1998 Drept Civil Dogaru-1998.

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.
Materialul prezentat nu are scop comercial.

Materialul are caracter didactic , textul face parte din lucrarea „DREPT CIVIL ROMAN
TRATAT” VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998.
ION DOGARU DREPT CIVIL ROMAN TRATAT VOL.I
EDITURA OMNIA UNI - S.A.S.T.

BRAŞOV 1998
„ Fiecare instituţie juridică (privită ca un grup de norme juridice care reglementează o
anumită relaţie socială ) poate fi caracterizată prin acţiunea unor principii proprii,
concordante eu cele fundamentale ale ranuuii de drept şi în dezvoltarea acestora.
Principiile instituţiilor dreptului civil pot fi definite ca fiind idei de bază eu acţiune fie într-o
instituţie, fie in două sau mai multe instituţii ale acestei ramuri a dreptului.
Din definiţie rezultă că acţiunea (vocaţia) lor este restrânsă la una,
două sau mai multe instituţii juridice aparţinătoaie dreptului civil, de unde
concluzia că, dacă principiile fundamentale ale dreptului civil au vocaţie
generală (acţionează mai intens sau mai puţin intens în toate instituţiile
aparţinătoare acestei ramuri), principiile instituţiilor do drept civil au o
vocaţie circumscrisă la una sau mai multe asemenea institutii.
Cu titlu de exemplu, intră în această categoric: principiul forţei
obligatorii a contractelor {¡tactil sunt servanda), principiul ircvoeabililăţii şi
principiul relativităţii (res inter alios acta, uliis neque nocere, neque
prodesse potest), privind forma actului juridic civil, principiul ocrotirii
bunci-crcdinţc întâlnit în materia drepturilor reale, răspunderii civile;
principiul proximităţii gradului de rudenie, în materie succesorală ele.
2. Principiile fundamentale ale dreptului civil.

Scurtă prezentare.
Principiul proprietăţii:
Dreptul de proprietate a fost considerat, peste tot şi în toate timpurile ca fiind principalul drept
real al omului şi, conţinând imensa majoritate a regulilor care cârmuiesc drepturile reale,
prototipul acestora.
Ca principiu fundamental al dreptului civil, principiul proprietăţii este consacrat de Codul civil
român 1 , de alte izvoare de drept 2 , dar dispoziţiile cu cea mai mare forţă juridică ce-i asigură
consacrarea sunt cele cuprinse în disp.art.41 şi 135 din noua Constituţie a României47.
Desigur, potrivit este sa se considere c ă a c es t pr in c i piu e st e c on s ac r at d e Co n st it u t i e si
d e zv ol t at d e C od u l c iv il ş i al t e a ct e normative.
Astfel, in art.480 cod civil se prevede. "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un
lucru in mod exclusiv si absolut, insă in limitele determinate de lege".
Continutul dreptului de proprietate este dat de prerogativele lui posesia, folosinţa şi dispoziţia,
prerogative intalnite in literatura de specialitate sub denumirile de drept roman fie usus ,fructus si abuzus, fie jus
posidenti, jus frueudi si jus abutendi şi este reglementat de normele dreptului civil .
De asemeni, normele dreptului civil reglementeaza si actiunea in revendicare ca mijloc specific de ocrotire a
continutului dreptului de proprietate.
Titularul dreptului de proprietate este persoana fizică, in cazul proprietăţii particulare (private), fie persoana
1
Vezi .art.48 şi urm. C.civil român.
2
Cu titlu de exemplu, art.5 din Legea nr. 15/1990 privind organizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi
societăţi comerciale.
4
Publicată în Monitorul Oficial al României, nr.233 din 21 noiembrie 1991. Astfel, în disp.arl.4l se prevede: "Dreptul de
proprietate precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
Proprietatea privată
J 'jre:ot c.ivil tomnn voi I 33
juridică, dacă este vorba de proprietatea de stat, proprietatea cooperatistă ori a altor persoane juridice, proprietatea regiilor
autonome, societăţilor comerciale, uniunilor, asociaţiilor ori societatilor profesionale, cultelor religioase,fundatiilor şa ls
este ocrotita in mod egal de lege ,indiferent de titular .,(cetatenii straini si apatrizii nu pot dobândi dreplul de
proprietate asupra terenurilor. Nimeni nu poate l i cxpiopual ileeal pentru o cauză de utilitate publică stabilită potrivit
legii, eu dreaptă şi prealabilă despăgubire Alt. Iă7 din Constituţie prevede: "bonnaiea, admimsluuea, iţiliclnimţaica şi
controlul lesuiselor fmaneiaie ale stalului, ale unităţilor adiimiislialiv -tei ¡tonale şi ale iiistituţiiloi publice sunt
reglementate prin lege..."
' w Cu Uliu de exemplu, amintim disp uit.5 din Legea ia 15 -'1990 plicind leoigaui/.aiea un ii ăţ i lor economice ile stat ea
regii autonome şi societăţi comeieialc: "Regia autonomă este pioprietara bunurilor din patiimoniul său. In exercitarea
dreptului de pioprietalc, regia autonomă posedă, folosi şic şi dispune, in mod autonom, de bunurile pe eaie le aie in
patrimoniu, sau le culege fructele, după ea/. în vederea realizării scopului pentiu eaie a fost constituită înstrăinarea
bunurilor imobile apar ţinând regiei autonome sau încheierea ile tian/.aeţii în litigii eu o valoarea de peste 10 milioane de
lei se face eu apiobaiea ministerului de resort." fot astfel, prm disp ail.20, alin.2 din acelaşi act normativ, se statuează:
"Bunurile dm patiimoniul societăţii eoineieiale sunt piopnetalea acesteia, eu excepţia celor dobândite eu alt titlu", 'fot eu
titlu de exemplu, pentiu propi ielatea cooperatislă, dieptul de piopnelale este consacrat, după Revoluţia, dm deeembiie
19X9 prin acte noimalive precum 1 )o. relele-legi nr6(>/l990, pentru Coop .naţia meşteşug,ăieaseă şi -iespeeliv-peniiu
Coopeiai ia de consum şi de credit „
34
Materialul are caracter didactic , textul face parte din lucrarea „DREPT CIVIL
ROMAN TRATAT” VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura OMNIA UNI
S.A.S.T. Brasov 1998.
„ CAPITOLUL I
INTRODUCERE ÎN STUDIUL PRESCRIPŢI EI
EXTINCTIVE
SECŢIUNEA I-A
NOŢIUNE
Prescripţia extinctivă este cunoscută in toate ramurile de drept, de aceea, sub

aspectul naturii sale, această instituţie juridică este susceptibilă de analiză
temeinică atât în cadrul fiecăreia dintre aecstc ramurile, cât şi în plan iutei
disciplinar. Numai astfel se poate forma o imagine completă asupra acestei
atât de importante materii.
Pe de altă parte, dacă limităm analiza la nivelul ramurii dreptului
civil, vom constata că normele juridice caic o consacră se află în izvoare
diverse: dreptul comun este asigurat prin dispoziţiile Decretului nr. 167/1958
privitor la prescripţia cxlinclivă, aşa cum a fost modificat prin Decretul
nr.218/1960; constituie izvord de drept pentru această materie şi dispoziţiile
cuprinse în titlul XX din cartea a Ill-a, intitulat "despre prescripţie”,' dar numai
în tnăsura în care nu au-fost modificate sau abrogate prin dispoziţiile ce
constituie dreptul comun; acestor izvoare de drept civil li se adaugă altele
(Codul familiei şi diferite alte acte normative). Dacă ar fi să ţinem scama
numai de acest context rcglcincntativ, ar fi suficient pentru a considera că
studiul materiei reclamă efort şi atenţie.
Din împrejurarea că materia este reglementată în mai multe izvoare
de drept civil, literatura de specialitate recentă, - aşa cum se va vedea chiar în
primul capitol al acestui titlu - a simţit nevoia să facă unele propuneri de
lcgc-fcrcnda pe care le găsim întemeiate.
Importanţa materiei este sugerată şi de caracterul imperativ al
normelor cuprinse în actul normativ ce constituie dreptul comun, atâta vreme
cât acest caracter va persista (în această privinţă există propuneri de lege
ferenda), cum şi de rostul instituţiei în asigurarea celerităţii şi securităţii
juridice a circuitului juridic civil.
Prescripţia cxtinctivă este o instituţie juridică cu fizionomie juridică
proprie; ea nu se confundă cu prescripţia achizitivă ori cu alte instituţii juridice
cum ar fi decăderea, termenul extinctiv ele., al cărei efect constă în stingerea
dreptului la acţiune în sens material. O asemenea instituţie
21 Diî:pI civil român voi I
321
contribuie la înlăturarea incertitudinii din viaţa juridieă, pentru că, dacă protecţia juridică a drepturilor
subiective civile ar fi fără limită de timp, ar spori dificultatea administrării probelor.
Sediul materiei:
Prescripţia extinctivă îşi găseşte reglementarea în norme juridice cuprinse în

mai multe izvoare.
Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă constituie ceea ce îndeobşte se cheamă
dreptul comun (legea generală) în materie. Acest act normativ a fost modificat prin Decretul
nr.218/1960, prilej cu care s-a republicat cu renumcrolarca articolelor, aşa cum au rezultat în urma
modificărilor aduse1.
Codul civil român conţine un titlu (XX) din cartea a IlI-a intitulat "Despic prescripţie"
consacrat acestei instituţii juridice.
Reglementările din Codul civil constituie izvor de drept civil pentru prescripţie, în măsura în
care, unele dintre ele, nu au fost modificate sau abrogate prin Decretul nr. 167/1958.
Acestor două izvoare de drept civil li se adaugă:
- Codul familiei, din articolele 21,25 şi 60.
- unele acte normative cac, prin normele consacrate unor aspecte ale prescripţiei, îndeosebi
celor referitoare la termenele de pcrcscripţic, constituie izvoare de drept civil.
Propuneri recente de lege-ferenda.
In literatura de specialitate juridică după Revoluţia română din Decembrie 1989 3 4 s-au făcut
următoarele propuneri de lege-ferenda:
1. reglementarea în izvoare de drept civil separate a prescripţiei dreptului la acţiune şi cea a
dreptului de a cere executarea civilă, după cum urmează:
- prescripţia dreptului la acţiune - în sens material-, de către legea civilă; şi,
- prescripţia dreptului de a cerc executarea silită, de către legea procesuală civilă.
322
3
în Buletinul Oficial nr. 11 din 11 iunie 1960.
4
Gh.Beleiu, op.cit., 1992, p. 194.
"Potrivit ar fi ca, sub aspect tehnic juridic, prescripţia dreptului de
acţiune să-şi găsească locul în viitorul nostru Cod civil, iar prescripţia
executării silite să fie plasată în Codul de procedură civilă, coduri care, în
opinia noastră, ar putea fi adoptate într-un viitor nu prea îndepărtat"5;
2. prescripţia cxtinctivă trebuie să dobândească un caracter unitar,
renunţându-se la a se crea regimuri diferite în funcţie de calitatea subiectelor6;
şi,
' 3. în reglementarea viitoare "... trebuie să se ţină cont de faptul că,
treeându-sc la economia de piaţă, multe dintre raporturile de drept civil şi de
drept economic formează obiect de reglementare pentru dreptul comercial
român, ramură de drept care, la rândul ci, cuprinde instituţia prescripţiei
cxtinctivc (cu norme ce se găsesc în Codul comercial- art.945 şi unn. - Legea
nr.31/1990 privind societăţile comerciale - art.31,37 - şi în alte izvoare de
drept comercial); desigur, în acest context, "dreptul comun" îl constituie
dreptul civil, astfel că, ori de câte ori nu vor exista norme proprii privind
prescripţia extinctivă în raporturile de drept comercial, se va recurge la
reglementarea prescripţiei din dreptul civil"7.
Considerăm că aceste propuneri de lege-ferenda răspund, pe lângă
cerinţele impuse de tehnică juridică şi unor derinţe de ordin practic ce ţin de
mai buna înţelegere a instituţiei juridice a prcscpriţici cxtinctivc de către
nespecialisti dar şi de nevoia de a facilita mai buna aplicare a textelor legale
în materie de către organele cu asemnea competenţe.
Definiţie:
în izvoarele de drept civil care consacră norme reglementării prescripţiei
extinctive
5
Idem, op.cit., loc.cit. Autorul nu exclude nici varianta înlocuirea actualului Decret nr.
167/1958 cu un alt act normativ, dar numai cu titlu tranzitoriu.
6
"...trebuie să se ţină seama ca Decretul nr. 167/1958 pornea de la o mare distincţie,
323 în ce
priveşte categoriile de raporturi civile: 1) cele stabilite "între organizaţiile socialiste" (art.
3,4,10,16 lit.a 20); 2) celelalte raporturi civile (între persoanele Fizice, între persoanele Fizice
şi juridice); în prezent trebuie admisă inaplicabilitatea acelor dispoziţii care priveau exclusiv
raporturile dintre unităţile socialiste, în ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune..."
(ibidem), op.cit., loc.cit.).
7
Ibidem op.cit., loc.cit.; Vezi şi Gh.Bclciu, Prescripţia cxtinctivă în dreptul civil şi dreptul
comercial, în "Revista de Drept Comercial", 1991,nr.2, p.43 şi urm.
nu se dă o definiţie "in tcrniinis" acestei instituţii juridice; există însă o prevedere ce consacră ctecLul
prescripţiei extinctive8, de la care se poate porni în definirea acesteia.
în acest context, prescripţia extinctiva din dreptul civil poate fi definită ca fiind "stingerea dreptului
la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie"9
Accepţiuni:
Prescripţia cxtinctivă ca formulă de a desemna ceva, este utilizată în două
accepţiuni:
a) prescripţie - instituţie de drept civil. în această accepţiune, prescripţia cxtinctivă
desemnează totalitatea normelor juridice de drept civil care reglementează stingerea dreptului la
acţiune în domeniul raporturilor civile; şi,
b) prescripţie - stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termen. In această
accepţiune, expresia "prescripţia cxtinctiva" învederează chiar esenţa acesteia, esenţă care constă în
stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul prevăzut de lege. Această accepţiune este avută
în vedere atunci când se defineşte prescripţia extinctivă.
Caracterul normelor juridice în materie:
în contextul actualelor reglementări juridice in materie, în principal al celor ce constituie dreptul

comun (Decretul 167/1958) caracterul imperativ al acestor norme este de necontestat. Acest caracter
este motivat, iară rezerve, de natură obştească, generală a interesului ocrotit prin normele prescripţiei
extinctive, de unde şi clasificarea prescripţiei extinctive ca instituţie de ordine publică.
Caracterul imperativ al normelor în materie rezultă expres din lege10:

