Sinteze - DREPT CIVIL

Text extras din programul Lege4.

Introducere in dreptul civil. Actul juridic civil.

De-a lungul timpului, dreptul civil, ca ramura a sistemului dreptului

romanesc, a primit mai multe definitii dar actualmente putem defini dreptul
civil roman ca fiind acea ramura de drept care reglementeaza raporturile
patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre doua sau mai multe parti
(persoane fizice sau persoane juridice) aflate pe pozitie de egalitate juridica.

Dreptul civil roman este o ramura a sistemului de drept romanesc adica o

totalitate de norme juridice. Normele dreptului civil sunt cuprinse in
"izvoarele dreptului civil" acestea formand continutul dreptului civil.

Totalitatea normelor de drept civil este data in institutiile dreptului civil care
sunt urmatoarele: raportul juridic civil actul juridic civil, prescriptia
extinctiva, subiectele dreptului civil, drepturile reale principale, obligatiile
civile (in general), contractele civile speciale (indeosebi cele reglementate de
Codul civil), dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de
inventator acesta din urma fiind cunoscut si ca "dreptul de proprietate
industriala"), succesiunile (dreptul de mostenire).

Expresia de drept civil este folosita in trei intelesuri:

- primul inteles este acela folosit in definitia de mai sus;
- al doilea inteles este cel de element al continutului raportului juridic civil si
se exprima in formula completa drept subiectiv civil adica o posibilitate
recunoscuta de legea civila titularului dreptului subiectiv civil in virtutea
careia acesta poate avea o anumita conduita poate cere o conduita
corespunzatoare dreptului sau de la subiectul pasiv iar in caz de nevoie
poate face apel la forta coercitiva a statului pentru protectia dreptului sau;
- in al treilea inteles prin "drept civil" este desemnata o ramura a stiintei
juridice care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramura de drept.

Principiile si izvoarele dreptului civil

Principiile dreptului civil.

In dreptul civil intalnim mai multe categorii de principii ca de altfel in toate

ramurile dreptului nostru.
- principii fundamentale ale dreptului roman;
- principii fundamentale ale dreptului civil roman;
- principii ale unei ori unor institutii de drept civil.

Principiile fundamentale ale dreptului roman sunt idei de baza ce se

regasesc in intreaga legislatie a Romaniei ca stat de drept in curs de
consolidare. Ele sunt formulate de "Teoria generala a dreptului".

Principiile fundamentale ale dreptului civil sunt idei calauzitoare pentru

intreaga legislatie civila aceste principii privesc toate institutiile dreptului
civil sunt astfel de principii:
- principiul proprietatii acest principiu este consacrat in Constitutie (art. 41 si
art. 135) si dezvoltat de normele dreptului civil;
- principiul egalitatii in fata legii civile conform acestui principiu toate
persoanele indiferent sex rasa nationalitate religie gradul de cultura sau
originea sa nu au nici o inraurire asupra capacitatii adica sunt egale in fata
legii;
- principiul imbinarii intereselor personale individuale cu cele obstesti
generale dupa cum se specifica si in art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954
drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se
satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul
obstesc potrivit legii si regulilor de convietuire;
- principiul ocrotirii drepturilor subiective civile ori al garantarii lor in afara de
Constitutie acest principiu este consacrat - expres in Decretul nr. 31/1954 si
in Pactul international privind drepturile civile si politice ale omului la care
Romania a aderat prin Decretul nr. 212/1974;

Principiile institutiilor dreptului civil sunt idei de baza ce se aplica fie numai
intr-o institutie fie in doua sau mai multe institutii ale dreptului civil Deci ele
au o vocatie mai redusa decat principiile fundamentale ale dreptului civil.
Asemenea principii sunt de exemplu:
- principiul consensualismului, principiul fortei obligatorii (pacta sunt
servanda) principiul irevocabilitatii si principiul relativitatii, principiul ocrotirii
bunei credinte, principiul proximitatii gradului de rudenie etc.

Izvoarele dreptului civil.

Expresia "izvor de drept civil" are doua sensuri ori intelesuri:

Intr-un prim sens prin izvor al dreptului civil se intelege conditiile materiale
de existenta care genereaza normele acestei ramuri (in sens material).

