Sunteți pe pagina 1din 20

Sociologie Româneascã,

Psihosociologia: Volumul
spre o nouãI,sintezã
nr. 1-2/2003
31

Psihosociologia: spre o nouã sintezã


Septimiu Chelcea Petru Iluþ
Universitatea din Bucureºti Universitatea Babeº-Bolyai,
Cluj-Napoca

Domeniu interdisciplinar de studiu al interacþiunilor prezente sau trecute, reale sau


imaginare dintre comportamentele umane în context social, precum ºi al rezultatelor
psihologice ale acestor interacþiuni (personalitatea, stãrile de spirit, mentalitãþile,
reprezentãrile sociale, comportamentele colective etc.), psihologia socialã este
caracterizatã în prezent de tensiuni interne (psihologie socialã versus psihosociologie,
psihologie socialã americanã versus psihologie socialã europeanã, psihologie socialã
psihologicã versus psihologie socialã sociologicã) ºi de partizanate disciplinare
(psihologie specializatã versus ramurã a sociologiei). În cele ce urmeazã încercãm
sã descriem reperele evoluþiei cunoaºterii în acest domeniu, pe plan internaþional ºi
în România, facem o prezentare succintã a tensiunilor esenþiale din acest câmp de
cunoaºtere ºi pledãm pentru o nouã sintezã: psihosociologia. Acest material urmeazã
sã aparã în lucrarea Enciclopedie de psihosociologie (Bucureºti; Editura Economicã,
2003).

De-a lungul timpului, psihosociologia a fost „Psihologia socialã este ºtiinþa conflictului
diferit definitã. La începutul secolului al XX- între individ ºi societate” (Moscovici, 1984/
lea, Floyd H. Allport (1890–1978), autorul 1990, 6). Este ºtiinþa „fenomenelor ideologice
primului tratat de psihologie socialã bazat, (cogniþii ºi reprezentãri sociale) ºi a fenome-
în principal, pe rezultatele studiilor expe- nelor de comunicare” la diferitre niveluri:
rimentale, considera c㠄psihologia socialã interindividual, intragrupal ºi intergrupal” (S.
studiazã comportamentul uman ºi conºtiinþa Mos-covici, 1984/1990, 7). Acestui punct de
socialã ale indivizilor” (F.H. Allport, 1922, vedere i se ataºeazã ºi Adrian Neculau (2003).
12). Obiectul de studiu al psihologiei sociale, Cecilia Ridgewey (1997, 1) observa c㠄psi-
dupã Floyd H. Allport, ar fi „studiul relaþiilor hologia socialã se concentreazã asupra rela-
reale sau imaginare dintre persoane într-un þiilor dintre indivizi ºi dintre grupuri, asupra
context social dat, în mãsura în care acestea proceselor de grup ºi asupra structurilor ce
afecteazã persoanele implicate în respectiva apar din aceste interacþiuni”. În fine, la
situaþie” (ibidem). La jumãtatea secolului sfârºitul secolului al XX-lea, Fathali M.
trecut, Theodore Newcomb (1903–1984) Moghaddam (1998, 3) aprecia cã psihologia
definea psihologia socialã ca „studiul in- social㠄este studiul ºtiinþific al indivizilor
teracþiunii indivizilor umani”, concentrân- în context social”; ea studiazã atât relaþiile
du-se asupra „modului în care funcþiile interpersonale, cât ºi relaþiile între grupruri,
organismului uman se modificã datoritã centrându-se totuºi pe individ, chiar dacã
faptului cã oamenii sunt membrii ai socie- studiazã grupurile umane. Ea ar urma sã des-
tãþii” (Th.M. Newcomb, 1950, 28). Dupã mai copere, pe de o parte, cea ce este universal în
bine de trei decnii, Serge Moscovici (n. comportamentele umane (dimensiunea eticã)
1927), întrebându-se „Ce este psihologia ºi, pe de altã parte, ceea ce este specific diferi-
socialã?”, dãdea urmãtorul rãspuns: telor grupuri umane (dimensiunea emicã).
32 S. Chelcea ºi P. Iluþ

Din ºirul lung de definiþii date psihologiei Apariþia ºi evoluþia psihosociologiei


sociale, am reprodus doar câteva, considerând
cã aceste definiþii sunt emblematice pentru Reflecþii despre om ºi societate se regã-sesc
dinamica domeniului ºi cã ele susþin definiþia în cele mai vechi scrieri din India ºi China
pe care am propus-o noi ºi dau un temei în (sec. al VI-lea î.e.n.). Preistoria psiho-
plus punctului nostru de vedere asupra sociologiei se pierde în negura timpurilor.
psihosociologiei, ca domeniu interdisciplinar În Antichitate, prin opera lui Platon (427–
de studiu, relativ autonom, în plinã expan- 347 î.e.n.) ºi Aristotel (384–322 î.e.n.), se
siune. pun bazele gândirii filosofice ºi ºtiinþifice
Uneori psihosociologia este definitã prin europene. În Republica lui Platon sunt
enumerarea fenomenelor care constituie analizate relaþiile dintre individ ºi societate;
obiectul ei de studiu. Cuprinsul manualelor în dialogurile Banchetul, Fedon, Statul,
universitare ºi al tratatelor cu circulaþie inter- Sofistul sunt numeroase observaþii funda-
naþionalã, apãrute de-a lungul timpului, mentale despre om ºi lumea omului. Lui
exprimã foarte clar ce este ºi cum a evoluat Aristotel îi aparþine definirea omului ca
psihologia socialã (Chelcea, 2002). Dac㠄fiinþã social㔠(zoon politikon). În Politica,
acceptãm cã psihologia socialã este domeniul în cele trei Etici (nichomahicã, ea mare ºi
de cercetare de care se ocupã psihosociologii, eudemicã) ºi în alte scrieri ale lui Aristotel
Social Psychologists Directory (2003) îºi au rãdãcina multe din temele psihoso-
contureazã destul de exact situaþia. Iatã care ciologiei contemporane (relaþiile interperso-
este azi aria de preocupãri ale psihosocio- nale, atracþia interpersonalã, afilierea º.a.).
logilor: agresivitate/violenþã, ajutor/compor- Lui Aristotel i se datoreaz㠖 dupã cum apre-
tament prosocial, atitudine, atribuire, com- ciau Mihai Ralea ºi Traian Herseni (1966,
portament nonverbal, comportament organi- 196) – cea mai potrivitã definiþie a psi-
zaþional, comunicare, culturã/etnicitate, hologiei sociale: „A trãi înseamnã a simþi ºi
evoluþie/geneticã, gender, internet/ciberpsi- a cunoaºte; în consecinþã, a trãi laolaltã
hologie, judecatã/luarea deciziei, motivaþie/ înseamnã a simþi împreunã ºi a cunoaºte
stabilirea scopurilor, percepþia persoanei, împreunã”.
personalitate, persuasiune/influenþã socialã, În secolele al XVI-lea – al XVIII-lea, filo-
psihologie socialã aplicatã, relaþii intergru- sofii, moraliºtii, oamenii politici ºi scriitorii
piri, relaþii intime, rezolvarea conflictelor, au contribuit la constituirea unui corpus de
sãnãtate. cunoºtinþe cu caracter psihosociologic.
Dar psihologia socialã poate fi definitã Niccolò Macchiaveli (1469–1527) introduce
nu numai dupã obiectul ei de studiu, ci ºi în tema manipulãrii comportamentale. De
funcþie de modul de abordare a fenomenelor numele istoricului, scriitorului ºi omului
sau în funcþie de ceea ce Serge Moscovici politic florentin se leagã preocuparea actualã
(1984/1990, 7) numea le regard psychosocial de identificare cu ajutorul testelor psihologice
(„privirea psihosocialã”). Noi credem cã a „personalitãþii machiavelice”. Filosoful
„interacþiunea comportamental㔠conferã englez Thomas Hobbes (1588–1679),
specificitate psihosociologiei ºi suntem de analizând conflictele, relaþiile de dominaþie
acord cã psihologia socialã se distinge de alte ºi de supunere, este considerat de cãtre unii
ºtiinþe nu atât prin obiectul ei de studiu, cât specialiºti, de exemplu, Gardner Murphy,
mai ales prin modul de abordare a fenome- „primul psiholog social”. Moralistul francez
nelor de care se ocupã. Aºa cum foarte inspi- François La Rochefoucauld (1613–1680) a
rat spunea Martin Gold (1997): „Mozaicul intuit cum nu se poate mai sugestiv „sistemul
psihologiei sociale include piese din toate rol-status-urilor sociale” ºi a realizat o
ºtiinþele sociale”. tipologie psihosociologicã a personalitãþii
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 33

