TAȚI ȘI FII

CAPITOLUL 6

C ând eram de 17 ani, statul Texas mi-a eliberat permisul de

........conducere. A fost o decizie greșită. Tatăl meu tocmai își cum-
părase un Ford nou-nouț și într-o zi m-a lăsat să mă plimb cu el în
timpul mesei. Asta a fost o altă greșeală. Sute din colegii mei se
învârteau pe lângă școală în timp ce conduceam mașina pe acolo și
asta mi-a oferit ocazia de a-mi da aere. De asemenea, am testat o
teorie care mi s-a părut interesantă. În orășelul nostru erau șanțuri
mari pe ambele părți ale unor anumite intersecții pentru a prelua apa
care provenea din ploile puternice care măturau din când în când
străzile. M-am gândit că dacă lovesc șanțurile cu viteză, mașina va
plana peste ele. Eram un mare fan al lui Joey Chitwood, care era Evel
Knievel al acelor zile, și îl văzusem cum își catapultează mașina peste
obstacole la serbarea statală. Dacă Joey putea s-o facă... eu de ce n-aș
fi putut?
Evident, erau multe lucruri pe care nu le înțelegeam despre fizica
celor 1.400 de kilograme de oțel care mergeau rapid pe șosea. M-am
apropiat bezmetic de intersecție și m-am năpustit în primul șanț. A
fost o reacție violentă. Buum! s-a auzit zgomotul făcut de izbitura
părții de jos a mașinii. Apoi am lovit al doilea canion. Bang! Am dat
cu capul de plafon și mașina a început să salte ca un yo-yo uriaș.
88 Băieții – cum să-i creștem

Întreaga mea viață mi s-a derulat prin fața ochilor. Dar prietenii mei
texani erau copleșiți. Au spus: „Uau! Uită-te la ăsta. Și-a terminat
mașina.”
Câteva săptămâni mai târziu, tatăl meu a venit la mine și mi-a
spus: „Uite ce e, Bo” (așa îmi spunea atunci) „tocmai am dus mașina
la mecanic și mi-a spus că toate cele patru telescoape sunt distruse. E
foarte ciudat. De obicei telescoapele se uzează în timp, dar mașina
este nouă și deja sunt distruse. Ai vreo idee despre cum s-a ajuns
aici?”
Singurul lucru care m-a salvat a fost lapsusul de moment pe care
l-am avut. În acea secundă chiar nu mi-am amintit că lovisem
șanțurile, așa că am răspuns nu. El mi-a acceptat negarea și am scăpat
cu viață. Câteva săptămâni mai târziu, conduceam aproape de casă
când s-a stricat direcția, trimițând Fordul în bordură. Din fericire n-a
murit nimeni. Câțiva ani mai târziu mi-am dat seama că distrusesem
amortizoarele și probabil stricasem mecanismul de direcție în timpul
„marelui meu experiment de fizică”. Cine știe ce alte stricăciuni am
mai produs mașinii tatălui meu în acea zi.
Când am recunoscut în sinea mea că eram partea vinovată,
infracțiunea mea fusese deja clasată. Tatăl meu uitase de acel episod
și nu l-a mai menționat niciodată. Nici eu n-am mai vorbit despre el.
Tatăl meu a intrat în mormânt fără să știe lucrul prostesc pe care l-am
făcut. Așadar, tată, dacă ne urmărești de acolo de sus, să știi că îmi
pare râu și că nu voi mai face niciodată așa ceva. Voi economisi bani
șase ani pentru a-ți plăti pagubele. A fost singura dată când mi-am
„terminat mașina”.
Băieții se pricep să ne producă frustrare și supărare nouă, taților.
Uită cele mai bune unelte în ploaie sau pe masa de lucru. Ne scapă
binoclul și camera video pe jos. Mulți dintre ei sunt impertinenți,
iresponsabili și greu de controlat. Sau fac lucruri care n-au nicio
logică pentru o minte sănătoasă, de exemplu cum a făcut micuțul
Jeffrey care s-a ascuns sub pat în timp ce familia lui alerga prin vecini
strigându-i numele. Desigur, noi, tații, nu ar trebui să ne plângem.
Am fost și noi cândva băieți care i-am scos din minți pe tații noștri, așa
că ar trebui să fim mai indulgenți cu băieții noștri. În ciuda tuturor
provocărilor pe care le ridică creșterea unui copil nedisciplinat, unul
din cele mai mari privilegii din viață este ca unul din ei să se arunce
la gâtul tău și să-ți spună: „Tati, te iubesc.”
Generalul Douglas MacArthur, unul din eroii mei, ar fi de acord cu
 TAȚI ȘI FII 89
acest sentiment. A fost printre cei mai mari lideri militari din toate
timpurile. A condus armatele aliate spre victorie împotriva armatei
imperiale japoneze în cel de-al Doilea Război Mondial și apoi a
comandat Forțele Națiunilor Unite în Coreea. Surprinzătoarea debar-
care de la Inchon a fost una din cele mai strălucite manevre din istoria
războiului. Aceste realizări pe câmpul de luptă explică de ce
MacArthur este respectat azi, la multe decenii după moartea lui.
Dar mai este un motiv pentru care îl admir pe acest bărbat. El
poate fi urmărit până la un discurs pe care l-a ținut în 1942, după ce
i s-a acordat un premiu pentru că a fost un tată bun. Iată ce a spus în
acea zi: „Nimic nu m-a emoționat mai profund decât [această cinste
care mi-a fost acordată] de către Comitetul Național al Zilei tatălui.
Sunt militar și sunt mândru de aceasta. Dar sunt mai mândru, infinit
mai mândru, că sunt tată. Un militar distruge pentru a construi. Tatăl
doar construiește, nu distruge niciodată. Unul are posibilitatea de a
omorî, celălalt reprezintă creația și viața. Și cu toate că hoardele
morții sunt puternice, batalioanele vieții sunt totuși mai puternice.
Sper ca, atunci când eu nu voi mai fi, fiul meu să-și aducă aminte de
mine nu ca militar, ci ca tată.” 1 Exact așa simt și eu cu privire la fiul și
fiica mea.
Să ne uităm mai îndeaproape ce înseamnă să fii tată de băieți. În
capitolul anterior am discutat despre importanța relației tată-fiu și
motivul pentru care relația dintre ei este esențială pentru dezvoltarea
masculină. Acum vreau să mă concentrez asupra celor două mijloace
principale prin care se transmite influența tatălui în cămin și vom
începe cu modelarea. Dacă formarea caracterului este scopul
principal urmărit în creșterea copiilor – și eu cred că este – atunci cel
mai bun mod de a-l realiza este prin comportamentul tatălui.
Identificarea cu el este un mijloc mult mai eficient decât a-i face
morală, a-l certa, a-l pedepsi, a-l mitui și a-l linguși. Băieții își
urmăresc tații cu atenție, observând fiecare detaliu mărunt legat de
comportament și valori. Probabil că acest lucru este adevărat și în
familia ta. Fiii tăi vor imita mare parte din ceea ce faci tu. Dacă
explodezi în mod regulat și îți insulți soția, băieții tăi își vor trata
mama și le vor trata pe alte femei într-un mod lipsit de respect. Dacă
bei prea mult, copiii tăi vor fi expuși riscului de a consuma droguri
sau alcool. Dacă înjuri, fumezi sau te cerți cu colegii de muncă,
probabil că băieții tăi îți vor călca pe urme. Dacă ești egoist, meschin
sau furios, vei vedea aceste trăsături manifestate în generația viitoare.
90 Băieții – cum să-i creștem

