Sunteți pe pagina 1din 14

DA O SANSA REALA RELATIILOR Partea a 2-a

CRISTI POPAN Dincolo de naivitatile si rateurile relationale ale adolescentei mele, am inteles inca de atunci importanta relatiilor in general, iar in ce priveste relatiile de cuplu, am stiut dintotdeauna ca acolo se ascunde ceva esential pentru devenirea mea.

Preocuparea mea a devenit atentie, plus o aspiratie sanatoasa pentru relationarea reala dincolo de jocuri superficiale, abureli, interese nedeclarate, masti, pentru care nu mi-am gasit rabdarea niciodata desi jocul seductiei l-am simtit util si placut cand suntem corect pozitionati ca atitudine de fond fata de sexul opus. Admirabil la copilul care am fost, este ca mi-am validat fara rezerve toate intuitiile si perspectivele mele asupra relatiilor si implicit mi-am format o politica de care m-am tinut cu sfintenie si care ma defineste si acum cu upgradarile de rigoare. Dupa multe relatii, multi ani si o atentie semnificativa la detalii chiar in momentele cele mai enervante am ajuns sa inteleg perfect problemele de fond ale relationarii in cuplu si implicit femeile (nu-i asa de incredibil cum pare).

Dificultatea de a intelege femeile . vine din frica noastra de a le accepta si iubi pentru ce sunt de fapt din exagerarea importantei si neintelegerea semnificatiei emotiilor care le traiesc linga noi . si din lipsa lor de curaj in a-si asuma feminitatea in forma ei veritabila, promovandu-si o falsa imagine in spatiul nostru superficial de dezbatere. Femeile nu recunosc adevarul despre ele decat in momentul in care nu mai au de ales.Cand simt ca pierd tot si-si dau seama ca nu-si pot permite.Si bineinteles ca afla asta numai in momentul in care se ntimpla pentru ca niciodata nu si au pus intrebarea inainte sau daca au facut o si au dat raspunsul gresit.Cand ajung la limita aflam si adevarul de la ele. De cele mai multe ori nu-l recunosc nici fata de ele, ca sa-si poata justifica discursul traditional. Si astfel, supravietuiesc proiectii penibile in ce le priveste. Le-am inteles pentru ca le-am placut, respectat si iubit constient, asumat si declarat de cand ma stiu. Am intuit devreme ca in intelegerea naturii lor se afla secretul identitatii proprii si au fost o motivatie puternica sa ma cunosc si sa aflu cine sunt. Am inteles perfect mediul lor interior esential pentru ca mi-am ales bine, o buna parte din partenere si pentru ca am fost in mod natural, atat de familiar cu universul lor real, incat orice rezerva a fost depasita si orice teama de a fi judecata a fost inlocuita de placerea de a ne cunoaste cu adevarat. Am avut si cateva esecuri crunte care m-au scos din autosuficienta in care m-am instalat la un moment dat si care m-au obligat sa trec pe alt nivel de implicare si sa-mi transez odata pentru totdeauna slabiciunile de la acest capitol. Va confirm din pozitia unuia care a invatat cu greu, pe pielea lui, acceptarea naturii feminine ca este un lucru criminal de greu in fazele de inceput. Este cu atat mai greu, cu cat femeile simt slabiciunea si te calca mai abitir in picioare cand te simt in dificultate. Iti urmaresc atent si cel mai mic semn de slabiciune si imediat ce au detectat ceva se simt puternice si se folosesc de pozitia lor. Este alegerea lor sa faca ce vor, dar eu le recomand sa sprijine barbatii in evolutia lor, cu admiratie si iubire, mai ales cand le este greu si incearca nesiguranta cautarilor din prima parte a vietii.

Adevarul este distrugator pentru cei nepregatiti, bine imbibati, murati cu iluzii. Existenta insa ii protejeaza de acest adevar pana cand inteleg sa-l caute cu recunostinta si curaj. Avertizez ca convingerile mele pe acest subiect sunt absolute si oricat de dureros este momentul in care dai ochii cu adevarul in ceea ce numim noi dragoste alta cale decat cea care urmeaza, . de a crea relatii care sa fie un mediu de evolutie NU EXISTA. Imi pare rau pentru disconfortul pe care-l provoc tinerilor visatori care asteapta virgini (sau semi) sa intalneasca partenerul fara experienta (la fel de semivirgin) dar pregatit pentru o relatie pasionala, profunda si nesfarsita. Nu se va intimpla vreodata. Fara intelegerea oferita de experienta, a situatiilor delicate ce apar constant in relatiile de cuplu, nu poti crea ceva profund si durabil. Caile si intentiile vietii nu se intersecteaza deloc cu cele ale egoului, fricii, neincrederii sau proiectiilor noastre naive despre ea. Cale de mijloc nu exista. Nu-ti poti proteja iluziile despre viata si ego si sa ai relatii reale, satisfacatoare. Daca nu poti avea incredere in viata (=existenta=dumnezeu=iubire) acceptand-o, trecand peste limitele egoului tau si a conditionarilor si implicit sa-i dai ocazia sa-ti dovedeasca generozitatea, va trebui sa te chinui enorm pentru o mica fractiune din ceea ce ai fi primit de la ea.

Asta inseamna ca trebuie sa fim constienti si sa acceptam ca iubitele noastre au fost, sunt si vor fi atrase de alti barbati, vor dori sa-i cunoasca, indiferent de calitatea relatiei pe care o au, de angajamentele inutile si gratuite pe care si le-au luat. Si nu putem face asta in primul rand pentru ca ne lipseste increderea ca existenta aranjeaza in asa fel totul, incat sa fim cu totii castigati. Nimeni nu pierde mergand pe mana existentei respectand-o si acceptindu-i deciziile. Numai cand incepi sa crezi asta cu adevarat gasesti resurse sa mergi mai departe. Trebuie sa intelegem ca partenerii care intra in viata oricui, intra din necesitate cu un scop foarte important. Nimic nu este la intamplare. Fara exceptie partenerul inselat are mult de castigat, daca trece de suferinta necrutatoare a orgoliului ranit. Poate fi castigat in multe feluri. Va las pe voi sa va imaginati cum. Mai trebuie inteles ca aceasta atractie poate capata multe forme. De la simpla placere de a cunoaste pe cineva, a vorbi si petrece putin timp cu el pana la experiente erotice care nu ti le poti scoate din cap. Trebuie bine inteles ca suntem forme de manifestare ale existentei si implicit pana nu vom intelege pe cine si ce interese manifestam in acest plan (evident interesele unui Dumnezeu de a carui parteneriat ar trebui sa fim incantati), orice promisiuni facem pe baza iluzilor noastre despre viata si despre noi sunt nerelevante. Trebuie sa mai stim ca NIMENI nu poate fi proprietatea nimanui. Indiferent de indiferent. Orice tentativa de a bloca aceste atractii si experiente absolut obligatorii evolutiei genereaza caderi in extreme cand nu te astepti sau duc la desensibilizarea interioara (pierderea feminitatii si implicit a farmecului). A introduce moralitatea in ecuatie este secretul dezastrului prin aceea ca, tensiunea provocata de conflictul interior pe care-l creezi intre energia atractiei si reactia mintii de a incerca sa nege sau s-o elimine, da intr-un dezechilibru din care numai probleme pot aparea.

Din punctul meu de vedere fidelitatea bazata pe moralitate este o gluma penibila si proasta. Sunt convins ca poate aparea la partenerii experimentati, evoluati si constienti dar acestora le este absolut inutila. Mai mult, cand intelegi ce impact spiritual poate avea in viata cuiva un astfel de om, te vei bucura ca partenerul tau atinge si viata altora. Inteleg foarte bine placerea femeilor imature si nesigure de a se simti posedate, dominate in mana unui partener gelos si posesiv si ca acceptarea libertatii pare ca ia din farmecul jocului seductiei si al atractiei, dar le garantez ca placerea jocului naiv al instinctelor elementare se transforma rapid in tragedie. Teama de cadere in excese sexuale, ca urmare a eliberarii partenerului de sentimentele de vinovatie este nejustificata pentru ca aceste relatii libere declarat sunt atat de satisfactoare incat sentimentul de sens cu care te incarca iti ofera acel echilibru din care nu pot iesi decat comportamente de acelasi fel. Dincolo de asta, sexualitatea de care se tem toti moralistii frustrati si inhibati, devine in relatiile fara conditionari, o componenta a unei experiente mult mai complexe, in care partenerii ofera tot ce sunt in stare pentru a amplifica puterea celuilalt. In definitiv totul se rezuma la alegerea intima intre a te folosi de partener pentru a obtine ce ai nevoie sau de a-l ajuta sa se dezvolte personal si spiritual fara nici o asteptare sau pretentie. Am auzit de o gramada de ori, de la cei carora le spuneam asta, ca ajutandu-ti partenerul sa evolueze, iti creezi conditiile de a fi parasit pentru cineva mai bun. Si completez eu, continuarea logica a rationamentului lor, zicand: Asa ca mai bine il distrugi tinandu-l in tensiune, vinovatii si neincredere si stai o viata cu un om distrus care te plictiseste, dar macar stii ca nimeni nu-l mai vrea. Incredibil!!! Asta suntem noi. Maestrii autolimitarii ai univesului. Suna bine dar este trist. Oamenii puternici si bogati spiritual ofera mult pentru ca au de unde. In plus sunt relaxati, amuzanti si determinati cand se implica in ceva.

Ca urmare avem tot interesul ca partenerii si implicit prietenii nostri sa devina astfel de oameni. Moralistii nostri ingrijorati de desfraul din aceasta lume, sunt atat de siguri ca libertatea pe care am oferi-o ar degenera in orgii sexuale generalizate, pentru ca vad in ei excesele de care-s tentati si presupun ca toti ceilalti sunt la fel de chinuiti de reprimarile interioare. Oamenii eliberati de vinovatii . care-si cauta satisfactia in relatii relaxat si atent . nu fac decat sa spiritualizeze sexualitatea prin plusul de constienta pe care il aduc. In climatul relational obisnuit, scopul este sa ne dominam partenerii tinandu-i in presiuni si vinovatii care-i fac slabi si incapabili sa-si mai vada si intelege interesul si drepturile spirituale. Supraveghem neobosit fiecare miscare a iubitului, ca nu cumva sa miste ceva in front. O facem atat de sarguincios pentru ca intelegem reprimarile la care l-am obligat prin angajamente si presiuni Pentru ca ne vedem tentatiile si presiunile noastre si cat este de greu, stim ca ele sunt si in partenerele noastre. Toata aceasta energie, cu care nu stim ce sa facem, formeaza substanta unei identitati care trebuie tinuta departe de cel cu care suntem in relatie. Bineinteles ca aceasta identitate secreta creste in consistenta cu fiecare traire interioara ce nu poate fi impartasita si astfel, coabitam elegant fara sa ne mai atingem interior pentru ca fiecare este cu gandul la tentatile sale si implicit relatiile se consuma intr-un mediu in care interioarele noastre se intilnesc foarte rar sau deloc. Si asta ne face sa simtim un gol sacaitor pe care nu-l poti umple cu toate fidelitatile din lume la un loc. Este golul ce trebuie umplut prin conexiunea la viata reala a partenerului, la ceea ce este in realitate. Si astfel, femeile noastre viseaza non-stop la tot ce si-au interzis, asa incat trebuie sa-si construiasca o identitate artificiala in relatia cu partenerul, relatie care evident ca devine la fel de artificiala. Aici intra tot pachetul de dragalasenii, dulcegarii si conversatii standard care nu sunt decat o glazura fragila peste tot universul interior ascuns.

Si in plus o grija obositoare sa nu-i scape cumva vreun gest care sa-i tradeze adevarata realitate interioara. Inconstient, iti vei dispretui si uri partenerul pentru ca te obliga la asa ceva desi il vei inconjura de zambete si gesturi superficiale, de afectiune cica, pentru ca nu trebuie sa uiti ca esti in relatie ca sa te folosesti de fraier. Pe de alta parte, imediat ce ne prindem partenerul implicat in alte relatii suntem profund indignati si reprosam celuilalt renuntarile noastre. Si din nou, incredibil, numim asta moraliatate, iubire etc. Altfel spus: Bai frate eu ma abtin cu greu sa nu fut tot ce prind, stau ca prostul si visez, iar tu faci ce vrei? Lasa ca-ti arat eu. RAZBUNAREEEEEEE!!!!!!!!!!!!! Ma fut cu toti. Daca nu va este cunoscut rationamentul acesta credeti-ma ca sunteti printre cei putini. Si chiar cei mai inteligenti dintre noi nu au nici o problema sa valideze acest mod de a pune problema indiferent de care parte a baricadei ne aflam. Este dificil a accepta ca firesc si normal interesul partenerului pentru altii cand simtim ca nu ne leaga nimic profund doar interese. In lipsa unei conexiuni reale, orice barbat devine o amenintare pentru partenera ta. Cand aceasta conexiune exista, ea nu poate fi afectata de nici o alta relatie. Nuantele personale, unice fiecaruia dintre noi, vor atrage indiferent de satisfactiile pe care le incerci in alte relatii. In acelasi timp, nu are ce sa o deterioreze pentru ca asteptarile, pretentiile, promisiunile nu pot exista. Ai libertatea sa pleci, sa ma ignori cand vrei. Nu trebuie sa mi dai vreo explicatie. Cine ar vrea sa renunte la o confortul unei relatii in care te simti liber, traiesti o legatura intima in care te exprimi usor, fara grija deja automata a autocenzurii? Daca crezi ca vei putea uita sau renunta usor la un astfel de partener esti naiv.

Momentele incarcate de sens traite langa iubitul tau sunt singura certitudine a durabilitatii unei relatii. Asa ca daca vreti sa va asigurati prezenta pe termen lung a unui partener in viata voastra, aveti grija sa creati numai momente placute, oricat de rare sunt ocaziile pe care le aveti la dispozitie, sa scoateti presiunile puse, pretentiile, nevoia de justificari din experienta in cuplu. In aceste relatii insa, oameni incep sa ofere foarte mult, cu placere si recunostinta.

De ce credeti ca sansele ca orice spun eu aici sa ramina numai o lectura placuta? Pentru ca daca vrem sa experimentam relatii cu sens, care cresc permanent in calitate, trebuie sa facem lucruri dificile, sa-l aducem pe celalalt in intimitatea trairilor proprii si in special a celor pe care am crede ca trebuie sa le ascundem cel mai bine. Si in acelasi timp trebuie sa transmitem toate semnalele de recunostinta cand vreunul incearca pasul dificil al sinceritatii. Oricat de grea este situatia intr-o relatie, daca inca se spun lucruri dificile fara reprosuri, inseamna ca inca insemni ceva pentru celalalt. Astfel de momente sunt oportunitati extraordinare pe care le rateaza cu eleganta marea majoritate cand se intalnesc cu ele. Exista un moment criminal in relatie, cand intalnesti pe cel care pare ca este omul pe care-l astepti, dar din teama de a-l pierde, negi partea din tine care crezi ca nu ar putea-o accepta. Iar pe masura ce insisti in atitudinea asta, partea negata se amplifica permanent pana ramane numai ea, ca lectie ca nu aceasta este atitudinea corecta fata de propria fiinta. In mod evident, orice relatie extra este privita cu spaima pentru ca toti simtim ca orice din exterior este mai bun decat plictiseala si nervii in care ne consumam propria relatie.

In plus, seducatoarea perioada de dragoste (a se citi inconstienta) de la inceputul relatiilor face orice relatie extra deosebit de amenintatoare pentru legatura fragila in care suntem. Dar spre disperarea celor care sunt incantati de senzatiile deosebite, caracteristice momentelor de la inceputul relatiilor, cand intalnesti persoana care pare sufletul pereche , trebuie sa stii ca perceptia realitatii este blocata de un cumul de factori, in care secretiile creierului cu ai sai hormoni ai fericirii, proiectia tuturor asteptarilor tale pe proaspatul iubit si credintei absurde ca fericirea depinde de vreun suflet pereche care te va salva de nefericirea ta si-ti va rezolva toate problemele fac comportamentele partenerilor din aceasta perioada nerelevante pentru adevarata lor personalitate si ca urmare, toate datele pe baza carora iei decizia ca esti indragostit/asi stabilesti ca ti-ai gasit partenerul visurilor sunt bineinteles false. In plus, tot ce simti si atribui farmecului partenerului tau este in mare parte meritul serotoninei secretate ca urmare a iluziei sufletului pereche in care, cu disperare, vrei sa crezi. In aceasta perioada apar cuvintele mari, declaratiile si promisiunile puerile, tot pachetul destinat consolidarii iluziei si securizarii relatiei. NU ma intelegeti gresit. Ador aceste secretii si m-as seda non stop cu ele daca ar depinde de mine important este insa sa intelegi ce traiesti, sa nu confunzi starea cu partenerul si sa-ti pastrezi privirea limpede chiar in timp ce te bucuri de toata experinta. Perioada aceasta este efectiv o bomba cu ceas pentru cei adormiti. Si incredibil este ca, desi esecul acestei abordari a relatiilor este generalizat, putini fac legatura si observa nonsensul entuziasmului exuberant de la inceputul relatiilor si a sadicelor deziluzii in care se sting de cele mai multe ori relatiile astea de dragoste atat de promitatoare. In aceasta perioada de seductie si indragostire, cand suntem anesteziati general, facem o seama de gesturi inconstiente care creaza fundamentul deziluziilor viitoare. Dependenta de secretiile dragostei, ne duce la toate gesturile prin care vrem sa ne securizam starea de iubire (anestezie) si implicit intram intr-un joc al promisiunilor si angajamentelor (care culmineaza cu casatoria), prin care de fapt speram sa arestam o fiinta in obligatia de a ne iubi impotriva vointei, simtirii si intereselor ei evolutive, presupunand ca astfel ne vom asigura permanent starea de bine pe care am incercat-o in momentele de inceput.

Cum altfel am putea cere garantii sau promisiuni de exclusivitate si iubire? Ce alt rost ar putea avea decat acela ca atunci cand nu mai simti iubire, sa-l poti obliga pe celalalt sa te iubeasca in baza obligatiilor asumate? Cum putem sa asimilam acest rationament cu iubirea dar mai ales cum putem valida generatii la rand acest mod de a pune problema? A crede ca asa ceva este posibil, sa iubesti sub constrangerea angajamentelor luate la un moment dat, dovedeste o crunta neintelegere a fiintei umane si un egoism mizerabil, care nu are de a face absolut deloc cu iubirea. Acesta este adevarul si il putem recunoaste cu totii cu o minima ratiune. Este incredibil ce imensa inconstienta trebuie sa ne caracterizeze daca pot prolifera in spatiul nostru mental si pot fi validate afirmatii de genul daca nu-i gelos inseamna ca nu ma iubeste cand oricine, oricand, la o minima privira interioara, poate vedea nesiguranta si frica in spatele geloziei pe de o parte iar pe de alta parte, iubirea o poti simti in fiecare respiratie a partenerei, daca ea exista. O vezi clar in modul in care te priveste, iti vorbeste sau te tine in brate. O vezi in mii de gesturi marunte care nici macar nu pot fi mimate. Daca ai nevoie de manifestarea geloziei ca sa recunosti o iubire atunci ai o problema grava. Cand insa te intereseaza femeia ca decor, care-ti ridica sau scade cota sau sa ai asigurata o pizxa la dispozitie, in mod evident nu va conta si nu vei vedea nimic din sensibilitatea gesturilor ei. De asemenea, daca ti-ai tras un barbat ce-ti da o siguranta oarecare pana esti pe picioarele tale si un sex acceptabil ce te mai intereseaza cine-i omul din spatele barbatului tau? Cine are chef si timp de complicatii de astea, sa intelegi si sa-ti cunosti partenerul cu adevarat? Aceasta prostie umana poate prolifera chiar in medii inteligente pentru ca am dezvoltat o competenta serioasa de a trai ignorand aberatiile universului nostru interior.

Astfel ne-am departat atat de mult de contactul cu propriul sine, incat am pierdut capacitatea de a mai percepe starile celor langa care traim. Asa incat nu mai putem stii nimic despre noi fara dovezi palpabile. Si accentul cade numai pe dovezi palpabile si implicit auzim: Doar nu tiam dat nici un motiv, Am fost foarte atenta sa nu-mi scape nimic din dezinteresul meu fata de tine, Am mimat perfect ca te iubesc, Ce pula mai vrei? ,Doar nu vrei acum sa te iubesc cu adevarat si sa ma intereseze sa te cunosc?, Crezi ca te am luat sa-mi bat capul cu tine?, Cum poti fi asa naiv?, Pe ce lume te crezi?, Maturizeazate!!!!!! Acesta este discursul real interior. Il evitam la nivelul acesta de detaliu la care l-am dezvoltat eu pentru ca avem inca interese pe care nu le putem risca. Cand aceste interese dispar si relatiile se destrama efortul meu de imaginatie va fi complexat de ceea ce scot cei implicati. Si practic pentru ca nu mai putem oferi traire adevarata, am ajuns sa fabricam dovezi de iubireeeeeee.. Cadouri, exprimari pretentioase sau siropoase etc. Cand vin pe fondul unor sentimente reale sunt digerabile, chiar dragute. Problema lor este insa mare cand vor sa compenseze ceva sau urmaresc sa obtina ceva cu ele. In acest caz obtii cu ele in cel mai bun caz o emotie care ar fi bine sa o interpretezi ca exact ceeace este adica o simpla emotie. Nimic mai mult. Dar cand simti dragostea si dorinta din imbratisarea unei femei te pisi pe toate dovezile. Iar cand creezi cadrul in care o femeie sa simta siguranta si placerea de a fi ea insasi primesti o dedicatie si o determinare care te topeste oricat de insensibil ai incerca sa fi. Nimeni nu pare sa stie ca singura securizare posibila sunt momentele incarcate de sens, incercate prin conectarea la intimitatea partenerului si la starea lui. NU am deloc pretentia ca a iesi din tiparele sociale si din conditionarile egoului este un demers lejer in baza rationamentului de mai sus.

Este incredibil de greu si dureros dar cand stii ca alta cale nu exista si mai ales cand intelegi ca numai asa poti incepe sa ai o viata reala te vei agata de orice te poate ajuta sa iesi. Eu am inceput de exemplu imaginindu-mi iubitele satisfacute si fericite in bratele altor barbati. Si am facut-o pana cand am putut sa ma bucur pentru ele. Pot fi facute multe dar asta va fi subiectul altui articol daca exista cineva interesat. Daca esti determinat sa-ti depasesti limitele existenta te va ajuta si in plus, traim timpuri in care suntem privilegiati de posibilitatea unor conexiuni usoare intre oameni si implicit ne descoperim mult mai usor suport in orice demers ne-am propune. Ne sunt accesibili oameni luminati si disponibili, ce traiesc tot ce noi cautam. Acestia cunosc dificultatile si nefericirea in care ne aflam si de cele mai multe ori, fac tot ce depind de ei sa ajute la trezirea noastra. Revenind . Pentru a abtine promisiunile si siguranta pe care o asteptam, punem in scena abilitati admirabile de a ne ascunde adevarata fata afisand numai ce consideram ca partenerul ar vrea sa vada si sa auda de la noi. Aceasta perioada este caracterizata de o implicare totala orice altceva cade in derizoriu pana cand obtinem garantiile pe care ni le dorim. Dar mare atentie, ca exact in momentul in care obtinem promisiunile si suntem siguri de partener se petrece cel mai pervers switch in relatiile de cuplu. Este vorba de atasamentul de partener, care este cea mai inalta forma de lipsa de respect pentru iubitii/iubitele noastre, pentru ca odata instalat in relatie, ca urmare a garantiilor primite, consideram partenerul proprietatea noastra si implicit tot ce ne ofera nu mai are nici o valoare pentru ca este un bun castigat. In schimb reprosurile pentru tot ce credem ca nu primim devin incet, dar sigur laitmotivul.

Totul este firesc pentru ca odata obisnuiti cu gandul ca partenerul este proprietatea noastra asta presupune automat ca nu mai este necesar vreun efort de pastrare a lui, in schimb l-am incarcat cu responsabilitatea de a ne face fericiti ca pe orice alt lucru pe care-l posedam. Practic daca pana in momentul in care ne-am securizat relatia cu promisiuni de felul numai pe tine te voi iubi accentul cadea pe a oferi pentru a atrage imediat ce am bifat ca proprietate iubitul, accentul cade pe ce primesc si implicit in loc sa te bucuri de ce primesti esti furios pentru ce nu primesti. Toate starile specifice acestui mediu de relationare ne distrug masculinitatea/feminitatea si automat, nemaifiind atractivi, scadem calitatea experientei din relatie. Din punctul meu de vedere, efortul de a rezista si distruge din fasa orice forma de atasament este expresia suprema de respect pentru fiinta cu care doresti o relatie. Numai asa vei putea vedea si aprecia orice are ea de oferit pentru ca vei trai permanent realitatea ca nu exista nici o obligatie in acest sens. Orice vine va fi o surpriza placuta si un dar pentru ca nu te astepti la nimic. Pentru cei care vad in aceasta abordare a relatiilor o interventie artificiala, care afecteaza farmecul jocului dragostei, ii asigur ca starea de constienta prin care te deconditionezi si pe care o presupune atitudinea ce o recomand da relatiilor farmecul ancorarii in realitate, a conectarii la viata si existenta unde apar sentimente reale intre oameni reali care invariabil cresc permanent in intensitate si complexitate. TOT ce se-ntampla in astfel de relatii este revelator si spiritual. Imediat ce-ti pierzi atentia si cedezi tentatiei atasamentelor, pretentiilor si asteptarilor ai declasnsat un proces pervers, in care oricat te-ai stradui sa ascunzi rahatul sub pres acesta iti va invada relatia cu consecintele de rigoare. Este unanim acceptat ca iluzia iubirii romantice poate fi sustinuta maximum 3 ani de catre secretiile creierului, menite sa-ti inchida ochii constientei si sa-ti dea resurse sa te prefaci a fi ceva ce nu esti.

Odata intelese aceste lucruri simple, in mediul interior eliberat de iluzii apare natural si firesc iubirea constienta, pe care eu o asimilez cu sentimentul de apropiere (cand te simti acceptat si confortabil fara sa va spuneti nimic), sinceritatea maxima (aia in care-ti spune proaspata indragostita ca desi se topeste dupa tine inca il mai viseaza pe fostul, ca aseara s-a masturbat ca n-a mai avut rabdare pana a doua zi cand urma sa te-ntilnesti cu ea, ca-i bisexuala si o doreste pe vecina de deasupra sau ca fantazeaza ca este fututa in draci de prietenul tau cel mai bun, bineinteles), incredere (prin aceea ca esti sigur ca relatia inseamana ceva prin ceea ce suntem, nu prin ceea ce ne oferim si face marja de profit acceptabila pentru fiecare), acordare de libertate absoluta. Garantez ca o astfel dureaza 100 de vieti si nu maximum 3 ani. de iubire

De aceea este foarte important ca in faza secretiilor sa faci tot posibilul sati trezesti partenerul din visul romantismului, cu tot ce-i mai rau in tine. Sa descurajezi orice fel de asteptari nerealiste pe care le-ar putea avea de la tine, tocmai pentru a o obliga sa traiasca in prezent fara proiectii, sa te vada exact asa cum esti, sa-si permita sa fie ea insasi si sa construiesti o relatie bazata pe realitatea a ceea ce suntem exact fiecare ce putem oferi cu adevarat cu placere in care pastram contactul cu trairile celuilalt chiar daca asta ar putea deranja in prima faza. Este de preferat disconfortul de moment al sinceritatii care pastreaza legatura, decat iadul instrainarii in care ai intrat pe nesimtite.