ORIGINILE

HOMOSEXUALITĂȚII

CAPITOLUL 9

C
u câțiva ani în urmă am primit următorul bilet scris neglijent de
........la un tânăr foarte tulburat. El a scris:

Dragă dr. Dobson:

Am amânat acest lucru de multă vreme, dar în sfârșit vă scriu o
scrisoare.
Sunt un băiat de 13 ani. V-am ascultat casetele [Pregătirea pentru
adolescentă], însă nu setul complet. Totuși am ascultat-o pe cea despre
sexualitate.
Ca să trec la subiect, nu știu dacă am o problemă serioasă sau una
trecătoare. (Nu cunosc termenul exact pentru ea).
Toată viața mea (foarte scurtă) m-am comportat și am arătat mai
mult ca o fată decât ca un băiat. Când eram mic, întotdeauna aveam
unghiile aranjate, purtam rochițe și făceam alte lucruri de felul acesta.
De asemenea, am avut un verișor mai mare care ne ducea pe noi (verii
mai mici) în camera lui și ne arăta organele lui genitale.
Mi-e teamă că am puțină sodomie în mine. Mi-a fost foarte greu
să vă scriu ceea ce am scris. Nu doresc să fiu homosexual, dar sunt
speriat, foarte speriat. Și acest lucru mi-a fost greu să-l scriu. Dați-mi
voie să vă explic mai clar.
140 Băieții – cum să-i creștem

La școală, în clasele mai mari (sunt în clasa a șaptea) copiii mi-au

pus întotdeauna porecle (homosexualul etc.) și s-au distrat pe seama
mea. Mi-a fost greu. M-am masturbat (cred), dar am mers prea
departe. Când eram mic (nu foarte mic) am încercat de mai multe ori
să-mi sug penisul (ca să fiu sincer). Acest lucru pare ceva foarte rău
și e chiar mai rău să-l citești. Mă rog să nu fie nimic rău cu mine.
Foarte recent m-am privit pe mine (poate am poftit, mă rog să nu
fie vorba de asta) în chiloți sumari. Ori de câte ori îi port simt o
senzație sexuală similară.
Ieri în baie (în fața oglinzii) mi-am mișcat corpul foarte rapid,
făcând ca organele mele genitale să se miște în sus și în jos. Am simțit
puțin din acel sentiment pe care l-am menționat mai înainte. După ce
am făcut acest lucru, I-am cerut imediat iertare lui Dumnezeu, am
mers la duș, dar acolo am făcut din nou același lucru. M-am rugat
mai mult și m-am simțit foarte vinovat.
Am discutat cu unul din pastorii mei și i-am spus că probabil mă
simt mai atras de trupul unui bărbat decât de al unei femei. Mi-a fost
foarte greu să spun asta.
El mi-a spus că nu crede că e ceva rău cu mine (nu știu cum
altcumva să mă exprim. El pare să creadă că e ceva trecător), dar mă
simt foarte prost și vreau să știu de ce.
Pastorul la care m-am referit mai înainte este unul la care merg
des pentru sfătuire.
Cu privire la viața mea spirituală; am venit la Cristos doar cu un
an în urmă, dar am crescut spiritual foarte mult. De asemenea, am
făcut și multe lucruri rele. Sunt menonit. Din ce denominațiune
faceți parte dumneavoastră? Am fost botezat și sunt foarte îndrăgit în
biserică (așa cred).
Mi-e teamă că dacă nu sunt heterosexual (mi-e mult mai ușor să
scriu acest cuvânt) voi merge în iad.
Nu doresc să nu fiu heterosexual.
Nu încerc să nu fiu heterosexual.
Îl iubesc pe Dumnezeu și doresc să merg în cer. Dacă ceva nu e în
regulă cu mine, vreau să scap de acest lucru.
Vă rog să mă ajutați.
Mark

Am fost foarte mișcat de scrisoarea lui Mark. Îl cunosc foarte bine

chiar dacă nu ne-am întâlnit niciodată. El este exemplul tipic pentru
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 141
mulți alți preadolescenți și adolescenți din lume care au devenit
conștienți de ceva îngrozitor din interiorul lor – ceva ce nu înțeleg –
ceva care le creează o confuzie și o îndoială enormă. Adesea acești
copii recunosc foarte devreme în viață că sunt „diferiți” de alți băieți.
S-ar putea să plângă ușor, să fie mai puțin atletici, să aibă un
temperament artistic și să nu le placă scandalurile de care se bucură
prietenii lor. Unii dintre ei preferă compania fetelor și pot umbla,
vorbi, se pot îmbrăca și chiar „pot gândi” efeminat. Desigur, aceste
lucruri le aduc respingere și ridiculizare din partea „băieților
adevărați,” care îi hărțuiesc fără milă și îi numesc „ciudați” sau
„homosexuali”. Chiar când părinții devin conștienți de situație, de
obicei ei nu au nicio idee cum să-i ajute. În perioada în care hormonii
adolescenței încep să acționeze în adolescența timpurie, o criză de
identitate sexuală amenință să-l copleșească pe adolescent. Când a
scris scrisoarea aceasta, Mark a experimentat tocmai această criză. Și
ea ilustrează de ce băieții cu tendințe heterosexuale normale sunt
adesea îngroziți că, într-un fel oarecare, vor „deveni homosexuali”. 1
Mai există o dimensiune a durerii pentru cei care au crescut în
cămine creștine solide. Gândurile și sentimentele lor sexuale le
provoacă sentimente intense de vinovăție însoțite de o teamă ascunsă
față de pedeapsa divină. Ei se întreabă: Cum ar putea Dumnezeu iubi pe
cineva atât de rău ca mine? Mark chiar s-a simțit vinovat pentru că a
sărit în sus și în jos la duș și pentru sentimentul de încântare pe care
i l-a generat acțiunea respectivă. (Această excitare la vederea pro-
priului trup este un simptom clasic al narcisismului, sau a „întoarcerii
spre interior” pentru a-ți împlini nevoile neîmplinite de identitate
sexuală.) În opinia lui, el trebuia fie să găsească o modalitate de a-și
controla monstrul din el, fie își va petrece eternitatea în iad. Nu există
chin mai mare ca acesta pentru un băiat sau o fată creștină. La înce-
putul scrisorii lui, Mark scria: „Acest lucru poate părea ceva foarte
rău. Sper că nu e atât de grav.”
Bietul băiat! Mark are nevoie disperată de ajutor de specialitate,
dar e puțin probabil că îl va primi. După câte se pare, părinții lui nu-i
cunosc frământările, iar pastorul în care se încrede îi spune că e ceva
trecător. Dar probabil că nu va trece! Mark pare să aibă o condiție pe
care o putem numi „pre-homosexualitate” și dacă el și întreaga fa-
milie nu este îndrumată de cineva care știe cum să-i ajute, există
șanse foarte mari ca el să experimenteze tot mai mult un stil de viață
homosexual.
142 Băieții – cum să-i creștem