Din fericire, și opusul este adevărat. Dacă ești cinstit, vrednic de

încredere, atent, iubitor, disciplinat și temător de Dumnezeu, băieții
tăi vor fi influențați de aceste trăsături pe măsură ce vor crește. Dacă
ești devotat pe deplin lui Isus Cristos și trăiești pe baza principiilor
biblice, probabil că băieții tăi îți vor călca pe urme. Atât de multe
lucruri din viața lor depind de ceea ce văd la tine, fie lucruri bune, fie
rele.
Cineva a spus: „Prefer să văd o predică decât să ascult una.”
Această afirmație conține un mare adevăr. Poate că băieții tăi nu-și vor
aminti ce le spui, dar de regulă vor fi influențați întreaga viață de ceea
ce faci. De exemplu, să ne gândim la sarcina de a-i învăța pe băieții tăi
să fie cinstiți. Da, ar trebui să-i înveți ceea ce spune Scriptura despre
sinceritate, dar ar trebui de asemenea să cauți ocazii de a trăi conform
acestui standard al neprihănirii. Îmi aduc aminte de ceea ce s-a
întâmplat cu câțiva ani în urmă în statul Georgia, când echipa
Bulldogs a liceului Rockdale County a reușit să câștige campionatul
statal de baschet deși la un moment dat aveau mult mai puține
puncte. Antrenorul Cleveland Stroud era extrem de mândru de
echipa lui. Dar, câteva zile mai târziu, în timp ce urmărea filmul cu
înregistrarea meciului a observat că timp de 45 de secunde pe teren
s-a aflat un jucător ineligibil. A sunat la Asociația Liceelor din Georgia
și a menționat această încălcare a regulamentului, iar gestul lui a
făcut ca școala să piardă titlul și trofeul. La o conferință de presă, când
a fost întrebat despre acest lucru, antrenorul Stroud a spus: „Unii au
zis că ar fi trebuit să nu spunem nimic despre asta. Au fost doar 45 de
secunde și acel jucător nu a avut un impact semnificativ. Dar trebuie
să facem ceea ce este cinstit și corect. Am spus echipei mele că
oamenii vor uita scorul jocurilor de baschet. Dar nu vor uita niciodată
dacă ai fost corect pe teren.”2
Poți fi sigur că fiecare membru al echipei Bulldogs își va aminti de
caracterul antrenorului Stroud. O scrisoare adresată editorului unui
ziar local a rezumat foarte bine acest lucru. „Avem parte de
scandaluri în Washington și de escrocherii pe Wall Street. Slavă
Domnului că noi trăim în Rockdale County, unde cinstea și
integritate sunt vii și se practică.”3
Fiii și fiicele tale trebuie să te vadă făcând ceea ce este drept, chiar
și atunci când a proceda astfel este incomod.
Aceasta ridică o întrebarea cu privire la alte trăsături pe care
încerci să le modelezi în fiii tăi. Te-ai gândit la aceasta? Știi exact ce
 TAȚI ȘI FII 91
încerci să realizezi în cămin? Dacă nu ești sigur cine ești ca bărbat sau
ce încerci să transmiți prin „mesajele vieții tale”, fiii tăi (și fiicele tale)
nu vor avea exemple demne de urmat. Cred că un astfel de plan ar
trebui să înceapă cu un angajament personal față de Isus Cristos, care
îți va îndruma pașii în zilele următoare. Dacă nu Îl cunoști pe El,
încercările tale de a modela neprihănirea vor fi nepotrivite și super-
ficiale.
Construind pe această temelie, scopul este de a deveni „un bun
cap de familie.” Dr. David Blankenhorn, președintele Institutului
pentru valori americane, subliniază în scrierile sale că această ex-
presie aproape că a dispărut din vocabular. 4 Odată a fost foarte
răspândită în cultura noastră pentru a desemna o adevărată insignă
de onoare. Traducerea ei aproximativă ar fi „cineva care își pune
familia pe primul loc”. Să ne uităm la cele trei cuvinte care formează
expresia. Cuvântul bun se referă la valorile morale acceptate, familie
arată spre scopuri mai mari decât tine, iar cap recunoaște o normă a
masculinității. După câte se pare, cultura contemporană nu mai cele-
brează idealul larg împărtășit al unui bărbat care își pune familia pe
primul loc. Unde vedem reprezentarea masculinității responsabile?
Bill Cosby a modelat-o la televizor câțiva ani, dar cine altcineva a fost
descris în media ca un bun familist? Nu prea mulți. Nu, sunt șanse
mai mari să auzi despre sportivi capricioși, fustangii sau oameni de
afaceri care și-au sacrificat totul, inclusiv soțiile și copiii pentru a avea
succes în firmele nou înființate. În absența unor soți și tați buni,
băieții ușor de modelat sunt adesea lăsați să urmeze modele cu multe
defecte.
Să privim mai îndeaproape la ceea ce înseamnă „un bun familist”
în lumea de azi. Pentru a prezenta lucrurile în perspectivă, poate va
fi util să studiem patru roluri tradiționale pe care le-au avut bărbații
în cămin. Primul este de a se îngriji de nevoile financiare ale
familiei. În urmă cu 50 de ani nimeni nu combătea faptul că respon-
sabilitatea principală a bărbatului era de a fi „susținătorul familiei”.
Din nefericire, acest lucru este mai puțin evident azi. Chiar dacă
majoritatea soțiilor și mamelor lucrează în afara căminului, încă este
sarcina bărbatului de a împlini nevoile financiare ale familiei.
A doua contribuție istorică a tatălui este să slujească familia ca
lider. Acest rol a devenit foarte controversat odată cu apariția mișcării
feministe, dar înainte de anii 1960 puțini l-au pus sub semnul
îndoielii. În acele zile s-a spus adesea că „doi căpitani scufundă vasul”
92 Băieții – cum să-i creștem

