decesului.
În cerere trebuie să se menţioneze: adresa condamnatului, iar când cererea este făcută
de altă persoană, adresa acesteia; condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta
pentru care a fost pronunţată acea condamnare; localităţile unde condamnatul a locuit şi
locurile de muncă din tot intervalul de timp de la executarea pedepsei şi până la intro-
ducerea cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii
definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii; indicaţii utile pentru
şi orice alte date pentm soluţionarea cerere se arn~xe:aza
actele din care că sunt îndeplinite condiţiile reabilitării.
Dacă înainte de soluţionarea cererii de reabilitare faţă de condamnat a fost pusă
mişcare acţiunea penală pentru altă infracţiune, se suspendă până la
soluţionarea definitivă a acelei cauze.
Când condamnatul sau care a de reabilitare dovedeşte că nu i-a
cu putinţă să achite despăgubirile civile şi cheltuielile judiciare, instanţa, apreciind
împrejurările, poate dispune reabilitarea sau poate să acorde un tennen pentru achitarea în
întregime sau în parte a sumei datorate. Termenul nu poate depăşi 6 luni.
În caz de obligaţie solidară, instanţa fixează suma ce trebuie achitată, vederea
reabilitării, de condamnat sau de unnaşii săi. Drepturile acordate părţii civile prin hotărârea
de condamnare nu se modifică prin hotărârea dată asupra reabilitării.
Instanţa are obligaţia de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de fonnă
cererii de reabilitare.
606 Partea generală.

În în care cererea de reabilitare a fost ca urmare a ne1nct1ep111111m

condiţiilor de fonnă prevăzute de Codul de procedură penală ea poate fi repetată oricând.
Dacă cererea de reabilitare este respinsă ca prematură, ea poate fi repetată numai după
împlinirea tennenului legal de reabilitare.
Atunci când cererea de reabilitare este respinsă neîndeplinirea celorlalte condiţii
de fond, o nouă cerere nu se poate introduce decât după un tennen de un an, care se
socoteşte de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă.
4. Anularea reabilitării judecătoreşti1
Anularea reabilitării judecătoreşti este sancţiunea obţinerii reabilitării prin frauda
săvârşită de condamnat prin omisiunea de a aduce la cunoştinţa instanţei toate condamnările
sale.
Când după acordarea reabilitării judecătoreşti se descoperă că fostul condamnat a mai
suferit o altă condamnare, care dacă ar fi fost cunoscută ar fi dus la respingerea cererii de
reabilitare, reabilitarea acordată se anulează. Anularea nu operează însă de drept. Ea se dispune
de către instanţa care a dispus admiterea cererii de reabilitare la sesizarea procurorului.
Cauza de anulare a reabilitării este deci preexistentă hotărârii judecătoreşti prin care s-a
admis cererea de reabilitare, motiv pentru care anularea reabilitării nu se confundă cu
desfiinţarea hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii de reabilitare, atunci când această
hotărâre este nelegală şi este desfiinţată ca unnare a exercitării căilor de atac.
Prin anularea reabilitării condanmatul se consideră a fi fost sub incidenţa decăderilor şi
interdicţiilor decurgând din condamnare tot timpul, iar dacă în acest interval de timp a
comis o nouă infracţiune intenţionată aceasta atrage starea de recidivă.

1
Art. 171 - Reabilitarea judecătorească va fi anulată când, după acordarea ei, s-a descoperit că cel
reabilitat mai săvârşise o infracţiune care, dacă ar fi fost cunoscută, ar fi condus la respingerea cererii de
reabilitare.
 .BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

Ancel, M., !ntroduction aCodes penaux europeens comparatţfs. Centre franc;ais de

droit compare, Pari~, 1955, n° 14.
·Antolişei, Manuale di dritto penale. Parte generale, Giuffre ed. Milano, 1991.
Antoniu, ş.a., Noul Cod penal, val. l Comentarii, Ed.. C.H. Beck, 2006.
Antoniu, G., Tentativa, Ed. Tempus, Bucureşti, 1996.
Antoniu, G., Raportul de cauzalitate in dreptul penal, Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
Antoniu, G., Reforma legislaţiei penale, Ed. Academiei, Bucureşti, 2003.
Antoniu, G., Vinovăţia penală, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1995.
Antoniu, G., Bulai, C., Practică judiciară penală, vol. I, Ed. Academiei
Bucureşti, 1988.
Antoniu G. şi colab., Explicaţiipreliminarii ale noului Cod penal, vol. I-II, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2011.
Antoniu, G.; Papadopol, V.; Popovici, M.; Ştefănescu, D., Îndrumările date de Plenul
Tribunalului Suprem şi noua legislaţie penală. Decizii de îndrumare pe anii 1952-1968.
Ed. Ştiinţifică, 1971.
Aristotel, Etica nihomatică, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1988.
Aubert, J-L., Introduction au droit, Annand Colin, Paris, 1984.
Ashworth A., Redmayne M., The Criminal Process, Third Edition, Oxford University
Press, Oxford, 2005.
Aznavorian H., Excelenţa legii, Ed. Semne, 2007, Bucureşti.
Barbu, C„ Aplicarea legii penale fn spaţiu şi timp, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
Bârsan, C., Convenţia europeană a drepturilor omului, vol. I, Drepturi şi libertăţi,
Ed. Ali Beck, 2005.
Basarab, M„ Drept penal. Partea generală. vol. Ed. Lumina 2001.
Basarab, M., Drept penal. Partea generală, vol. I, ed. a Ed. Lumina
Basarab, M.; Paşca, V.; Mateuţ, Gh.; Butiuc, Codul penal comentat, vol. 1, Partea
generală, Hamangiu, Bucureşti, 2007.
Beccaria, Despre infracţiuni şi pedepse, Ştiinţifică, Bucureşti, 1965.
Risicogesellschaft, Auf dem Weg in eine andere Moderne, Frankfurt, 1986.
Beliş, V. ş.a., Tratat de medicină legală, Ed. Medicală, Bucureşti 1995, voi.
Berger, V„ Jurisprudenţa Curţii Europene Drepturilor Omului Institutul Român
pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 1996.
Binding, K., Die Normen und ihre Uebertretung. vol. I, a III-a, Leipzig, 1916.
Biro, Curs de drept penal, Cluj, 1971.
Biro, Basarab, M., Curs de drept penal, 1963.
Blurk, Wu Chu, K., Criminal Law, B.K. Gardiner & Co., Boston.
Boboş, Gh„ Teoria generală a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994.
Bon, P-A„ La causalite en droitpenal, 2006.
Boroi Al., Infracţiuni contra vieţii, Naţional, 1996.
Boroi Al., Drept penal. Partea generală, C.H. Beck, Bucureşti, 2010.
608
Botezatu, Introducere în logică, Polirom, Iaşi, 1997.
Bouloc, Droit penal general, Dalloz, 19eme ed„ Paris, 2005.
Bulai, C., Manual de drept penal. Partea generală, Ed. All, tlucur esti
1

