RECAPITULARE - GRILE

1. Criminalistica este:
a) o ramură a dreptului privat;
b) o ramură a dreptului public;
c) o disciplină de drept;

2. Obiectul criminalisticii constă în:

a) elaborarea metodelor tactice, necesare pentru descoperirea, cercetarea şi judecarea faptelor
ilicite ;
b) elaborarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice necesare pentru descoperirea, cercetarea şi
judecarea faptelor ilicite;

3. Sunt principiile ale criminalisticii:

a) principiul prezumției de nevinovăție;
b) principiul legalității;
c) principiul celerității;
d) principiul aflării adevărului;

4. Identificarea criminalistică se face:

a) după memorie;
b) după analiza probelor;
c) după descriere;
d) după urmele lăsate;

5. Tehnica criminalistică cuprinde:

a) domeniul de studiu al mijloacelor tehnico-științifice folosite de organele judiciare și de
experții criminaliști în activitatea de descoperire a celor mai felurite urme;
b) domeniul de elaborare și folosire a metodelor și procedeelor specifice necesare
efectuării unor acte de procedură sau activități procedurale pe parcursul procesului penal;
c) folosirea tuturor metodelor tehnice și a procedeelor tactice specifice cercetării unor
categorii de infracțiuni;
6. Sunt principiile ale criminalisticii:
a) principiul prezumției de vinovăție;
b) principiul legalității;
c) principiul celerității;
d) principiul disponibilității;

7. Tactica criminalistică cuprinde:

a) domeniul de studiu al mijloacelor tehnico-științifice folosite de organele judiciare și de
experții criminaliști în activitatea de descoperire a celor mai felurite urme;
b) domeniul de elaborare și folsire a metodelor și procedeelor specifice necesare efectuării
unor acte de procedură sau activități procedurale pe parcursul procesului penal;
c) folosirea tuturor metodelor tehnice și a procedeelor tactice specifice cercetării unor
categorii de infracțiuni;

8. Criminalistica este indisolubil legată de următoarele științe juridice:

a) cu dreptul procesual penal;
b) cu dreptul penal;
c) cu chimia;
d) cu biologia;

9. Identificarea criminalistică se face:

a) după memorie;
b) după verificarea probelor;
c) după urmele lăsate;

10. Mijloacele tehnico-științifice folosite pe teren sunt:

a) laboratoarele criminalistice mobile
b) trusa criminalistică
c) truse criminalistice specializate

11. Mijloacele tehnico-științifice de laborator sunt:

a) aparate pentru executarea fotografiilor de identificare
b) instrumentele optice de examinare
c) spectografele

12. Fotografia judiciară operativă cuprinde:

a) fotografia de orientare
b) fotografia schiță
c) fotografia de expertize criminalistice
d) fotografia obiectelor principale
13. Fotografia de examinare cuprinde:
a) fotografia sub radiații vizibile
b) fotografia de orientare
c) fotografia de umbre
d) fotografia sub radiații invizibile

14. Fotografia de orientare cuprinde:

a) fotografia unitară
b) fotografia panoramică
c) fotografia de reconstituire

15. Fotografia de orientare se execută pentru :

a) a reda locul faptei cu împrejurimile sale
b) a reda numai locul faptei
c) a reda detaliile urmelor de la locul faptei

16. Fotografia schiță poate fi:

a) din față
b) unitară
c) pe sectoare

17. Sunt fotografii de percheziție :

a) fotografia locului percheziției;
b) fotografia detaliilor
c) fotografia obiectelor descoperite

18. Sunt fotografii de reconstituire:

a) fotografia locului reconstituirii ;
b) fotografia secvențelor reconstituirii;
c) fotografia ascunzătorii obiectelor;

19. Sunt fotografii de comparație:

a) fotografii de comparație ale locului faptei
b) fotografii de comparație prin juxtapunere
c) fotografii de comparație prin continuitate liniară