și „doi cocoși strică supa”. Tata era arbitrul ultim în problemele

importante. Recunoaștem că acest rol de „conducător” a fost uneori
abuzat de bărbați egoiști care și-au tratat soțiile fără respect și copiii
ca pe niște sclavi, dar acesta nu a fost niciodată modul în care ar fi
trebuit să se manifeste rolul lor de conducător. Scriptura, care pare să
poruncească această responsabilitate a conducerii bărbaților, explică
clar limitele autorității lor. Soților li se spune să-și iubească soțiile ca
pe trupurile lor, fiind gata să-și dea viața pentru ele. De asemenea, ei
sunt avertizați să nu-și trateze copiii aspru sau în mod nechibzuit.
Acest sistem a funcționat în general bine timp de mii de ani.
A treia contribuție a tatălui este să își slujească familia ca
protector al ei. El își apăra membrii familiei de lumea exterioară și îi
învăța cum să-i facă față cu succes. El era cel la care membrii familiei
veneau când se simțeau tulburați sau amenințați. Dacă un alt bărbat
încerca să-i abuzeze sau să-i insulte soția, tatăl îi apăra onoarea. Era
responsabilitatea lui să se asigure că locuința era în siguranță noaptea
și că odraslele erau acasă la o oră rezonabilă. Fiecare membru al
familiei se simțea puțin mai în siguranță când era el prezent.
În sfârșit, a patra contribuție a unui tată eficient era să asigure
îndrumarea spirituală în cămin. Cu toate că el eșua adesea în a-și
îndeplini acest rol, era obligație lui să citească Scriptura copiilor și
să-i învețe doctrinele de bază ale credinței. El era cel care interpreta
codul moral al familiei și ritualurile sfinte și se asigura că odraslele
mergeau la biserică în fiecare săptămână. Recunosc faptul că nu mulți
bărbați și-au îndeplinit în trecut fiecare din aceste patru îndatoriri așa
cum ar fi trebuit. Dar a existat un consens larg în cultură că asta ar
trebui să facă.
Bun, iar acum n-aveți decât să aruncați cu pietre și sticle în mine.
Sunt sigur că unii din cititorii mei vor fi deranjați chiar de sugestia că
acestea ar trebui să fie rolurile bărbaților în prezent. Totuși, cu tot
respectul, există o înțelepciune eternă în aceste roluri tradiționale.
Fiecare dintre ele își are originea în învățăturile biblice. Da, sunt de
acord că sunt de modă veche, dar bărbații s-au definit prin aceste
responsabilități timp de milenii.
Din nefericire, fiecare din aceste patru roluri a fost ridiculizat și
atacat de postmoderniști și de către aliații lor din media. Ca urmare,
mulți tați au o idee foarte vagă a ceea ce ar trebui să facă sau cum ar
trebui să procedeze. Unii dintre ei au renunțat la autoritatea lor din
cămin și fie nu s-au mai implicat deloc, fie încearcă să-și crească copiii
 TAȚI ȘI FII 93
în moduri care sunt mai specifice femeilor. Li s-a spus că trebuie să fie
mai sensibili și să învețe să-și exprime întreaga gamă de emoții – de
la furie la frică. Într-adevăr, bărbații simt o presiune de a fi mai ase-
mănători femeilor, iar femeile de a fi mai asemănătoare bărbaților.
Această inversare a rolurilor produce o confuzie uriașă băieților.
Nu este nepotrivit ca un bărbat să aibă sentimente profunde sau
să-și exprime pasiunile interioare și gândurile. Nici nu trebuie să nu
interacționeze cu lumea din jurul lui. Dar, în același timp, există un
loc clar în masculinitate pentru putere și încredere în mijlocul unei
furtuni, iar acest rol li se cuvine în mod firesc bărbaților. La fel cum
un stejar uriaș asigură adăpost și protecție pentru creaturile care își
au cuibul în ramurile lui, un bărbat puternic asigură protecție și
confort pentru fiecare membru al familiei lui. El își cunoaște iden-
titatea sa de copil al lui Dumnezeu și știe ce este mai bine pentru soția
lui și pentru copiii lui. Fiii lui au nevoie de un astfel de bărbat pe care
să-l copieze și să caute să-l întreacă. Ei nu au considerație față de tații
slabi care sunt intimidați de soțiile lor sau care sunt copleșiți de
emoții. Această idee pare demodată și contrară cu tot ce ai auzit? Se
prea poate. Însă bărbații au fost meniți să îngrijească de cei pe care îi
iubesc, chiar dacă aceasta implică sacrificiu personal. Când ei își
împlinesc această responsabilitate, de obicei soțiile lor, fiii și fiicele lor
trăiesc într-o pace și armonie mai împlinitoare.
Ilustrații grăitoare pentru masculinitatea tradițională și biblică se
găsesc greu, dar există un exemplu din scrierile mele anterioare pe
care aș vrea să-l prezint din nou. Îl descrie pe bunicul meu, care a
murit cu un an înainte de a mă naște eu. Această povestire a fost
inclusă în cartea mea Straight Talk to Men, dar relevanța ei în acest
moment justifică prezentarea ei.
În timpul Crăciunului din anul 1969, cei doi frați ai tatălui meu
care mai erau în viață împreună cu sora lui s-au întâlnit în California
pentru o reuniune de familie. Cu acea fericită ocazie au petrecut cea
mai mare parte a celor cinci zile aducându-și aminte de copilăria lor
și de prima parte a vieții petrecute în căminul părintesc. Unul din
nepoți a înregistrat discuțiile pe casete și eu am avut privilegiul de a
obține un set complet al înregistrărilor. Ce moștenire bogată au fost
pentru mine, oferindu-mi informații despre căminul bunicilor și
despre primele experiențe ale tatălui meu.
Deși toate discuțiile mi s-au părut interesante, a existat un aspect
comun care a fost foarte semnificativ pe tot parcursul săptămânii. A
94 Băieții – cum să-i creștem