Bulai, · Bulai, B., Manual de drept penal. Partea generală,

Bucureşti, 2007.
Buzea, N.T„ Filosofia dreptului penal, Iaşi 1924.
Cărpenaru, St. D.; David, S.; Predoiu, · Piperea, Oh., Legea societăţilor comerciale.
Comentariu pe articole, Ed. Beck, Bucureşti, 2006.
Chiriţă, R., Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentarii şi explicaţii, vol. II,
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007.
Cadopi A,Veneziani P., Manuale dei Diritto Penale, Cedam, 2005.
Cioclei, V., Mobilul fn conduita criminală, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999.
Ciomea, T., Medicină legală, Ed. Junimea, 1986.
Cloşcă, I.; Suceavă, I., Tratat de drepturile omului, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1995.
Cocaină, A., Recidiva în dreptul penal, Ed. Lumina Lex, 1995.
Colin, A. et Capitant, H., Cours elementaire de droit civil.fram;ais, T. II, 1915.
Constant, Baron J., La responsabilite penale non individuelle. Raports generaux au X:
Congres International de droit compare, Academiai Kiado, Budapest, 1981.
Cioclei V., Mobilul în conduita criminală, Ed. All Beck, 1999.
Ciomea T., Medicină legalâ, Ed. Junimea, 1986.
Costin M., Răspundereajuridică în dreptul R.S.R„ Ed. Dacia, Cluj, 1974.
Daneş Şt., Înlocuirea răspunderii penale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.
Daneş Şt., Papadopol V, Individualizarea judiciarâ a pedepselor, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 197 5.
Debove Frederic; Falletti Francois, Precis de droit penal et de procedure penale,
P.U.F, Paris 2001.
Deleanu I., Drept Constituţional şi instituţii politice, vol. II, Fundaţiei "Chemarea"
Iaşi, 1992.
Deleanu I, Deleanu S., Mică enciclopedie a dreptului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
Deleanu, I., Drepturile subiective şi abuzul de drept, Dacia, Cluj-Napoca, 1988.
Delmas Marty, M., Les grand'> systemes de la politique criminel!e, PUF, Paris, 1992.
Dineu, A„ Bazele criminologiei, Bucureşti, 1993.
Djuvara, M., Observaţii metodologice asupra fenomenului juridic, în Eseuri de
filosofie a dreptului, Ed. Trei, 1997.
Djuvara, M., Eseuri de filosofie a dreptului, 1997.
Djuvara, M„ Teoria generală a dreptului, Drept raţional. Izvoare şi drept pozitiv,
Ed. AU, Bucureşti, 1995.
Dobrinoiu V şi colab., Drept penal partea generală, Academia de Poliţie
"Al. I. Cuza", Bucureşti, 1996
Domocoş, C-A, Fapta omisivă şi incriminarea ei fn legea penală română,
Universul Juridic, 201 O.
Dongoroz, V. ş.a„ Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală,
Ed. Academiei R.S.R„ Bucureşti, 1969.
Dongoroz, V., Drept penal, Bucureşti, 1939.
Dragomirescu, V.; Hanganu, O.; Prelipceanu, D., Expertiza medico-legală psihiatrică,
Ed. Medicală, Bucureşti, 1990.
 609
internaţional.Statutul juridic al forţelor armate străine pe teritoriul
· Bucureşti, 2009.
,..,u"""'"' M., Răspunderea civilă delictuală, I 972
Ferri, E., Principii de drept criminal, vol. I,
Fiandaea, G.; Musco, Diritto penale. Parte Terzo editione, Zanichelli
Editor~, Bologna, 1995.
Foucault, M., Surveilfer et punir. Naisscmce de la prison, Gallimard, Paris, 1975.
Frnmm, Agresivitatea umană, în Texte alese, Ed. Politică, Bucureşti 1983.
Garraud, R., Precis de droit criminel, 9eme edition, Sirey, 1907.
Garraud, R., Traite de droit penal, ed. III, Paris, 1913.
Garofoli, R., Manuale dei diritto penale, NEL Diritto Editore, Roma, 2010.
Giurgiu N., Răspunderea şi sancţiunile de drept penal, Ed. Neuron, Focşani, 1995.
Graven, Ph„ L 'infraction penale punissable, Ed. Staempfli+Cie S.A., Berne, 1993.
Grigoraş, J„ Individualizareapedepsei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
Graven Ph„ Striiuli B„ L 'infraction penale punissable, ed. 1995, Ed. Staempfli,
p. 14.
Grispigni, F„ Diritto penale italiano, Milano, 1947, vol. I.
Hayek, F.A„ Drumul către servitute, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993.
Henzlelin, M„ Le principe de l'universalite en droit penal international, Helbing &
Lichtenhahn: Bale-Geneve-Munich; Bruylant: Bruxelles, 2000.
Ierunca V„ Fenomenul Piteşti, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007.
Ionăseanu E„ Procedura fnceperii urmăririi penale, Ed. Militară, 1975.
Ionescu, V., Legitima apărare şi starea de necesitate, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
Iorgovan, A., Constituţia României revizuită, Comentarii şi explicaţii de
M. Constantiescu, A. Iorgovan, I. Muram, S. Tănăsescu, Ed. All Beck.
Iorgovan, A„ Tratat de drept administrativ, vol. I, Bucureşti.
Iovănaş, I„ Drept administrativ şi elemente ale ştiinţei administrative, E.D.P„
Bucureşti, 1977.
Jeandidier, W., Droit penal general, Paris, 1991.
Jescheck, Hans-Heinrich, Lehrbuch des Strafrechts, Allgemeiner Teil, Berlin, 1988.
Ierunca V., Fenomenul Piteşti. Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007;
Ionăseanu Procedura începerii urmăririi penale, Militară, 1975
La politique criminelle, Presses Universitaires Paris 1987.
Lămăşanu, D.I., Elementul material al conţinutului obiectiv al infracţiunii,
Ed. Lumina Lex, 2006.
Lenin, V.I., Opere complete, vol. 33, Politică, Bucureşti, 1964.
Leblois-Happe J., Ouelles reponses a la petite delinquance. Etude du droit represif
fiwJ(;ais sous l'eclairage compare du droit allemand, Tome I,
D'Aix-en-Marseille, 2002.
Losano M.G„ Marile sisteme juridice. Introducere fn dreptul european şi extra-
european, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005.
Liszt, F. von, Traite de droitpenal allemand, Paris, 1911.
Lorentz, Aşa-zisul râu. Despre istoria naturală a agresiunii, Ed. Humanitas,
Bucureşti.
610
Malaurie Ph„ Aynes Stoffel-Munck Obligaţiile,
Bucureşti, 2007, traducere: D. Dănişor, coord. M. Şcheaua.
Mantovani, Diritto penale. Parte generale, 4a ed„ Cedam, P.adova, 2001.
Manzini, V., Trattato de dirrito penale italiano, 4 ed., vol. I, vol. agiomatada
P. Nuvolone e G. Pisapia, Torino, 1961.
Mărgărit, Gh., Liberarea condzţionată, Lumina Bucureşti, 2002.
Merle, R.; Vitu, A., Traite de droit criminel, Ed. Cujas Paris, 1972.
Mihai, Gheorghe, Fundamentele dreptului. Argumentare şi inte1pretare în drept,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
Mircea, I., Temeiul răspunderii penale în R.S. România, Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1987.
Miroiu, A„ Introducere în analiza politicilor publice, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001.
Mitrache, C., Consideraţii privind legitima apărare A.U.B. Şt. Jur., nr. 1/1969.
Mitrache, C„ Drept penal român. Partea generală, Ed. Şansa, Bucureşti, 1994.
Mitrache, C.; Mitrache, Cr„ Drept penal. Partea generală, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2007.
Mitrofan, M.; Zdrenghea, V.; Butoi, T„ Psihologie judiciară, Ed. Şansa, Bucureşti,
1992.
Mândru I., Amnistia şi graţierea, Ed. AU Educaţional, Bucureşti, 1999.
Molcuţ Oancea D„ Drept roman, Casa de Editură şi Presă "Şansa" S.R.L,
Bucureşti, 1999.
Montesquieu, Despre spiritul legilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.
Muraru, I.; Constantinescu, M., Studii constituţionale, Ed. Actami, Bucureşti, 1995.
Nistoreanu, Gh.; Dobrinoiu, V., Drept penal. Partea generală, Ed. Atlas Lex,
Bucureşti, 1996.
Nistoreanu Gh., Prevenirea infracţiunilor prin măsuri de siguranţă, Academia de
Poliţie „A. I. Cuza", Bucureşti. 1991.
Niţu D., Imunitatea şefiJlui de stat în dreptul penal, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2012.
Oancea, I., Probleme de criminologie, Ed. All, Bucureşti, 1994.
Oancea, I., Tratat de drept penal. Partea generală, All, Bucureşti, 1994.
Pin X., Droit penal general, ed., Dalloz, 2007.
Pandrea P, Reeducarea la Aiud, Vremea, Bucureşti, 2000.
Padovani, Diritto penale, Quinta Editione, Giuffre Editore, Milano 1999.
Pantea, V„ Infracţiunea politică şi dreptul penal contemporan, Ed. Lumina
Bucureşti, 1998.
Papdopol, V.; Pavel, D., Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român,
Ed. Şansa S.R.L., Bucureşti, 1992.
Pascu I. şi colab., Noul Cod penal comentat, vol. I, Universul Juridic, tim~un~st1,
2011.
Pasquier, du, Introduction a la theorie generale et la philosophie du droit,
Neuchatel, Paris, 1979.
Paşca, V., Constituţia şi Codul penal, AU Beck, Bucureşti, 2002.
Paşca, V., Masurile de siguranţă, Lumina Bucureşti, 1998.
Pavel, D.; Turianu, C., Calomnia prin presă, Ed. Şansa, Bucureşti, 1996.
 1
Introduction ala science du droit, 1960.
crimi~ologie, PUF, Paris 1983.
Diritto ·comunitario e Constituzione Europea, în Il diritto penale nefla
prospetiva europeea. Quali poilitiche criminali per quale Europa?, a cura di St. car1estran
e L Foffani,Milano-Dott.a.Giuffre Editore, 2005.
Pla,niol, M.; Ripert, · 1raite elementaire de droit civil jl-anr;ais, Paris,
1952.
Platon, Legile, Ed. IRI, Iaşi 1995.
Poenarn I„ Pedeapsa cu moartea - pro sau contra?, Lumina Lex 1994.
Pop, Drept penal comparat. Partea generală, vol. II, Institutul de arte grafice
„Ardealul", Cluj, 1923.
Pop, T„ Drept penal, voL I, Orăştie, 192 L
Pop, T., Drept penal comparat, Penologie şi ştiinţă penitenciară, vol. III, Cluj, 1924.
Popescu, S., Statul de drept în dezbaterile contemporane, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, 1998.
Pradel, J., Droit penal general, ed. 2000-2001, Cujas, Paris.
Prade! J„ Traite de droit penal et de science criminelle compare, Tome 1er, Ed. Cujas,
Paris, 1999.
Prins, A., Science penale et dr oit positif, Bruxelles, 1899.
Pritwitz, Strafrecht und Rischio, Untersuchungen zur Krise von Stafrecht und
Kriminalpolitik in der Risikiogesellschaft, Frankfurt, 1993.
C. Rătescu şi colab. Codul penal, Regele Carol II Adnotat„ vol.l, Partea generală,
Ed. Librăriei SOCEC& Co. S.A„ Bucureşti, 1937.
Renucci Fr„ Code de procedure penale adnotate, Edition 2005, Dalloz Paris.
*** Resolutions des Congres de !'Association lnternationale de Droit Penal
(1926-2004), Nouvelles etudes penales, nr. 2012009.
Radzinowicz, La crise et I 'aven ir de droit penal, Riviere, Paris, 1927.
Renout H„ Droit penal general, Ed. Paradigme, Orleans, 2007.
Renucci J., Fr. Adnotation, Code de procedure penale, Dalloz, 2005.
Riz, R., Lineamenti di diritto penale. Parte generale, ed„ Milano, 2006.
Roxin, Stafi·echt Allgemeiner Teii, vol. I, Munchen, 2006.
Romoşan, Vinovăţia în dreptul civil român, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999.
Roux, J. Cours de Droit penal et de Procedure penale, 1920.
Sartori G„ Teoria democraţiei reinterpretată, Polirom, 1999.
Salleilles R, L 'individua!isation de la peine, reedition de la troisieme
edition (1927) sous la direction de Reynald Ottenhof, Ramonville Saint-Agne, 2001.
Silva J-M, L'espansione de! diritto penale. Aspetti delia politica criminale
nelle societâ postindustrialli, Giuffre Editore, 2004.
Stanilă L.M„ Răspunderea penală a persoanei juridice, Hamangiu, 2012.
Stefani, · Levasseur, Droit penal general, 5eme ed„ Dalloz, Paris 1972.
Stefani, G.; Levasseur, G.; Bouloc, B., Droit penal general, l 5e ed„ Paris 1994.
Streteanu, · Chiriţă, R., Răspunderea penală a persoanei juridice, Rosetti,
Bucureşti, 2002.
Streteanu, FI„ Drept penal. Parte generală. Rosetti, Bucureşti, 2003.
 612 Partea generală