acelor vremuri. Jean de la Bruyère (1645– psihismul individual ºi cel colectiv, despre
1696) a fãcut observaþii fine asupra om ºi societate, despre rolul societãþii în
„comportamentului social” (Les Caractères stabilirea nivelului de aspiraþii, despre conºti-
ou les moeurs de ce siècle, 1688). În fine, inþa colectivã ºi reprezentãrile sociale. Unii
Montesquieu (1689–1755), prin observaþiile specialiºti, precum Robert M. Farr (1996),
sale privind „caracterele naþiunilor”, a prefi- considerã cã rãdãcinile psihologiei sociale
gurat problematica modernã a „identitãþii moderne se aflã în lucrarea The Expression
sociale” (Les Lettres persanes, 1721). La of the Emotions În Man and Animal (1872)
jumãtatea secolului al XVIII-lea, reflecþia de Charles Darwin (1809–1882).
psihosociologicã dobândeºte o puternicã Chiar dacã fenomenele psihosociale au
expresie teoreticã prin lucrarea Discours sur fost intuite, uneori cu mare profunzime,
l’origine de l ’inégalité (1755) a lui Jean- apariþia propriu-zisã a psihologiei sociale, ca
Jacques Rousseau (1712–1778). domeniu de cercetare ºtiinþificã, nu poate fi
În secolul al XIX-lea, prin interesul pentru datatã înainte de aplicarea experimentului în
descifrarea sistemului social ºi a dinamicii cercetarea fenomenelor de interacþiune
acestuia, „socialiºtii utopici”, continuând un comportamentalã. Primul experiment în
filon de gândire mai vechi (Fourier, Owen, psihosociologie a fost realizat în Franþa în
Proudhon, Saint-Simon º.a.), au prefigurat anii ’80 ai secolului al XIX-lea (cf. Bibb
orientarea cercetare-acþiune în psihosocio- Latané, Inaction sociale. În Grand
logie. ªi în gândirea marxistã, mai ales în Dictionnaire de la Psychologie, Paris,
scrierile din tinereþe ale lui Karl Marx, Larousse, 1994, p. 372). Max Ringelmann a
precum Ideologia germanã (scrisã împre- mãsurat forþa de tracþiune a animalelor ºi
unã cu Frederich Engels în 1845-1846) sau oamenilor în condiþii diferite: acþionând
Optsprezece Brumar al lui Ludovic individual sau împreunã. În baza acestui
Bonaparte (1952), sunt elemente de teorie experiment, agronomul francez a constatat
psihosociologicã: relaþia dintre individ ºi cã, deºi când sunt mai mulþi puterea este
societate, influenþa societãþii asupra gândirii mai mare, ea nu sporeºte direct proporþional
indivizilor, sistemul rol-status-urilor sociale. cu numãrul lor. Rezultatele experimentului
Pentru contribuþia lui Karl Marx (1818–1883) au fost publicate abia în 1913, iar Max
ºi Friederich Engels (1820–1895) la apariþia Ringelmann nu a oferit un model explicativ
psihosociologiei a se vedea lucrarea Intro- al fenomenului probat experimental. Mult
ducere în psihologia socialã (1966) de Mihai mai târziu, Bib Latané, Kipling D. Williams
Ralea (1896–1964) ºi Traian Herseni (1907– ºi Stephen G. Harkins (1979, 822-32) au
1980). Discursul actual despre „capitalul „redescoperit” problema care l-a preocupat
social” porneºte de la lucrarea lui Karl Marx pe Max Ringelmann ºi au introdus termenul
Capitalul (1867), aºa cum remarcã de „frânare (lenevire) social㔠(social
psihosociologul american Nan Lin (2001, 4). loafing) în vocabularul psihosociologiei. Noi
Lucrãrile De la division du travail social considerãm cã primul experiment psihoso-
(1893), Le règles de la méthode sociologique ciologic riguros a fost realizat în 1897 de cãtre
(1895), Le suicide (1897), Les formes psihologul american Norman Triplett (1898,
élémentaires de la vie religieuse (1912) ale 507-33). Acesta a mãsurat performan-þa în
lui Émile Durkheim (1858–1917) au sarcinile îndeplinite solitar ºi în condiþiile în
contribuit substanþial la apariþia psihoso- care sunt prezente ºi alte persoane, care fac
ciologiei. În aceste lucrãri clasice, ca ºi în sau nu acelaºi lucru (de exemplu, înfãºu-rarea
articolul Représentations individuelles unei mulinete). Apreciem cã este vorba de
et représentations collectives (1898?), îºi un experiment autentic, întrucât Norman
au originea teoriile despre relaþia dintre Triplett a asociat datelor obþinute un model
34 S. Chelcea ºi P. Iluþ

explicativ (factorul dinamogenic), chiar dacã Perioada clasicã (1935–1960); 4) Perioada