Materialul are caracter didactic , textul face parte din lucrarea „DREPT CIVIL ROMAN TRATAT”
VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998
324
Disp.art.l alin.l clin Decretul nr.167/1958: "Dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie claeă
nu a fost exercitat în termenul stabilit dc lege".
Odi.Belciu, op.cit., 1992, p.193; Vez.i pentru definiri asemănătoaic: Aureliân loiiaşeu, op.cit., P-136; IZlconora Roman,
op.cit., p.371; Paul Cosmoviei, în Tratat de drept civil..., 1989, p.305.
“ Disp.art.l, alin. final din Decretul nr. 167/1958.
"Orice clauză care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este
nulă". Aceeaşi concluzie rezultă din alte dispozitii ale aceluiasi act normativ11 12 13.
Din acest caracter şi din textele care îl consacră rezultă:
a) derogarea de la aceste norme prin convenţie este inadmisibilă;
b) aplicarea din oficiu a normelor în materie de către organul de
jurisdicţie este obligatorie.
Raportând normele juridic în materie care formează dreptul comun11', la
dispoziţiile cuprinse în Codul civil, rezultă că soluţia cuprinsă în acesta din urmă,
condiţionează aplicarea prescripţiei de invocarea ei de către cel interesat", soluţie
anihilată însă de caracterul imperativ al normelor de drept comun în materie.
Ni se pare judicioasă propunerea de lege-ferenda făcută de acelaşi
autor , şi în această privinţă: principiul disponibilităţii specific dreptului civil
14
motivează revenirea la sistemul Codului civil, -sistem potrivit căruia prescripţia

trebuie aplicată dacă cel interesat o invocă, ceea ce valorează:
a) aplicarea efectului prescripţiei numai dacă cel interesai o invocă; şi
b) inadmisibilitatca derogării prin acte juridice civile de la normele care
reglementează prescripţia cxlinclivă.
Aceste posibilităţi nu se exclud, ci, dimpotrivă, pot coexista15
Natura juridică:
Cunoscută în toate ramurile de drept
11
Potrivit cărora organul dc jurisdicţie este obligat ca "din oficiu să ccicetezc daca dreptul
la acţiune sau la exercitare silită este prescris".
12
Curpinsc în Decretul nr. 167/1958.
13
în acest sens sunt dispoziţiile art.1841 C.civil: "în materie civilă, judecătorii nu pot aplica
prescripţia dacă cel interesat nu va fi invoeat acest mijloe".
14
Gh.Bcleiu np.cit., 1992, p. 195.
15 325
"...dimpotrivă, ele pot foarte bine coexista, ele dând satisfacţie unor interese difcritcxcl general
şi ccl individual; aceste interese trebuie armonizate, iar nu unul să fie anihilat dc celălalt, dc
plano.
Cu alte cuvinte, păstrând caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripţia
extinctivă, caracter dedus din natura obştească, generală a interesului asigurării certitudinii în
raporturile juridice civile, prin înlăturarea unor litigii care să aibă originea în situaţii juridice prea
învechite, ar trebui o singură consecinţă: ¡admisibilitatea deiogăiii, iar nu cea de a doua:
obligativitatea aplicării, din olîciu, a prescripţiei extinctive dc către organul jurisdicţie" (lbidem,
op.cit., loc.cit.).
prescripţia extinctivă sub aspectul naturii sale, trebuie analizată în cadrul
fiecărei ramuri de drept.
Specifică dreptului civil este prescripţia dreptului la acţiune în
sens material.
Prin prescripţia extinctivă se stinge numai dreptul la acţiune în
sens material, nu şi dreptul subiectiv civil însuşi şi nici obligaţia corelativă
lui.
Acţiunea introdusă după expirarea termenului de prescripţie este
lipsită de posibilitatea concursului forţei de constrângere a statului; dacă însă,
după expirarea acestui termen, debitorul şi-a executat obligaţia, el nu va putea
cere restituirea prestaţiei16 17, pentru că a executat o obligaţie valabilă.
Rezultă că prescripţia extinctivă, sub aspectul naturii juridice se
înfăţişează ca un mod de transformare a conţinutului raportului juridic
civil, întrucât transformă dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă
corespunzătoare, din drept şi obligaţie perfecte 18 , în drept şi obligaţie
imperfecte19
Fundament:
Problema fundamentului prescripţiei extinctive răspunde la întrebarea: care
sunt raţiunile, scopurile, pentru ce anume a fost reglementată această instituţie
juridică .
Răspunsul: în esenţă, raţiunile şi scopurile reglementării acestei instituţii
privesc înfăptuirea cerinţei de a înlătura incertitudinea din viaţa juridică, de a
asigura şi pe această cale fluiditate şi securitate juridică circuitului civil, pentru
că reglementările în materie ţin de titularii drepturilor la exercitarea acestora
într-un anume termen.
Dacă protecţia juridică a drepturilor subiective civile ar fi fără limită de
timp ne-am confrunta cu câteva serioase consecinţe:
20
16
Vezi în acest sens Gh.Bcleiu şi M.A. Grarna., Analiza intcrilisciplinară a prescripţiei
cxtinctivc. în "Studii şi Cercetări Juridice", 1989, nr.2,p,113 şi urm; Vezi Gh.Bcleiu, op.cit., p.
196.
17
Vezi disp. art.20 alin. 1 din Decretul 167/1958: "Debitorul caic a executat obligaţia, după ce
dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu arc dicptul să ceajă înapoierea prestaţiei, chiar
dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit".
Protejate prin posibilitatea apelării la forţa coercitivă a statului pe calea acţiunii în justiţie.
19
Protejate numai prin exccpţiunc.
326
- creşterea dificultăţii administrării probelor;
- s-ar îngreuna situaţia celor care, după o perioadă de timp, îsi
formează convingerea că nu vo mai putea fi urmăriţi;
- tensiunea dată de permanenta ameninţare cu eventualele litigii în
legătură cu pretenţii foarte vechi ctc.
Asemenea consecinţe au influenţă negativă asupra circuitului civil.
SECŢIUNEA A II-A
DELIMITAREA PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE DE ALTE INSTITUŢII
JURIDICE
Modul de punere a problemei:
O serie de instituţii juridice de drept civil, se aseamănă cu prescripţia

cxtinclivă, dar nu se confundă cu aceasta. Asemenea instituţii juridice sunt:
prescripţia achizitivă, decăderea şi termenul extinctiv.
Fiecare dintre intituţiilc respective arc fizionomie juridică proprie.
Incercarea de a delimita instituţia prescripţiei extinctive de alte instituţii
asemănătoare, implică sublinierea asemănărilor şi, mai ales, precizarea a ceea
ce le deosebeşte.
în raport cu prescripţia
achizitivă:
între prescripţia extinctivă şi prescripţia achizitivă există atât asemănări, cât şi
deosebiri
a) asemănări:
- ambele instituţii sunt aparţinătoare dreptului civil;
- ambele sunt sancţiuni de drept civil ce se aplică titularilor
drepturilor subiective civile dovediţi a fi inactivi; şi,
- ambele instituţii juridice operează în funcţie de termenele
prevăzute de lege;
b) deosebiri:
- prescripţia extinctivă este reglementată - de drept comun - prin disp.
Decretului nr. 167/1958, pe când, prescripţia achizitivă este reglementată de
Codul civil şi de disp.Dccrctului-legc nr. 115/1938;
- în privinţa termenelor: pentru prescripţia extinctivă sunt mai multe şi
mai scurte (3 ani, 2 ani, 1 an, 5 luni) în raport cu ceale pentru prescripţia
achizitivă (30 ani şi 10-20 ani); 327
- in privinţa efectelor: prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune în sens material, în timp ce, prin
prescripţia achizitiva se ajunge la dobândirea unui drept real principal.
- cele două feluri de prescripţie au unele reguli comune, dar şi reguli proprii cu privire la
suspendare şi întrerupere; şi,
- "repunerea în termen" este specifică (proprie) numai prescripţiei extinctive.
în raport cu decăderea:
Decăderea este o sancţiune de drept civil, care are drept efect stingerea dreptului subiectiv civil în
termenul impus de această sancţiune de drept material21.
Intre cele două instituţii-prescripţia extinctivă şi decăderea, ca sancţiune de drept civil-există
următoarele asemănări:
- ambele sancţiuni operează în raport de termenele pe care le presupun;
- ambele sunt sancţiuni de drept civil, deci, instituţii juridice apaţinând dreptului civil; si,
- cele două instituţii juridice au efect extinctiv.
Cele două instituţii se deosebesc prin:
- în planul efectelor: preserpţia extinctivă stinge numai dreptul la acţiune în sens material, în
timp ce decăderea stinge chiar dreptul subiectiv;
- termenele prescripţiei cxlinelivc sunt mai multe şi mai mari faţă de cele de decădere.
Acestea din urmă sunt: 1 au în cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine22; 3 ani23; 3 luni24; 45 de
zile25.

21
Nu decăderea ca sancţiune de drept procesual civil.
Vezi, pentru deosebirea dintie decăderea de drept material, substanţial (civil) şi cea de drept procesual civil, V.M.Ciobanu,
Nota II la Decizia civilă a Trbunalului Judeţean laşi, în "Revista Română de Drept”, 1986, nr.8, p.51 şi urm.
22
Vezi disp.art.831 C.eivil: "Donaţiunca între vii se revocă pcntiu ingratitudine328
în cazur ile următoare:
1. Dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului;
2. Dacă este culpabil în privinţă-i de delicte, cruzimi sau injurii grave;
3. Dacă fără cuvânt îi refuză alimente".
Prevăzut de ari. 1909 alin.2 C.eivil: "Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel căruia i s-a lurat un lucru, poale să-l
revendice, în curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel la caic-1 găseşte, rămânând acestuia
recurs în contra celui de la care îl are".
24
Prevăzut de disp.iut.52 alin.final din Legea iir.31/1991: "Acest diept se stinge după trecerea a trei luni din ziua când
societatea a avut cunoştinţă, fără să fi luat vreo hotărâte .
25
Prevăzut de disp.art.10 alin.penultim din Legea tu.18/1991.
- in timp ce prescripţia extinctivă are reguli proprii în materie de
suspendare, întrerupere şi "repunere în termen", decăderea nu dispune de
asemenea reguli.
în raport cu termenul extinctiv (modalitate a actului juridic civil)
între prescripţia extinctivă si termenul extinctiv:

există următoarele asemănări:
- ambele au efect extinctiv; şi,
- atât prescripţia extinctivă cât şi termenul extinctiv ţin de dreptul
civil.
Intre cele două concepte există, în principal, următoarele deosebiri:
- termenele de prescripţie sunt termenele legale (izvorăsc din lege, în
timp ce termenul extinctiv poate fi legal, convenţional ori judecătoresc;
- în planul efectelor: prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune în
sens material, pe când termenul extinctiv priveşte stingerea dreptului subiectiv
şi a obligaţiei corelative;
- termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul de voinţă al
părţilor actului juridic, în timp cc termenele de prescripţie, fiind legale, nu pot
fi modificate; şi,
- termenul extinctiv ca modalitate a actului juridic civil nu este
susceptibil de suspendare, întrerupere ori "repunere în termen", măsuri
specifice numai prescripţiei extinctive. 22 23
329
CAPITOLUL II
EFECTUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE
1. Punctul de vedere în legătură cu efectul prescripţiei extinctive

Modul de punere a Efectul prescripţiei extinctive răspunde la
problemei: întrebarea: ce se stinge ca urmare a acţiunii
--------------------------------- acesteia?
Răspunsul la această întrebare a fost diferit, atât în raport de disjungerea între perioada de
acţiune a Codului civil şi perioada de după intrarea în vigoare a Decretului nr. 167/1958, cât şi pentru
această din urmă perioadă, în funcţie dc considerarea pe care unii sau alţii dintre autori o dau efectului
prescripţiei extinctive.
In realitate, este vorba de o controversă în legătură cu efectul prescripţiei extinctive care
priveşte, pe de o parte, succesiunea reglementărilor juridice în materie, iar pe de altă parte, în temeiul
reglementărilor dc drept comun în vigoare, în legătură cu ceea ce se
stinge prin aceasta.
Considerarea efectului
prescripţiei extinctive în înainte dc intrarea în vigoare a Decretului nr. 167/1958, dreptul
perioada în care dreptul comun în materia prescripţiei extinctive l-au constituit dispoziţiile
comun în materie I-au cuprinse în Codul civil, dispoziţii care se înfăţişează a fi
constituit dispoziţiile din contradictorii, pentru că:
Codul civil: - în timp ce dispoziţiile ari. 1091 C.civil 26 situează
prescripţia cxtinctivă printre modurile de stingere ale obligaţiilor
civile, disp.art.1837 o consideră un mijloc de a se "libera de obligaţie"::
2
- dispoziţiile art.18903, 19004, 190327 şi 190428 din acelaşi izvor dc drept vorbesc despre
prescripţia acţiunilor.

330
26
"Obligaţiile se sting.„şi prin prescripţie".
Prescripţia este un mijloc dc... a sc libera dc o obligaţie sub condiţiile determinate prin această lege".
27
"Acţiunca maiştrilor şi instructorilor de ştiinţe sau de arte, pentru lecţiile ee dau lunar; a ospătarilor şi găzduitorilor,
pentru nutrirca şi locuirea ce procură, şi a oamenilor cu ziua, pentru plata zilclcor, a materiilor de dânşii procurate şi a
simbriilor, se prescriu prin şase luni".
28
"Acţiunea medicilor, chirurgilor şi a apotccarilor, pentru vizite, operaţii şi medicamente; a neguţătorilor, pentru mărfurile
ce vând la particularii care nu sunt neguţători; a directorilor de pcnsioanc, pentru preţul pensiunii şcolarilor lor, maiştri,
pentru preţul ucenicilor; a serviciilor care se tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor, se prescriu printr-un an".
Altfel spus, primele texte vorbesc despre faptul că prescripţia
cxlinctivă stinge obligaţia civilă şi, bineînţeles, pe calc de consecinţă şi dreptul
subiectiv civil corelativ, iar textele următoare voibcsc despre stingerea acţiunii
injustiţie.
în acest context dominanta doctrinei a decis că ceea ce se stinge prin
prescripţie este obligaţia civilă şi dreptul subiectiv corelativ, cu precizarea că
obligaţia se stinge ca obligaţie civilă, dar se converteşte în una naturală, lipsită
de posibilitatea executării pe calc forţată 29 5 6 30 . Acesta este răspunsul la
întrebarea "ce se stinge prin prescripţie" în contextul reglementărilor
anterioare Decretului nr. 167/1958.
Considerarea efectului Prin intrarea în vigoare a Decretului nr.
prescripţiilor sub imperiul 167/1958 dreptul comun în materia
reglementării juridice prescripţiei extinctive este dat de dispoziţiile
asigurate prin Decretul acestui act normativ.
nr.167/1958: Chiar în disp.art.l, alin. 1 din acest
decret se precizează: "dreptul la acţiune,
având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în
termenul stabilit de lege". Rezultă că, în noul context
3
"Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriplibilc şi
pentru care n-a defipt un termen de prescripţie, se vor prescrie în treizeci de ani,
331fără ca cel ce
invocă această prescripţie să fie obligat a produce un titlu, şi fără să i se poată opune
rcaua-credinţă".
A
"Acţiunea pentru nulitate sau pentru stricarea unei convenţii, se prescrie prin 10 ani, în toate
cazurile când legea nu dispune altfel..."
30
Vezi în acest sens: M.Cantacuzino, op.cit., p.404 şi urm: Hamangiu, Roscti-Bălăncseu,
Băicoianu, Tratat de drept civil roman, voi.II Editura Naţională Bucureşti, 1928, p.717 şi
urm.
reglementativ, nu sc pune problema, cel puţin formal, a stingerii obligaţiei si, prin consecinţă şi a
dreptului subiectiv civil corelativ, ci a dreptului la acţiune.
în legătură cu răspunsul la întrebarea "ce sc stinge prin presei ipţia cxtinctivă", în contextul
reglcmcntativ nou, s-au conturai două puncte de vedere:
1. prin prescripţie sc stinge însuşi dreptul subiectiv civil şi, bineanţeles şi obligaţia
corelativă31. Potrivit acestei păreri, este de neconceput ca dreptul subiectiv civil să supravieţuiască
dacă se stinge posibilitatea juridică a ocrotirii lui pa cela cocrciţiunii exercitate de stat32; şi,
2. prescripţia stinge numai dreptul la acţiune în sens material, nu şi dreptul subiectiv
civil.
Este punctul de vedere exprimat de dominanta doctrinei33, punct de vedere în favoarea căruia se aduc
următoarele argumente:
a) argumentul de interpretare gramaticală a dispoziţiilor cuprinse în a rt. 1 alin. 1 din Decretul
167/1958, citat mai sus, care vorbeşte de "dreptul la acţiune".
b) argumentul de intcqiretarc logică per a contrarie dedus din împrejurarea că textul,
folosind expresia "dreptul la acţiune", exclude posibilitatea referirii la însuşi dicptul subiectiv civil;