In cel de-al doilea sens juridic expresia "izvor de drept civil" desemneaza
formele specifice de exprimare a normelor dreptului civil (in sens formal).

Principalele forme juridice de exprimare a izvoarelor dreptului civil sunt legile

care sunt acte normative adoptate de Parlamentul Romaniei (art. 64 din
Constitutie) si hotararile Guvernului Romaniei (art. 7 din Legea nr. 37/1990).

Tot caracter de izvor al dreptului civil are si actul normativ adoptat de un

ministru ori seful unui alt organ central al administratiei de stat indiferent de
denumire ordin instructiune regulament etc. - daca are ca obiect de
reglementare relatii sociale ce intra in "obiectul dreptului civil".

In afara de actele normative sus-mentionate ca forme (tipuri) de izvoare ale

dreptului civil roman in masura in care nu au fost abrogate dupa Revolutia
din decembrie 1989, constituie izvoare ale dreptului civil si actele normative
anterioare care reglementau raporturi civile, legi, decrete, hotarari ale
Consiliului de Ministri, ordine, instructiuni.

In categoria izvoarelor dreptului internationale (conventii pacte acorduri etc.)

cu conditia ca Romania sa fie parte la ele (prin aderare ori ratificare) si
evident numai daca acestea privesc relatii sociale ce intra in obiectul
dreptului civil roman.

Principalele acte normative care sunt izvoare de drept civil:

Legile ca izvor de drept civil.

Constitutia, Codul civil roman, Codul familiei (Legea nr. 4/1954 cu

modificarile suferite) si alte legi civile cum ar fi:
- Legea nr. 5/1973 (republicata in 1980) privind administrarea fondului
locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, abrogata de
Legea nr. 114/1996;
- Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca
regii autonome si societati comerciale;
- Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale republicata in 1998;
- Legea fondului funciar (Legea nr. 18/1991).

Decretele ca izvor de drept civil.

- Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice;

- Decretul nr. 321/1956 privind dreptul de autor abrogat prin Legea nr.
8/1996;
- Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva 31/1954 privire la
nume;
- Decretul nr. 471/1971 cu privire la asigurarile de stat abrogat prin Legea nr.
136/1995;
- Decretul nr. 212/1974 de ratificare a Pactelor internationale privind
drepturile omului;

Hotararile guvernului Romaniei ca izvor de drept civil.

Hotararea Consiliului de Ministri nr. 860/1973 data in aplicarea Legii nr.

5/1973, abrogata de Legea nr. 114/1996 si Hotararea Consiliului de Ministri
nr. 1715/1971 data in aplicarea Decretului nr. 471/1971 etc.

Alte acte normative ca izvor de drept civil.

Sunt emise de conducatorii organelor centrale ale administratiei de stat si

Acte normative adoptate de organele locale executive in masura in care au
caracter normativ si reglementeaza relatii sociale care intra in obiectul
dreptului civil de exemplu Ordinul Ministerului invatamantului si Culturii nr.
53/1963 de aprobare a contractului tip de editare Ordinul nr. 471/1990 al
Ministerului Culturii pentru aprobarea Normelor cu privire la organizarea
spectacolelor concertelor a altor activitati artistice si distractive la care se
percep tarife de intrare. Anumite acte normative - care sunt in fond legi
hotarari ale guvernului sau ordine instructiuni ale ministrilor - poarta o
denumire speciala: Statut Regulament, Contract-cadru sau Contract tip,
Standard, Norme. Se considera ca au valoare de izvoare de drept civil numai
acele obiceiuri la care textele legale fac trimitere expresa dar si in aceste
cazuri asemenea obiceiuri sunt incorporate de actul normativ in cauza astfel
ca nu sunt izvoare distincte de actele normative.
Aplicarea legii civile.

Si legea civila, ca orice alta lege, actioneaza simultan sub trei aspecte:
- o anumita durata perioada de timp care se numeste "aplicarea legii civile in
timp";
- pe un anumit teritoriu si se numeste "aplicarea legii civile in spatiu";
- cu privire la anumite subiecte care sunt destinatarii legii ceea ce se
numeste "aplicarea legii civile asupra persoanelor".

Aplicarea legii civile in timp.

