Sunteți pe pagina 1din 14

PENTICOSTALISM SI ECUMENISM

SAU PENTICOSTALISMUL DIN PERSPECTIVA


NEOLIBERALA SI A TEOLOGIEI
INTERCULTURALE
O analiza critica a pozitiei adoptate deWalter J. Hollenweger
In Pentecostalism, Origins and Developments Worldwide,
Hendrickson Publishers, Peabody, Mass.
U.S.A., 1997

de Valeriu Andreiescu

Miscarea penticostala mondiala de azi (inclusiv harismaticii si


bisericile de tip penticostal din Africa si Asia) cu cei aproximativ
500.000.000 de credinciosi ai ei luati in calcul de Hollenweger,
cuprinde majoritatea tendintelor manifestate tn istoria Bisencii de-a
lungul timpului; exista penticostali evanghelici §i penticostali
unitarieni (antitrinitari); penticostali romano-catolici si greco-
ortodocsi; penticostali calvinisti si arminieni; ecumenisti si
antiecumenisti; adepti ai botezului adult sau dimpotriva ai botezului
pruncilor, etc. A lipsit pana acum din penticostalism liberalismul
teologic care neaga inspiratia divina si autoritatea Scripturilor,
transcendenta lui Dumnezeu, jertfa ispasitoare a Mantuitorului
Hristos (inlocuita cu ,,evanghelia sociala") lucrarea supranaturala a
Duhului Sfant. Ca o reactie Tmpotriva liberalismului (pornita insa tot
de la critica biblica radical a) a aparut Tn sec. XX neo-ortodoxismul
sau neoliberalismul teologic care se intoarce partial la Scripturi,
recunoscandu-le intr-o anumita masura autoritatea, desi le neaga
inspiratia; de asemenea se intoarce partial la credinta tn jertfa
ispasitoare a Mantuitorului Hristos, chiar daca ti neaga intr-o anumita
102 Fenticostansm si ecumenism sau penucosiaiismui am
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

masura istoricitatea; in fine, se mai intoarce si la credinta in lucrarea


divina a Duhului Sfant careia insa in mod paradoxal Ti neaga
caracterul supranatural.
Dupa cat se pare, nu exista in prezent decat un singur
neoliberal de frunte care sa se declare simpatizant penticostal, Walter
Hollenweger, eel mai de seama istoric al miscarii penticostale
mondiale. Ultima sa lucrare Pentecostalism (1997) ii sintetizeaza in
mare masura intreaga lui opera care este derutanta pentru
penticostalii evanghelici si este deci util pentru ei sa o prezentam
aici, subliniind atat aspectele socotite de noi ca pozitive, cat si
aspectele cu care nu suntem de acord.

Walter Jacob Hollenweger s-a nascut la Antwerpen (Anvers),


Belgia, in 1927. S-a afirmat ca lider de tineret si pastor in Misiunea
Penticostala Elve£ana {Schweizerische Pfingstmission) si a urmat
cursurile Institutului International de Instniire Biblica (International
Bible Training Institute) din Burgess Hill, Anglia.
Evolutia sa doctrinara se reflecta in dedicatiile de la p. V a
cartii pe care o recenzam: ,,Prietenilor si invatatorilor mei din
Miscarea Penticostala care m-au invatat sa iubesc Biblia si
invatatorilor si prietenilor mei din Biserica Presbiteriana care m-au
invatat s-o inteleg." Desi pare sa fi ramas incredintat ca miscarea
penticostala este de la Duhul Sfant, Hollenweger a adoptat o
intelegere a Bibliei din punctul de vedere neoliberal sau neo-ortodox,
fiind rezervat, daca nu ostil, fata de punctul de vedere evanghelic al
asa-numitului penticostalism clasic.
Hollenweger a studiat la Universitatea din Zurich, publicandu-
si dizertatia inaugurala Handbuch der PSngstbewegung (Manual al
Miscarii Penticostale) 10 vol. Zurich, 1966. Pentru documentarea
acestei lucrari a facut apel si la Trandafir Sandru care consemna
(vorbind despre sine la persoana a treia): ,,Binecunoscutul teolog dr.
Walter Hollenweger i-a solicitat /lui Sa.ndru-n.nJcolaborarea la
redactarea unei lucrari despre penticostalism, lucru pe care l-a
Penticostalism §i ecumenism sau penticostalismul din 103
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

facut insa fara aprobarea autorititilor"} Parti din aceasta lucrare au


fost revizuite si publicate sub titlul Enthusiastisches Christentum.
Die Pfingstbewegung in Geschichte und Gegenwart (Crestinsimul
entuziast Miscarea penticostala in istorie si in prezent), Zwingli
Verlag, Zurich 1969. O versiune engleza revizuita, The Pentecostals,
SCM Press Ltd., London 1972 a fost reeditata in 1988 de
Hendrickson Publishers, Peabody, Mass.
Hollenweger a publicat, dupa calculul nostru, vreo saisprezece
oarti si peste patruzeci de articole stiintifice. Citam cateva car|i care
ni se par mai importante:
- (editor) Die Pfmgstkiwhen. Selbstdatstellungen,
Dokumente, Kommentare (1971)-Bisericile penticostale.
Autoprezentari, documente, comentarii (cu an capitol Romania"
semnat de Trandafir Sandru);
- Pentecost Between Black and White. Five Case Studies on
Pentecost and Politics (1974) - Penticostalismul totre negri si albi.
Cinci studii de caz asupra penticostalismului si politicii;
- Evangelism Today: Good News or Bone of Contention?
(1976) - Evanghelizarea de azi: Vestea buna sau marul discordiei?
- Erfahrungen der Leibhaftigkeit (1979) - Experience ale
demonicului {Interkultwelle Theologie 7);
- Wie aus Grenzen Briicken werden. Bin theologisches
Lesebuch (1980) - Cum sa se faca din granite poduri. O crestomatie
teologica;
- Umgang wit Mythen (1982) - Abordarea miturilor
(Interkulturelle Tbeologie n},
- Geist undMaterie (1988) - Spirit si materie (Interkulturelle
Theologie m).
Hollenweger a fost profesor de misionarism la Universitatea
din Birmingham, Anglia, si secretar pentru evanghelizare al

1 T. Sandru, Trezirea spiritualspenticostala din ^amin/a, Editura I.T.P.,


Buc. 1997, p. 110.
104 Penticostalism §i ecumenism sau penticostalismul din
perspectiva neoliberala si a teologiei inteteulturale

Consiliului Mondial al Bisericilor, fiind si cleric al Bisericii


Reformate Elvetiene. La varsta de 72 de ani continua sa scrie si sa
participe la conferinte teologice
internationale. In aprilie 1999 a luat parte cu comunicarea The
Challenge of Reconciliation (Chemarea impacarii) la a 21-a
Conferinta anuala a EPTA (European Pentecostal Theological
Association) la Erzhausen, Germania; tn iulie 1999 a participat cii
referatui A Life with the Bible (O viata impreuna cu Biblia) la a 9-a
conferinta a EPCRA (European Pentecostal/Charismatic
Association) in colaborare cu Academia de Misiune de la
Universitatea din Hamburg. (La ambele a fost reprezentat si
Institutul Teologic Penticostal-Bucuresti printr-un numar de
participanti).
Teologia lui Hollenweger face apel la constientizarea
interculturalitatii traditiilor crestine, tndeosebi a dimensiunilor
interculturale a miscarilor care ofera alternative sau variatiuni
Bisericilor traditionale europene si nord-americane, de pilda Bisericii
Reformate pe care o slujeste teologul elvetian.
Teologia capabila sa renunte la absolutizarea propriei sale
conditionari culturale ar fi - dupa el - in stare sa transforme in punti
barierele dintre oameni. De pe pozitia sa de spijinitor al Consiliului
Mondial al Bisericilor si de slujitor al unei biserici istorice, teologul
nu-si reneaga experienta sa penticostala, ci o foloseste in interesul
optiunilor sale ulterioare, pentru a contribui la depasirea crizei
ecumenismului si a bisericilor protestante istorice.
O deschidere intuitiva in sens contrar, adica dinspre
penticostal ism spre biserici le istorice si miscarea ecumenica, o
avusese fostul pres,edinte al cultului penticostal Pavel Bochian care
intelesese eel mai bine dintre liderii penticostali romani, sub
presiunea circumstantelor in care si-a exercitat functia, deschiderea
uria^a a miscarii penticostale ce depaseste dezbinarea
protestantismului si devine o miscare de unificare spirituals a
crestinismului, prin credinta in Dumnezeu si Iisus Hristos
Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 105
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Rascumparatorul, insotita de puterea dragostei si a Duhului SfSnt,


deasupra dogmelor si riturilor diferite pe care nu le desfiinteaza, ci le
pune Tntrucatva in paranteza. Nu este intamplator ca ultima
activitate didactica a lui P. Bochian a constat in cursurile pe care
le-a tinut la Academia Intemationala a Religiilor de la Bucuresti, In
martie-aprilie 1996.2
in introducerea monografiei sale teologico-istorice
Pentecostalism, Hollenweger explica motivul pentru care a scris
aceasta lucrare dupa ce si-a lncheiat cariera academica: nu pentru ca
tripla miscare penticostala, harismatica si a bisericilor indigene
asemanatoare din lumea a treia a ajuns de la zero la 500 de milioane
de credinciosi in mai putin de un veac, ci fiindca penticostalismul a
ajuns la o rascruce, fiind provocat de gandirea critica (evident,
neoliberala), de o noua abordare a culturilor precrestine din lumea a
treia (evident, in spiritul teologiei interculturale a lui Hollenweger),
in fine, de dialogul ecumenic. Era momentul ca ,,stimatul decan al
studiilor penticostale*'-cum il numeste pe teologul elvetian Harvey
Cox Thomas, Professor of Divinity la Harvard University - sa
incerce o sinteza a gandirii sale teologice pentru a ajuta
penticostalismul sa se constientizeze (p. 1-2).
Ceea ce este uimitor este faptul ca lucrarea aceasta ii ajuta intr-
adevar pe penticostali sa se inteleaga pe sine, desi ei nu vor fi de
acord cu cea mai mare parte a gandirii lui Hollenweger. • O
comunitate religioasa sau nationals, fie ea comunitatea
penticostalilor sau cea a romanilor, se va intelege mai bine pe sine
dupa ce se va autocontempla dintr-o perspectiva externa pe care o
accepta sau o respinge.
Incepem cu schema istorico-teologica dupa care gandeste
Hollenweger (p. 2):

2 Pavel Bochian, Viata unui pastor din Romania, Editura Privilegiu, Buc.
1997, pp. 176-186.
106 ' Penticostalism §i ecumenism sau penticostalismul din
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Religia traditional! Catolicismul Reforma


africana

Religia sclavilor

afi*o-americani

^inq rfidficina curentului y<i«w«tnB


catolicfi critic evanghelicfi ecumenicfi

Originea penticostala 'Miscarea Sfln^eniei J


din traditia orala
a negrilor

Penticostalisi

Bisericile indigene de alta" Miscarea Bisericile penticostale


rasfi. decat cea alba harismatica1 traditionale

Pentru a intelege aceasta schema, citam de la p. 397:


,,Daca miscarea aceasta este de la Duhul - ceea ce cred din tot
sufletul - atunci de la Duhul
- a inceput cu un ecumenism al negrilor, in cultura neagra,
orala, afro-americana;
- a integrat importante elemente din spiritualitatea catolica;
- a fost inspirata de interpretarea politica si sociala a sfm|irii
asa cum a dezvoltat-o Miscarea Americana a Sfin^eniei;
- a dezvoltat-chiar de la inceputul ei-elemente entice in
legatura cu dispensationalismul, inspirata Scripturii, hermeneutica,
subiecte sociale si politice si eruditia teologica modema;
- a inceput ca o miscare de innoire ecumenica."
Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 107
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Hollenweger sustine ca miscarea penticostala si-a indeplinit


scopul in perioada timpurie cand a inteles ca sensul ei este reinnoirea
bisericii. Aceasta miscare ar fi ajuns- curand sa creda ca rajiunea ei de
a fi ai fi fost perpetuarea organizatiei si structurilor ei proprii.
Aceasta ar fi *dus la un declin corespunzator tn influenta ei si la
izolarea ei de restul societatii. Miscarea harismatica ar fi devenit o
noua sansa pentru biserici, pusa insa la indoiala de evolutia ei spre
biserici libere. Insa in lumea a treia bisericile indigene penticostale
(si asemanatoare) au mentinut prioritatile miscarii penticostale
timpurii pentru structuri liturghice si gandire si practica teologica
nelngradite de formele gandirii greco-romane si de traditii
occidentale ,,respectabile".
Evident noi raspundem la aceasta ca originea
penticostalismului se afa in Scripturi si in Biserica primara, adica la
Pentecoste, de unde-i vine si numele. Ortodoxismul este la fel de
mdreptatit ca si catolicismul sa figureze in schema, chiar daca nu se
leaga direct de pietism. Hollenweger stie de trezirile penticostale rusa
si armeana, independente de cele din Apus. In fine, respingem
derivarea penticostalismului din religiile negro-africane.
Observam in aceasta schema liniile cele mai specifice ale
gandirii lui Hollenweger despre originea penticostalismului: originea
negro-africana a penticostalismului, originea penticostalismului in
critica biblica si in tendinta ecumenist!
Cap. 2, Sfintii din Birmingham, evoca in stil de nuvela
beletristica si intr-o nota de umor mai mult sau mai putin intentionat
un cere de rugaciune harismatic si un serviciu religios ecumenic.
Alaturi de sfintii romano-catolici sunt invocati in nigaciunile
harismatice patriarhul Athenagoras, Buddha, Darwin, Freud,
Einstein, Marx, etc. in timpul intrunirii cercului de rugaciune se
fumeza si se beau bauturi alcoolice. In mod straniu, atitorul ne
propune acest model grotesc (p. 6-15).
108 • Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

Cap. 3-11 trateaza despre Black oral root (Originea


penticostalismului din traditia orala a negnlor) (p. 18-141) In circa
124 de pagini din cele 400 de pagini de text ale lucrarii.
In cap. 3, Inceputurile (p. 18-24) se opteaza pentru William
Joseph Seymour (1870-1922) ca intemeietor al penticostalismului.
Cap. 4 se ocupa de ,JPuterea neagra" si penticostalismul printre
negrii din SUA. (p. 25-40). Se da o inalta aprecierea implicaril
social-economice a unui grup penticostal si folclorului religios al
negrilor si, de asemenea, spiritului antirasist al penticostalilor albi si
negri uniti Tntr-o singura organizatie Tnl994. Cap. 5 se refera la
penticostalismul din Africa de Sud (p. 41-53) si la efortul de a depasi
apartheid-ul, la teologul negru Frank Chikane si la penumatologia
bazata pe conceptul uMoya. Cap. 5 relateaza despre Penticostalismul
din N'Kamba: Simon Kimbangu si Biserica sa (p. 54-80).
Kimbanghismul din fostul Zair reprezinta o religie exotica, desi se
pretinde inspirata de Karl Barth pe care ne vine greu s-o acceptam ca
penticostala. Cap. 7 examineaza O contribute mexicana la
elaborarea teologiei (p. 81-98). Este vorba de ,,teologia interculturala
- un sistem de circulate pe doua sensuri": limbajul oral al
radacinilor folclorice ale penticostalismului si limbajul scris al
conceptelor §i defmitiilor. Cap. 8 trateaza de asemenea
interculturalitatea: Coreea - o cultura orala samanista in transformare
penticostala. Faimosul pastor coreean Paul Yonggi Cho ,,ar putea fi
considerat un saman penticostal prin excelenta", ceea ce nu pare usor
de acceptat de cei ce 1-au auzit la adunarile de evanghelizare de la
Bucuresti (sub numele de David Yonggi Cho). Cap. 9 revine la
radacina negro-africaha, sub titlul: Anglia-interactiunea dintre negri
si albi in educatia teologica (p. 106-116). Se urmareste activitatea
Centrului de parteneriat dintre crestinii negri si cei albi din
Binningham. Concluzia ar fi ca ,,Este posibil ca se combine traditia
orala a negrilor cu originea din critica vest-europeana si sa se ajunga
la o teologie si mai relevanta, si mai critica" (p. 116). Cap. 10 descrie
interactiunea culturala dintre metodism si penticostal ism, sub titlul
Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 109
perspectiva neoliberalS. si a teologiei interculturale

Chile: Trecutul metodismului In prezentul penticostalismului (p.


117-131). In fine, cap. 11 reprezinta O pledoarie pentru un
sincretism teologic responsabil (p. 132-141), luand ca exemplu
Coloseni 1:15-20 unde s-ar discerne un imn care initial nu ar fi fost
crestin. Esecul secularizarii ar duce la necesitatea sincretismului
dintre secularism si religie.
Cap. 12-13 reprezinta a Il-a seciiune, intitulata Originea
catolica a penticostalismului, p. 144-180 (37 p.). Cap. 12 incearca sa
evidentieze Radacinile catolice de tip wesleyan ale
penticostalismului (p. 144-152). Cap. 13 - Penticostalii si catolicii (p.
152-180) - porneste de la ideea ca ,,exista o legatura mai mare intre
catolici si penticostali, decat intre catolicism si bisencile protestante
istorice." Daca ideea este corecta, ea ar trebui s& fie valbila si pentru
relatia dintre ortodoxism si penticostali, care intereseaza mai mult
penticostalismul romanesc. Fapt este ca, pe langa penticostalismul
catolic, exista si un penticostalism ortodox, a carui rata de cre§tere a
fost in perioada 1970-1985 de 19,42% pe an, situandu-se pe locul al
doilea Tntre ratele de crestere ale tuturor religiilor lumii, pe locul. intai
situandu-se rata de crestere a penticostalilor catolici.3 Intre
penticostalismul clasic si romano-catolicism s-a ajuns in Franta,
Germania si Italia la un grad inalt de acceptare reciproca, datorita
penticostalismului catolic ale carui caracteristici teologice si
semnificatie ecumenica sunt relevate de Hollenweger.
Sectiunea a treia, Radacina evanghelica a penticostalismului, este
expediata in doua capitole, 14-15, p. 182-199 (18 p.) Cap. 14, De la
miscarea americana a sfintirii la penticostalism (p. 182-189) reia find
de la cap. 12 (asupra lui Wesley), urmarind doctrina lui Wesley
asupra siintirii, prin miscarea americana a sfinteniei, pana la
penticostalism. Cap. 15, Penticostali §i evanghelici (p. 190-199)

3 Burgess, McGee, Alexander, Dictionary ofPentecostal and Charismatic


Movements, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 1988, p. 183; vezi §i
articolul Stepanou, Eusebius A-sub voce.
110 Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

constata intai ca penticostalismul a coincis numai partial cu


fundamentalismul.
Apoi se constata ca in SUA penticostalii au ajuns ,,o tipica
miscare evanghelica a clasei mijlocii", prin aderarea la Asociatia
Nationala a Evanghelicilor in care sunt majoritari si conformisti in
stat si societate. Astfel s-au izolat de miscarea ecumenica si de cea
neoliberala si de cea revolutionary. In fine, se constata existenta unei
teologii orale tipic penticostale in trecut si trecerea la teologia
academica in prezent.
Sectiunea a IV-a, Radacina penticostalismului din critica
teologica, p. 204-331 (127 p.) cuprinde noua capitole (16-24) si este
aproximativ egala cu sectiunea I (Originea penticostalismului din
traditia orala a negrilor), cu 11 capitole si 124 p. De fapt, sectiunea
I-teologia interculturala, sectiunea Il-teologia critica (neoliberala) si
sectiunea Ill-teologia ecumenica reprezinta interesele majore ale
autorului in aceasta lucrare.
Cap. 16, Batalia contra structurilor nedrepte (p. 204-216) se
ocupa de. relatia penticostalismului cu etica sociala, cu teologia
eliberarii si cu marxismul. Problemele prezentate au devenit in mare
masura caduce. Cap. 17, Regandirea Spritului (p. 218-227), afirma
ca penticostalismul nu si-a elaborat o pneumatologie in concordanta
cu experienta lui. Autorul sugereaza subtil penticostalilor o apropiere
de pneumatologia lui Moltmann, prin elogiul adus penumatologiei
bizantine. Problema daca botezul Duhului Sfant urmeaza dupa
convertire si se deosebeste de ea ignora in prezentarea lui
Hollenweger diferentierea propusa intre botezul Duhului si botezul
cu/in Duhul4 si conclude ca ,,Exista diferite pneumatologn in practica
penticostala si in Noul Testament care nu ar trebui armonizate
prematur" (p. 223). Discutand despre ,,naturar' si ,,supranatural",
Hollenweger afirma in mod inacceptabil: «Notiunea ca glossolalia
(sau de fapt orice alt dar al Duhului, inclusiv tamaduirea si

4 Ibidem, p. 41.
Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 1
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

cunostinta) este esential ,,supranaturala" nu se poate, dupa. mine,


sustine biblic si stiintific» (p. 224).- Cap. 18, Semne si minuni (p.
228-245) trateaza de fapt despre tamaduirea miraculoasa, sustinand
necesitatea si posibilitata unei functii terapeutice a comunita^ii
crestine si punand Tn legatura rugaciunea pentru bolnavi cu medicina
alternative. Dupa Hollenweger ,,Duhul lui Dumnezeu elibereaza
fortele tamaduirii precum Tn crestini, asa si in necrestini" (p. 243).
Asadar, ca si glossolalia, ar fi vorba de un dar sau talent natural pe
care multi oameni Tl pot avea (p. 243). Autorul recomanda ca
tamaduitorii crestini sa fie integrati Tn serviciul divin, chiar daca nu
sunt ordinati (p. 244).
Cap. 19 dezbate Soteriologia (p. 246-257) examinand doctrina
si experienta penticostala a mantuirii si conchide ca soteriologia
penticostala trebuie sa integreze aspectui personal-spiritual al
mantuirii, subliniat Tn protestantismul clasic, aspectui individual-fizic
subliniat Tn practica penticostala, aspectui socioeconomic subliniat de
teologia eliberarii si chiar aspectui ecologic.
Cap. 20, Eclesiologia (p. 258-268) porneste de la raportul
dintre institutional izarea Bisericii si manifestarea libera a Duhului.
Apoi Hollenweger Tncearca sa legitimeze botezul pruncilor. La
intiebarea ,,cine apartine Bisericii?", raspunsul constata cresterea
continua a laxitatii criteriilor. In fine se constata revizuirea atitudinii
fata de rolul femeii in Biserica.
Cap. 21, Muzica si serviciul divin (p. 269-286) identified o
liturghie orala penticostala si tendintele ei, oferind ca model
bisericilor istorice dansul liturgic discutabil al penticostalilor din
Chile, ruga glossolalica si cantarile comune. Totusi penticostalismul
este caracterizat de HoIIweweger cu o superioritate nejustificata prin
teologie rudimentara, daruri spirituale rudimentare si* muzica
rudimentara (p. 286). Cap. 22, Misionarism si misionari (p. 288-306)
se refera la misiologia penticostala si aplicarea ei. Desi 85-90%
dintre crestinii din lumea a treia vor fi penticostali, harismatici sau de
tip asemnanator Tn anul 2000, doar 42% dintre misionari vor fi atunci
112 Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

penticostali/harismatici. Multe Biserici bastinase au avut contacte


initiate cu misionarii iar apoi au devenit independente teologic, de
unde si pluralismul haotic al penticostalismului mondial. Cap. 23,
Hermeneutica (p. 307-325) pune problema pluralismului teologic al
penticostalismului. Hollenweger gaseste solutia intr-un sincretism
teologic responsabil. Autorul considera ca penticostalii pot aduce o
contribute la hermeneutica prin exegeza pneumatica (sub inspiratia
Duhului Sfant) si punand intrebari pana acum suprimate. Binelnteles
sustine critica biblica: ,,toate aspectele cunoasterii, cand sunt aplicate
textului biblic in mod critic Tl fac uman, social, real si capabil sa dea
raspunsuri cu privire la viata si inchinare."
Cap. 24, Cine prezinta corect istoria penticostala? (p. 326-331)
ofera trei defmitii ale penticostalismului a carui situatie o compara cu
cea a Bisericii primare pe la anul 100 d.H.. La p. 328, nota 12 se
refera In opt randuri la Romania. Autorul lauda Dictionarul miscarii
penticostale si harismatice si Tsi evalueaza critic propriile lucrari.
Sectiunea a V-a, Originea ecumenica a penticostalismului (p.
334-400), cuprinde patru capitole si 67 pp. Cap. 25, Inceputunle
ecumenice (p. 334-349) prezinta cativa reprezentanti ai
penticostalismului ecumenic iar cap. 26, O continuare a
ecumenismului (p. 350-366) II prezinta pe Daivd du Plessis, cele
patru faze de dezvoltare ecumenica a penticostalismului (ecumenism
initial, integrarea evanghelica, organizarea denominationala,
reintoarcerea la ecumenism) apoi pe Killian McDonnell cu reactia
Bisericilor fata de miscarea harismatica, reactia Bisericii ,
Prezbiteriene Unite din SUA fata de Innoirea harismatica (se atinge
doctrina celor doua botezuri spirituale) si In fine, problema daca
miscarea harismatica protestanta este sau nu ecumenica (pioblema
care reflecta dezamagirea lui Hollenweger fata de Infiintarea
bisericilor libere harismatice).
Cap. 27, Dialogul cu ecumenismul organizat (p. 367-388) se
ocupa de acest dialog In America latina, America de nord, Europa si
Africa, de conferintele ecumenice de la Bossey (1980), Canberra
Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din 113
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

(1991) si de Bisericile penticostale membre ale Consiliului Mondial


al Bisericilor. Sectiunea ecumenista-a cartii se termina de fapt cu
acest capitol, desi ecouri ale problemei ecumenice se gasesc si in
cap. 28, Concluzie: Problema si promisiunea (p. 389-400). Problema
sunt ,,victimele" sau fostii penticostali, care dintr-un motiv sau altul
au parasit miscarea, cum a facut si Hollenweger. Cazurile lor
sugereaza intrebarea daca va deveni penticostalismul o religie a vietii
omului dinauntru (cazul lui Lidman) sau a pasiunii pentru imparatia
lui Dumnezeu In care personalul si socialul sunt complementare.
Promisiunea penticostala ar aparea in cateva domenii: sa trezeasca
viata spirituals In facultatile si colegiile teologice, sa rezolve
controversa trinitara cu penticostalismul Unitarian, sa faca pionierat
in lucrarea Duhului Sfant, depasind miscarea evanghelica, sa
contribuie la
dialogul interreligios, trezind la viata Consiliul Mondial al
Bisericilor, sa ofere modele Bisericilor istorice. Noi credem ca sunt
mai multe promisiuni.
Lucrarea lui Hollenweger tnfatiseaza toate marile probleme ale
penticostalismului, chiar daca suntem sau nu de acord cu
interpretarea lor. Ea este pentru penticostali o sursa de meditatie iar
pentru ceilalti crestini o sursa de informare in care prevaleaza
atitudinea pozitiva fata de penticostalism, prezentat ca sursa de
inspiratie pentru Tnnoirea vietii spirituale crestine. Am neglijat din
lipsa de spatiu tn'-jntul literar al lui Hollenweger. Autorul este un
mare poet, cum dovedesc poemele de la pp. 5, 40, 80, 180, 199, 286-
287, 388. Uneori este plin de umor, alteori profund, alteori sec,
stapanindu-si subiectul ca un maestru. Lucrarea este de fapt o sinteza
a gandirii si operei lui Hollenweger, atat in plan belestristic, cat si
stiintific, fiind o combinatie de creatie stiintifica, eseu, rbman si
versuri, punand in lumina o personalitate fascinanta.
Penticostalismul evanghelic romanesc este conservator si nu se
simte atras de traditiile liturgice ale muzicii si dansului negro-african,
nici de teologiile liberale si neo-liberale, nici de actiunea sociala si
114 Penticostalism si ecumenism sau penticostalismul din
perspectiva neoliberala si a teologiei interculturale

politica revolutionary, nici nu este tentat sa adere la miscarea


ecumenica promovata de Consiliul Mondial al Bisericilor.
Penticostalismul romanesc are propriile sale prioritati spirituale insa
este deschis fata de dialogul cu toate Bisericile crestine din tara
noastra, cunoasterea reciproca fiind benefica. Hollenweger contribuie
la aceasta cunoastere atunci cand afirma ca Biserica este formata din
interactiunea diferitelor charismata. Harismele si cultura orala sunt
prezente fn toate Bisericile; in toate exista marturisiri, vindecari si
alte daruri care trebuie recunoscute si integrate In viata Bisericii.
Ficare Biserica poate trai in forme liturgice si expresii teologice
proprii dar poate descoperi in propriile ei traditii:uh teren comun, atat
in continut cat si in forma, pentru un sistem global de cooperare si
comunicare.