respectivul model nu ºi-a dovedit modernã (1961–1989); 5) Perioada contem-
valabilitatea. Cercetãrile psihologului poranã (de dupã 1990). Ca orice periodizare
american au condus la paradigma „influen- a oricãrei ºtiinþe, ºi etapizarea psihosocio-
þãrii sociale” ºi la fenomenul „facilitãrii logiei pe care am propus-o (S. Chelcea,
sociale”, cum a fost el denumit de Floyd H. Periodizarea psihosociologiei, Psihologia
Allport (1924). Fenomenul facilitãrii sociale socialã, 1998, 2, 83-90) are un anumit grad
a fost studiat de Robert B. Zajonc (1965), de artificialitate. Alþi specialiºti împart
Nicholas B. Cottrell (1972), Robert Baron evoluþia psihosociologiei altfel. Sharon S.
(1986) º.a. Brehm ºi Saul M. Kassin (1990, 7-14)
Chiar dacã unii specialiºti (Rober B. stabilesc urmãtoarele decupaje în istoria
Zajonc, 1965; Elliot Aronson, 1972; Michael domeniului: 1) Etapa de reunire a forþelor
J. Saks ºi Edward Krupat, 1988) îl considerã (1880–1935; 2) Marele salt înainte (1936–
pe Norman Triplett „fondatorul psihosocio- 1945); 3) Perioada clasicã (1946–1960); 4)
logiei”, ni se pare mai corect sã spunem cã Etapa „încredere ºi crize” (1961–1975; 5) Era
apariþia acestei discipline ºtiinþifice nu se legã pluralismului (dupã 1975). ªtefan Boncu
de numele unui singur cercetãtor ºi de un loc (1999, 203) ia în considerare ºase etape: 1)
(þarã) anume. Preistoria îndelungatã a Preistoria psihologiei sociale, din antichitate
psihosociologiei a condus la acumularea de pânã în 1860; 2) Tranziþia la psihologia
reflecþii ºi a pregãtit terenul construcþiei socialã modernã (1860–1908); 3) Perioada
teoretice a disciplinei de care ne ocupãm. de dezvoltare timpurie (1908–1935); 4)
Printre fondatorii psihosociologiei se numãrã, Peroada clasicã (1935–1945; 5). Perioada de
alãturi de americanul Norman Triplett, crizã (1965–1975); 6) Perioada contem-
francezii Gabriel Tarde (1843–1904) ºi poranã (din 1975 pânã azi). În conformitate
Gustave Le Bon (1841–1931) ºi germanul cu periodizarea pe care am fãcut-o, vom
Wilhelm M. Wundt (1832–1920). Dacã luãm prezenta succint caracterizarea fiecãrei etape
în consideraþie ºi faptul cã în 1908 apar la de evoluþie a psihosociologiei.
Londra ºi, respectiv, la New York primele „Îndelungata preistorie” (sec. al VI-lea
lucrãri cu titlul de „Psihologie socialã”, î.e.n. – sec. al XIX-lea) reuneºte reflecþiile
datorate prima psihologului William din antichitate (India, China, Grecia, Roma)
McDougall (1871–1938) ºi a doua sociolo- despre traiul laolaltã al oamenilor. De la
gului Edward A. Ross (1866–1951), putem gânditorii antichitãþii pânã în prezent putem
sã conchidem cã psihosociologia, de la urmãrii filonul unor teorii ºi ipoteze psihoso-
apariþia ei ca domeniu de cercetare ºtiinþificã, ciologice, precum teoria comportamentului
are vocaþia interdisciplinaritãþii ºi a trans- prosocial (analizat de Lucius Annaeus
culturalitãþii. Seneca), teoria opiniei publice ºi a mani-
Se acceptã unanim cã psihosociologia este pulãrii comportamentale (aflatã în germene
un produs al societãþilor industriale ºi cã ea a în scrierile lui Niccolò Machiavelli), teoria
parcurs mai multe etape de dezvoltare (chiar persuasiunii ºi complianþei comportamentale
dacã nu existã un acord deplin asupra (schiþatã de Michel de Montaigne) º.a. Totuºi,
numãrului ºi duratei acestor etape). În ceea aºa cum am arãtat, pânã la sfârºitul secolului
ce ne priveºte, considerãm cã în evoluþia al XIX-lea nu se poate vorbi de conturarea
psihosociologiei pe plan mondial s-ar putea unui domeniu de cunoaºtere, pe care astãzi îl
identifica cinci etape: 1) Preistoria, cuprinsã numim „psihosociologie”.
între secolul al VI-lea î.e.n. ºi sfârºitul „Perioada fondãrii psihosociologiei”
secolului al XIX-lea; 2) Perioada fondãrii ei (1880–1934) este marcatã de aplicarea
ca disciplinã ºtiinþificã (1880–1934); 3) experimentului în cunoaºterea fenomenelor
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 35

psihosociale, de formularea primelor legi ale pentru studierea „grupurilor mici”; George
unor astfel de fenomene, precum imitaþia Herbert Mead (1863–1931) propune „teoria
(Gabriel Tarde, Les lois de l ’imitation, 1890) eului” fãcând distincþie între „eul social” ºi
sau comportamentul indivizilor în starea de „eul psihic” ºi formuleaz㠄teoria rolului
mulþime (Gustave Le Bon, Psychologie des social” (vezi lucrarea publicatã postum Mind,
fules, 1895), ca ºi de analiza „trãirilor Self and Society, 1934). În fine, în urma unui
interioare” (sufletul colectiv) ale unor „experiment de teren”, Richard La Pierre
grupuri, precum popoarele (Wilhelm M. (1934) lanseaz㠄ipoteza discrepanþei dintre
Wundt, Völkerspsychologie: eine Untersuc- atitudni ºi comportamente”.
hung der Entwieklungsgesetze non Sprache, „Perioada clasicã a psihosociologiei”
Mytus und Sitte, 1900-1920). În aceastã (1935–1960) se caracterizeazã prin apariþia
perioadã apar primele lucrãri cu titlul de unor lucrãri ºi efectuarea unor cercetãri care
„psihologie social㔠(William McDougal, An au rãmas modele pentru cercetãtorii de mai
Introduction to Social Psychology, 1908 ºi târziu. În acest sens, perioada clasicã este
Edward A. Ross, Social Psychology. An ilustratã de George Gallup (1901–1984), care
Outline and Source Book, 1908) ºi un prim a realizat primele sondaje de opinie publicã
tratat de psihosociologie bazat pe datele ºtiinþifice ºi a fondat faimosul American
experimentelor (Floyd H. Allport, Social Institute of Public Opinion (1935), de Gordon
Psychology, Boston: Houghton Miffin, W. Allport (1897–1967), care a analizat
1924). Tot acum sunt elaborate teoriile lui structura atitudinilor (1935), zvonurilor
Charles H. Cooley (1864–1929) despre „eu- (1947), prejudecãþilor (1954) ºi personalitãþii
ul personal” ca oglindire ºi reoglindire în alte (1961), de Muzafer Sherif (1906–1988), care
persoane (looking-glass self), despre a prezentat în lucrarea Psychology of Social
„grupurile primare” ºi relaþiile „faþã cãtre Norms (1936) experimentele cu „efectul
faþ㔠(face to face), îºi elaborteazã Sigmund autocinetic”, de Abram Kardiner (1891–
Freud (1856–1039) concepþia psihanaliticã 1981), care a introdus termenul de „personali-
(Psychopathologie des Alltagslebens, 1912; tate de baz㔠(1939), de John L. Dollard, Neal
Totem und Tabu, 1913; Das Unbehagen În E. Miller ºi Leonard Doob care au lansat
der Kultur, 1930), apare prima lucrare de „teoria frustrare-agresivitate” (1939) ºi de
analizã psihosociologicã a opiniei publice cãtre Kurt Lewin (1879–1947), care, în
(Public Opinion, 1922) de Walter Lippmann perioada 1944-1947, a iniþiat prin „dinamica
(1889–1974) ºi este abordatã de cãtre grupului” direcþia „cercetare-acþiune” ºi a
Maurice Halbwchs (1877–1945) tema formulat „teoria dinamicã a personalitãþii”
memoriei sociale (Les cadres sociaux de la (1935) ºi „teoria câmpului psihic” ºi
mémoire, 1925). Emory S. Bogardus (1882– principiile „psihologiei topologice” (1936).
1973) introduce tema de cercetare a „distanþei Printre clasicii psihosociologiei se numãrã ºi
sociale”, elaborând vestita „Scalã a distanþei Fritz Heider (1896–1988), Solomon E. Asch
sociale” (1925-1933) ºi Louis L. Thurstone (1907–1969), Harold D. Lasswell (1903–
(1887–1955) iniþiazã primele mãsurãri ale 1978), Theodor W. Adorno (1903–1969),
„atitudinilor sociale” (1929). Daniel Katz George C. Homans (1910–1989), Carl I.
(1903–1993) începe studiul „stereotipurilor Hovland (1912–1961), Leon Festinger
etnice” ºi Herbert Blumer (1900–1987) (1919–1989), Abraham H. Maslow (1908–
studiul comportamentului colectiv. Cãtre 1970), Stanley Schachter (1922–1997) ºi încã
sfârºitul perioadei de fondare a psihosocio- alþii.
logiei, Iacob Levy Moreno (1889–1975) „Psihosociologia modern㔠(1961–1998)
creeaz㠄sociometria” (Who Shall Survive?, se caracterizeazã prin „expansiune ºi tensi-
1934) ºi imagineaz㠄testul sociometric” une”. În aceastã perioadã sunt abordate
36 S. Chelcea ºi P. Iluþ