20. După acțiunea unui obiect asupra altui obiect, urmele se clasifică în:
a) urme de adâncime;
b) urme de suprafață;
c) urme statice;
d) urme dinamice.
21. După natura obiectului creator, urmele se clasifică în:
a) urme de mâini;
b) urme de picioare;
c) urme olfactive;
d) urme formate din resturi de obiecte;
e) urme ce reprezintă modificări de volum sau suprafață;

22. Proprietățile crestelor papilare sunt:

a) longevitatea;
b) fixitatea;
c) disponibilitatea;
d) unicitatea;

23. Cărarea de urme are importanță la:

a) stabilirea direcției de deplasare;
b) stabilirea vitezei de mers;
c) stabilirea sexului persoanei;
d) stabilirea greutății persoanei;

24. Fixarea urmelor mijloacelor de transport la locul faptei se face:

a) prin descrierea în procesul verbal de cercetare la fața locului;
b) prin fotografiere;
c) desene.

25. După gradul de plasticitate a obiectului primitor, urmele se clasifică în:

a) urme de suprafață;
b) urme de stratificare;
c) urme de mâini;
d) urme de adâncime;

26. Urmele de stratificare se crează prin:

a) desprinderea de substanță d epe obiectul creator și aderarea acestuia pe suprafața obiectului
primitor;
b) detașarea de pe suprafața obiectului primitor și aderența la suprafața obiectului creator a
unei părți din substanța primului obiect;
c) nici una dintre cele două menționate mai sus;

27. Proprietățile specifice ale crestelor papilare sunt:

a) inalterabilitatea;
b) unicitatea;
c) dactiloscopia;
d) longevitatea;
28. Deltele în desenul papilar sunt:
a) delte negre
b) delte albe
c) adeltice

29. Poroscopia este:

a) o metodă complementară de examinare a desenului papilar;
b) folosită atunci când în desenul papilar de la locul faptei nu se găsesc suficiente detalii;
c) un examen comparativ între diverse urme;

30. Balistica judiciară studiază:

a) toate armele de foc;
b) capacitatea de bătaie, poziția de tragere;
c) fenomenele împușcăturii, urmele create prin împușcare.

31. După lungimea țevii, armele se clasifică în:

a) arme cu țeava lungă;
b) arme cu țeava scurtă;
c) arme cu țeava mijlocie.

32. Sunt trăsături statice următoarele:

a) marimea capului, părul, fața;
b) mărimea capului, constituția fizică, vocea;
c) părul, fruntea, ținuta corpului.

33. Sunt trăsături dinamice următoarele:

a) talia, fruntea, ținuta capului, mersul;
b) vocea, ținuta mâinilor, ținuta corpului;
c) fața, mărimea capului, pavilionul urechii

34. Urmele create pe obiectele de țintă se pot împărți în:

a) urme lăsate de factorii principali;
b) urme lăsate de factorii secundari;
c) nici una din cele menționate mai sus;

35. Stabilirea vechimii actelor scrise se face după:

a) conținutul spiritual al actului;
b) materialul suport;
c) substanța colorată utilizată în scriere.

36. Modalitățile de falsificare a unor documente presupune:

a) falsul prin înlăturare de text;
b) falsul prin acoperire de text;
c) falsul prin radiere de text.

37. Falsul prin imitare de text se poate realiza:

a) prin imitare servilă;
b) prin imitare prin copiere;
c) prin hașurare.

38. Falsul prin înlăturare de text presupune:

a) răzuire
a) corodare
b) radiere
c) crearea unei pete de cerneală

39. După modul de acțiune, armele se împart în:

a) arme cu țeava netedă;
b) arme cu țeava ghintuită;
c) arme automate;
d) arme semiautomate.

40. Pe corpul omenesc, gloanțele lasă următoarle urme:

a) orificiul de intrare;
b) orificiul de ieșire;
c) canalul de trecere.

41. Înregistrarea penală este:

a) o metodă de identificare;
b) o evidență sistematică a unor categorii de persoane;
c) o înregistrare a unor categorii de persoane.