Acest punct de vedere este susţinut de puţini autori, ceea ce face a fi considerat ca o părere izolată.
32
Vezi în acest sens, I.Kcsler, C.Oprişan. Prin prescripţia cxtinctivă nu se stinge oare însuşi dreptul civil subiectiv? în
"Justiţia Nouă", 1961, nr.4 p.32-48. 332
33
Vezi în acest sens: A. Ionaşcu, op.cit., 1963, p. 137 şi urni: Miliai Eliescu, Unele probleme privitoare la prescripţia
cxtinctivă îu cadrul unei viitoare rcglcmctări legale, în "Studii şi Cercetări Juridice", 1956 nr.l, p.230 şi unn; A.Ionaşcu,
Instituţii şi reglementări în dreptul socialist român, Editura Academici, Buc., 1969, p.105 şi urm; I.Matciaşi şi
P.Cosruovici, Prescripţia cxtinctivă, Editura Ştiinţifică, Buc., 1962, p.23 şi urm; Eleonora Roman, în Tratat de drept
civil, vol.I "Partea generală"
1967, p.434 şi unn; St. Răuţchi, Drept civil. Partea generală. Persoană fizică. Persoană juridică, Iaşi, 1986, p. 178 şi
urm; Gh.Bclciu, Drept civil.Tcoria generală, 1987, p.279 şi urm; P.Cosmovici, în Tratat de drept civil, vol.I, Partea
generală, 1989, p.304 şi urm.; E.Lupan, Drept civil.Partea generală, Cluj-Napoca, 1987, p.2.62 şi urm.
c) argumentul dedus din iutei pictarea logică a disp.art.19 alin.i din
decretul 167/1958", potrivit căruia, în ipoteza că s-ar stinge însuşi dreptul
.subiectiv civil, nu s-ar justifica instituţia "repunerii în termen" la care se iederă
textul, ori, dacă s-ar 11 stins chiar dreptul subiectiv, icpuncrca nu s-ar mai fi
justificat;
d) un alt argument se deduce din inperprctarea disp.ail.20 alin. 1 din
Pecrclul nr.167/1958'% dispoziţii din care, de asemenea, rezultă că se stinge
numai dreptul la acţiune.
Consecinţele ce decurg din Din considerarea că prescripţia exlinclivă

considerarea că presriplia stinge numai dreptul material la acţiune decurg
stinge numai dreptul la următoarele consecinţe.
acţiune în sens material:
a) dreptul subiectiv civil supravieţuieşte momentului stingerii dreptului la

acţiune şi, tot astfel se consideră şi în privinţa obligaţiei corelative, dar nu sub
calificarea de drept şi obligaţii perfecte, ci sub eca de drept şi obligaţii
imperfecte;
b) dreptul la acţiune în sens procesual (nu în sens material) rămâne
imprescriptibil, pentru că numai drcpLul la acţiune în sens material pierde
protecţia asigurată prin putinţa apelării la forţa coercitivă a statului.
__
2. Principiile în materia efectului prescripţiei extinctive
Suport reglementativ: Stingerea dreptului la acţiune în Sens

material ca efect al prescripţiei extinctive este
guvernată de următoarele două principii:
a) stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal are drept
consecinţă stingerea dreptului la acţiune privind drepturile accesorii, si,
b) în cazul obligării la executarea unor prestaţii succesive, dreptul la
acţiune eu privire la ficcaie dintre ele se stinge printr-o prescripţie separată. 34
333
34
"Instanţa judecătorească, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele
pentru care termenul de prescripţie a a fost depăşit, poate să dispună, chiar din oficiu, judecare
sau rezolvarea acţiunii ori să încuviinţeze executarea silită". u "Debitorul care a exercitat
obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are dieptul să ceară
înapoierea prestaţiei, chiar dacă la data executai ii nu ştia că termenul prescripţiei era
împlinit".
reglementarea acestor principii se găseşte, pentru primul în disp. art.l alin.2 din Decretul
nr.167/195835 iar, pentru cel de al doilea, în disp.art. 12 din acelaşi Decret36.
Caracterizare:
Cele două principii în materia efectului prescripţiei extinctive se caracterizează astfel:
1. Principiul potrivit căruia acţiunii unui drept accesoriu este urmarea prescrierii privind un
drept principal:
a) este în esenţă o aplicaţie a unui alt principiu: accesorium scquitur principale; şi,
b) doctrina a decis că, dobânda fiind un accesoriu al creanţei principale, prescripţia dreptului
la acţiune pentru creanţă atrage prescripţia dreptului la acţiune pentru dobândă37.
2. Principiul potrivit căruia fiecare prestaţie, în cazul prestaţiilor succesive, se stinge printr-o
prccripţic separată:
a) se aplică ori de câte ori debitorul este ţinut faţă de creditor la prestaţii succesive, fără a
distinge în privinţa izvorului obligaţiei; şi,
b) cu titlu de exemplu, chiriile şi dobânzile sunt prestaţii succesive.
35
"Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile
accesorii".
"In cazul când un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste
prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită".
Criteriile folosite pentru Pentru determinarea domeniului prescripţiei determinare: extinctive se

folosesc următoarele criterii:
----------------------------------- a) în ce act normativ este
reglementată prescripţia extinctivă (izvorul):
- este reglementată de disp.Dccretului nr. 167/1958?;
- este reglementată de Codul civil; sau,
- este reglementată de alte acte normative (de exemplu, de Codul
334 muncii)?
b) natura drepturilor subiective:
- prescripţia cxtinctivă acţionează în domeniul drepturilor
patrimoniale;
- prescripţia cxtinctivă acţionează în domeniul drepturilor
ncpalrimonialc;
c) ramura de drept căreia îi aparţin drepturile subiective (dreptul civil, dreptul familiei, dreptul
muncii etc.)
CAPITOLUL III
DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE
SECŢIUNEA I-A
NOŢIUNE
Definiţie: Domeniul prescripţiei extinctive îl constituie

sfera de acţiune a acesteia, adică aria
câmpului drepturilor subiective civile care cad sub incidenţa normelor ce
reglementează această materie.
Operaţii:
Determinarea domeniului prescripţiei extinctive implică următoarele două

operaţii:
a) determinarea (stabilirea) drepturilor civile ale căror drepturi la
acţiune in sens material se sting prin nccxcrcitarca lor înlăuntrul termenelor de
prescripţie (acesta este domeniul prescripţiei extinctive);
b) determinarea (stabilirea) drepturilor civile subvicctivc în sens
material ale căror drepturi la acţiune nu se sting prin neexercitarea lor, oricât
<JŢ dura această stare.

Materialul are caracter didactic , textul face parte din lucrarea „DREPT
CIVIL ROMAN TRATAT” VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura
OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998
335
Corelaţia dintre domeniul în determinarea domeniului prescripţiei extinctive trebuie luate in
prescripţiei extinctive şi a) drepturile icalc piincipale ca
acţiunile iu justiţie prin consideram şi denumirile acţiunilor în justiţie pi in care se asigură
care se ocrotesc drepturile ocrotirea diepluriloi subiective civile:
subiective: drepturi subieetive civile sunt protejate prin următoarele acţiuni;
- acţiunea în revendicare1;
- acţiunea ncgaloric 38 39 40
;
- acţiunea confesorie’;
- acţiunea de revendicare în sens larg41; şi,
- acţiunea posesoric;
b) drepturile de creanţă sunt ocrotite prin acţiunile personale42, precum:
- acţiunea pcntiu plata preţului;
- acţiunea în rczoluţiunc;
- acţiunea rcvocatoric (pauliană);
- acţiunea oblică (subrogaloric);
- acţiunea în reducţiunc cte.
38
în ipoteza în care reclamantul este chiar'proprietarul bunului revendicat.336
39
în situaţia în cate reclamant este proprietarul iar pârâtul este o persoană ce pretinde a fi titulara unui alt drept real
principal: uz, uzufruct, abilaţic, supcrficio ori servitute.
40
în situaţia în care reclamantul este titularul altui drept real principal, decât proprietarul, adică este uzuliuctuarul,
uzualul, habitanlul, supcrficiarul sau titularul dreptului de servitute.
41
în situaţia în care reclamantul este titularul unui drept principal corespunzător dreptului de proprietate de stat sau
cooperatiste, situaţie în care acţiunea în revendicare se întâlneşte şi sub denumirea vindicatio pussesionis.
42
Se întâlnesc, în practică, sub denumirea mai largă de "acţiuni în pretenţii" care pot avea ea temei fie un contract
civil, fie un fapt juridic - ilicit sau licit -, pintând diverse denumiri.
c) drepturile personale ncputrimonialc sunt oeiotilc prin aeliimi spceificc precum:
- acţiuni privind numele;
- acţiunile de stare civilă; şi,
d) nulitatea acutului juridic poale fi cerută prin:
- acţiunea în constatarea nulităţii43; şi,
- acţiunea în auulabililalc44.
SECŢIUNEA A II-A DOMENIU
A. ÎN CATEGORIA DREPTURILOR PATRIMONIALE

1. în privinţa drepturilor de creanţă
Principiul în materie: De regulă, drepturile de creanţă sunt

prescriptibile cxlinctiv.
Drepturile de creanţă, fără a se deosebi după izvorul lor, formează principalul domeniu al
prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale45.
Excepţii:
De la principiul prescriptibilităţii drepturilor de creanţă se admit următoarele excepţii:
a) acţiunea şi restituirea depunerilor la Casa tie Economii de Economii şi Conseinnaţiuni46;
şi,
b) acţiunea al cărei obiect îl consLiluic partea cuvenită din rezerva de prime în asigurările
facultative de persoane47.
»rincipiul în materie:
de regulă, drepturile reale principale sunt imprescriptibile.