fost respectul pe care acești trei frați și sora lor l-au manifestat când
s-au referit la amintirile tatălui lor (bunicul meu). El a murit în 1935,
cu un an înainte de nașterea mea. Totuși, 34 de ani mai târziu, copiii
lui vorbeau despre el cu un respect evident. Continua să trăiască în
sufletul lor ca un bărbat cu un caracter și o forță deosebită. Le-am
cerut să-mi explice calitățile pe care le-au admirat atât de mult la el,
dar am primit puțin mai mult decât niște răspunsuri generale și vagi.
„Era ca un turn puternic”, a spus cineva.
„Avea o anumită demnitate”, a spus altul, gesticulând adecvat.
„Îl respectam”, a răspuns al treilea.
E greu să rezumi subtilitățile și complexitatea personalității umane
și ei nu erau în stare să găsească cuvintele potrivite. Doar când am
început să discutăm despre amintiri concrete, personalitatea acestui
patriarh s-a conturat clar. Tatăl meu a adus cele mai bune dovezi
așternând în scris amintirile lui legate de moartea bunicului Dobson,
pe care le voi prezenta în continuare. Din cuvintele lui răzbate im-
pactul avut de un bărbat important asupra familiei lui, chiar și după
trei decenii de la decesul lui.

Ultimele zile ale lui R. L. Dobson

Atacul [cerebral] care i-a luat viața a avut loc pe când avea 69
de ani și a dus în cele din urmă la dezmembrarea familiei. Mulți
ani după moartea lui n-am putut să trec pe lângă Tri-State
Hospital fără a observa o anumită fereastră. Se remarca dintre
celelalte, era sfințită deoarece reprezenta încăperea în care
suferise atât de mult. Detaliile acestor zile și nopți tragice îmi
rămân în memorie neschimbate cu trecerea timpului.
Trei zile și trei nopți aproape n-am dormit deloc ascultându-l
cum se lupta să respire, auzind sunetele morții care se apropia,
mirosind miasmele morții. Tata se afla în comă profundă.
Respirația greoaie îi putea fi auzită din hol. Ne-am plimbat pe
holul acelui spital vechi ore în șir ascultând lupta lui ne-
întreruptă, care devenea acum tot mai slabă. De mai multe ori
asistentele ne-au chemat înăuntru și ne-am luat la revedere
pentru ultima dată – am trecut prin agonia de a-l pierde –
pentru ca după aceea inima să-și revină și apoi veghea
continuă începea din nou. În cele din urmă, am intrat într-o
cameră alăturată fără a avea de gând să dormim, dar în timp ce
 TAȚI ȘI FII 95
unii ședeam pe scaune, iar alții așezați de-a curmezișul patu-
rilor, am căzut în somnul epuizării totale.
La ora patru fără cinci asistenta a intrat și l-a trezit pe unul
din frații mei gemeni. Robert s-a deșteptat și a tresărit. „S-a dus?”
a întrebat el.
„Nu, dar dacă doriți să-l vedeți pe tatăl vostru încă o dată în
viață, ar fi bine să veniți acum.”
Mesajul a trecut rapid de la unul la altul și am umplut
camera pentru a sta în jurul patului lui pentru ultima dată. Îmi
amintesc că am stat în partea stângă: i-am netezit părul de pe
frunte și mi-am pus mâna pe mâna lui mare, roșcată, atât de
asemănătoare cu a mea. Am simțit febra care precede moartea:
40,5°C. În timp ce stăteam acolo s-a produs o schimbare în
mine. În loc de a fi un adult (aveam atunci 24 de ani), am
devenit din nou băiat. Se spune că acest lucru se întâmplă
adesea adulților care sunt martori la moartea unui părinte.
Credeam că mă aflu în gara din Shreveport, Louisiana, după
amiaza târziu, și îl așteptam să sosească. Vechiul tren de per-
soane Kansas City Southern a intrat în gară și l-am văzut
apărând de după colț. Inima mi s-a umflat de mândrie. M-am
întors spre băiețelul care stătea lângă mine și i-am spus: „Îl vezi
pe bărbatul acela înalt care stă în spatele trenului, cu o mână
pe frână și cu alta pe fluierul cu care îi dă semnalul meca-
nicului de tren? Bărbatul acela mare e tatăl meu.” A acționat
frâna și am auzit roțile scrâșnind până se opriră. L-am văzut
manevrând acel ultim vagon. Am alergat și i-am sărit în brațe.
L-am îmbrățișat puternic și am mirosit fumul de tren din
hainele lui. „Tați, te iubesc”, i-am spus.
Am revenit în prezent. Am atins acea mână mare și i-am
spus: „La revedere, tată”, deoarece se stingea rapid. „Nu am
uitat cum ai muncit din greu ca să-ți trimiți cinci băieți și o fată
la colegiu, cum ai purtat acele uniforme vechi de conductor
până ce luceau – și ai făcut asta pentru ca noi să avem lucruri
de care nu aveam cu adevărat nevoie...”
La ora patru fără trei minute, la fel ca o corabie falnică care
pornește ușor din port spre eternitatea mării, tata și-a dat ultima
suflare. Asistenta ne-a făcut semn să plecăm și a tras cearșaful
peste cap, un gest care mi-a îngrozit inima și ne-am întors,
plângând înăbușit, gata să părăsim salonul. Atunci s-a petrecut
96 Băieții – cum să-i creștem