Streteanu, Fl., Tratat de drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Beck, tmcureştl,
2008.
Tanoviceanu, I., Tratat de drept penal şi de procedură penală~ Ediţiunea a II-a, vol.
Tip. Curierul Judiciar, Bucureşti.
Tanoviceanu, I„ Tratat de drept şi procedură penală, ediţiunea a doua, Doctrină de
V. Dongoroz, Referinţă la legislaţiunile din Bucovina şi Ardeal de dr. Chisăliţă C. şi
dr. Laday Ştefan, Jurisprudenţă de E. Decuseară, vol. I, Bucureşti, 1924.
Tanoviceanu, N.I„ Noile orientări ale legislaţiei noastre represive, Arhiva drept
public, m. 111940.
Terre, lntroduction generale du droit, Dalloz, 1991.
Tiedemann, K., Diritto penale comune europeo tra realta e utopia, în 1l diritto penale
nella prospetiva europeea. Quali poilitiche criminali per quale Europa?, a cura di
St. Canestrari e L. Foffani, Milano-Dott.a.Giuf:fre Editore, 2005.
Tiendeman K. La criminalisation du comportament colectif. Criminal Liability of
Corporations XIVe Congres intemational du droit compare; Hans de Dolder and Klaus
Tiendeman-Kluwer Law Intemational.
T. Toader şi colab., Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, 2014.
Tulkens F, van de Kerchove M, lntroduction au droit penal, Kluwer Edition Juridic
Belgique, 1999.
Ungureanu, A., Drept penal român. Partea generală, Ed. Lumina Lex, 1995.
Vasiliu, T. ş.a„ Codul penal al RSR. Comentat şi adnotat, vol. I, Partea generală,
Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
Vălimărescu, Al., Tratat de enciclopedia dreptului, Ed. Lumina Lex, 1999.
Vidal, G„ Cours de droit criminel et de science penitentiaire, 6emc edition, Paris.
Librairie Arthur Rousseau, 1921.
Vlaşceanu, A„ Eroarea asupra normei juridice, Ed. Hamangiu.
Volonciu, N., Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Paideia, Bucureşti,
1993.
Zlătescu, V.D., Geografie juridică contemporană, Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1981.
Zolyneak, M„ Drept penal. Parte generală, vol. Fundaţiei Chemarea, Iaşi,
1996.

ARTICOLE

*** Resolutiondu XVJIIeme Congres International de Droit ?enal, Istanbul, 2009,

Revue intemational de droit penal nr. 3-4/2007.
Alt-Maes, L 'autonomie du droit penal mythe ou realite d'aujordhui ou de demain,
R.S.C„ 1987.
Antoniu, G„ Participaţie improprie în practica judiciară, R.R.D. nr. 9/1976.
Antoniu, G., Autor mediat sau participaţie improprie, nr. 2/1995.
Antoniu, Cauzele justificative în proiectul noului Cod penal, R.D.P. nr. 2/2004.
Antoniu, Eroare de drept penal, R.D.P. nr. 1/1994.
Antoniu, Noul Cod penal şi Codul penal anterior, privire comparativă. Partea
generală, R.D.P nr. 4/2004.
 Unel~ reflecţii asupra măsurilor de siguranţă, in nr. 1/2006
Antoniu, G., şi antijuridicitate, nr. 4/1997.
Antoniu, G„ Unele reflecţii cu privire la tentativa în unor infracţiuni complexe,
R.R.D nr. 10/1983.
G. Antoniu, Reflecţii asupra pluralităţii ele infracţiuni, în R.D.P. nr. 4/1999
B<;irac, Norma penală şi raportu/juridic ele dreptpenal, R.D.P. nr. 111999.
Bemardi, Europ,es sansfrontieres et clroit penal, Revue de et de
droit compare nr. 112002.
Biro, Consideraţii referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărării, R.R.D.
nr. 3/1970.
Biro, L„ Contribuţii la studiul normei penale de incriminare, R.R.D. nr. 9/1968.
Biro, L., Cu privire la naturajw:idică a provocării, L.P. nr. I/1959.
Bolle, P.-H„ Politici legislative. Practici europene, Analele internaţionale de
criminologie, 1986-1987, p. 64
Brutaru, V., Din nou despre cauzele.Justificative, R.D.P„ nr. 1/2006
C. Butiuc, Pedeapsa accesorie, Contribuţii. în R.D.P. nr. 4/2000
Ceterchi, I., Structura internă a normeijuridice, R.R.D. nr. 7/1969.
Chiriţă, R„ Tentativa la infiY.1cţiunile complexe praeterintenţionate. R.D.P., nr. 1/2000.
Diaconescu, H. (I); Patulea, V. (II), Delimitarea dintre tentativa şi infracţiunea
consumată în cazul tâlhăriei care a avut ca urmare praeterintenţionată moartea victimei,
R.R.D nr. 12/1988.
Dimofte, G.; Rus, C., Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 1/2005.
Drăghici, V„ Forţe armate străine. Jurisdicţia penală, R.D.P. nr. 1/2006.
Durand, La decadence de la loi dans la Constitution de la V Republique, J.C.P.
1959.
Filipaş, A., Despre convertirea faptului putativ în tentativă în materia infracţiunii de
omor, R.D.P. nr. 2/1994.
Gîdei, O. (I); Pavel, D. (II), Cu privire la încadrarea juridică a tentativei de viol care a
avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, R.R.D. nr. 3/1982.
Guiu, M.K., Noţiunea şi temeiul răspunderii penale, Dreptul nr. 1 11/1994.
Guiu; Există pluralitate intermediară de infracţiuni, nr. 4/1999
Ivan, Fl., Teritorialitatea legii penale. Unele aspecte,
Ivan, Gh., Jurisprudenţa comunitarâ şi acordurile comunitare ca izvoare de drept
penal, R.D.P. nr. 3/2008.
Kadish S. Codifiers of the Criminal Law: Wechsler's Predecessors, Columbia
Review, (1978).
Kelemen, Cu privire la momentul consumării Îf!facţiunii de însuşire a lucrului
pierdut, J.N. nr. 5/1960.
Koering-Joulin, R.; Seuvic, Droits fondamentaux et droit criminel, L'Actualite
juridique droit administratif 20 julliet-20 aofat 1998 special.
Kovacs, G„ Examen de practicâjudiciară în materia recidivei postcondamnatorii şi a
pluralităţii intermediare, R.R.D, nr. I 0/1981.
Kadish, Codţfîcatorii dreptului penal; Predecesorii lui Weschsler, Revista
drept Colombia, 1978, p. 1098.
Loghin, O., În legătură cu infracţiunea de însuşire a bunului găsit, R.R.D. nr. 5/1970.
 614
Lupaşcu R, Detenţiunea pe viaţă. Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii
unor drepturi, în Dreptul nr. 7/1998. .
Mancaş, R.V., Convertirea faptului fn tentativă improprie, R.D.P. nr. 4/1997.
Mateuţ, Gh„ Efectele reabilitării asupra recidivei, Dreptul nr. 4/1993.
Mitrache, Consideraţii privind legitima apărare, Şt. Jur. nr. 1/1969.
Oancea, I„ Raportul juridic execuţional penal, R.D.P. nr. 1/1994.
Ost, L 'hermeneutique juridique entre hermetism et dogmatism. II jeu de
l 'interpretation en droit Revue internationale de semiotique juridique, vol. I, 1993.
Papadol, V., Participaţie improprie, R.R.D. nr. 3/1971.
Papadopol, V., Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem fn materia dreptului
penal, R.R.D. nr. 111974.
Pascu I, Interzicerea unor drepturi. Controverse, în R.D.P. nr. 112004
Paşca, V., Excepţia de neconstituţionalitate - chestiune prejudicială fn procesul penal,
R.D.P. nr. 3/1999.
Paşca.V, Imunitatea parlamentară, Dreptul nr.7/2000 p. 12-19.
Paşca, V., Forme noi de pluralitate de infractori, R.D.P. nr. 112006.
Paşca, V„ Ordinul legii, reflecţii, R.D.P. nr. 2/2004.
Paşca, V., Ordonanţa de urgenţă izvor de drept penal, R.D.P. nr. 2/1995.
V. Paşca, Măsurile de siguranţă şi aplicare legii penale în timp, în R.D.P. nr. 111997,
Pavel, D., Consideraţii teoretice în legătură cu raportul de drept penal, J.N. nr. 9/1966.
Pavel D., Imunitatea parlamentară, R.D.P. nr. 3/1997.
Petrovici, M.; David, G.L. (I); Pavel, D. (II), Structura şi regimul juridic al infracţiunii
praeterintenţionate atunci când infi'acţiunea de bază a rămas în forma tentativei, R.R.D.
nr. 1/1986.
Picotti, L., L 'elargissement des formes de preparation et de participation, Raport
general, Revue international de droit penal nr. 3A/2007.
Pradel, J., La reforme du droit penal estonien dans le contexte des reformes penales
sw-venues en Europe et specialment en Europe de l 'est, Juridica lntemational. nr. VIII/2003.
Pop, V., Imunitatea parlamentară. Aspecte teoretice şi practice, nr. 111999.
Rădulescu, A., Cu privire la termenul de predare fn cazul infracţiunii de însuşire a
bunului găsit, R.R.D. nr. 4/1872.
Sicurella, R., Nulla poena sine culpa: un veritable principe commun europeen'?,
Revue science crimnelle et droit penal compare, nr. 112002
Streteanu, FI., Proiectul noului Cod penal şi recorifigurarea teoriei infracţiunii în
dreptul român, C.D.P. nr. 212009.
Streteanu, FI., Aspecte privind aplicarea în timp a legii penale fn condiţiile intrării în
vigoare a Noului Cod penal, C.D.P. nr. 3/2013.
Streteanu, Fl., Documentare privind aplicarea în timp a legii penale zn condiţiile
intrării în vigoare a noului Cod penal, www.just.ro
Szabo, Paul Andrei, Caracterul juridic al deciziilor de îndrumare ale Plenului
Tribunalului Suprem, Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Jurisprudendia, Cluj, 1959.
Şerbănescu, Gh., Aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor graţiate, R.R.D.
nr. 10/1970.
Turianu, C„ Aplicarea pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni concurente după
liberarea condiţionată, în Dreptul nr. 10/1992.
 Cuprins

ABREVIERI „ ... „...... „„ ..... „.„„ ........... „.„ ... „„„„„.„ ... „„ ... „„.„ .... „„„„„.„ .. „ ...... „.„ .. „ .. „„ 5