câmpuri de cercetare noi: Serge Moscovici acþiunea focalizat㔠în viaþa cotidianã (Erving
(n. 1925) iniþiazã studiul „reprezentãrilor Goffman, 1969), „agresivitatea emoþionalã”
sociale” (1961), Erik H. Erikson (1919–1996) ºi „agresivitatea instrumental㔠(Arnold H.
abordeazã tema „identitãþii” (1968), Henri Buss, 1971), „gândirea de grup” ca patologie
Tajfel (1970) ºi John Turner teoretizeazã în luarea deciziilor (Irving Janis, 1971),
„identitatea social㔠(1984), Bibb Latané ºi „fenomenul atribuirii” (Edward E. Jones ºi
John M. Darley studiaz㠄comportamentul Richard E. Nisbett, 1972), „frica de succes”
prosocial” (1970), Ellen Berscheid ºi Elaine (Martina S. Horner, 1972), „obedienþa faþã
Walster (Hatfield) investigheaz㠄atracþia de autoritate” (Stanley Milgram, 1974),
interpersonalã.’’ Numãrul autorilor de „diferenþele psihologice dintre sexe”
referinþã ºi al lucrãrilor care marcheatã (Eleonore E. Maccoby, 1974), „complianþa
perioada modernã a psihosociologiei este comportamental㔠(Robert B. Cialdini,
mult mai mare. Structura unui dicþionar nu 1975), „neajutorare învãþat㔠(Martin E.
ne permite evidenþierea tuturor contribuþiilor Seligman, 1975), „minoritãþile active” (Serge
semnificative. Amintim totuºi, în continuare, Moscovici, 1976), „eroarea fundamentalã a
numele unora dintre cei mai reprezentativi atribuirii” (Lee Ross, 1977), „spaþiul
psihosociologi din aceastã perioadã (unii personal” (L.A. Hayduk, 1978), „atribuirea
dintre ei au dat lucrãri de referinþã ºi în eºecului (B. Weiner,1980), „rasismul
„perioada clasic㔠sau vor continua sã pro- simbolic” (Donald R. Kindr ºi David O.
ducã astfel de lucrãri ºi în contempora- Sears, 1981), „motivaþia de putere” (E.M.
neitate). Theodore M. Newcomb a formulat Fodor ºi T. Smith, 1982), „autodezvãluirea”
„teoria simetriei” în comunicarea interperso- (L.C. Miller, J.H. Berg ºi R.L. Archer, 1983),
nalã (1961), Albert Bandura a formulat „competenþele sociale” (Michael Argyle,
„teoria învãþãrii sociale a agresivitãþii” 1983), „managementul imaginii” (D. Miell
(1961), Seymour Feshbach pune în evidenþã ºi M. Le Voi, 1985), „stereotipizarea” ( John
experimental “efectul de catharsis” al F. Dovidio ºi Samuel L. Gaertner, 1986),
violenþei tv. (1961), William G. McGuire „afilierea” (James A. Kulik ºi H.I.M. Mahler,
prezint㠄tehnica inoculãrii” pentru sporirea 1989), „procesarea automat㔠ºi „procesarea
rezistenþei la persuasiune (1964), J.S. Adams controlat㔠a informaþiilor în procesul de
dezvolt㠄teoria echitãþii” ºi analizezã formare a stereotipurilor ºi prejudecãþilor
„reacþia faþã de inechitate” (1965), Robert B. sociale (Patricia I. Devine, 1989).
Zajonc pune în evidenþã fenomenul „faci- Concomitent cu lãrgirea considerabilã a
litãrii sociale” la nivel infrauman (1965), câmpului de investigaþie, psihosociologia
Jack W. Brehm descoper㠄fenomenul modernã s-a îmbogãþit cu teorii cu diferite
reactanþei psihice” (1966), Muzafer Sherif grade de generalitate: „teoria reprezentãrilor
propune „teoria conflictelor reale” pentru sociale” (Serge Moscovici, Denise Jodelet,
explicarea relaþiilor intergrupuri (1966). J.S. Adams, Morton Deutsch, Willem Doise,
Expansiunea psihosociologiei conduce la Jean-Claude Abric, Pierre Moliner º.a.),
descoperirea ºi explicarea teoreticã a nu- „teoria echitãþii” (George C. Homans, Uriel
meroase fenomene, precum „locul contro- G. Foa, Edna B. Foa), „teoria disonanþei
lului” (Julian B. Rotter (1966), influenþa cognitive” (Leon Festinger, Milton J.
mediului construit asupra comunicãrii inter- Rosenberg, Arthur R. Cohen, Harold B.
personale (Robert Sommer, 1967), meca- Gerard, Jozef M. Nuttin), „teoria atribuirii”
nismele „autopercepþiei” (Daryl J. Bem, (Stanley Schachter, Jerome E. Singer, Elliot
1967), rolul „deindividualizãrii” în comporta- Aronson, Merill J. Carlsmith, Edward E.
mentele sociale indezirabile (Philip G. Jones, Richard E. Nisbeth), „teoria opiniilor”
Zimbardo, 1969), „neatenþia civil㔠ºi „inter- (Jean Stoetzel), „teoria contiguitãþii mediate
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 37