Ce cunoaștem despre această tulburare? Ei bine, în primul rând,

este o tulburare, în ciuda negării acestui lucru de către American
Psychiatric Association [Asociația Americană de psihiatrie]. S-a exer-
citat o presiune politică imensă asupra acestei organizații de către
homosexuali și lesbiene (dintre care unii sunt psihiatri) pentru a
declara că homosexualitatea este ceva „normal”. Discuțiile au con-
tinuat ani de zile. În cele din urmă, în 1973 s-a luat o decizie de a
scoate această tulburare din manualul DSM [Diagnostic and Statistical
Manual – Manualul de diagnostic și statistică – DSM]. Decizia nu s-a luat
atât pe baze științifice, cât a fost puternic influențată de un vot al
membrilor APA, care a fost inițiat și finanțat de National Gay and
Lesbian Task Force [Grupul Operativ Național al homosexualilor și les-
bienelor]. Rezultatul votului a fost 5.834 la 3.810.2 American
Psychological Association [Asociația Americană de psihologie] i-a
urmat curând exemplul. 3 Astăzi, psihologii sau psihiatrii care nu sunt
de acord cu această interpretare corectă din punct de vedere politic,
sau chiar cei care încearcă să-i ajute pe homosexuali să se schimbe,
sunt supuși unei hărțuiri continue și unor acuzații de malpraxis.
Al doilea lucru pe care îl cunoaștem este că de obicei tulburarea nu
este „aleasă”. Homosexualii sunt foarte jigniți când li se spune că ei
și-au ales această înclinație spre membrii de același sex în căutarea
excitației sexuale sau din alte motive. Este lipsit de onestitate și nu-i
învinovățesc pentru că sunt deranjați de această presupunere. Cine
dintre noi ar alege cu bună știință o cale care să conducă la înstrăinare
de familie, la respingerea prietenilor, disprețul lumii heterosexuale,
expunerea la boli cu transmitere sexuală cum ar fi SIDA și tuberculoza
și chiar la o viață mai scurtă? 4 Nu, homosexualitatea nu este „o
alegere” cu excepția unor situații rare. În schimb, copiii și adolescenții
tulburați, cum este și Mark, se trezesc confruntându-se cu ceva ce nici
măcar nu înțeleg.
În al treilea rând, nu există dovezi care să ateste că homo-
sexualitatea se moștenește, în ciuda a tot ce poate ai auzit sau citit și
care susține contrariul. În prezent, nu există în lume geneticieni
respectați care să afirme că au descoperit o așa-numită „genă a
homosexualității” sau alți indicatori ai transmiterii genetice. Asta nu
este egal cu a spune că n-ar putea exista un gen de predispoziție sau
un temperament moștenit care îl face pe cineva vulnerabil la
influențele de mediu. Dar eforturile de a identifica astfel de factori nu
au dat rezultate. În ciuda acestei lipse de dovezi, organizațiile de
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 143
homosexuali și lesbiene și prietenii lor din media continuă să spună
publicului că problema a fost clarificată – că homosexualii se „nasc”
așa. În acest scop, revistele Time și Newsweek au plasat pe coperțile lor
aceste „descoperiri promițătoare”. Time și-a intitulat povestirea
„Search for the Gay Gene” [„Căutarea genei homosexuale”] 5, iar
Newsweek și-a pus întrebarea: „Does DNA Make Some Men Gay?” [„Îi
face oare ADN-ul pe unii bărbați să fie homosexuali?”] 6 Oprah a alocat
mai multe programe de televiziune pentru a milita în favoarea acestui
subiect, iar Barbara Walters a afirmat recent: „Există o opinie tot mai
larg acceptată care spune că oamenii se nasc homosexuali.” 7 Chiar
dacă este cu totul falsă, această informare motivată politic (sau
dezinformare) a avut efect. Conform unui sondaj Harris din februarie
2000, 35% din persoanele intervievate credeau că homosexualitatea
este moștenită „genetic”.8
Există și alte dovezi convingătoare că nu este așa. De exemplu,
deoarece gemenii identici au același tipar cromozomial, sau același
ADN, contribuțiile genetice sunt exact aceleași pentru fiecare pereche
de gemeni. Așadar, dacă unul din gemeni „se naște” homosexual,
atunci celălalt ar trebui să aibă aceeași trăsătură. Dar nu este așa. Când
unul din gemeni este homosexual, probabilitatea ca celălalt geamăn să
aibă aceeași condiție este de doar 50%.9 Cauza trebuie să fie de altă
natură.
Mai mult, dacă homosexualitatea ar fi moștenită printr-un tipar
genetic dominant, acesta ar tinde să dispară din fondul genetic uman
pentru că cei care prezintă acest tipar au tendința de a nu avea
urmași. Orice trăsătură care nu se transmite generației viitoare moare
în cele din urmă cu individul care o prezintă.
Nu doar că homosexualitatea continuă să existe în lume, dar ea
înflorește în unele culturi. Dacă condiția ar fi determinată de trăsături
moștenite, ea ar fi o „constantă” în timp. În schimb, de-a lungul vremii
au fost societăți, cum ar fi Sodoma și Gomora, Grecia antică și Imperiul
Roman în care homosexualitatea a atins proporții epidemice. Con-
semnările istorice ne spun că aceste culturi și multe altele au căzut
treptat în depravare, așa cum a descris apostolul Pavel în Romani 1,
conducând la perversiune sexuală în toate formele ei. Această creștere
și descreștere odată cu ciclul de viață al culturilor nu reprezintă modul
în care se manifestă trăsăturile moștenite în familia umană.
În sfârșit, dacă homosexualitatea ar fi transmisă genetic, ea ar fi
inevitabilă, neschimbătoare, irezistibilă și netratabilă. Din fericire, nu
144 Băieții – cum să-i creștem

este așa. Prevenirea ei dă rezultate. Schimbarea e posibilă. Există

speranță. Și Cristos este Cel care o vindecă. Din nou, organizațiile de
homosexuali și lesbiene împreună cu media au convins publicul că
faptul că a fi homosexual este la fel de predeterminat ca rasa cuiva și
că nu se poate face nimic cu privire la el. Pur și simplu nu e adevărat.
În prezent se cunosc cel puțin opt sute de persoane care în trecut au
fost homosexuali și lesbiene și care au scăpat de stilul de viață homo-
sexual și și-au găsit deplinătatea în nou-descoperita heterosexualitate.
O astfel de persoană este colegul meu de la Focus on the Family,
John Paulk, care și-a dedicat întreaga viață pentru a se îngriji și a-i
ajuta pe cei care doresc să se schimbe. Într-o vreme el a fost foarte
implicat în comunitatea de homosexuali, a participat la parade homo-
sexuale și era un travestit. În cele din urmă, John a găsit iertare și
vindecare în relația personală cu Isus Cristos și a trăit un mod de viață
heterosexual din 1987. Este căsătorit cu Anne, o fostă lesbiană și au o
căsnicie fericită și doi copii frumoși. În ciuda unei căderi de moment
când a intrat și a fost descoperit într-un bar de homosexuali, întâm-
plare care i-a făcut pe criticii lui să jubileze, John nu s-a întors la stilul
lui de viață dinainte. Există sute de povestiri ca aceasta care oferă
încurajare celor care doresc să părăsească stilul de viață homosexual,
dar nu au nicio idee cum să facă față forțelor din interiorul lor. N-aș
fi onest dacă n-aș recunoaște că homosexualitatea nu se învinge ușor
și că cei care încearcă s-o facă au parte adesea de lupte puternice. Dar
aș fi la fel de necinstit dacă aș spune că nu există nicio speranță
pentru cei care doresc să se schimbe. Studii credibile arată contrariul.
Psihologul George Rekers afirmă că există dovezi serioase că
schimbarea orientării sexuale este posibilă – cu sau fără ajutor
psihiatric. El a scris: „Într-un număr mare de cazuri... tulburarea de
identitate sexuală se vindecă complet.”10
Dr. Robert L. Spitzer, profesor de psihiatrie la Universitatea
Columbia, a generat o adevărată furtună în mai 2001, când și-a
publicat rezultatele studiului său la o întâlnire a Asociației Americane
de Psihiatrie. Spitzer, care a fost liderul celor care s-au împotrivit
deciziei APA de a nu mai considera homosexualitatea ca o tulburare
mentală, spune că descoperirile lui „arată că unii oameni se pot
schimba din homosexuali în heterosexuali și că trebuie să recu-
noaștem acest fapt”.11 Asta nu le-a convenit criticilor lui. Îl apreciem
pe dr. Spitzer pentru curajul de a studia și apoi a demasca mitul că
homosexualitatea ar fi inevitabilă.
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 145
Ținând cont de acesta, să ne întoarcem la povestirea lui Mark
pentru a analiza ce se petrece în interiorul lui și a altor băieți care au
parte de impulsuri pre-homosexuale. De asemenea vrem să studiem
cauzele care determină tulburarea lor de identitate sexuală și ce se
poate face pentru a-i ajuta. Pentru a ajunge la aceste chestiuni, ne
vom îndrepta atenția spre cea mai bună resursă pentru părinți și
profesori pe care o știu. Ea ne este furnizată într-o carte remarcabilă
intitulată Preventing Homosexuality: A Parent's Guide [Prevenirea
homosexualității: Un ghid pentru părinții], scrisă de doctorul în
psihologie clinică Joseph Nicolosi. În opinia mea, dr. Nicolosi este în
prezent cea mai de seamă autoritate în domeniul prevenirii și tratării
homosexualității. Cartea lui oferă sfaturi practice și o perspectivă clară
asupra antecedentelor homosexualității. Aș dori ca fiecare părinte s-o
poată citi, în special cei care au motive să fie îngrijorați cu privire la
fiii lor. Scopul cărții nu este să condamne, ci să educe și să încurajeze
mamele și tații.
Dr. Nicolosi mi-a acordat permisiunea să vă prezint câteva citate
din cartea lui care vă vor răspunde la multe întrebări. Iată câteva
dintre afirmațiile sale:

Există anumite semne ale pre-homosexualității care sunt ușor

de recunoscut și ele apar devreme în viața copilului. Majo-
ritatea se încadrează în categoria „comportament specific se-
xului opus.” Există cinci semne pentru [diagnosticarea] unui
copil cu „tulburarea de identitate sexuală”. Ele sunt:

1. Dorința declarată în mod repetat de a fi de sex opus, sau

insistența că aparține sexului opus.
2. La băieți, preferința pentru haine de fete, sau imitarea hainelor
pentru femei. La fete, insistența de a purta doar îmbrăcăminte
bărbătească.
3. Preferința fermă și insistentă pentru roluri aparținând sexului
opus în jocuri sau fantezii persistente de a fi de sex opus.
4. Dorința intensă de a participa la jocuri specifice sexului opus.
5. Preferința fermă pentru parteneri de joacă de sex opus.

Începutul celor mai multe comportamente specifice sexului

opus are loc în timpul anilor preșcolari, între vârsta de doi și
patru ani. Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la îmbrăcarea
146 Băieții – cum să-i creștem

ocazională a hainelor specifice sexului opus. Totuși ar trebui să

fii preocupată când băiețelul tău continuă să facă acest lucru și,
în același timp, începe să dobândească și alte obiceiuri alar-
mante. S-ar putea să înceapă să folosească trusa de machiaj a
mamei lui. S-ar putea să-i evite pe alți băieți din vecini și
încăierările lor și să prefere să stea cu surorile lui, care se joacă
cu păpuși și case de păpuși. Mai târziu încep să vorbească cu o
voce pițigăiată. S-ar putea să simuleze gesturile exagerate și
chiar mersul unei fete, sau să devină fascinat de părul lung, de
cercei sau eșarfe.12 Într-un studiu pe 60 de băieți efeminați cu
vârste cuprinse între patru și 11 ani, 98% dintre ei au purtat
haine de fete și 83% au spus că și-ar fi dorit să se nască fetițe.13
Realitatea este că există o legătură semnificativă între com-
portamentul feminin la băieți și homosexualitatea adultă.
Există indicii de disconfort în relațiile cu... băieții și sentimente
inveterate și tulburătoare că ei [sunt] diferiți și cumva inferiori.
Și totuși părinților le scapă adesea semnele de avertizare și
așteaptă prea mult înainte de a căuta ajutor pentru copiii lor.
Un motiv pentru aceasta este că nu li s-a spus adevărul despre
confuzia de sex a copiilor lor și n-au nicio idee ce să facă cu
privire la ea.
Poate că ești îngrijorat pentru copilul tău și „dezvoltarea lui
sexuală”. Poate că fiul tău sau fiica ta spune lucruri de genul:
„Cu siguranță sunt homosexual/lesbiană”, sau „sunt bisexual/ă”.
Ai descoperit în camera lui pornografie implicând persoane de
același sex și dovezi că a accesat site-uri de acest gen pe
internet. Ai găsit în jurnalul fetei tale gânduri intime cu privire
la o altă fată. Cel mai important mesaj pe care ți-l pot transmite
este că nu există „copil homosexual” sau „adolescent homo-
sexual”. [Dar] dacă nu beneficiază de tratament – și asta o arată
studiile – acești băieți au 75% șanse să devină homosexuali sau
bisexuali.14
Totuși, e important să înțelegi că majoritatea clienților mei
homosexuali nu au fost explicit feminini când au fost copii. Mai
frecvent au manifestat o „non-masculinitate” care i-a separat
dureros de ceilalți băieți: fiind neatletici – într-un fel pasivi,
neagresivi și dezinteresați de jocurile violente. Câțiva dintre ei
au avut trăsături care puteau fi considerate daruri: erau isteți,
precoce, sociabili, aveau abilități relaționale și erau talentați din
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 147
punct de vedere artistic. Aceste trăsături aveau o tendință
comună: i-au îndepărtat de colegii lor băieți și au contribuit la
o denaturare în dezvoltarea identității lor sexuale normale.
Deoarece majoritatea acestor bărbați nu au fost băieți ex-
pliciți feminini, părinții lor n-au bănuit că ar fi ceva în neregulă
cu ei, așa că n-au căutat să-i ducă la terapie. Mulți clienți mi-au
spus: „Ce bine-ar fi fost dacă – atunci când eram copil – cineva
mi-ar fi înțeles îndoielile, sentimentele de neapartenență – și ar
fi încercat să mă ajute.”
Dar nu interpreta greșit. Un băiat poate fi sensibil, amabil,
social, iubitor de artă, tandru și să fie heterosexual. Poate fi
artist, actor, dansator, bucătar, muzician - și heterosexual Aceste
abilități artistice înnăscute „îl definesc pe el”, sunt parte a
minunatelor abilități umane și nu există niciun motiv ca să le
descurajezi. Dar ele pot fi dezvoltate într-un context hetero-
sexual normal.
În opinia mea (și opinia unui număr tot mai mare de
cercetători), tatăl joacă un rol esențial în transformarea firească
a unui băiat în bărbat. Adevărul este că tata este mai important
decât mama. Mamele dau naștere băieților, dar tații îi fac să
devină bărbați. În copilărie, atât băieții cât și fetele se atașează
emoțional de mamă. În limbaj psihoanalitic, mama este primul
obiect al dragostei. Ea împlinește toate nevoile de bază ale
copilului ei.15
Fetele pot continua să se identifice tot mai mult cu mamele
lor. Pe de altă parte, un băiat are o sarcină suplimentară legată
de dezvoltare – să înceteze să se identifice mai departe cu
mama lui și să se identifice cu tatăl lui. În acest moment
[începând de la 18 luni], un băiețel nu doar va începe să
observe diferența, dar va trebui să decidă: „Cu care din ei mă
voi identifica?” Realizând această schimbare în ce privește
identitatea, băiețelul începe să-și ia tatăl drept model de
masculinitate. Ralph Greenson a observat că în această etapă
timpurie, în general înainte de trei ani, băiatul decide că
dorește să devină ca tatăl lui. 16 Aceasta este o alegere. Implicit
în această alegere există decizia că nu dorește să devină ca
mama lui. În opinia lui Robert Stoller: „Decizia cea mai
importantă în a fi bărbat este: «Nu vreau să fiu femeie.»”17
Între timp, tatăl băiatului trebuie să-și facă partea lui. El
148 Băieții – cum să-i creștem

trebuie să oglindească și să afirme masculinitatea fiului său. El

se poate lupta în joacă cu fiul lui într-un mod care este fără
doar și poate diferit de jocurile pe care le-ar juca cu o fetiță. Își
poate ajuta fiul să învețe să arunce și să prindă o minge. Îl
poate învăța cum să introducă un bețișor pătrat de lemn într-o
gaură de formă pătrată dintr-un panou. Chiar își poate duce
fiul la duș, unde băiatul nu poate să nu observe că tata are un
penis, la fel ca al lui, doar mai mare.
Pe baza muncii mele cu homosexualii adulți, încerc să evit
necesitatea unei terapii lungi și uneori dureroase încurajând
părinții, în special tații să afirme masculinitatea fiilor lor. Edu-
cația părintească, în acest domeniu și în toate celelalte, poate
preveni o viață de nefericire și un sentiment de înstrăinare.
Când băieții încep să se relaționeze la tații lor și încep să
înțeleagă ce este fascinant, amuzant și motivant la tații lor, ei
vor învăța să-și accepte propria masculinitate. Ei vor descoperi
un sentiment al libertății – al puterii – care provine din faptul
că sunt diferiți de mamele lor, separându-se de ele pe măsură
ce pășesc în lumea adulților. Dacă părinții își încurajează fiii în
aceste feluri, ei îi vor ajuta să-și dezvolte identitatea masculină
și să crească având o orientare heterosexuală. În 15 ani am
discutat cu sute de bărbați homosexuali. N-am întâlnit niciunul
care să spună că a avut o relație iubitoare, plină de respect cu
tatăl lui.18
Mulți din acești tați și-au iubit fiii și au dorit ce e mai bine
pentru ei, dar din diferite motive (poate a fost o nepotrivire
între temperamentul tatălui și cel al fiului), băiatul și-a
perceput tatăl ca un model de viață negativ sau nepotrivit. Tata
nu era „ce eram eu” sau „nu era ceea ce doream eu să fiu”. Un
băiat are nevoie să-și aprecieze tatăl, și să-l vadă drept fiind
încrezător, sigur de sine și hotărât. De asemenea, are nevoie ca
el să-l susțină, să fie sensibil și să-i acorde atenție. Mamele
trebuie să se retragă puțin. Ce vreau să spun este: nu-l sufocați.
Lăsați-l să facă mai multe lucruri pentru el însuși. Nu încercați
să fiți și mamă și tată pentru el. Dacă are întrebări, spuneți-i să
i le pună tatălui. Ea ar trebui să dirijeze spre soțul ei orice lucru
care îi va da șansa acestuia să demonstreze că este interesat de
fiul lui – că nu-l respinge.
Dar acest proces natural al identificării de gen poate uneori
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 149
s-o ia razna. Regretatul Irving Bieber, un cercetător de seamă,
a observat că băieții pre-homosexuali sunt uneori victimele
relației maritale nefericite a părinților. 19 Într-un scenariu în care
mama și tata se luptă, o modalitate prin care tatăl poate fi chit
cu mama este prin aceea că-și abandonează fiul.
Unii tați găsesc o modalitate de a se implica în orice și
oricine altcineva în afară de fiii lor. Ei se pierd în carierele lor,
în călătorii, în golf, sau într-o grămadă de activități care devin
deosebit de importante pentru ei, în așa fel încât nu mai au
timp pentru băieții lor – sau pentru un anumit fiu cu care au o
relație mai dificilă, deoarece acesta nu împărtășește preocu-
pările tatălui. Poate că activitățile preferate ale acestui fiu sunt
mai sociale și sunt mai puțin specifice bărbaților.
Am cunoscut tați care nu aveau în mod necesar alte preocu-
pări care să le distragă atenția, dar care pur și simplu au rămas
distanțați emoțional de întreaga familie. Am cunoscut un tată
– un bărbat imatur și inadecvat care i-a spus răspicat soției lui,
înainte ca fiul lor să se nască, că el nu-și dorea un copil – și care
și-a respins și ignorat fiul, dar în schimb își iubea nebunește
fiica. Aparent amenințat de ideea existenței unui alt „bărbat în
casă,” acest tată a avut neplăcerea de a descoperi că, pe la
vârsta de doi ani, fiul lui purta rochii și se juca cu o păpușă (iar
asta nu ar trebui să ne mire).
Dintr-o mulțime de motive, unele mame au tendința de a
prelungi copilăria fiului lor. Intimitatea unei mame cu fiul ei
este fundamentală, completă, exclusivă; legătura dintre ei este
puternică și se poate adânci în ceea ce psihiatrul Robert Stoller
numește „fericita simbioză”. Dar mama poate fi tentată să-și
rețină fiul în ceea ce devine o dependență reciprocă nesănă-
toasă, în special dacă ea nu are o relație împlinitoare, intimă cu
tatăl băiatului. Ea poate investi prea multă energie în băiat,
folosindu-l pentru a-și împlini propriile nevoi într-un mod care
nu este benefic pentru el. În terapia de recuperare [un termen
psihologic pentru tratamentul homosexualilor], băieții efemi-
nați tânjesc după ceea ce se numește „cei trei A”. Aceștia sunt:
afecțiunea, atenția și aprobarea tatălui.
Dacă [un tată] dorește ca fiul lui să se dezvolte ca hetero-
sexual, el trebuie să distrugă legătura mamă-fiu care este
potrivită copilăriei, dar nu este în beneficiul băiatului după trei
150 Băieții – cum să-i creștem

sau patru ani. Astfel, tatăl trebuie să fie un model, de-

monstrând că este posibil ca fiul lui să mențină o relație de
dragoste cu această femeie, mama lui, în timp ce își menține
propria independență. Astfel tatăl este un tampon sănătos
între mamă și fiu.
Să ne aducem aminte de cuvintele psihologului Robert
Stoller care a spus: „Masculinitatea este o realizare.” 20 [El] a
vrut să spună că a te dezvolta normal ca heterosexual nu e
ceva ce se întâmplă de la sine. Acest lucru necesită efort din
partea părinților. Necesită sprijinul societății. Și cere timp. Anii
cruciali sunt de la un an și jumătate la trei ani, dar perioada
optimă este înainte de 12 ani. Odată ce mamele și tații iden-
tifică problemele cu care se confruntă copiii lor, cad de acord să
conlucreze pentru a le rezolva și caută îndrumarea și expertiza
unui psihoterapeut care crede că schimbarea este posibilă,
există speranțe mari ca aceasta să și aibă loc.21

Repet, acest rezumat concis din cartea doctorului Nicolosi este

materialul cel mai profund pe acest subiect. Concluzia este că
homosexualitatea nu are de-a face în primul rând cu sexul. Are de-a
face cu orice altceva, inclusiv cu singurătatea, respingerea, afirmarea,
intimitatea, identitatea, relațiile, părinții, ura de sine, confuzia în ce
privește identitatea sexuală și căutarea după apartenență. Asta
explică de ce experiența homosexuală este atât de intensă – și de ce
sunt întâmpinați cu atâta furie cei care sunt considerați homosexuali
și lesbiene lipsiți de respect sau de ce li se face experiența și mai
dureroasă. Presupun că dacă noi care suntem heterosexuali am fi în
pielea celor din „cealaltă categorie” și noi am fi furioși.
Desigur, în cartea lui Nicolosi există mult mai multe informații
utile. Dacă în calitate de părinte ai un băiat efeminat sau o fată
băiețoasă, te îndemn să-ți procuri un exemplar al cărții și apoi să cauți
rapid ajutor de specialitate. Totuși, ai foarte mare grijă la cine apelezi.
A primi sfaturi greșite în această etapă este cât de poate de regretabil
și va avea ca efect întărirea tendințelor care se dezvoltă. Având în
vedere direcția pe care au luat-o profesiile din domeniul sănătății
psihice, în opinia mea, majoritatea psihiatrilor, psihologilor și
consilierilor seculari vor adopta o abordare greșită – spunându-i
copilului tău că este homosexual și că trebuie să accepte această
realitate. Prin urmare, voi, ca părinți, veți fi îndemnați să considerați
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 151
comportamentul efeminat ca fiind sănătos și normal. Este exact ceea
ce tu și fiul tău nu trebuie să faceți! Trebuie să vă acceptați copilul și să-i
afirmați valoarea indiferent de trăsăturile pe care le observați la el,
dar, de asemenea, trebuie să lucrați cu răbdare împreună cu un tera-
peut pentru redirecționarea acestor tendințe. Totuși, când decideți să
căutați ajutor, trebuie să fiți conștienți că în cazul multor băieți pre-
homosexuali, semnele pot fi mai subtile, cum ar fi incapacitatea de a
se relaționa cu băieții de vârsta lui, sentimentul de a fi diferit și infe-
rior sau disconfortul legat de propriul sex. Uneori este necesar un
consult de specialitate doar pentru a determina dacă un copil pre-
zintă sau nu riscul de a deveni homosexual
Pentru a găsi un consilier care înțelege și acceptă perspectiva pe
care am descris-o, poate dorești să contactezi una din următoarele
două organizații de seamă. Ele sunt:

Exodus Internațional
P.O. Box 540119
Orlando, FL 32854
Telefon: 407-599-6872 sau 888-264-0877 (gratuit)
Fax: 407-599-0011
Pagina web: www.exodusnorthamerica.org

National Association for Research and Therapy of Homosexuality

[Asociația Națională pentru studiul și terapia homosexualității]
(NARTH)
16633 Ventura Boulevard, Suite 1340
Encino, CA 91436
Telefon: 818-789-4440
Pagina web: www.narth.com

Misiunea acestor oameni atenți este de a ajuta oameni ca tine. O altă

resursă este Focus on the Family, care are o lucrare numită Love Won
Out [Dragostea a învins]. În cadrul ei se oferă seminarii și informații
celor care caută ajutor. Dacă te confrunți cu un copil cu identitate
sexuală confuză, sper că te vei folosi de aceste programe și resurse.
Mai există o altă cauză majoră a tulburării de identitate sexuală pe
care trebuie s-o discutăm. Ea este o consecință a abuzului sexual la
vârste mici. Un studiu a arătat că cel puțin 30% din homosexuali
afirmă că au fost abuzați sexual când erau copii, mulți dintre ei în
152 Băieții – cum să-i creștem

mod repetat. Această experiență poate fi devastatoare și în funcție de

momentul la care a avut loc, poate schimba viața copilului. În ciuda
răului produs de abuz, în prezent se fac mari eforturi pentru a se
pune capăt interdicției sexului dintre bărbați și băieți. Despre această
campanie menită a schimba atitudinile sociale se discută în literatura
homosexualilor și a lesbienelor și începe să apară chiar și în presă. De
exemplu, The Weekly Standard (1 ianuarie 2001) a prezentat un articol
de bază cu titlul „Pedophilia Chic Reconsidered” („Pedofilia sic
reanalizată”]. Iată un citat din acest articol foarte important și bine-
documentat scris de Mary Eberstadt:

Acest consens social împotriva abuzului sexual al copiilor și

adolescenților pare să se erodeze. Apărarea sexului dintre
adulți și copii – mai exact, dintre un bărbat și un băiat – este
acum discutată public. Mai mult, este prezentat ostentativ în
mai multe contexte – cercuri terapeutice, literare și academice;
edituri, reviste, ziare și librării – acolo unde până recent doar
apariția unor astfel de idei ar fi fost de neconceput, dar în
multe cazuri, pasibilă de plângere penală.

Articolul se încheia cu afirmația: „Dacă abuzul sexual al minorilor nu

este ceva rău, atunci nimic nu este rău.”22
Există și alte dovezi că într-adevăr unii membrii ai mișcărilor
homosexualilor și lesbienelor urmăresc să aibă acces legal la băieții
foarte tineri? Da. Vedem acest lucru în influența tot mai mare a
organizației North American Man/Boy Love Association (NAMBLA), care
promovează fără rușine sexul între adulți și copii. Motoul lor este
„Sex înainte de opt ani sau e prea târziu”. Cu toate că această organi-
zație nenorocită nu a fost susținută de majoritatea publicațiilor homo-
sexuale și lesbiene, nu a fost nici condamnată de majoritatea acestora.
Iar asta spune foarte multe.
De asemenea, se fac eforturi mari de către homosexuali pentru a
se infiltra în Boy Scouts [Organizația băieților cercetași] în același mod în
care lesbienele au reușit acest lucru în Girls Scouts [Organizația
fetelor cercetașe], despre care se spune că 33% din personal sunt
lesbiene.23 În majoritatea cazurilor, scopul acestei campanii Boy Scout
nu este de a permite abuzul sexual, ci de a folosi organizația
cercetașilor pentru a-și promova învățăturile și pentru a-i îndoctrina
pe băieți. Asta explică intensitatea controversei și a procesului care a
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 153
ajuns până la Curtea Supremă a Statelor Unite. Cazul s-a încheiat
foarte strâns, votul fiind de cinci la patru împotriva intereselor
homosexualilor.24 În ciuda pierderii procesului, corporațiile au
îmbrățișat această cauză și refuză să mai sponsorizeze organizațiile
de cercetași.25 Chiar unele filiale ale organizației United Way și-au
sistat fondurile către această organizație bună și foarte necesară. 26
Mai există o dovadă a dorinței de a obține acces la băieți. Ea s-a
văzut în efortul mondial de a scădea vârsta la care un copil își poate
da consimțământul legal pentru a avea relații sexuale cu un adult.
Acest efort a condus la multe lupte legislative intense în națiunile
occidentale. Am primit recent o scrisoare de la Lyndon Bowring, un
coleg din Marea Britanie care conduce o organizație pro-familie
numită Care Trust. Iată ce-mi scria el: „Suntem foarte prinși aici în
Londra de progresele mari ale grupului care militează pentru
interesele homosexualilor. Parlamentul nostru și-a propus să reducă
vârsta consimțământului pentru relațiile homosexuale între bărbații
adulți de la 18 la 16 ani. Fără o intervenție divină, nu vom reuși să
convingem parlamentarii să respingă acest proiect. Facem tot ce
putem pentru a preveni aceasta și invocăm puterea Lui divină să
intervină în numele băieților noștri. E puțin probabil să existe un loc
pe glob unde să nu aibă loc lupte similare, cu excepția locurilor unde
creștinii descurajați și copleșiți numeric nu mai pot lupta.”
Din păcate, domnul Bowring și colegii lui au pierdut acea luptă.
Vârsta consimțământului s-a redus în Marea Britanie la 16 ani.27 Este
de 14 ani în Canada,28 15 în Suedia și Franța, 14 în Germania, Irlanda,
Italia, San Marino și Slovacia și 12 în Spania, Olanda, Malta și
Portugalia.29 Nu este scandalos ca băieții de 12 ani din ultimele țări,
majoritatea din aceștia fără a ajunge încă la pubertate, să-și dea
consimțământul bărbaților mai în vârstă care doresc să-i exploateze
sexual? Mai mult, părinții lor nu pot preveni din punct de vedere
legal exploatarea lor. Întrebarea care se ridică este: „Oare de ce
organizațiile de homosexuali și lesbiene au luptat cu înfrigurare
pentru a scădea vârsta responsabilității?” Există doar un singur
răspuns.
Dovada cea mai șocantă a acestei țintiri a copiilor a apărut în
următorul articol scris de Michael Swift, care a lucrat pentru o
publicație numită Gay Community News [Știrile comunității
Homosexuale]. Articolul a fost citit în timpul unei dezbateri a congre-
sului de către fostul congresman William Dannemeyer, care l-a
154 Băieții – cum să-i creștem

înregistrat în Dosarele Congresului. Iată un scurt pasaj din această

afirmație zguduitoare:

Vă vom sodomiza fiii, simboluri ale masculinității voastre slabe,

a viselor voastre mărunte și ale minciunilor vulgare. Îi vom
seduce în școli, dormitoare, săli de sport, vestiare, arene spor-
tive, seminarii, în grupurile de tineri, în toaletele sălilor de
cinema, în cazărmile armatei, în parcările de camioane, în
cluburile exclusive pentru bărbați, în camerele congresului,
oriunde bărbații se află împreună cu alți bărbați. Fiii voștri vor
deveni favoriții noștri și ne vor satisface dorințele. Vor fi remo-
delați după chipul nostru. Vor ajunge să ne dorească și să ne
adore.
Toate legile care interzic activitatea homosexuală vor fi
abrogate. În schimb, vor fi aprobate legi care vor da naștere la
dragoste între bărbați. Toți homosexualii trebuie să stea
împreună ca frați; trebuie să fim uniți la nivel artistic, filozofic,
social, politic și financiar. Vom învinge doar când vom face un
front comun împotriva dușmanului heterosexual depravat.
Familia – teren prolific al minciunilor, trădărilor, mediocri-
tății, ipocriziei și violenței – va fi desființată. Familia, care doar
descurajează imaginația și înfrânează voința liberă, trebuie să
fie eliminată. Băieții perfecți vor fi concepuți și crescuți în
laboratoarele genetice. Ei se vor relaționa împreună într-un
context comunal, sub controlul și instruirea savanților homo-
sexuali.
Toate bisericile care ne condamnă vor fi închise. Singurii
noștri dumnezei sunt tinerii frumoși. Noi aderăm la un cult al
frumuseții, moralității și esteticii. Tot ce este urât, vulgar și banal
va fi distrus. Deoarece noi ne depărtăm de regulile heterose-
xuale burgheze, suntem liberi să ne trăim viețile după cum ne
dictează pura imaginație. Pentru noi prea mult nu este suficient.
Vom fi victorioși deoarece suntem plini de amărăciunea
sălbatică a celor oprimați, care în mod clar au fost obligați să
joace roluri neînsemnate în pantomimele voastre hetero-
sexuale de-a lungul anilor. Și noi putem folosi arme de foc și
putem ocupa baricadele revoluției finale.
Tremurați, voi porci heterosexuali, când ne vom înfățișa
înaintea voastră fără măști.30
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 155
Acest articol, care a ofensat creștinii conservatori și mulți alți
americani, a fost primit cu o simplă ridicare de umeri de către
publicul larg și de membrii Congresului. Oare aceste cuvinte au
reprezentat concepțiile particulare ale unui bărbat, sau sunt
reprezentative pentru o comunitate mai largă? Nu știu. Cu siguranță
nu toți activiștii homosexuali și le vor atribui. Totuși, este limpede că
băieții noștri trebuie să fie protejați de abuzul sexual, fie că este
homosexual sau heterosexual. Păziți-i zi și noapte când sunt tineri.
Nu-i trimiteți singuri la băile publice. Fiți foarte atenți în cine vă
încredeți în taberele de vară, la Școala Duminicală, sau în cartier.
Orice abuz sexual al unui copil, fie din partea unui membru al
familiei sau a bărbatului de alături, fie homosexual sau heterosexual,
are un efect vătămător.
Voi mai face un pas pentru a vă face o recomandare controversată
vouă, în calitate de părinți. Nu cred că e o idee bună să vă lăsați copiii
de orice sex în grija băieților adolescenți. Eu n-aș permite fiului meu
adolescent să aibă grijă de un copil. De ce nu? Pentru că în interiorul
băieților adolescenți se petrec atât de multe din punct de vedere
sexual. Impulsul sexual atinge punctul culminant la băieți între 16 și
18 ani. Sub această influență, copiilor li s-a făcut mult rău de către
„copii buni” care n-au dorit să-i rănească, dar care au fost ademeniți
de curiozitate să experimenteze și să exploreze. Sunt sigur că mulți
din cititorii mei nu vor fi de acord cu această poziție și chiar s-ar putea
să fie șocați de ea. În marea majoritate a cazurilor, ignorarea aver-
tizării mele nu va prezenta niciun pericol. Dar eu n-aș risca acest
lucru în acești ani vulnerabili. Pur și simplu miza e prea mare. Am
discutat cu prea mulți părinți care au regretat faptul că s-au încrezut
în cineva despre care credeau că nu prezintă niciun pericol. Am făcut
această recomandare știind că vă va tulbura și poate vă va mânia pe
unii dintre voi. Este opinia mea bazată pe incidentele nefericite la
care am fost martor de-a lungul anilor.
Întorcându-ne acum la chestiunea homosexualității, sunt pre-
ocupat nu doar de abuzul sexual al băieților (și fetelor), dar și de ceea
ce sunt învățați de cultură în general. Dintr-odată toată lumea pare să
discute despre un subiect despre care eu n-am aflat nimic până la 11
ani. Acum părem hotărâți să spunem fiecărui copil de cinci ani
despre acest aspect al sexualității adultului. Școlile de stat par să se
îndrepte necontenit în această direcție.
Având în vedere cele discutate în acest capitol puteți vedea cum
156 Băieții – cum să-i creștem

această învățătură universală va produce o confuzie enormă băieților

care trec printr-o criză de identitate sexuală? Dar ce putem spune
despre alte influențe culturale, inclusiv televiziunea și filmele, care
îndeamnă băieții și fetele să aibă o „mentalitate homosexuală” și să
încerce comportamente specifice sexului opus? Când acestea se
combină cu lipsa implicării taților, putem începe să înțelegem de ce
incidența homosexualității pare să crească și de ce tot mai mulți copii
și adolescenți declară că se consideră homosexuali. 31 În timp ce
instituția familiei continuă să se dizolve, punem temeliile pentru o
altă epidemie ca cele care au avut loc în trecut.
Mame și tați, sunteți atenți? Această mișcare reprezintă cea mai
mare amenințare pentru copiii voștri. Este un pericol deosebit pentru
băieții voștri curioși, care n-au nicio idee despre demoralizarea care se
planifică pentru ei. Vă întreb: „Există ceva mai important decât să vă
faceți timp să vă protejați copiii și să fiți alături de ei când au cea mai
mare nevoie de voi?” Nu cred.
Voi încheia referindu-mă din nou la Mark și la alți băieți care par
efeminați, care par a fi confuzi cu privire la identitatea lor sexuală sau
sunt permanent stânjeniți de colegii lor de același sex. Părinților, nu
aveți timp de pierdut. Căutați ajutor de specialitate pentru cei care
par a avea probleme și rugați-vă pentru ei în fiecare zi. Taților,
începeți să aplicați principiile schițate de dr. Nicolosi și oferiți-le
bieților voștri cu orice preț ceea ce au nevoie cel mai mult: PE VOI
ÎNȘIVĂ.

Î N T R E B Ă R I ȘI RĂSPUNSURI

Biserica mea tinde să adopte o poziție liberală în majoritatea

chestiunilor sociale și învață că, deoarece sexualitatea este
moștenită și prin urmare involuntară, ar trebui să fie afirmată și
acceptată de creștini. Acest lucru este important pentru mine
deoarece fiul meu are 17 ani și mi-a spus că este homosexual. Vreți
să comentați poziția luată de biserica mea și modul cum aș putea
interpreta situația din familia noastră?

În primul rând, singura modalitate prin care biserica ta își poate

valida poziția este ignorând pasajele biblice care condamnă stilul de
viață homosexual. Dar dă-mi voie să răspund întrebării tale la un alt
nivel, punând două întrebări. Ele sunt: „Dar dacă?” și „Ce-i cu asta?”
 ORIGINILE HOMOSEXUALITĂȚII 157
„Dar dacă” s-ar demonstra fără umbră de îndoială că homo-
sexualitatea are – așa cum susțin activiștii – origine genetică, biochi-
mică și neurologică? Totuși am vrea să știm: „Ce-i cu asta?” După cum
ai spus, comunitatea activiștilor homosexuali ar vrea să credem că,
deoarece comportamentul lor este programat genetic și nu poate fi
controlat de către ei, el poate fi apărat din punct de vedere moral.
Acest lucru nu poate fi susținut. Majoritatea bărbaților au moștenit o
atracție pentru femei. Tendința lor naturală este să facă sex cu cât de
multe fete frumoase cu putință, atât înainte de căsătorie, cât și după.
Abstinența înaintea căsătoriei și monogamia după căsnicie se
realizează prin disciplină și angajament. Dacă bărbații ar face ceea ce
sunt programați genetic să facă, majoritatea ar trăi în promiscuitate
sexuală începând de pe la vârsta de 14 ani. Acest lucru ar determina
ca un astfel de comportament să fie mai puțin imoral? Desigur că nu.
„Dar dacă” un pedofil (o persoană care abuzează un copil) ar
afirma că el a moștenit această atracție pentru copii? Ar putea face o
pledoarie convingătoare în favoarea ei. Desigur, organele lui genitale
și testosteronul care le acționează sunt determinate genetic. Chiar
dacă perversiunea lui a fost determinată de experiențele lui sexuale
din copilărie, el ar putea afirma pe bună dreptate că nu a ales să fie
ceea ce este. Și „ce-i cu asta?” Această realitate face oare ca abuzul lui
săvârșit asupra copiilor să fie mai puțin ofensator? Ar trebui ca
societatea să accepte, să protejeze și să acorde drepturi civile speciale
pedofililor? Este o discriminare strigătoare la cer faptul că ei sunt
cercetați, condamnați și întemnițați pentru ceea ce sunt „programați”
să facă? Nu! Sursa preferințelor lor sexuale este irelevantă pentru
comportamentul în sine, care este condamnat ca fiind imoral și
reprobabil de societate.
„Dar dacă” s-ar putea demonstra în mod convingător că alcoolicii
moștenesc o vulnerabilitate chimică față de alcool? Probabil că așa și
este, deoarece unele rase au o rată a alcoolismului mai mare ca altele.
Dar „ce-i cu asta?” Înseamnă oare că alcoolismul este o problemă mai
mică pentru familiile respective și pentru societate în general? Puțin
probabil!
Sper că ați înțeles ce vreau să spun. Faptul că ai o predispoziție
genetică de a face lucruri imorale nu le îndreptățește. Există multe
influențe care acționează în interiorul nostru, dar ele sunt irelevante.
Nu știu niciun caz din Scriptură în care Dumnezeu să treacă cu
vederea un răufăcător datorită moștenirii lui defectuoase sau a
158 Băieții – cum să-i creștem

experiențelor lui din copilărie. De fapt, se sugerează chiar opusul. În

cartea Genezei ni se spune că un înger i-a spus mamei lui Ismael că
acest copil pe care ea îl purta în pântece va fi „ca un măgar sălbatic
printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor și mâna
tuturor oamenilor va fi împotriva lui” (Gen. 16:12). Cu alte cuvinte,
Ismael a avut o predispoziție genetică spre violență și răzvrătire.
Totuși nu există niciun indiciu că el s-a bucurat de o scutire din partea
lui Dumnezeu prin care să i se treacă cu vederea comportamentul
păcătos. Fiecare dintre noi este răspunzător pentru acțiunile noastre,
fără scuze sau justificări. De aceea avem nevoie cu toții de un
Mântuitor care a murit ca să ne șteargă toate păcatele, indiferent de
sursa lor.
Mai există o întrebare de genul „Și ce-i cu asta?” pe care aș dori să
o discut. Dacă homosexualii pot afirma că au o predispoziție genetică
să poftească persoanele de același sex, de ce acest lucru face ca situația
lor să fie diferită de heterosexualii necăsătoriți? Persoanele necăsă-
torite sunt cu siguranță programate ereditar să-și dorească împlinirea
cu sexul opus, dar ele sunt chemate să trăiască în curăție. Știu că asta
este o cerință aspră – în special pentru cei care nu se căsătoresc
niciodată – totuși, acesta este modul în care înțeleg eu Scriptura.
Promiscuitatea în cazul heterosexualilor necăsătoriți este echivalentul
moral al promiscuității în cazul homosexualilor. În opinia mea, pastorii
liberali care revizuiesc standardele bisericii pentru a aproba expri-
marea sexuală ar trebui să facă aceeași concesie și pentru hetero-
sexualii necăsătoriți. Dar, înainte de a o face, ar trebui să găsească
câteva justificări scripturale pentru a susține „noua moralitate”. Cred
că nu există niciuna.
Sper că răspunsul meu v-a ajutat. În ce privește situația din familia
ta, îmi pare rău că treceți prin astfel de perioade dificile. Deoarece fiul
tău are 17 ani, nu poți să-i impui să caute ajutor de specialitate.
Sarcina ta în această perioadă este să stai pe genunchi și să-I ceri
Domnului să-i vorbească conform nevoilor lui. Mulți adolescenți de
17 ani care cred că sunt homosexuali se întorc în lumea hetero-
sexualilor. Îți sugerez să-ți păstrezi relația cu băiatul tău și să-i fii
alături când și dacă își va reveni.