14 aprilie 2011 D o sans real relatiilor Partea 1 Este probabil ca in marea lor majoritate aspectele atinse in continuare sa se intersecteze

e cu banalul dar imi asum riscul, in ideea ca modul meu de a pune problema ar putea trezi viziuni acolo unde alte abordari au esuat. In relationare ca domeniu prioritar de interes mi s-a cristalizat certitudinea ca toate problemele omenirii au la baza proasta relationare determinata de: spaima teribila si neconstientizata de ceea ce ne diferentiaza sau credem ca ne diferentiaza ce ne face sa ne simtim amenintati si nesiguri implicarea noastra in relatii pentru castigurile care le presupune grija patologica pentru imaginea pe care ne-o dorim, pentru MASCA pe care am ales-o sa ne reprezinte in lipsa sentimentului de sens interior de apartenenta la existenta. Toate astea ne incarca cu o precautie paralizanta in exprimare si o atentie neobosita in cenzurarea adevaratelor noastre sentimente sub nobilul pretext al evitarii tensiunilor si pastrarii unei armonii superficiale in care nimeni nu crede cu adevarat. Evident ca reprimarea nu a fost si nu va fi niciodata o solutie la probleme, ci numai un mod de amplificare a lor fapt ce ne aduce mai devreme sau mai tarziu in situatia ca tot ce trebuia sa fie un gest firesc de exprimare la un moment dat cand se cerea exprimat sa devina un gest distrugator incarcat de ura mai tarziu. Noi pur si simplu am ajuns sa nu mai putem asculta calmi si relaxati opinii sau convingeri opuse celor care le impartasim. Ne simtim visceral agresati de simple cuvinte, deoarece ne-am construit identitatea din cuvinte. Practic noi nu mai avem notiunea de a intra in relatii pentru a oferi ceva de dragul celeilalte persoane intram in relatii pentru un schimb din care trebuie sa iesim mai castigati decat celalalt pt a scapa de insuportabila eticheta de fraier cu care ne definim imediat ce am iesit cu egoul sifonat dintr o relatie. Dovedim astfel ca habar nu avem cine suntem si de ce traim dincolo de ceea ce credem ca pierdem sau castigam si dincolo de ceea ce ne spune mintea noastra despre noi insine. Aceste interese relationale oricat de nobile sau echitabile ar fi sau ar putea parea se lovesc de o problema imposibil de evitat sau ignorat si anume: * Ca actionand in acest fel ajungem inevitabil sa acceptam si sa simtim ca dincolo de interesul care-l putem reprezenta pentru cel cu care relationam nu insemnam absolut nimic pentru ceilalti sau insemnam ceva numai in masura in care oferim ce se astepta de la noi. Si noi am ajuns sa credem profund o astfel de aberatie: cand nu mai suntem profitabili devenim dispensabili. (In fapt viata va dovedi fara exceptie ca nu ne putem lipsi de nimeni fara sa platim un pret crunt.) Vedem asta peste tot in jurul nostru cand relatiile se incheie si fiecare-si da arama pe fata. Vedem in general 2 straini in cel mai bun caz, dusmani fara mila de obicei , care si scot la suprafata imediat ce nu mai exita vreo posibilitate de a profita de celalat adevarata identitate si sentimentele reale. Este evidenta incarcatura negativa enorma acumulata in lunga perioada in care au fost reprimate mascate, neexprimate. Si astfel suspiciunea si precautia dospeste sub aparenta armonie din majoritatea relatiilor acolo unde ea nu este deja declarata, caz evident mai fericit si mai sanatos. Noi suntem fundamental setati din copilarie de parinti inconstienti ca pana nu ne dovedim utilitatea trebuie sa tacem din gura si sa acceptam toate prostiile lor sau ale celor
1

care, vezi doamne, au facut ceva. Asta ne inchide gura unora, ne inadapteaza social pe altii, dar majoritatii ne dezvolta abilitatea de a profita de parinti, frati, parteneri, prieteni, apropiati, sefi, colegi etc. Culmea inconstientei este ca desi stim la modul evident ca asa suntem si noi ne miram si ne simtim nedreptatiti cand suntem tratati exact la fel cum tratam si noi pe ceilalti. Si asta devine singura noastra experienta si realitate in relatii neincrederea, profitul pe de-o parte si ipocrizia fata de noi insine pe de alta. Din acest moment trebuie sa ne cenzuram orice exprimare in functie de cum ar putea fi interpretat si implicit cum ne poate afecta interesele relationale. Nu mai conteaza ce simtim cu adevarat .. conteaza numai cum pare ceea ce facem sau exprimam. Am decuplat astfel exprimarea si credintele noastre de la ceea ce simte fiinta noastra interioara, sufletul Ne scapa insa faptul ca odata rupti de sufletul nostru am denaturant si distorsionat perceptia corecta a vietii si implicit toate deciziile sunt fundamentate pe baze gresite. Este imposibila o decizie inteleapta si castigatoare pe termen lung din perspectivele ce le poate accesa o fiinta scindata interior sau rupta de sensibilitatea sau perceptiile sufletului. Practic pt ca nu ne putem accepta diferentele am ajuns: sa nu mai avem ocazia sa vedem ca aceste diferente ne sunt extreme de utile sa ne folosim cat se poate de perfid unii de altii si sa ne tratam cu o neincredere patologica cu care ne mindrim ca fiind un atribut de maturitate, putere, abilitate. Am vazut o gramada de oameni care declara cu o mindrie evidenta si afisata ca ei nu au incredere in nimeni. Am uitat ca putem avea incredere, zambi, asculta si simti bine alaturi ce cei care simt altfel sau au convingeri opuse alor noastre. In definitiv viata care curge in noi este esenta si legatura noastra. Orice altceva este nerelevant. Pentru ca ne-am prostituat sufletul astupindu-i gura de dragul unor interese/castiguri iluzorii, care nu se concretizeaza niciodata pe termen lung ne trezim brusc in chinurile unui mediu interior incapabil sa mai simta increderea si sensul existential absolut necesar sanatatii pshihice. Ne simtim atacati de orice parere contrara exprimata , de siguranta altora fara sa luam in calcul ca esenta noastra sta in magia inepuizabila a procesului interior de a fi nu de ceeace exprimam si cum o facem la un moment dat. Relatiile au devenit dificile si pentru ca le-am incarcat de angajamente , promisiuni smulse sau obtinute usor, asteptari spuse ori ba, subiecte tabu . concretizate toate intr-o presiune care incet dar sigur erodeaza bucuria de a fi cu cineva si care oricat le am imbraca cu justificari care suna bine ascund numai confuzia in care train, slabiciunile, neincrederea in noi si in toti cei cu care relationam . Evidenta neincredere in noi, sentimentul de inferioritate, declanseaza imediat ca forma de supracompensare nevoia de a ne simti si mai ales parea superiori in speranta ca nu va vedea nimeni nesiguranta si slabiciunile noastre. Insa ceea ce se vrea a fi ambalajul care ascunde, devine ceea ce le evidentiaza. Orice metoda mai la indemina putem gasi in inconstienta noastra decat a ne identifica cu niste valori care ne ofera un superficial sentiment de maretie . si a judeca pe toti ceilalti de pe soclul extrem de fragil pe care ne am instalat. Miscarea aceasta inconstienta ne duce imediat in cea mai distructiva situatie interioara posibila. Pentru ca pretentiile de superioritate in baza carora judecam pe toti ne pun in situatia in care singura solutie ramine ipocrizia interioara si fragmentarea propriei fiinte pentru ca

absolut tot ce judecam la ceilalti gasim amplificat pina la cote monstuoase in noi. Si cu cat vedem mai clar in noi tot ce condamnam in gura mare la ceilati suntem nevoiti sa ne mintim tot mai consitent sau sa cadem in vinovatii care ne distrug Si astfel punem o sclipitoare eticheta pe care scrie frumos IUBIRE sau MORALITATE pe un pachet care contine pretentii de atentie sau fidelitate , gelozie , asteptari, teama de singuratate, frica de invalidare, confuzie, naivitate etc si care distruge sigur si rapid orice relatie. Solutia este la indemina si presupune in primul rand un pas deosebit de dificil, si anume sa acceptam ca majoritatea valorilor nostre sunt doar un ambalaj atractiv pentru tot rahatul nostru interior, frici, nesiguranta, instalate adanc in ADNul nostru psihic. Odata facut gestul de mai sus in baza unei intuitii sau viziuni, deschise de anumite situati din viata, de sinceritatea dezarmanta a vreunui cunoscut sau pur si simplu de lectura articolului meu, mergand pe firul atitudinilor si comportamentelor noastre ajungem in situatia in care trebuie sa stam si sa ne infruntam frica de a fi parasiti/ de a pierde /de a ne face de rusine / de ras. Intilnirea cu realitatea noastra interioara este crunta pentru ca se releva constiintei noastre tot ce am vrea sa ascundem cu orice pret, iar mecanismele fricii sunt atat de functionale incat primul impuls inconstient este acela ca ar fi bine sa ne intoacem de unde am pornit. Solutia este sa intuiesti ca dificultatea aceasta ascunde libertatea noastra si intrarea in alta dimensiune a existentei iar intorcerea este doar o solutie temporara pina cand existenta ne va aduce in acelasi punct dar cu o presiune semnificativ mai consistenta. Acesta intelegere va intari aspiratia noastra va deschide noi perceptii din care vor aparea solutii pentru debarasarea de atasamente. Suntem in punctul in care ne antrenam fiinta sa renunte la atasamente si implicit la pretentiile si fricile din spatele lor. Evident acest demers de interior este puternic si evident sustinut de existenta care ofera inspiratia, situatiile si puterea necesara evolutiei. Odata rupte atasamentele, optiunile si perspectivele se largesc enorm. Procesul nu este de moment este mai degraba un gest permanent de atentie pentru a evita instalarea lor. Dar pe masura ce fiinta se elibereaza de atasamente, debarasata fiind de un balastru imens acceseaza tot mai usor noi dimensiuni spirituale care integreaza si sacralizeaza toate aspectele vietii. De aici miresmele libertatii devin atat de atragatoare incat cale de intoarcere nu mai este. De asemenea puterea devine semnificativa dar paradoxul este ca nu-ti mai este necesara deoarece perfectiunea intregii existente face inutila utilizarea ei. CRISTI Comentarii 1. Dana spune: aprilie 15, 2011 la 8:00 am Foarte bun articolul. De citit si recitit si de luat invataminte din el. 2. carmevera spune: aprilie 15, 2011 la 8:06 am Multumesc !Este o enigma pentru mine ,cum de cateva ori subiectele pe care le tratezi si felul in care explici toate starile devin un fel de balsam .Desii nu sunt implicata in nici o relatie
2

momentan ,am trait multe din aceste stari, dar nu numai in relatia cu partenereul ci si in relatiile cu multi dintre cei cu care vin zilnic in contact .Este ca si cum starea mea de incertitudine este limpezita de o alta fiinta care gandeste la fel cu mine si ma convinge ca totul este cat se poate de real si nu esste doar parerea mea. 3. mihaela spune: aprilie 15, 2011 la 9:09 am Cea mai enigmatica relatie de cuplu este cea cu tine insati sau cu sinele tau. Daca atingi in aceasta relatie armonia, interactionarea cu cei din exterior curge natural, cu beneficii de ambele parti.Dar pana aici e mult de munca:trebuie sa eliberezi contolul si vechile acumulari care nu te mai servesc,sa te cunosti si sa te accepti si mai ales sa inveti sa TE IUBESTI cu compasiune si ingrijire.Sper ca am venit in complecatarea celor spuse de Crisi. 4. Arco Iris spune: aprilie 15, 2011 la 11:17 am In definitiv viata care curge in noi este esenta si legatura noastra. Orice altceva este nerelevant. Mi-a ramas fraza intiparita in minte si cred ca exprima cum nu se poate mai bine adevarul profund si totodata sursa si puterea noastra in ceea ce ar trebui sa constientizam ca suntem. Pentru ca odata constientizata si aplicata ca masura a tuturor lucrurilor, deciziile se iau usor si manifestarea exterioara nu este altceva decat alinierea cu fiinta care suntem. Excelent articol. 5. Camelia Maria spune: aprilie 15, 2011 la 11:23 am Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! ne-a spus EL. Oare am inteles noi ce inseamna asta? Ar mai fi timp. Iubirea incepe si se termina in tine, cu tine insuti/insati. In momentul in care esti pace si liniste, tu cu tine, atunci poti face diferenta intre relatia nevoie-sentiment-dorinta. Din toate cele trecute de mine, pana acum, stiu si am inteles ca avem, cu totii, un corp durere, mai activat sau nu, mai usor sau mai greoi, ca avem traume si tot felul felul de masti sub care ne ascundem ranile. Este si aici o relatie: minte- rana masca minte ILUZIE. Mi-am constientizat ranile demult, sincer, nici nu mi le-am vazut vreme indelungata, nu mi-e rusine sa o spun si nu imi mai este jena sa spun multe. Am inteles, ca asa ca mine, sunt toti semenii mei, pe care ii iubesc si ma rog ca si ei sa se deschida spre constientizare si transformare, pentru a ne regasi intr-o lume a iubirii, asa cum ea a fost creata. Stiu ca atunci cand comunici deschis, liber, din toata inima, doar atunci ai sansa sa vezi cine esti, sa te recunosti si sa scapi de temeri, sa dai jos toate hainele grele de frici, adunate in timp si sa lasi perla din interior sa straluceasca si sa te lumineze (tuturor ne-a fost daruita aceasta perla, doar sa vrem sa o vedem). Am inteles ca este cel mai in regula sa transmit ceea ce simt, cat mai impecabil cu putinta si chiar daca nu sunt receptionata asa cum eu am vrut sa transmit, asta este, aleg sa spun. Pentru ca nu este bine sau rau este doar ceea tu alegi si atat (intotdeauna, intre transmitator si receptor, pe traiectoria transmisiei exista denaturari de multe feluri, dupa cum si intre yin si yang sunt atatea denaturari, fiindca nu suntem la fel, dar suntem complementari, asta merita sa intelegem. Allen Peace are un discurs excelent in sensul asta, la fel este si cartea De ce barbatii uita repede si femeile greu). http://casatreziriifilme.blogspot.com/2010/07/allan-pease-dece-barbatii-nu-asculta_27.html

Acum, cata vreme omul are traume, nu va putea fi nici vira, nici shakti, pentru ca toti avem un copil ranit inauntru, important este sa constientizam asta si sa vrem sa facem ceva pentru vindecare, iar vindecarea porneste tot de unde a plecat si rana, adica din minte. Copilul interior merita sa isi primeasca si intelegerea si cresterea. Cat am fost mici, pana la trei ani, totul a fost in regula, apoi insa, am tot fost invatati si am acceptat, din minte, nu din inima. Dar, va rog sa va ganditi cine a acceptat, de fapt? Doar EGOUL, el Am facut o gramada de activitati (of, Doamne si cate!) nu ca ne-a placut ci pentru ca asa ni s-a cerut (si am vrut sa placem!!!) de catre parinti, colegi, diverse alte persoane intalnite in diverse situatii. Mintea ne-a dirijat si asa ne-am traumatizat, ne-am indepartat de la esenta noastra, adica de la iubire. Din pacate, asta se intampla, doar ni se cere, nu ni se daruieste (esti un copil bun, doar daca faci ce spun parintii, de ex, ca stiu ei ce-i mai bine pentru tine nimic mai neadevarat. nimeni nu traieste in locul nostru, de cele mai multe ori nici noi, insine, fir-ar sa fie!). De aici pornesc asteptarile, angajamentele, contractele, contractarile si TROCUL DE ZI CU ZI, pentru ca ceea ce spunem ca ar fi viata, este trocul pe care iluzia mintii ni-l da. Daca am fi atenti la El, am vedea ca El doar daruieste si tot asa ne arata sa facem. Viata este un joc, meritam sa ne bucuram de el, privind desfasurarea cu dezatasare, doar jucandu-ne, fara asteptari, angajamente, obligativitate, ascunzisuri, contracte! namaste! cu drag, pentru toate inimile, Camelia 6. jeni spune: aprilie 15, 2011 la 5:30 pm Multumesc pretene >:D< 7. Victoria spune: aprilie 16, 2011 la 7:35 am Dupa 30 de ani de casnicie, am divortat in anul iesirii la pensie al amandurora. A fost o iubire nebuna si nu de prima tinerete, venita dupa experiente nefericite, au urmat 3 copii foarte reusiti si o viata implinita. Ce s-a intamplat? S-a intamplat miscarea revolutionara din decembrie 1989, dupa care s-au schimbat punctele de vedere. Au iesit la iveala nemultumiri care in vremea comunista nu erau bagate de seama, atunci toti eram o apa si un pamant. Acum ieseau la suprafata neimplinirile: eu ma simteam neapreciata, el se simtea neimplinit social. Nu am mai avut rabdare si, cred ca nici dorinta, de a rezolva impreuna acest conflict interior si ne-am despartit amiabil. Imediat lui i-a parut rau si a incercat sa se intoarca la mine. Eu insa abia atunci am simtit ca sunt OM cu adevarat si nu am mai acceptat compromisuri, desi il iubeam. Simteam insa ca trebuie sa ma salvez eu ca persoana de sine statatoare. Si, zic eu, am reusit. Miam gasit un echilibru sufletesc, ma ocup cu ceea ce imi place fara sa fiu nevoita sa dau socoteala pentru fiecare gest sau convorbire, ma simt apreciata de cei cu care discut si, intr-adevar acum sunt OM. Intalnesc cupluri de batrani care merg impreuna pe strada, dar se uita unul la altul ca doi dusmani, tot asa isi si vorbesc, cu ura stapanita. Ma intreb mereu: de ce stau impreuna ca sa-si faca sange rau unul altuia? Si incerc sa imi raspund: obisnuinta, teama de singuratateoare sunt suficiente motive sa se chinuie impreuna? Cu toata dragostea pentru toate cate sunt Victoria
3

8. CristiP spune: aprilie 16, 2011 la 9:27 am Victoria iti multumesc pt comentul tau. Foarte relevant pentru multi dintre noi. Impresionant si admirabil gestul tau de a iesi din cliseele iubirii si ca ai intuit ca ati respecta viata este esential. In ce priveste autocenzura ce o cerem de la parteneri reflecta clar mizeria noastra interioare de care nu sant deloc strain. Suntem incapabili sa ne iubim parteneri pentru ceeace sunt pt ca este mult mai important egoul si superioritatea noastra decat omul care trebuie sa evolueze linga noi si care se presupune ca este cel pe care il iubim mai mult decat pe oricine. Este de admirat ca v-ati despartit amiabil. Este ceva rar si f important. Oricare ar fi situatia intr-un cuplu, responsabil de proprie fericire esti numai tu insati. Ca urmare reprosurile de orice fel catre partener indica numai tentatia de a fugi de propria responsabilitate de a te minti in continuare. La fel cum pretentiile si suspiciunile reflecta nesiguranta si neincrederea in sine ca reflexie a neincrederii in existenta. Majoritatea femeilor si barbatilor din relatii traiesc intr un compromis permanent in care isi cenzureaza in numele termenilor contractuali scrisi sau nescrisi acceptati, odata activata o relatie ca sa nu dea motive de gelozie dar tot acest efort de cenzura cade invariabil in gesturi extreme care te incarca incarca cu vinovatii. Si uite asa ceeace trebuia sa fie un parteneriat in care sa crestem impreuna devine unul in care ne distrugem reciproc in numele valorilor promovate si inventate pt a ascunde slabiciunle noastre. Eu cred ca sinceritatea absoluta a celor cu experienta in relatii lipseste aproape cu desavarsire din spatiul nostru public de dezbatere. Pt ca daca am avea curajul in primul rand sa fin sinceri cu noi si pe urma sa vorbim despre experientele noastre ar iesi imediat la iveala ce mizerii interioare stau sub majoritatea relatiilor noastre. Dar pentru ca nimeni nu o face tineri pot trai in iluzia unor proiectii idilice si face aceleas greseli care au furat altora mult timp pretios din viata. 9. flowerpower spune: aprilie 18, 2011 la 11:11 am Mai intai vreau sa clarific ceea ce inteleg eu prin sensul unei relatii. Cu alte cuvinte, la ce sunt bune relatiile? Ma gandesc asa, in aceasta seara de primavara: doi oameni intra intr-o relatie pentru a-si sprijini reciproc starea de bucurie. Adica eu am o relatie cu tine deoarece ma intereseaza starea mea de bucurie, pe care vreau sa o conserv, sa o recuperez sau sa o amplific si starea ta de bucurie, pe care vreau si imi face placere sa o sprijin. In mai putine cuvinte, vreau sa fii o persoana fericita cu mine! ADRIAN NUTA 10. Camelia Maria spune: aprilie 19, 2011 la 9:40 am Dar, pentru a a ajunge la acea stare de bucurie,inseamna sa fii ajuns la o stare de liniste si pace interioara, sa fii ajuns la a constientiza ca relatia de baza este cea cu mine insumi/insami. Cand relatia cu mine ma face fericit/a, imi aduce bucurie, tot ceea ce urmeaza este o bucurie in plus, nu o asteptare. In acest punct, orice relatie nu mai poate aduce nefericire, frustrare, pentru ca ajungi la o impacare cu tot ceea ce este si multumesti pentru tot.Toate relatiile in care intram sunt doar pentru a ne inalta starea de vibratie. Iar o adevarata relatie de cuplu duce la cresterea celor doi, la amplificarea sufletului unic in care traiesc. Cand constientizi acel suflet unic nu mai poti decat sa contribui la cresterea sa, cum oare ai mai putea altceva? Ai iesit din marasmul lui eu si tu, stii ca eu sunt tu si tu esti eu. Va multumesc, domnule Nuta, pentru tot ceea ce ati transmis in cartile dumneavoastra minunate (Umbra, Infinitul mic iubindu-l

pe cel mare, Despre iubirea nonposesiva si exuberanta si nu numai), ii multumesc lui Cris pentru acest blog adevarat. Namaste! cu drag, Camelia 11. Da o sansa reala relatiilor - Partea a 2-a | fiiConstient.ro spune: aprilie 26, 2011 la 8:24 pm [...] Posted on 24. Apr, 2011 by Cristi in Relatii Vezi prima parte a articolului >>AICI<< [...] 12. floaredecolt71 spune: iunie 18, 2011 la 5:19 pm Victoria, cu toate ca dupa 30 de ani de casatorie ati ajuns la o rascruce de drumuri si fiecare a apucat-o pe drumul sau, esti de admirat ca ai avut putere sa treci peste toate acestea. In momentul de fata ma aflu si eu la o astfel de rascruce.de fapt simt ca ma aflu pe marginea unei prapasti si ca in orice moment ma pot prabusi. Eu nu am atata tarie si atat curaj de a infrunta aceasta realitate dura. Suntem casatoriti de 19 ani , avem doi copii minunati si pana acum patru luni credeam ca totul e perfect intre noi. Dar am descoperit ca nu era deloc asa. Am descoperit ca au existat mereu probleme dar le-am tratat cu indiferenta. Nu am curaj sa rup aceasta relatie si ma lupt atat cat pot sa o mentin.Imi iubesc sotul si ma doare sa-l pierd. Ne-am iubit mult si-mi place sa cred ca inca ne iubim chiar daca nu vrem sa recunoastem asta. Incerc sa gandesc ca totul e doar o incercare a vietii si ca intr-un final viata noastra va fi mai buna si mai frumoasa decat a fost pana acum.Poate ca asa vom invata din greslile ce le-am facut in trecut si ne vom schimba modul de a gandi , de a comunica, de a trai impreuna. Ma bucur mult ca v-am descoperit.Simt ca pot sa-mi spun oful din suflet si sa gasesc un cuvant bun , ceva ce sa ma ajute sa inteleg ce inseamna cu adevarat viata.De ce spun asta? E o alta poveste mult mai lunga care incepe cu 40 ani in urma. Tot ce pot sa spun este ca eu nu am stiut sa ma bucur de viata, nu am stiut sa traiesc, nu am stiut sa iubesc, sa ofer si sa primesc iubire. Si toate acestea au dus la deteriorarea relatiilor dintre mine si sotul meu. Din aceasta cauza ma lupt sa salvez casatoria noastra ptr. ca in parte eu sunt vinovata de tot ce s-a intamplat intre noi. Sper din tot sufletul sa reusesc sa mai dau o sansa relatiei noastre 13. CristiP spune: iunie 20, 2011 la 6:44 pm Floare de colt! Nu esti pe marginea vreunei prapasti. Mintea este specialista sa faca ca, cele mai mari oportunitati de ati recastiga viata sa para tragedii. Indoieste te de tragedia in care crezi ca esti. Da o sansa existentei sa ti dovedeasca ca totul se petrece in favoarea ta. Incearca sa stai numa si sa ti privesti momentul prezent cu teama si nesiguranta care pare ca o incerci si vei descoperi in interiorul tau tot ce ai nevoie sa treci peste prapastia imaginara. Fi atenta si in jurul tau pt ca vei fii indrumata in detaliu si cu iubire de situatiile in care vei ajunge sau de oamenii care i intilnesti. Ai incredere Dumnezeu este linga tine. Chiar acum. Nu forta nimic stai cu tine priveste viata. 14. Costelini spune: iulie 19, 2012 la 4:11 pm Nu mai conteaza ce simtim cu adevarat .. conteaza numai cum pare ceea ce facem sau exprimam. tareeeeeeeeeeeeeeee 15. Costelini spune: iulie 19, 2012 la 4:22 pm Un articol care ar trebui citat in biblie fara exagerare ! 16. Costelini spune:
4

iulie 19, 2012 la 4:22 pm Caut cutter sa tai sfoara din imagine :) 17. Victoria spune: iulie 25, 2012 la 7:21 am Se tot vorbeste in ultima vreme despre iubirea neconditionata. Am ajuns acum la o varsta la care pot privi mai mult in urma si pot trage concluzia ca am trait suficient de intens ca sa ma fi simtit bine, dar total insuficient sa fi trait si pentru mine.Paradoxal, nu? Am intr-adevar 3 copii minunati, dar eu am ramas nerealizata profesional la adevarata mea capacitate, asa cum sperau profesorii mei si cum as fi fost capabila. Daca ma gandesc mai bine insa, imi dau seama ca a trai pentru copii si pentru sot este un fel de iubire neconditionata si asta ar trebui sa ma faca sa ma simt implinita. Cred totusi ca cel mai bun lucru a fost sa divortez, pentru ca astfel m-am regasit pe mine, dar, din pacate, timpul curge doar intr-un singur sens si ne ia pe sus fara putinta de intoarcere. Uneori avem timp doar pentru reparatii, care pot fi de intretinere (cazul meu) sau capitale pentru cei mai tineri. Iubire neconditionata cred ca putem avea doar pentru copiii nostri, pe care ii iubim indiferent de ceea ce fac sau nu fac. Este putin probabil ca intr-o relatie cu sexul opus sa accepti fara repros ceea ce face sau nu face partenerul, oricat l-ai iubi. Problema noastra este ca iubim pentru noi si nu (sau nu si)pentru celalalt. Din experienta casniciei mele, in mare parte mi-am iubit sotul neconditionat, in sensul ca, stiindu-i pasiunea pentru munte, a putut sa si-o satisfaca oricand a avut placere, fara sa se gandeasca vreodata ca cei de acasa ar mai avea nevoie si de el. Pleca cand voia, statea cat credea ca are nevoie, dar durerea mare a fost ca nu a stiut sa aprecieze ceea ce i s-a oferit si a considerat ca toate acestea i se cuvin a priori. In momentul in care am inceput sa simt ca si eu am nevoie de actiunile mele, a inceput sa scartaie relatia si sa apara reprosuri dureroase. Poate vreodata sa va povestesc cum m-am hotarit si cum am reusit sa ma despart de el fara sa-i creez prejudicii, cineva mi-a spus ca ar trebui sa public modul in care s-a desfasurat divortul nostru, sa fie un ajutor si pentru altii. Interesant, o distrugere a unei relatii sa fie ajutor pentru altii!!!! Ca sa nu mai lungesc vorba, iubirea intr-o relatie trebuie sa construiasca, nu sa distruga, gelozia distruge, dar orgoliul personal o face sa fie activa. E greu, daca nu imposibil, sa treci peste mandrie, dar daca numai o jumatate dintre parteneri o face, e degeaba. Trebuie obligatoriu ca ambii parteneri sa gandeasca si sa actioneze in acelasi sens, asta nu inseamna ca trebuie sa aiba pasiuni sau activitati comune, ci doar sa se respecte reciproc si sa-si aprecieze fiecare munca sa si a celuilat la acelasi nivel. Cred ca increderea reciproca este baza oricarei relatii fericite si de durata. Nu stiu ce sa spun despre repararea unei relatii, depinde de fiecare cat accepta din partea partenerului si cata vreme crede ca va putea accepta fara sa-si distruga propria persoana. Nu e vorba de mandrie personala sau de orgoliu, ci de viata care ne este data sa o traim doar odata si este destul de scurta ca sa avem suficient timp sa o simtim in toata splendoarea ei. Astea fiind zise, va doresc sa aveti parte de iubire daruita si primita asa fel incat sa va simtiti impliniti. Fiecare individ este o personalitate de sine statatoare.La varsta la care se ajunge intr-o relatie de durata, deja fiecare este format si sunt necesare doar intelegere si cateva compromisuri RECIPROCE, nu doar dintr-o singura parte astfel incat sa nu se ajunga la acuze: din cauza ta am renuntat sau din cauza ta am facut, etc. Nimeni nu este vinovat de alegerile pe care le facem, sunt ale noastre personal si ar trebui sa fim constienti ca ne apartin numai noua. Toate cele bune si zile pline de iubire Victoria

24 aprilie 2011 Da o sansa reala relatiilor Partea a 2-a Dincolo de naivitatile si rateurile relationale ale adolescentei mele, am inteles inca de atunci importanta relatiilor in general, iar in ce priveste relatiile de cuplu, am stiut dintotdeauna ca acolo se ascunde ceva esential pentru devenirea mea. Preocuparea mea a devenit atentie, plus o aspiratie sanatoasa pentru relationarea reala dincolo de jocuri superficiale, abureli, interese nedeclarate, masti, pentru care nu mi-am gasit rabdarea niciodata desi jocul seductiei l-am simtit util si placut cand suntem corect pozitionati ca atitudine de fond fata de sexul opus. Admirabil la copilul care am fost, este ca mi-am validat fara rezerve toate intuitiile si perspectivele mele asupra relatiilor si implicit mi-am format o politica de care m-am tinut cu sfintenie si care ma defineste si acum cu upgradarile de rigoare. Dupa multe relatii, multi ani si o atentie semnificativa la detalii chiar in momentele cele mai enervante am ajuns sa inteleg perfect problemele de fond ale relationarii in cuplu si implicit femeile (nu-i asa de incredibil cum pare). Dificultatea de a intelege femeile . vine din frica noastra de a le accepta si iubi pentru ce sunt de fapt din exagerarea importantei si neintelegerea semnificatiei emotiilor care le traiesc linga noi . si din lipsa lor de curaj in a-si asuma feminitatea in forma ei veritabila, promovandu-si o falsa imagine in spatiul nostru superficial de dezbatere. Femeile nu recunosc adevarul despre ele decat in momentul in care nu mai au de ales.Cand simt ca pierd tot si-si dau seama ca nu-si pot permite.Si bineinteles ca afla asta numai in momentul in care se ntimpla pentru ca niciodata nu si au pus intrebarea inainte sau daca au facut o si au dat raspunsul gresit.Cand ajung la limita aflam si adevarul de la ele. De cele mai multe ori nu-l recunosc nici fata de ele, ca sa-si poata justifica discursul traditional. Si astfel, supravietuiesc proiectii penibile in ce le priveste. Le-am inteles pentru ca le-am placut, respectat si iubit constient, asumat si declarat de cand ma stiu. Am intuit devreme ca in intelegerea naturii lor se afla secretul identitatii proprii si au fost o motivatie puternica sa ma cunosc si sa aflu cine sunt. Am inteles perfect mediul lor interior esential pentru ca mi-am ales bine, o buna parte din partenere si pentru ca am fost in mod natural, atat de familiar cu universul lor real, incat orice rezerva a fost depasita si orice teama de a fi judecata a fost inlocuita de placerea de a ne cunoaste cu adevarat. Am avut si cateva esecuri crunte care m-au scos din autosuficienta in care m-am instalat la un moment dat si care m-au obligat sa trec pe alt nivel de implicare si sa-mi transez odata pentru totdeauna slabiciunile de la acest capitol. Va confirm din pozitia unuia care a invatat cu greu, pe pielea lui, acceptarea naturii feminine ca este un lucru criminal de greu in fazele de inceput. Este cu atat mai greu, cu cat femeile simt slabiciunea si te calca mai abitir in picioare cand te simt in dificultate. Iti urmaresc atent si cel mai mic semn de slabiciune si imediat ce au detectat ceva se simt puternice si se folosesc de pozitia lor. Este alegerea lor sa faca ce vor, dar eu le recomand sa sprijine barbatii in evolutia lor, cu admiratie si iubire, mai ales cand le este greu si incearca nesiguranta cautarilor din prima parte a vietii. Adevarul este distrugator pentru cei nepregatiti, bine imbibati, murati cu iluzii. Existenta insa ii protejeaza de acest adevar pana cand inteleg sa-l caute cu recunostinta si curaj. Avertizez ca convingerile mele pe acest subiect sunt absolute si oricat de dureros este momentul in care dai ochii cu adevarul in ceea ce numim noi dragoste alta cale decat cea
5

care urmeaza, . de a crea relatii care sa fie un mediu de evolutie NU EXISTA. Imi pare rau pentru disconfortul pe care-l provoc tinerilor visatori care asteapta virgini (sau semi) sa intalneasca partenerul fara experienta (la fel de semivirgin) dar pregatit pentru o relatie pasionala, profunda si nesfarsita. Nu se va intimpla vreodata. Fara intelegerea oferita de experienta, a situatiilor delicate ce apar constant in relatiile de cuplu, nu poti crea ceva profund si durabil. Caile si intentiile vietii nu se intersecteaza deloc cu cele ale egoului, fricii, neincrederii sau proiectiilor noastre naive despre ea. Cale de mijloc nu exista. Nu-ti poti proteja iluziile despre viata si ego si sa ai relatii reale, satisfacatoare. Daca nu poti avea incredere in viata (=existenta=dumnezeu=iubire) acceptand-o, trecand peste limitele egoului tau si a conditionarilor si implicit sa-i dai ocazia sa-ti dovedeasca generozitatea, va trebui sa te chinui enorm pentru o mica fractiune din ceea ce ai fi primit de la ea. Asta inseamna ca trebuie sa fim constienti si sa acceptam ca iubitele noastre au fost, sunt si vor fi atrase de alti barbati, vor dori sa-i cunoasca, indiferent de calitatea relatiei pe care o au, de angajamentele inutile si gratuite pe care si le-au luat. Si nu putem face asta in primul rand pentru ca ne lipseste increderea ca existenta aranjeaza in asa fel totul, incat sa fim cu totii castigati. Nimeni nu pierde mergand pe mana existentei respectand-o si acceptindu-i deciziile. Numai cand incepi sa crezi asta cu adevarat gasesti resurse sa mergi mai departe. Trebuie sa intelegem ca partenerii care intra in viata oricui, intra din necesitate cu un scop foarte important. Nimic nu este la intamplare. Fara exceptie partenerul inselat are mult de castigat, daca trece de suferinta necrutatoare a orgoliului ranit. Poate fi castigat in multe feluri. Va las pe voi sa va imaginati cum. Mai trebuie inteles ca aceasta atractie poate capata multe forme. De la simpla placere de a cunoaste pe cineva, a vorbi si petrece putin timp cu el pana la experiente erotice care nu ti le poti scoate din cap. Trebuie bine inteles ca suntem forme de manifestare ale existentei si implicit pana nu vom intelege pe cine si ce interese manifestam in acest plan (evident interesele unui Dumnezeu de a carui parteneriat ar trebui sa fim incantati), orice promisiuni facem pe baza iluzilor noastre despre viata si despre noi sunt nerelevante. Trebuie sa mai stim ca NIMENI nu poate fi proprietatea nimanui. Indiferent de indiferent. Orice tentativa de a bloca aceste atractii si experiente absolut obligatorii evolutiei genereaza caderi in extreme cand nu te astepti sau duc la desensibilizarea interioara (pierderea feminitatii si implicit a farmecului). A introduce moralitatea in ecuatie este secretul dezastrului prin aceea ca, tensiunea provocata de conflictul interior pe care-l creezi intre energia atractiei si reactia mintii de a incerca sa nege sau s-o elimine, da intr-un dezechilibru din care numai probleme pot aparea. Din punctul meu de vedere fidelitatea bazata pe moralitate este o gluma penibila si proasta. Sunt convins ca poate aparea la partenerii experimentati, evoluati si constienti dar acestora le este absolut inutila. Mai mult, cand intelegi ce impact spiritual poate avea in viata cuiva un astfel de om, te vei bucura ca partenerul tau atinge si viata altora. Inteleg foarte bine placerea femeilor imature si nesigure de a se simti posedate, dominate in mana unui partener gelos si posesiv si ca acceptarea libertatii pare ca ia din farmecul jocului seductiei si al atractiei, dar le garantez ca placerea jocului naiv al instinctelor elementare se transforma rapid in tragedie.

Teama de cadere in excese sexuale, ca urmare a eliberarii partenerului de sentimentele de vinovatie este nejustificata pentru ca aceste relatii libere declarat sunt atat de satisfactoare incat sentimentul de sens cu care te incarca iti ofera acel echilibru din care nu pot iesi decat comportamente de acelasi fel. Dincolo de asta, sexualitatea de care se tem toti moralistii frustrati si inhibati, devine in relatiile fara conditionari, o componenta a unei experiente mult mai complexe, in care partenerii ofera tot ce sunt in stare pentru a amplifica puterea celuilalt. In definitiv totul se rezuma la alegerea intima intre a te folosi de partener pentru a obtine ce ai nevoie sau de a-l ajuta sa se dezvolte personal si spiritual fara nici o asteptare sau pretentie. Am auzit de o gramada de ori, de la cei carora le spuneam asta, ca ajutandu-ti partenerul sa evolueze, iti creezi conditiile de a fi parasit pentru cineva mai bun. Si completez eu, continuarea logica a rationamentului lor, zicand: Asa ca mai bine il distrugi tinandu-l in tensiune, vinovatii si neincredere si stai o viata cu un om distrus care te plictiseste, dar macar stii ca nimeni nu-l mai vrea. Incredibil!!! Asta suntem noi. Maestrii autolimitarii ai univesului. Suna bine dar este trist. Oamenii puternici si bogati spiritual ofera mult pentru ca au de unde. In plus sunt relaxati, amuzanti si determinati cand se implica in ceva. Ca urmare avem tot interesul ca partenerii si implicit prietenii nostri sa devina astfel de oameni. Moralistii nostri ingrijorati de desfraul din aceasta lume, sunt atat de siguri ca libertatea pe care am oferi-o ar degenera in orgii sexuale generalizate, pentru ca vad in ei excesele de care-s tentati si presupun ca toti ceilalti sunt la fel de chinuiti de reprimarile interioare. Oamenii eliberati de vinovatii . care-si cauta satisfactia in relatii relaxat si atent . nu fac decat sa spiritualizeze sexualitatea prin plusul de constienta pe care il aduc. In climatul relational obisnuit, scopul este sa ne dominam partenerii tinandu-i in presiuni si vinovatii care-i fac slabi si incapabili sa-si mai vada si intelege interesul si drepturile spirituale. Supraveghem neobosit fiecare miscare a iubitului, ca nu cumva sa miste ceva in front. O facem atat de sarguincios pentru ca intelegem reprimarile la care l-am obligat prin angajamente si presiuni Pentru ca ne vedem tentatiile si presiunile noastre si cat este de greu, stim ca ele sunt si in partenerele noastre. Toata aceasta energie, cu care nu stim ce sa facem, formeaza substanta unei identitati care trebuie tinuta departe de cel cu care suntem in relatie. Bineinteles ca aceasta identitate secreta creste in consistenta cu fiecare traire interioara ce nu poate fi impartasita si astfel, coabitam elegant fara sa ne mai atingem interior pentru ca fiecare este cu gandul la tentatile sale si implicit relatiile se consuma intr-un mediu in care interioarele noastre se intilnesc foarte rar sau deloc. Si asta ne face sa simtim un gol sacaitor pe care nu-l poti umple cu toate fidelitatile din lume la un loc. Este golul ce trebuie umplut prin conexiunea la viata reala a partenerului, la ceea ce este in realitate. Si astfel, femeile noastre viseaza non-stop la tot ce si-au interzis, asa incat trebuie sa-si construiasca o identitate artificiala in relatia cu partenerul, relatie care evident ca devine la fel de artificiala. Aici intra tot pachetul de dragalasenii, dulcegarii si conversatii standard care nu sunt decat o glazura fragila peste tot universul interior ascuns. Si in plus o grija obositoare sa nu-i scape cumva vreun gest care sa-i tradeze adevarata realitate interioara.
6

Inconstient, iti vei dispretui si uri partenerul pentru ca te obliga la asa ceva desi il vei inconjura de zambete si gesturi superficiale, de afectiune cica, pentru ca nu trebuie sa uiti ca esti in relatie ca sa te folosesti de fraier. Pe de alta parte, imediat ce ne prindem partenerul implicat in alte relatii suntem profund indignati si reprosam celuilalt renuntarile noastre. Si din nou, incredibil, numim asta moraliatate, iubire etc. Altfel spus: Bai frate eu ma abtin cu greu sa nu fut tot ce prind, stau ca prostul si visez, iar tu faci ce vrei? Lasa ca-ti arat eu. RAZBUNAREEEEEEE!!!!!!!!!!!!! Ma fut cu toti. Daca nu va este cunoscut rationamentul acesta credeti-ma ca sunteti printre cei putini. Si chiar cei mai inteligenti dintre noi nu au nici o problema sa valideze acest mod de a pune problema indiferent de care parte a baricadei ne aflam. Este dificil a accepta ca firesc si normal interesul partenerului pentru altii cand simtim ca nu ne leaga nimic profund doar interese. In lipsa unei conexiuni reale, orice barbat devine o amenintare pentru partenera ta. Cand aceasta conexiune exista, ea nu poate fi afectata de nici o alta relatie. Nuantele personale, unice fiecaruia dintre noi, vor atrage indiferent de satisfactiile pe care le incerci in alte relatii. In acelasi timp, nu are ce sa o deterioreze pentru ca asteptarile, pretentiile, promisiunile nu pot exista. Ai libertatea sa pleci, sa ma ignori cand vrei. Nu trebuie sa mi dai vreo explicatie. Cine ar vrea sa renunte la o confortul unei relatii in care te simti liber, traiesti o legatura intima in care te exprimi usor, fara grija deja automata a autocenzurii? Daca crezi ca vei putea uita sau renunta usor la un astfel de partener esti naiv. Momentele incarcate de sens traite langa iubitul tau sunt singura certitudine a durabilitatii unei relatii. Asa ca daca vreti sa va asigurati prezenta pe termen lung a unui partener in viata voastra, aveti grija sa creati numai momente placute, oricat de rare sunt ocaziile pe care le aveti la dispozitie, sa scoateti presiunile puse, pretentiile, nevoia de justificari din experienta in cuplu. In aceste relatii insa, oameni incep sa ofere foarte mult, cu placere si recunostinta. De ce credeti ca sansele ca orice spun eu aici sa ramina numai o lectura placuta? Pentru ca daca vrem sa experimentam relatii cu sens, care cresc permanent in calitate, trebuie sa facem lucruri dificile, sa-l aducem pe celalalt in intimitatea trairilor proprii si in special a celor pe care am crede ca trebuie sa le ascundem cel mai bine. Si in acelasi timp trebuie sa transmitem toate semnalele de recunostinta cand vreunul incearca pasul dificil al sinceritatii. Oricat de grea este situatia intr-o relatie, daca inca se spun lucruri dificile fara reprosuri, inseamna ca inca insemni ceva pentru celalalt. Astfel de momente sunt oportunitati extraordinare pe care le rateaza cu eleganta marea majoritate cand se intalnesc cu ele. Exista un moment criminal in relatie, cand intalnesti pe cel care pare ca este omul pe care-l astepti, dar din teama de a-l pierde, negi partea din tine care crezi ca nu ar putea-o accepta.

Iar pe masura ce insisti in atitudinea asta, partea negata se amplifica permanent pana ramane numai ea, ca lectie ca nu aceasta este atitudinea corecta fata de propria fiinta. In mod evident, orice relatie extra este privita cu spaima pentru ca toti simtim ca orice din exterior este mai bun decat plictiseala si nervii in care ne consumam propria relatie. In plus, seducatoarea perioada de dragoste (a se citi inconstienta) de la inceputul relatiilor face orice relatie extra deosebit de amenintatoare pentru legatura fragila in care suntem. Dar spre disperarea celor care sunt incantati de senzatiile deosebite, caracteristice momentelor de la inceputul relatiilor, cand intalnesti persoana care pare sufletul pereche , trebuie sa stii ca perceptia realitatii este blocata de un cumul de factori, in care secretiile creierului cu ai sai hormoni ai fericirii, proiectia tuturor asteptarilor tale pe proaspatul iubit si credintei absurde ca fericirea depinde de vreun suflet pereche care te va salva de nefericirea ta si-ti va rezolva toate problemele fac comportamentele partenerilor din aceasta perioada nerelevante pentru adevarata lor personalitate si ca urmare, toate datele pe baza carora iei decizia ca esti indragostit/asi stabilesti ca ti-ai gasit partenerul visurilor sunt bineinteles false. In plus, tot ce simti si atribui farmecului partenerului tau este in mare parte meritul serotoninei secretate ca urmare a iluziei sufletului pereche in care, cu disperare, vrei sa crezi. In aceasta perioada apar cuvintele mari, declaratiile si promisiunile puerile, tot pachetul destinat consolidarii iluziei si securizarii relatiei. NU ma intelegeti gresit. Ador aceste secretii si m-as seda non stop cu ele daca ar depinde de mine important este insa sa intelegi ce traiesti, sa nu confunzi starea cu partenerul si sa-ti pastrezi privirea limpede chiar in timp ce te bucuri de toata experinta. Perioada aceasta este efectiv o bomba cu ceas pentru cei adormiti. Si incredibil este ca, desi esecul acestei abordari a relatiilor este generalizat, putini fac legatura si observa nonsensul entuziasmului exuberant de la inceputul relatiilor si a sadicelor deziluzii in care se sting de cele mai multe ori relatiile astea de dragoste atat de promitatoare. In aceasta perioada de seductie si indragostire, cand suntem anesteziati general, facem o seama de gesturi inconstiente care creaza fundamentul deziluziilor viitoare. Dependenta de secretiile dragostei, ne duce la toate gesturile prin care vrem sa ne securizam starea de iubire (anestezie) si implicit intram intr-un joc al promisiunilor si angajamentelor (care culmineaza cu casatoria), prin care de fapt speram sa arestam o fiinta in obligatia de a ne iubi impotriva vointei, simtirii si intereselor ei evolutive, presupunand ca astfel ne vom asigura permanent starea de bine pe care am incercat-o in momentele de inceput. Cum altfel am putea cere garantii sau promisiuni de exclusivitate si iubire? Ce alt rost ar putea avea decat acela ca atunci cand nu mai simti iubire, sa-l poti obliga pe celalalt sa te iubeasca in baza obligatiilor asumate? Cum putem sa asimilam acest rationament cu iubirea dar mai ales cum putem valida generatii la rand acest mod de a pune problema? A crede ca asa ceva este posibil, sa iubesti sub constrangerea angajamentelor luate la un moment dat, dovedeste o crunta neintelegere a fiintei umane si un egoism mizerabil, care nu are de a face absolut deloc cu iubirea. Acesta este adevarul si il putem recunoaste cu totii cu o minima ratiune. Este incredibil ce imensa inconstienta trebuie sa ne caracterizeze daca pot prolifera in spatiul nostru mental si pot fi validate afirmatii de genul daca nu-i gelos inseamna ca nu ma iubeste cand oricine, oricand, la o minima privira
7

interioara, poate vedea nesiguranta si frica in spatele geloziei pe de o parte iar pe de alta parte, iubirea o poti simti in fiecare respiratie a partenerei, daca ea exista. O vezi clar in modul in care te priveste, iti vorbeste sau te tine in brate. O vezi in mii de gesturi marunte care nici macar nu pot fi mimate. Daca ai nevoie de manifestarea geloziei ca sa recunosti o iubire atunci ai o problema grava. Cand insa te intereseaza femeia ca decor, care-ti ridica sau scade cota sau sa ai asigurata o pizxa la dispozitie, in mod evident nu va conta si nu vei vedea nimic din sensibilitatea gesturilor ei. De asemenea, daca ti-ai tras un barbat ce-ti da o siguranta oarecare pana esti pe picioarele tale si un sex acceptabil ce te mai intereseaza cine-i omul din spatele barbatului tau? Cine are chef si timp de complicatii de astea, sa intelegi si sa-ti cunosti partenerul cu adevarat? Aceasta prostie umana poate prolifera chiar in medii inteligente pentru ca am dezvoltat o competenta serioasa de a trai ignorand aberatiile universului nostru interior. Astfel ne-am departat atat de mult de contactul cu propriul sine, incat am pierdut capacitatea de a mai percepe starile celor langa care traim. Asa incat nu mai putem stii nimic despre noi fara dovezi palpabile. Si accentul cade numai pe dovezi palpabile si implicit auzim: Doar nu ti-am dat nici un motiv, Am fost foarte atenta sa nu-mi scape nimic din dezinteresul meu fata de tine, Am mimat perfect ca te iubesc, Ce pula mai vrei? ,Doar nu vrei acum sa te iubesc cu adevarat si sa ma intereseze sa te cunosc?, Crezi ca te am luat sa-mi bat capul cu tine?, Cum poti fi asa naiv?, Pe ce lume te crezi?, Maturizeazate!!!!!! Acesta este discursul real interior. Il evitam la nivelul acesta de detaliu la care l-am dezvoltat eu pentru ca avem inca interese pe care nu le putem risca. Cand aceste interese dispar si relatiile se destrama efortul meu de imaginatie va fi complexat de ceea ce scot cei implicati. Si practic pentru ca nu mai putem oferi traire adevarata, am ajuns sa fabricam dovezi de iubireeeeeee.. Cadouri, exprimari pretentioase sau siropoase etc. Cand vin pe fondul unor sentimente reale sunt digerabile, chiar dragute. Problema lor este insa mare cand vor sa compenseze ceva sau urmaresc sa obtina ceva cu ele. In acest caz obtii cu ele in cel mai bun caz o emotie care ar fi bine sa o interpretezi ca exact ceeace este adica o simpla emotie. Nimic mai mult. Dar cand simti dragostea si dorinta din imbratisarea unei femei te pisi pe toate dovezile. Iar cand creezi cadrul in care o femeie sa simta siguranta si placerea de a fi ea insasi primesti o dedicatie si o determinare care te topeste oricat de insensibil ai incerca sa fi. Nimeni nu pare sa stie ca singura securizare posibila sunt momentele incarcate de sens, incercate prin conectarea la intimitatea partenerului si la starea lui. NU am deloc pretentia ca a iesi din tiparele sociale si din conditionarile egoului este un demers lejer in baza rationamentului de mai sus. Este incredibil de greu si dureros dar cand stii ca alta cale nu exista si mai ales cand intelegi ca numai asa poti incepe sa ai o viata reala te vei agata de orice te poate ajuta sa iesi. Eu am inceput de exemplu imaginindu-mi iubitele satisfacute si fericite in bratele altor barbati. Si am facut-o pana cand am putut sa ma bucur pentru ele. Pot fi facute multe dar asta va fi subiectul altui articol daca exista cineva interesat. Daca esti determinat sa-ti depasesti limitele existenta te va ajuta si in plus, traim timpuri in care suntem privilegiati de

posibilitatea unor conexiuni usoare intre oameni si implicit ne descoperim mult mai usor suport in orice demers ne-am propune. Ne sunt accesibili oameni luminati si disponibili, ce traiesc tot ce noi cautam. Acestia cunosc dificultatile si nefericirea in care ne aflam si de cele mai multe ori, fac tot ce depind de ei sa ajute la trezirea noastra. Revenind . Pentru a abtine promisiunile si siguranta pe care o asteptam, punem in scena abilitati admirabile de a ne ascunde adevarata fata afisand numai ce consideram ca partenerul ar vrea sa vada si sa auda de la noi. Aceasta perioada este caracterizata de o implicare totala orice altceva cade in derizoriu pana cand obtinem garantiile pe care ni le dorim. Dar mare atentie, ca exact in momentul in care obtinem promisiunile si suntem siguri de partener se petrece cel mai pervers switch in relatiile de cuplu. Este vorba de atasamentul de partener, care este cea mai inalta forma de lipsa de respect pentru iubitii/iubitele noastre, pentru ca odata instalat in relatie, ca urmare a garantiilor primite, consideram partenerul proprietatea noastra si implicit tot ce ne ofera nu mai are nici o valoare pentru ca este un bun castigat. In schimb reprosurile pentru tot ce credem ca nu primim devin incet, dar sigur laitmotivul. Totul este firesc pentru ca odata obisnuiti cu gandul ca partenerul este proprietatea noastra asta presupune automat ca nu mai este necesar vreun efort de pastrare a lui, in schimb lam incarcat cu responsabilitatea de a ne face fericiti ca pe orice alt lucru pe care-l posedam. Practic daca pana in momentul in care ne-am securizat relatia cu promisiuni de felul numai pe tine te voi iubi accentul cadea pe a oferi pentru a atrage imediat ce am bifat ca proprietate iubitul, accentul cade pe ce primesc si implicit in loc sa te bucuri de ce primesti esti furios pentru ce nu primesti. Toate starile specifice acestui mediu de relationare ne distrug masculinitatea/feminitatea si automat, nemaifiind atractivi, scadem calitatea experientei din relatie. Din punctul meu de vedere, efortul de a rezista si distruge din fasa orice forma de atasament este expresia suprema de respect pentru fiinta cu care doresti o relatie. Numai asa vei putea vedea si aprecia orice are ea de oferit pentru ca vei trai permanent realitatea ca nu exista nici o obligatie in acest sens. Orice vine va fi o surpriza placuta si un dar pentru ca nu te astepti la nimic. Pentru cei care vad in aceasta abordare a relatiilor o interventie artificiala, care afecteaza farmecul jocului dragostei, ii asigur ca starea de constienta prin care te deconditionezi si pe care o presupune atitudinea ce o recomand da relatiilor farmecul ancorarii in realitate, a conectarii la viata si existenta unde apar sentimente reale intre oameni reali care invariabil cresc permanent in intensitate si complexitate. TOT ce se-ntampla in astfel de relatii este revelator si spiritual. Imediat ce-ti pierzi atentia si cedezi tentatiei atasamentelor, pretentiilor si asteptarilor ai declasnsat un proces pervers, in care oricat te-ai stradui sa ascunzi rahatul sub pres acesta iti va invada relatia cu consecintele de rigoare. Este unanim acceptat ca iluzia iubirii romantice poate fi sustinuta maximum 3 ani de catre secretiile creierului, menite sa-ti inchida ochii constientei si sa-ti dea resurse sa te prefaci a fi ceva ce nu esti. Odata intelese aceste lucruri simple, in mediul interior eliberat de iluzii apare natural si firesc iubirea constienta, pe care eu o asimilez cu sentimentul de apropiere (cand te simti acceptat si confortabil fara sa va spuneti nimic), sinceritatea maxima (aia in care-ti spune proaspata indragostita ca desi se
8

topeste dupa tine inca il mai viseaza pe fostul, ca aseara s-a masturbat ca n-a mai avut rabdare pana a doua zi cand urma sa te-ntilnesti cu ea, ca-i bisexuala si o doreste pe vecina de deasupra sau ca fantazeaza ca este fututa in draci de prietenul tau cel mai bun, bineinteles), incredere (prin aceea ca esti sigur ca relatia inseamana ceva prin ceea ce suntem, nu prin ceea ce ne oferim si face marja de profit acceptabila pentru fiecare), acordare de libertate absoluta. Garantez ca o astfel de iubire dureaza 100 de vieti si nu maximum 3 ani. De aceea este foarte important ca in faza secretiilor sa faci tot posibilul sa-ti trezesti partenerul din visul romantismului, cu tot ce-i mai rau in tine. Sa descurajezi orice fel de asteptari nerealiste pe care le-ar putea avea de la tine, tocmai pentru a o obliga sa traiasca in prezent fara proiectii, sa te vada exact asa cum esti, sa-si permita sa fie ea insasi si sa construiesti o relatie bazata pe realitatea a ceea ce suntem exact fiecare ce putem oferi cu adevarat cu placere in care pastram contactul cu trairile celuilalt chiar daca asta ar putea deranja in prima faza. Este de preferat disconfortul de moment al sinceritatii care pastreaza legatura, decat iadul instrainarii in care ai intrat pe nesimtite. CRISTI Tags: Iubire, relatii Comentarii 1. Dana spune: aprilie 24, 2011 la 11:26 pm Stii de ce pentru multi , ceea ce ai scris tu, va ramane o lectura placuta? Pentru ca nu poti evolua ,impreuna ,intr-o relatie in care celalat nu are aceeasi viziune cu tine. Eventual in acest caz, doar unul evolueaza. Cum il aduci in intimitatea trairilor proprii pe celalat, cand el nu este capabil de asa ceva? Multi sunt in relatii deficitare, pot spune chiar foarte multi.S-au intalnit , au inchis ochii la defecte sau au trait iluzia schimbarii pe parcurs al celuilalt. Asta cred ca este momentul criminal al relatiei de care spuneai tu. Se trezesc apoi fata in fata , doi straini , care isi striga unul ,altuia reprosuri, care fac intrecere care pe care se jigneste mai tare. Cum poate exista ,,conexiune reala intre acesti parteneri? Tu vorbesti despre un tip de oameni care ,,spiritualizeaza sexualitatea. De obicei, cei care inseala intr-un cuplu , traiesc acest act la nivelul instinctului , nu sunt capabili sa ridice la rang de spiritualitat acea sexualitate. Trebuie sa ai noroc, cred eu, ca sa intalnesti un om superior din punct de vedere al gandirii, in acea perioada de trei ani si apoi sa evoluezi impreuna cu el . Degeaba ii dau libertate partenerului, daca el nu stie sa o foloseasca la un nivel inalt, spiritual. Fiecare vorbeste vis-a-vis de acest subiect, prin prisma experientelor lui de viata si a oamenilor intalniti. Ar fi o lume ideala sa avem relatii in care am evolua impreuna, in care am avea gandiri evoluate. Mi-ar place si mie o astfel de relatie, dar deocamdata pot spune ca e un vis. Si inca ceva, atentie la ,,a nu avea atasament de partener, a nu se intelege detasare de acel partener.Este o bariera intre cele doua concepte, foarte fina si usor de daramat. Si as mai vrea sa stiu ceva : care ar fi castigul celui inselat?

2. CristiP spune: aprilie 25, 2011 la 12:20 am Oricare ar fi nivelul celor 2 parteneri de cuplu din momentul in care aleg sa aprecieze momentele placute si elimina pretentiile asteptarile relatia se imbunatateste vizibil indiferent de viziunile fiecaruia. Daca tu vrei mai mult decat este dispus celalalt sa se implice trebuie sa accepti cu respect alegerea celuilalt fara reprosuri si sa ti cauti ceeace ti lipseste la cineva care vrea sa mparta asa ceva cu tine. A avea pretentii la o viziune comuna este tot o pretentie si inseamna ca nu poti iubi si accepta omul cu care relationezi asa cum este. Nimic bun nu poate aparea de aici. Renunta la vise despre relatii perfecte spirituale Ia oamenii asa cum sunt si construieste relatii bazate pe realitatea de la care pornesti. Asta inseamna relatii reale. Sa ne acceptam si sa ne iubim exact pt ce suntem. Libertatea nu o dai tu. Ea exista. Daca incerci sa o ingradesti pt ca ai un barbat slab care accepta asta mai devreme sau mai tarziu ingradirea asta va exploda in comportamente exagerate mult mai grave. Detasarea de care te temi tu este defapt dezinteres. Dezinteresul este evident in comportamentul oricui asa ca nu ai cum sa l confunzi cu eliberarea de atasamente pt ca lipsa atasamentului nu reduc sentimentele ci le amplifica. Crede ma ca nu pot fi confundate cele 2 de nimeni. Nu exista noroc in viata. Este vorba de ce atragi si ce meriti prin atitudinile ce ti le cultivi fata ce viata. Iar castigurile celui inselat sunt imense de fiecare data: 1 incepi sa ti pui intrebari despre responsabilitatea ta in aceasta situatie si implicit constietizezi greselile tale 2 cel care inseala poate constientiza calitati ale partenerului prin comparatie cu amantul care ii scapau si implicit nu le aprecia pt ca le avea 3 poate obtine o intelegere superioara de la un amant bun si evoluat , intelegere care va fi folosita in relatia ei de baza 4 experienta prin care trec impreuna intr un astfel de caz aduce multe date relevante despre calitatea si implicarea in relatie a celor 2 Castiguri sunt multe iar dezavantaje exista numai pentru un ego care este de fapt suma tuturor slabiciunilor noastre. Daca mi iubesc partenera pt omul care este ma voi bucura pt orice experienta reusita de care are parte. Orice astfel de experienta ne incarca de energie si sens si evident ca asta nu poate fi decat un motiv de bucurie pt oricine. DE ce mi as opri partenera de la o experienta care si o doreste? Si ce drept as avea sa o opresc daca ea isi doreste? Dana lucrurile sunt mult mai simple. Tot ce spun aici este valabil in orice context, orice relatie, la orice nivel. Incearca sa intelegi mai bine unde bat. Nu visa la parteneri iluminati. Sunt destui oameni deosebiti cu care ti poti face relatii adevarate numai ai grija sa fii pregatita sa accepti adevaru si sa cauti in celalalt numai ce este nu ce visezi sa fie. 3. AnOnYmUs spune: aprilie 25, 2011 la 2:28 am Felicitari Cristi. Cu articolul asta mi-ai captat atentia complet. Pot fi facute multe dar asta va fi subiectul altui articol daca exista cineva interesat. Sunt chiar foarte curios sa vad stilul tau de a face o femeie fericita, si implicit sa cunosc moduri noi in care pot face fericita o femeie. Imi place modul in care abordezi relatiile, prin libertate. E ceva ce foarte putina lume reuseste sa inteleaga. Intr-o relatie de obicei e ca si jocul ala de copii Hotii si politistii in care cel ce la un momentdat se satura si vrea libertatea devine hotul, iar politistul vine cu criticile. Sper sa mai am ocazia sa dezbat acest
9

subiect pentru ca mai am multe de spus, dar cu alta ocazie pentru ca acum nu imi permite prea mult timpul. Bafta! 4. corina spune: aprilie 25, 2011 la 7:34 am Da, nenea Cristi , esti taren-am ce zice M-ai bagat in aceasta lume a relatiilor de profunzime , esti cu lupa in mina si eu ma gindeam pe masura ce parcurgeam articolul , de ce nu reusim sa trecem de coaja ?De ce ne oprim acolo? Sintem atit de ocupati in relatiile de suprafata incit uiti ca mai exista si interior, iar daca stii, banuiesti ca e greu si e o alta lume ..de care n-ai timppina nu doare ! Ma si mir ca mai sint oameni ca tine care navigheaza pe acolo? De ca ma obligi sa fiu atenta la asa ceva, sa-ti dau dreptate, sa ramin uimita ce adevaruri spui, sa ma gindesc la ce-mi propui? Crezi ca am timp? N-am . Auzi? N-am. Ma bagi in ceata , o risipesc citeodata,clarific, iar pierd directia , iar apari cu chestii de astea , iar ceata, iargreu! Dar adevarat!Sint ametita de atita zbuciumnu pot trai in interior mereu si nici la suprafata mereu si pot fi acum una in alta .Sigur intelegi. Hrisos a inviat !Si este asa de adevarat ! 5. Khaarsha spune: aprilie 25, 2011 la 11:38 am Ideile prezentate in articol rezoneaza cu viziunea mea despre relatii. Daca nu exista SI iubire, SI libertate, nu exista nimic real in interactiunea respectiva. Mi s-a spus ca vai, draga, dar asta inseamna ca umbli din floare in floare. Altfel spus, ideea de libertate a fost interpretata cu ma culc cu cine apuc. In primul rand, nu ar fi nimic rau in asta. In al doilea rand, a fi liber, a te respecta pe tine, intreaga creatie, te face sa simti altfel. Nu mai acorzi sexului aceleasi atribute pe care le credeai valoroase in stare inconstienta. Desi poti face sex cu cine vrei, cand vreinu faci asta. Pentru ca partenerii cu care cineva rezoneaza nu-s pe toate gardurile. Pentru ca atunci cand esti constient, sexul nu este o nevoie care trebuie implinita ca sa iti dea vreun sentiment de sine. Cu toate viziunile mele libertine, pot numara pe degetele de la o mana partenerii sexuali avuti in 25 ani. Asta nu inseamna nimic. Puteau fi la fel de bine si 200. Totuna. Vreau doar sa subliniez ca libertatea autentica nu inseamna exces, nu inseamna sa alergi bezmetic in cautarea a ceva ce crezi tu ca iti trebuie. Pentru cine nu intelege ca iubire fara libertate nu merge, toata treaba va parea ca o continua alergatura dupa p*** . Eu spun ca DOAR omul inconstient e cel care alearga dupa sex, dar de multe ori nu practica din cauza principiilor sau a lipsei de parteneri. Un om constient nu va alerga dupa placeri. Pentru ca nu isi cauta identitatea in ele, pentru ca nu are vreun sentiment de lipsa. Se va bucura insa cu adevarat de cadourile existentei, care vor veni fara sa depuna el efort. Ideea de baza a articolului e inteleasa doar cand o traiesti. Multumesc ca ai scris acest articol. :) 6. Cristi spune: aprilie 25, 2011 la 2:41 pm Oana! Multumesc si eu pt coment. Ai inteles perfect unde bat cu recomadarile mele. Este clar ca toti cei care si reprima sexualitatea si traiesc sub presiune . nu pot intelege ca cei care si au transat cu maturitate polemica si indoiala interioara pe subiect traiesc de mult o sexualitate sanatoasa care pentru a te mai satisface trebuie sa devina parte a unei conexiuni mult mai profunde.

Cand interesul este indreptat catre partener nu catre sexul lui sexualitatea devine un mod de exprimare a ceeace simti si traiesti si este primit si gustat ca atare. Asa se explica usurinta cu care practici continenta cand satisfactia nu are nici o legatura cu descarcarea sexuala ci cu prezenta celuilalt. Pina te consumi in vinovatii si probleme morale legate de sex vei vedea sexul opus doar un obiect sexual si te vei raporta la el in acest fel crezand ca este cazul tuturor. Umblind din floare in floare te vei satura rapid de pizxa (pxla in celalalt caz) pina vei descoprii ca sunt aspecte ale florii precum culoarea aroma si mai ales miresmele interioare care sunt cel putin la fel de interesante. Iar cand ajungi sa simti intreaga complexitate a florii va fi imposibil sa o mai tratezi superficial. Dar daca ramii blocat in aspectul sexual al relationarii nu mai ajungi nicioadata sa ntelegi ca floarea ii ceva mult mai interesant decat sexul ei. 7. Dana spune: aprilie 25, 2011 la 6:36 pm Realitatea imi arata o cu totul alta fata a relatiilor. Am prietene care nu se simt confortabil in relatie, carora le sunt impuse directii in viata de zi cu zi, cu cine sa se intalneasca, cat timp pot petrece in prajma altora in afara sotului. Sunt efectiv in posesia sotilor. Si-au pierdut identitatea. Au devenit dependente de o relatie pe care au visat-o cu totul altfel. Cum poti indrepta lucrurile intr-o astfel de relatie? Ele sunt prinse de rutina zilnica , servici, copil , curatenie si mancare. Sexul nu-l mai percep ca pe ceva inaltator, ci ca pe o corvoada. Au intrat in relatie cu o viziune asupra a ceea ce inseamna familie si acum stau in fata unui esec. Cum poti scimba aceasta relatie? Cum se pot rupe din ea? Si daca se rup, poate unele nu au unde merge. Si daca au unde merge , sa reinoade o alta reltie, in cazul in care au un copil sau doi, este foarte greu. Am multe exemple in jur . Cred ca totusi acest subiect al relatiilor este mult mai vast si daca coboram in realitatea de langa noi vedem altceva decat acele relatii autentice , relatii in care cei doi gandesc la un nivel superior, in care partenerii isi accepta escapadele in afara casniciei. Cati soti sunt capabili sa isi lase sotia sa plece cu un altul ,cu gandul la ,,acea experienta reusita , s-o astepte dupa cateva ore sau o noapte, cu zambetul pe buze , multumit pentru libertatea din relatie?! Nu prea vad astfel de cazuri in viata de zi cu zi! 8. Cristi spune: aprilie 25, 2011 la 7:03 pm Cu cat somnul inconstientei este mai lung cu atat dezastrul care l face inconstienta in viata noastra este mai consistent. Si este evident ca daca suferinta de la un moment dat nu este suficienta pt a te trezi si a incepe sa vezi ce vrei de la viata si a urmari cu pasiune acel lucru . nu exista alta varianta decat suferinta sa creasca pina intelegi ca a gasi justificari pt inconstienta ta NU TE AJUTA CU NIMIC si ca daca vrei ceva mai bun trebuie sa faci ceva in directia lucrurilor care ti le doresti. Prietenele tale care stau sub papucu unor inconstienti facand copii pe banda rulanta aleg acest lucru in fiecare moment. Solutii nu vor aparea pina nu vor fi dispuse sa faca ceva pt viata lor. Toate justificarile sunt mituri care le intretinem sa ne justificam pasivitatea. Orice om vrea sa si recupereze viata va fi sprjinit de existenta. Dar trebuie sa inceapa sa o faca ca sa constate acest
10

lucru. Exista exemple la indemina de oameni care si au recuperat viata din situati imposibile. Un sot tampit si 2 copii nu pot fi o problema reala daca chiar vrei o schimbare. 9. Jeni spune: aprilie 25, 2011 la 8:27 pm zici,,Am avut si cateva esecuri crunte care m-au scos din autosuficienta in care m-am instalat la un moment dat si care m-au obligat sa trec pe alt nivel de implicare si sa-mi transez odata pentru totdeauna slabiciunile de la acest capitol. Din punctul meu de vedere,esec nu exista.exista doar experiente si feedback.ambele fiind absolut necesare in evolutia fiecaruia si de real folos. ,,cu cat femeile simt slabiciunea si te calca mai abitir in picioare cand te simt in dificultate. Iti urmaresc atent si cel mai mic semn de slabiciune si imediat ce au detectat ceva se simt puternice si se folosesc de pozitia lor. Iti respect opinia si mi-ar place sa imi respecti si tu mie dreptul la propria-mi parere referitor la fraza/ideea expusa de tine.fraza lasa senzatia ca in spatele ei sta o experienta care o determina,insa nu imi pare potrivit sa iti extrapolezi propriile experiente asupra intregii comunitati feminine.Daca nu te-as sti atat de bine as zice ca fraza este una cel putin misogina.Femeile,sangeroase,gata sa atace si sa se hraneasca din barbatii slabiAvaiii,avai!:) ,,Este alegerea lor sa faca ce vor, dar eu le recomand sa sprijine barbatii in evolutia lor, cu admiratie si iubire, mai ales cand le este greu si incearca nesiguranta cautarilor din prima parte a vietii.Multumesc de recomandare,raspunsul meu la recomndarea ta,este tot o recomndare:Falco Egoist~http://www.youtube.com/watch?v=VObwKuA4Pg&feature=related .am invatat aceasta lectie utila de la un barbat de 5 stele:)cu alte cuvinte cine nu are mama sa-si cumpere,ca eu una sunt mama feciorului meu,ptr restul barbatilor is femeie. Multumesc frumos pentru articol.ma aliniez cu pretenul Anonimus si zic: cand te lasa generozitatea,astept cu interes ce vrei sa impartasesti cu noi. 10. Arco Iris spune: aprilie 25, 2011 la 9:01 pm Dana, fiecare situatie in care am intrat sau pe am creat-o are si iesire. As zice nu numai ca e posibil, dar dupa ce ne-am evaluat cu maxima sinceritate relatia si stim ca ne vrem viata inapoi si vrem sa o traim asa cum meritam, asta e singura cale. De fapt singura cale prin care nu ne mai tradam. Oricat de greu pare la prima vedere sa schimbam ceva datorita complicatiilor exterioare este si mai greu sa perpetuam o relatie care ne termina radical in interior. Si oricum am intoarce-o, din momentul in care realizam calea pe care sufletul o vrea nu mai avem liniste pana nu ne aliniem la calea asta. Sunt de acord cu Cristi, ca odata ce decidem onest si fara indoiala ca ne vrem viata inapoi, existenta ne sprijina exact cand si cu ce avem nevoie. 11. CristiP spune: aprilie 25, 2011 la 9:15 pm Jeni! . Inconstienta este sangeroasa in general. Iar femeile in general dispretuiesc slabiciunea la barbati in mod instinctual (inconstient). Nu vreau sa conving pe nimeni dar eu cand zic asta mi se deruleaza instant zeci de momente in care am surprins pe fata lor momentul de dispret si superioritate cand simteau vulnerabilitatea sau dependenta barbatului. Si nu i vb numai de slabiciunile mele. O vad peste tot in jur. Mi

evident ca sunt exceptii dar cata vreme regula este observatia mea o sa ramin la ea. In ce priveste termenul de esec . controversa este falsa pt ca in mod evident sunt deacord cu tine. Atat ca eu am ales termenul pt ca vreau sa fiu mai putin ingaduitor cu mine pt unele din alegerile mele trecute pt ma seta automat pe viitor pe un nivel de atentie care sa nu mi mai permita sa ignor anumite semnale relevante pentru deciziile ce le iau in relatii. Termenul semnifica doar gradul redus de toleranta fatza de mine care l mai am pentru anumite greseli in evaluare si alegere. Multumesc pt aprecierea articolului. 12. Jeni spune: aprilie 25, 2011 la 9:17 pm bine coane,asa cum zici tu *..^ 13. stely spune: aprilie 26, 2011 la 1:18 am Excelenta viziune. Am citit cateva din articolele tale si toate mi se par ca vin dintr-o perfecta intelegere a realitatii. Cand te referi la sexe uneori pui x-ul alteori nu; eu zic sa nu te mai obosesti si sa scrii cum gandesti. 14. CristiP spune: aprilie 26, 2011 la 5:53 am Stely! X rile s rezultatul presiunilor unor sensibilitati din anturajul meu si dispar cand contextul nu mi lasa varianta unui compromis. Dar iti garantez ca pe viitor, renunt la ei fara sa stau pe gaduri.Ms 15. Calina spune: aprilie 26, 2011 la 12:55 pm Sa ramai liber intr-o relatie de cuplu este idealul dar cum ramane cu libertatea care nu este dreptul de a face ceea ce vrem ci ceea ce se cuvine ? dupa vointa noastra, daca am face ceea ce am dori nu am deveni altceva decat robi ai pacatului si atunci robia nu este opusul libertatii ? Fidelitatea bazata pe moralitate nu mi se pare o gluma penibila si proasta! O gluma penibila si proasta este sa-ti traiesti viata in afara credintei si-a moralitatii, fara sa-ti pui intrebarile esentiale si fara sa-ti oferi raspunsuri legate de adevaratul scop al venirii noastre in aceasta evolutie pe pamant. Evolutie spirituala( vezi relatii extraconjugale) in afara relatiei de cuplu pot cauta doar cei insuficient de puternici in credinta si care se rezuma la o existenta marunta. Trebuie sa avem grija de gandurile noastre transformate in cuvinte pentru ca ne vor fi destin. 16. Oli spune: aprilie 26, 2011 la 3:30 pm foarte bine spus ! ai o exprimare foarte usor de inteles si ma bucur ! 17. CristiP spune: aprilie 26, 2011 la 3:53 pm @Calina! Despre ce libertate in relatie vorbesti daca este conditionata? si Cine-ti spune tie ce se cuvine sau nu? Mie imi spune propria mea perceptie si judecata care i singura mea autoritate. Este a mea si voi raspunde oricand pentru ea cu placere. Este alegerea mea si nu ma intereseaza alegerile celorlati. Crede ma ca a petrece timp cu una sau 10 femei si a le satisface cu dragoste si placere nu ma face nici rob nici
11

pacatos. Eventual, daca vrei, sunt robul propriului meu suflet si sunt incantat sa fiu, pentru ca mi l respect si iubesc cu pasiune. Iubesc fiinta care sunt si mi manifest acesta iubire cum stiu eu mai bine. Si pentru ca imi iubesc propria fiinta stiind de miracolul care l reprezint pot respecta si iubi in aceias masura pe oricine. Desi apreciez sexul f mult acesta nu poate fi satisfacator fara conexiune cu omul care este femeia aflata in relatie cu mine. Pina nu reusim aceasta conexiune sexul dezamageste crunt si devine chiar ceva neplacut. Sexul in sine este interesant numai pentru cei reprimati care tariesc in conflicte interioare. Eu nu vad nici o problema sa ma simt bine cu 10 femei tot asa cum ma simt bine cu 10 prieteni barbati. Bineinteles ca exagerez putin pt ca in realitate nu se ajunge aici nicioadata. Lumea actuala chinuita, depresiva si nefericita generalizat este exact rezulatatul faptului ca am crezut tot ce ni s-a zis ca se cuvine sau nu, fara sa ne consultam propriul suflet. Frica bagata in oase ne a facut sa nici nu ne mai putem pune intrebari pe aceste subiecte fara sa incercam o stare de panica. Vremurile astea sau terminat. Absolut niciodata nu o sa mai dau 2 bani pe parerea nimanui despre ce se cuvine. Nu o fac demult dar ma face sa ma simt bine aceasta declaratie. Pot asculta cu respect orice parere dar nu va exista nici o autoritate sa o asimilez daca nu rezoneaza cu simtamintele mele. Si recomand acelas lucru tuturor. Avem 2000 de ani in care crestinismul si a promovat valorile si putini oameni sunt mai corupti interioar decat cei care promoveaza aceste reguli despre ce se cuvine. I-au fost suficienti acesti ani sa dovedeasca ca abordarea lor este una sanatoasa si ca este o solutie pentru sanatatea spirituala a omenirii. Ori ce vad in jur si mai ales la crestinii dedicatii este un dezastru. Si spune mi mie, de ce nu se cuvine sa mi las sotia sa cunoasca orice barbati isi doreste? Eu imi doresc sa fie echilibrata si implinita. Nu vreau sa traiasca in regrete reprimari sau tensiuni. Si daca eu nu am nici o problema cu asta ce dumnezeu ar putea sa condamne asa ceva. Crezi ca dumnezeu este mai putin ingaduitor ca mine. Iti garantez ca este infinit mai iubitor si ca nu l-ar putea deranja cu nimic o viata sexuala bogata a nimanui. Insa egourile ranite ale barbatilor din toate timpurile au inventat un Dumnezeu tampit care vezi doamne condamna si el femeile pt casi permit sa si respecte ceeace simt. Si ce te face sa crezi ca daca-si reprima dorintele pt ca asa se cuvine dorintele alea vor disparea. Dimpotriva .. cand dai libertatea asta presiunea scade enorm .. pt ca nu mai trebuie sa te grabesti sa te pripesti nu te mai simti obligat sa fii atras de partenerul tau numai pt ca asa se cuvine. Cand esti liber cu adevarat si simti ca partenerul nu te mai constringe cu nimic vei fi recunoscator si te vei uita mai atent la omul care este. Il vei putea iubi pentru ce este el nu pentru ca te obliga decizia de al iubi. Problema este ca nimic din energiile interioare nu dispar pt ca cineva declara ca nu i ok sa existe. Ele se vor amplifica si vor crea conflicte interioare distrugatoare din care ies toate obsesiile si perversitatile inumane. Orice se cuvine cata vreme nu constringi pe nimeni, nu deranjezi viata nimanui, respecti parerile diferite, nu agresezi pe cineva. Insa nu dau 2 bani pederanjul egourilor care se cred buricu pamintului si implicit se simt lezate de orice chiar daca nu are nici o legatura cu el. In concluzie draga Calina iti respect sincer pozitia si ti doresc sa ti ofere echilibrul care ti l doresti.

Iti multumesc ca ti ai spus parerea si ca mi-ai dat ocazia sa mai clarific cate ceva . Tonul transant si usor deranjat nu este pentru tine. Este numai nemultumirea mea ca mi-o trebuit atat timp sa ajung aici si ca nu am avut ocazia sa aud aceste lucruri acum 20 ani. Iti doresc sa fii fericita si iubita. 18. simona spune: aprilie 26, 2011 la 5:41 pm Cristi, jos palaria! Lucrurile spuse pe sleau, fara dantelarii inutile. Multumesc si dau mai departe. O sugestie pt blog (nu stiu daca este posibil): ar fi util pentru articolele in mai multe parti sa pui la sfarsit link catre partea anterioara. E mai simplu de gasit ;) La multe alte articole excelente! Simona 19. Alex spune: aprilie 26, 2011 la 8:05 pm Nimic excelent nu iese din a fi pervers.In schimb mi-a placut cum gandeste Calina. Pare logic ce incerci tu sa explici dar mintile perverse se autodistrug! La fel de convingatori sunt si cei ce promoveaza lesbianismul, homosexulitatea si toate relele din lumea asta sub diverse pretexte. Mai rau este ca ai o logica teribila in ceea ce spui si asta poate face rau celor neexperimetati. :) 20. CristiP spune: aprilie 26, 2011 la 10:51 pm @Alex. Ce spun eu nu are legatura cu logica ci cu observatia. Logica este numai o consecinta a unei priviri limpezi. Uite ce zice Calina daca am face ceea ce am dori nu am deveni altceva decat robi ai pacatului . Nici nu observa ca automat declara ca este plina de dorinte de care ii este rusine. Ori aceste dorinte care si le reprima sunt expresia modului in care moralitatea ii traumatizeaza fiinta. Daca i-as spune ca in mine nu exista nici o dorinta de care sa mi fie rusine ca nu gasesc decat o dorinta imensa de a fi util vietii si oamenilor ar zice ca mimez dragostea. dar dragostea este ceeace suntem cand ne armonizam cu viata si cu propria fiinta. Dorintele ai care o fac sa se simta pacatoasa daca ar ceda lor este expresia unei piste gresite pe care se afla si dificultatile de care se va lovi o vor face in cele din urma sa si reevalueze pozitia. Dar este numai o speculatie de a mea care sper sa nu o deranjeze. Dincolo de orice convingeri am avea suntem oameni si trebuie sa tinem aproape. Impreuna ne scoatem din orice rahat. Alex!!! mai gandeste-te inainte sa fi atat de categoric. 21. owly spune: aprilie 27, 2011 la 3:20 am E cel mai tare post pe care l-am citit de o vreme buna. Desi abordarea e un pic izolanta asta e, oamenilor trebuie sa li se serveasca adevarul cu lingurita mica altfel se pierd si in aceasta pierdere se vor revolta impotriva lui. Ceea ce scri tu nu doar ca este extrem de acurat dar este caracteristic fiecarei realtii interumane fie ca e intre persoane de sex opus, intre amici sau parinticopii si culmea intre oameni si animale (unilateral evident). E modul nostru de a ne trata unii pe ceilalti in paianjenisul fricii ce ne inunda fiecare aspect al vietii. Faza e ca nu la acest mod de abordare trebe muncit ci la noi insine. Exista expresia conform careia nu poti iubi daca nu te iubesti pe tine prima data. Si nu te poti iubi pe tine daca te identifici cu egoul, probabil cel mai feroce adversar al fiecaruia insa care e bine infiltrat si plin de cuvinde lingusitoare cand se
12

simte amenintat de o posibila introspectie serioasamai mai ca te pacaleste sa crezi ca esti chiar tu. Poate asta e menirea noastra. Poate de aceea ne nastem femei si barbati; albi si negri, slabi si tari pentru ca in ciuda diversitatii umane exponential crescande inca n-am invatat toleranta, inca nam invatat sa convietuim si sa ne bucuram de acest lux de a putea trai impreuna si a ne baza uni pe ceilalti. Uita ca femeia e femeie si vv. Eu sunt femeie si ma incadrez lejer la descrierea unui mascul in trecutul meu glorious desi nu sunt pe invers. Lectia mea nu a fost sa-mi gasesc vreo feminitate venusiana ingropata ci sa descopar acel balans minunat dintre caracteristicie fiecarui gen, toate incrustate adanc in fiecare dintre noi. Intr-un cuvant toti suntem si fete si baieti (de neignorat ca in prima perioada a vietii intra-uterine si baietii au putzulica de fete care se transforma ulterior sub ferma comanda a hormonilor in altfel de pasarica, mai imflamata si balanganicioasa). Avem mereu impresia ca datoria noastra e sa ne completam reciproc si nu cumva sa invatam unii de la ceilalti spre a aplica in propriul plan.exista mereu aceasta tendinta de codependenta evident izvorata din acea frica de singuratate. Life is a journey si in clipa in care o vom trata ca atare ne vom permite sa ne tratam si pe noi exact cum suntem: niste calatori, exploratori intr-o lume unde nu gasirea raspunsurilor ne e destinata, ci trairea posibilitatilor in clipa aceastaceea de ce ne cramponam cu atata ardoare e doar o forma goala fara toata acea imensitate de continut a carei existenta o negam in incapacitatea de o percepe in tentativele noastre formale, ignorante, dogmatice de a descifra. In clipa in care nu ne va mai fi teama de singuratate si o vom imbratisa sub forma sa superioara: libertateaatunci vom mai vedea daca notiunea de cuplu mai are ceva importanta intr-un spectru in care cuplul in sine nu mai are alt scop decat reproductiv. Ne dorim adevar si liberatate insa de data ce dam de cel mai firav obstacol ne retragem in penele noastre egoiste insa inselator protectoare. 22. Calina spune: aprilie 27, 2011 la 9:19 am Balzac sustinea ca : o libertate fara limite ucide libertatea. Ce avem noi aici ? Vezi Cristi ce se intampla in lume ? Micile libertati palesc in fata tragediei impuse de sisteme. Conceptul de libertate ce se naste acum este mult mai amplu, profund si se sprijina (culmea!) pe moralitate fiindca cea mai mare libertate se naste din cea mai mare rigoare. Esti liber cu adevarat cand nu-ti conduci tu viata ci Il lasi pe Dumnezeu sa te conduca. Putem avea libertatea de a face toate lucrurile din lume dar trebuie sa ne amintim clipa de clipa ca nu toate lucrurile sunt de folos :), nu toate zidesc. Daca stilul nostru de viata este canalizat catre eternitate, credinta nu ne va ramane straina iar credinta presupune si moralitate. Nu poti dori sa zbori la intamplare cand ai intelegerea destinului special pe acest pamant. Adica sa ne oferim libertati de-o clipa ? Libertatea eterna trebuie sa fie aspiratia omului evoluat! Esti liber cu adevarat cand actionezi corect esti dispus sa ierti si sa uiti treci peste trecut. Conceptul de libertate asa cum il prezinti tu s-a nascut dintr-o prea mare suferinta pe care-o recunosti dar care te-a afectat profund 23. Calina spune: aprilie 27, 2011 la 9:31 am Sa-ti petreci timpul cu 10 femei pe care sa le satisfaci cu placere este imoral si te face inutil nu doar pervers 24. CristiP spune: aprilie 27, 2011 la 10:00 am

@Calina. Dumnezeu imi este un partener si implicit consider ca suntem liberi cand conducem viata mea , impreuna. Tot ce da sens sufletului meu este de folos pt mine si mi da putere si dragoste. Pe mine nu ma intereseaza eternitatea dar o traiesc cand sunt una cu clipa prezenta. Alt acces la eternitate decat acela al prezentei nu exista si n-a existat vreodata. N-am nevoie de credinta pt ca il simt pe dumnezeu si dragostea lui. Nu vad in ce ar mai trebui sa cred. Nu am nevoie de moralitate pt ca simt pe dumnezeu in tot ce exista si implicit tot ce traiesc devine un dar si il tratez ca atare. Nu am nimic in mine care ar leza viata sau interesele cuiva pt ca simt ca suntem cu totii una. Deci: CE sa fac cu moralitatea? Suferinta mea ma ajutat sa ajung la adevarul meu, sa ies din minte si sa gasesc solutiile care m-au eliberat de frica. Deci afectat profund ori ba , de suferinta sunt aici si sunt recunoscator pt asta. Suntem cu totii una chiar si cu cei mai rai dintre noi , iubirea infinita fiind singurul adevar. Tot restul este iluzie. Asta este toata morala mea. Calina! te rog sa te simti in largul tau aici chiar daca nu imi impartasesti convingerile. Iti astept comenturile cu placere. Ms 25. CristiP spune: aprilie 27, 2011 la 10:19 am @Calina. NU vad nimic pervers in a iubi si satisface 10 femei , 100 sau 1. Dimpotriva le echilibreaza fizic si emotional la nivel profund. Devin mai sanatoase si echilibrate pt ca dragostea are acest efect in fiinta oricui. In plus nu depinde de mine cate femei iubesc in aces fel. Compatibilitatile astea nu s pe toate gardurile asa ca nu i f usor sa gasesti mai multe femei cu care sa imparti ceva adevarat. Ceva superficial nu ma intereseaza. Vreau multe de la o femeie : prietenie, deschidere, conexiune, echilibru, maturitate, dorinta la cote maxime, compatibilitate fizica si emotionala . inainte sa mi doresc sa ajung in patul ei. Trebuie sa fi deacord ca nu i f usor sa gasesti sau sa creezi asa ceva. Asa ca perversiunile la cote de astea care te ingrijoreaza pe tine is cam rare, pt mine cel putin. Erotic vorbind intradevar sunt un tip pervers dar nu vad ce ar putea fi gresit in perversiunile care satisfac un cuplu . Aaaaaaaa inca ceva sexul ipotetic cu cele femei de care vorbeam in comentul de mai sus . nu il fac in acelas timp cu toate daca cumva ai inteles in acest fel. Nu gust sexul in mai mult de 2 persoane desi nu am nici o problema cu ce i care il practica si de la 3 in sus. 26. CristiP spune: aprilie 27, 2011 la 10:28 am @ Calina. Recunoaste ca esti cam dura cand spui ca s inutil daca am 10 femei. Dimpotriva sa aduci satisfactie in viata a 10 femei m-ar face f util. Si crede ma ca asta ti ar spune si ele. Nu ca as avea aceste femei in viata mea. Era un exercitiu teoretic. In plus nu sunt chiar asa de valoros incat sa stea atatea femei dupa mine. Nimeni nu i inutil cata vreme ii aici pe pamint. Nu numai ca fiecare din noi este util suntem absolut indispensabili existentei dovada ca suntem. Iar grija pentru tot ce exista ar trebui sa fie prioritatea noastra.
13

Iar a satisface si iubi (daca poti) 10 sau 100 de femei este si asta o forma de grija fata de existenta. 27. Da o sansa reala relatiilor ! | fiiConstient.ro spune: aprilie 27, 2011 la 1:36 pm [...] De asemenea puterea devine semnificativa dar paradoxul este ca nu-ti mai este necesara deoarece perfectiunea intregii existente face inutila utilizarea ei. Vezi partea a doua a articolului >>AICI<< [...] 28. alenia spune: aprilie 27, 2011 la 10:37 pm intrebare: oare modul in care cristi vede si traieste iubirea si relatiile sale este unicul sau este pur si simplu versiunea lui? eu cred ca intr-un univers care ofera diversitate si unicitate este practic imposibil sa fie 2 indivizi cu aceeasi perceptie si viziune, identica in proportie de 100%. putem sa ne regasim doar in parte in viziunea celuilalt, ramanand de datoria noastra sa ne exprimam originalitatea si unicitatea altfel riscam sa cream doar alte modele de comportamente de masa suntem unici, nu uitatifiecare are datoria de a-si crea singur propria iubire, propria viata, propriul univers, pornind de la aceeasi sursa: iubirea divinanu vedeti ca fiecare dintre noi si-a gasit drumul spre casa SINGUR si in mod absolut UNIC? nu vi se pare normal, in acest context, sa creati ceva unic, fiecare din voi, dupa ce in mod absolut unic am fost toti adusi aici? chiar si faptul ca suntem impreuna pe acest site, fiecare ajungand aici pe alte cai si fiecare avand alte experiente de impartasit, la fel de unice si de diferite, ar trebui sa va intareasca convingerea ca se poate ajunge la acelasi rezultat pe o cale absolut proprie si personalaRELATIILE INTERUMANE LE PUTEM TRAI LA FEL DE UNIC precum este si modul in care ne iubim iar tot ceea ce ne duce spre iubire, mai moral sau mai putin moral,toate experientele pe care existenta ni le croieste pe masura noastra, nu trebuie judecate, nu trebuie etichetate, caci ele sunt pur si simplu caile pe care fiecare si le-a gasit cu greu si multa sarguinta spre CASA SPRE IUBIRE SI VA POT SPUNE TUTUROR CA VA IUBESC, IN FELUL MEU UNIC SI PERSONAL 29. Diana Batori spune: mai 10, 2011 la 11:12 pm de ce ai tu atata dreptate?:) 30. nu conteaza? spune: februarie 13, 2012 la 6:26 pm un articol lung, plictisithor in care se bate apa in piua. seamana izbithor de mult cu un bootcamp. limbajul vulgar folosit de author nu face mare lucru. demonstreaza doar ca in adincul inimii lui zace un taur comunal fricos. caruia ii e frica de moarte ca nu va reusi sa rezolve toate femeile de pe pamint in aceasta existenta. de aceea ne ameteste , abureste, aiureste. ALOOO, AI O MARE PROBLEMA CU CENTRUL INTELECTUAL SI SEXUAL. le confunzi, le incurci.sotia ta ce spune? sau este si ea una din cele 1000?nu trebuie sa-mi raspunzi mie. incearca SA NU MAI MANIPULEZI TINERII ! 31. nu conteaza? spune: februarie 13, 2012 la 6:28 pm MINTI DE RUPI ! 32. Diana spune: martie 7, 2012 la 12:10 pm @CristiP, Felicitari pentru postare! 33. Costelini spune:

iulie 19, 2012 la 4:16 pm Trebuie sa mai stim ca NIMENI nu poate fi proprietatea nimanui. Indiferent de indiferent. Superb !

26 iunie 2011 Da o sansa reala relatiilor Partea a 3-a Discutam mult despre ceea ce ar trebui sa fie relatiile, despre frumusetea si nobletea fidelitatii, despre iubirea totala in care nu poti vedea si atinge decat pe cel de care esti indragostit. Iar calitatea relatiilor in vremurile noastre este exact pe masura onestitatii acestor discutii penibile din punctul meu de vedere. Nu discutam insa deloc, despre faptul ca majoritatea dintre noi: nu suntem interesati si nici nu suntem in stare sa cunoastem cu adevarat oamenii pe care spunem ca-i iubim; nu ne cunoastem pe noi insine si ne surprindem de nenumarate ori ca vorbim despre noi in termenii care dau bine sau care ne sustin interesele si nu in cei care reflecta exact ce suntem; iubirea noastra dispare in furie imediat ce nu primim ce ne asteptam sau se discuta sincer despre ce simtim si dorim cu adevarat. Este interesant ca in cercurile exclusive de barbati sau femei se discuta pe bune o parte a vietii noastre interioare, cea care da bine ego-ului. In aceste cercuri, sa le zicem unisex, unde suntem intre competitori si superioritatea se dovedeste prin abilitatile de seductie sau in numarul si frumusetea iubitilor, se vehiculeaza o parte din adevar pentru ca cealalta parte in care suntem dependenti de partener, suntem inselati sau ignorati, cea in care urmarim si ii facem sa se simta vinovati pentru orice este ascunsa cat se poate de bine. In relatie trebuie sa parem morali, elitisti in sentimente, superiori in principii pentru a genera cadrul in care sa putem crea vinovatie in partener, iar in cercurile exclusive de barbati sau femei trebuie sa ne promovam ca fiind competitivi deoarece avem de-a face cu concurenta. Atat barbatii cat si femeile, inclusiv cei foarte inteligenti traiesc invidii incontrolabile fata de cei care au succes si sunt seducatori. Cate femei credeti ca vor recunoaste ca isi invidiaza prietenele care traiesc liber si ies cu barbati interesanti sau frumosi si nu se impiedica de prejudecatile sau parerile altora? Cate femei sunt capabile sa discute cu partenerii lor despre ele insele, despre atractiile si pasiunile lor, cum o fac in cercurile lor de femei? Cati vorbesc in propria relatie despre sentimentul placut pe care l-au trait flirtand cu un tip/tipa noua? Cate recunosc ca nu-si pot lua gandul de la un necunoscut interesant sau de la seful ei? Vreau sa stiu in cate cupluri iubitii pot discuta relaxat despre faptul ca unul dintre ei este atras doar sexual de vreun tip/tipa care arata bine. Poate chiar de unul dintre prietenii tai. Cine recunoaste ca ar risca orice daca ar avea o posibilitate reala de a ajunge in patul unui seducator irezistibil? Stiu ca multe femei vor spune ca nu-i cazul lor, ca este exclus sa se-ntimple asa ceva, dar in fapt ori nu au avut sansa unei astfel de oportunitati, ori nu se cunosc prea bine, ori se mint din diverse motive, ori ma cred suficient de naiv incat sanghit gogosile pe care le baga pe gatul partenerilor lor. Iar cand se-ntimpla sa ajunga in patul unui astfel de barbat se mira ca si cum totul ar fi inexplicabil. Evident ca totul le este clar, la fel cum evident este ca in cuplu nu pot scoate o vorba despre aceasta parte din ele. Tot acest spatiu al vietii noastre intime despre care nu putem discuta in cuplu este amplificat de faptul ca nu ni-l asumam si nu-l recunoastem. Si este inacceptabil sa o facem, pentru ca din acel moment nu mai putem pretinde exclusivitati de la partener.
14

O gramada de femei si-ar dori si negocia libertatea de a incerca barbatii de care-s atrase, dar alunga urgent ideea la gandul ca ar trebui sa accepte aceasta libertate si partenerului lor. Barbati sau femei suntem terifiati de posibilitatea de a fi comparati si de a iesi sifonati din aceasta comparatie. Acest lucru este insuportabil pentru ego. Si asta este numai consecinta neincrederii in noi. Ne simtim invalidati de aventurile partenerului nostru. De parca nu am putea sti cine suntem si ce valoare avem doar din introspectia personala. Temerile noastre sunt gratuite intrucat in fapt, nimeni nu ne poate lua aspectele care ne dau unicitatea pentru care vom fi doriti dincolo de indemanarile si calitatile noastre. Neincrederea si frica ne fac fara exceptie neatractivi si plictisitori. Si ce satisfactie mai mare putem incerca decat sa fim doriti si cautati fara nici o obligatie, dar mai ales cand avem ocazia sa fim alesi din toate variantele avute la dispozitie. NU vad ce satisfactie pot avea ca sunt ales si dorit din obligatie, mai ales cand partenera mea viseaza la altii. Lasati-va iubita sa afle ce vrea, sa stie ce pot oferi altii, sa stie pe ce lume traieste si sa stie de ce vine inapoi daca vine. Numai asa construiesti ceva real. Intr-o lume matura cu relatii sanatoase si libere, tentatiile vor fi mult mai mici, desi vor exista permanent, fiind absolut necesare evolutiei si descoperirii de sine. Toti gasim in noi aceste dorinte dar fiecare vom crede ca ele nu ne incearca iubitii. Si ne vom convinge de asta, pentru ca altfel trebuie sa ne punem prea multe intrebari care ne rascolesc inconstienta. Trist este ca am ajuns sa traducem respectul si loialitatea pentru un iubit cu reprimarea atractiei fata de oricine altcineva. Reprimarea este o agresiune fata de propria fiinta si o priveaza de experiente de care are absoluta nevoie. Si nu este vorba aici de a-ti trimite cu forta partenerul catre alte experiente amoroase daca nu si le doreste. Ci pur si simplu a le accepta ca firesti, daca exista. Trebuie inteles ca atractiile pe care le incearca partenerii nostri nu invalideaza atractia care o simt fata de noi si mai ales nu sunt un act de tradare. Sunt experiente si in masura in care sunt placute trebuie sa ne bucuram pentru ele. Nu intodeauna comparatiile ne sunt defavorabile si de cele mai multe ori suntem inselati doar pentru ca partenerul cauta o conexiune mai buna sau vrea sa se simta dorit. Sunt sigur ca va este familiara si situatia in care unele femei isi ameninta partenerul cu despartirea pentru cele mai nevinovate infidelitati, dar sunt capabile de o implicare totala sa ajunga in patul vreunui tip tare, chiar daca ar trebui sa astepte la coada. Stim cu toti ca femeile indragostite nu se impiedica de nimic cand isi doresc un barbat cu adevarat. Vor vrea sa ajunga in patul lui indiferent de cate femei isi mai doresc asta si indiferent de ce risca. Astea se-ntimpla cu majoritatea femeilor, dar in toate relatiile este o tacere de mormant pe acest subiect. Pentru ca nu ne acceptam ca fiind normale aceste aspecte ale naturii noastre, relatiile devin o lupta pentru putere si control cu miza: cine prosteste pe cine. Cine credeti ca sunt barbatii la care viseaza femeile si pentru care isi inseala partenerii? Credeti ca sunt barbatii cuminti, fideli, care vorbesc si iubesc decent? Nu bufniti in ras ca nici macar nu mi-am putut imagina asta. Sunt barbatii inconjurati de femei, care iubesc femeile, le cunosc cu adevarat si le ofera ceea ce au intr-adevar nevoie: conexiune, sex, sentimentul ca sunt cunoscute si intelese pana la punctul in care isi permit sa fie ele insele si sa ofere totul. Ca urmare, cand ati promis fidelitate si le-ati linistit ego-ul nu faceti decat sa va alegeti cu un foarte consistent dar inconstient
15

dispret. Pentru un barbat liber, femeile vor lupta sa-l tine langa ele si se vor bucura de tot ce primesc. Cei care nu stiu sa-si protejeze libertatea nu fac decat sangroase randul fraierilor care vor trebui sa se chinuiasca pentru putina atentie. Iar pasiunea devine rapid istorie. Fara pasiune mori in interior sau ajungi repede in bratele altcuiva daca inca nu esti distrus si mai esti atragator. Deci mare atentie ca atunci cand dati iubitelor libertatea voastra le faceti un mare deserviciu. Le luati placerea de a va seduce permanent. Orice refuz sau incapacitate de a accepta si intelege natura dragelor noastre femei nu face decat sa ne pecetluiasca soarta de victime nefericite, pentru ca odata ce o femeie ti-a simtit dependenta si implicit frica de a fi parasit, in spatele naivitatii isi va permite sa te trateze cu un dezinteres fenomenal de bine ascuns sub explicatia: Am stiut ca orice as face o scot eu cumva la capat, ca doar am vazut ca ma iubesti ca un fraier ce esti, completez eu. Evident ca fenomenul este valabil in mare si invers. Insa trebuie sa intelegem ca totul este perfect asa cum este, ca totul este proiectat sa ne duca catre atentie pentru a ne cunoaste si la curajul de a ne accepta si iubi asa cum suntem. Nu intamplator barbatii care-si gasesc limpezimea primesc totul de la femei fara sa ceara nimic. Si invers. Sunt indivizi atat de speriati de posibilitatea de a fi inselati incat isi cauta parteneri la fel de speriati pentru a face un contract de fidelitate cu o intreaga baza morala si principiala ca fundament. In mod evident dupa cativa ani pasiunea dispare ca si cum nar fi existat vreodata, ca urmare a instrainarii produsa de ceea ce nu-si pot spune. Se linistesc unul pe altul ca e normal sa fie asa, ca asta sentampla tuturor pentru a evita orice responsabilitate fata de faptul ca s-a ajuns in acest punct. Asa stau amindoi linistiti si se fac a nu vedea elefantul care misuna relaxat in dormitor. Ignorarea situatiei nu-i va ajuta cu nimic pentru ca la un moment dat, pe fondul lipsei de pasiune, orice experienta cu un nou partener va deveni extrem de interesanta, pe cand cea de acasa va deveni insuportabila. RELATIILE TREBUIE SA NE OFERE SENS, PASIUNE, DISTRACTIE, COMUNICARE. In nici un caz promisiuni, constrangeri, drame, tragedii sentimentale, fluctuatii emotionale, reprosuri, justificari. Toata aceasta intelegere este necesara pentru a ne vindeca de naivitate, de rezerve in comunicare dar mai ales de a ne respecta si iubi pentru ce suntem de fapt. Imediat ce facem asta vindecam pe loc lumea si relatiile de plictiseala, lipsa de pasiune, dezinteres, dispret. Pana nu ne cunoastem, iubirea este o gluma. Ce altceva iubim decat o imagine falsa pe care o avem despre celalalt? Dar ca sa ne cunoastem, trebuie inainte SA NE PREGATIM SA SUPORTAM ADEVARUL DESPRE NOI. Si nimic nu ne ajuta mai mult sa suportam acest adevar decat intelegerea ca totul este proiectat in interesul nostru pentru a ne oferi o viata pasionala, plina de sens si semnificatii. Trebuie sa intelegem ca nu suntem intr-o lume ostila, ci ca noi o cream prin modul in care ne tratam oamenii din viata noastra. Eu inteleg disconfortul pe care-l produce ego-ului adevarul si implicit inteleg tot efortul tuturor celor care-si protejeaza iluzia despre iubitii lor. Ii inteleg si pe cei care se mint pe ei insisi ca sa-si poata condamna partenerul. Dar pretul iluziei si a perisabilului confort al ego-ului este pierderea realitatii, care dispare numai pentru ca noi refuzam sa o acceptam. Iar ceea ce refuzam sa vedem si sa acceptam persista si se va face vazut ochilor nostri prin ce altceva decat prin suferinta ca singura varianta care ne mai poate retine atentia si conecta la viata reala.

Suferinta este maestrul perfect in lipsa intelepciunii. Cand cauti iluzia confortabila a fidelitatii, conexiunea devine imposibila. Unul dintre primele lucruri pe care trebuie sa le facem este sa recunoastem in primul rand adevarul despre noi. Sa-l acceptam cu recunostinta si la nivel profund, sa-l declaram cu mandrie si sa dam celorlalti aceiasi libertate. Noi traim cu prejudecata ca nimeni nu ne-ar putea iubi daca am fi transparenti, iar adevarul este ca numai atunci suntem suficient de interesanti incat sa apara ceva real si durabil in relatiile de cuplu. Practic trebuie sa devenim barbati sau femei adevarate, dupa caz, asumandu-ne natura, sentimentele, dorintele. Pana nu facem asta suntem doar un surogat nefericit si extrem de plictisitor si nu vom putea tine langa noi decat un naiv la fel de plictisitor, care viseaza cai verzi pe pereti. Astfel vom vindeca lumea de vinovatie si minciuna si ne vom oferi mult unii altora din placerea de a darui. Si in nici un caz fortandu-i pe toti sa fie ceva ce convine ego-ului nostru nesigur si disperat sa para puternic. Pe urma putem sa renuntam la discutiile noastre in cercurile de acelasi sex despre cat de pizdosi suntem, cum invartim femei sau barbati pe degete, cum tinem partenerul sub papuc sau cum il prostim, si sa le inlocuim cu discutii despre cum am putea sa ne sprijinim pentru a crea o punte de incredere catre sexul opus care sa ne scoata din acest joc al puterii si suspiciunii. Pentru cei care ma citesc superficial si ma cunosc putin, constat ca las impresia unui tip ce-si promoveaza opiniile pentru a-si justifica libertatea si a-si apara stilul libertin de viata. Ca si cum as cauta in vreun fel acceptarea cuiva. Cei care ma cunosc doar din spatiul virtual ar trebui sa se prinda din ceea ce gasesc despre mine ca sunt omul care nu a avut nevoie niciodata de vreo confirmare din exterior. Foarte devreme am inteles ca traiesc intr-o lume cu mult prea multa inconstienta si ca nu ma pot baza pe valorile nimanui, prin urmare mi le-am cautat pe cele proprii si nu am dat socoteala nimanui, indiferent ce am avut de pierdut. Nu am regretat niciodata aceasta decizie a mea. M-a dus spre tot ce mi-am dorit. Cand totusi ma explic o fac din generozitate si respect pentru oameni a caror prietenie vreau sa o castig. Unii insa cred ca ma grabesc sa le raspund din slabiciunea unui ego disperat dupa imagine. Imi pare rau pentru ei mai ales cand persista in aceasta atitudine, caz in care ies din peisajul lor pentru ca interactiunea la acest nivel nu ma intereseaza. De fapt, pentru ca am inteles si aplicat ceea ce ma straduiesc sa sintetizez in articolele astea, am obtinut mai mult decat credeam ca-i posibil de la aceste relatii si incerc sa-mi ofer experienta celor care simt ca viata lor relationala nu este ceea cesi doresc. Stiu ca alta solutie nu exista. Imediat insa ce ideile astea devin vii in viata ta intelegi clar eroarea in care erai. Mai trebuie inteles ca eu nu incurajez decat sa ne acceptam cu recunostinta natura intima si implicit diferentele, sa intelegem ca orice primim este un dar si in nici un caz o obligatie pentru cel ce ofera. Si prin tot ce fac, vreau sa ajungem in relatiile de cuplu sa ne castigam odata pentru todeauna increderea ca nu intram in aceste relatii ca sa ne tragem pe sfoara ci sa ne ajutam in evolutie, dar mai ales SA NE SIMTEM BINEEE. Pentru asta trebuie sa intelegem ca pe calea mimarii si manipularii nu facem decat sa ne distrugem iremediabil si sa transformam un spatiu de relaxare, placere si aventura in teren de lupta si dominare. NU ma intereseaza ce crede unul sau altul despre ce ar trebui sa fim.
16

Ma intereseaza doar ce suntem acum si aici. Eu mooooor de placere sa cunosc oamenii in general si femeile in special. Pentru ca vad dincolo de superficiala glazura de rezerve si de cele mai multe ori reusesc sa o si sparg . Stiu cat suntem de interesanti unii pentru altii cand vorbim pe bune. Mai stiu ca pentru asta suntem impreuna pe pamant: SA DISCUTAM PE BUNE. Asta ne conecteaza. Asta creeaza incredere. Nu incerca insa sa fentezi. Viata vede tot si te arde daca esti atat de arogant incat sa te crezi mai destept decat ea. Sunt interesat insa de ceea ce au de zis cei pe care ii vad sau simt fericiti si impliniti in relatiile lor. Daca nu simt pasiunea in viata ta relationala, daca trebuie sa tragi de iubita ta pentru un sex in loc sa nu o poti da jos de pe tine, daca nu vad un zambet larg al femeii de langa tine sau bucuria ca a unui copil ca-i in preajma ta sau daca nu vad ca se chinuie sa lipeasca o parte cat mai mare din ea de tine abandoneaza toate prostiile pretentioase pe care le rumegi despre relatii, citeste-ma atent si schimba complet abordarea. Imi vei multumi din suflet cand vei vedea ce usor si rapid normalizam relationarea in cuplu. In concluzie: Nu ma intereseaza ce credem fiecare ca e bine sau rau, evoluat sau nu, eu respect si accept tot ce exista in noi, ce suntem si va recomand aceeasi atitudine. Femeile te pot coplesi cu oferta lor de dragoste si dedicare, dar daca alegem sa ne folosim de ele ca sa ne satisfacem ego-ul sau nevoile sa nu ne miram daca exact asta vor face si ele si daca totul se va transforma intr-o epuizanta lupta de manipulare si subjugare. Ma surprinde usurinta cu care majoritatea pare sa considere firesc ca in relatiile mai lungi, rutina sa ia locul pasiunii. Nimeni nu pare sa observe ca rutina este o alta fata a compromisului de a considera RELATIA UN CONTRACT prin care toti cautam sa protejam interesele ego-ului nostru nesigur. Cand intram in relatii pentru un schimb, pentru a ne onora partea contractuala, trebuie sa amputam parti din noi (atractii, dorinte, vise, trairi), sa ne cenzuram si cerem acelasi lucru partenerului. Aceasta cenzura ne instraineaza de viata noastra si de partener in acelasi timp. Pasiunea este un indicator perfect al sanatatii in relatie. Pasiunea este aura conexiunii dintre parteneri iar onestitatea este cel mai puternic afrodisiac pentru ca aduce la lumina universul nostru interior fenomenal de interesant. Cand pasiunea se diminueaza, FII SIGUR ca pierzi contactul cu viata si trairile celuilalt. In cazul acesta, daca vrei o sansa reala, pregateste-te sa il/o pierzi sau sa-i oferi spatiu de care are nevoie sa afle ce isi doreste, spune-i tot ce nu credeai ca i-ai putea spune vreodata si da toate semnalele ca ai aprecia acelasi tratament. Daca inca este ceva real si valoros intre voi veti simti imediat ca asta este singura cale. Suntem complecsi si interesanti, pasionali si irezistibili cand ne acceptam fara rezerve si suntem capabili sa facem acelasi lucru cu cei pe care-i dorim aproape. CRISTI Comentarii 1. dan spune: iunie 27, 2011 la 10:38 am pup inima luminii tale!NAMASTE! 2. criss spune: iunie 27, 2011 la 11:21 am

pup,iubiree! NAMASTE! 3. Vlad spune: iunie 27, 2011 la 10:40 pm Super articolul. 4. ana spune: iunie 29, 2011 la 10:43 pm bree, fa-ti mai scurte articolele ca ma pierd citind. ai schimbat directia si ideiile ca-n final n-am mai structurat nimic din ce-am citit iar concluzia finala in fine, idei simpatice si atat. prea pervertesti totul, prea reduci totul la sex. relatiile intre oameni nu se construiesc ori se mentin avand ca baza doar sexul. cuplurile cele mai sudate, unde primeaza iubirea,armonia, se respecta libertatea fiecaruia au la baza prietenia, intelegerea nevoilor celuilalt. nu toata lumea viseaza in secret la sex cu X ori Y. nevoile sexuale difera de la individ la individ. 5. CristiP spune: iunie 30, 2011 la 12:03 am @ Ana. Asa e. Nu s structurat deloc si nu cred ca voi fi vreodata. Va trebui sa te obisnuiesti cu asta. Vorbesti de cupluri sudate. Esti in vreun astfel de cuplu? Ai fost vreodata? Ai vazt in jurul tau astfel de cupluri sudate si sa ai o imagine corecta din interiorul cuplului? Ce te face sa crezi ca sexualitatea asumata exclude prietenia si nevoile celuilalt. Intradevar sunt sigur ca nu toata lumea viseaza in secret la sex. Cunosc si eu ceva femei care viseaza la sex numai cu mine, dar nu in secret ci declarat. Si sunt greu de convins ca-i posibil asa ceva. Crede ma. Deci stiu ca ai dreptate. Dar cine o afirmat ca toata lumea viseaza in secret la sex. Inclin sa cred ca nu mai citit. Dimpotriva eu zic ca, .. cine si-o asumat propria sexualitate nu mai viseaza la sex. Pur si simplu il face cand vrea. Ideea era ca daca visezi la sex accepta asta, asuma ti si incearca sa l faci. Eu spun doar ca trebuie sa ti respecti dorintele tale si ale celuilalt oricare ar fi ele. Daca nu vrei sex decat cu un singur partener, sau deloc este f frumos. Intrebarea ii cat de des se ntimpla asa ceva. In loc sa ma iei peste picior mai bine ne ai spune cum discutati intre voi femeile despre barbati si relatiile voastre si pe urma vorbeste-mi despre prietenie iubire armonie si cupluri sudate. Si inainte de toate gaseste niste cupluri sudate si pasionale cu parteneri sub 40 ani care sa ni le dai exemplu. Cuplurile sudate din anturajul meu destul de larg ,in cel mai bun caz coabiteaza intr o instrainare greu suportabila iar pasiunea este istorie. Si vin la mine sa ma intrebe cam ce ar trebui sa faca. Desi la cat de convinsa pari ar trebui sa ne spui despre relatia ta sudata de prietenie armonie etc etc. Totusi cred ca ar trebui sa ma citesti, mai atent pentru ca daca o faci, sunt sanse sa ma intelegi corect si sa constati ca ti este f util. 6. ana spune: iunie 30, 2011 la 10:03 pm citisem odata o chestie ce m-a pus pe ganduri: fericirea prea mare devine obositoare. intr-o relatie nu poti sa dai totul, nu e bine(daca vrei tu, igienic) sa dai totul da, da, stiu voi barbatii visati femei care sa se ofere total etc, etc.
17

toti avem micile noastre secrete, vise, dorinte. tin de noi, de lumea noastra interioara. nu te(le) poti expune total oricat ai iubi. este minunat sa-ti oferi libertatea de-a trai cum vrei, cu cine vrei, de-a nu avea nici un fel de constrangeri din partea nimanui. stii insa ce face diferenta? responsabilitatea. fata de noi, fara de cel cu care esti intr-o relatie, fata de copiii avuti impreuna, fata de tot ce construiti impreuna. 7. ana spune: iunie 30, 2011 la 10:16 pm si vorbind de pasiune. nu toata lumea e capabila de pasiune. priveste figurile oamenilor pe strada. multi par abrutizati. cel mai frumos sentiment, cel de iubire, atrage instantaneu gelozia si invidia celor din exterior care-s simpli privitori. (rad eu de-o vorba pe tema asta:orgasmul altora te lasa rece, fericirea lor este insa enervanta) sunt cupluri in care pasiunea a fost si este doar un fum. nu toti traim intens. unii doar vegeteaza. 8. CristiP spune: iulie 1, 2011 la 10:47 am @Ana. Fericirea care devine obositoare nu era de fapt fericire . Este in fapt o trista dar mai ales perisabila abureala. Asa ca mai bine mi citesti dezordinea de idei , decat speculati de astea care suna interesant si ti provoaca mintea ta superactiva si pretentioasa dar vin dintr o perceptie tulbure. Mai bine citesti ceva dintr o perceptie clara dar exprimata mai tulbure. Eu zic sa cauti relatiile in care poti da totul. Pasiunea de acolo incepe. Si igiena de care vorbesti. Pina cand nu ajungi in punctul asta in care nu exista nici un fel de rezerve relatia este doar un dans al manipularii si suspiciunilor oricat ai acoperi astea cu povesti despre armonie prietenie etc etc. Iar de manipulare si suspiciuni avem parte non stop motiv pentru suntem cu totii atat de satui de ele. Suntem de fapt scarbiti de asta. De ce nu ai putea sa zici totul celui mai apropiat om din viata ta? Sau De ce nu ai incerca s-o faci? Raspunde-ti la intrebarile astea si vei vedea de ce nu ti poti face relatii adevarate. Orice relatie o vei privi cu suspiciune pt ca tu intri in ea hotarata sa nu spui totul, convinsa ca nu i sanatos sa o faci. Probabil ca nu spui de fapt cei mai interesant si important despte tine care odata spus ar crea o legatura instant si deschiderea celuilalt. Cum ai putea avea tu incredere totala in cineva cata vreme tu excluzi din start ca cineva ar putea si vrea sa fie 100% transparent pt tine. Orice ascunzi o faci numai din teama ca nu vei fi acceptat sau pt ca te folosesti de celalat si bineinteles nu vrei sa afle pina nu ti ,mai este util. Ori daca nu mai ai nevoia de a te accepta cineva pt ca deja te ai acceptat total si daca te raportezi corect si transparent la cel care il iubesti nu mai este nimic care sa te opreasca sa ti faci iubitu parte la tot ce traiesti si esti. Ori de aici incolo totul devine palpitant. Da ti o sansa reala inlatura suspiciunile , iubeste te pt ce esti si da o sansa cuiva sa ti arate ca te poate iubi fara sa ascunzi nimic. De fapt numai de atunci te va iubi si numai de atunci va avea incredere in tine. Pina atunci esti doar intr-un pervers joc de suspiciuni bine mascat de ratiuni pretentioase. Dar fi pregatita sa accepti adevarul despre ceilalti pentru ai ajuta sa ti l spuna. Cei care vegeteaza sunt cei care au ratat prea multe sanse de a fi ei insisi. Iar cei care par abrutizati , chiar sunt dar de ei insisi. Au facut o de cate ori s-au temut sa se deschida crezind ca traiesc intr o lume ostila in care trebuie sa fi pe faza sa nu ti

scape nici un semn de slabiciune. Decizia asta i-a desensibilizat. Si au pierdut totul. Nu mai simt viata si resimt asta ca o pierdere imensa . Invidiile de care vorbesti tradeaza perceptia acestei pierderi pretioase. De fapt capacitatea de a te pastra conectat la viata , de a trai cu sens si pasiune este singura valoare posibila in aceasta lume. Iar asta nu se poate intimpla fara ati cultiva permanent increderea, deschiderea , exprimarea cu curaj a ce simti ca fiind cu adevarat important. 9. AgathaMoon spune: octombrie 5, 2011 la 2:48 pm Foarte fain articol si foarte adevarat. Mi-as dori sa pot spune ca inteleg tot ce zici, dar pentru mine intelegerea adevarata inseamna experienta si la asta tre sa recunosc ca stau cam prost. Totusi inteleg la nivel intelectual, daca ma pot exprima asa Sunt in faza in care accept ca toate chestiile pe care mi le-am spus despre o relatie sunt bulsheeturi. Acum insa habar n-am ce sa fac in continuare. E ca si cum tot , dar absolut tot ce credeam este sters cu o radiera uriasa neramanad nimic in urma, DOAR BLANK total. Nu stiu cine sunt eu cine sunt ceilalti si habar nu am ce ar trebui sa fac in continuare. Asa ca stau si ma holbez la viata. Adica, pe bune, sunt chiar cu gura cascata. Intr-un anumit moment stiu ca va trebui sa decid ceva, dar acum simt ca nici instrumente cu care sa iau o decizie nu am, mai pe romaneste nu ma duce capul. 10. andresia spune: noiembrie 4, 2011 la 9:35 pm Foarte bun articolul,atinge exact ceea ce trebuie.Acum..cati inteleg si cati nu e alta poveste.Multi dintre cititori stiu,simt ca ai dreptate dar uneori,atunci cand ne simtim neputinciosi in a schimba ceva inlauntrul nostru,din teama sau orice alt motiv,gasim intotdeauna motive,justificari sa nu o facem si sa refuzam sau combatem adevarul.Totusi este adevarat ca presiunea asa-zisei moralitatii sociale este puternica si putini au curajul sa o lase deoparte.Ceea ce este trist este faptul ca,atunci cand intelegem aceste adevarte valori si ne hotaram sa nu acceptam decat relatii in care le putem manifesta, ne dam seama ca sansele de a gasi un partener de acest fel sunt foarte reduse,tocmai datorita numarului mic al celor care vad,aud si inteleg. 11. CristiP spune: noiembrie 5, 2011 la 1:46 pm @AgathaMoon Mda. N-ai idee ce invidiat poti fi pentru simplul fapt ca esti asa usor, BLANK total. Multi si ar dori s-ajunga asa rapid (dupa citirea uni articol) in acest punct. Ma bucur sa fiu radiera bulshiturilor tale. Imi doresc sa fiu acelas lucru pentru cat mai multi castigurile fiind mari pentru cei care au sange in ei. In fapt este singura sansa de a trai cu sens si a avea relatii adevarate. Vad asta in viata si relatiile mele si ale tuturor celor care au curaju sa nu se minta. Fii sigur ca fara balastrul de porcari care le purtam dupa noi iti va fi mai usor sa afli ceeace vrei cu adevarat , ceeace conteaza, ceeace te face sa te simti implicat si motivat. NU sti cine esti dar vei simti ce vrei. Va trebui sa o declari si sa cauti sa ti implinesti dorintele. Instinctual ai si ajuns la urmatorul pas acela de a te holba la viata cu gura cascata (a contempla viata ) adica de a fi atent la viata din tine si din ceilalti pentru a afla cine esti si ce vrei sa cauti. Relax decizia de care pare ca te temi putin nu este o ruleta ruseasca ea va veni firesc pe directia a ceeace simti ca ti dotresti. Nu este o decizie este mai degraba o recunoastere a ceeace esti. Iar pe masura ce te vei descoperi pe tine prin onestitatea interioara vei capata o luciditate care te va ajuta sa i cunosti pe ceilalti dincolo de slabiciunile lor si aventual sa i poti ajuta pe unii sa si recupereze propriul adevar. Iar faptu ca ai acceptat atat de repede evidenta adevarului nostru relational
18

dovedeste ca, chiar te duce capu. Ai rabdare cu tine intrucat te asigur ca te vei surprinde placut cu propria ta evolutie. Ms de comentariu si aprecieri. Te mai astept in zona cu situatia la zi. Numa bine. 12. CristiP spune: noiembrie 5, 2011 la 3:55 pm @Andresia. Asa e multora le este clar ca acesta este adevarul dar totu depinde de gradul in care esti prins de slabiciunile tale si cata nevoie ai de minciunile traditioanle pentru a-ti ascunde vulnerabilitatea si nefericirea sub masca superioritatii. Ca un om slab sa se poata minti pe sine ca este superior (in speranta ca i va prosti si pe ceilalti) are nevoie de un intreg si laborios sistem moral si conceptual. Nu degeaba se spune ca atunci cand oameni pierd legatura cu TAO (esenta de la baza intregii vieti) incep sa vorbeasca despre dreptate si morala. Cand intelegi aceste adevarate valori . esti dispus sa pierzi orice pentru ele iar ce i care si asuma adevarul propriei vieti devin hrana pentru toti cei cu care interactioneaza si intra in relatii. Foarte greu poti scoate din viata ta un om liber in interiorul lui . Ii vei cauta prezenta oricat de mult ti ai spune ca nu i ceeace doresti. Relatiile cu oameni relaxati liberi sunt invariabil revigorante. Si oricat i-am condamna ca si permit libertatea le vom cauta cu disperare compania pt ca viata alaturi de ei este incitanta, reala. Sau ii vom ura cu aceias disperare pt ca traiesc viata care noi ne o refuzam si pt ca nu I putem supune cu nici un fel de metode . Una peste alta te asigur ca viata iti ofera oportunitatile relationale de care ai nevoie. Important este sa faci tot ce faci fara teama si fara speranta si vei intalnii in cele din urma partenerii cu care poti experimenta relatiile in cuplu la un alt nivel. Intr-adevar sunt destul de putini pentru ca este foarta multa ipocrizie in ce priveste realitatea relatiilor noastre. Nimeni nu vorbeste de tensiunea si instrainarea din majoritatea relatiilor lor. Majoritatea imbraca dragut plictisu sau dispretu din cuplu. Si asta ajuta la perpetuarea situatiei pt fiecare trebuie sa descopere adevarul pornind de la 0 . Dar imediat ce va fi vizibila armonia din viata si relatiile celor ce traiesc liberi de credintele altora , multumiti de ceeace sunt, toleranti cu ideile altora vor fi tot mai multi cei care vad aud si inteleg Din acest proces de creare a unui numar cat mai mare de oameni puternici carora nu le este frica sa fie ce sunt, facem parte si noi cei care ne bagam in seama aici. Practic trebuie sa intelegem ca relationarea nu este un mod de a ne confirma valoarea sau de a ne asigura satisfacerea unor nevoi. Relationarea este pentru a ne exprima si simti bine intr-un context de maxima intimitate. Relationarea este deschiderea unei usi celuilalt catre viata noastra interioara. Relationarea este un gest de generozitate de ambele parti posibil doar intr-un context de libertate absoluta. Numai in aceste conditii poate aparea ceva valoros. Nu-ti ascund ca am mari sperante ca in pofida procesului dureros care l presupune renuntarea la iluzie majoritatea dintre noi sunt satului de tragediile in care se scufunda foarte repede prea multe din povestile noatre de dragoste. 13. andresia spune: noiembrie 25, 2011 la 10:36 pm Cristi,in raspunsul tau de mai sus spuneai : Foarte greu poti scoate din viata ta un om liber in interiorul lui . Ii vei cauta prezenta oricat de mult ti-ai spune ca nu-i ceea ce doresti. In intervalul de la postarea mea si pana azi am inteles asa bine aceasta fraza ! Si am inteles si ..inversul.Multumesc .

9 noiembrie 2011 Da o sansa reala relatiilor partea a 4-a Este generalizat in jurul nostru fenomenul in care dupa o relatie incheiata, cel parasit ajunge sa-si verse furia pe fostul iubit sub justificari de genul: - nu m-ai apreciat la adevarata valoare, m-ai folosit, nu mai meritat, nu m-ai inteles niciodata, eu am fost atent cu tine permanent (ti-am cumparat o gramada de lucruri), iar pe tine te-a durut in posterior Ceea ce este absolut incredibil este ca cei aflati in aceasta situatie, cu acest discurs spera sa-si readuca partenerul alaturi. Il irita permanent si nu conteneste sa-i repete la nesfarsit cat de ranit este de revelatia faptului ca nu a fost apreciat cum merita. Spera sa-i insufle suficienta vinovatie incat sa-i revina alaturi, de preferat cu capul plecat, cerandu-si scuze pentru nesimtirea de a-si permite sa spere la ceva mai interesant. Considera ca singura solutie de a-si recupera partenerul este de a-l forta prin vinovatii sa revina la el. Instinctual este constient ca oferta lui este foarte subtire si oricum alte argumente nu are pentru a-si recupera iubita. Tot ce va reusi insa, va fi sa agraveze situatia indepartand-o mai mult. Tot acest fals dispret (care nu reuseste decat sa tradeze disperarea invalidarii) are in spate evitarea responsabilitatii proprii in esecul relatiei. Practic cel parasit refuza sa accepte ca nu mai era o companie placuta de multa vreme pentru cel care l-a parasit. Iar faptul ca cel parasit resimte ca o pierdere inacceptabila incheierea relatiei, inseamna ca cel care a plecat oferea mai multa placere si valoare. Altfel nu iar simti lipsa. Si astfel ajungem sa vedem ca de fapt cel care a renuntat, era in situatia de a fi fost folosit de cel cu gura mare care oferea prea multa plictiseala, tensiune, pretentii si prea putina deschidere, relaxare si comunicare reala. Si este evident peste tot in viata ca nimeni nu se agata de lucruri fara valoare. Daca-ti doresti ceva, invata sa respecti ceea ce-ti doresti. Este absurd sa te astepti sa se intoarca iubita la tine cata vreme tu-i repeti obsedant ce curva perversa si fara inima este. Dorim ceea ce e pretios pentru noi si renuntam la ce nu ne mai aduce satisfactie. Asa ca daca esti parasit si ai sentimentul unei pierderi trebuie sa faci cel mai elementar gest de onestitate in care sa recunosti ca oferi prea putin sau mai precis ca esti prea putin. Ca te-ai folosit de partenera sa-ti satisfaci nevoile de validare si ca prin toate atentiile tale nu faceai decat sa incerci sa-ti cumperi prezenta ei. Suferintele insuportabile sunt consecinta ignorarii si evitarii celor mai elementare si accesibile adevaruri interioare despre noi insine. Niciodata nu vom suferi cumplit ca nu intelegem natura ultima a materiei sau a constiintei, insa este crunt sa nu recunosti ca in spatele acuzelor tale se ascunde regretul ca ai pierdut din neatentie si frica o relatie importanta pentru tine . Trebuie inteles ca nu putem oferi decat ceea ce suntem. Si ceea ce suntem este singura valoare in relationare. Singura moneda de schimb. Iar daca nu sunem suficient este pentru ca refuzam adevarul despre noi si ne chinuim sa mimam ceea ce credem ca ar trebui sa fim. Procesul acesta de reintoarcere catre ceea ce suntem este dureros in principal pentru ca trebuie sa recunoastem ca suntem foarte departe de ceea ce pretindem despre noi. De fapt trebuie sa recunoastem ca nici macar nu ne dorim cu adevarat sa fim ceea ce pretindem ca suntem. Urmatorul pas este la fel de obligatoriu si presupune a acorda o recunostinta reala pentru timpul ce ti-a fost oferit de partener. In definitiv a fost un om care a stat langa tine, ti-a dat o sansa reala de a experimenta relationarea in cuplu, in conditiile in
19

care sunt o multime de femei care te-au ignorat complet si foarte probabil nu au dat 2 bani pe tine. Este penibil sa te razbuni ca teau parasit, exact pe acele femei care, dintre toate, ti-au oferit oportunitatea unei experiente in cuplu. Recunosterea nivelului nostru real de valoare (maturitate si experienta) si recunostinta pentru oricare din relatiile avute trebuie sa fie un gest intim si pofund. In afara unui astfel de gest, resentimentele vor aparea permanent sub forma reprosurilor incarcate de frustrare care te vor face mai neinteresant si patetic. Doar pe acest fond de atitudine poti evita caderi crunte in care sufletul iti arde, parasit fiind. Si-ti arde cu atat de tare cu cat te indepartezi de adevar. Pe masura ce te apropi de adevarul tau insa, arsura devine tot mai blanda, si in cele din urma vei multumi cerului ca nu te-a iertat de durere. Mai ai solutia unei atitudini exagerat de precaute in viitor, in care speri ca in urmatoarele relatii, prin viclenie, sa-l sifonezi pe celalalt inainte sa te sifoneze el. Vei fi permanent suspicios, vei interactiona superficial si nu vei putea tine langa tine decat pe cineva care nu-ti poate simti atitudinea perversa. Este numai o alta varianta de a refuza adevarul despre tine si asfel te califici direct pentru o experienta mai dureroasa care sa-ti aminteasca ca evitarea adevarului nu este o solutie pe termen lung. Aud obositor de mult de la cei abandonati ca-si refuza orice responsabilitate sub argumentul cum de am fost bun x luni si acum nu mai sunt?. Iar raspunsul si-l dau imediat cu satisfactia celui care se simte exonerat de orice responsabilitate femeile-s niste curve, profitoare de barbati buni. Daca aveam vreo problema nu m-ar fi placut nici la inceput isi spun ei. Dar s-a plictisit si m-a lasat singur cand trebuia sa ma suporte asa plicisitor (completez eu). Mai mult, rememoreaza toate atentiile cu care si-au tratat iubitele pe parcursul relatiei si toate momentele in care iubitele lor nu le-au intors atentia. Practic se victimizeaza pentru a-si varsa furia si a-si asuma rolul de judecatori. Nu ar fi nici o problema daca atitudinea asta i-ar linisti si relaxa. Dar de fapt isi amplifica enorm chinul, semn ca sunt orientati gresit si se departeaza de adevarul lor interior. Pentru cei care din disperare se grabesc cu sentinte de genul celor de mai sus le spun ca, exact aceste femei curve sunt cele care ti se dedica firesc si cu maxima placere cand ajungi barbatul care trebuie sa fii. Invariabil vei auzi de la ele cand ajungi aici poti sa faci ce vrei cu mine. Prin pretentiile si asteptarile care ni le cultivam nu facem decat sa refuzam dreptul celorlalti de a fi ce sunt si de a-si urmari fericirea. Dorim sa-i determinam cum putem (casatorie, principii morale, vinovatii, intimidare) sa-si ignore ceea ce simt si doresc in favoarea asteptarilor noastre de la ei. Cand ne raportam la noi insine, ne este clar ce absurd este sa avem astfel de pretentii si intelegem cat sunt de nedrepte. Dar majoritatea presupunem ca in ce ne priveste, vom gasi o modalitate sa fentam iar celalalt este fraierul care va trebui sa se conformeze restrictiilor, pentru ca altfel l-am ars. Sunt si dintre cei care intra bineintentionati in acest tip de contract dar sfarsesc intr-o tristete la fel de neplacuta. In relatii suntem o caruta de sensibilitati cu care celalalt trebuie sa fie foarte atent, nu cumva sa ne jeneze. Ne masuram cuvintele intrebandu-ne permanent, oare ce parere isi face, oare ce crede despre mine? Nu putem vedea ca orice ar crede despre mine este strict responsabilitatea celui care-si face parerea, si orice evaluare gresita se va intoarce numai inpotriva celui care greseste. Si indiferent ce parere are oricine, important este daca eu stiu cine sunt. Iar cand stii nu te mai poate afecta prea tare ce cred altii.

Insa miza noastra a tuturor ar fi ca inainte sa punem etichete pe ceilalti, sa fim atenti si sa intelegem ca suntem o necunoscuta pentru noi insine, iar pretentiile de a stii atat de exact ce se intampla incat sa ne permitem sa judecam, sunt penibile. Majoritatea nu se evalueaza cu bun simt si nimeni nu respecta declarat si asumat oferta celuilalt. Constat consternat ca si in cazul in care transmiti clar ca nu esti interesat de asteptarile nimanui (cu exceptia sefului in cazul meu), orice asteptare nesatisfacuta a partenerului devine sursa de disperare si neincredere in sine. Tot ceea ce ne leaga devine nerelevant in fata dezamagirii, neimplinirii unei asteptari. Pur si simplu nu putem relationa fara PRETENTII. Si cersim sau amenintam, in functie de stil sau situatie, pentru ceea ce ne dorim. Problema este ca foarte putini isi asuma si declara tare si raspicat ca nu sunt in relatie pentru a satisface asteptari de nici un fel. Putini au curajul sa spuna ca sunt intr-o relatie pentru experienta, distractie, evolutie. Eu consider de exemplu ca-ti ofer darul suprem prin faptul ca impartasesc cu tine ceea ce sunt si traiesc. Alaturi imi poti cunoaste viata pentru ca te fac parte din ea. Te fac parte la slabiciunile mele, puterea mea, modul meu de a gandi si a fi. Iti deschid accesul la psihologia masculina cu toate intimitatile ei. Te ajut sa te maturizezi si sa ai incredere in tine. Sunt sigur ca te voi surprinde inclusiv neplacut cu adevarul meu, stiu ca te pot pierde, dar daca nu faci fata la adevar, cauta pe cineva care-ti va spune ce vrei sa auzi. Vei gasi putini care sa-si declare adevarul fata de tine si relatii pentru ca majoritatea ascund adevarul si fata de ei insisi. De fapt numai relationarea pe aceste baze ne poate satisface. Orice altceva cade rapid in tragedie. Avem experienta tragediei repetate in toate relatiile noastre. Ar fi cazul sa incercam alta abordare. Relatiile au devenit un mediu in care se asteapta salvarea, fericirea si consolarea de la celalalt. Aparent nimeni nu vrea ceva real desi sunt toti scarbiti si plictisiti de sablonul relational de care au avut parte. Dar cand ajungem in punctul in care trebuie sa acceptam ca nu suntem cu nimic mai importanti decat oricine altcineva si mai ales ca nu suntem buricul pamantului, incepem sa ne regasim interesul pentru plictiseala. Foarte multi se zvarcolesc disperati in fata adevarului si cauta orice interpretare pentru a-si spune ca tot ce zic eu aici sunt tampeniile unei minti bolnave, lipsita de orice dumnezeu. O mare parte din femei, de exemplu, intra in disperare cand se lovesc de situatia in care un barbat pe care-l doresc dovedeste ca nu are nevoie de ele, ca nu poate fi controlat, supus sau intimidat sub amenintarea ruperii relatiei sau a oricarei conditionari. Le este imposibil sa accepte ca nu te au la mana cu nimic. NU inteleg ca se poate relationa liber, ca oferi din placere ce vrei, cand ai chef, fara a-ti pune problema ce primesti in schimb. Se asteapta cu sufletul la gura cel mai mic semn de slabiciune in toate tentativele lor de intimidare si de a aduce relationarea intrun spatiu in care au un cat de mic control. Problema este ca atunci cand il au, dispretuiesc imediat barbatul care nu rezista presiunilor lor. La nivel conceptual gasesti intr-adevar destui care sunt de acord cu mine, dar la nivel practic lucrurile sunt pe atat de complicate pe cat de mult incerci sa amani renuntarea la frica de abandon sau neimportanta etc. In nici un caz nu subestimez forta slabiciunilor noastre si nu am pretentia ca renuntarea la minciuna este ceva facil. Am vazut si nu mai pot subestima nebunia unei minti disperate careia-i fuge pamantul de sub picioare. Poate crea teorii absurde, cazand intr-o paranoia care ar fi amuzanta daca nu ar consuma de vie fiinta care cauta sa-si dovedeasca ceva ireal. Intalnirea cu oameni adevarati poate crea mult deranj interior, dar a nu vedea oportunitatea de a-i pastra in viata ta
20

cu recunostinta, te pune pe o directie in care va trebui sa inveti dureros ceea ce nu ai putut sa vezi. Odata intrat in acest joc al santajului, in care fiecare se foloseste de atuurile lui pentru a-l obliga pe celalalt sa ofere ce se asteapta de la el, am intrat intr-un spatiu in care EXISTA NUMAI MOARTE (plictiseala). Relatiile devin suma gesturilor si cuvintelor de atentie care ne confirma importanta in ochii celuilalt. Nimic esential nu mai poate aparea pentru ca orice traire interioara este inaccesibila si neimportanta pentru partener. Nu poti vedea candoarea si placerea din modul in care esti servit, asteptat si intampinat de exemplu, si nu poti intelege ca in starea interioara a celuilalt stau cele mai tari declaratii de dragoste. Treci astfel indiferent si preocupat de gandurile tale despre tine pe langa momente de sensibilitate, interes si grija. A nu intelege sau a nu fi interesat de peisajul interior al celuilalt si implicit a nu raspunde, constientizand trairea femei de langa tine, este ceea ce distruge orice relatie. Aceasta este lipsa de conexiune: a fi incapabil de a pastra contactul cu fenomenul interior al vietii celuilalt. Acest fenomen este ceva dincolo de noi este viata ce se traieste prin noi - si este permanent noua, interesanta, vie dar este inacceptabil pt minte sa ne-o asumam si sa o traim ca atare, pentru ca in acest mod de a trai nu exista rigiditate, predictibilitate, siguranta, viitor (pasiunile mintii). Nu exista decat certitudinea pasiunii de a trai si cunoaste. Iar pentru a trai astfel este nevoie de increderea in inteligenta si grija vietii. Alternativa la aceasta incredere este nevoia de a te asigura, de a negocia pe fata sau pe ascuns: ce dau si ce primesc? In relatii, inceputurile sunt sanse noi de a fi mai atent pentru a intelege mai bine. In aceste inceputuri, sustinute de sperante si incredere, poti raspunde momentelor de deschidere pentru a le incuraja si poti descuraja fara mila orice tentativa de a iesi din prezent, de a pune presiune pentru a obtine promisiuni, de a-ti ingradi libertatea, de a cadea in verbalizarea relatiei in detrimentul trairii ei. Dovedeste-mi iubirea prin libertatea pe care mi-o acorzi, prin respectul pentru modul meu de a fi, prin bucuria cu care-ti petreci timpul alaturi de mine, prin curajul de a fi tu insuti spunandu-mi ceea ce ti se pare dificil de spus sau renuntand la asteptari, pretentii, promisiuni. Scuteste-ma de orice fel de declaratii inteligente sau cuvinte mari, perspective dramatice si emotii ravasitoare. Iubirea nu este emotie. Iubirea este constienta, luciditate, echilibru. Nu am nevoie de nici o dovada de iubire pentru ca vad cine esti. In lipsa constientei nu poti vedea, aprecia si intelege iubirea, loialitatea, prietenia adevarata pentru ca este extrem de inconfortabila pentru mintea ta. Daca ti-a placut articolul vino pe Forumul FiiConstient.ro de dezvoltare spirituala pentru a dezbate mai multe teme care au la baza spiritualitatea. CRISTI Tags: Constienta, cuplu, emotii, frica, inconstienta, Iubire, libertate, luciditate, minte, Prezenta, relatii Comentarii 1. Razvan spune: noiembrie 10, 2011 la 3:14 am Citind mi-a venit in cap trecutul meu cu tot ce inseamna inconstienta, insensibilitate, lipsa de respect, de iubire dar cu foarte mult egoism. Ma uit in prezent si imi dau seama ca EU (omul) nu sunt cu nimic mai presus decat am fost in trecutul despre care vorbesc. ca nu sunt NIMIC, cum zicea si Pavel daca cineva crede ca este ceva se inseala singur. Si in acest nimic si gaseste toata iubirea despre care vorbim aici.

Ce paradoxale sunt lucrurile, ca zicem: *Eu nu pot iubi pe nimeni iar asta e o declaratie de iubire sincera. Ca daca e smerenie si sinceritate, e sigur si iubire, 100%. sau *Nu am nevoie de tine, vreau doar sa te ajut oare cati inteleg iubirea din asta ? Totusi din pacate(pentru EU) sau din fericire (pentru suflet) tot iubitorii trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru neiubirea celor in jurasta e adevarul iar cand faci asta, nu de putine ori sfarsesti pe cruce, pe rug, sub un morman de pietre care cum. :-s A fi iubitor nu e un lucru usor, dar e placut pe masura greutatii. Ps: scuze ca m-am intins, asa e omu ii dai un deget si-ti ia toata mana haha :)) 2. crisu spune: noiembrie 10, 2011 la 10:37 am Iata si cateva concluzii de femeie, doar cateva, scrise tot pentru femei. (Ma bag si eu, pentru ca blogul asta al lui Cristi, e prea demential de bun si ma incita.) Uneori noi femeile suntem cele parasite. Pentru lipsurile noastre reale, sau pentru ca ceea ce aveam noi de oferit, exceptional de altfel, nu era in lista de meniuri de dorit pentru celalalt. Totul este sa intelegi ce se intampla. Cristi vrea sa ofere adevarul. Dar nu toata lumea are pofta de asa ceva. Ce poti fce? Tu esti tu, si faci in fiecare clipa tot ce te reprezinta. Si uneori, pur si simplu, nu iese bine. Si eu am patit asta. Cum te intorci de la durere la sanatate? Simplu. Indiferent cat de mult vrei ca un barbat sa fie al tau, asta nu va schimba finalul in ceea ce ai dori tu. Nu poti lua ostatice sentimentele unui barbat si nici nu-l poti face sa stea cu tine impotriva vointei lui. Pe bune, doamnelor, nu merge asa. Dati-i drumul fizic, emotional si spiritual. Cum sa zic mai complet? Eliberati-l in lumea larga si urati-i drum bun. Nu e toata lumea creata sa te adore pe tine, si asta e absolut OK. Iar viata ta poate inflori in ciuda acestui fapt. In realitate, poate ca fix tu esti motivul pentru care relatia nu merge. Si spun asta pentru toate, noi putem fi niste rautacioase insuportabile si niste vampiri emotionali, care sug viata din toti oamenii cu care se intersecteaza, asa ca hai sa nu eliminam varianta asta din start. Uita-te bine, ca sa afii cum esti: tie ti-ar place sa traiesti cu cineva asa cum te porti tu? Cand nu stim sa le permitem altora sa ne ajute, devenim cu atat mai putin capabile sa dezvoltam o relatie cu adevarat si sa facem fata provocarilor care vor tot aparea. Eu una, recunosc ca am aceasta problema. Nici un barbat nu isi doreste sa traiasca vesnic cu teama ca femeia pe care o iubeste va fugi in bratele altuia. Ii datorezi celui de langa tine sa nu-l faci sa simta asa ceva. (Desi, aceasta posibilitate mereu exista, din ambele parti.) Nu te pacali! Exista o linie foarte subtire intre independenta si singuratate. Una e sa stii cum sa prosperi pe cont propriu si sa-ti fie bine chiar si singura, si alta e sa traiesti de una singura numai pentru ca nu ai invatat cum sa incluzi in viata ta si pe altcineva. Cand ne invesmantam in propria independenta, e ca si cand neam pune la punct un plan B. Daca un barbat nu crede ca ai nevoie de el si ca ai putea s-o iei la goana sau sa-l pui pe liber la prima miscare gresita, n-o sa se simta niciodata in siguranta. Vorbesc iar din experienta mea Barbatilor le plac provocarile. Ei se trag din vanatori si gladiatori. Cu toate astea, atunci cand barbatii nu trebuie sa depuna nici un efort pentru a obtine ceva, nici nu depun vreunul. Barbatii recunosc usor o femeie nesigura pe ea si neformata complet. O astfel de femeie va fi maleabila si o prada usoara, de la a fi la dispozitia unui barbat pentru sex pana la a-l intretine
21

fara sa-i ceara nimic in schimb. Seamana cu iubirea neconditionata, numai ca e facuta din slabiciune, deci NU E. In plus: Orice cuplu poate inflori, cand nu exista nici un obstacol. Orice tip iti poate sta alaturi cand iti este bine. Uneori obstacolele reusesc sa ne puna pe butuci, de tari ca fularul ce suntem. Si te si desparti. Bonus de incheiere: Ai grija la o eroare frecventa, dupa despartiri: E foarte usor sa-ti inchipui ca totul mergea ca pe roate cand te gandesti la fostul. Nu iti vei aduce aminte decat de momentele placute, nu si de cauza pentru care fostul e fostul. Crede-ma, exista un motiv pentru care el e fostul si, in clipa in care te vei intoarce la el, daca vei indrazni sa mergi atat de departe, ti-l vei aminti. ;) Tocmai cand scriam ultimele cuvinte, am primit pe mes o poanta, asa ca o pun , poate iti destind fruntea. Anca B.: * Care este cea mai neplacuta ora pentru o femeie? Unu fara ceva. 3. Daria spune: noiembrie 10, 2011 la 7:30 pm Excelent articol, iar dincolo de adevarurile continute, mi-a creat o stare de emotie intensa (ce sa fac daca nu pot trai altfel, decat trecand prin mine fiecare cuvant?)! Interesant p.d.v., si recunosc ca niciodata nu am privit esecul unei relatii din acest unghiFelicitari! 4. CristiP spune: noiembrie 10, 2011 la 7:48 pm Ms Daria. Emotiile fac parte din viata si spun multe despre noi Ideea in ce le priveste este sa le privim ca ceeace sunt fara sa le exageram importanta si sa le incarcam cu intelesuri spectaculoase. Pe de alta parte exact asta este rolul ce mi l-am asumat acela de a forta .. uneori brutal alte perspective asupra relatiilor pt ca este multa confuzie si durere acolo unde ar trebui sa fie numai satisfactie si distractie. 5. Angy spune: noiembrie 13, 2011 la 10:22 pm Cutremurator de adevarat ! De multe ori limitam pe cel care ne este alaturi tocmai pentru ca stim cat de vulnerabili suntem. Dorim sa ne fie prizonier dar ma intreb ce bucurie mai avem daca stim ca el/ea revine acasa doar din obligatie? O relatie nu trebuie sa fie umilinta ci bucurie, implinire. Trebuie sa ne aplecam mai intai asupra noastra si abia apoi asupra celorlalti.Fiecare are in mod inerent totul pentru a-si implini visurile. Nu exista fericire? Ba da, exista, este langa noi, o putem atinge, o putem avea dar suntem prea egoisti sa recunoastem si strigam cu trufie :merit ceva mai bun !Dar si celalalt merita, nu? Asta nu vedem. Intregul este posibil doar prin coexistenta opozitiilor. Daca vrem sa vedem lumina trebuie sa stim ce este intunericul.In fond, suntem ceea ce trebuie sa fim, asa cum meritam.Si un citat care-mi place tare mult : L BlagaPasarea de aur :ngenuncheai, unul n faa celuilalt! Dragostea e, nainte de toate, respect reciproc. mbriai_va! 6. aura spune: decembrie 25, 2011 la 11:38 pm Atit de bine mi-au picat aceste articole, le-am gasit tocmai cind aveam mai multa nevoie de ele. Incepusem sa cred ca nu exista nici o speranta ca odata intrata intr-o relatie toxica, odata ce ai depus acel juramint de fidelitate esti condamnat pina ce moartea ne va desparti.Asteptam si imi promisesem ca voi astepta o alta viata pe care sa o traiesc cum imi doresc eu. Asta fiid compromisa. Sint intr-o relatie in care trebuie sa ma supun unor reguli si moralitati exagerate.In care ma simt vinovata de tot

ce simt si imi doresc si nu corespunde cu dorinta sotului meu. Visam ca se va ajuge vreodata ca cineva sa vorbeasca deschis despre aceste relatii in care te simti incarcerat. Niciodata nu am inteles de ce aceste certificate de casatorie nu se reinnoiesc in fiecare an in functie de dorinta ambilor partenerisau in functie de cum evolueaza relatia in anul respectiv, la fel ca cele de handicap. Ma bucur si incep sa am sperante ca ceva se va modifica in felul de a privi natura relatiilor. Nu stiu insa daca la fel de bucuros ar fi si sotul meu daca ar citi aceste articole. Niste prosti cu care ne intoxicati mintea si cu care ne pierdem vremea noi femeile in loc sa ne vedem de treburile noastre, bucatarie, curatenie, copii si ei bineinteles. Mi-ai facut o mare bucurie CristiP. Nu te cunosc, nu am mai citit nici un alt articol de-al tau, astazi am ajuns din intimplare pe acest sait( desi stiu ca nimic nu este intimplator) Dar te iubesc pentru tot ce ai scris aici pentru curajul cu care iti traiesti viata si te invidiez pe tine si pe toti cei care au ales sa traieasca in libertate. 7. CristiP spune: decembrie 26, 2011 la 1:06 pm Aura! Iti multumesc f mult pt comentul tau. Este important pt mine ca cei care traiesc traumatizati in aceste relatii toxice sa se exprime fara rezerve. Mie imi este clara situatia din majoritatea cuplurilor pt ca multi pot vorbi usor cu mine si in plus vad realitatea dincolo de aparentele care le inretin. Este important sa vorbim deschis despre adevarul din spatele aparentelor pt ca cei fara experienta si singuri sa stie ce imense sunt pericolele naivitati si sa nu se grabeasca ca in entuziasmul indragostirii sa faca exact aceleas greseli care ne au distrus pe toti si care ti fura ani buni de viata. Aura! Solutiile la problemele nostre sunt numai in prezent. Nu maine, nu in viata viitoare. Motive sa amanam vindecarea putem gasi permanent. Dar cu cat amanam mai mult situatia se inrautateste si devine mai dificila. Partea buna a vindecarii este ca imediat ce esti dispusa sa faci ceva cu adevarat existenta te ajuta. Recomandarea mea este sa afli exact ce vrei de la viata sa comunici clar, fara frica si fara indoieli sa fi pregatita pentru un santaj emotional si o presiune fara margini din partea sotului si aliati lui dar in acelas timp sa faci sa sa transmiti totul cu cat mai multa caldura. In definitiv ai impartit ceva viata alaturi de el si cu el ai ajuns la intelegerea care te-o adus pe blogul meu. Intalnirea egoului barbatilor cu propriile slabiciuni si ipocrizii este una foarte dureroasa. Ca si sotul tau sau pe aproape, suntem sau am fost majoritatea barbatilor. Si noi, ca si voi femeile suntem victime a inconstientei. Cu totii suntem avariati si numai impreuna ne putem vindeca. Pe scurt fii ferma dar calda cand transmiti adevarul atat de incomod pt sotu tau. In mod evident va cataloga articolele astea ca fiind toxice pt ca asa si sunt . Dar sunt toxice pentru minciunile care ti le spune. Articolele mele intoxica minciunile si ipocrizia. Deci nu astepta vreo aprobare din partea lui nu are cum sa ti o dea cata vreme el considera ca prin astea isi pierde puterea asupra ta. Am fost si eu in situatia lui si l inteleg dar ar fi bine sa stie ca starea acuala de lucruri cand nu mai este intre voi decat instrainare nu l incalzeste nici pe el chiar daca egoul lui ii ceva mai satisfacut ca te are bineinteles numai de ochii lumii. Alegerea de a trai in libertate nu este un gest de dezinteres fata de relatii ci dimpotriva unul prin care le respecti pentru ca astfel vei oferi aceias libertate partenerului tau si orice moment impreuna va fi expresia doar a placerii de a fi cu cineva fara nici o obligatie fara nici o conditie. Daca vrem sanatate interioara va trebui sa ne iubim pt ceeace suntem sa ne asumam si sa ne exprimam identitatea, sa fim recunoscatori ca impartim existenta unii cu altii. Suntem ce trebuie sa fim si mai ales suntem suficienti cat suntem . Nu avem nevoie decat sa scoatem firesc si relaxati , .. la suprafata,
22

fiecare din noi adevarul nostru si totul se va normaliza. Viata ne consiliaza permanent cand suntem corecti cu noi insine. PS Spune-mi te rog cum ai ajuns sa dai blogul meu. Ms. 8. aura spune: decembrie 26, 2011 la 9:10 pm Cristi cum ti-am spus am ajuns din intimplare pe acest blog, astazi am refacut traseul- Punctul zero- Octavian Tiganus, We are one-Andrei Ungureanu si aici am gasit o legatura spre saitul tau. Am citit toate cele 4 articole cu o foame de informatii. Dupa fiecare articol simteam o durere cumplita in stomac dar eram hotarita sa merg pina la capat sa vad cit de tare poate sa doara. Aceasi durere o am si astazi pentru ca am recitit cele 4 articole si toate comentarile. Mi se parea ca am o relatie normala desi faceam eforturi sa para asa dar era ceva firesc pentru ca toata lumea face asta, (ma rog aproape toata lumea). Si apoi sa aflu de la tine ca se poate si altfel. Insa felul in care o spui atit de direct si de natural, nu stiu cred ca trebuia sa fiu pregatita pentru asta cred ca trebuia sa incep cu o lectura mai ocolitoare este ca si cum m-ai fi pris de umeri m-ai fi zguduit bine si ai fi zis : Aura trezeste-te asta este viata pe care o astepti TRAIESTE-O, Arunca-te in apa nu sta pe mal doar asa vei invata sa innoti. Mam obisnuit sa privesc de pe margine la cei care isi traiau viata sa ma bucur pentru cei care reuseau sa innoate dusi de curentul vieti si sa ma felicit ca nu am incercat cind vedeam pe alti ca se inneaca. Recomandarea ta este sa aflu ce vreau de la viata. Nu stiu ce vreau, acum chiar nu stiu. Stiu insa sigur ca nu mai vreau sa ma complac in aceasta situatie. Nu stiu de unde voi incepe chiar si un simplu dialog transmis cu caldura stiu ca va naste in el suspiciuni si reprosuri de emancipare feminina. Totul transmis pe un ton arogant. Cind vor intelege barbatii ca nu sintem dusmanii lor si nici nu dorim sa le fim superioare vrem doar sa ne respecte si sa ne lase sa-i iubim din dorinta noastra nu pentru ca asa trebuie sa faca o sotie. 9. CristiP spune: decembrie 26, 2011 la 10:33 pm Exact detaliile traseului pe care ai ajuns aici ma interesa. Imi place sa vad firul pe care viata trage sforile pt ca firul acesta reflecta o legatura de natura mai subtila. De aceea am insistat pt un raspuns mai concret. Ms. In alta ordine de idei : Trebuie sa fiu direct transant si clar mai ales pentru cei care inca nu s compromisi de prea multe decizii gresite nu au facut toate greselile si nu se afla in situatii aproape fara iesire. Pt ei trebuie sa fiu convingator si clar pt ca au o sansa buna sa si faca relatii pe alte baze. Cand esti prins in relatii complicate cu atasamente si angajamemente consistente trebuie un curaj si o determinare fenomenala sa iesi dintr o mocirla tot mai consistenta cu fiecare zi care trece. Intrebarea i cat de importanta este viata ta pentru tine si daca crezi ca-ti permiti sa ti o irosesti pe acelas drum care te-o adus aici. Barbati vor vrea sa nteleaga femeile si sa le cunoasca ca ce sunt numai dupa ce vor afla cine sunt ei insisi si isi vor gasi increderea in ei pana la punctul in care vor lasa femeile libere. Acum nu si permit pt ca sunt f nesiguri si speriati de femei si sexualitatea lor motiv pt care singura lor solutie este sa le traumatizeze facandu le sa se simta vinovate si fara valoare. Dar intrebarea este gresit pusa pt ca tu trebuie sa te intrebi doar cum poti fi cu viata ta un suport pentru ceeace ai dorii ca ea sa fie pt tine. Nu este f usor dar este singura cale care se termina in implinire si sens. Restu cad toate in plictisela instrainare si disperare.

10. Dana spune: ianuarie 14, 2012 la 4:42 pm Aura, fiecare din noi trecem prin perioade negre. Unii raman acolo, altii invata lectia, pleaca mai departe schimband ceva in felul lor de a fi si de a percepe lucrurile. Este greu sa faci o schimbare, ar insemna sa iesi dintr-un confort care ti l-a creeat obisnuinta. Ai face ceva dar tot amani, e mai bine sa traiesti in ceva cunoscut, palpabil, vechi, chiar daca asta inseamna o pierdere a identitatii tale. Nu mai stii exact cine esti, ce simti, ce trebuie sa arati in exterior, ce trebuie sa vada unii, ce trebuie sa vada altii Stai cu tine, analizeaza-ti viata, analizeaza cine ai fost si cine esti. Si daca vezi un decalaj, ia o decizie. Poate cea mai grea din viata ta! Tot ce ti-am spus este trait de mine. A fost crunt de greu sa iau o decizie dupa 15 ani de convietuire, dar a fost cea mai inteligenta miscare a mea. A fost momentul meu de regasire, de atunci sunt eu . Trebuia sa o fac mai de mult timp pt a castiga ani din viata mea. A fost bine si asa. Ca ai ajuns pe acest site nu a fost intamplatorasa am ajuns si eu, cred in legea atractiei. Ceva iti iese in cale chiar cand ai nevoie! Si in alta ordine de idei ma bucur ca am cunoscut un om cum este Cristi, care are o intelepciune de a percepe viata nu prea des intalnita, e un formator de idei pt viata, e un tip minunat. Pot spune ca a avut o mare influenta asupra mea ( prin spusele lui! ). 11. Chris spune: ianuarie 16, 2012 la 1:23 pm Si ce faci atunci cand ajungi la 27 ani, te uiti inapoi si realizezi ca fiecare relatie a fost un fiasco total si ajungi sa iti pierzi orice speranta ca vei gasi vreodata persoana potrivita 12. CristiP spune: ianuarie 16, 2012 la 2:11 pm Chris! Cand te trezesti deziluzionata la 27 ajungi la mine pe blog si afli ca nu persoana potrivita trebuie sa o intalnesti. Trebuie sa te intalnesti pe tine insati inainte. Trezita, intelegi ca tot acest fiasco a fost o experineta importanta a fost viata ta de pana acum care ti -o aratat ceva extrem de important, anume ca trebuie sa schimbi ceva. Iar acum ai sansa sa ti schimbi viata pt ca ai inteles clar ca directia pe care esti nu i ceeace doresti de la ea. Asa ca uite ca sti exact ce ai de facut. Trebuie sa incepi sa schimbi modul in care te raportezi la viata, la iubitii sau pretenii tai. Si imediat ce ti propui sincer asta si te stradui putin, viata te va ghida inteligent prin oamenii pe care i intalnesti. Fi atenta si bazeaza-te pe ce simti. Odata ce sti cine esti vei intalni multe persoane potrivite .. dar toate vor fi potrivite doar pentru ce ai tu de oferit la fel cum ele iti vor oferi doar ceeace sunt. Acest lucru este minunat . si interesant dar presupune sa fi pregatita sa apreciezi ceeace are sa ti ofere un partener si sa renunti la asteptarile tale. Relationarea in cuplu este incarcata de o gramada de prejudecati fantezii si proiectii , cuvinte mari, emotii superficiale, frica de singuratate sau de pierdere, care blocheaza comunicarea fireasca si deschisa . Aici pe blog gasesti absolut tot ce ai nevoie ca relatiile tale sa se transforme peste noapte in ceva adevarat si profund. Crish! iti multumesc ca mai citit , pentru coment si pt ca esti cu noi. Tine aproape si ai incredere in viata.
23

PS. Te rog satisfa mi curiozitatea si zi mi cum ai ajuns pe aces blog uitat de Dumnezu. Ms 13. andresia spune: ianuarie 16, 2012 la 11:00 pm Cristi am o curiozitate daca imi permiti : care este parerea ta despre compatibilitate.Ce sens atribui cuvantului si cum vezi tu materializarea acestui sens intr-un cuplu? Ai adus vorba si tu mai sus de renuntarea la asteptari.Am auzit asta de n ori si ,desi am vazut ca este benefic dintr-un anumit motiv,totusi ma intreb daca nu cumva este un fel de resemnare.Eu am observat in decursul vietii cateva chestii la mine de care eram mandra ,printre care se numara faptul ca nu ma lasam doborata de o dezamagire,nu mi-am inchis inima,aveam mereu puterea de a o lua de la capat.Si ma luptam sa nu devin o persoana care foloseste diverse strategii in relationare,am urat asta ,am urat faptul ca trebuie sa faci un rebus pentru a avea atitudinea potrivita si am iubit sinceritatea,naturaletea,deschiderea.Si totusi am aflat ca..cu o astfel de atitudine o cam fur.Incapatanata din fire tot nu m-am lasat.Pana intr-o zi cand cineva a reusit sa opreasca avantul meu,a reusit sa ma stinga si m-a obligat sa devin asa cum mam luptat mereu sa nu fiu.Destul de ironic,mai ales ca.. aproape ca m-a dus in extrema cealalta,adica ma simt ca un icebergsi am senzatia ca nu ma mai poate surprinde nimic dar nici nu ma mai poate impresiona ceva.A trebuit sa ma dau batuta si sa incerc sa imi revizuiesc principiile si parerile.Am inteles ca e normal sa nu te arunci in valuri cu pieptul dezgolit ca s-ar putea sa faci pneumonie.Am deviat putin da la intrebarea initiala dar nu ca sa bat campii ci pentru ca ma intreb de ce ma simt ciudat incercand sa ma schimb,de ce am senzatia ca rup ceva din mine,ca nu mai sunt eu.Traiam cu impresia,gresita..se pare,ca trebuie sa fii tu insati,cat mai naturala si mai trebuie doar sa intalnesti persoana potrivita,compatibila.E greu de spus ca avand chiar multa intelepeciune,poti relationa cu orice persoana daca nu exista un dram de compatibilitate.Poate gresesc..nu stiu.Dar am senzatia ca oricum o dam nu avem prea multe variante in lumea asta : ori suntem asa cum trebuie ori ne vedem de treaba.Ori invatam diferite jocuri ale relationarii ori asteptam provincia.Nu este loc pentru a fi cum simti.Si asta eu o vad tot ca pe o resemnare si atat. Acum,cand scriu,stiu si inteleg ca e ok sa ai intelepciune dar de ce trebuie sa fie atat de complicat totul? De ce compatibiliatea nu este suficienta? 14. andresia spune: ianuarie 18, 2012 la 11:16 pm Inteleg din tot ce am citit aici ca prima conditie pentru o relationare buna este cunoasterea de sine.Sunt de acord.La fel de adevarat este ca ajungem sa ne cunoastem pe noi tot prin intermediul relationarii.Ca apoi,privind in urma,de cele mai multe ori nu suntem in stare sa acceptam vechile povesti ca pe experiente necesare ci privim doar durerea si frustrarea din ele,asta este altceva. Totusi eu am o indoiala ca asta ar fi suficient.Adica ma intreb ..unde e locul iubirii in toata povestea? Sau nu se pune problema relationarii decat daca exista deja o baza minima in acest sens? Si in aceste conditii cunoasterea tuturor celor prezentate in articolele de aici ajuta tocmai la valorificarea acestei baze.Eu de fel am fost ..si cred ca mai sunt,o persoana pentru care sentimentul era pe primul loc.De ce spun asta?Pentru ca am auzit multe cazuri in care se spune ca ai pierdut pe cineva pentru ca nu ai stiut sa vezi in el ce trebuia.Ori motivatia de a cauta in celalalt valorile,frumosul,iubirea ti-o da foarte mult ceea ce simti pentru pesoana respectiva.Si eu am trait si am simtit aceasta diferenta : in functie de ceea ce simteam pentru cineva eram si interesata de ce are in interior.Cred,desi e posibil sa gresesc, ca ceea ce simti nu poate fi,de cele mai multe ori,determinat de ceea

ce gasesti in cineva.Adica daca nu exista ceva de la bun inceput ,greu de presupus ca va fi mai tarizu.De asemenea cred ca poti iubi pe cineva fara sa-l cunosti foarte bine,cred in sentimentul acela inexplicabil ,care doar ESTE si atat,fara motive ,fara interese,fara asteptare.Acela pentru care ,la intrebarea de ce il/o iubesti? raspuns,singurul posibil fiind nu stiu,iubesc pur si simplu. Ma intreb daca toate aceste informatii minunate din toate articolele tale de aici pot face treaba buna atunci cand nu exista o compatibilitate foarte buna.Si chiar asta vroiam sa te intreb Cristi..ce parere ai tu despre compatibiliate,ce intelegi prin ea,ce sensuri ii dai si cat de importanta crezi ca este? 15. Cristi spune: ianuarie 19, 2012 la 2:06 am Inainte de toate, te rog fii indrazneata si incearca sa fii mai familiara cu mine. Compatibilitatea este spatiul in care te poti simti bine si evident relaxata in compania cuiva. Compatibilitatea este ceea ce-ti da timpul de care ai nevoie sa-ti simti mai bine partenerul si sa te simta mai bine in vederea extinderii spatiului de compatibilitate. In acest spatiu, pentru ca produce relaxare si deschidere ne hranim in cuplu cele mai importante parti ale fiintei noastre cu comunicare, intimitate, sex, tandrete, umor, buna dispozitie, incredere in sine. Grav este ca am incarcat relationarea acesta fireasca cu cuvinte mari, povesti ravasitoare de iubire, posesivitati care au distrus firescul si simplitatea relatiilor de cuplu pentru a alimenta atasamente si pretentii ce au in spate toata gama de frici, neincrederi, ipocrizie si competitii. Este incredibil sa vad cat de complicata devine viata tuturor cand in loc ca ea sa fie traita devine gandita. Ca sa constati daca renuntarea ta la asteptari este resemnare, este suficient sa te uiti in tine si sa vezi ce este. Pui intrebarea ca si cum nu ar fi vorba de tine. Ca si cum altcineva ar putea sti mai bine. Eu spre exemplu. Aici se vede si imensa problema de a aplicari sfaturilor intelegandu-le doar mental, fara sa vezi castigul din spate energia pe care se sprijina sfatul respectiv. Nu vei putea renunta la asteptari numai pt ca ti-o zice cineva .. daca nu stii de ce o faci daca nu vine dintr-o perceptie a vietii dincolo de argumentele ce le poate intelege mintea. Renuntarea la asteptari va deveni cel mult resemnare daca nu intelegi si nu ai incredere ca viata iti satisface adevaratele tale nevoi prin partenerii care-i intalnesti. Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceeace ainevoie sa cresti in maturitate. Pe de alta parte de cele mai multe ori pentru ca tu astepti ceva .. nu vezi si nu apreciezi cu ceea ce ei vin la tine. In plus de cele mai multe ori asteptarile nu sunt decat expresia nevoi de abandon a fericirii propriei vieti in mainile altcuiva pt a scapa de responsabilitatea unei vieti constiente clipa de clipa. Este un fel de abandon in iluzie, in povestea iubirii care crezi inconstient ca te scuteste de o prezenta permanenta, de incertitudine. Refuzul incertitudinii este un mod prin care crezi ca poti renunta la obligatia de a aprecia fiecare moment al vietii. Nevoia de siguranta in relatii ascunde nevoia de a fugii de respectul pentru ceeace primim. Intrucat daca ne asiguram cumva implicit ne putem permite sa ne bagam picioarele si sa facem greseli. Pentru ca, vezi doamne, ne-am securizat relatia cu angajamente si promisiuni. Bineinteles inutile pentru ca viata nu poate fi ingradita, limitata sau conditionata. Tot acest mecanism inconstient al asteptarilor pretentiilor si angajamentelor ascunde frica de viata. Ori viata nu poate incuraja asa ceva pentru ca nu este in interesul tau. Cand intr-adevar renunti la asteptari pt ca ti-e clara mizeria din spatele acestora incepi sa vezi perfectiunea vietii in fiecare detaliu , apreciezi in timp real tot ce ti se ofera si respecti aceste daruri prin libertatea si confortul care l oferi celor
24

care impart parte din viata lor cu tine. O sa vezi cat de incarcat de semnificatii este fiecare moment de relationare. Pana nu ai perspectiva asta toate sfaturile vor fi aplicate gresit intrucat aceste sfaturi nu pot fi nici intelese si nici aplicate cu mintea. Se inteleg, percepand corect viata si se aplica, modificand radical atitudini. Altfel vor fi doar resemnari , care ti vor lasa sentimentul superficialitatii si va face ca totul sa para f complicat. Sunt sigur ca I obositor sa fii Andresia in hatisul intrebarilor confuziilor si deznadejdi tale. Tu ca si foarte multe femei inteligente traiesc gandindu-si viata si exprimarea. Nu traiti simtind si exprimand ce simtiti. Nici nu mai stiti sa faceti asta dupa ani in care ati gandit si imaginat viata in cautarea perfectiuni si senzatiei ca va controlati viata. Asa ajungi sa ma intrebi daca renuntarea la asteptari este resemnare ca si cum nu ar fi evident. Daca vrei viata nu ti mai baga mintea in seama. Las-o sa fie dar indreapta-ti privirea limpezita de renuntarea la tot ce crezi ca stii catre miracolul din fiecare secunda de viata. Si vei fi surprinsa prin cate detalii viata comunica cu tine. In viata si relatii mai ales nu trebuie si nu poti sa controlezi nimic. Ce inseamna ca ti-o cam luai? Cine si-o lua de fapt? O furi cand trebe sa fii ceva ce nu esti ca sa ti justifici asteptari si pt ati fi satisfacute. Pt ca altfel relationarea este lipsita de orice presiune , reconfortanta, ca expresia a faptului ca incepeti sa va hraniti fiintele pt maturizare ci crestere. Intelepciunea te ajuta sa simti repede potentialul unei relatii si daca are rost sa continui. Intelepciunea asta ii de fapt un bun contact cu tine insati care te ajuta sa simti ce se ntampla de fapt cu ce ai de-a face si ce esti in stare. Dar smerenia fata de viata este obligatorie ca componenta esentiala a intelepciunii. Pt ca toti putem evalua gresit .. toti putem sa o furam si pentru momentele alea trebuie sa ne pastram privirea limpede sa ne asumam limitele si sa mergem mai departe mai atenti si mai bogati cu o experienta. Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la dezamagire. Repet: Compatibilitatea este un soi de avantaj la start care ti da timpul sa intrati mai adanc unii in altii si in voi insiva pentru a intelege ceeace trebuie unei apropieri si compatibilitati suplimentare dar de data asta creata constient. Practic va descoperiti in relationare pana la punctual in care creati constient noi moduri in care va puteti satisface. Puteti deveni in acelas timp prieteni loiali, amanti topiti de pasiune, maestri unu altuia, discipolul celuilalt sau iubiti generosi liberi si puternici. Intelepciunea poate face din mici compatibilitati, mari compatibilitati si relationari profunde la fel cum inconstienta poate distruge complet sau chiar transforma in ura mari compatibilitati. Foarte buna intrebarea unde este locul iubirii in toata povestea asta Pentru ca la cat de avariati suntem iubirea care umple gura tuturor indragostitilor este doar un ambalaj pentru slabiciunile noastre. Am mai zis-o si o sa o repet la nesfasit: iubirea este expresia unui preaplin a unei finite ce si a hranit fiinta cu lucruri elementare conversatie, flirt, sex, tandrete, libertate, prietenie, experineta. O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie. Iubirea apare numai aici. Dar majoritatea dintre noi suntem in faza in care trebuie sa invatam sa ne hranim fiinta cu hrana de calitate. Ca urmare apreciati fiecare conversatie in care va simtiti bine faceti sex fara sa l incarcati cu semnificatii mari .. dar fiti prezenti si faceti l bine puneti accent pe prietenie si libertate in cuplu .. si lasati ca sentimentele importante sa creasca natural ca expresie a apropierii si respectului pt viata celuilalt. Si totul se va normaliza in relatiile voastre. Viata are grija de tot cand o

respectati si iubiti. Complicata este doar mintea. Viata este simpla. 16. Cristi spune: ianuarie 19, 2012 la 11:18 am Andresia! Te mai omor cu o completare si promit ca te las sa respiri si pe urma sa ma injuri. Cred ca sentimentul acela inexplicabil in care simti ca l iubesti, fara sa l cunosti este doar o stare de euforie inconstienta consolidata de descarcari emotionale intense urmare a excitarii unor stimuli de catre cel care ti place (incredere, frumusete, aer misterios, putere sau chiar vulnerabilitate , sensibilitate etc) ce permit proiectii de iubire si pasiune. De multe ori poate fi vorba numai de aparente sau pot veni la pachet aceste calitati cu altele care le fac pe primele nerelevante. Ce vreau sa spun este ca experienta ne spune ca trebuie sa fim extrem de precauti in a alimenta vise imediat ce intalnim pe cineva care pare sufletul pereche. Te rog nu ma intelege gresit intrucat eu sunt un mare consumator a unor astfel de stari euforice. Le traiesc si le iubesc dar stiu ce sunt si mai ales stiu ca nu insemna absolut nimic altceva decat o infuzie de secretii interioare revigorante care nu se intersecteaza absolut deloc cu iubirea. Mai degraba se intersecteaza cu inconstienta. Cata vreme insa intelegi sa te bucuri de stare fara sa te bagi in interpretari grele demne de scenarii hollywood-iene intregul context este dragut si provocator. Mai ramane sa fi tu insati si sa discuti pe bune si sa incurajezi acelas lucru (asta daca te cunosti si daca faci fata sa auzi adevarul) ca sa poti sa ti faci o parere relevanta. Starea asta euforica de la inceput poate sa nu insemne nimic la fel cum inceputuri mai timide se pot transforma in pasiuni intense sau apropieri adevarate. Partea buna cand esti constient este ca relatiile de cuplu le traiesti conectat si interesat de continutul partenerului tau iar acest continut este accesibil numai traind in prezent. traind intens prezentul cam dispar ingrijorarile si odata cu ele asteptarile si pretentiile. Astea apar cand incepi sa gandesti relatia ta si sentimentele tale. Cand nu traiesti, gandesti, si invers. Interesul pentru interiorul oamenilor ce ti i scoate viata in cale trebuie sa existe din respect pt viata pt ca daca ai fi fost atenta ai fi vazut cat de imprevizibila poate fi. cum totul se poate schimba peste noapte. Fii doar atenta la tot ce ti pune viata in fata ca nu cumva sa ti scape lucruri esentiale care ti-ar irosi oportunitati sau care te pun pe directi infundate si asteptari gratuite. singura regula pentru a iesi din confuzii si drame este atentia si relaxarea izvorata din intelegerea ca totul se afla in mana geniului vietii. 17. andresia spune: ianuarie 20, 2012 la 12:25 am Nu ai tu cum sa ma omori,sunt alte lucruri care credeam ca o vor face si totusi sunt intreaga.Si apoi,daca ar exista o secunda vreun motiv pentru care sa te injur,mai intai te-as injura si apoi as respira si nu invers :))) ca dupa ce as respira sigur mi-ar trece chefu si atunci mai degraba ti-as multumi.As minti daca as spune ca sunt surprinsa de raspunsul tau sau ca nu toate astea nu mi s-au mai spus .Este vorba doar de sensuri,de intelegerea corecta a tuturor acestora. Da,este foarte obositor sa fii andresia,atat de obositor incat caut sa inteleg tocmai ca sa ma pot odihni. Revenind la oile noastre,le voi lua putin pe rand : Inainte de toate vreau sa spun ca ,desi pare atat de natural si de minunat,acest nivel de constiinta in care relationarea are asemenea valente este destul de greu de obtinut si asta vedem daca ne uitam in jur.Intrebarea este simpla ca sa obtin aceasta concluzie : daca este atat de bine,de usor de ce totusi 75% (un procent indulgent) din cupluri au probleme ca acestea pe care le
25

discutam cu totii aici pe blogul tau si nu numai.Ponderea este atat de mare incat aproape ca eu devenit banalitati pe care majoritatea nu le mai iau in seama,considerand ca asta e,asa-i viata,de ce mi-as bate capul cu asta..si nici macar nu mai au curajul sa aspire catre ceva mai bun. Din punctul meu de vedere (gresit,corecte al meu) ,compatibilitatea in relatii este cu atat mai necesara cu cat exista mai putina experienta/intelepciune,mai ales la start,asa ca sa nu-ti taie elanul din prima si sa ajute la gasirea unor canale de comunicare care ulterior duc la o mai buna cunoastere a celuilalt ,a ta si chiar si a potentialului relatiei asa cum mentionai. Cu timpul,pe masura ce experienta aduce intelepciune,ne putem aventura si in relatii care nu par la fel de usoare,cel putin la inceput ,pentru ca atunci o facem cu o mai mare constienta ,stim in ce ne bagam si chiar asta si cautam,sa ne dezvoltam,sa ne descoperim si alte valente,sa ne testam limitele ,sa aplicam tot ce am invatat pana atunci. Ar trebui sa spun insa la ce ma refer si la ce nu cand vorbesc de compatibilitate .Nu pun accentul pe partea care tine de gusturi si preferinte in diverse domenii si nici pe latura fizica ci in mod special pe asemanarea legata de mentalitate,principii de viata si chiar educatie (si aici ma refer la educatia primita in familie) . Eu ma leg in mod special de acest aspect tocmai pentru ca am vazut ca lipsa de compatibilitate in sensurile enumerate mai sus pune piedici reale unui cuplu care nu are un nivel de constientizare foarte bun.Acum cativa ani as fi spus,dupa aceasta fraza ca ..totusi daca iubirea e mare relatia va rezista.Acum insa am vazut ca nu e nimic mai fals.Pentru ca relatia dapoate rezista,dar iubirea este ultimul motiv real pentru care este asa,desi majoritatea asta declara .In realitate este vorba de comoditate,obisnuinta si falsa siguranta despre care pomeneai.Si ca sa merg mai departe pe firul acesta al sigurantei,una din cele mai mari piedici leagat de trezire si constientizare este minunata inventie care se numeste certificat de casatorie.Pe langa faptul ca este o gluma de prost gust sa promiti cuiva ca-i vei fi alaturi pana la moarte cand tu nu stii exact nici cum vei fi si ce vei simti peste o luna,acest asa zis angajament aduce cu sine moartea interesului si atentiei pentru partener ,adica efectul de imi bag picioarele,acum e a mea/al meu ,nu mai trebuie sa fac nimic .asa cum aminteai.Dar pe care majoritatea il acceptam pentru ca dehtrebuie sa fim in randul lumii. Vorbind despre asteptari,am unele indoieli precum ca cineva poate relationa fara a astepta absolut nimic de la celalat.Poate ar trebui sa delimitam o plaja de sensuri in ceea ce priveste asteptarile.Pentru ca una este sa iti doresti ca partenerul/partenera sa aiba anumite trasaturi fizice sau de caracter sau anumite atitudini si alta este sa ai asteptari pe care eu le-as numi de bun simt si aici ma refer implicarea si asumarea responsabilitatilor intr-o casnicie (ca tot vorbeam de minunatia asta).Oricat de mult ai iubi ,ai accepta,ai fi lipsit de asteptari nu vei putea niciodata sa faci totul de unul singur.Poate ai sa razi sau exemplu ti se va parea banal dar eu asa cred,ca exista o limita minima dincolo de care se poate vorbi de lipsa asteptarilor.Si acest minim deriva oarecum din iubirea de sine,din respectul de sine.(am senzatia ca voi fi taxata la fraza asta ) Mai exista un sens in care renuntarea la asteptari poate fi numita resemnare,desi poate nu este cuvantul cel mai potrivit : atunci cand intelegi ca unui om nu-i poti cere mai mult decat el poate da la un moment dat,cand ii intelegi limitele.Dar aici este vorba dj de ceea ce tu ai spun in fraza O fiinta bine hranita este una echilibrata ingaduitoare care va putea iubi pentru ca va putea intelege si trece usor peste limitele partenerului, confuziile si inconstientele lui. In plus va avea rabdarea sa-l hraneasca si sa-i dea putere, daca simte ca are competenta necesara si motivatie.Si sunt total de acord.Doar ca astfel de cupluri ,din pacate,le putem numara pe degete. Ai spus Resemnarea ta este de fapt refuzul de a avea incredere in viata si de a cauta mai atent in tine ceea ce te duce la

dezamagire.Da,aici ai punctat foarte bine.As putea sa inchei aici totul rezumandu-ma la cauza principala ,cea pe care toti o experimentam la un moment dat mai mult sau mai putin constient : fricafrica de a ne lasa in mainile vietii cum spui tu,care evident duce la falsa impresie ca am putea influenta asta intr-un fel sau altul. Legat de partea a doua a raspunsului tau,lucrurile sunt ceva mai complicate,datele sunt altele de fapt dar prefer sa nu intru in detalii,cel putin deocamdata si cel putin nu aici.Ceea ce pot sa spun insa este faptul ca am depasit faza de euforie pentru ca am fost scuturata destul de tarezburand fara parasuta.Ceea ce m-a frapat a fost tocmai cu cata usurinta poate sa se piarda continutul unor vorbe.Si ma frapeaza pentru ca eu ,de obicei,nu spun ceva (o vorba mare)cu foarte mare usurinta si daca spun inseamna ca asa simt si ca acest simt a ajuns destul de real incat simt nevoia sa-l exprim.Undeva am vazut un citat care mi-a placut mult si care spunea ceva de genul in vremuri indepartate oamenii nu vorbeau prea mult de teama ca nu-si vor putea acoperi cuvintele cu fapte Si totusi am o indoiala .E trist sa se intampla asa,ca aceste stari euforice fac ca totul sa se transforme usor intr-un balon de sapun, dar de ceva inca nu sunt sigura : daca vorbele se golesc de sens,daca ele nu se transforma in fapte,daca ne sunt inselate asteptarile si suntem dezamagiti crunt si..cu toate aceste conditii indeplinite care ar duce automat la abandonare ,la reactia de genul aaaaapai daca nu e cum am crezut si am asteptat imi iau jucariile si plec. totusi nu se intampla asta,totusi ceva ramane acolo pe pozitii,daca ceea ce suntem tentati sa credem ca a fost doar o impresie nu e chiar asa,poate ca este unul din pragurile catre maturizare,catre schimbarea mentalitatii catre care tindem.Poate ca ceva s-a declansat pentru ca este prima data cand reactia nu este cea asteptata,cea care ar fi fost pana acum in astfel de conditii.Si spun asta tocmai legat de ceea ce spuneai in fraza Ei nu sunt expresia hazardului . Ei vin la tine pt ca sunt ceea ce ai nevoie sa cresti in maturitate Acum este foarte posibil ca ceea ce am sustinut sa fie gresit pe ici pe colo,dar asta e si idea,sa invatam,sa intelegem.Si .da,voi respira adanc . 18. CristiP spune: ianuarie 20, 2012 la 4:51 pm Andresia! Uite si raspunsul meu: http://www.fiiconstient.ro/blog/?p=569 19. nu conteaza spune: martie 25, 2012 la 9:52 pm sint dezabonata de la blogul aCESTA. ciudat ca vine in 2012 articol din 2011. pe cine intereseaza? si cum functioneaza dezabonarea? sint dezabonata

26