un incident pe care nu-l voi uita niciodată. Chiar în timp ce ne

îndreptam spre ușă, mi-am pus mâna în jurul mamei mele și
i-am spus: „Mamă, e îngrozitor.”
Ștergându-se la ochi cu batista, a spus: „Da, Jimmy, dar este
un lucru pe care vreau să vi-l amintiți acum. Aici jos ne-am
spus noapte bună, dar într-o bună zi ne vom ura bună dimi-
neața acolo sus.”
Cred că mama i-a urat bună dimineața, 11 ani mai târziu, și
știu că tata i-a ieșit în întâmpinare „la intrarea porții de răsărit”.
Moartea lui a fost una liniștită și demnă, la fel ca viața pe
care a trăit-o. Astfel s-a încheiat viața lui R. L. Dobson, și s-a
încheiat și solidaritatea familiei noastre. Vechea locuință n-a
mai fost niciodată aceeași. Vechea stare sufletească pe care o
cunoscusem copii fiind s-a dus pentru totdeauna!

Repet, această ilustrație scoate la iveală câteva din trăsăturile care au

făcut ca R. L. Dobson să aibă o influență atât de puternică în familia
lui; ea ne spune ce a simțit fiul lui față de el. Cunosc și alte detalii
despre el. Era unul din stejarii pe care i-am menționat – un bărbat
puternic și integru. Cu toate că nu a fost creștin decât cu puțin înainte
de moartea lui, a trăit pe baza unui standard interior pe care nu l-a
încălcat niciodată. Ca bărbat tânăr, de exemplu, a investit mult într-o
afacere cu un partener despre care a descoperit mai târziu că este
necinstit. Când a aflat înșelăciunea, s-a retras și practic a cedat com-
pania în favoarea asociatului său. Fostul partener a transformat
compania într-una din cele mai de succes afaceri din Sud și a devenit
multimilionar. Dar bunicul meu nu a regretat niciodată. A intrat în
mormânt având o conștiință curată.
Desigur, a avut și alte trăsături de admirat, și multe din ele s-au
transmis tatălui meu. Acești doi bărbați au personificat mult din ceea
ce încerc să transmit în acest studiu al bărbăției. Apoi ei mi-au
transmis mie aceste valori. Dacă bărbații de azi ar fi la fel de siguri de
identitatea lor masculină cum au fost tata și bunicul meu, ar exista
mult mai puțini băieți pierduți care caută în zadar modele de viață în
găștile de cartier sau în cultura populară.
Scopul acestei discuții a fost să-i îndemn pe aceia dintre voi care
sunteți tați tineri să oferiți astfel de modele pe care băieții voștri să-și
poate construi identitatea masculină. În timp ce vă îndepliniți rolurile
tradiționale pe care le-am descris, sau anumite versiuni ale lor, fiii
 TAȚI ȘI FII 97
voștri vor vedea cine sunteți în realitate și astfel vor învăța să
slujească într-un mod asemănător când vor deveni adulți. De aceea
orice sfat adresat taților cu privire la creșterea băieților trebuie să
înceapă cu o analiză a comportamentului și a caracterului lor.
Anterior am menționat că există două moduri principale prin care
tații își influențează băieții. Dacă modelarea este primul dintre ele, al
doilea se ocupă cu sfaturile specifice pe care tații le transmit fiilor lor.
Acest subiect ar putea fi dezbătut în mai multe cărți, dar mă voi
concentra doar asupra a ceea ce ar trebui tații să-și învețe băieții în
mod concret despre fete și femei. E improbabil ca ei să învețe altun-
deva aceste lucruri.
Acum îți voi da câteva sugestii într-o succesiune rapidă, presu-
punând că ești tatăl unui băiat sau a mai multor băieți. Dacă vorbești
disprețuitor despre sexul opus sau dacă te referi la femei ca la niște
obiecte sexuale, aceste atitudini se vor traduce mai târziu în viața
băiatului tău direct în relațiile cu fetele cu care se va întâlni și în
relațiile maritale. Adu-ți aminte că scopul tău este să pregătești un
băiat care să-și conducă familia când va deveni adult și să-i arăți cum
să câștige respectul celor pe care îi slujește. Spune-i că este bine să
râdă și să se distreze cu prietenii, dar sfătuiește-l să nu fie „fraier”.
Băieții care sunt fraieri nu sunt respectați și oamenii, în special fetele
și femeile, nu apreciază băieții și bărbații pe care nu-i respectă. De
asemenea, spune-i fiului tău că nu trebuie să lovească niciodată o fată,
în nicio împrejurare. Adu-i aminte ca ea nu este la fel de puternică și
că ea merită să fie respectată. Nu doar că nu ar trebui s-o rănească,
dar ar trebui chiar s-o protejeze atunci când ea se simte amenințată.
Când se plimbă cu o fată pe stradă, ar trebui să se stea în exterior, mai
aproape de banda pe care circulă mașinile. Acest gest este simbolic
pentru responsabilitatea de a se îngriji de ea. Când are o întâlnire, ar
trebui să plătească consumația. De asemenea (asta este doar opinia
mea), fetele nu ar trebui să sune băieții – cel puțin nu înainte ca relația
să ajungă într-o fază mai serioasă. Băieții trebuie să ia inițiativa, să
planifice întâlnirile și să le dea întâlnire fetelor. Învață-ți fiul să
deschidă ușa fetelor și să le ajute să-și îmbrace paltoanele sau să se
așeze la restaurant. Când un băiat merge la fată acasă pentru a o
invita în oraș, spune-i să coboare din mașină și să bată la ușă.
Niciodată să nu claxoneze. Învață-l să se ridice în situațiile formale
când o femeie iese din cameră, se ridică de la masă sau se întoarce la
masă. Acest gest este un mod de a-i arăta respect. Dacă o tratează ca
98 Băieții – cum să-i creștem

pe o doamnă, ea îl va trata ca pe un bărbat. Este un plan minunat.