42. Trăsăturile statice au ca sferă de cuprindere:

a) particularitățile fixe al corpului care se află în mișcare, fie în repaus;
b) unele elemente de individualizare care au apărut datorită anumitor deprinderi ale
omului;
c) nici una dintre cele două menționate mai sus.

43. Sunt trăsături statice următoarele:

a) ținuta corpului, ținuta mâinilor, părul;
b) buzele, sprâncenele, vocea , mersul;
c) părul, talia, fruntea, nasul.

44. Sunt trăsături dinamice următoarele:

a) pavilionul urechii, ținuta capului, mersul;
b) vocea, mersul, ținuta capului;
c) fața , mărimea capului, talia.
45. Trăsăturile statice au ca sferă de cuprindere:
a) particularitățile fixe al corpului care se află în mișcare, fie în repaus;
b) unele elemente de individualizare care au apărut datorită anumitor
deprinderi ale omului;
c) ambele menționate la punctele a și b

46. Înregistrarea după procedeele aplicate de infractori presupune:

a) o înregistrare după numele persoanei, descrierea semnalmentelor exterioare,
antecedente penale, fapta pentru care este învinuit
b) o înregistrare după modul de săvârșire de către infractori a unor anumite
infracțiuni
c) o înregistrare după urmele de deget găsite la locul faptei

47. Planificarea urmăririi penale și a judecății:

a. presupune organizarea desfășurării acestora pe baza unui plan, care să cuprindă analize
obiective, raportate la fapte reale;
b. presupune organizarea desfășurării acestora la libera alegere a organului judiciar;
c. presupune organizarea desfășurării acestora pe baza indicațiilor date de procuror sau
judecător;

48. Principiile tactice criminalistice care operează în activitatea de planificiare a

urmăririi penale și a judecății sunt:
a. principiul disponibilității;
b. principiul individualității;
c. principiul dinamismului;

49. Versiunile sunt:

a. piste de urmărit doar de către procuror și judecător pe parcursul urmăririi penale și a
judecății;
b. presupuneri logice ale organului de cercetare penală cu privire la faptă în totalitatea ei, la
modalitatea de comitere, la persoana care a comis-o, sau alte aspecte ale acesteia;
c. presupuneri logice ale participanților la procesul penal, în faza de judecată, cu privire la
faptă în totalitatea ei, la modalitatea de comitere, la persoana care a comis-o, sau alte aspecte
ale acesteia;

50. Reluarea cercetării locului faptei presupune:

a. o activitate de continuare a unei cercetări efectuate anterior, care nu s-a putut finaliza
datorită intervenției unor factori obiectivi;
b. o activitate care se efectuează în situațiile în care cercetarea inițială s-a desfășurat
ineficient, neglijent ori în condiții improprii;
c. ambele ipoteze menționate mai sus;
51. Mijloacele secundare de fixare a rezultatelor cercetării la fața locului pot fi:
a. procesul verbal de cercetare la fața locului;
b. fotografia judiciară;
c. schița locului faptei;
d. înregistrarea video.

52. Mijloacele principale de fixare a rezultatelor cercetării la fața locului pot fi:
a. mulajele urmelor de adâncime;
b. fotografia judiciară;
c. procesul verbal de cercetare la fața locului.

53. Regulile de tactică criminalistică în cazul efectuării cercetării la fața locului

presupun:
a. efectuarea cercetării cu disponibilitate;
b. efectuarea cercetării cu operativitate;
c. efectuarea cercetării cu respectarea demnității persoanelor;
d. efectuarea cercetării cu obiectivitate.

54. Pregătirea cercetării locului faptei la sediul organului judiciar constă în:
a. identificarea persoanei care a făcut denunțul sau plângerea;
b. obținerea de date despre locul faptei, natura și gravitatea acesteia;
c. selecționarea martorilor asistenți;

55. Faza statică a cercetării locului faptei presupune:

a. examinarea urmelor, a obiectelor din perimetru, a corpului victimei, fiind permisă atingerea
acestora;
b. examinarea atentă a locului faptei, în care se stabilește starea și poziția mijloacelor
materiale de probă, în nemișcare, fără a se schimba poziția acestora;
c. ambele variante prezentate mai sus.

56. Cercetarea locului faptei în faza de judecată poate fi dispusă:

a. prin ordonanță;
b. prin rezoluția motivată;
c. prin încheiere.

57. Ascultarea suspectului sau inculpatului este:

a. o activitate procesuală;
b. o activitate de tactică criminalistică;
c. niciuna dintre cele menționate la punctele a și b;

58. Procesul de cunoaștere, care va sta la baza procesului de formare a declarațiilor

constă în:
a. senzațiile și percepțiile;
b. memorarea;
c. reproducerea;
d. reanalizarea.

59. Tipul temperat al magistratului judecător se caracterizează:

a. printr-un comportament blând în timpul ascultării, cu înțelegere, compasiune față de
inculpat;
b. printr-o anumită transparență în relația cu inculpatul și jovialitate;
c. printr-un comportament firesc, echilibrat, care ascultă cu atenție inculpatul, este răbdător,
calm, oportun și eficient în intervenții;

60. Partea civilă poate solicita despăgubiri pentru următoarele categorii de

prejudicii:
a. numai prejudicii constând în dureri fizice sau psihice
b. numai prejudiciu estetic
c. doar prejudiciu de agrement și prejudiciu juvenil
d. prejudicii constând în dureri fizice, psihice, prejudiciu estetic, prejudiciu juvenil

61. În procesul penal, declarația inculpatului:

a. este considerată regina probelor;
b. nu are o valoare probantă deosebită;
c. ajută la cunoașterea poziției subiectului activ față de fapta săvârșită;

62. Ca trăsături psihologice, de personalitate, ale procurorului se impune a exista:

a. răbdarea;
b. înțelegerea;
c. exacerbarea rolului de acuzator;
d. puterea de adaptare.

63. Stabilirea adevărului într-o cauză penală depinde de:

a. pregătirea profesională a persoanei care efectuează urmărirea penală sau judecata;
b. aptitudinile persoanei care efectuează urmărirea penală sau judecata;
c. obiectivitatea cu care se adună probele.

64. Psihologia avocatului este:

a. aceeași, indiferent de calitatea în care acesta participă în proces (apărător al inculpatului, al
părții vătămate, al părții civile)
b. diferită, în funcție de calitatea în care acesta participă în proces (apărător al inculpatului, al
părții vătămate, al părții civile)
c. nici una dintre cele menționate la literele a și b
65. Avocatul, apărător al părții civilmente responsabile, prezintă în general aceleași
caracterisitici psihologice cu:
a. apărătorul părții civile
b. apărătorul inculpatului
c. apărătorul persoanei vătămate

66. Stările psihice prin care trece victima unei infracțiuni sunt provocate de:
a. situațiile neașteptate, neobișnuite
b. atmosfera conflictuală circumscrisă unor infracțiuni
c. nici una dintre cele menționate la literele a și b

67. Tipul amabil al magistratului judecător se caracterizează:

a. printr-o anumită transparență în relația cu inculpatul și jovialitate;
b. printr-un comportament firesc, echilibrat, care ascultă cu atenție inculpatul, este răbdător,
calm, oportun și eficient în intervenții;
c. printr-un comportament neinteresat, caracterizat prin indiferență față de inculpat, de
personalitatea acestuia, de faptele lui.

68. Pregătirea ascultării inculpatului presupune:

a) studierea dosarului cauzei;
b) cunoașterea inculpatului;
c) stabilirea modului de desfășurare a ascultării;
d) elaborarea planului de ascultare.

69. Stabilirea adevărului într-o cauză penală depinde de:

a) pregătirea profesională a persoanei care efectuează urmărirea penală sau judecata;
b) aptitudinile persoanei care efectuează urmărirea penală sau judecata;
c) obiectivitatea cu care se adună probele.

70. Atitudinea inculpatului față de învinuirea adusă poate îmbrăca una din următoarele
forme:
a) să recunoască învinuirea și să facă declarații sincere;
b) să nu dorească să dea declarații în cauză;
c) să recunoască învinuirea și să facă declarații nesincere;
71. O clasificare a întrebărilor adresate inculpatului le împarte în următoarele categorii:
a) întrebări temă
b) întrebări de detaliu
c) întrebări problemă
d) întrebări determinative

72. Întrebările adresate trebuie să îndeplinească anumite condiții:

a) să fie clare și precise
b) să poată pune în încurcătură pe inculpat, dacă acesta neagă săvârșirea faptei
c) să presupună un răspuns scurt, la obiect

73. În etapa relatării libere, inculpatul:

a) nu poate fi întrerupt și nu i se poate limita timpul de expunere;
b) i se poate limita timpul de expunere doar dacă deviază de la subiect;
c) niciuna dintre situațiile prezentate la punctele a și b

74. Care este ordinea cronologică a etapelor ascultării inculpatului:

a) adresarea de întrebări și primirea de răspunsuri
b) ascultarea relatării libere
c) verificarea identității și a discuțiilor libere

75. Verificarea identității inculpatului presupune:

a) adresarea de întrebări cu privire la nume, prenume, locul nașterii
b) adresarea de întrebări despre cetățenie, studii, ocupație
c) adresarea de întrebări despre fapta comisă

76. Întrebarea adresată inculpatului de genul ”Cum ați intrat în locuința victimei?”
este:
a) o întrebare cu caracter general
b) o întrebare problemă
c) o întrebare de detaliu

77. Atitudinea inculpatului față de învinuirea adusă poate îmbrăca una din următoarele
forme:
a) să nu recunoască învinuirea și să facă declarații nesincere;
b) să recunoască în întregime învinuirea și să facă declarații nesincere
c) să refuze să dea declarații;
78. Tactica ascultării încrucișate constă în:
a) ascultarea inculpatului cu privire la desfășurarea cronologică a momentelor infracțiunii;
b) adresarea de întrebări inculpatului în mod alternativ, într-un ritm susținut;
c) adresarea alternativă de întrebări care conțin cuvinte afectogene.

79. Ascultarea repetată în faza de judecată se poate realiza la:

a) termenul de judecată considerat cel mai potrivit;
b) primul termen de judecată;
c) doar după ce inculpatul a fost audiat în această etapă procesuală.

80. Confruntarea se poate realiza între:

a) doi sau mai mulți inculpați trimiși în judecată;
b) inculpat ori inculpaţi şi partea vătămată sau civilă;
c) între inculpat ori inculpaţi şi martori.

81. Ascultarea inculpatului despre activitatea celorlalţi participanţi la săvârşirea

infracţiunii presupune:
a) se va cere inculpatului ce se audiază primul să facă referiri mai ales la activitatea celorlalţi
inculpaţi, lăsându-se impresia că persoana lui interesează mai puţin,
b) ascultarea se va începe cu inculpatul care nu recunoaşte fapta, regula tactică ce se impune este
ascultarea separată şi incitarea celui audiat să declare despre activitatea celorlalţi,
c) începerea ascultării cu inculpatul care recunoaşte cel mai complet şi mai amănunţit
fapta şi apoi în descreştere până la cel care nu recunoaşte fapta.

82. Procedeul tactic al justificării timpului critic şi procedeul verificării alibiului:

a) sunt identice,
b) nu sunt identice,
c) constau în aceea că verificarea timpului critic se poate face pentru orice situaţie de
nerecunoaştere (sau recunoaştere parţială) a faptei, în timp ce verificarea alibiului se face doar
atunci când se invocă o apărare concretă.

83. Prezentarea mijloacelor materiale de probă se efectuează întotdeauna:

a) prin prezentare directă ;
b) având în vedere aspectele de personalitate ale suspectului, prin lăsarea lor în zone vizibile;
c) prin prezentare progresivă;
84. Pentru utilizarea procedeu tactic al folosirii probelor de vinovăție trebuie cunoscută:
a) poziţia inculpatului rezultată din declaraţiile date de acesta în faza de urmărire penală
b) poziţia de nerecunoaştere a învinuirii de către inculpat
c) toate probele din dosar cu aprecierea anticipată a valorii fiecăreia dintre acestea

85. Ascultarea repetată constă în:

a) audierea inculpatului cu referire la desfăşurarea cronologică a momentelor infracţiunii, la
intervenţia unor alţi participanţi şi la contribuţia concretă a acestora,
b) reaudieri ale inculpatului cu privire la aceeaşi faptă, la anumite împrejurări în care s-a comis,
la amănunte considerate importante pentru lămurirea faptei în ansamblul ei,
c) adresarea alternativă a unor întrebări care conţin cuvinte afectogene (critice) privitoare la faptă
şi la rezultatele ei şi a unor întrebări care nu au legătură directă cu cauza şi se foloseşte cu
rezultate deosebite în cazul persoanelor mai sensibile.

86. "Timpul critic" reprezintă:

a) o probă prin care inculpatul dovedeşte justiţiei că în momentul săvârşirii infracţiunii se găsea
în altă parte.
b) o apărare pe care și-o formulează un inculpat în timpul audierii sale.
c) suma duratelor activităţilor care au precedat săvârşirea infracţiunii, a acţiunilor care
caracterizează săvârşirea infracţiunii şi imediat post-infracţională.

87. Ascultarea inculpaţilor recidiviști constituie:

a) un caz particular de ascultare, cu aspecte specifice, care o diferenţiază de modalitatea comună
de ascultare
b) un caz particular de ascultare, cu aspecte specifice, care nu o diferenţiază de modalitatea
comună de ascultare
c) nici una dintre cele menționate la punctele a și b

88. Specificul ascultării în instanţă a inculpaţilor recidiviști presupune:

a) respectarea publicităţii dezbaterilor, a solemnităţii acestora,
b) cunoaşterea de către inculpat a tuturor probelor dosarului,
c) posibilitatea folosirii procedeelor tactice de ascultare

89. Folosirea tacticii “complexului de vinovăţie“:

a) aduce rezultate în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii recidivişti, mulţi dintre aceştia fiind persoane
cu afectivitate, având chiar justificări personale pentru fapta pe care au comis-o.
b) nu aduce rezultate în ce-i priveşte pe inculpaţii recidivişti, mulţi dintre aceştia fiind persoane
lipsite de afectivitate, având chiar justificări personale pentru fapta pe care au comis-o.
c) nici una dintre variantele menționate la punctele a și b
90. În situaţia inculpaţilor recidivişti care nu recunosc faptele, procedeele tactice ce se
impun a fi folosite sunt:
a) procedeul verificării alibiului (când este invocat)
b) procedeul justificării timpului critic
c) procedeul ascultării repetate

91. “Profil psihologic“ al delicventului minor este caracterizat prin:

a) înclinaţia către agresivitate
b) instabilitate emoţională, generată de carenţe educaţionale,
c) dezechilibru existenţial exprimat prin manifestări ale unor vicii, perversiuni

92. Ascultarea inculpatului de către instanţă în procedura simplificată a recunoaşterii

vinovăţiei va fi importantă în:
a) stabilirea vinovăției inculpatului
b) stabilirea admisibilităţii cererii de judecare în această procedură
c) stabilirea pedepsei inculpatului

93. Pregătirea ascultării inculpaţilor recidivişti trebuie să ţină seama de:

a) aspecte de personalitate ale inculpatului ,
b) studiul probelor din dosar
c) cunoaşterea amănunţită a tuturor probelor dosarului

94. Ascultarea în instanţă a inculpaţilor recidivişti se realizează prin parcurgerea în

ordine a următoarelor trei etape:
a) ascultarea relatării libere,
b) verificarea identităţii civile a inculpatului,
c) adresarea de întrebări şi primirea răspunsurilor.

95. Ascultarea inculpaţilor minori în faţa instanţei de judecată constituie o activitate:

a) asemănătoare cu ascultarea inculpaților majori
b) relativ diferită de ascultare a inculpaţilor în general,
c) un caz particular de ascultare

96. Ascultarea inculpatului minor este o activitate complexă, care presupune, printre
altele, un contact direct, nemijlocit, în cadrul unui raport juridic procesual penal:
a) între minor, apărătorul acestuia, părinţii minorului ca părţi responsabile civilmente,
procuror, părţi vătămate, reprezentantul autorităţii tutelare şi instanţa de judecată.
b) doar între minor, părinții acestuia și instanța de judecată
c) între minor și instanța de judecată
97. Studierea probelor cauzei trebuie să se materializeze prin:
a) notarea în planul de ascultare a tuturor datelor importante şi necesare în ascultare,
b) notarea variantelor ce rezultă din ascultările anterioare,
c) notarea posibilelor variante ce ar putea fi acreditate de inculpat

98. În cazul procedurii recunoașterii învinuirii:

a) instanţa procedează la ascultarea inculpatului, după care, luând concluziile procurorului şi

ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

b) instanța ascultă procurorul, avocatul și celelalte părți, pronunțându-se asupra cererii, iar
apoi ascultă inculpatul

c) instanța se pronunță asupra admisibilității acesteia, iar apoi ascultă inculpatul, procurorul,
avocatul și celelate părți

99. În cazul admiterii cererii de judecare a inculpatului în baza recunoașterii învinuirii:

a) instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu

martori, expertize și înscrisuri.

b) instanţa întreabă părţile şi persoana vătămată dacă propun administrarea de probe cu

înscrisuri.

c) instanța nu poate administra nici un fel de probe

100. Fixarea rezultatelor reconstituirii se va face:

a) printr-un proces verbal de reconstituire
b) prin fotografiere
c) prin filmare

101. Verificarea celor auzite sau văzute se realizează:

a) atunci când dorește organul judiciar
b) după ce condițiile de timp, vizibilitate, iluminare au fost create în mod similar
c) prin așezarea fiecărei persoane în locul în care afirmă că s-a aflat la momentul
comiterii faptei

102. Percheziția informatică se poate face asupra:

a) unui stick, calculator, hard disk
b) unui suport de stocare a datelor informatice
c) unui vehicul
103. Pregătirea reconstiturii presupune:
a) stabilirea scopului acesteia;
b) convocarea participanților;
c) stabilirea instrumentelor și mijloacelor necesare efectuării acesteia;

104. Percheziția persoanei se face:

a) asupra corpului persoanei;
b) asupra îmbrăcămintei, a bagajelor persoanei;
c) asupra obiectelor de uz personal;

105. Prezentarea pentru recunoaștere a persoanelor se va face după ce:

a) persoana care va efectua recunoașterea va fi ascultată anterior,
b) persoana care va efectua recunoașterea va preciza după ce trăsături sau activitate ar putea
descrie persoana,
c) persoana care va efectua recunoașterea arată distanța, luminozitatea sau alte elemente
prezente în momentul în care a recepționat persoana care va fi recunoscută.

106. Prezentarea cadavrului pentru recunoaștere se efectuează:

a) după toaletarea eventualelor deformări, răni,
b) după ce cei care urmează a face recunoașterea vor declara în prealabil cu privire la
trăsăturile și caracteristicile persoanei dispărute,
c) după ce cei care urmează a face recunoașterea vor preciza anumite elemente de identificare
cum ar fi cicatrici, tatuaje, anumite malformații.

107. Arestarea constă în:

a) privarea de libertate a unei persoane în temeiul unui mandat de arestare emis de organele
competente,
b) privarea de libertate a unei persoane pentru o perioadă de 24 de ore;
c) lipsirea de libertate a unei persoane dispusă de către procuror