Principiul se deduce din dispoziţiile art.21 din Decretul
nr. 167/1968".
Doctrina şi practica judiciară consideră a fi imprescriptibile,
a) acţiunea în revendicare imobiliară12;
b) acţiunea în revendicare - imobiliară - întemeiată pe dreptul de Mopriclalc de stal11,
căruia nu i se poate opune uzucapiunea, nici posesia de jună conduită, după caz (după cum este
vorba de bunuri imobile sau nobile).
c) acţiunea dc partaj;
d) acţiunea ncgaloric;
e) acţiunea în revendicare - vindicatio possesionis - întemeiată pe m drept real principal
corespunzător dreptului de pioprietale dc stal şi Ircplului dc proprietate cooperatistă (dreptul dc
folosinţă, în principal).
43
Idem.
44
lbidcm.
45
Disp.art.l alin. 1 din Decretul nr.167/1958 se referă, în pi imul lând, la prescripţia drepturilor de creanţă: "Dreptul la
acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege". Vezi, în
acelaşi sens cu titlu de exemplu şi disp.art.7,8 şi 11 din acelaşi Decret, ari.1903 şi 194 C.civil şi disp.art.l2 din Legea nr.l
1/1991; Pentru aplicaţiile făcute făcute de jurisprudenţă anterior anului 1989, vezi Gli.Belciu, op.cit., 1987, p.302, nota 43.
46
Vezi disp.art. 17 din Statutul CLC, aprobat prin Deeretul nr.387/1919.
47
Potrivit art.95 din Decretul nr.471/1971 privitor la asigurările de stat.
22 - Ui «'Pi civil loinan voi I 337
Precizare :
Ipotezele puse în discuţie suportă influenţa corespunzătoarc
2. în categoria de ordin
drepturilor reale constituţional cuprinsc în noua
principiile
Constituţie a Ţării14.
exceptii:
De la principiul imprescriptibilităţii, în materia drepturilor reale principale se hregistrează
următoarele excepţii:
a) acţiunea în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de
proprietate privată15;
Dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de roprietato, uzufruct, uz,
abitaţiune, servitute şi superfîcie.
Vezi şi disp.art.21 alin.4 din Dccretul-legc nr.66/1990; art 16 alin.4 din Decrctul-lcgc -.66/1990.
I Vezi disp.art. 1844 C.civil: "Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura ir proprie, sau printr-o
dclcaraţic a legii nu pot fi obiecte de piopiictatc privată, ci sunt ioasc afară din comerţ".
I Potrivit disp.art.41 (2) din Constituţie: "Dreptul dc proprietate asupra lor • este jiprescriplibil".
în acest sens sunt disp. cuprinse îna rt.21 din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu isp.art. 1890 C.civil: "Toate
acţiunile, atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a
338
b) acţiunea în imobiliară pentru situaţiile la care se refera disp.
ait.d'.'X (’.civil si 561 aim I C pmcoilmà civila1’; şi,
1
c ) ac ţ iu n e a con l cs oi i e.
In legàtura cu prima exceptie, literatura de specialitate înregistrează
păreri diferite, cu ileosebue în privinţa situaţiei bunurilor aflate în posesia
hoţului, găsitorului sau a dobânditorului de rea-credinţă.
Dominanta ducii moi1* şi practica mai veche a instanţelor
judecatoreşti 48 49 50 51 52 considera c.i acţiunea în icvemlicare a bunurilor
mobile sc prescrie în termenul geuci.d de prescripţie a acţiunilor reale caic,
potrivit disp.arl. 19X0 C.civil este de 30 de ani, dacă legea nu prevedere un
termen spec ia 1.
declarat imprescriptibile şi pcnliu caic nu s-a defîpt un termen de picscripţie, se vor prescrie
prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripţie să fie obligat a produce vreun titlu
şi fără să se poală opune rcaua-crcdinţă".
în practică s-au dat şi soluţii contrare (Vezi practica citată dc Gh.Bclciu, op.cil., p.211).
49
"Daeăf*un fiti-viu sau râu, navigabil sau nu, rupe deodată o marc parte, şi caic se poate
recunoaşte, de pământ, şi o lipeşte la pământul unui alt proprietar, acea parte rămâne a cui a
fost pământul de la care s-a rupt, însă dacă se va revendica în termen de un an".
50
"Orice cerere dc cvieţiunc, totală sau parţială, a bunului executăm ordonanţei dc
adjudecare".
51
D.AIcxandrcsco, Explicaţiunca teoretică si practică a dreptului civil român, voi.XI,
p.371; C.Stălescu şu C.Bârsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Tipografia
Universităţii din Bucureşti, 1980, p.6 şi urm; D. Lupuleseu, Dieptul dc proprietate comună pe
cote-părţi şi aplicaţiile sale practice, Editura Ştiinţifică Bucureşti, 1973, p.220-22l; M.Costin,
Dicţionar de drept civil, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Buc., 1980, p.26; P.Cosmoviei,
Tratat dc drept civil, vol.I, Editura Academici RSR, Buc., 1989, p.318; Gh.Bcleiu, Drept
civil român, Casa dc Editură şi Presă "Şansa", Buc., p.206; I.Dogaru, Elementele 339 dreptului
civil,vol.I, Casa dc Editură şi Presă "Şansa" Buc, 1993, p.260; C.Oprişan, Acţiunile petitorii,
în "Dreptul", 1990, nr.9-12, p. 109; Midiei dc Juglart, Cours de droit civil, Tonici, deuxicinc
volume, Editura Montchrcsuicn, Paris, 1967, p.829.
52
Trib. Suprem, Col.civ. Dec.civilă nr.406/1965 în D.D. 1965, p.86; Idem, Col.civ., Decizia
civilă nr. 1205/1958, în "Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a
Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anul 1952-1969", Buc., 1970,
p.751, nr. 129.
Intr-o alta opinie20 ca şi în practica noastra mai recentă21 se susţine că acţiunea în recendicare
mobiliară este imprescriptibilă ca şi acţiunea în revendicare imobiliară.
Este uşor de observat că, în ultima lucrare citată22, am îeconsideial punctul de vedere personal
în legătură cu problema prescriptibilităţii acţiunii în revendicare a bunurilor mobile împărtăşind
punctul de vcdeie susţinut de doctrina minoritară53 54’ şi de practica mai recentă a instanţei supicme
Opţiunea pentru acest din urmă punct de vedere se întemeiază pe următoarele argumente:
- disp.art. 1890 C.civil25 se referă la "toate acţiunile, atât reale", fără a se face distincţie între
revendicarea imobiliară şi cea mobiliară. Ori, este unanim admis că dreptul de proprietate nu se stinge
prin ncuz, pentru aceleaşi argumente pentru caic se admite că acţiunea în revendicare imobiliară esLc
imprescriptibilă. în această situaţie şi pentru aceleaşi motive, considerăm că acţiunea în revendicaie
mobiliară este imprescriptibilă ca şi cea imobiliară, ţinând seama şi de faptul că ubi cădem est legis
ratio, ibi eadem est legis dispositio;
- dispoziţiile Codului civil, Codului de pioeedură civilă ş.a. prevăd efectele diferite ale
regimurilor juridice diferite stabilite pentru bunurile mobile şi bunurile imobile. Din acest punct de
vedere se constată că nici o dispoziţie legală nu face vreo diferenţiere sub aspectul prescripţiei
cxtrinctivc, ori ubi lex non distinguit, ncc nos diuslingucrc debeiuus. Acest punct de vedcic este
întărit de dispoziţii legale iccentc: Prin DECRETUL-
2U
C.Hamangiu, l.Rosctli-Bălăncscu şi Al.Băicoianu, Tratat de drept tivii român, voi.II, Ed. Naţională, Buc., 1929,
p.135-136; Traian Ionaşcu şi Salvator Biădcanu, Drepturile reale principale în RSR, 340Editura Academici Bucureşti, 1978, p.
193; J.Cacn şi M.Fontainc, l)ruit-Lcs fundament*» de la vie juiidic<|ue, Ies Editions Fouclicr, Paris, 1978, p. 140;
I.Dogaru şi T.Sâmbrian, Elementele dreptului tivii, vul.il. Drepturile reale, Editura Oltenia, Craiova, 1994, p.169-171.
*' Tril).Suprem, Col.eitv. Decizia civilă nr. 144/1982, în Culgere de Decizii, 1982, p.13-15.
"2 Vezi supra, nota ur.20.
Vezi supra, aeccaşi notă (20).
2A
Vezi supra, nota nr.2l.
545 Care prevăd: "Toate acţiunile atât reale cât şi personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile, şi pentru c.mc
n-a dcfipl un termen de prescripţie, se vor picserie prin 30 de ani, tară ea ecl ec invocă această prescripţie să fie obligat a
pioduce vieun titlu, şi fără să i se poală opune reaua-ciedinţă".
Lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei
meşteşugăreşti 55 şi prin Dccrcliil-Lcgc nr.67/1990 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei de consuni şi de credit56 57 se prcvde că acţiunea în
icvcndicare imobiliară şi mobiliară (s.n.) este imprescriptibilă (s.n.).
Dispoziţiile respecLive sunt în vigoare si după adoptarea Constituţiei
României Ori, potrivit dispoziţiilor de natură constituţională proprietatea
cooperatistă este proprietate privală, punct de vcdeie îcţinut şi în doclrină2Bal
căici regim jurdic este regimul de drept comun al proprietăţii Noua Constituţie
a abrogat acele dispoziţii care stabileau un regim juridic preferenţial pentru
propriclalela cooperatistă58. S-a asigurat astfel, un tratament juridic egal pentru
bunurile ce formează obiectul diferitelor forme de proprietate;
- ideca prescriptibilităţii în termenul de 30 de ani a acţiunii în
revendicare mobiliară nu poate fi justificată prin trimitere la disp.art.21 din
Decret nr. 167/1958 privitor la prescripţia cxlinctivă59 60 61 62,'argument folosit
de acea parte a doctrinei care împărtăşeşte primul punct de vedere11, ptiu
coroborarea textului respectiv cu disp. art.1890 C.civil. Scopul disp.afl.2 1 din
Decretul nr. 167/1958 este, doar, de a preciza că.în cazul prescripţiei dreptului
de proprietate sub diferitele sale forme ca şi în privinţa dczmcmbrămintclor lui,
sunt aplicabile dispoziţiile prevederilor legale mai vechi. O asemenea
coneluzie~sc desprinde şi din împrejurarea că trimiterea la disp.art. 1890
C.civil nu rezolvă situaţia, de vreme ce, pe de o parte, există prevederi speciale
care stabilesc un termen de 30 de ani pentru prescripţia cxtinctivă în cazul
drepturilor de uzufruct1*, uz şi abitaţic13,
55
în disp.art.24 alin. 1-4.
56
în disp.art. 16 alin.l şi 4.
57
Vezi Gh.BcIciu, Dreptul de proprietate îu cooperaţia meşteşugărească din România, în
"Dreptul", 1994, nr.l, p.70.
58
Adică disp.art.21 alin.3 din Dceictul-Lcgc nr.66/1990 şi cele eupinse în ari.alin.3 din
341
Deerctul-Lcgc nr.67/1990, în raport cu care bunurile imobile proprietate cooperalistyă nu
puteai fi dobândite prin prescripţia achizitivă, iar cele mobile nu puteau (t dobândite de terţi
prin posesia de bună-crcdinţă.
59
Potrivit cărora: "Dispoziţiile Deeictului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la
drepturile de proqtrietatc, uzufruct, uz, abitaţic, servitute şi superlicie".
60
Vezi supra, nota nr. 18.
61
Disp.art.557 C.civil.
62
Disp.art.565 raportate la disp.557 C.civil.
ser v it u te 63, iar, p e d e .i lt ă p ait e, i n ca z ul d icp ti u L 1 ■ >i d e p io p iic la lc s i
supcrficic este nceontesut eă ueestca nu se sting pi ....... :io, pentm că au un
caracter perpetuu, tic unde, acţiunea în reveiuln a;e u, icspeetiv, cea
eunfesoric întemeiată pe drejitul tle supcrficic, sunt impicu i iptibilc.
Considerăm că, în doctrină64 65, s-a reţinut pe buna dreptate că este
cpntrar oricărei etici "...ca hoţul să poată dobândi un drept de proprietate
irefragrabil după expirarea unui termen de 30 de ani, bucurandu-se astfel de
fructul activităţii sale infracţionale".
B. ÎN CATEGORIA DREPTURILOR NEPATRIMONIALE
Principiul în materie: In materia drepturilor nepatrimoniale

(personale nepatrimoniale) funcţionează
regula (principiul) imprescriptibilităţii, principiu potrivit căruia nu se
ţărmureşte, în timp, protecţia acestor drepturi.
Acestui principiu nu i s-au consacrat reglementari anume, existenţa
lui poate însă fi dedusă, prin mijlocirea interpretarii per a contrario, din
dispoziţiile art. 1 alin.l din Decretul nr.l67/1958"'. Pe de altă parte, acest
principiu se deduce şi din împrejurarea că legea ii stabileşte expres excepţiile.
Doctrina şi practica sunt categorice în privinta existenţei şi acţiunii acestui
principiu.
Temeiul acestui principiu rezidă şi în caracterul perpetuu al
drepturilor personale nepatrimoniale.
Excepţii:
Prin excepţie de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale

nepatrimonialc, sunt admise următoarele acţiuni cu obiect nepatrimonial ca
prescriptibile:
a) acţiunea în nulitate relativă a căsătoriei66;

S.A.S.T. Brasov 1998
3
‘’ Disp.art.639 C.civil.
64
Traian Ionaşeu şi Salvator Brădcanu, op.cit., p.193. 342
dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial se stinge prin picseripţic dacă n-a fost
exercitat în teimcn prescris de lege", de unde, per H contrariu, "Dreptul la acţiune cmc aic un
obiect ncptraimonial, nu se stinge".-
întemeiată pe disp. art.21 C.familiei: "Căsătoria poate ii anulată la cererea soţului al cărui
consimţământ a lost viciat prin eroare cu privre la identitatea fizică a celuilalt soţ, prin
viclenie sau prin violenţă".
343
b) acţiunea în anulabilitate rezultând din disp.art.9 din Decretul
nr.167/195818;
c) acţiunea în tăgăduirea paternităţii întemeiată pe disp.ail.55 alin. 1
din Codul familiei67 68 69 70; şi,
d) acţiunea în tăgada paternităţii întemeiată pe disp.art.60 alin. 1 Codul
familiei”3
C. CONSIDERAŢII SPECIALE PRIVIND DOMENIUL PRESCRIPŢIEI

EXTINCTIVE (SITUAŢII JURIDICE ÎN CARE SE RIDICĂ PROBLEMA
PRESCR1PTIB1LITĂŢII)
In unele situaţii speciale activitatea practică a condus la înregistrarea

unor soluţii neuniforme. Pe de altă parte, pentru înţelegerea problemei
prcscriptibilităţii, "...sunt necesare explicaţii speciale'11.
Aceste situaţii aparte vor fi pe scurt
prezentate în continuare.
Apărarea dreptului
subiectiv civil pe calea în cursul dezbaterilor unui proces se pot ridica
excepţiei: două categorii de excepţii: de
procedură (procesuale) şi excepţii de fond —
71
(de drept substanţial). Aceste din uniră excepţii prezintă interes din-punelul de
vedere al situaţiilor speciale privind prescriptibi litatca.
în acest context se pune întrebarea dacă este, sau nu, prescriptibilă
apărarea dreptului subiectiv pe cale de excepţie? Două sunt răspunsurile
posibile:
a) excepţia este imprescriptibilă; soluţia este susţinută de dominanta
doctrinei, cu motivarea rezultând din interpretarea rcgulci de drept exprimată
în adagiul "que temporalia sunt ad ageudum, perpetua sunt
67
"Situaţie în care termenul de prescripţie este termenul general de 3 ani şi priveşte
anulabilitatca unui act juridic civil". 344
68
"Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de şase luni de la data când tatăl a
cunoscut naşterea copilului".
69
"Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de
la naşterea copilului".
70
Gh.Bclciu. op.cit., p.207.
71
Care cad sub incidenţa rcglementativă a dreptului procesual civil (Codul de procedură
civilă).
ad cxcipicndum" (ceea ce este prescriptibil pe cale de acţiune, este imprescriptibil pe cale de
excepţiune).
Aceasta soluţie nu este criticată în substanţa şi echitatea ei, dar se consideră'13 ca ea "...poate fi
adoptată în sistemul de drept în care normele care reglementează prescripţia extinctivă nu au caracter
imperativ...", autorul propunând-o de lege-ferenda ; şi,
b) sistemul D. nr. 167/1958 care constituie dreptul comun în materie, graţie caracterului
imperativ al normelor sale, impune însă, de legc- lata a se distinge între următoarele două situaţii:
- excepţia trebuie considerată ca prescriptibilă dacă dreptul subiectiv civil putea fi apărat pe
calea unei acţiuni prescriptibile72 73
Acţiunea în constatare: Spic deosebire de acţiunea în realizare caic

poate fi prescriptibilă sau imprcscrilpbilă, după caz, acţiunea în
constatare este considerată de doctrină şi jurispi udenţă ca imprescriptibilă cu piecizarca că o
asemenea acţiune eslc inadmisibilă daca titularul poate cxeicila acţiunea şi realizarea dreptului.
Acţiunile mixte: Acţiunile mixte (cele care împrumută

1
caracteristicile de la acţiunile reale,
personale ori în constatare), sunt sau nu prescriptibile, în funcţie de calificarea fiecărei acţiuni în parte,
polpvil scopului urmărit la internare. Exemplu! tipie de o asemenea acţiune este petiţia de ereditate.
Dualitatea de acţiuni: Situaţia în care titularul dreptului subiectiv

are la dispoziţie două acţiuni pentru protecţia dreptului este
desmenată prin expresia "dualitatea acţiunilor";
- o acţiune întemeiată pe un contract civil - ex contractu, acţiune supusă prescripţiei extinctive
în condiţiile Decretului nr. 167/1958; şi,
- o acţiune reală, în revendicarea bunului, supusă prescripţiei de 30 de ani, în condiţiile
disp.art.1890 C.civil.
345
72
Gh.Belciu, ap.cit., p.208.
soluţie întemeiată pe nevoia împiedicării eludării normelor imperative, dar şi pe argumentul de analogic constând în
ulii cădem est raliu, iţii cădem soluţie esse debet.
într- asemenea situaţie esle contractul de depozit, deponentul avand
împotriva depozitarului două noţiuni pentru restituirea lucrurilor încredinţate:
a) acţiunea personală, născută din contractul de depozit, acţiune caie
este prescriptibilă; şi,
b) acţiunea reală - în revendicare -, bazată de pdeptul de proprietate,
care este imprescriptibilă.
Acţiunea în repararea unei daune morale:
O asemenea acţiune este prescriptibilă. În acest sens sunt dispoziţiile, art.9

alin.l din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale45
coroborate cu disp.art.12 din acelaşi act normativ'16.
în privinţa admisibilităţii reparării, în plan patrimonial, a unei daune
morale, doctrina şi jurisprudeuţa din ţara noastră au cunoscut o anumită
evoluţie: deşi dauna era morală (Iară conţinut economic) icparaica ei era
patrimonială ceea ec atrage aplicaţia Decretului nr. 167/1958 care consaciă
principiul prcscriplibilităţii drepturilor de
creanţă.
Acţiunea în restituire ca
urinare a anulării unui act Fără a se confunda cu acţiunea în nulitate,
juridic civil: acţiunea în restituire ca urmare a unui act
juridic civil îi urmează şi este prescriptibilă
nr. 167/1958.
potrivit disp.art. 1 alin.l din Decretul
Dacă acţiunea în nulitate este prescriptibilă când este vorba de

nulitatea relativă sau, imprescriptibilă, dacă este vorba de nulitatea absolută,
acţiunea în restituire ca urmare a anulării unui act juiidie civil este întotdeauna
prescriptibilă.
Acţiunea în protecţia unor drepturi reale principale (dreptul de

proprietate):
legătură cu această acţiune se impun următoarele precizari:

1,5
"Dacă vreuna dintre faptele prevăzute de art.4 sau 5 eauzează daune patrimoniale sau
morale, cel prejudiciat este în diept să se adreseze instanţei competente cu acţiunea în
răspundere civilă corespunzătoare".
46
"Dreptul la acţiune prevăzut de ail.9 se prescrie în termen de un an de la data la care
păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pc ccl care a cauzat-o dar nu mai
târziu dc 3 ani dc la data săvârşirii faptei".
345
- este o acţiune în revendicare întemeiată pe ceea ce in doctrină41 se conchide că prin
transformarea a ceea ce s-a denumit "diep! de administrare directă", a devenit "dreptul de folosinţă" al
unui organ oii a unei instituţii de stat, asupra bunurilor proprietate de stal;
- titular al dreptului de folosinţă în discuţie este un oigan de stat sau o instituţie de stal;
- bunurile la care se referă dreptul ocrotit prin acţiunea de faţă, sunt bunuri proprietate de stat,
date în folosinţă titularilor dreptului;
- în legătură cu caiaetcrul prescriptibil sau imprescriptibil al acţiunii, s-a considerat'18 că
trebuie să se aplice, prin analogie, disp.art. 1844 C.civil, cu urmare firească: caracterul imprescriptibil
al acestuia; şi,
- în sfârşii, lot astfel trebuie considerate acţiunile care au ca obiect protecţia dreptului de
folosinţă, ca drept real principal, corespunzător fie dreptului de proprietate de stal, fie celui de
proprietate cooperatistă'9.
Acţiunea privind un drept Este voiba de prerogativele caic constau în secundar: puterea de
a da naşleie, printr-un act
“ unilateral, unui efect juridic ce efectuează şi interesele altei persoane,
de exemplu, dreptul de alegere în cazul obligaţiilor alternative sau dreptul de denunţare unilaterală a
unui contract74 75 76 77. O asemenea acţiune este imprescriptibilă.
Acţiunile privind cartea Aceste acţiuni mai sunt scunoscutc sub

funciară: denumirea de "acţiuni în prestaţie tabulară".
------------------------------------ In funcţie de obiectul lor, aceste acţiuni pot
fi prescriptibile sau impicsci iptibilc78
în materie succesorală: în materie succesorală s-a disjuns79 în
legătură cu următoarele acţiuni:
346
74
Gh.DcIciu, op.cit., p.210. Că deci, această transformare survine ca clcct al ait.53 din Legea nr. 15/1990, privind regiile
autonome şi societăţile comerciale.
75
Idem, op.cit., loc.cit.
76
Ibidcm, op.cit., loc.cit.
77
A revedea în acest sens Mihai Elicscu, op.cit., în "Studii şi Cercetări Juridice", 1956, nr. 1, p.258.
78
Vezi disp.Legii nr. 115/1938. Vezi şi prezentarea făcută dc Gh.Bcleiu, în op.cit., 1987, p.219 şi urm.
79
Vezi Dec.civilă nr. 1566/1986 a fostului Tribunal Suprem, în "Culegere de decizii" pe anul 1987, p.98 şi urm.
a) prescripţia cltcpiului de opţiune succesorală îiilr-tm tomieu de 6
luni polrivil disp.ait.700 ('.civil'3;
b) imprescriptibilitatea acţiunii de partaj - presei isă în disp. atl.72X
C. civil''80.
în legătură eu caracterul celor două acţiuni, s-a s t at u at in piactica
judecătorească52 81 82 83 astfel: "întrucât, potrivit dispoziţiilor art.728 C.civi un
moştenitor poale cerc oricând ieşirea din indiviziunc, o astfel de acţiune arc
drept consecinţă pierderea calităţii de moştenitor, succcsibilul fiind considerai
ca o persoană străină de moştenire84.

Materialul are caracter didactic , textul face parte din lucrarea „DREPT
CIVIL ROMAN TRATAT” VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura
OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998.
extinctivă prezintă utilitate în plan teoretic, cât şi din punct de vedere practic:
a) din punct de vedere teoretic, clasificaica termenelor de

prescripţie constituie încă o posibilitate de adâncire a eeicetării ştiinţifice,
pentru găsirea clementelor ce le diferenţiază, ceea ce conduce, implicit, la mai
buna cunoaşterea a instituţiei a prescripţiei cxLinctivc; şi,
81
"Dreptul la acceptarea succesiunii se prescrie în termen de (> luni socotii de la deschiderea
succesiunii.
în cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de drepţiil său, din motive de forţă
majoră, instanţa judecătoicască, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel
mult 6 luni de Ia data când a luat sfârşit împiedicarea". 347
5,1
"Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziunc. Un cocrede poate oricând cerc
împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.
Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După tieccrea
acestui timp, învoirea se poate reînnoi".
83
Vezi practica citată supra, nota nr.75.
84
Vezi Gh.Belciu, op.cit., 1987, p.308, nota 59. în legătură cu condiţiile prcscriptibilităţii
acţiunii comoştcnitorilor privind cheltuielile de înmormântare.
CAPITOLUL IV
TERMENELE DE PRESCRIPŢIE
SECŢIUNEA 1-A PRELIMINARII
Definiţie:
Intervalul de timp stabilit de lege înlfumtiul căruia dreptul de acţiune în sens material trebuie exercitat
sub sancţiunea pierderii lui, constituie ceea ce se cheamă termenul de prescripţie extinctivă.
Caracter:
Termenul de prescripţie extinctivă este un termen legal (esenţialmente legal), izvorul lui, în
contextul reglementărilor juridice, fiind numai legea. Caracterul legal al termenului rezultă
neîndoielnic din disp.art.l alin. 1 din Dcciclul nr. 167/1958'.
Delimitare:
Termenele de prescripţie extinctivă sunt
* distincte în raport cu alte categorii de termene, după cum urmează:
1. Intre termenele de prescripţie achizitivă şi termenele de prescripţie extinctivă există
următoarele deosebiri:
a) efectele produse de cele două termene sunt diametral opuse:
în timp ce termenele prescripţiei extinctive sunt prevăzute pentru pierderea dreptului la acţiune în sens
material, dacă n-a fost exercitat înlăuntrul acestora, ori a celui de a cere executarea silită, termenele
prescripţiei achizitive sunt stabilite în vederea dobândirii dreptului de proprietate;
b) termenele de prescripţie cxinctivă sunt mai numeroase decât cele stabilite pentru
prescripţia achizilivă;
c) termenele de prescripţie extinctivă sunt mai scurte decât cele stabilite pentru prescripţia
achizilivă; şi,
d) "repunerea în termen" este specifică numai termenelor de prescripţie extinctivă, nu şi celor
stabilite pentru prescripţia achizilivă; 1
348
2. între termenele de decădere şi cele de prescripţie există
următoarele deosebiri:
a) împlinirea termenului de prescriptie extinctivă are drept consecinţă
pierderea dreptului material la acţiune, sau de a cere executarea silită, în timp
ce împlinirea termenului de prescripţie achizitiva are drept consecinţă
stingerea dreptului subiectiv faţă de fostul titular;
b) curgeiea lor este câimuilă de reguli diferite: termenele de
picseripţie cxlinetivc sunt supuse, în condiţiile legii, suspendării, întreruperii
şi "repunerii în termen", pe când, cele de decădere, conducând chiar la
slingcica dreptului subiectiv, nu sunt susceptibile de asemenea posibilităţi; şi,
c) termenele de prescripţie extinctivă sunt mai numeroase decât cele
de decădere; şi,
3. între termenul-modalitate a actului juridic şi termenele de
prescripţie extinctivă există o serie de deosebiri:
a) în privinţa efectelor: împlinirea termenelor de prescripţiei duce la
pierderea dreptului la acţiune în sens material, ori la pierderea dieptului de a
cerc executarea silită, în timp ce efectele lermcnului-modalitae diferă după
cum el este suspensiv sau cxtinctiv;
b) cu privre la curgerea lor, deosebirea constă în aceea că
suspcntlareăf înlrerupcieu ori "repunerea în termen" sunt proprii numai
termenelor de prescripţie cxlinetivc nu şi tcrmcnului-modalitalc a actului
juridic.
SECŢIUNEA A 1I-A
CLASIFICAREA TERMENELOR DE PRESCRIPŢIE EXTINCTIVÂ 9
A. UTILITATE ŞI CRITERIILE FOLOSITE
Utilitate:
Clasificarea termenelor de prescripţie
Extinctiva prezinta utilitate in plan teoretic , cat si din punct de vedere
practic
a) din punct de vedere teoretic clasificarea termenelor de prescriptie constituie
inca o posibilitate de adancire a cercetarii stiintifice, pentru gasirea
elementelor ce le diferentiaza ceea ce conduce implicit la mai buna
cunoastere a institutiei prescriptiei extinctive; si ,
349
b) din punct de vedere practic, stăpânirea corectei clasificări a termenelor de prescriptie
extinctivă conduce la corecta lor interpretare si aplicare cu prilejul solutionarii diferitelor speţe
concrete.
Criteriile folosite:
în clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva se folosesc urmatoarele criterii:

a) vocaţia (sfera) de aplicare. Este principalul criteriu folosit pentru clasificarea termenelor
de prescriptie extinctiva si, în raport cu acest criteriu, termenele sunt:
- termenele generale de prescripţie extinctivă, cele stabilite prin norme generale (lege
generală); şi,
- termenele speciale de prescripţie extinctivă, cele stabilite prin norme speciale (lege
specială).
Distincţia făcută potrivit cestui criteriu şi rapoturile dintre cele două categorii de termene sunt
supuse regulilor cunoscute deja:
- specialia generalibus derogant (legea-norma-specială derogă de la cea generală); şi,
- generalia spccialibus nou derogant (norma-legea-generală nu derogă de la cea specială);
b) izvorul normativ (actul normativ care prevede termenele).
Din acest punct de vedere termenele prescriptiei extinctive se clasifică in:
- termene stabilite prin dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 care constituie în perioada
actualfi, dreptul comun în materie; şi,
- termenele stabilite prin dispoziţiile altor acte normative (Codul civil, Codul familiei, Legea
nr.31/1990, Legea nr.l 1/1991 ele.);
c) mărirea (întinderea termenelor speciale) constituie un alt criteriu folosit în elasficiarca
termenelor de prescripţie extinclivă, în rpaort cu caic acestea (termenele spcci.de) sunt:
- termene mai mari decât termenul general;
- termene egale cu termenul general; şi,
- termene mai mici decât termenul general de prescripţie cxtinctivă;
d) felul prescripţiei. în funcţie de acest scrilcriu, termenele de prescripţie cxtinctivă pol fi:
- termene de prescripţie ale dreptului la acţiune în sens material; şi,
- termene de prescripţie a dreptului de a cerc executarea silită.
350
Lvidcnl, pentru clasifîcaiea termenelor de picscripţie cxlinctivă pul fj
folosite şi alic ciiterif, dar cele prezentate sunt cele mai des întâlnite în
doctrină.
B. TERMENELE:
1. Termenele generale de prescripţie extinctiva
Clasificare:
Legea nu califică un termen de prescripţie extinctiva ca fiind general sau

special, ci aceasta (clasificaiea) este făcută de doctrină şi jurispiudeuţă, luând
în considerate maniera de icdaclaic (modul de consacram) în piivinţa
termenului respectiv’.
Corective:
Pornind de a textul citat (nil.3 alin.]) din Decretul 167/1958 in doctrina1 s-a
spus şi nu fară temei: "In prezent ţinând seama de soluţia, de principiu , pe
care au adoptat-o în materia prescriptiei, care privesc exclusiv raporturile
dintre organizaţiile socialiste" - iu sensul neaplicării lor deoarece ubi eessat
legis, ibi lex, conceptul juridic de "termen de prescripţie extinctivă" trebuie
reexaminat , regândit, reformulat.
Se presupune 85 86 87 88 că această "reexaminare", "regândire",
"refomulare" trebuie să ţină seama de urmatoarele corective :
a) termenul de IX luni [nevăzut de disp.art.3 alin.l din Decretul nr.
167/1958 nu mai poate fi luat în considerare, întrucât a dispărut ceea ce textul
definea prin expresia "organizaţiile socialiste", aplicându-sc peste tot,
termenul de 3 ani, şi,
b) domeniul prescripţiei extinctive interesează sub aspectul precizării
termenelor generale de prescripţie cxlinctivă, de aceea, domeniul acestei
instituţii juridice se circumscrie la:
- im p re s cr i pt i b il it a t e a d in pu n c t d e v e d e r e c xt in c t i v , în
pr in ci p iu , a d r ep t u r i l o r n e pa t r im on ia l e. î n p rin ci p iu , p en t ru că
ex c e pţ ii le d e la a c e st
351
" Vezi în acest sens Gh.Bclciu, op.cit., 1992, p.219, nota m.l.
86
De exemplu, de la modul de redaetae a textului s-a pornit în intcrpiclaica disp.ait.J alin. 1
din Decretul 167/1958:Termenul de prescripţie este de 3 ani, iar în lapoitiuilc dintre
organizaţiile socialisto de 18 luni.
1
Gh.Bclciu, op.cit,, p.2M.
88
Idem, o[).cit., loc.cit.
principiu sc înfăţişează a fi cazuri în care se aplică, fie un termen special de prescripţie'1, fie termenul
general de prescripţie de trei ani';
- prescriptibilitatea din punct de vedere extinctiv în principiu, a drepturilor patrimoniale, cu
distincţia impusă de texts, intre acţiunile personale 89 90 91 92 93 94 pentru care termenul general de
prescripţie este de trei ani şi, acţiunile reale1" care sunt supuse prescripţiei reglementate de Codul
civil".
Poiuindu-se de la această distincţie, s-a tras următoarea concluzie:
1. pentru acţiunile personale, care însoţesc drepturile subiective de creanţă, termenul
general de prescripţie este cel stabilit de ari.3 alin. 1 din Decetul nr. 167/1958, adică termenul de 3
ani;
2. pentru acţiunile reale, icimcnul general de prescripţie este cel stabilit de ari. 1890 Cod
civil adică termenul de 30 de ani"95 96, cu sugestia ca "de lege lcrenda, acest sistem al termenelor
generale de prescripţie ar trebui revăzut (în sensul aproprierii lor; 5 şi 10 ani spre exemplu)"12.
Termenul general de prescripţie de 3 ani:
O caracterizare a acestui termen sc poate face prin sublinierea următoarelor idei:

a) este aplicabil acţiunilor personale care însoţesc drepturile subiective civile de creanţă
b) îşi găseşte aplicarea ori de câte ori nu sc aplică un termen special de prescripţie;
c) este reglementat de disp.arr.3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958;
d) este caracterizat a fi termen general, în temeiul următoarelor, argumente:
- în ordine, este primul dintre termenele generale precizat de Decretul nr. 167/1958 care
constituie dreptul comun în materia prescripţiei cxtictivc; şi,
89
Dc exemplu, cele prevăzute de Codul familiei. 352
90
Aplicabil, de pildă acţiunii în anuiabilitatca actului juridic civil.
s
Vezi disp.art.21 din Decretul nr. 167/1958.
J
Care însoţesc dicplurile tic creanţă (sunt specifice aceste drepturi) şi care suni supuse disp.Decretului 167/1958.
93
Care însoţesc drepturile reale principale (sunt specifice acestor drepturi: de proprietate, uzulruct, uz, abitaţie, servitute şi
supcrficic).
94
Vezi şi disp.art.561 C.pioecdură civilă.
Gh. Bele iu, op.cit., p.21 5.
96
Idem op.eit., loc .cit.
- în dispoziţiile turnătoare, D. nr. 167/1958 se precizează termenele
speciale, prin doiwgarc de la termenul de 3 ani, de unde rezultă că acesta din
urmă este termenul general; şi,
e) generalitatea termenului de trei ani rezultă din nnpicjururca eă se
aplică tuluior acţiunilor personale întemeiate pe dieptul de creanţă, cu
excepţia celor pentru care legea prevede cxpics termene speciale.
Termenul general de Caracterizarea acestui termen este dată de

prescripţie de 30 de ani: următoarele elemente.
------------------------------------- a) este aplicabil acţiunilor reale care
însoţesc drepturi reale puncipale prescriptibile extinctiv;
b) este reglementat dc disp.Codului civil (ari. 18l>0)97, dar rezultă
iară putere de dubiu şi din disp.ari. 1890 C.civil98, care constituie una,.din
aplicaţiile regulilor "spccialia gcncralibus derogant" si "generalia
specialibus nou derogant";
e) îşi găseşte aplicaţia ori dc câte ori nu există un termen special;
d) generalitatea acestui termen se discută ţiuându-se seama şi dc
faptul că sunt scoase din calculul acţiunilor reale imprescriptibile extinctiv;
si,
e) prin consecinţă, Icimcnul do 30 de ani, se aplică numai: acţiunilor
în revendicare mobiliară întemeiată pe dreptul de
proprietate pi i vată; si,
- acţiunilor eonfesorii-privilc în contextul revendicării lato scn.su
(vindicalio possesiouis).