CAPITOLUL I. TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI 7

§1. Infracţiunea şi reacţia socială împotriva ei „ „„ „. „ „ „ „ .„„. „ „„ „. „ „ „. „. „„„„„„ „. „.„ „ 7
1. Origini şi perspective „ „ „ „ „ „ „„. „ „. „ „ „„„. „„„ „ .. „.. „.„„ „„ „ „ „ „ „ „„ „„ .. „„„ „ „„„ .. 7
2. Formele fenomenului infracţional..„„ .. „„„„.„ .... „........... „ ... „ ........ „ ... „„„„.„ ... „„. 8
3. Combaterea infracţionalităţţi. Politici 9
4. Incriminare-dezincriminare ... „ .. „„ ... „„ .. „„„.„„ ..... „ ........ „„„„„ .. „„ .. „„ ....... „ ... „. 1O
§ 2. Dreptul penal şi ştiinţa dreptului penal...„„.„„.„.„„„.„„„„.„.„„„„„„„„ ... „„.„„„„ 12
5. Dreptul penal ca subsistem al sistemului juridic naţional..„. „ „ „. „„ „„ ... „ .. „.. „. „. 12
6. Denotaţii„„„.„ ..... „.„„ .. „„„ .. „.„ ........ „„„ ... „„„„„„ .... „.„.„.„ .... „.„ .. „.„ ...... „.„„.„ 12
7. Definiţia dreptului penal „„„.„„.„.„.„„„.„.„„„.„.„„„„„„„„.„„.„„„„.„„„.„„„.„„13
8. Caracterele dreptului penal „.„„„„„„.„.„„.„.„„„.„„.„.„ .. „„„.„.„ ... „„„.„„.„ .. „„„ 14
9. Ştiinţa dreptului penal ... „ „ „. „ „ „ „„ .„. „ „ „.„ „ „ „ ...... „ „ „. „.. „ „ „.„ .. „„ „„„„. „. „„„ .. 16
§ 3. Izvoarele dreptului penal „„„„,.„„„„ ... „„„.„„.„„„„„„.„.„.„„„„„„.„.„„„„„„„„.„. 17
1O. Noţiune .. „„.„„.„„„„.„„.„„„ .. „ .... „„ .. „„ ... „ ... „„.„„„ ....... „ .. „ .. „.„ .. „.„„ ..... „ .. „... 17
11. Izvoare interne. Legea penală. Noţiune „„„„.„„„„„„„.„„.„.„„„.„.„.„.„„„„„.„. 18
12. Categorii de legi penale „ „„„. „„ „ „„. „ „. „. „„ „ „ „. „ „ .„. „ „ „ „„ .. „„ „„ .„ „„„ „ „ „„ „ 18
13. Constituţia României şi constituţionalitatea legii penale „„„„ „„ „„ „ „.„ „.„ „„. „. 18
14. Codul penal .„.„„„.„„ ...... „„.„.„.„ .. „„ .. „.„ ... „„ ....... „„„„.„„ ... „.„ .. „.„„„„.„ ... „.. 20
15. Legi penale complementare „ „ „. „„ „.„ „. „ „„. „ .„ „„. „. „„.„„„ „ „„ „„„ „ „.„ „ „.„„ „ 21
16. Legi speciale penale şi legi nepenale care conţin dispoziţii penale „.„.„.„„.„„ .. 21
17. penale permanente şi legi penale temporare „ „.. „ „ „„„„„. „„„„ .. „„. „.„ .„. „ 22
18. penale şi legi excep~onale „.„„.„„.„„„„„„„.„„„.„„.„„.„. 22
19. Ordonanţele
20. Decretele
21. Cutuma. Reciprocitatea .. „ ... „ „ .. „ „ ...... „. „ „. „ „ „ ... „ ... „...... „ .. „ „ .. „. „.... „ „ „ .. „„. „ 24
Jurisprudenţa .. „ „ „ „. „ „ „ „ .. „ ...... „. „ .. „ „ „. „. „ „ „ ................. „ „ .... „ .. „. „ „ „ „ „. „„ .. „ 25
Curţi de Casaţie şi Justiţie „.„„.„ .. „„„„„„~.„„„„„„„.„.„„.„„.„ 26
24. Deciziile Cm1ii Constituţionale şi raportul lor cu deciziile Inaltei Curţi
de Casaţie şi în soluţionarea „„„.„„.„.„.„„„.„ 27
25. Izvoare externe. Tratatele şi convenţiile internaţionale .„„.„.„„„„„.„„„„„„„„„
26. Deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului.„„„„„„.„.„.„„.„.„.„„.„„.„„„„ 30
27. Legislaţia naţională şi dreptul Uniunii Europene„„„ .. „.„„„.„„.„„„.„ .... „„.„„.„ 31
§ 4. Principiile dreptului penal „„„„ .. „.„„„„„„„„„„.„.„„„„„„„„.„„„„.„„„„„„.„.„„.„ 32
28. Constituţionalizarea şi unor principii ale dreptului
penal ......................................................................................................................... .
29. Principiul legalităţii incriminărilor şi pedepselor „. „„ „. „„ „ „ „ „ „.„ .„. „ „ „„. „„„„
30. Principiul egalităţii în faţa legii„„„„„„„ .. „„„„.„„„„.„.„.„„.„.„„„.„„„„.„„„„„. 38
31. Principiul răspunderii penale subiective (nulla poena sine culpa) „.„.„„„„„ .. „. 39
 616 Partea generală

32. Principiul răspunderii penale personale (pentru fapta proprie) .. „.„ „.„„ .„. „.„.„. 40
33. Principiul proporţionalizării şi al individualizării sancţiunilor penale„.„„„„„.„ 40
34. Principiul unicităţii răspunderii penale (non bis in idem). :„„„„„„„„ .. „„„„„„„.41
§5. Nonna penală şi interpretarea 42
35. Nmma penală. Noţiune şi caracteristici „„.„.„„.„.„.„„.„.„.„.„„.„.„.„„.„„„„„.„ 42
36. Structura normei penale de incriminare .„„„„.„„.„.„„„„„.„.„.„ .. „.„.„.„.„.„.„„. 44
37. Categorii de norme penale „„„.„„„.„.„„„„„„„„.„.„„„„„.„„„„.„„.„„.„„„„.„„„45
38. Norme penale generale şi norme penale speciale .„.„„„„„„„„„„.„.„„.„.„„„„.„ 46
39. Norme imperative şi norme petmisive„.„.„.„„.„„„„.„„„.„„.„„„.„„ .. „„„„.„„„.46
40. Norme penale complete şi norme penale divizate„.„.„.„.„„„„„„„„„.„„„„„„„„47
41. Norme punitive şi norme stimulative„„„.„„„„.„„.„.„„„„„„„„„.„„„.„.„„.„„„„48
42. Interpretarea normelor penale. Noţiunea, felurile şi scopul interpretării
noimei penale.„„„„„„„.„.„„„.„„.„„.„„ .. „„.„ .. „.„.„„.„„ .. „„„.„„„ .. „.„„ ........ „„ .. „.. 48
43. Metode de interpretare a normelor penale. Evoluţia şi sensul noţiunii de
metode de interpretare„.„.„„ ... „... „„„ .. „.„„.„ .. „.... „„ .. „„ .. „.„.„„„ .. „.„.„„ ........... „.. 51
44. Metoda literală „.. „.. „. „ ........ „ ... „......... „.„ ..... „„ „.... „..... „. „„. „. „. „„. „. „. „... „„.. 51
45. Metoda interpretării analogice .„„.„„„„ .. „„.„„„.„.„„.„„„„„„„„„.„„.„„„.„„„ ... 52
46. Interpretarea teleologică ...................................................................................... 54
47. Rezultatele şi limitele interpretării„„.„„.„„„.„.„.„„.„.„.„.„„„.„„.„„„.„„„.„„„. 55
§6. Raportul juridic penal şi faptele penale.„„„.„.„.„„.„„„„„.„„.„„ .. „„ .. „.. „... „„„„„. 55
48. Raportul juridic penal. Feluri şi caracteristici „„.„.„ .. „„„„„.„„„„„.„.„„„.„„„.„ 55
49. Structura raporturilor juridice penale „„„„„.„„„„„„.„.„„„.„„„„.„„„.„.„.„„.„.„ 58
50. Subiecţii raporturilor juridice penale „„„„„„.„.„„.„„„„„„„„„„.„„„„„.„.„„„.„. 58
51. Conţinutul raporturilor juridice penale. Drepturile penale subiective.. „„„.„.„.„ 59
52. Obiectul raporturilor juridice penale„„„ .. „.„ .. „„.„ .. „.„.„.„ .. „.„„.„„„„„.„.„„.„. 62
53. Naşterea şi durata raporturilor juridice penale „„„„„„„„ .. „„„.„„„„„„„.„„.„.„„ 62
54. Raportul penal şi raportul procesual penal....„„„„„„„„„.„„.„„„„„.„„.„„„„„„„ 64
§7. Faptele juridice penale „....... „.. „„ ..... „... „„„ ... „.„„ .. „„ .. „„.„ .. „„„„.„.„ ...... „„ .. „ .. „ 64
55. Noţiunea de fapte juridice şi clasificarea lor„„.„„„„.„„„„.„„.„„„„.„.„.„.„„„„. 64
§8. Codurile penale române .„„„„ .. „... „„.„.„.„ .. „„ .. „„ .. „.. „....... „„ ... „„„.„„ ... „.„.„„ ... 66
56. Codul penal de la 1864 şi evoluţia legislaţiei şi a ştiinţei penale până la
unificarea legislativă în cadrul României Mari „. „ „„„ „„. „ „„. „. „. „„ .„ „. „. „„ „.„. „„. 66
57. Unificarea legislativă, Codul penal Carol al Il-lea şi evoluţia legislaţiei
penale până în 1968 .„.„ .. „.„„„„ ..... „.„.„„.„ .. „... „„.„„„„.„ .... „.„„„.„.„ ... „„.„„„ .. „. 68
58. Codul penal din 1968 şi evoluţia ulterioară a legislaţiei penale„„.„„„.„.„„„.„ .. 70
59. Codul penal din 2009 „„.„.„.„„„„ ... „„„.„„„„„.„.„ .. „„.„„.„„.„.„.„.„„.„„.„„„„. 72