Legea civila se aplica - sub cele trei aspecte - cat timp este in vigoare,
intrarea in vigoare a legii civile are loc fie la data precizata in cuprinsul legii
fie pe data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei (art. 78 din
Constitutie).

Iesirea din vigoare a legii civile se produce prin abrogarea ei care poate fi:
- expresa atunci cand in noua lege care apare se prevede expres ca legea
mai veche este abrogata ori atunci cand se prevede ca dispozitiile contrare
legii noi se abroga sau prin simplul fapt ca dispozitiile legii mai vechi
contravin noii legi;
- implicita adica prin ajungere la termen (in noua lege se precizeaza data la
care ea iese din vigoare).

Legea mai poate iesi din vigoare prin desuetudine, adica, prin trecerea
timpului legea nu se mai poate aplica desi nu a iesit din vigoare datorita unei
vechimi care o face impracticabila.

Principiile care guverneaza aplicarea legii in timp sunt:

- principiul neretroactivitatii legii civile este regula juridica potrivit careia o
lege civila se aplica numai situatiilor ce se ivesc in practica dupa adoptarea
ci iar nu si situatiilor anterioare trecute Acest principiu se gaseste inscris in
art. 15 din Constitutie.
Legislativ acest principiu este consacrat expres in chiar art. 1 al Codului civil
astfel "Legea dispune numai pentru viitor ea n-are putere retroactiva".
- retroactivitatea legii civile noi care inseamna aplicarea legii civile noi la
situatii juridice anterioare adoptarii ci isi poate gasi aplicare numai daca este
consacrata expres in legea noua.
- ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi care inseamna aplicarea
inca un timp oarecare a legii vechi desi a intrat in vigoare legea noua la
unele situatii determinate precizate in legea noua fiind tot exceptie si
supravietuirea legii vechi trebuie consacrata expres de lege.
- principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit
careia de indata ce a fost adoptata legea noua se aplica tuturor situatiilor
ivite dupa intrarea ci in vigoare excluzand aplicarea legii vechi.

Aplicarea legii civile in spatiu.

Pentru precizarea regulilor si exceptiilor privind aplicarea legii civile in spatiu

trebuie sa tinem seama de:
- situatia raporturilor civile stabilite intre subiecte de drept civil de cetatenie
ori nationalitate romana pe teritoriul Romaniei,
- situatia raporturilor civile cu un element de extraneitate - cetatenie
nationalitate locul incheierii ori executarii contractului locul producerii
delictului civil ori consumarii efectelor sale etc.

In prima situatie trebuie sa se tina seama de urmatoarea regula: actele

normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe
intregul teritoriu al tarii iar reglementarile civile ce emana de la un organ de
stat local, se aplica doar pe teritoriul respectivei unitati administrativ-
teritoriale (ex judet). De la acest principiu este cunoscuta o exceptie in
materia publicitatii imobiliare. In teritoriile din Transilvania si nordul Moldovei
se aplica prevederile din Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor
privitoare la cartile funciare (care contin sistemul publicitatii imobiliare
reale), iar in restul teritoriilor (sudul Moldovei, Muntenia, Dobrogea si
Oltenia) se aplica dispozitiile Codului de procedura civila (care contin
publicitatea imobiliara personala prin registrul de inscriptiuni si
transcriptiuni).

Cea de-a doua situatie este reglementata de catre normele conflictuale "ale
dreptului international privat care presupun asa-zisul conflict de legi" in
spatiu.

Codul civil roman contine urmatoarele norme conflictuale in art. 2:

"Numai imobilele aflatoare in cuprinsul teritoriului Romaniei sunt supuse

legilor romane chiar cand ele se poseda de straini.

Legile relative la starea civila si la capacitatea persoanelor urmaresc pe

romani chiar cand ci isi au resedinta in strainatate.

Forma exterioara a actelor e supusa legiferarii unde se face actul".

Interpretarea legii civile.

Interpretarea legii civile este impusa de faptul ca ea nu intotdeauna este

bine determinata, intrucat apar situatii pe care legiuitorul nu le-a avut in
vedere la acea data la care a adoptat legea.