prin stimul” (Albert Bandura, R.H. Walters), „Psihosociologia contemporan㔠(de


„teoria reactanþei psihice” (Jack W. Brehm), dupã prãbuºirea comunismului în Europa de
„teoria gândirii de grup” (Irving Janis, Mattie Est) prezintã mai multe particularitãþi legate,
L. Flowers, G. Strasser, W. Titus), „teoria pe de o parte, de logica dezvoltãrii cunoaºterii
zvonurilor ca tranzacþie colectiv㔠(Tamotsu ºi, pe de altã parte, de „noile provocãri
Shibutani), „teoria zonelor de distanþ㔠sociale”. Astfel, apar teme noi (construirea
(Edward T. Hall), „teoria autopercepþiei” identitãþii europene, efectele globalizãrii,
(Daryl J. Bem), „teoria identitãþii ºi crizei de abuzurile memoriei, competenþa socialã etc.)
identitate” (Erik H. Erikson, W. Kilham, L. ºi sunt nuanþate teoriile deja formulate (iden-
Mann), „teoria deindividualizãrii” (Philip G. titatea multiculturalã, schimbarea atitudinalã,
Zimbardo), „teoria identitãþii sociale” (Otto managementul conflictelor, manipularea
Klineberg, Marisa Zavalloni), „teoria reprezentãrilor sociale prin controlul con-
anticipãrii acþiunii” (Jaap M. Rabbie, M.L. textului, personalitatea democraticã º.a.).
Horowitz), „teoria curbei în J” (James C. Dupã 1990, s-au realizat primele cercetãri
Davies), „teoria categorizãrii sociale” (Henri psihologice sistematice privind „comunicarea
Taifel), , „teoria identitãþii multiple” (Keneth mediatã de computer” (J. Kulk ºi C. Steifield;
J. Gergen), „teoria identitãþii sociale” (Henri M. Lea, L. Sproull ºi S.B. Kiesler) ºi a sporit
Taifel, Jean-Claude Deschamps, Fabio interesul pentru cercetãrile transculturale
Lorenzi-Cioldi), „teoria penetrãrii sociale” (J.W. Berry, R.R. McCrae, O.P. John, H.R.
(Irving Altman, Dalmas M. Taylor), „teoria Markus, S. Kitayama). S-au intensificat
densitate-intensitate” (Jonathan L. cercetãrile privind „comportamentul de
Freedman), „teoria justiþiei procedurale” consum” (B. Mullen, C. Johnson, E.M.
(John W. Thibaut), „teoria învãþãrii sociale” Rogers, L.G. Schiffman, L.L. Kanuk).
(Albert Bandura), „teoria autorealizãrii „Relaþiile intergrupale” ºi „multiculturalis-
profeþiei” (Mark L. Snyder, Elizabeth Tanke, mul” au generat direcþii de cercetare originale
Ellen Berscheid), „teoria dilemelor sociale” prin implicarea unui numãr tot mai mare de
(Robin M. Dawes, J. McTavish, H. Shaklee), cercetãtoare (Jennifer Crocker, Fay Crosby,
„teoria celor cinci stadii în raporturile de Marlyn B. Brewer, Charline J. Nemeth,
dominare” (D.M. Taylor), „teoria suportului Brenda Major) ºi a unor specialiºti din cadrul
social” (Sheldon Cohen, S.L. Syme), „teoria minoritãþilor etnice, ca ºi a unor cercetãtori
triunghiularã a iubirii” Robert J. Sternberg), din afara SUA, din Europa ºi din Africa, din
„teoria distragere-conflict” (Robert S. Baron) Australia, Canada, China, India, Japonia etc.
ºi încã altele. În prezent se înregistreazã un reviriment al
Expansiunea psihosociologiei moderne a psihosociologiei în Europa, care încearcã
fost dublatã de tensiuni interne. Ceea ce în sã-ºi construiascã o identitate distinctã de
perioada clasicã era armonie, în perioada psihologia socialã nord-americanã. S-a
modernã devine contradicþie, tensiune accentuat internaþionalizarea psihosociolo-
internã. „Revoluþia cognitiv㔠din anii ’80 giei. Þãrile aºa-numitei „lumi a treia”, din
pune vechile teorii sub semnul întrebãrii; „obiect de studiu” ºi „consumatoare de
experimentul, din „cale regal㔠de cunoaºtere psihologie social㔠au început a fi „producã-
psihosociologicã devine doar una dintre toare de psihosociologie” (Fathali M.
magistralele ce conduc la adevãr, totdeauna Moghaddam, 1998).
relativ. Construcþia teoreticã se amplificã, dar Expansiunea psihosociologiei este
rãmân decalaje zonale considerabile, între relevatã de numãrul mare al revistelor din
SUA ºi Europa, între Europa de Vest ºi domeniu. Iatã cele mai prestigioase reviste
Europa de Est, ca sã nu mai vorbim de „þãrile cu circulaþie internaþionalã, în ordine
lumii a treia”. alfabeticã: Basic and Applied Social
38 S. Chelcea ºi P. Iluþ

Psychology, British Journal of Social persoane, a grupului ºi a societãþii. Pe linia


Psychology, European Journal of Social gândirii lui Gabriel Tarde ºi Gustave Le Bon
Psychology, Journal of Applied Social ºi apoi în perspectivã durkemianã, psihologia
Psychology, Journal of Experimental Social socialã europeanã se axeazã pe studiul
Psychology, Journal of Personality and fenomenelor colective. Pe de altã parte, în
Social Psychology, Journal of Social Issues, tradiþia europeanã, psihologia socialã valo-
Journal of Social and Clinica Psychology, rificã datele de observaþie ºi reflecþiile din
Journal of Social Psychology, Journal of domenii de cunoaºtere variate, de la filosofie
Social and Personal Relationships, la beletristicã. În psihosociologia nord
Personality and Social Psychology Bulletin, americanã experimentul desparte ºtiinþa de
Social Cognition, Social Psycholotgy eseisticã. În comparaþie cu eseul, experi-
(continuatoarea revistei Social Psychology, mentul se bucurã de un prestigiu mai mare,
înfiinþatã în 1959 cu titlul Sociometry). La deºi psihosociologi americani eminenþi,
acestea se adaugã volumele anuale: Advances precum Stanley Milgram (The Individual and
În Experimental Social Psychology ºi the Social World: Essays and Experiments,
European Rewiew of Social Psychology. 1977) sau Rupert J. Brown (Social
,,Psihosociologia contemporan㒒 se Psychology, 1965, 1986) au excelat ºi ca
caracterizeazã prin „unitate ºi diversitate” experimentaliºti ºi ca eseiºti (R.M. Farr,
(Patricia Delhome ºi Thierry Mayer, 1997, 1996, x). Psihologia socialã nord americanã
21). Sunt evidente procesele de diferenþiere: se identizeazã nu numai prin centrarea pe
a) psihologia socialã europeanã versus individ ºi pe experiment, ci ºi prin privi-
psihologia socialã americanã; b) psihologia legierea unor teme de cercetare: atitudinile
socialã psihologicã versus psihologia socialã sociale, opinia publicã, stereotipurile etnice,
sociologicã; c) psihologia socialã versus prejudecãþile, relaþiile interrasiale, justiþia
psihosociologie. În continuare, vom analiza socialã. Aceste teme sunt provocate de reali-
aceste procese care dinamizeazã cunoaºterea tãþile americane ºi de istoria SUA. Provo-
în domeniu, fãrã a-l fãrãmiþa. cãrile sociale din Europa au generat alte teme:
specificul naþional, relaþiile interetnice,
a) Psihologia socialã nord americanã memoria socialã, construirea identitãþii
versus psihologia socialã europeanã. Noi sociale ºi, dupã colapsul comunismului,
credem cã este vorba despre douã stiluri de construirea identitãþii europene.
cercetare asupra fenomenelor psihosociale ºi Willem Doise (1986) apreciazã cã
nu de un clivaj al psihosociologiei ca psihosociologia europeanã se distinge de
domeniu interdisciplinar de cunoaºtere psihosociologia nord americanã ºi prin
ºtiinþificã. Istoricul psihologiei sociale, „nivelul de analiz㔠a fenomenelor. În
Robert M. Farr, considerã c㠄Psihologia cercetarea psihosociologicã pot fi identificate
socialã care s-a dezvoltat ca un fenomen patru nivelui de analizã: 1) „intraindividual”,
caracteristic american în epoca modernã este centrat pe studiul mecanismelor psihice de
o formã psihologicã a psihologiei sociale” organizare a percepþiilor ºi a atitudinilor;
(R.M. Farr, 1996, 9). Când face aceastã 2) „interindividual”, care urmãreºte influen-
afirmaþie, Robert M. Farr are în vedere þele reciproce ale indivizilor în funcþie de
psihologia socialã de dupã sfârºitul celui context; 3) „social-poziþional”, în care se
de-al doilea rãzboi mondial. De reþinut este analizeazã diferenþele extrasituaþionale dintre
cã, în tradiþia nord-americanã, psihologia grupuri sau persoane; 4) „ideologic”, care se
socialã se centreazã pe studiul compor- referã la sistemul de credinþe, reprezentãri,
tamentului indivizilor sub influenþa altor norme sociale internalizate de cãtre subiecþii
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 39

