TEMA CERCETĂRII

Gelozia
Analiză comparativă
Realizat : Spetețchi Eugenia
 Cuprins :

1.Origine
2.Ce este este gelozia ?
3.Analiza geloziei din perspectiva a doi autori.
4.Efectele geloziei asupra organismului.
5.Cum să prevenim evoluția geloziei?
„Monstrul cu ochi verzi, ce-și bate joc de carnea cu care se
hrănește.” Așa descria William Shakespeare gelozia
1.Și sentimentele au o istorie și față de gelozie știința are o
poziție pe care a luat-o odata cu dezvoltarea cunoștintelor și
teoriilor de medicină. În psihiatrie medicii au studiat mai
întai gelozia maladivă sau obsesivă, care a fost inclusa în
cercetarea paranoiei. În 1905 se face prima cercetare asupra
fenomenului general de gelozie.
GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant provocat de bănuiala sau
certitudinea că ființa iubită este necredincioasă .
Marele dicționar al psihologiei “Larousse ” , Gelosia este sentimental provocat de teama de a fi
înșelat de către ființa iubită și uneori de convingerea că aceasta preferă deja o altă persoană.
 Maria Cojocaru psiholog afirmă că de multe ori,
oamenii își imaginează că sunt gelosi pentru ca sunt
îndragostiți, dar de fapt se „îndragostesc” pentru că au
nevoie ca o persoană să stea langă ei pentru a nu se simți
singuri, gelozia partenerului ne face, de cele mai multe
ori, să ne imaginăm că suntem iubiți, însa, în acest
context, aceasta este confundată cu iubirea, iar iubirea
mult dorită se transforma intr-o lupta fara învingatori.
Gelozia vine pur și simplu din teama persoanei că nu are
valoare de una singură. Cu cât persoana este mai puțin
capabilă să-și găsească ea însăși protecția necesară și
cu cât increderea în sine este mai mică, cu atât crește
nesiguranța, teama de abandon și implicit apare gelozia,
caracterizată prin nevoia puternică de a menține
partenerul cât mai aproape, pentru protejarea propriei
porții de afecțiune. Astfel relatâția tradițională oscilează
între afecțiune și dominare, din păcate, doi poli
incompatibili pentru construirea unei relații reale. Cu
alte cuvinte gelozia seamană aparent foarte mult cu
iubirea, dar este în realitate un frate vitreg malefic, cu
caracteristici opuse.
Sigismund Schlomo Freud.
medic neorepsihiatru, evreu austriac , fondator al
școlii psihologice de psihanaliză consideră că gelozia
ține de acele stări afective pe care, în unele privințe,
le putem considera normale.In cazurile in care
acestea lipsesc, Freud afirmă ca avem de-a face cu o
puternică refulare a pulsiunilor inconștientului.
Gelozia se poate manifesta față de una sau mai multe
persoane iubite. Ea reprezintă o situație în care
figurează persoana geloasă, obiectul suspiciunii si
rivalul sau real sau imaginar. Persoanele geloase au
o structura particulară a personalității, prezentînd
urmatoarele trăsături: neliniște trezită și întreținută
de teamă, incapacitatea de a putea întreține la
partener sentimentul iubirii, impresia că este trădat în
sentimentele sale, ideea de a fi respins de catre
partenerul său, impresia de obstacol al posesiunii
partenerului, impresia unui sentiment de inferioritate,
suspiciunea sau convingerea ferma a infideliății
partenerului său de cuplu.
 “Atunci când se accentuează doar aspectul
negativ, cuplul devine o închisoare, un loc al
reprimării, iar partenerul de viaţă se transformă
într-un inamic. Auzim mult prea des expresii de
genul: <>, <>, <>. Atunci când <> înseamnă
„mă iubesc aşa cum sunt şi te iubesc aşa cum
eşti“, putem vorbi cu adevărat de iubire, pentru
că fidelitatea faţă de celălalt începe cu fidelitatea
faţă de tine însuţi”,Cojocaru
susţin că primele forme de gelozie pot apărea
încă din copilărie şi pot fi cauzate de dragostea
exagerată a copilului pentru unul dintre părinţi,
sau de apariţia unui frate/soră, copilul
imaginându-şi că dragostea părintească va fi
canalizată exclusiv către cel nou născut.
 La Freud, iubirea este întotdeauna
ambivalentă. Ceea ce uzual numim
iubire, conține întotdeauna și ură, una
dintre funcțiile iubirii este de a face ca
ura să fie inofensivă. Iubirea singură
este oarecum o abstracție nerealistă.În
1922, Freud vorbește despre gelozie
asemănând-o cu doliul. La indivizii la
care ea nu se manifestă a tras
concluzia că ea există în viața psihică
inconștientă însă este supusă unei
refulari puternice. Acolo unde ea se
manifestă intens și anormal se poate
clasifica pe trei nivele: concurențială
sau normală, proiectată și delirantă.
4.Odată ce apare monstrul verde, aşa cum mai este denumită
gelozia, cel marcat poate avea senzaţia că nu mai vede în faţa
ochilor. Un studiu a descoperit că femeile cuprinse de gelozie au
probleme să vadă obiectele evidente din jurul lor. Cu cât este mai
mare sentimentul de gelozie, cu atât mai greu le-a fost să vadă.
Mai mult decât atât, gelozia activează stresul în organism, iar
dacă eşti „inundat“ de hormoni de stres, tensiunea sanguină şi
ritmul cardiac cresc.
„Gelozia, între două persoane care se iubesc cu adevărat, care sunt atașate unul de altul, sigur
că există acest sentiment, această emoție. Dacă ea există ca o umbră, pe undeva, orice
specialist va admite acest lucru. Un partener ar trebui să mai simtă uneori că ții la el, chiar și
așa. Dar dacă este o gelozie patologică, care trece în agresivitate și violență, aceasta deja
trebuie tratată, și foarte serios”, declară psihologul Larisa Cuznețov,
Concluzie
Conștientizează-ți
problema, iar tot ce îți mai
rămâne de făcut este să
vorbești, să vorbești, să
vorbești… Discută
motivele ce te fac să
privești cu incertitudine
relația cu partenerul ori
dorința de a avea ceea ce
alții posedă. Încearcă să-ți
analizezi simțămintele
obiectiv și descoperă
motivele din spatele
acestora