CAPITOLUL II. APLICAREA PENALE ÎN TIMP ŞI SPAŢIU „„„„„.„.„„.„„.„ 74

§1. Spaţiul, timpul şi efectele lor asupra aplicării dreptului...„„„.„„.„.„.„„.„.„„„„„.„ 74
60. Extraactivitatea şi extrateritorialitatea legii penale „„„„„„.„„.„„„„.„„„„.„.„.„. 74
§2. Aplicarea legii penale române în timp .„.„.„.„„.„„„.„.„„ ... „.„.„„ .. „„.„„.„„.„.„.„. 74
61. Principiile care guvernează aplicarea legii penale în timp.„„„„„„„„„„„„.„.„„. 74
62. Principiul activităţii legii penale. Enunţare şi semnificaţii „„„„„„„„„.„.„„„„ „. 75
63. Intrarea în vigoare a legii „„„„„„„.„„„„„.„„„„„.„„.„.„.„ .. „.„.„„„„„„„.„„„ ..... 76
64. Ieşirea din vigoare a legii „„„„„„.„„„„.„.„„„.„„.„„.„„„ „„.„„„„ .. „.„.„.„„„.„„. 78
 65. Situaţia norm~lor juridice incomplete ... „... „„ ...... „ ................. „.„ .... „....... „........ 81
66. Inaplicabilitatea penale .. ·„.„ ... „.... „„„ ............................................ „......... „
67. Determinarea momentului săvârşirii ............. „„„ ..... „„„ ... „ ....... „.„. 83
68. Concursul legi „„„„.„.„ ... „........ „„„ ... „ ... „„ ......... „...... „.„ .. „ ....... „... „ 85
69. neretroactivităţii legii penale. „ „. „. „ „„ .... „ ...... „ ... „ ... „.... „„. „. „ .„ .„ ... 87
70. Retroactivitatea legii de dezincriminare „.„ .. „„„„ ....... „ ...... „.„.„„.„„„.„.„„.„„. 88
71. Retroactivitatea legii interpretative. „ „ ...... „ „....... „ „. „................ „ „... „.. „..... „„„ 91
Abandonarea retroactivităţii legii care prevede măsuri de siguranţă sau
măsuri educative .. „.„„.„.„ ......... „ .... „ .......... „ .............. „ ........................................... 92
Ultraactivitatea legii penale ................ „.... „ ... „...... „ .. „. „.„ ... „....... „ „...... „... „.„. 92
74. Sunt ordonanţele de urgenţă legi extraordinare?„.„.„„„„.„.„„ .. „„„„.„„„„„.„„. 94
75. Aplicarea legii mai favorabile. Succesiunea legilor penale şi teoriile
privind rezolvarea situaţiilor tranzitorii „„„ .... „.„„ ... „„„„„.„ .. „„„.„.„.„ .... „... „.. „„. 95
76. Aplicarea legii mai favorabile faptelor în curs de judecată„.„.„.„.„.„ ... „.„ .. „.„. 96
77. Aplicarea legii mai favorabile între indivizibilitatea legii penale mai
favorabile şi aplicarea ei divizată, pe instituţii autonome „.„ .. „..... „................ „..... 102
78. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile după judecarea
definitivă a cauzei .„ „ „ .„ „ ... „. „. „ .... „ „....... „ .... „. „ .. „ ........ „ .... „. „ „ .... „...... „ „ ......... 114
79. Mai este posibilă aplicarea facultativă a legii mai favorabile? „„„„„ ....... „„ .. „119
§3. Aplicarea legii penale în spaţiu „.. „„„„ .. „„„.„.„.„„„„„ .. „ .. „.„„„.„„„„ ... „.... „„.„121
80. Sisteme de aplicare a legii penaleîn spaţiu„.:„ .. „.„.„.„„„„„„„„„ .. „„.„.„„ .... „121
81. Aplicarea în spaţiu a legii penale române şi tratatele intemaţionale.„„.„.„ .. „„122
82. Teritorialitatea legii penale .. „... „„„„.„ .. „„„.„ .... „.. „„„.„ .. „„ ... „„ .. „.„„ .... „ .. „.123
83. Situaţia forţelor armate străine aflate pe teritoriul naţional „„ .... „.„„„„ ...... „... 126
84. Situaţia navelor şi aeronavelor.„„ .. „..... „... „ ......• „„„„„„ .. „„.„.„ ... „.. „.. „.„„„ .. 128
85. Imunităţile şi inviolabilităţile prevăzute în dreptul intern„„„„.„„„„„ ... „ .. „„ ... 128
86. Imunităţi prevăzute de dreptul internaţional. Imunităţile diplomatice .„.„ .. „„„ 131
87. Personalitatea legii penale .. „„„.„.„ ...... „„„„ ... „„ ........... „... „........ „„.„ ..... „.„ ... 133
88. Realitatea legii penale .. „....... „„ .... „........... „.. „..... „......... „... „ ....... „ .. „„ .. „... „„ 135
89. Universalitatea legii penale. „ „... „. „. „ „ „ „.„ .... „........... „. „.„. „ „ „ „ „„ „.... „ .. „ „„ 13 7
90. Extrădarea. Noţiune. Caracterizare .„„„„„.„„„.„ ....... „„ ... „... „„„„.„ ....... „„.„ .. 139
91. Preeminenţa dreptului internaţional în materia extrădării„„„ .. „.„„ .. „ . „ .. „„.„„139
92. Sisteme de acordare a extrădării „„.„„„„.„ .. „.„ ... „ .. „„„„„ .. „„„.„.„„„„ ... „„.„.140
93. Condiţii privind persoanele extrădabile „„ .. „„ .. „.. „„.„„„„„„ ... „ .......... „ .. „.„ ... 141
94. Condiţii privitoare la infracţiunile care poate fi admisă extrădarea.„ .... 143
95. Infracţiuni exceptate de la extrădare .„„ .. „.„ .. „.„„„ .. „„„ .... „ . „ ... „.... „.„.„„„„„144
96. Condiţii privind acţiunea penală. „.... „.. „...... „........... „ „.. „ „ „ .... „. „. „......... „.... 145
97. Mandatul european de arestare .. „„„„„.„„.„.„„.„.„.„ .... „„ ..... „„ ... „.. „„ ... „.„.„145