umani. Psihosociologia europeanã, într-o dezvoltat ca o subdisciplinã în cadrul


mãsurã mai mare decât psihosociologia nord departamentelor de psihologie.
americanã, ia în consideraþie nivelurile de Dupã Ann Branaman, psihologia socialã
analizã social-poziþional ºi ideologic. sociologicã se distinge faþã de „versiunea”
Pentru cã trecutul ne ajutã sã înþelegem psihologicã a psihologiei sociale prin pro-
mai bine prezentul, trebuie sã avem în vedere blemele abordate: 1) construcþia socialã a
cã rãdãcinile psihosociologiei sunt europene, realitãþii; 2) sociologia emoþiilor ºi gândirii;
chiar dacã florile ei au apãrut în SUA – dupã 3) self-ul în context social; 4) interacþiunea
cum remarca Gordon W. Allport (1954, 1968, ºi inegalitãþile (cf. Ann Branaman, 2001, 1).
1985). Acceptând c㠄Rãdãcinile sunt pre- Diferenþele dintre cele dou㠄versiuni” ale
dominant europene, în timp ce florile sunt psihologiei sociale rezidã în modul de abor-
tipic americane” (R.M. Farr, 1996, 14), ne dare a fenomenelor psihosociologice (de
exprimãm opinia cã psihosociologia, ase- exemplu, influenþa socialã). În timp ce
menea unei plante, este un întreg ºi trebuie psihologia socialã psihologicã încearcã sã
privitã în unitatea ei. Cã, sub acest raport, descopere „natura uman㔠(ce importanþã au
dihotomia din substanþa psihosociologiei personalitatea, temperamentul ºi alþi factori
tinde sã se estompeze stã mãrturie faptul cã de personalitate în elaborarea rãspunsului la
cele mai semnificative contribuþii ale psi- influenþa socialã), psihologia socialã socio-
hosociologilor din Europa vãd lumina tipa- logicã este interesatã, în principal, sã înþe-
rului în revistele de specialitate ºi în editurile leagã contextul social, cultural ºi istoric al
din SUA. Congresele internaþionale încu- experienþei persoanei (contextul societal ºi
rajazã libera circulaþie a oamenilor de ºtiinþã conþinutul influenþei sociale). Psihologia
ºi a ideilor. Noi credem cã psihosociologia socialã psihologicã se centreazã pe „cogniþia
de mâine va fi unitarã ºi transculturalã, în socialã”, urmãreºte sã studieze modul de
ciuda oricãror bariere de naturã ideologicã, procesare a infomaþiilor despere sine ºi despre
politicã, religioasã sau socialã. De acord cu alþii; psihologia socialã sociologicã încearcã
Miles Hewstone ºi Antony S.R. Manstead sã rãspundã la întrebarea: de ce într-o socie-
(1995, 590), vom spune ºi noi c㠄Integrarea tate datã, la un moment istoric determinat
abordãrilor americanã ºi europeanã va unele credinþe, valori, norme ºi categorii de
conduce cu siguranã la o înþelegere mai persoane influenþeazã mai puternic decât
competã a fenomenelor decât o poate asigura altele? Psihosociologii cautã sã afle cum
fiecare perspectivã separat”. afecteazã gândirea, comportamentul ºi
personalitatea locul pe care individul îl are
b) Psihologia socialã sociologicã versus în structura socialã (status-ul social)? Care
psihologia socialã psihologicã. Am amintit este rolul proceselor psihosociale în apariþia
deja despre tradiþia psihologicã a psihologiei ºi perpetuarea inegalitãþii sociale? Ce relaþie
sociale nord americane ºi despre tradiþia existã între culturã, limbã ºi gândire? Care
sociologicã a psihologiei sociale europene. este conþinutul normelor care ghideazã viaþa
În prezent, în SUA se contureazã existenþa de zi cu zi a oamenilor? Cum influenþeazã
unei „psihologii sociale sociologice” contra- inegalitatea social㠄pattern-ul interacþiuilor
pus㠄psihologiei sociale psihologice” cu cotidiene” ºi cum, la rândul lui, acesta
rãdãcini mai vechi în solul american (C.W. influenþeazã self-ul? Ann Branaman (2001,
Stephan, G.W. Stephan ºi T.F. Pettgrew, 3) considerã c㠄Studiul interrelaþiilor dintre
1991). Aceastã situaþie are multiple explicaþii, self, interacþiunea socialã ºi structura socialã
în primul rând de ordin administrativ, de reprezintã contribuþiile distinctive ale
organizare a învãþãmântului în universitãþile psihologiei sociale sociologice” ºi apreciazã
din SUA, unde psihologia socialã s-a cã în prezent existã în psihologia socialã
40 S. Chelcea ºi P. Iluþ

sociologicã douã perspective distincte: cuvinte, ci o repunere în discuþie a originii


perspectiva structuralã ºi perspectiva preocupãrilor de studiu al indivizilor în
interacþionistã. context social ºi a unitãþii domeniului. În
Notãm cã unii specialiºti (de exemplu, Introducere, coordonatorii vocabularului
J.S. House, 1977) considerã cã, în fapt, atrag agenþia asupra faptului cã psihosocio-
pshologia socialã nu are doar dou㠄feþe”, ci logia, ca „ºtiinþã a acþiunii ºi a praxis-ului”,
trei: psihologia socialã psihologicã, psiho- se „centreazã asupra analizei raporturilor
logia socialã sociologicã ºi sociologia psiho- individ/societate, asupra situaþiilor în care
logicã (sau sociopsihologia), aceasta din urmã dimensiunile psihice ºi sociale sunt strâns
distingându-se prin încercarea de a lega intersectate” (idem, 10). Spre deosebire de
nivelul de analizã macrosocial cu cel indivi- „psihologia socialã”, care – în universitãþile
dual ºi prin privilegierea cercetãrii cantitative din Franþa – este dominatã de epistemologia
de tipul anchetelor psihosociologice. experimentalã, psihosociologia privilegiazã
Divizarea psihosociologiei în douã sau abordarea clinicã. Specificitatea psihosocio-
trei direcþii a fãcut ca în prezent, sã existe în logiei ar consta din raportarea la contextele
universitãþi programe de învãþãmânt ºi de culturale, politice, economice ºi sociale ale
cercetare diferite la un departament de psi- raporturilor cu ceilalþi. Domeniul psihosocio-
hologie comparativ cu un departament de logiei, la care îºi aduc contribuþia psihosocio-
sociologie. Clivajul merge pânã la revendica- logii, dar ºi sociologii, etnologii, psihologii
rea precursorilor ºi a personalitãþilor repre- clinicieni, psihanaliºtii, filosofii º.a., vizeazã
zentative. Pentru psihologia socialã psiho- procesele de schimbare, fenomenele afective
logic㠄pionierii” ºi „eroii” sunt Floyd H. ºi inconºtiente care afecteazã comportamen-
Allport, Gordon W. Allport, Solomon Asch, tele ºi reprezentãrile individuale ºi colective,
Donald Campbel, Leon Festinger, Kurt implicarea cercetãtorului în problemele
Lewin, Stanley Schachter; pentru psihologia studiate, autonomia persoanelor ºi partici-
socialã sociologicã Robert Bales, John R.P. parea lor efectivã la viaþa organizaþiilor din
French, Ervin Goffman, Heorge C. Homans, care fac parte (cf. J. Barus-Michel, E.
George H. Mead. În principalele reviste de Enriquez ºi A. Lévy, 2002, 10). Într-o lucrare
psihosociologie, Journal of Personality and mai veche, Jean-Léon Beuvois ºi André Lévy
Social Psychology, editatã de Asociaþia (1984) au gãsit urmãtoarele implicaþii ale
Americanã de Psihologie, ºi Social Psycho- termenilor de „psihologie social㔠ºi „psiho-
logy Quaterly, editatã de Asociaþia Americanã sociologie: în timp ce psihologia socialã
de Sociologie, rar sunt citate lucrãrile repre- sugereazã primatul psihologiei, este asociatã
zentanþilor celeilalte „feþe” a domeniului. discursului universitar, accentueazã idetitatea
Suntem convinºi cã divizarea psihoso- domeniului, privilegiazã abordarea expe-
ciologiei ºi a psihosociologilor în douã lumi rimentalã ºi cognitivismul, se centreazã pe
care se ignorã reciproc nu serveºte progre- reacþia indivizilor la stimulii sociali ºi accen-
sului cunoaºterii: viitorul nu poarte fi altul tueazã continuitatea cercetãrilor, psihoso-
decât integrarea perspectivelor. ciologia aratã un interes major pentru studiul
proceselor sociale ºi se asociazã cu inter-
c) Psihologie socialã versus psihosocio- venþia socialã ºi cu cercetarea-acþiune,
logie. Apariþia la sfârºitul anului trecut a acceptã contradicþiile interne, abordeazã
lucrãrii Vocabulaire de Psychosociologie sub fenomenele într-o perspectivã calitativistã, se
direcþia lui Jacqueline Barus-Michel, Eugène orienteazã spre psihanalizã ºi spre teorii cu
Enriquez ºi André Lévy (2002) aduce în prim grad mare de generalitate, se axeazã pe
plan tensiunea dintre „psihologia social㔠ºi studiul situaþiei individului în grup ºi mani-
„psihosociologie”, care nu este o ceartã de festã înclinaþie spre inovaþie.
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 41