Fă un efort susținut de a-i învăța pe adolescenții tăi abstinența, la
fel cum îi înveți să se abțină de la droguri sau alcool și de la alte
comportamente dăunătoare. Desigur că o poți face! Tinerii sunt în
stare să înțeleagă că sexul iresponsabil nu este în interesul lor și că îi
conduce la boli, sarcini nedorite, respingere etc. În multe situații de
azi, nimeni nu spune acest adevăr adolescenților. Părinții sunt jenați
să discute despre sex și, nu-mi place s-o spun, bisericile adesea nu
doresc să abordeze subiectul. Astfel s-a format un gol în care au inter-
venit consilierii liberali, care spun adolescenților: „Știm că oricum veți
face sex, așadar de ce să nu faceți sex corect?” Ce mesaj blestemat! Din
acest motiv herpesul și alte boli cu transmitere sexuală se răspândesc
cu o rată exponențială în rândul populației și sarcinile nedorite apar
la tot pasul în campusuri. În ciuda acestor consecințe sociale îngro-
zitoare, se acordă foarte puțin sprijin tinerilor care caută cu disperare
un motiv valid pentru a spune nu. Li s-a spus că „sexul protejat” este
în regulă dacă folosesc corect prezervativul. Tu, ca tată, trebuie să
contrabalansezi aceste mesaje în cămin. Spune-le fiilor tăi că nu există
siguranță – niciun loc în care să te poți ascunde – când cineva trăiește
în contradicție cu legile lui Dumnezeu! Adu-le aminte în mod repetat
și accentuat de învățătura biblică despre imoralitate sexuală – și de ce
un băiat care violează aceste legi nu doar că se va răni singur, dar va răni
de asemenea și fata, și îl va înșelă și pe bărbatul cu care această fată
se va căsători în cele din urmă. Spune-i să nu ia ceva ce nu-i aparține
– în special puritatea morală a unei femei.
De asemenea, spune-le băieților tăi că în mod firesc sexul este
progresiv. Săruturile și îmbrățișările vor conduce inevitabil la o mai
mare familiaritate. Așa am fost creați. Dacă băieții sunt hotărâți să
rămână morali, trebuie să încetinească devreme progresia fizică într-o
relație. Spune-le să nu inițieze ceva ce nu au de gând să finalizeze. În
fine, explică-le clar că moralitatea sexuală nu este doar corectă și bună;
este singura cheie pentru o căsnicie și o viață de familie sănătoasă.
Inițiază devreme aceste discuții și altele asemănătoare, adaptate
vârstei și maturității copilului. Ele trebuie să fie bine planificate și
purtate pe măsură ce trec anii. N-ai auzit bărbați adulți care afirmă cu
multă convingere: „Tatăl meu îmi spunea întotdeauna...?” Fac aceste
afirmații deoarece lucrurile accentuate în timpul copilăriei adesea nu
sunt abandonate pe tot parcursul vieții, chiar dacă uneori parcă nu se
ține cont de ele. Pe scurt, acest tip de educație specifică este esența
 TAȚI ȘI FII 99
responsabilității tale de a afirma, a recunoaște, și a celebra ajungerea
la maturitate a fiului tău.
După cum am spus, recunosc că unele din ideile sugerate par
„învechite”. Dar ele încă mi se par logice deoarece au o bază biblică.
De asemenea, contribuie la relațiile armonioase între sexe și aceasta
va aduce beneficii celor care se vor căsători. Dr. Michael Gurian a
spus-o cel mai bine: „Când crești un bărbat iubitor, înțelept și
responsabil, creezi o lume mai bună pentru femei. Femeile [de azi]
sunt nevoite să se căsătorească cu jumătăți de bărbați, cu băieți
imaturi, care nu știu cum să se relaționeze la ele, care nu-și cunosc
responsabilitățile și care nu au o înțelegere clară a slujirii.” Tații de azi
au ocazia de a schimba această situație.
Știu că sugestiile și ideile pe care vi le-am oferit în acest capitol
pun o presiune mare asupra noastră ca tați, dar așa și este. Și eu am
simțit-o când copiii noștri erau mici. Sincer, creșterea copiilor a fost o
responsabilitate de care mie și lui Shirley ne era teamă. Știam că nu
suntem în stare să facem față acestei sarcini și că nimeni nu poate
garanta care va fi rezultatul efortului nostru. De aceea am început să
ne rugăm consecvent pentru bunăstarea spirituală a copiilor noștri.
De-a lungul anilor, ne-am pus pe genunchi de mii de ori cerând înțe-
lepciune și călăuzire.
Apoi am făcut tot ce am putut mai bine în cămin. Într-un sens, se
pare că am făcut destul. Ambii noștri copii Îl iubesc azi pe Domnul și
sunt persoane minunate. Shirley merită în mare parte creditul pentru
acest rezultat, dar și eu am făcut tot ce am putut. Din fericire, părinții
nu trebuie să fie perfecți pentru a transmite valorile lor generației
viitoare.
Tatăl nostru ceresc va răspunde și rugăciunilor tale pentru copiii
tăi dacă I te adresezi. El te va îndruma prin furtunile adolescenței.
Dar El nu va face în locul tău ceea ce poți și trebuie să faci tu singur,
și exact despre asta discutăm aici.