III. TEORIA ~'"""'.A INFRACŢIUNII ..... „.„„ ... „„ .... „„.„„„ ... „ 147
§1. Aspecte generale ... „ „ „ „. „. „ „ „ „ „ „.... „... „. „ .. „. „ „ „ „„ „ „.. „...... „.. „ „„ .„ „ „. „.. „. „.. 14 7
98. Infracţiunea fenomen social şijuridic .. „„„„„„„ ...... „.... „„ ..... „.„.„.„ .. „„„ .. „147
99. Între definirea legală şi definirea doctrinară a infracţiunii.. .... „..... „.„ ..... „ „.. „. 14 7
100. Definiţia infracţiunii în actualul Cod penal... ...... „„„„„„.„„„.„„ .. „„ .. „„„„.„.150
§2. Trăsăturile caracteristice ale infracţiunii .„.„„ ... „„„ .... „„ .. „.„„„„„„„„„„„„„„„.„ 151
618
1O1. Enunţarea trăsăturilor caracteristice ale infracţiunii .„. „..... „ „. „„„„ ... „„„ ... „. 151
102. Faptă prevăzută de legea penală (tipicitatea) .„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 151
103. Caracterul nejustificat al faptei (antijuridicitatea)„„„„:„„.„„„„.„.„.„„„„.„„. l
104. Caracterul imputabil al faptei„„„„„„„„„.„„„„„„„„„„.„„„„„„„„ .. „„.„„.„„„ 154
105. Vinovăţia ca trăsătură caracteristică a infracţiunii „.„ .„ „„. „„ .„ „„ „„„„„ .„ „„.
106. Teorii privind vinovăţia „„„.„„„„.„„„„„.„.„„„„„„„„„„„.„„„„ .. „„„„„„„„.„ 157
107. Factorii vinovăţiei „„„„.„„.„„„.„„.„„„ .. „.„„„„.„ ... „„.„„„.„.„„.„„.„ .. „„„„.„. 158
108. Formele legale ale vinovăţiei „.„„„ .. „„„„„„„„„„„.„„„.„.„„.„„.„„„„.„„„.„„ 159
109. Vinovăţia sub forma intenţiei„.„„„„„„„„„.„.„ .. „„„„„„.„„„„„„„„„„„„„„.„. 159
11 O. Vinovăţia sub forma culpei „„„„„„.„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 162
111. Vinovăţia sub forma praeterintenţiei... „„„„ „„„ „„ „„ „„„„ „„ „„„ „„ „„„„„ „„„ 166
§3. Clasificarea infracţiunilor .... ,.„„.„„„.„.„„„.„.„ .. „„ .. „.„.„„.„„„ .. „.„„„ .... „.„„ .. „„166
112. Clasificarea după gravitatea infracţiunii „. „„„„.„ „.„ „. „„„„ „.„„ „„.„ „. „„ „.„. 166
113. Clasificare după latura obiectivă a infracţiunii „„„„.„.„„.„„„.„„„„„.„„„„„„ 167
114. Clasificarea în raport cu forma de vinovăţie „„„„„.„„„„„„„ „.„„„„„„.„„.„.„ 168
115. Clasificări în legătură cu subiectul infracţiunii „„„„„„.„„„.„„„„.„.„„.„„.„„. 168
116. Clasificări în raport cu condiţiile procedurale„„„„„„„„.„„„„„„„„„„.„„„„„.168
117. Infracţiuni politice şi de drept comun „„„.„ „„„„ „.„ „„. „„ „„„ .„„ „„. „„.„„„„. 168
118. Infracţiunile de terorism.„„„„„„„„„.„„„.„„.„„„„.„„„„.„„„.„„„„„„„„„„„„.169
119. Infracţiunile de presă.„„„„.„„„„.„„„„„„„ .. „„„„„.„„„„„.„„„„„.„.„.„„„„„„.170
120. Criminalitatea organizată „„„„„„„„„„„„„„„.„„„.„„.„ .. „„„„„.„„„„„„„.„„.„ 170
§4. Conţinutul constitutiv generic al infracţiunii...„„.„„„„„.„„„„„.„„„„„„„„„.„„„„ 170
121. Noţiune. Elemente constitutive.„.„„„„„.„.„„„„.„„„„„„„„.„„„„„„.„„„„„„„170
122. Clasificarea conţinuturilor de infracţiune .„„„„„„„„„„„„„„„„„„.„„„„.„„.„. 172
123. Condiţii privitoare la obiectul infracţiunii „„„„„.„„„„„„„„.„.„„.„„„„„„„.„.173
124. Obiectuljuridic al infracţiunii„„„„„.„„„„„„„„„„„„.„„„.„„„„„„„„„„„„.„„.174
125. Obiectul material al infracţiunii „„„„„„„„„„.„„„„„„„„.„„„„„.„„„„„„„.„„„ 175
126. Persoana fizică- subiect activ al infracţiunii„„„„„„.„„„„„„„„„„„.„„„„„„„ 176
127. Tipuri de infractori şi modele de reacţie socială împotriva lor „„„„„„„„„„„. 179
128. Persoana juridică, subiect activ al infracţiunii. Sfera persoanelor
juridice care răspund penal „„.„„„„„„„„ „„„„„„„„„„„„„„„.„„„.„„„„„„„.„„„„.„ 180
129. Infracţiunile care pot antrena răspunderea persoanei juridice.„„„„„.„„„„„.„ 183
130. Persoanele fizice care pot antrena răspunderea persoanei juridice .„„„„„„„„ 184
131. Răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea persoanei fizice „„ „ 185
132. Subiectul pasiv al infracţiunii. Noţiune„„„„„.„„„„.„„„.„„„.„.„„.„.„„„„„.„.187
133. Condiţiile speciale privind subiectul pasiv al infracţiunii.„.„.„„.„„„„„„„„„.188
134. Categorii de subiecţi pasivi ai infracţiunii .„„„„„„„.„„.„„„„„„„„„„„„.„„„„ 189
135. Latura obiectivă a infracţiunii. Noţiunea şi elementele componente.„„„„„„.190
136. Fapta (Elementul material) „.„„.„„.„.„„.„.„„.„„„„„„„„.„„„.„„.„„„„„„.„„„190
137. Urmarea socialmente periculoasă „„„„„„.„„.„„„„.„.„.„„„.„.„.„„„„„„.„„„„ 193
138. Raportul cauzal „„.„„„„ .. „ .. „.„ .. „„„„.„ .... „„„ ... „.„„.„ .. „..... „„.„ .. „.„.„ ..... „„196
139. Teorii privind raportul de cauzalitate.„„„„„„„„„.„.„„„„„ .. „„„„„„„„„.„„„„ 197
140. Locul, timpul, mijloacele şi modul de săvârşire elemente
circumstanţiale ale laturii obiective a infracţiunii.„„„.„„.„.„.„„„.„„„„„.„„.„„„„.199
141. Latura subiectivă a infracţiunii. Noţiune şi structură .„„„„„„„„„„„„„„„„„.„ 199
 Dovedire~ ,vinovăţiei ....... „ .. „ „ ........................ „. „ ... „ ...... „ ..... „. „. „ .. „ ..... „„ .. „ 200
143. Mobilul şi spopul infracţilinii „„„„ .„„. „ „. „. „. „ .. „. „ „„ „. „. „. „ „„ „„. „ „. „ „„„ „. 201
§5. Cauzele justificative .. „ ........ „ ......... „ .......... „ ........ „„ ... „........... „.„ .... „ .. „„.„„ ....... 202
144. Noţiune şi .„.: ............................ „............ „....... „„ ... „„ ............. „ ... „...... 202
apărare .. „ ............... „ ......... „ „. „ ... „ ... „ „ ... „ ....••••••.•. „ „ .. „ •• „ „ ...••••. „ .. 204
, 146. Starea de necesitate „ .... „ .. „„ ........ „ .. „.„ ...........••. „ ........................... „ ..... „„ .... 209
147. Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii .. „„.„ .. „... „... „ ... „.. „.„ .. 214
·148. Consimţământul persoanei vătămate .... „„ ... „ ... „... „„ .... „ ........ „.„ .... „„ ... „.„„ 218
§6. Cauzele de neimputabilitate „.„„„„.„„„„ ... „.„.„.„.„.„.„.„„ .. „.„,.„ ........ „ .. „„.„„ .. 221
149. Noţiune şi efecte ... „„ .... „„„ ..... „.„ ........ „ ... „ ..... „.„.„ ... „.„ .. „ .... „ .............. „ .... 221
150. Constrângerea fizică ..... „„ .. „ ........... „ .. „ .. „ .... „ ....... „.„ .... „„ .. „.„ ..... „.„ ...... „„. 224
151. Constrângerea n1orală „: .. „ „ „ „ „ „ „ .. „ „ „„ „„ ..... „. „ .. „ „. „. „ „. „ „. „„. „ „ ... „ „. „ „. 22 7
152. Excesul neimputabil ........ „ ..... „ .••.. „ ....... „ ........ „.„ ... „ .......... „.„.„.„„ .. „„ ...... „233
153. Minoritatea făptuitorului ...... „ ............. „ ...••••••. „ ........ „.„ ..... „„ .. „.„ ...... „... „.„. 237
154. Iresponsabilitatea .. „„ ........ „„„„ ....... „„.„.„„.„ .. „.„„.„.„ ... „„.„„ .. „„.„.„ ...... „. 244
155. Intoxicaţia „.„ ........ „ ...... „ .. „„„„ ..... „„.„„.„„ .. „.„ .... „.„ ....... „.„.„.„ ... „.„ ... „.„.253
156. Eroarea ... „.„.„„ .... „ .. „„„„ .. „„ ... „ .... „ ... „.„ .. „ .. „ ... „ .. „.„„ ... „.„.„.„ .. „„„ .. „„„ .. 262
157. Cazul fortuit .„.„„.„ .. „ .. „„ .... „ .... „ ... „ ... „.„ .. „„ .. „„.„„.„ ..... „.„ ... „..... „„.„„„ ... 276
§7. Formele infracţiunii intenţionate„ .... „ ... „ ... „.„„„„„ .. „„ .. „„„ ... „.„„ .. „„„„„.„.„„„286
158. Fazele realizării acţiunii infracţionale. Jter criminis „ .. „„„„.„.„.„„„„„„„„„„ 286
159. Formele infracţiunii intenţionate„.„„ ..... „.„„„„„„ .. :... „„ ..... „ .. „ ... „„ .. „.„„„ ... 287
160. Faza actelor preparatorii „.„„.„„„.„„„.„„„„„„„., .. „.„„„„.„.„.„„.„„„„„.„„„. 288
161. Forma infracţiunii fapt tentat. Tentativa „ .. „„ .. „„ .. „„„.„„„„„„.„„„.„.„.„.„ 290
162. Condiţiile de existenţă a tentativei „ „. „ „. „ „ „„ .. „ „ „„ „ .. „ „. „„„„ „ .„„ .„ .„ „„ „„ 291
163. Delimitarea tentativei de actul preparator .. „„„„„„„„„„„„.„.„„„„„„.„„.„„ ... 291
164. Poziţia doctrinei şi practicii judiciare a instanţelor române .„„„„„„ .. „„„„.„„ 293
165. Fonnele tentativei „.„„ ................ „„.„.„.„ ... „ .. „ .. „„.„.„ ..... „„.„ .. „ .. „ .. „.„.„ .. „294