Psihosociologia ar avea o istorie ºi mai viguros de R. Sèvigny, F. Doumond, J.


scurtã decât psihologia socialã. Ea s-ar fi Rhéaume, R. Tessier, Y. Tellier; în America
nãscut grosso modo în anii ’30 ai secolului latinã, în Argentina, Brazilia, Mexic ºi
trecut, o datã cu primele experimente ale lui Uruguay, se contureazã din ce în ce mai
Elton Mayo (1880–1950) în industria puternic orientarea psihosociologicã, prin
americanã, care au generat orientarea „rela- activitatea unor cercetãtori ºi practicieni,
þiilor umane”. În evoluþia psihosociologiei, precum d’ E. Taracena, P. Jimenez, d’ A. M.
coordonatorii vocabularului disting patru Araujo, C. Garcia, M. Mata Macho, J.N.
etape: 1) Anii de crize economice ºi sociale Carreterio. Menþionând aceste nume,
care au precedat celui de-al doilea rãzboi coordonatorii Vocabularului de psihosocio-
mondial; 2) Perioada reconstrucþiei eco- logie au intenþionat sã arate cã psihosocio-
nomice, sociale ºi politice de dupã încheierea logia este deosebit de vivace pe plan mondial,
rãzboiului; 3) Anii 1960, ai contestãrii sociale dovadã fiind ºi asociaþiile naþionale sau
din þãrile Europei de Vest ºi din SUA; 4) internaþionale de psihosociologie care s-au
Deceniile care au urmat, marcate de crizele creat (de exemplu, Association pour le
economice, sociale ºi morale din þãrile recherche et l’intervention en psihosocio-
capitaliste dezvoltate (cf. J. Barus-Michel, E. logie, fondatã în 1962 în Franþa de cãtre M.
Enriquez ºi A. Lévy, 2002, 10). În fiecare Pagès ºi G. Palmade sau Association
dintre perioadele ei de evoluþie, psiho- nationale pour le développment des sciences
sociologia a avut de analizat critic modurile humaines appliquèes, fondatã de J. Ardoino),
de organizare predominante ºi consecinþele precum ºi dezbaterile din Connexions, revistã
asupra indivizilor ºi colectivitãþilor, încer- programaticã de psihosociologie.
când totodatã sã elaboreze modalitãþi de Din punctul nostru de vedere, „psihoso-
transformare a relaþiilor interindividuale ºi ciologia” ºi „psihologia social㔠sunt douã
intergurpale. denumiri ale aceluiaºi domeniu interdisci-
În prezent, psihosociologia se afirmã ca plinar de cercetare ºtiinþificã ºi de aplicare a
orientare teoreticã ºi aplicativã în Franþa, prin cunoºtinþelor în viaþa socialã, chiar dacã în
activitatea desfãºuratã de Centre international ceea ce priveºte nuanþele au unele înþelesuri
de recherche, formationn et intervention diferite. Dincolo de particularitãþi, identitatea
psyhosociologiques (CIRFIP), înfiinþat în pshosociologiei se construieºte continuu, în
1993. Inspiraþi de lucrãrile filosofilor ºi ciuda tensiunilor subiacente.
gânditorilor sociali (Edgar Morin, Comélius
Castoriadis, J.-F. Lyotard, M. Foucault, Alain Psihosociologia în România. Apariþia ºi
Touren, Serge Moscovici º.a.), psihosocio- evoluþia psihologiei sociale în România (pânã
logii francezi contemporani, denunþând în deceniul al optulea al secolului trecut) au
stalinismul, cautã rãspunsuri la întrebãri de fost prezentate în lucrarea Psihologia socialã
tipul: “Intervenþie în serviciul cui? Pentru ce în România, coordonatã de Ana Tucicov-
fel de schimbare? Mai multã alienare, mai Bogdan (1984). Vom încerca sã aducem
multã libertate? A fi directiv sau neutru?” analiza la zi, urmãrind aceeaºi periodizare pe
(ibidem, 18). Sub denumirea de „psihosocio- care am propus-o pentru dezvoltarea acestei
logie” au apãrut pionieri ai acestei orientãri discipline ºtiinþifice pe plan mondial.
ºi în alte þãri europene sau zone francofone ªi în România preistoria psihosociologiei
(F. Formari, F. Basaglia, R. Carli, A. este îndelungatã. În „prima capodoperã”
Manoukian, A. Riccio – în Ialia; M.Bolle de româneascã, scrisã în limba slavonã, Învã-
Bal, V. Hanssens – în Belgia; M. Jane, M. þãturile lui Neagoe Basarab cãtre fiul sãu
Cifali – în Elveþia; K.Navridis – în Grecia. Theodosie (1512-1521) întâlnim „aproape
În Québec psihosociologia este susþinutã toate temele psihosociologiei moderne,
42 S. Chelcea ºi P. Iluþ

exprimate într-un limbaj adecvat ºi tratate cu la cumpãna dintre secolele al XIX-lea ºi al