ROMAN TRATAT” VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura
OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998
M
"Toate acţiunile atât reale cât şi personale,353
V i l H H I i . j M VO l I
pe care legea nu le-a declarat ncprcseiiptibile şi
pentru care n-a defipt un termen de prescripţie se vor prescrie prin 30 de ani, tară ca cel ce
invocă această prescripţie să fie obligat a produce titlu, şi fără să i sc poată opune
rcaua-ctcdinţă". Vezi cu privire la aceste dispoziţii, C.Slăteseu şi C.Bârsan, Drept civil.
Drepturile reale, 19.38, p.279 şi 287.
98
"regulile prescripţiei iclative la alte obiecte decât cele cuprinse în acest titlu şi cate sunt
expuse la locurile respective din acest codice exclud aplicatea dispoziţiilor acestui titlu în
toate cazurile când sunt contrarii lor".
2. Termenele spéciale de prescripţie extinctivă
Termene speciale aplicabile Aceasta categoric de termene speciale pol ii acţiunilor personale
astlel caraclciizale;
a su,lt
nepatrimoniale: ) reglementate de Codul
------------------------------------ familiei; şi,
b) intră în această categorie:
- termenul de 6 luni pentru acţiunea în anulabililalea căsătoriei99;
- termenul de 6 luni pentru acţiunea în tăgada paternităţii copilului din căsătorie100; şi,
- termenul de 1
an pentru acţiunea în După izvorul lor, aceste termene se grupează
stabilirea paternităţii în tici categorii:
copilului din afara a) termenele speciale stabilite prin
căsătoriei101 dispozoiţiilc Decretului nr.167/1958 care
constituie dreptul comun în materia
Termenele speciale
aplicabile acţiunilor
personale întemeiate pe drepturile de creanţă:
prescripţiei extinctive:
- termenul de 2 ani pentru unele raporturi de asigurare102
- termenul de 6 luni pentru acţiunile în răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie103;
99
Vezi disp.art.21 alin.2 C.familiei: "Anularea căsătoriei din aceste cauze poate ii eeurtă de cel al cărui consimţământ a
fost viciat, în termen de şase luni de la încetarea violenţei ori de la descoperirea erorii sau a vicleniei".
Vezi disp.art.55 alin. 1 C.familiei: "Acţiunea în tăgada paternităţii se prescrie în termen de şase luni de la data când tatăl
a cunoscut naşterea copilului".
8 354
Vezi disp.ait.60 alin. I C. familiei: "Acţiunea în stabilirea patrnităţii din alai a căsătoriei poate tl pornită în termen de un
an de la naşterea copilului".
102
Prevăzut de disp.art.3 alin.2 din Decretul nr.167/1958: "în raporturile ec izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie
este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin
ajungerea la termen sau prin amortizare cu privire la primele de asigrarc datorate în temeiul asigurărilor'prin ctcctul legii
sunt aplicabile dispoziţiilor art.22", text care se referă la faptul eă impozitele şi taxeledaloratc statului cum şi primele de
asigurare sunt supuse dispoziţiilor privitoare la prescripţia din legile speciale (în speţă prescripţia ţine de dreptul fiscal).
împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în caic viciile nu sunt ascunse cu viclenie". Rezultă că, per a contrariu, dacă
viciile au fost ascunse cu viclenie, termenul de prescripţie va fi termenul general de trei ani.
- termenul de 3 ani pentru unele sume aflate "în depozit"104; şi,
- termenul de 60 de zile prevăzut de disp. ail.24 din Decretul
105
nr.167/l95K .
b) termenele speciale prevăzute de codul civil:
- termenul de 6 luni privind dreptul de opţiune succesorală106;
- termenul de 1 an rezultând din disp.art. 1334 C.civil107 108
- termenul de 6 luni prevăzut de disp.ari. 1903 C.civil'',
- termenul de 1 an prevăzut de disp.ari. 1904 C.civil109 110; si,
c) termenele speciale prevăzute în alte acte normative:
- termenul de 30 de zile prevăzut de disp.art.5 alin.2 din Legea
contenciosului administrativ nr.29/!9902?;
- termenul de 10 ani stabilit d Legea nr.61/1974111;
104
Prevăzut de disp.ari.23 alin. 1 din Decretul 167/1958: "Dreptul la acţiunea privitoare la
sume de bani consemnate sau depuse la instituţiile de bancă, cicdit şi economie sau la orice
organizaţii socialietc, pe seama statului ori a organizaţiilor de stat se pieseiie în termen dc^3
ani de la dala consemnării sau depunerii".
105
"Dreptul la acţiunea privitoare la suinele dc bani încasate din vânzarea biletelor pentru
spectacole care nu au mai avut lor se picsciic în termen dc 60 de zile dc la data când trebuia să
aibă loc spectacolul".
106
Art.700 alin. 1, C.civil: "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie prinlr-un termen dc 6
luni socotit dc la deschiderea succesiunii".
107
"Acţiunea vânzătorului pcntiu complinirea preţului şi a cumpărătorului, pentru
scădeica preţului sau pentru stricarea contractului, se prescriu printr-un an din ziua
contractului".
108
"Acţiunea maiştrilor şi institutorilor dc ştiinţe sau dc arte, pentru lecţiile ce dau cu
luna, a ospătarilor şi găzduiturilor, pentru nutrirca şi găzduirea cc procuiăr, şi a demnilor eu
ziua, pentru plata zilclcor, a materiilor dedânşii procuiatc şi a simbriilor, sc prescriu prin 6
luni". ’v 355
109
"Acţiunile medicilor, a chirurgilor şi a aipotccarilor, pentru vizite, operaţii şi
medicamente; a neguţătorilor, pentru mărfurile cc vând la particularii caic sunt negustori
(neguţătorii); a directorilor dc pensioane, pentru preţul pensiunii şcolarilor şi a altor maiştri,
pcntiu preţul uceniciei, a servitorilor caic sc tocmesc cu anul, pentru plata simbriei lor, sc
presei iu prinlr-un an".
"7 "în cazul în caic ccl care sc consideră vătămat nu este mulţumit dc soluţia dată icclaniaţici
sale, ci poate sesiza tribunalul în termen de 30 dc zile de la comunicarea soluţiei".
Privind pagubele cauzate dc un accident nuclear.
- termenul de 2 ;mi stabilit de dispun1.1 din Dcerctul nr.443/1972112 113;
- tcnncnelc de 1 an, 6 luni şi 3 luni prevăzute de Decretul nr. 197/1955“;
- termenul de 3 ani stabilit de art. 37 final din Legea m.31/1990114;
Şi,
- termenul de 1 an prevăzut de ari.12 din Legea nr.l 1/1991.
Termenele aplicabile unor Intră în această ealegoiic:

acţiuni reale: * termenul de 1 an, prevăzut de
— ------------------------------ * art.498 C.civil115; şi,
1
- termenul de 5 ani, prevăzut de disp.ait.501 Cod procedură civilă116.
356
112
în legătură cu plata de daune, cheltuieli sau restricţii datorate pentru asistenta sau salvarea navei ori încărcăturii.
113
în legătură cu trimiterile poştale interne şi pentru telecomunicaţii.
Pentru restituirea dividendelor plătite eu încălcarea prevcdcriloi legale.
"dacă un fluviu sau râu,navigabil sau nu, rupe deodată o parte marc şi care se poate recunoaşte, de pământ, si o lipeşte la
pământul unui alt proprietar, acea parte rămâne s cui a fost pământul de la care s-a rupt; însă dacă se va reclama în tei meu
de 1 an".
116
Privind revendicarea unui imobil adjudecat la licitaţie publică. Textul a fost aplicat prin analogic şi în cazul cglemcntat
de alin.7 şi 8 diun HCM nr.792/1960 pentru aplicarea Decretului nr.221/1960.
CAPITOLUL V
ÎNCEPUTUL, SUSPENDAREA, ÎNTRERUPEREA, REPUNEREA
ÎN TERMEN ŞI ÎMPLINIREA PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE
SECŢIUNEA I-A
ÎNCEPUTUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE
Reglementa juridică: începutul prescripţiei extinctive îşi găseşte

■ ---------------------------------- reglenmtarea atât în disp.art.7 alin.I .din
Decretul nr. 167/1958’, cât şi în disp.art. 1886 C.civil.
Regula generală în Din observarea împreună a celor două texte

materie: citate mai sus117 118, rezultă că regula în materie
------------------------------------ este următoarea: prescripţia începe să curgă
de la dala când se naşte dreptul la acţiune.
Fiind în prezenţa unei reguli generale, rezultă că această regulă se va
aplica în practică ori de câte ori nu-şi găseşte aplicarea (nu există) o regulă
specială.
Esle.jiorba de o regulă datând din dreptul roman unde era cunoscută în
formularea: actione nou natae, non
pracscribitur.
Reguli speciale privind
începutul prescripţiei Dacă disp.art.7 alin. 1 din Decretul 167/1958
extinctive: consacră regula generală la care nc-am referit,
norma respectivă având un caracter - general,
celelalte texte consacră reguli speciale privind începutul prescripţiei cxtinctivc.
Relaţia dinte regula generală şi regulile speciale în materie este exprimată în
regulile cunoscute deja: "gcncralia spccialibus non derogant" şi "spccialia
generalibus derogant". Asemenea reguli speciale sunt:
117
"Nici o prescripţie nu poale începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă
acestui inod de stingere".
118
între acestea nu este decât o deosebire de formulare.
357
a) în cazul dreptului pur şi simplu, prescripţia dicptului la acţiune începe să curgă de la data
naşterii raportului juridic119.
Această i egidă specială se aplică acelor cazuri care au ca izvor actul juiidic civil, data
începerii cursului prescripţiei fiind chiar data încheierii actului.
b) îu cazul dreptului afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivii,
piescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data împlinirii termenului ori realizării
condiţiei120. Se înţelege cu uşurinţă că această regulă specială priveşte dreptul subiectiv civil "afectat
de modalităţi" îu care modalitatea este, fie termenul suspensiv, fie condiţia suspensivă.
c) în cazul acţiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită şi în cele
similare, prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscuL, trebuia ori putea să
cunoască paguba şi pc cel care răspunde de ca, sau de la expirarea termenului prevăzut dc lege.
Regula dc faţă îşi găseşte consacrarea atât în disp.arl.8 din Decretul nr. 167/1958121 122, cât şi
în disp.art.12 din Legea nr. 11/199 f’.
Dispoziţii asemănătoare sunt cuprinse şi în disp.art.38 alin. 1 din Legea nr.61/1974 123 ,
referitoare la răspunderea pentru pagubele produse printr-un accident nuclear.