166. Tentativa întreruptă (imperfectă) şi tentativa terminată (perfectă) „„„„„.„„„ 294
167. Tentativa proprie şi tentativa improprie .... „.„„„„„„.„ .. „„.„.„ .. „.„„.„.„„„„ ... 295
168. Tentativa absolut improprie şi infracţiunea putativă„.„„ .. „.„.„„ .. „„„„ .. „.„ ... 297
169. Infracţiuni la care tentativa nu este posibilă ... „. „ .„„ „ „. „ „ „ „„ .„. „ ... „ .. „„ „.. „. 297
170. Incriminarea şi sancţionarea 301
171. Cazurile de nepedepsire a tentativei...„„.„ .. „.„„„„ ... „„ .. „„.„„„„ ... „„„„„.„„. 303
172. .............................................................................. 304
173. Împiedicarea producerii rezultatului „.„„ .. „.„„„.„„.„.„„„„„„ ... „ .. „„.„„„„.„. 306
174. Sancţionarea actelor de executare calificate „„„„.„.„.„.„„„„.„„„„.„.„.„.„.„. 308
175. Infracţiunea fapt consumat. Infracţiunea fapt epuizat.„„.„„„.„„„„„ ... „.„ .. „.. 308
§8. Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni „„„.„.„„.„„„.„„.„„.„ .. „„„ .. „„„„„.„.„.„„.„ 31 O
176. Unitatea de infracţiuni. Noţiune.„„.„„„„„„ .. „ „ „ .. „„„„„„.„„„.„„.„„„„„.„„„ 31 O
177. Unitatea naturală de infracţiune şi formele Noţiune „.„„„„.„.„„„„.„„„„„ 31 O
178. Infracţiunea simplă„.„ ... „„„ ... „„ ....... „ ... „ ... „ ...... „ .... „„ ........ „.„ .. „„„„.„.„ ..... 311
179. Infracţiunea continuă .. „„„.„„ .. „„„„„„„„.„.„„ .. „„„„ .. „„.„„„„.„„.„„.„„„.„„ 311
180. Infracţiunea deviată ............ :... „„ ..... „„„.„ ......... „„ .... „ .............. „.„ ........ „ ....... 313
181. Unitatea legală de infracţiune. Noţiune şi forme „„ .„ .„. „ „ „ .„ .„ „. „ „ „ . „ „ „ „ .„ 314
182. Infracţiunea continuată .... „ .•..... „ ... „ .. „„ .... „„ .. „ .......... „ ............ „ .......... „........ 314
------------- ·.'
620 I•
183. Infracţiunea 319
184. Infracţiunea progresivă .„„.„.„.„ .. „„.„ .. „... „.......... „.. „„.„„ . „.„.„.„ .. „„„ .. „ .. „ 323
185. Infracţiunea de obicei.„„.„.„.„„ ... „.„ ....... „.„ .. „„„ .. „„„ .. „„ ..... „.„„ .. „„ ... „„.„ 324
186. Pluralitatea de infracţiuni. Noţiune şi forme „„„„„„.„„.„.„„„.„„„„.„.„„„„.„ 325
187. Concursul de infracţiuni. Definiţie şi forme „.„„„.„.„„.„.„„„„ .. „„.„„„„„.„„ 326
188. Condiţiile de formă ale concursului de infracţiuni„„„„„.„„.„„.„„„„„„„„„„. 326
189. Concursul real de infracţiuni„„„„„.„„.„„„.„„.„„„„.„.„„„„„.„.„„„„„.„.„„„. 328
190. Concursul ideal .„.„„„„.„„.„„ .. „„.„„„ ... „„.„ .. „„.„„ .. „.„„„.„ .. „.. „„ ... „„„„„ ..
191. Concursul ideal de infracţiuni şi concursul de nonne juridice„„„„„„„„„.„„. 331
192. Sisteme de sancţionare a concursului de infracţiuni .. „„„„„„ .. „.. „„.„„„„.„„. 331
193. Sancţionare a concursului de infracţiuni potrivit actualului Cod penal „„„„„ 332
194. Descoperire ulterioară a concursului de infracţiuni .„„„„.„.„.„„„.„„.„„„ „„„ 333
195. Recidivismul şi recidiva. Definiţie„„„.„„„„„„„.„.„„„„„„„„„„„„.„ ... „„„„.„ 335
196. Termenii recidivei.„„.„„„.„„„„„.„„.„.„.„ .... „.. „„ .. „„ .. „....... „.„.„.„.„„ ......... 337
197. Condiţiile generale ale recidivei „„„„„„„„„.„„„„„.„„„.„„„.„„.„„„„„.„„ .. „.338
198. Formele recidivei .„„ ..... „.. „.„ ... „... „.„.„„ .. „.„„„ .. „.„„.„ .. „.„„.„„ .. „.... „.. „.... 342
199. Condamnări care nu atrag starea de recidivă .„„.„„ .„„ „. „. „. „„„. „„. „„.„. „„„ 344
200. Recidiva postcondamnatorie „.„„ .... „.„„„ .. „.„ ... „„.„.„.„„.„ .... „... „„ ..... „.„„ .. 346
201. Recidiva postexecutorie „.... „„... „„„.. „„. „.. „.... „.. „. „... „„... „„. „„. „. „.... „.. „„ 34 7
202. Recidiva internaţională .. „„. „.. „„... „.. „„.„ .. „„... „. „„„. „. „. „. „.. „„. „. „.... „„„ „ 348
203. Sancţionarea recidivei. „ „... „„„. „. „. „. „„„.. „.... „ .. „. „„ .. „ ... „. „. „„... „„... „..... „ 349
204. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă.„.„„„„„„.„„.„„„„„„„.„„„„„„„„. 352
205. Pluralitatea intermediară ..... „„„.„„.„.„„.„.„.„.„„„ .. „„.„.„„.„.„„„ „.... „„ .. „.„ 354
206. Pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă
în caz de pluralit~te de infracţiuni .„„„.„„.„„„„„„„„„„„„„„.„.„.„.„.„„.„„.„.„„„ .. 356
§9. Pluralitatea de infractori .„„.„„„„.„„„„.„.„.„„.„„„„.„„„„„.„.„„„„„„„„„.„.„.„.„ 358
207. Aspecte generale privind pluralitatea de infractori .„.„ .„ „„ „„„„„ „„ „„„.„ „. „ 358
208. Participaţia penală. Noţiune, forme, natura juridică „.„„.„.„„„„„.„.„„„„„.„. 360
209. Condiţiile participaţiei penale „„„.„„.„.„„„„ .. „„„„„„.„„„„.„„.„.„„.„.„„„.„. 362
21 O. Formele participaţiei proprii (perfecte) .„„„.„„.„.„„.„„„„ „„„„ „„.„.„.„.„„„„ 364
211. Autoratul „„„„„.„„„„„„„.„.„„„„.„„„.„„.„„„„.„„„„„„.„„„.„„ .„„„„.„„„.„.„ 365
212. Coautoratul ...................................................................................................... 366
213. Infracţiuni la care coautoratul nu este posibil .. „„.„.„.„„.„.„„„„„.„„„„„„„.„ 369
214. Instigarea. Definiţie şi condiţii..„„„„„.„„„„„„„.„„„„„„„.„.„„.„„.„„„„.„.„„ 370
215. Formele instigării„.„„„ ....... „„„.„ .... „... „.„„„„.„„„ ... „„„.„ ... „„.„„ .... „.. „„ .. „
216. Complicitatea. Definiţie şi condiţii „„„ „ .„ „.„ „„.„ .„„„„ „ „„„. „.„ „„. „. „. „„.„. 374
Formele complicităţii „... „... „.„ .... „ .. „„ „.. „„„.... „.„„. „.. „. „„. „„.. „„. „„ .. „„„ „ 377
218. Forme speciale de participaţie penală „„„.„„.„„.„„„„.„ .. „.„.„„„„„.„.„~„„„„ 378
219. Pedeapsa în caz de participaţie proprie .„ .„ „. „.„ „„ „ „„ „„„„. „. „.„ .„„ „„.„. „„. 380
220. Circumstanţele reale şi personale. Modul de răsfrângere asupra
participanţilor „„.„„ ... „„.„.„ ... „.„„„.„„.„.„ ...... „„ ....... „..... „„„ ... „.„ ... „.... „„.„ ..... „. 382
221. Împiedicarea de către participant a săvârşirii infracţiunii „„„„„„.„„.„.„.„.„„ 385
222. Participaţia improprie„ ..... „ .. „„ ..... „.„„ .. „.„ ........ „.. „.„ .. „.„.„ ... „.„„.„„ ..... „... 387
CAPITOLUL IV. RĂSPUNDEREA PENALĂ „.„„„„„„ ... „.„.„.„ ..... „ ... „...... „„ .... „„ ... 390
§1. Noţiune, caract~ristici, condiţii de tragere la răspundere penală „„„„„ .. „„„„„„„. 390
. Noţiunea de răspundere penală „.„„.„ .. „„„„.„.„„ .. „„„„„„„„„„„„„.„„ .. „„.„. 390
224. . . . . ~ şr „ 392
Caractensticlle raspunderu penale „„„„.„„„„„„„„.„„„ .. „„„.„„„„„„„.„„„„„ 393
226. Condiţiile răspunderii penale „.„„„„„„„„„„„.„.„„„„„„.„„„„„„„.„„„„„„„„. 394
§2. Cauze care îhlătur.ă răspunderea penală .. „„„.„„.„ ... „„.„ .. „„.„.„„„„„„„.„„ .. „„„. 395
127. Natura juridică şi clasificarea cauzelor care înlătură răspunderea penală ....... 395
228. Efectele cauzelor care înlătură răspunderea penală „„„„„„„„„.„„„„„„.„„„„ 396
229. Amnistia antecondamnatorie„„ ... „ ..... „.„ .. „ .... „„„„ .. „„ ....... „„ .. „ ...... „„„ .. „„. 397
230. Prescripţia răspunderii penale „.„„„„.„„„„„„„.„ ... „.„.„.„„ .. „.„.„.„„„„.„„„„ 401
231. Lipsa plângerii prealabile. „ „. „„„ „ .„ „„. „. „„ „„„. „ .„„ „„ „ .„„ „„ „ „ „ „ „. „ „. „„„ 412
232. Retragerea plângerii prealabile „„„„.„ .. „„.„.„„.„„„„„„„„.„ ... „„ .. „ .. „„.„„„„416
233. Împăcarea părţilor „„ .... „„„„.„„ ... „„„„ .......... „ .. „„„ ..... „.... „„.„.„.„ ... „ ... „ ..... 419
234. Acordul de mediere„ ....... „„.„ ... „ ....... „„ .. „„„„.„„.„„ ..... „„ ........ „ .. „ ........ „.„.419
235. Cauzele de nepedepsire „ .. „„„.„.„„„„„.„ .... „„ ........ „.„ .. „„ ....... „.„.„ ... „„ .. „.„ 424
§3. Depenalizarea faptei şi înlocuirea răspunderii penale „„„„„„„ .. „„„„„„„.„„„„„„ 424
236. Depenalizarea. Noţiune şi tendinţe .„„„„„.„„.„„.„.„.„„„.„„.„„„„„„„.„.„„„. 424
237. Renunţarea la urmărireapenală„„.„„„„.„„„„„.„ ..... „.„„ .. „„„.„„„„.„„„„„„„426
238. Renunţarea la aplicarea pedepsei „„„„.„.„„.„.„„„„.„ .. „„„.„„„„„„„„ ... „ .... „. 431