Interpretarea legii civile mai este ceruta si de utilizarea de catre legiuitor a

unor termeni sau cuvinte ori expresii care au un sens tehnic-juridic, iar nu cel
din vorbirea obisnuita, spre exemplu mobil,imobil rezolutiune, reziliere,
caducitate, etc..

Avand in vedere cele spuse mai sus se poate spune ca prin "interpretarea
legii civile" se intelege operatiunea logico-rationala de lamurire explicare a
continutului si sensului normelor de drept civil, in scopul justei lor aplicari,
prin corecta incadrare a diferitelor situatii din viata practica in ipotezele ce le
contin.

Cand se stabilesc felurile interpretarii legii civile, se folosesc in general trei

criterii de clasificare:
1. in functie de forta sa, obligatorie sau neobligatorie, este oficiala acea
interpretare care este facuta in exercitarea atributiilor ce-i revin potrivit legii
de catre un organ de stat apartinand puterii legislative, executive ori
judecatoresti interpretarea oficiala este obligatorie.

In cazul in care interpretarea provine de la insusi organul de stat care a

edictat actul normativ supus interpretarii iar aceasta se concretizeaza in
norme interpretative (generale abstracte), interpretarea oficiala se numeste
autentica, spre exemplu un articol de lege neclar este interpretat de
Parlamentul Romaniei care la emis.

2. in functie de rezultatul interpretarii se deosebeste intre:

- interpretarea literala care este interpretarea impusa de concluzia ca intre
formularea textului legal interpretat si cazurile din practica ce se incadreaza
in ipoteza sa exista concordanta nefiind motive prin urmare nici de a extinde
si nici de a restrange aplicatiunea dispozitiei in cauza. De o asemenea
interpretare s-a bucurat in practica judiciara art. 845 Cod civil care dispune;
"Valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta cu sarcina unei
rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea
disponibila si excedentele de este se va trece in masa succesiunii. Imputatia
si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la
aceste instrainari".
- interpretarea "extinsiva" este impusa de concluzia ca intre formularea
textului legal interpretat si cazurile din practica la care se aplica acel text, nu
exista concordanta, in sensul ca textul trebuie extins si asupra unor cazuri
care nu se incadreaza in formularea textului, deci interpretarea extensiva
este ceruta de formularea prea restrictiva a unui text legal fata de intentia
reala a legiuitorului pe care o contine acel text legal.

Pentru a intelege mai bine dam ca exemplu art. 21 din Decretul nr. 31/1954
care reglementeaza ceva ce in doctrina se numeste "comorientii" astfel "in
cazul in care mai multe persoane au murit in aceeasi imprejurare fara sa se
poata stabili daca una a supravietuit alteia, ele sunt socotite ca au murit
deodata". Dupa o indelungata interpretare literala a textului in sensul ca se
aplica doar daca persoanele au murit "in aceeasi imprejurare" fara sa se
poata stabili daca una a supravietuit alteia - in ultima vreme este larg
impartasita in doctrina opinia potrivit careia textul este aplicabil - extensiv -
si in cazul in care moartea a survenit in imprejurari diferite dar in acelasi
moment fara a se putea stabili daca una a supravietuit alteia.
- este restrictiva interpretarea impusa de concluzia ca intre formularea unui
text legal si cazurile de aplicare practica exista neconcordanta in sensul ca
formularea este prea larg fata de ipotezele care se pot incadra in text dupa
cum se observa aceasta este interpretarea diametral opusa celei extensive

3. in functie de metoda de interpretare folosita:

- interpretarea gramaticala este lamurirea intelesului unei dispozitii legale
civile pe baza regulilor gramaticii adica, va tine seama de sintaxa si
morfologia propozitiei ori frazei de semantica termenilor utilizati in textul
interpretat ca si de semnele de punctuatie.
- interpretarea sistematica consta in lamurirea intelesului unei dispozitii
legale tinandu-se seama de legaturile sale cu alte dispozitii din acelasi act
normativ ori din alt act normativ.
- interpretarea istorico-tele dispozitii legale tinandu-se seama de finalitatea
urmarita de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea
dispozitie intr-un context istoric dat.
- interpretarea logica a legii civile consta in lamurirea sensului ci pe baza
legilor logicii formale a rationamentelor logice inductive si deductive.