119
Potrivit disp.art.7 alin.2 din Decretul nr. 167/1958: "în obligaţiile care urmează să se execute la cererea
creditorului, precum şi în acelea al căror termen de executate nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii
raportului de drept". 358
120
Conform disp. ait.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958: "Dacă dcptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen
suspensiv, prescripţia începe să cutgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul".
121
"Prescripţia dreptului la acţiune în repararea princinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul
a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât şi pc cel care răspunde de ca.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei".
122
"Dreptul la acţiune prevăzut dc art.9 se prescrie în termen de un an dc la data la caic păgubitul a cunoscut sau ar fi
trebuit să cunoască dauna şi pe cel care cauzat-o, dar nu mai târziu dc 3 ani de la data săvârşirii faptei".
Termenul este tic 10 ani şi începe să curgă dc la data la care victima pagubei nucleare a avut sau ar fi putut avea
cunoştinţă de pagubă şi titularul de autorizaţie răspunzător.
In condiţiile Legii contenciosului adminislrativ nr.29/1990, în toate
cazurile introducerea cererii la libunal nu se va putea face mai târziu de un an
de la data comunicării actului administrativ a cărui anulaie se ceie.
Termenele in această materie sunt:
- 30 de zile de la dala comunicai ii actului administrativ pentru adresai
ea reclamaţici călic autoritatea emitentă”; şi,
- 30 de zile de la comunicarea soluţiei organului emitent, pentru a se
adresa tribunalului, în cazul în care nu este mulţumit de soluţia dată.
Din scurta prezentare a acestei reguli rezultă următoarele idei:
- are un întins domeniu de aplicare, inclusiv în privinţa îmbogăţirii
Iară just temei; şi,
- momentele de la care prescripţia începe să curgă sunt alternative: ca
începe fie de la momentul cunoaşterii pagubei (momentul subiectiv) şi pe cel
ec a prdus-o, fie de la momentul (obiectiv) când putea şi trebuia să cunoască
acele împrejurări;
d) Prescripţia acţiunii în anulabilitate începe să curgă (arc puncte
de plecare diferite) în funcţie de cauză de nulitate relativă124 125.
Rezultă, deci, că în situaţia când cauza de anulare este violenţa,
singurul moment de începere a prescripţiei este dala încetării violenţei, dacă
anulabililalca se datorează altor cauze, momentele când prescripţia poate
începe* si—curgă sunt două (alternative); fie momentul subiectiv al
cunoaşterii cauzei de anulare, fie momentul obiectiv, al expirării celor IX luni
de la încheierea actului;
e) Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui
lucru, ale unei lucrări ori ale unei construcţii începe să curgă de la data
descoperirii viciilor, dar cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanţie
pentru aceste vicii126;
124
Art.5 din legea respectivă.
125
Conform disp.art.9 din Decretul nr.167/1958: "Prescripţia dreptului la acţiune în
anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data când aceasta a încetat, în
359
caz de viclenie ori de eroare sau în celelalte cazuri de anulate prescripţia începe să curgă de la
data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i
încuviinţeze actele a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la
data încheierii actului".
126
Vezi disp.art.il din Decretul nr.167/1958: "Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile
ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data
descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau
lucrării.
Din piozctilarca rcgulci şi a tcxlului pc caic se întemeiază îe/.ultâ următoarele:
- regula priveşte viciile lucrului, lucrării ori pe cele ale unei construcţii şi nu pe cele ale
consimţământului;
- textul citat deosebeşte între prescripţia peniiu viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale
unei lucrări executate şi prescripţia pentru viciile construcţiilor; şi,
- viciile lucrului, lucrării ori construcţiei pot fi apaicnlc sau ascunse;
f) Regula specială prevăzută tle art.23 din Decretul nr.167/1958,
potrivit căreia prescripţia începe să curgă de la data consemnării-' ori depunerii; de la data când se
poate cere restituirea pc baza actului organului de stal, alunei când eliberarea sumelor conscnuialc sau
depuse este condiţională de un asemenea act;
g) Regula specială prevăzută de disp.art.24 din Decretul nr. 167/1958 regulă potrivit
căreia prescripţia la acţiune privitoare la sumele de bani încasate din vânzarea biletelor pentru
spectacolele care n-au mai avut loc, începe să curgă de la data când urina să aibă loc spectacolul;
h) Regula specială potrivit căreia prescripţia dreptului la opţiune succesorală
începe să curgă de la deschiderea succesiunii“;
i) Regula specială potrivit căreia prescripţia acţiunii în tăgada paternităţii începe să
curgă de la data când lată (soţul mamei) a cuuscul naşterea copilului său, de la dala când tutorele a aflat
despre naşterea copilului (dacă tatăl a fost pus sub interdicţie), ori de îndată după ce tatălui i s-a ridicai
interdicţia12;
j) Regula specială privind prescripţia acţiunii în stabilirea paternităţii copilului din
afara căsătoriei, regulă potrivit căreia 127 128
360
Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii începe să cuigă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la
împlinirea a trei ani de la predate.
Prin dispoziţiile prezentului articol nu se aduce nici o atingeie termenului de garanţie legală sau convenţională".
128
Vezi disp. art.700 alin. 1 C.civil.
12
Ait.55 C.familiei: "Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se picsei ie în termen de şase luni de la data când tatăl a cunoscut
naşterea copilului.
în cazul în care, mai înainte de împlinirea acestui termen, tatăl a fost pus sub interdicţie, un nou termen curge pentru tutore
de la dala când acesta a aflat dcpsre naştcica copilului. Dacă acţiunea nu a fost pornită de acesta, ca poate fi pornită de tată
după ce i s a rirideat interdicţia, înlăuntrul unui nou termen de şase luni".
prescripţia începe să ctiigă de la una din dalele pievăztile în disp.ail.60 din
(jodul familiei'
k) Regula specială potrivit căreia prescripţia acţiunii posesorii clngc
de la dala primului act de tulbuiaie a posesiei1', ei nu de la cea a ultimului ael.
SECŢIUNEA A II-A
SUSPENDAREA PRESCRIPTIEI EXTINCTIVE
Definiţie: Suspendarea prescripţiei extinctive rezidă

— într-o modificare adusă cursului acestei
prescripţii, modificare care constă în oprirea de drept a curgerii termenului de
prescripţie pe perioada cât durează situaţiile anume prevăzute de lege, care
pun pe titularul dreptului în imposibilitatea de a acţiona.
justificare:
Suspendarea prescripţiei se justifică din următoarele puncte de vedere:

a) rolul şi funcţia prescripţiei extinctive urmăresc mobilizarea
titularilor drepturilor subiective civile la valorificarea drepturilor lor în
termenele prevăzute de lege;
b) o asemenea valorificare implică putinţa drepturilor subiective
civile de a se adresa organelor competente în scopul obţinerii protecţiei acestor
drepturi; şi,
c) tocmai pentru că pe durata curgerii prescripţiei se pot ivi
împrejurări sau situaţii care îl pot împiedica pe titular să acţioneze,
suspendarea prescripţiei cxlinetive se justifică. 129 130

S.A.S.T. Brasov 1998
361
129
"Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de
la naşterea copilului.
Dacă, în cazul prevăzut de art.54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie prin
efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un au, pentru pornirea acţiunii în stabiliica
paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas definitivă.
în cazul în care imuna a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a pitrslat copilului
întreţinere, termenul de un a va curge de la încetarea convieţuirii ori întreţinerii".
130
Vezi disp.art.674 alin. 1 C.civil.
Reglementare:
Cauzele de suspendate rezultă din dispoziţiile

art.13,s şi art. 14 din Decretul nr.167/1958
Cauze de suspendare:
Din textele care reglementează suspendarea prescripţiei extinetive rezultă eă aceasta intervine pentru
următoarele cauze:
1. Forţa majoră. Forţa majoră este definită de doctrină şi de jurisprudenţă şi este folosită ca
atare, astfel: este un evenimnt imprevizibil şi insurmontabil. Se exemplifică: cutremurul, inundaţia ete.
Cerinţa impusă de textul citat este ea să fie în situaţie de forţă majoră persoana în contra căreia
curge prescripţia, respectiv, titularul dreptului la acţiune.
2. Alia rea în rândul forţelor armate ale României. Textul citat pune condiţia nu numai de a fi
în forţele armate ale Ţării, ci şi aceea ca aceste forţe să se afle pe picior de război.
3. Reclamaţia administrativă. Este o cauză de suspendare numai în cazurile prevăzute de text,
la care se adaugă unul precizat de jurisprudenţă: "rejudecarea cauzei sc impune numai în vederea
aducerii la îndeplinire a prevederilor aii. 129 din Codul familiei, întrucât acceptarea fiind un act de 131
132

VOLUMUL I , autor ION DOGARU ,Editura OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998.
131
"Prescripţia este suspendată:
a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de uncaz de forţă majoiă să facă acte de întrerupere;
b) pe timpul cât cieditorul sau debitorul face parte din forţele armate ale României, iar acestea sunt puse pe picior de
război;
c) până la rezolvarea rcclamaţici administrative făcute de cel îndreptăţit cu privire 362la despăgubiri sau restituiri, în timpul
unui contract de ransport sau de prcstaic a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, însă cel mai târziu până la expirarea unui
termen de trei'juni, socotit de la înregistrarea rcclamaţici".
132
"între părinţi sau tutori şi cei ce sc află sub ocrotirea lor, între curatori şi acei pe care-i reprezintă, precum şi între orice
altă persoană, care, în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi cci ale căror bunuri sunt
astfel administrate, prcxcripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost date şi apiobale.
Prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu cât timp nu arc reprezentant legal şi nici împotriva
celui cu capacitate restrânsă cât timp nu are cine să-i încuviinţeze actele.
Prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei".
dispoziţie, I U I poale t i e.xcicitat fă r ă prealabila încuviinţate a autoritaţii
tutelare... Acest caz de suspcudaie a cursului prescripţiei im este cxpies
prevăzut de ari. 13 din Decretul nr. 167/195S, dar el reaultă din raţiunea legii,
în sensul că nu poale curge prescripţia când cel îndreptăţit a-si valorifica un
drept nu rămâne în pasivitate133.
4. Prescripţia este suspendată între ocrotitor şi ocroti, cât timp
socotelile n-au fost date şi aprobate.
5. Prescripţia este suspendată în următoarele două situaţii:
- pe perioada în caic cel lipsii de capacitatea de exerciţiu nu are
reprezentant legal; şi,
- pe perioada în care cel cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu arc
ocrotitor legal care să-i încuviinţeze actele.
6. Prescripţia este suspendată în rpaortnrilc dintre soţi, fără a
deosebi după cum soţii sunt sau nu despărţiţi în fapt.
Efectele suspendării în esenţă potrivit dispoziţiilor legale în

prescripţiei" materie134, efectele suspendării prescripţiei se
----------- 1 ------------------------ pot astfel formula:
a) pentru perioada anterioară datei apariţiei cauzei de suspendare,
suspendarea prescripţiei nu produce nici un efect;
b) ‘pe timpul cât durează cauza de suspendare, suspendarea opreşte
cursul prescripţiei;
c) de îndată ce încetează cauza de suspendare, prescripţia îşi reia
cursul, şi,
d) timpul jcurs mai înainte de intcrvcnirca cauzei de suspendare este
luat în calcul pentru împlinirea termenului de prescripţie.
Cu toate acestea, suspendarea arc un efect special prevăzut de disp.art.
15 alin.2 din Decretul 167/1958, efect care se produce numai în următoarele
cazuri:
363
133
Vezi decizia civilă 590/1986-Secţia civilă a fostului Tribunal Suprem, în "Culegerea
de Decizii, 1986, p.82 şi urni.
134
Art.15 alin. 1 din Decretul 167/1958: "După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul
socotindu-sc şi timpul scurs înainte dc suspendare"; alin.2 al aceluiaşi text prevede:
"Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data
încetării cauzei dc suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor
împlini decât după cxpuarca unui termen de 1 lună dc la suspendare".
- în cazul în caic până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de 6 luni, dacă
termenul de prescripţie aplicabil este mai mare de 6 luni; şi,
- în cazul în care până la împlinirea termenului de prescripţie a rămas mai puţin de o lună,
dacă termenul de prescripţie aplicabil este mai mic de 6 luni.
Iu realitate, acest efect al prescripţiei valorează prorogarea momentului termenului de
prescripţie cxtinctivă alsfcl încât, între momentul încetării eauzei de suspendare şi cel al împlinirii
termenului de prescripţie să se asigure 6 luni ori o lună, după caz (dupa cum termenul ele prescripţie
este mai mic sau mai mare de 6 luni).
Electcle suspendării prescripţiei extinctive se produc de drepL.
SECŢIUNEA A III-A
ÎNTRERUPEREA PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE
Definiţie: Întreruperea prescripţiei extinctive rezidă

într-o modificare a cursului prescripţiei care constă în ştergerea
prescripţiei începute înainte de ivirea uncia din împrejurările prevăzute de lege în acest sens şi
începerea unei prescripţii extinctive noi.
Justificare: întreruperea prescripţiei extinctive se

justifică din următoarele puncte de vedere,
care, constituie în acelaşi timp, prezumţii:
a) lipsa de convingere din partea titularului dreptului în legătură cu temeinicia pretenţiei sale,
prezumţie dedusă din dezinteresul (stare de pasivitate) acestuia, pe tot timpul curgerii prescripţiei; şi,
b) considerarea stării de fapt (de altfel, contrară pretenţiei titularului dreptului) ca fiind
conformă cu starea de drept.
Reglementare:
Reglementarea întreruperii prescripţiei, a cauzelor acesteia se află în dis‘p.art.16 din
Decretul nr. 167/1958'9. 135
364
135
"Prescripţia se întrerupe: a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge
prescripţia.
Cauze:
Potrivit textului citat, sunt cauze tio
înlrcrupctc a prescripţiei exliuclive:
a) recunoaşterea dieplului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel in
folosul căpruia curge prescripţia, cu condiţia ca această recunoaştere să fie
neîndoielnică, chiar dacă este expresă sau tacită;
b) introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă este
adresată unei instanţe necompetcnlc, dacă;
- este vorba de o acţiune injustiţie efectivă;
- acţiunea să tic admisă prinLr-o hotărâre definitivă; şi,
c) întreruperea operează şi ca urmare a unui act începător de
executare (când este vorba de întreruperea dreptului de a cerc executarea
silită).
Efecte:
Potrivii disp.art.17 din Decretul nr. 167/1958, "întreruperea şterge prescripţia
începută înainte de a se ivi împrejurarea caic a înlcrupl-o.
După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie.
în cazul în caic prescripţia a fost întreruptă prinlr-o cerere dc chemare
în judecată ori de arbitraj sau prinlr-un act începător de executare, noua
jfrcscripţic nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a
rămas definitivă sau în cazul executării, până la împlinirea ultimului act dc
executare".
Efectele întreruperii pot fi astfel formulare:
a) perioada anterioară dalei apariţiei cauzei de întrerupere se şterge,
considcrându-sc eă nu a existat si, deci, nu se include în termenul de
prescripţie; şi,
b) odată cu încetarea cauzei (cauzelor) dc întrerupere, deci, ulterior
întreruperii, începe să curgă o nouă prescripţie.
în raporturile dintre organizaţiile socialiste recunoaşterea nu înliciupe curgerea prescripţiei

(n.n. această paile a texlului o considerăm căzută în desuetudine); b) prin introducerea unei
corcii de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă ceicrca a lost introdusă la o instanţă
judecătorească nccompclcntă; c) prinlr-un act îucopăloi dc executare (n.n. priveşte
înlrciupcrca dreptului de a cerc executarea silită);
Prescripţia nu este întreruptă dacă s-a pronunţat încetarea procesului, daca cererea dc chemare
în judecată sau executare a lbst respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a
lăcut-o a renunţat la ea".
365
SECŢIUNEA A IV-A REPUNEREA ÎN TERMEN
Noţiune: Repunerea în TERmen se înfăţişează a fi "...

beneficiul acordai de lege lilulanilni dreptului la acţiune caic, din
tnolivc lemcinicice, nu a pulul formula acţiunea în justiţie înăuntrul termenului de prescripţie, astfel că
organul jurisdicţional este îndreptăţii să soluţioneze, în fond, cererea de chemaic în judecală, deşi a
lost introdusă după împlinirea termenului tic prescripţie136.
Reglementare: Reglementarea legală a îcpuneiii în tcimcnul

---------- de prescripţie se alia, în stadiul actual al
legislaţiei noastre în materie, în disp.arl. 19 din Decretul I67/I958137 şi în disp.art. 12 alin.2 din Legea
fondului funciar nr. 18/199 1138.
Regula în materia repunerii în termen o constituie dispoziţiile ari. 19 din Decretul nr.
167/1958. Dispoziţiile cuprinse în ari. 12 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 constituie
excepţie de la regulă, de aceea ele sunt de strictă interpretare.
Justificare: Fiind o măsură excepţională graţie faptului

că împiedică efectul extinoliv al presei iăţiei, repunerea în termen se
justifică prin:
a) existenţa cauzelor temeinice care l-au împiedicat pe titularul dreptului la acţiune să
fomrulczc cererea de chemare în judecată înăuntrul termenul de prescripţie;

Materialul are caracter didactic , textul face parte din lucrarea „DREPT CIVIL ROMAN TRATAT” VOLUMUL I , autor
ION DOGARU ,Editura OMNIA UNI S.A.S.T. Brasov 1998.
366
(jh.ficleiu op.cil., 1992, p.238.