CAPITOLUL V. SISTEMUL SANCŢIUNILOR PENALE„.„„.„„„„.„.„.„„„„.„ .. „.„„435

§1. Sistemul sancţiunilor penale .. „„ ... „„.„„.„.„„„„„„„„.„„ ... „„.„ ... „„„„.„.„.„„.„„„ 435
239. Noţiunea de sistem al sancţiunilor penale „„„ .. „„„ ... „„„.„.„„„„ .. „„ .. „„.„„„. 435
§2. Pedepsele. Noţiune. Caracteristici. Funcţii .„„„„„.„.„.„„„„„.„„„„„„„ .. „.„.„„„„ 436
240. Noţiune ...... „...... „ .... „ .... „ ............ „„„ ... „.„„ .. „„„ .. „ ... „„ .. „„ .. „.„„ ... „„ .... „..... 436
241. Caracterele pedepsei „„ ...... „„.„.„„„ ........... „ .. „ ...... „ .. „ ... „ ... „..... „...... „ .... „... 438
242. Scopul pedepsei .„ ... „„„„„„„.„.„„„„.„.„.„„ ............ „... „ .... „.„ ... „„ ...... „„ ...... 439
243. ··························································································· 439
244. Felurile pedepselor„ .. „„„„„„.„.„ .. „.„ .. „ ..... ,, ...... „.„.„ .. „„ .. „ ... „.„„ .. „„ .. „„„ .. 443
Pedeapsa cu moartea în cadrnl dreptului penal românesc .. „„„„.„.„.„„„„„„„ 445
§3. Pedepsele aplicabile persoanei fizice .„„„„.„.„„„„„„„„„„„„.„„„.„.„.„.„„.„„„„. 446
246. Detenţiunea pe
247. Închisoarea.„„ ....... „ .... „„ .. „„„ .. „.„.„„ ... „... „ .. „„ .. „ .. „ ..... „ .... „„„.„ ... „„„„.„„450
248. Regimurile executare a pedepselor „„„„„„„„„„„„„„„.„„.„.„.„„„„.„.„„„ 451
249. Calculul duratei pedepselor privative de libertate„.„.„.„„.„.„„„„„„„„.„„„„. 454
250. Amenda .„.„„.„ .. „ .......... „ .. „...... „ ......... „„.„ ...... „ ............. „„ ... „„.„„ .. „„ ... „„„ 456
251. Pedepsele complementare „ „ „.„ „.„. „ „ „ .. „. „„„. „ „ „ „.„ .„. „ „ „ „ „„ „ „„„„„„ „... 462
252. Interzicerea unuia sau unor drepturi.„„„„.„.„„„„.„„„„„„„„„.„.„.„„.„.„„„.„ 464
253. Degradarea militară.„ ............ „ . „ ... „ .... „ „ .. „ .... „ .......... „.„„ ... „.„ .. „............ „„. 470
254. Publicarea hotărârii definitive condamnare.„„„„.„„„„„.„„„.„„„„„.„„„„. 471
255. Pedepsele accesorii ..... „„„ ... „.„.„ ........... „ ... „„ ...... „ .. „ .. „..... „.„.„.„„„„ .... „.„472
§4. Pedepsele aplicabile persoanei juridice „ „. „„. „ „ „. „ „ „. „. „. „ .„. „ „. „.„„. „. „ „. „„ „„ 474
256. Felurile pedepselor aplicabile persoaneijuridice„„„„„„„„„„„„ .. „„„ ... „.„„„474
Stabilirea amenzii pentrn persoana juridică „ „ „ „. „„ „„ „„ .. „„ „„ „ „„. „ „ „ „ „„„ 476
622 Partea genera.tă
258. Dizolvarea persoanei juridice.„„.„.„.„„ .. „„.„„.„ .. „„„.„.„„„ ... „„„„„.„„„„.„. 478
259. Suspendarea activităţii persoanei 4~9
260. Neaplicarea dizolvării sau suspendării activităţii persoanei juridice .„„„„„„. 481
261. Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice.„„.„.„„„.„„„„.„.„„„. 483
262. Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice „ „„.„.„ „ „„. „„ „ 483,
263. Plasarea sub supraveghere judiciară „.„.„„„.„„„„ .. „„.„.„„.„„„„.„.„„„.„„„„ 485
264. Afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare .„.„.„ .. „.„„.„„„.„ .. „„.„ .. „„ 486
265. Dispoziţii speciale privind răspunderea persoanei juridice „„„. „„.„„ „„„„„„. 487
§5. Măsurile educative „„.„.„.„„.„„„.„„„.„ .. „„ .... „.„„.„ .. „.... „.. „.. „... „.„.„„.„„„„„„488
266. Delincvenţa juvenilă şi protecţia minorului delincvent „„„.„„.„„„„„„„„„„„ 488
267. Evoluţia sistemului sancţionator al minorilor în România„ „ „„„„. „„„. „.„„ „. 489
268. Măsurile educative şi măsurile administrative de protecţie a minorilor
delincvenţi care nu răspund penal „. „„„„. „. „„. „„ „„ „. „„. „„„ „„„„ „„„„ „„„„„„„„. 491
269. Măsurile educative. Noţiune şi caracteristici „„.„.„„„„.„„„.„.„„„„„„.„„.„.„ 492
270. Măsurile educative neprivative de libertate .„„„.„„„.„.„„„.„„„„„„.„„„„„.„. 494
271. Obligaţii ce pot fi impuse minorului „.„„„„„.„.„„„„.„„ „„„„„.„„.„.„.„ ... „„„ 496
272. Modificarea sau încetarea obligaţiilor..„„„.„„„„„„„„„„„.„.„„„„„„„„„.„.„„ 497
273. Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative neprivative de libertate„„.„„ 497
274. Măsurile educative privative de libertate„.„„„„„„„„„.„„.„„.„.„„„.„„„.„„„.498
275. Măsurile educative în cazul pluralităţii de infracţiunî...„„„„„.„.„„„„.„.„„„„ 501
276. Prescripţia răspunderii penale a minorului şi prescripţia executării
măsurilor educative .„.. „„„„... „. „ „.... „„. „. „.. „.. „.. „.. „.. „ „. „. „„..... „... „„.. „. „„„„„„ 502
277. Dispoziţii speciale privind aplicarea legii penale mai favorabile
minorilor „„„. „„„„„„ „„„„„ „. „„„„. „„„. „...... „.„. „„ ... „„. „„... „. „... „. „.. „. „...... „„.. 502
§6. Măsurile de siguranţă „„„ .. „„.„„.„ .... „.„„ .. „„„ .. „„.„ ... „.. „... „.„„ .... „.„ .. „...... „.... 504
278. Natura juridică şi scopul măsurilor de siguranţă„„„„„„„„„„.„„„.„.„.„„„„.„ 504
279. Precedente legislative.„.„ .... „.„„„ .. „...... „„.„„.„.„ ..... „.. „.. „ ... „„„.„„„„„„„ ... 505
280. Clasificarea măsurilor de siguranţă..„„„„„„.„„„„„„.„.„.„.„„„„.„„.„.„„.„„„ 507
281. Condiţii generale pentru luarea măsurilor de siguranţă .„„ „„„ „.„ „„ .„ „. „„„„ 508
282. Obligarea la tratament medical „„.„.„.„„„„„„.„.„.„„„„ .„„ ... „„„„„„„„„„„.„ 511
283. Internarea medicală „. „„„ „ „ „„„„„ „.„ .„ .„.„.„ „„„. „. „„„. „„ „.. „. „„.„ .„ .„.„„„ 513
284. Interzicerea unei funcţii sau profesii „. „„. „. „„„„ .. „„. „„ „„„„ „„„„ „. „„„ „„„„ 51 5
285. Confiscarea specială„„„ ..... „....... „.„.„.„„ ..... „„„„ ... „.„ .. „.„„.„ .... „„„.„„„ ..... 519
286. Confiscarea prin obligarea la plata echivalentului lucrurilor.„„.„.„„„„.„.„„. 528
287. Confiscarea extinsă „„„.„ .. „.„.„.„.„.„.„„„.„„.„„.„.„„„.„.„„„ .. „.„ .. „„„ .. „„.„ 531

CAPITOLUL VI. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR„.„„„„„„„ .. „.„.„„„„.„„„„„ 543

288. Noţiunea şi formele individualizării pedepselor „.„„„„„„.„„„„„„„„„„„.„„„ 543
§1. Individualizarea judiciară a pedepselor .„„„ .. „„„.„.„.„.„„.„ .„„„.„.„.„.„.„„„„.„„ 545
289. Noţiune şi caracteristici„ .. „.. „.„„ .. „„„ ... „.. „.„„ ...... „„.„„.„„.„.„„ .. „.„ .... „„.„
290. Criteriile generale de individualizare a pedepselor „„.„.„.„.„„„„„„.„„„.„.„„ 547
291. Circumstanţele. Noţiune şi clasificare. „„„„„„„„„„„„„.„„„.„„„.„.„.„„„.„„. 548
292. Circumstanţele atenuante .„ .... „„.„.„„„„ .. „.. „„.„ ... „„.„ ... „„„.„.„.„ .. „... „ ....... 550
293. Circumstanţele agravante ......... „.„.„„ .. „.„ .... „.. „....... „... „.„„ .... „.„ .. „... „.„„ .. 557
294. Concursul între cauze de atenuare sau de agravare„.„„„„„„„.„„„„„„„„.„„„ 562
 §2. Individualizare;ijU<;liciară a exe.cutării pedepsei închisorii „.„.„„„„„„ .. „„.„.„.„„ 563
295. Amânarea apJicării pedepsei „„„„„„,.„.„„.„„„.„.„„„ ... „„„„„„„„.„ ... „„„„„„ 563
296. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.„.„.„ .. „.„.„„.„.„„„„.„.„. 570
§3. Fom1e şi situaţii de individualizare postcondamnatorie a pedepsei „„.„.„„„„„.„. 576
297. Situaţii de individualizare postcondamnatorie a pedepsei .„„„.„„.„.„.„.„„„„ 576
298. condiţionată. Noţiune.„ .... „ .. „.„.„„„ .... „„.„.„„ ..... „.„.„.„ .. „ ... „ .. „„ 577
299. Liberarea condiţionată în concepţia noului Cod penal....„.„„„.„„„„.„„„„.„„ 578
§4. ·Serviciile de probaţim1e şi rolul lor .„.„„„„.„„.„.„„„„„„„„ ... „.„„„„„„„„.„„.„„„ 586
300. Organizarea şi atribuţiile serviciilor de probaţiune .„„.„.„„.„.„.„„„„„ ... „„„„ 586

CAPITOLUL VII. CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ

EXECUTAREA PEDEPSEI ŞI CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ
CONSECINŢELE CONDAMNĂRII ... „ .......... „ .. „„ ...... „ ........ „ ... „ ....... „„.„.„„ ... „.„ ... „ 589
§1. Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei. „„. „. „. „„. „. „. „ „„„ „ „. „„„ 589
301. Noţiunea de cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei„„„„„„„„ 589
302. Amnistia postcondamnatorie .. „„„„ ..... „.„„ .... „ ..... „ .. „.„„ ... „„.„„ .. „„.„„„ .. „„ 589
303. Graţierea .. „ ... „.„.„.„.„ ... „„„„„„ .. „........ „„.„„„„ ......... „„„.„„.„„ .... „„.„„.„ .... 590
304. Prescripţia executării pedepsei „„„„.„„„„„„„„„„„„.„„„.„„„.„„.„„.„„„.„„„. 594
§2. Cauzele care înlătură consecinţele condamnării„.„„„„„„„„.„.„.„„.„„„.„.„„„„.„ 598
305. Reabilitarea ............................................. ,....................................................... 598

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ „„„„„„„ .... „„ ... „„„.„.„„„ .. „.„„ .. „„.„ ... „.„.„„.„.„ .. „.„„ 607