In doctrina si practica se retin in general trei reguli de interpretare logica:

1. Exceptia este de stricta interpretare si aplicare Aceasta regula de

interpretare a fost aplicata in practica noastra judiciara pentru stabilirea
sensului exact al art. 142 din Codul familiei care se refera la punerea sub
interdictie judecatoreasca

2. Unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga

Aceasta regula tine seama de faptul ca unei formulari generale a textului

legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala fara a introduce
distinctii pe care legea nu le contine

3. Legea civila trebuie interpretata in sensul aplicarii ci iar nu in sensul

neaplicarii

Raportul juridic civil.

"Raportul juridic civil" este una din speciile de raporturi juridice. Asadar
pentru definirea raportului juridic civil trebuie avut in vedere ce inseamna
raport juridic.

In general se admite in doctrina ca raportul juridic este o relatie sociala

reglementata de norma de drept, deci raportul juridic civil este o relatie
sociala, patrimoniala ori nepatrimoniala, reglementata de norma de drept
civil.

Caractere raportului juridic civil.

- caracter social intrucat relatiile dintre oameni sunt relatii sociale (raporturi
sociale) prin reglementarea lor de catre norma de drept civil ele devin
raporturi juridice sociale;

- caracter volitional trebuie inteles astfel un raport social devine raport de

drept civil daca acest lucru s-a dorit de catre legiuitor prin inscrierea acelui
raport social intr-o norma de drept devenind astfel raport juridic sau daca
subiectele raportului social vor sa il transforme in raport juridic;

- caracter de egalitate juridica a partilor consta in nesubordonarea unei parti

fata de cealalta;

Acest caracter nu trebuie confundat cu principiul fundamental al dreptului

civil care este "principiul egalitatii in fata legii civile" si nici nu trebuie inteles
ca subiectele dreptului civil ar fi egale ca patrimonii sau ca in orice raport
civil partile ar avea un numar egal de drepturi subiective civile si de obligatii.
Elementele raportului juridic civil.

Elementele raportului juridic civil sunt:

- Obiectul raportului juridic civil consta in actiunile ori inactiunile la care sunt
indreptatite partile ori de care acestea sunt tinute sa le respecte in alti
termeni obiectul raportului juridic civil consta in conduita pe care o pot avea
ori trebuie sa o aiba partile;
- Subiectele raportului juridic care sunt persoanele fizice si persoanele
juridice care sunt titularele drepturilor si obligatiilor civile;
- Continutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor
subiective si a obligatiilor civile pe care le au partile;

Aceste trei elemente trebuie sa fie intrunite cumulativ pentru a fi in prezenta

unui raport juridic civil.

La Universitate aflati ca dreptul civil este acea ramura de

drept ce reglementeaza relatiile patrimoniale si personal
nepatrimoniale dintre persoane fizice si persoane juridice aflate
pe pozitie de egalitate juridica.

Aceste raporturi le percepem in raporturi patrimoniale adica

ce privesc drepturi reale sau de creanta, pentru acei ce nu sunt
initiati in vocabularul juridic: la dr. reale putem atribui dreptul de
proprietate asupra unui teren, asupra apartamentului tau, la cele
de creanta - datoria de 500 lei ce o aveti fata de prieten.

Drepturile personal nepatrimoniale privesc dreptul la nume,

la domiciliu, la apararea demnitatii tale de fiinta umana.

Desi este explicat intr-o maniera simplista importanta

acestei ramuri de drept nu este doar pentru acei juristi care vor sa
fie profesionisti cu pondere, ci si pentru orice persoana care
cumpara zi-de-zi mancare, se foloseste de transport fie privat sau
public.

Toate aceste cazuri nu sunt altceva deci raporturi juridice

civile, si sunt sigur ca multi nu stiau ca, de exemplu, intinzind
mina sa opreasca o rutiera (maxi-taxi) isi manifesta vointa de a
incheia un act juridic civil de transport, persoana manifestindu-si
vointa anume prin ridicarea manei, fapt ce este consemnat si de
Codul Civil al Moldovei... ( a se vedea conventiile tacite).
ce s-a descris mai sus e o parte infima pentru a intelege
adancurile acestei stiinte juridice, aceasta pagina web avind ca
scop informarea celor curiosi, dar si cercetarea celora initiati in
drept civil.