137
"Instanţa judecătorească sau organul arbitrai poate, în cazul în care constată ca Fiind temeinic justificate cauzele pentru
care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, oii să încuviinţeze
executarea silită".
"Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotişi repuşi
de drept în tcimcnul de acceptate cu priviie la cola ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorilor lor. Ei sunt
consideraţi că au acceptat moşteniiea prin cererea pe care o fac comisiei".
b) preocuparea legiuitorului de a conferi prescripţiei un caracter real,
în aşa fel încât efectul saneţionalor să nu se poducă atunci când titularul
dreptului la acţiune nu este în culpă;
c) în perioada actuală, în condiţiile procesului de trecere la aceonomia
de piaţă, repunerea în termen, deşi de sorginte "socialista", trebuie păstrată,
date fiind efectele benefice pentru titularii de diepluii subiective civile.
Această instituţie (roate fi socotită un mijloc de armonizare a
interesului general cu cel particular, idee care, după cum este ştiut, este un
principiu fundamental al dreptului civil139. Această soluţie este emilii mată de
consacrarea repunerii in termen în cazul special prevăzut de ari. 12 alin.2,din
Legea fondului funciar nr. 18/1991, dovadă că repunerea în termen este
compatibilă cu principiile economiei de piaţă.
Domeniu: în ţeastă privinţă trebuie distins în funcţie

— ---------------------------------- de textele legale ce reglementează repunerea
în termen:
1. în cazulregleinntal de art.19 din Decretul nr. 167/1988,
evilându-sepiecizarca cauzelor caic justifică şi pentru care se poale
promova rcpuneiea în termen140, se precizează că instanţa judecătorească sau
organufarblTriil poate "în eazril în caic constată ca fiind temeinic justificate
cauzele pentru caic termenul de prescripţie a fost depăşit..."
Textul realizează, deci, o stabilire generică a domeniului repunerii în
termen, prin utilizarea formulei: "cauze temeinice justificate".
Cauzele "temeinic justificate", în considerarea literaturii de
specialitate sunt numai acele împrejurări care, Iară a avea gravitatea forţei
majore, sunt lotuşi exclusive de culpă (M.bliescu, op.cit., in S.C.J. nr. 1/1955,
p. 193).
"Repunerea în termen" este o noţiune caic exclude şi loiţa majoră şi
culpa.
Domeniul ei începe unde încetează culpa şi încetează unde începe
forţa majoră.
2. Pentru cazul reglementat de disp.arl. 12 alin.2 din Legea fondului
funciar nr. 18/1991 se impun următoarele precizări:
367
139
Gli.OcIciu, op.cit., p.239.
Aşa cum sc întâmplă în cazul cauzelor de suspendare şi întrcrupcre-disp.art. 13,14 şi 16 din
140
acelaşi act normativ, enumerându-lc.

- termenul de acceptare a moştenirii este de 0 luni, potrvji disp.art.700 alin. 1 C.civil141
142 143
;
- repunerea în drept, în acest caz operează numai în favoarea moştenitorilor "care nu-si
pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil"144;
- realmente, poate fi vorba numai de moştenitorul testamentar care a "dobândit" această
"calitate" în perioada în care teicnurilc agricole nu puteau face obiect al actului juridic145;
- repunerea îu termen operează şi în favoarea moştenitorului care a renunţat expres la
moştenirea din care ar fi iacul parte terenul care, poli ivit Legii nr. 18/1991, se cuvine moştenitorului
ţăranului cooperalivizat, chiar dacă interpretarea gramaticală bazată pe argumentul per a contrari u
n-ar admite o ascmncca soluţie. Soluţia admiterii repunerii în termen rezultă însă din interpretarea
teleologică (aceasta valorifică finalitatea legii) şi pe cea logică bazată pe regula actus iiiterpretandus
est potius ut valeat, quam ut pcrcat, interpretarea făcută atât disp.art. 12 alin.2 din Legea nr.
18/1991, cât şi disp.art.700 alin. 1 (.’.civil146; şi,
- în acest caz, topunerea în termen este uunalâ tic un teimen de decădere de 45 de zile, termen
în care poate fi formulată cererea de atribuire în proprietate a terenului, potrivit cu disp.actului
normativ din matei ie147.
Cauzele repunerii în In precizarea domeniului repunerii în

termen potri vit termen, practica inslanţelol' judecătoreşti s-a
j urisprudeutcii pionunţat îu numeroase cazuri nsupia ceea
------ ce este "cauză'temeinic justificată" poli ivit

dispoziţiilor legale ce formează regula în materie30 cele mai frecvente împrejurări care primesc din
partea instanţelor considerare fiind:
a) executarea unei pedepse piivalivc de libertate caic n-a pcrlnis darea unei împuterniciri
pentru întreruperea prescripţiei;
368
"Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-uu termen de (> luni socotit de la

deschiderea succesiunii";
144
A.Ionaşeu, op.cit., p. 185-146.

Potrivit legilor nr.58 şi .S9/1974.
Ve/.i (jh.Bcleiu, op.cit , p.240-241.
J>
Legea fondului funciar nr. 18/1991.
b) împrejurările speciale în care s-a găsii moştenitorul care l-a
jinpicdieat să afle despre deschiderea unei moşteniri la care avea vocaţie,
c) aflarea despre unele fapte, sstabiliic de organele de urmărire penală,
după ce s-a împlinit termenul de prescripţie; şi,
d) specializarea repetată ori îndelungată ele.
Practica nu a acordai considerarea de ’cauze temeinic justificate"
pentru admiterea repunerii în termen-erorii de drept invocată de titularul
dreptului la acţiune, cum nici absenţei sau aglomerării cu treburi a
conducătorului persoanei juridice ori a juristului său.
Termenul de repunere în Potrivit ilisp.ail.19 alin.2 din Decretul termen: nr.

167/1958, cererea de repunere în termen
- ---------------------------------- va fi făcută "numai în termen de o lună de la
încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie".
Din text rezultă, eu privire la termen, următoarele două aspecte:
a) durata termenului este de o lună; şi,
b) termenul începe să curgă de la data încetării cauzei care justifică
depăşirea termenului de porcseripţic.
Termenul de o lună, potrivit doctrinei, priveşte atât cererea de
repunere în termen formulată de reclamant, cât şi acordarea din oficiu a
repunerii în tcimcn, nccxislâlid motive a deosebi între cele două situaţii în
această privinţă.
în privinţa naturii juridice a acestui termen, părerile sunt împărţite:
- s-a susţinut că este vorba de un termen de decădere şi de
procedură148;
- într-o altă opinie s-a susţinut că acest termen este un termen de
prescripţie extinctivă149, suspus regulilor privind suspendarea şi întreruperea
prescripţiei reglementată de Decretul nr. 167/1988.
Credem că acest din urmă punct de vedere este cel corect, întrucât
numai în acest sens pot fi interpretate disp.art.19 alin. 1 şi alin.2 din Decretul
nr. 167/1958.
Vezi M.Ciobanu, Notă (11) la Decizia nr.92/E/1985 a Trib.Jud.Iaşi, în "revista Iţomână de

148
Drept", 1986, nr.5, p.50 şi urm.

•: ' constituie dreptul comun în materia
prescripţiei exticitve, sunt precizate regulile în legătură cU începutul
termenului de prescripţie, iar Codul civil
2A - Drept civtl român voi I 369 asigură o reglementare, caracterizată
a fi fragmentară, a regulilor de calcul
Acestor două eaiegorii.de dispoziţii privind regulile referitoare la
începutul şi calculul termenului de prescripţie, li ,şc adaugă,unele,dispoziţii
din Codul de procedură civilă,
în literatura de specialitate's-a subliniat'că "De lege fernda, potrivit ar'
fi ca regulilo privind calculul 'termenelor de prescripţie a dreptului la
Efectul repunerii în Urmarea fireasca a repunerii în termen
termenul (le prescripţie; constă în considerarea prescripţiei ca înnd
— ' încă neîndeplinilă, deşi tcrinciuil de
prescripţie a expirat.
Numai datorită acestui efect organul de jurisdicţie poale trece la judecarea, în fond a< cauzei.
în cazul, disp'.art. 12"alin;2 din Lcfea fondului funciar nr. 18/1991, efectul repunerii în termen
rezidai în putinţa moştenitorului de a solicita comisiei reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit
dispoziţiilor legale.
Mod de operare: Repunerea -în termen operează diferit, în

funcţie de temeiul ei legal;
- când sc întemeiază pe disp.ail.19 din Decretul nr. 167/1958, opunerea în termen' operează pe
baza hotărârii pronunţată de organul de jurisideiţie; iar
-când se întemeiază pe disp.art.12 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 repunerea în
termen operează de drept.
SECŢIUNEA A. V-A
ÎMPLINIREA PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE (CALCULUL
ACESTEIA)
Noţiune:
Împlinirea prescipţiei extinctive constă în determinarea momentului în care' expiră termenul de
prescriptie.’
Reglementare:
’în disp. Decretului nr. 167/1958 tare
370
acţiune să se găsească în acelaşi act normativ, care reglementează această
prescripţie şi sub cclelalte aspecte; cum am spus, acest act normativ trebuie să
fie viitorul nostru Cod civil"150.
Calculul termenului de
prescripţie:
Conţinutul regulilor de calcul al termenelor prescripţie implică cunoaşterea
elementelor pe care se bazează calculul, cunoaşterea modului cum se
calculează termenul de prescripţie stabilii pe ani şi luni şi cunoaşterea modului
cum se calculează termenul de prescripţie stabilit pe zile:
1. Caculul termenului de prescripţie cxlinctivă presupune cunoaşterea
următoarelor elemente:
a) termenul de prescripţie aplicabil în cazul dat;
b) începutul termenului;
c) dacă a intervenit, sau nu, o cauză de suspendare sau de întrerupere
a prescripţiei; şi,
d) regulile de calcul al termenelor de prescripţie.
2) Termenul de prescripţie stabilit pe ani şi luni se calculează potrivit
disp. art.100 alin.3 şi 4 din Codul de procedură civilă; el se va împlini în ziua
corespunzătoare din ultimul an ori din ullima lună. Dacă ultima'lună-nu arc o
zi corespunzătoare (cazul lunii februarie) termenul se cosidcră împlinit in
ultima zi a acestei luni.
3. Termenul de prescripţie stabilit pe zile se calculează ţinându-sc
scama de disp.ait.1887151, 1888152 şi 1889153 C.civil. ”
371
150
Gh.Bcleiu, op.cit., p.245.
151
"Termenul prescripţiei se calculează pe zile, şi nu pe orc. Prin urmare ziua în cursul căreia
prescripţia începe nu intră în calcul":
152
"Ziua se împarte în 24 orc. Ea începe la miezul nopţii şi se sfârşeşte la miezul nopţii
următoare".
153
"Descripţia nu se socoteşte, decât după împlinirea celei de pe urmă zile a teiincnului deflpt
prin lege".
Dacă nu s-ar limita în titnp putinţa de a apela la forţa coercitivă a statului pe calea acţiunii
injustiţie.
15
Vezi în acest sens Decizia civilă nr.616/1981 a Tribunalului Judeţean Hunedoara, în
"revista Română de Drept", 1992, nr.2, p.64.
1
"Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin picscripţic dacă nu a fost
exercitat în termenul stabilit de lege".
Reglementat de disp.art.5 din Decretul nr.167/1958: "Dreptul la acţiune privitor la viciile
ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin
Disp.art.19 alin. I din Decretul nr.167/1958.
32
Vezi I.Dclcanu, op.cit., în Revista Română de Drept, 1980, nr.8-12, p.35 şi urm.
Vezi şi Gh.Dclciu, Repunerea in termen, în condiţiile art.19 din Decretul nr.167/1958, în
"Revista Română de Drept", 1989, nr.8-12, p.40 şi urm.; Idem, op.cit., 1992, p.242- 243.

S.A.S.T. Brasov 1998.
372

1998 Drept Civil Dogaru-1998.

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1998 Drept Civil Dogaru-1998.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

Materialul prezentat nu are scop comercial.

ION DOGARU DREPT CIVIL ROMAN TRATAT VOL.I

EDITURA OMNIA UNI - S.A.S.T.

2. Principiile fundamentale ale dreptului civil.

Prescripţia extinctivă este cunoscută in toate ramurile de drept, de aceea, sub

Prescripţia extinctivă îşi găseşte reglementarea în norme juridice cuprinse în

Propuneri recente de lege-ferenda.

Caracterul normelor juridice în materie:

în contextul actualelor reglementări juridice in materie, în principal al celor ce constituie dreptul

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

motivează revenirea la sistemul Codului civil, -sistem potrivit căruia prescripţia

Modul de punere a problemei:

O serie de instituţii juridice de drept civil, se aseamănă cu prescripţia

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

în raport cu termenul extinctiv (modalitate a actului juridic civil)

între prescripţia extinctivă si termenul extinctiv:

EFECTUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE

1. Punctul de vedere în legătură cu efectul prescripţiei extinctive

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

Consecinţele ce decurg din Din considerarea că prescripţia exlinclivă

a) dreptul subiectiv civil supravieţuieşte momentului stingerii dreptului la

Suport reglementativ: Stingerea dreptului la acţiune în Sens

Criteriile folosite pentru Pentru determinarea domeniului prescripţiei determinare: extinctive se

Definiţie: Domeniul prescripţiei extinctive îl constituie

Determinarea domeniului prescripţiei extinctive implică următoarele două

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

SECŢIUNEA A II-A DOMENIU

A. ÎN CATEGORIA DREPTURILOR PATRIMONIALE

Principiul în materie: De regulă, drepturile de creanţă sunt

de regulă, drepturile reale principale sunt imprescriptibile.

B. ÎN CATEGORIA DREPTURILOR NEPATRIMONIALE

Principiul în materie: In materia drepturilor nepatrimoniale

Prin excepţie de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

C. CONSIDERAŢII SPECIALE PRIVIND DOMENIUL PRESCRIPŢIEI

In unele situaţii speciale activitatea practică a condus la înregistrarea

Acţiunea în constatare: Spic deosebire de acţiunea în realizare caic

Acţiunile mixte: Acţiunile mixte (cele care împrumută

Dualitatea de acţiuni: Situaţia în care titularul dreptului subiectiv

Acţiunea în repararea unei daune morale:

O asemenea acţiune este prescriptibilă. În acest sens sunt dispoziţiile, art.9

Dacă acţiunea în nulitate este prescriptibilă când este vorba de

Acţiunea în protecţia unor drepturi reale principale (dreptul de

legătură cu această acţiune se impun următoarele precizari:

Acţiunile privind cartea Aceste acţiuni mai sunt scunoscutc sub

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

a) din punct de vedere teoretic, clasificaica termenelor de

SECŢIUNEA 1-A PRELIMINARII

A. UTILITATE ŞI CRITERIILE FOLOSITE

în clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva se folosesc urmatoarele criterii:

Legea nu califică un termen de prescripţie extinctiva ca fiind general sau

Termenul general de prescripţie de 3 ani:

O caracterizare a acestui termen sc poate face prin sublinierea următoarelor idei:

Termenul general de Caracterizarea acestui termen este dată de

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

Termenele aplicabile unor Intră în această ealegoiic:

- termenul de 5 ani, prevăzut de disp.ait.501 Cod procedură civilă116.

Reglementa juridică: începutul prescripţiei extinctive îşi găseşte

Regula generală în Din observarea împreună a celor două texte

Materialul are caracter informativ, exclusiv cu scop educational.

Definiţie: Suspendarea prescripţiei extinctive rezidă

Suspendarea prescripţiei se justifică din următoarele puncte de vedere: