P.N.P.

……………………………………………………………………………………………………………… 1

P.N.P. - Paranoiac Nevrotic Psihopat

(elaborată de PICHOT)

Proba cuprinde 3 secţiuni:

 O secţiune introductivă legată de gusturi alimentare: se cere subiectului să
sublinieze ce alimente îi displac. S-a constatat că nevroticii au adversităţi faţă de anumite
alimente. Elemente simptomatice: orice subliniere de aliment pe care nu îl suportă.
 Aplicarea unui chestionar:
 Întrebări privind tendinţe nevrotice (inspirat din Cornell Index);
 Întrebări privind tulburări paranoide (Guilford, MMPI-Pa);
 Întrebări privind tendinţe psihopatice (MMPI-Pd).
 O secţiune de conexiuni verbale (analogă tehnicilor asociativ-verbale Pressey) care
cere ca faţă de un cuvânt dat (scris în stânga cu majuscule) să se sublinieze care din
elemente i se asociază (cuvintele scrise cu litere obişnuite). De ex., FOARFECE:
infirmieră, a tăia. În acest caz se dau variantele de răspuns care se consideră
simptomatice.
Chestionarul cuprinde anumite întrebări pentru verificarea gradului de sinceritate.

Foile de profil conţin etaloane distincte pentru persoane cu nivel cultural superior (sunt
mai reţinute şi tind să obţină valori mai mici chiar dacă au anumite probleme) şi pentru
persoane cu nivel cultural inferior (răspund direct şi tind să obţină note mai mari).

Pentru proba de gusturi alimentare se sumează numărul alimentelor respinse; pentru

proba de conexiuni verbale se au în vedere răspunsurile semnificative în plan psihologic.

Punctajul obţinut la secţiunea legată de gusturile alimentare cu cel de la conexiuni verbale

se adună cu dublul punctajului obţinut la proba cu simptome nevrotice. Între 40-70 sunt
limitele normalităţii.

Valorile brute obţinute sunt transcrise în foaia de profil.

Notele T presupun  = 50 şi  = 10. Valorile care corespund cu notele T peste 70 sunt
considerate semnificative patologic iar cele având mediile 2 sunt situate în zona
normalităţii (profilul permite studiul analitic).

P.N.P. este o probă care evaluează echilibrul structurii de personalitate, starea de

armonie şi normalitate a acesteia, prin raportare la cele 3 grupuri de entităţi
nosologice distincte: nevroză, paranoia, psihopatie.

Există un paralelism de principiu între E.P.Q. şi P.N.P. dat de analiza oarecum a aceloraşi
aspecte:

E.P.Q. P.N.P.
P Psihotism Pa Paranoia
N Nervozitate N Nevroză
C Tulburări de comportament Ps Psihopatie
P.N.P. ……………………………………………………………………………………………………………… 2

Cele două probe însă nu se suprapun, pentru că unghiul din care se desfăşoară analiza
este diferit:
 E.P.Q. analizează personalitatea normală cu eventualele sale accentuări, cu
posibilele sale dizarmonii structurale, surse ale unei conflictualităţi latente care poate
deveni manifestă în funcţie de context.
 P.N.P. este un instrument mai clinic, mai angajant în surprinderea sindromului
propriu-zis pe care îl desemnează fiecare scală şi, chiar dacă proba îşi păstrează şi o
semnificaţie în domeniul normalului, ea se plasează în zona acelui normal aflat la limită cu
patologicul.

Rezultatele aceloraşi subiecţi la cele două probe coincid în marea majoritate a cazurilor,
dar apar şi neconcordanţe.

Analiza comparativă pe un lot de 1000 subiecţi a celor două probe relevă:

 E.P.Q. este mai sensibil pe orizontală adică are o sferă de cuprindere mai largă, fapt
explicabil prin incidenţa mai mare a accentuărilor de personalitate faţă de incidenţa
tulburărilor structurate în sindrom;
 P.N.P. este mai sensibil pe verticală, în profunzime, fiind necesară o intensitate
crescută a fenomenului, conturarea sa clinică pentru a fi surprins.

Din diferenţa celor două dimensiuni de sensibilitate: pe orizontală – E.P.Q. şi pe verticală

(profunzime) – P.N.P., rezultă un număr de cazuri a căror semnalare nu concordă la
ambele teste, problemele apărând fie pe unul fie pe celălalt. Aceasta nu pune la îndoială
existenţa reală a acelor probleme ci face ca decizia să se ia ţinând seama în mod necesar
de ambele probe.

Chestionarul P.N.P. cuprinde 4 scale: L – “Lie” – minciună, N – nevroză, Pa – paranoia,

Ps – psihopatie.

Scala L “Lie” – minciună: evaluează sinceritatea opiniilor subiectului faţă de aspectele

concrete ale existenţei sale cotidiene şi, prin extensie, permite aprecierea participării
deschise şi sincere la probă. Scala luată din M.M.P.I. este bine construită şi relevantă
pentru gradul de sinceritate obţinându-se o distribuţie normală a rezultatelor, lucru
neobţinut pentru scale similare din alte teste.

Scala N – nevroză: evaluează prezenţa / absenţa supleţii adaptative care permite /

împiedică individul să se racordeze optim la realitate şi să-şi adapteze resursele spre
realizarea unui model cât mai corespunzător de existenţă.

Ansamblul tulburărilor grupate în categoria nosologică a nevrozelor se caracterizează mai

ales prin modificările psihice care apar în acest dialog continuu om-mediu, fiind tulburări
psihice cauzate până la urmă de dificultăţile sau obstacolele pe care unul sau ambii
“parteneri” de dialog le prezintă.

Factorii generatori ai nevrozei sunt multipli şi în majoritatea cazurilor “de cursă lungă”,
semnificativi fiind:
 valoarea predispozantă a terenului (vulnerabilitatea genetică),
 structura slabă de personalitate,
 tulburările pre-existente,
 traumele copilăriei,
 condiţiile vitrege de existenţă (stările de stres şi stările reactive).
P.N.P. ……………………………………………………………………………………………………………… 3

Consecinţă a conflictelor, tensiunilor, psihotraumelor la care este supus individul, nevroza

produce modificarea echilibrului psihic fiindu-i caracteristice manifestări simptomatice
continue sau episodice care dovedesc ineficienţă funcţională faţă de solicitările cotidiene:
 stimuli neutri ajung să primească răspunsuri paradoxale sau să genereze
adevărate “vârtejuri” simptomatice, semnificaţiile unor fapte sunt supradimensionate până
la catastrofal, în interioritatea persoanei se instituie un fond de nelinişte până la anxietate,
o spaimă până la fobie şi obsesie, o lipsă de încredere şi stabilitate;
 perspectivele întrezărite au întotdeauna o tonalitate pesimistă, de tensiune, iar
trăirile se desfăşoară sub semnul suferinţei;
 rezonanţa crescută din domeniul afectivităţii se traduce prin hiperemotivitate şi
exaltare a susceptibilităţii (nevroticul este mai sensibil şi mai iritabil);
 funcţiile cognitive se resimt din cauza labilităţii psihoafective: scade calitatea
percepţiilor, scade eficienţa gândirii, apar dificultăţi în asimilarea noului;
 răspunsurile nevroticului la factorii solicitanţi îşi modifică dinamica, devin inegale
(reacţiile nestăpânite, explozive alternează cu stări adinamice), aceste răspunsuri fiind
lipsite adesea de adecvanţa necesară;
 concomitent creşte disproporţionat şi ineficient interesul pentru sine, pentru o
serie de preocupări secundare şi lipsite de importanţă scăzând în acelaşi timp
interesul pentru mediu, pentru cei din jur, ceea ce duce la îngustarea şi limitarea tot mai
accentuată a orizontului care se pliază tot mai mult pe elemente minore şi morbide.

Scala Pa – paranoia: evaluează absenţa / prezenţa manifestărilor unei forme particulare

de suferinţă caracterizată prin prezenţa unui nucleu delirant, dezvoltat insidios şi centrat
pe tema disconfortului, disconfort cauzat sub o formă sau alta, în reprezentarea subiectiv
mentală a individului, de persoanele din jurul său, care îl împiedică să-şi desfăşoare
plenar potenţialul creator, îl stânjenesc, îi pun în faţă fel de fel de obstacole cu care el
urmează să se lupte la nesfârşit, să se revolte, să protesteze.

În acest tip de suferinţă, sistemul de dezvoltare a ideilor este lipsit de orice context
halucinator, gândirea fiind coerentă în demersul său dar plecând de la premise false (de
invidie, de urmărire, de ostilitate a celorlalţi faţă de individul respectiv, totul sub presiunea
dorinţei celorlalţi de a-i face rău).

Tabloul clinic este conturat de 4 simptome principale:

 supraaprecierea persoanei proprii (orgoliul, narcisismul);
 dispreţul, minimalizarea importanţei şi valorii celorlalţi (susceptibilitate, invidie,
dispreţ, ostilitate până la agresiune);
 apariţia unor erori de logică în gândire ca o consecinţă a imposibilităţii comparării
corecte a propriilor capacităţi cu ale celor din jur (tendinţă de absolutizare, exagerare,
goană după argumente, detalii, încăpăţânare);
 lipsă de supleţe adaptativă socio-profesională.

Scala Ps – psihopatie: evaluează o stare existenţială şi comportamentală limitrofă

normalului în care trăsătura cea mai caracteristică o reprezintă tulburările de adaptare la
ambianţa familială şi socio-profesională.

Considerată drept o personalitate cu defect, anormală, sociopată, psihopatia este

rezultatul unor cauze exogene şi endogene multiple şi diverse:
 factori ereditari: întârzieri în ritmul general de dezvoltare a sistemului nervos central –
generatoare de infantilism psihic, dezvoltarea inegală a diverselor părţi componente ale
sistemului nervos central – generatoare de discrepanţe şi tensiuni interne, leziuni grave,
encefalopatii;
P.N.P. ……………………………………………………………………………………………………………… 4

 factori organici din prima copilărie: encefalopatii, traumatisme craniene, infecţii,

intoxicaţii şi
 factori socio-familiali: familii cu “amprenta anormalităţii” – mai mulţi membri cu
diverse tulburări psihice sau psihoorganice, medii familiale deficitare educativ.

Structurarea psihopatiei începe din copilărie când apar elemente ce duc la etichetarea
copilului respectiv drept “copil problemă”: obraznic şi gălăgios, neatent, inegal, preocupat
aproape exclusiv de distracţii.

Adolescenţa, cu toate transformările care o însoţesc, scoate puternic la lumină

elementele tipice sociopatiei:
 neascultarea, neglijenţa, fuga, vagabondajul, furtul, conflictele însoţite de violenţe
fizice, ca şi lipsa unui ideal de viaţă, a preocupărilor pentru însuşirea şi practicarea unei
profesii;
 activitatea individului este dominată de atracţia exercitată de toate formele de
amuzament, de distracţii în care îşi risipeşte timpul şi energia;
 începe consumul excesiv de alcool, fumatul, abuzul de tranchilizante sau stimulente,
jocul de cărţi, organizarea unor bande pentru huliganism, furturi, escrocherii etc.

Maturitatea va contura pe deplin adevăratul tablou psihopatologic.

 În cadrul funcţiilor cognitive adesea surprinzător de bine dezvoltate, se constată
insuficienţa achiziţiilor de valoare: individul învaţă repede, dar anarhic şi inegal, nu are
răbdare să progreseze metodic, bazându-se pe succese rapide în care satisfacerea
imediată a dorinţelor este unicul scop.
 De aceea, eşecul său profesional este previzibil, cu atât mai mult cu cât psihopatul
suferă de o adevărată “miopie socială”, datorită căreia repetă aceleaşi greşeli, fără a
se folosi nici de experienţa sa nici de a celorlalţi fiind în acelaşi timp lipsit de prudenţă şi
de prevedere.
 Pedepsele nu au ecou, pentru că autocritica şi anxietatea lipsesc spre a se controla,
autocorecta sau a avea remuşcări.
 Prietenii sunt rari şi sporadici, iar amiciţiile bazate mai ales pe aventuri.
 Psihopatul este inabil în a diferenţia suficient de clar, binele de rău şi adevărul de
minciună, la care se adaugă o adevărată pulsiune elementară de a face numai ce-i place.
 Psihopatul este un adevărat “handicapat social” din cauza conflictelor multe,
inevitabile, cu desfăşurare amplă, disproporţionate, în care intră permanent.
 Întregul său comportament este polarizat spre egoism-egolatrie, de unde rezultă şi
o anume rigiditate şi opoziţie în orice situaţie, deoarece psihopatul se simte mereu obligat
să-şi dovedească drepturile sale cu orice preţ, plasându-se mereu pe poziţii revendicative.

Prin excelenţă, el este un individ care cere mult şi dă puţin în schimb, pentru că este
prea satisfăcut de sine însuşi, spre a-l mai interesa şi altceva.

OBSERVAŢIE:
Prezentarea mai extinsă a semnificaţiei unor entităţi clinice urmăreşte cunoaşterea
corectă a conceptelor utilizate, dar în acelaşi timp oferă elemente de sprijin pentru
discuţiile individuale, atrăgând atenţia asupra unor elemente şi aspecte semnificative.

Instrucţiuni pentru administrare:

Instructajul este valabil pentru orice chestionar de personalitate, în cazul particular al
P.N.P.-ului atrăgându-se atenţia subiecţilor asupra existenţei a trei variante de răspuns şi
asupra semnificaţiilor:
“A” – adevărat pentru mine;
P.N.P. ……………………………………………………………………………………………………………… 5

“F” – fals, neadevărat pentru mine;

“?” – situaţie intermediară, nu mă pot decide.
Li se va spune deasemenea că deşi pot folosi varianta de răspuns “?” pentru situaţiile în
care nu se pot decide, este bine să apeleze la ea cât mai puţin şi să aleagă de regulă
variantele de răspuns tranşante “A” / “F”, pentru că astfel se pot descrie pe sine şi
caracteriza mai bine.

Timp de lucru:
Timpul de lucru este liber, iar timpul estimat este de 20 minute

Instrucţiuni pentru corectare, cotare şi decizie

Corectarea se face cu ajutorul grilelor de corecţie.
 În cadrul fiecărei scale se cotează cu câte un punct fiecare răspuns semnificativ, care
este întotdeauna un răspuns “A” sau un răspuns “F”, răspunsurile “?” nefiind cotate.
 Prin însumarea punctelor semnificative de pe fiecare scală se obţine nota brută a
scalei, care se trece în rubrica indicată din foaia de răspuns.
 Fiecărei note brute îi corespunde o notă standard şi un tip de aviz, conform etalonului.

În luarea deciziei se ţine seama de notele standard de la scalele N, Pa, Ps, scala L fiind
orientativă în evaluarea de ansamblu a subiecţilor.

Note brute Stanine Aviz

N Pa Ps
17 – 30 12 – 20 14 – 20 1 Respins
12 – 16 9 – 11 12 – 13 2 Respins
8 – 11 7–6 10 – 11 3 Critic
5–7 5–6 7–9 4 Admis
3–4 3–4 6 5 Admis
2 2 5 6 Admis
1 1 4 7 Admis
0 0 3 8 Admis
0 0 0–2 9 Admis

OBSERVAŢII:
1) Cumularea sub aspectul performanţei a staninelor 8 şi 9 la scalele N şi Pa este
firească pentru o populaţie normală în care incidenţa simptomatologiei clinice de
aceste tipuri este redusă. Acest cumul de performanţă făcându-se în zona staninelor
maxime, nu împiedică lucrul cu testul, la care importante pentru selecţie sunt staninele
minime.
2) Distribuţia normală la scala Ps indică prezenta mult mai frecventă în lot a
manifestărilor de tip psihopat ceea ce impune o atenţie sporită în evaluarea
psihologică, cu atât mai mult cu cât reamintim, psihopatul poate avea deseori funcţiile
cognitive surprinzător de bine dezvoltate, fără însă a suplini prin aceasta deficitul
structural grav.
3) La proba de “gust alimentar” şi la cea de “conexiuni verbale”, componente ale P.N.P.,
s-a renunţat, acestea nevalidându-se experimental.
P.N.P. ……………………………………………………………………………………………………………… 6

Decizia luată pe chestionar în ansamblu ţine seama de nota standard a fiecăreia dintre
cele 3 scale semnificative: N, Pa, Ps. Ea este o decizie parţială, a probei luată în sine, şi
urmează să fie inclusă în decizia de ansamblu a examinării.

Cheia răspunsurilor simptomatice

N – nevroză: Pa – paranoia: Ps – psihopatie: L “Lie” – minciună:

cuprinde 30 itemi cuprinde 20 itemi cuprinde 20 itemi cuprinde 15 itemi

Item Cheia Item Cheia Item Cheia Item Cheia

1 A 4 A 3 F 2 F
11 A 6 A 5 A 7 F
12 A 10 F 13 A 8 F
18 A 15 A 17 A 9 F
21 A 16 A 19 A 14 F
22 A 25 A 20 A 30 F
23 A 26 A 34 F 31 F
24 A 27 A 37 F 44 F
29 A 28 A 39 A 54 F
32 A 39 A 41 A 56 F
33 A 53 A 42 A 57 F
35 A 59 A 51 A 58 F
36 A 60 A 59 A 66 F
38 A 61 A 62 F 77 F
40 A 63 A 65 F 81 F
43 A 67 A 69 A
45 A 70 A 72 A
46 A 71 A 73 F
47 A 79 A 76 F
48 A 82 A 83 F
49 A
50 A
52 A
55 A
64 A
68 A
74 A
75 A
78 A
80 A
P.N.P. ……………………………………………………………………………………………………………… 7