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Fiul meu de treisprezece ani este în plină adolescență. Bănuiesc că

se masturbează când este singur, dar nu prea știu cum să-l
abordez în această chestiune. Ar trebui să fiu îngrijorat de acest
lucru? Și dacă răspunsul e da, ce ar trebui să-i spun?
Nu cred că ar trebui să invadezi lumea privată dacă nu există situații
100 Băieții – cum să-i creștem

deosebite care te obligă să procedezi așa. Eu dau acest sfat recu-

noscând în același timp că masturbarea este un subiect extrem de
controversat și că liderii creștini au opinii foarte diferite despre ea. Voi
răspunde la întrebarea ta, dar sper să înțelegi faptul că unii învățători
biblici și pastori nu vor fi de acord cu ceea ce îți voi spune.
În primul rând, să analizăm masturbarea dintr-o perspectivă
medicală. Putem afirma fără frică că nu există dovezi științifice care să
arate că acest act este dăunător trupului. În ciuda avertizărilor
groaznice făcute tinerilor în trecut, ea nu cauzează orbirea, slăbirea,
retardul psihic sau altă problemă fizică. Dacă ar fi făcut-o, întreaga
populație masculină și aproximativ jumătate din femei ar fi orbi,
slabi, nătângi și bolnavi. Între 95 și 98% din toți băieții sunt implicați
în această practică – și despre restul se știe că mint. Este pe cale de a
deveni un comportament universal, în condițiile în care aproape toți
o practică. Un procent mai mic dar semnificativ de fete se implică și
ele în ceea ce odată se numea „auto-satisfacere” sau mai rău „abuz de
sine”.
În ce privește consecințele emoționale ale masturbării, doar patru
împrejurări ar trebui să ne preocupe. Prima are legătură cu vinovăția
apăsătoare de care individul nu poate scăpa. Această vinovăție are
potențialul de a face mult rău psihologic și spiritual. Băieții și fetele
care se căznesc sub condamnarea divină pot ajunge treptat să fie
convinși că Dumnezeu nu-i poate iubi. Ei promit de o mie de ori cu
sinceritate că nu vor comite din nou acest act „vrednic de dispreț”.
Apoi trece o săptămână sau două, sau chiar mai multe luni. În cele
din urmă, presiunea hormonală se acumulează până când aproape
fiecare moment conștient reflectă dorința sexuală. În cele din urmă,
într-o clipă (și exact asta vreau să spun – o clipă) de slăbiciune, se
întâmplă din nou. Ce faci atunci, dragă prietene? Spune-mi ce spune
un tânăr (sau tânără) lui Dumnezeu după ce el (sau ea) a încălcat cea
de-a mia promisiune solemnă făcută Lui? Sunt convins că unii ado-
lescenți și-au abandonat credința din cauza incapacității de a-I fi
plăcuți lui Dumnezeu în această privință.
A doua situație în care masturbarea poate avea implicații rele este
când devine obsesivă. Sunt șanse mai mari ca această situație să apară
atunci când masturbarea a fost înțeleasă ca fiind „fructul interzis”.
Cred că cea mai bună metodă de a preveni acest gen de reacție
obsesivă este ca adulții să nu accentueze sau să o condamne.
Indiferent de ceea ce faci, nu vei putea opri practica masturbării la
 TAȚI ȘI FII 101
adolescenții tăi. Acesta este un lucru sigur. Doar o vei face să devină
clandestină – sau tainică. Nimic nu o poate „vindeca”. Dușurile reci,
multe exerciții fizice, multe activități și amenințări teribile s-au do-
vedit ineficiente. încercarea de a suprima acest act este o campanie
destinată eșecului – așadar, de ce s-o mai porți?
A treia situație care ar trebuie să ne îngrijoreze este atunci când
persoana tânără devine dependentă de materiale pornografice. Acest
gen de obscenitate disponibilă adolescenților azi are capacitatea de
a-l înhăța și a-l ține dependent pe un băiat întreaga viață. Părinții
trebuie să intervină dacă există dovezi că fiul sau fiica lor se îndreaptă
pe această cărare bătătorită. Voi discuta acest pericol într-un capitol
următor.
A patra preocupare cu privire la masturbare are de-a face nu cu
adolescenții, ci cu noi, adulții. Acest obicei are capacitatea de a ne
urmări în căsnicie și a deveni un substitut pentru relațiile sexuale
sănătoase dintre un soț și o soție. La acest aspect – cred eu – se referă
apostolul Pavel când ne sfătuiește să nu ne lipsim sau să ne „privăm”
unul pe altul ca parteneri sexuali. Apostolul Pavel a scris: „Să nu vă
lipsiți unul pe altul de datoria de soți, decât doar prin bună învoială,
pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea; apoi
să vă împreunați iarăși, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina
nestăpânirii voastre” (1 Cor. 7:5).
În ce privește implicațiile spirituale ale masturbației, va trebui
să-i las pe teologi să dea un răspuns final. Mi se pare interesant,
totuși, faptul că Scriptura nu abordează acest subiect existând o
singură referință în Vechiul Testament în cazul unui bărbat numit
Onan. El își întrerupea actul sexual cu fosta lui cumnată și lăsa ca
sămânța să-i cadă pe pământ pentru a nu concepe fii fratelui său,
lucru care reprezenta „datoria” lui (Gen. 38:8-9). Cu toate că acest
verset este citat adesea ca dovadă a faptului că Dumnezeu dezaprobă
masturbația, contextul nu pare să se refere la masturbare.
Așadar, în calitate de tată, ce ar trebui să-i spui fiului tău de 13 ani
despre acest subiect? Sfatul meu este să nu-i spui nimic până la
pubertate. Doar vei crea jenă și lipsă de confort. Pentru adolescenți,
ar fi înțelept să incluzi subiectul masturbării în discuțiile de genul
„Pregătirea pentru adolescență” pe care le-am recomandat cu alte
ocazii. Aș sugera ca părinții să discute în special cu băieții lor de 12-13
ani în același mod general în care mama și tata au discutat subiectul
cu mine. Mergeam cu mașina și tatăl meu a spus: „Jim, când eram
102 Băieții – cum să-i creștem

băiat, mă îngrijoram foarte mult cu privire la masturbare. A devenit

cu adevărat un lucru înfricoșător pentru mine, deoarece credeam că
Dumnezeu mă condamna pentru că nu mă puteam înfrâna. Așadar
îți spun acum că sper să nu simți nevoia să practici acest act când vei
ajunge la anii adolescenței, dar, dacă o vei face, n-ar trebui să te
îngrijorezi atât de mult de el. Nu cred că are mult de-a face cu relația
ta cu Dumnezeu.”
Ce lucru plin de compasiune a făcut tatăl meu pentru mine în
mașină în seara aceea. El era un pastor foarte conservator care nu
și-a compromis niciodată standardele moralității până în ziua morții
lui. A susținut puternic principiile și poruncile biblice. Totuși i-a păsat
destul de mult de mine pentru a-mi ridica de pe umeri povara vino-
văției care aproape că i-a distrus pe unii din prietenii mei din biserică.
Acest gen de credință „chibzuită” pe care mi-au transmis-o părinții
mei este unul din motivele principale pentru care n-am simțit nicio-
dată că trebuie să mă răzvrătesc împotriva autorității părinților sau
să-L sfidez pe Dumnezeu.
Acestea sunt concepțiile mele. Știu că sugestiile mele vor fi incen-
diare pentru unele persoane. Dacă te afli printre acestea, te rog să mă
ierți. Pot oferi doar cele mai bune sfaturi de care sunt în stare. Mă rog
ca în acest caz să am dreptate.

Fiul meu este în primul an la colegiu și se pare că și-a găsit o fată

pe care crede c-o iubește. A venit acasă de Crăciun și am discutat
despre genul de familie pe care și-l dorește. Totuși a fost îngrijorat
de rata ridicată a divorțului care amenință fiecare căsătorie
nou-formată și m-a întrebat cum ar putea reduce riscul divorțului
în viitoarea lui căsnicie. Ce sfat i-ați fi dat?
Există foarte multe moduri de a răspunde la această întrebare, dar mă
voi mulțumi să ofer o singură sugestie. Trebuie să-i explici fiului tău
cât de diferiți sunt femeile și bărbații și modul în care aceste diferențe
îi vor afecta propria lui căsnicie. Mă refer la ceea ce se poate numi
„presupuneri diferite”. Mulți bărbați intră în căsnicie cu ideea greșită
că soțiile lor vor fi cele care îi vor înveseli, vor avea grijă de copii și nu
vor avea niciun fel de așteptări. Ei cred că cea mai mare și poate
singura lor responsabilitate este să câștige bani și să aibă succes pe
plan profesional, chiar dacă pentru asta e nevoie de 12 ore pe zi. Pe
de altă parte, presupunerea femeilor este că mariajul este o relație
amoroasă minunată. Ele anticipează cine cu lumânări, plimbări prin
 TAȚI ȘI FII 103
ploaie și seri în care au loc discuții de la suflet la suflet. Ambele
așteptări sunt iluzii care vor genera ciocniri ușoare repetate timp de
câțiva ani, înainte de a sfârși printr-o coliziune frontală directă.
Bărbații dependenți de muncă și femeile gen-Cenușăreasa se distrug
adesea unii pe alții. Am văzut de multe ori acest tipar la studenții de
la medicină care și-au început instruirea cu un entuziasm foarte mare
care era împărtășit și de partenerul lor. Prin anul trei, soția (presu-
punând că studentul era bărbat) a început să bănuiască că soțul are o
amantă. Nu era vorba de nicio altă femeie. El era într-o relație de
dragoste pe viață cu medicina, și urma să fie captivat de această
obsesie pentru tot restul vieții lor împreună. Când această realitate a
fost înțeleasă, divorțul nu era prea departe, de obicei având loc prin
ultimul an.
Îi îndemn insistent pe tați să le spună adolescenților și băieților lor
aflați la facultate că fetele sunt niște romantice incurabile și că nu va
fi suficient ca ei să aibă succes în scopurile lor profesionale. Asta ar fi
fost suficient în deceniile trecute. Astăzi, se așteptă mai mult de la ei.
Dacă doresc să aibă căsnicii și familii puternice, trebuie să aloce timp
și energie pentru relația maritală, pentru a discuta împreună și a se
trata reciproc ca iubiți.
Acesta este un sfat pe care aș dori să îl ofer fiecărui cuplu logodit
sau celor proaspăt căsătoriți. O înțelegere simplă a acestor „presu-
puneri diferite” ar putea preveni multe divorțuri dureroase. Și cred
că ar trebui să-i spui fiului tău aceste lucruri.

Ați menționat nevoia de a le prezenta copiilor noștri baza biblică

pentru moralitate. Puteți să ne oferiți câteva versete biblice con-
crete care să mă ajute să-i învăț moralitatea?
Da, există multe surse, dar cele care urmează ar trebui să vă fie utile.
În funcție de vârsta copilului, începeți prin a citi primele cinci capitole
din Proverbe într-o traducere modernă, în care împăratul Solomon îi
oferă sfaturi părintești fiului său. În aceste capitole vor fi multe
momente în care vă puteți opri pentru a discuta despre trăirea în
neprihănire. Apoi continuați cu următoarele versete:

 Matei 15:19: Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile,

preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase,
hulele.
 Romani 1:24: De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necu-
104 Băieții – cum să-i creștem

răției, să urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc

singuri trupurile.
 Romani 13:13: Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în
chefuri și în beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în
certuri și în pizmă.
 1 Corinteni 16:18: Fugiți de curvie! Orice alt păcat, pe care-l
face omul, este un păcat săvârșit afară din trup; dar cine
curvește, păcătuiește împotriva trupului său.
 1 Corinteni 10:8: Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, așa
că într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii.
 1 Corinteni 12:21; Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă
smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, și să
trebuiască să plâng pe mulți din cei ce au păcătuit mai
înainte, și nu s-au pocăit de necurăția, curvia și spurcă-
ciunile pe care le-au făcut.
 Galateni 5:19: Și faptele firii pământești sunt cunoscute, și
sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea.
 Efeseni 5:3: Curvia sau orice altfel de necurăție sau lăcomia
de avere, nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine
unor sfinți.
 Coloseni 3:5: De aceea, omorâți mădularele voastre care
sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea, și
lăcomia, care este o închinare la idoli.
 1 Tesaloniceni 4:3: Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră:
să vă feriți de curvie.
 Iuda 1:7: Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul
lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după
trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa
unui foc veșnic.