competenþã ºi convingere” (A. Neculau, XX-lea. Prima lucrare româneascã în al cãrei
1984, 27). Sfaturile „voievodului culturii titlu apare sintagma „psihologie social㔠este
româneºti” vizeazã ceea ce astãzi apare ca scrisã de Constantin Dimitrescu-Iaºi (1849–
„leadreship”, „relaþii ierarchice”, „supunerea 1923) ºi a apãrut postum (Studii de psihologie
faþã de autoritate”, „negocierea”. Amintim cã socialã, 1927). Aproape simultan cu Floyd
lucrarea domnitorului muntean a apãrut H. Allport, în Curs de psihologie (1923),
aproape concomitent cu Principele (1516) lui Constantin Rãdulescu-Motru include teme de
Niccolò Machiavelli. De-a lungul secolelor psihologie socialã ºi formuleazã o serie de
al XVI-lea – al XVIII-lea, în scrierile marilor principii psihosociologice: viaþa socialã
cronicari, Grigore Ureche, Miron Costin ºi transformã întreaga viaþã psihicã a indivizilor,
Ion Neculce, apar analize psihosociologice experienþa socialã a favorizat desprinderea
asupra „personalitãþii”, „învãþãrii sociale”, omului de instituþiile primitive similare
„conformãrii”, „status-ului social”, „relaþiilor animalelor, dezvoltarea psihicã a copilului
interpersonale”. Nicolae Milescu (1636– depinde de interacþiunea cu adulþii, viaþa
1708), cu ale sale Jurnal de cãlãtorie în socialã schimbã activitatea individualã în
China ºi Descrierea Chinei (1678), ºi activitate culturalã. ªi Mihai Ralea (1894–
Dimitrie Cantemir (1673–1723), cu 1964) abordeazã tema „psihologiei poporului
Descriptio Moldaviae (1714) ºi Divanul sau român”, apreciind c㠄adaptabilitatea”
Gâlceava înþeleptului cu lumea (1703) constituie trãsãtura psihicã definitorie a
introduc în literatura de la noi tema „psiho- „sufletului nostru naþional” (Fenomenul
logiei popoarelor” ºi ceea ce apoi va deveni românesc, 1927). Mihai Ralea iniþiazã
„psihlogia poporului român”, respectiv tema primele cursuri de psihologie socialã la
„identitãþii naþionale”. În secolul al XIX-lea, Universitatea din Iaºi (1930/1931), consi-
în Însemnare a cãlãtoriei mele, Constantin derând cã psihologia socialã are ca obiect de
Radovici din Goleºti, fãcutã în anul 1824, studiu „rezonanþele ºi repercusiunile pe care
1825, 1826 de Dinicu Golescu (1777–1830) le produce societatea în individ”.
gãsim reflecþii pãtrunzãtoare despre „schim- „Perioada clasic㔠a psihosociologiei
barea socialã”. În Le Peuple roumain de ’apre (1935–1960) cunoaºte douã etape: una
ses chants nationaux (tezã de doctorat, 1874) ascendentã (pânã la cel de-al doilea rãzboi
de Ion Crãciunescu este reluatã, la nivel mondial), alta descendentã (dupã instaurarea
academic, tema privind „psihologia popo- comunismului pânã în 1965). În prima etapã
rului român”. se constatã o sincronizare a temelor pe plan
„Perioada fondãrii psihosociologiei” pe naþional ºi internaþional, în cea de-a doua
plan mondial (1880–1934) coincide în etapã, care dureazã puþin peste limita anilor
România cu interesul pentru „psihologia ’60, psihologia socialã împãrtãºeºte soarta
poporului român”, temã ce se regãseºte ºi în sociologiei, fiind considerat㠄ºtiinþã bur-
lucrãrile Histoire des roumains de la Dacie ghez㔠ºi expulzatã din cetatea academicã.
Trajane (1896) de Alexandru D. Xenopol Dovadã a sincronizãrii sunt lucrãrile „Psiho-
(1847–1920), Cultura românã ºi politicia- logia reclamei” de Dimitrie Tudoran (1935),
nismul (1904) de Constantin Rãdulescu- Opinia publicã:analiza condiþiilor ºi
Motru (1868–18957), Din psihologia popo- efectelor ei de Constantin Sudeþeanu (1935),
rului român (1907) de Dimitrie Drãghicescu Atitudinile sociale, cu privire specialã la
(1875–1945), care, în 1905, a þinut ºi primele români de Anatole Chircev (1941, Elevul
prelegeri de psihologie socialã la Univer- conducãtor de Lucian Bologa (1942),
sitatea din Bucureºti. Lucrãrile amintite sunt Explicarea omului de Mihai Ralea (1946).
inegale nu numai ca extensie, dar ºi ca valoare Pânã la cel de-al doilea rãzboi mondial, în
ºtiinþificã, dar toate abordeazã o tem㠄la zi” cursurile universitare ale lui Florian
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 43

ªtefãnescu-Goangã ºi Alexandru Roºca (la logia organizãrii ºi a conducerii, (1974)


Universitatea din Cluj) ºi Mihai Ralea (la Dezvoltarea umanã a întreprinderii (1980).
Universitatea din Iaºi ºi din Bucureºti), se Incertitudinea. O perspectivã psiho-
regãsesc aceleaºi teme ca ºi în prelegerile de sociologicã (1990) de Cãtãlin Zamfir (1973),
la marile universitãþi din Europa sau SUA. Psihologie ºcolarã (1975) ºi Lecþii de
Comunismul, adus pe ºenilele tancurilor psihologie socialã (1977) de Ioan Radu,
sovietice, a însemnat suprimarea psihosocio- Teoria grupurilor ºi cercetarea colectivelor
logiei. S-a creat astfel un decalaj faþã de ºcolare (1974), Dirijarea comportamentului
cursul ascendent al psihosociologiei pe plan uman (1981), Întoarcerea spre om (1984) de
mondial, o defazare ce se va resimþi pânã la Nicolae Radu, Intercunoaºterea de Cãtãlin
probuºirea regimului comunist din România. Mamali (1974), Introducere în dinamica
„Perioada modern㔠(1960–1989) în grupurilor (1974), Liderii în dinamica
psihosociologia din România debuteazã cu grupurilor (1977), A trãi printre oameni
reintroducerea psihologiei sociale în (1989) de Adrian Neculau, Psihologie socialã
universitãþi ºi cu apariþia primului tratat ºi organizaþionalã industrialã de Mielu Zlate
Introducere în psihologia socialã de Mihai (1975), Cultura libertãþii (1979),Cultura
Ralea ºi Traian Herseni (1966). Chiar dacã relaþiilor interpersonale (1978), Relaþii
în cursurile universitare ºi în lucrãrile tipãrite interpersonale ºi stilul de viaþã (1989) de
sunt evidente efectele ideologizãrii forþate, Elena Zamfir Creativitatea individualã ºi de
revoluþia din 1989 a gãsit psihosociologia din grup de Mihaela Roco (1979), Experimentul
România pregãtitã sã se conecteze cu în psihosociologie (1982) de Septimiu
psihosociologia occidentalã. Golu Panteli- Chelcea, Orientãri ºi tendinþe în psihologia
mon, Ana Tucicov-Bogdan, Paul Popescu- socialã contemporanã (1988), Fenomene ºi
Neveanu, Tiberiu Bogdan, Ion Drãgan (la procese psihosociale (1989) de Golu
Universitatea din Bucureºti), Petru Pânzaru, Pantelimon. Chiar din titlurile lucrãrilor
Septimiu Chelcea, Pavel Mureºan (la selectate se poate observa distanþa ce separa
Academia de Studii Social-Politice), Vasile psihosociologia din România de preocupãrile
Pavelcu, Adrian Neculau, Luminiþa Iacob (la psihosociologilor occidentali.
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi), Ioan „Psihosociologia contemporan㔠(de
Radu, Petru Iluþ (la Universitatea „Babeº- dupã 1990) se caracterizeazã prin efortul de
Bolyai” din Cluj-Napoca) au inclus în sincronizare cu evoluþia psihosociologiei pe
cursurile ºi prelegerile de psihosociologie, cu plan european ºi mondial. ªi-au continuat
mai multã sau mai puþinã stãruinþã, cu mai activitatea didacticã ºi de cercetare unii dintre
multã sau mai puþinã competenþã, problema- psihosociologii consacraþi ºi au început sã se
tica modernã a acestei discipline. În intervalul afirme mulþi psihosociologi tineri. S-au
1966–1982, la Institutul de Psihologie al restructurat programele de psihologie socialã
Academiei R. S. România a funcþionat o de cãtre titularii disciplinei de învãþãmânt (S.
Secþie de Psihologie socialã, sub conducerea Chelcea, P. Golu, A. Neculau, I. Radu, Ana
lui Traian Herseni. Au apãrut lucrãri care îºi Tucicov-Bogdan) ºi au fost introdus cursuri
pãstreazã în bunã mãsurã valabilitatea: de psihosociologie la facultãþile de psihologie
Sociometria. Eseu critic (1967) ºi Sociologia ºi sociologie nou înfiinþate (ªt. Boncu, D.
americanã a grupurilor mici (1970) de Cristea, A. Gavreliuc, Ruxandra Gherghi-
Achim Mihu, Psihosociologia organizãrii nescu, Aurora Liiceanu, N. Radu, L. Radu-
întreprinderilor industriale (1969), Psiho- Geng). Au început sã se predea cursuri de
logia colectivelor de muncã (1973) de Traian Psihologie socialã aplicatã (Elena Zamfir)
Herseni. Introducere în psihologia judiciarã ºi Sociopsihologia grupurilor (Petru Iluþ).
(1973) de Tiberiu Bogdan, Condiþia umanã S-au organizat primele cursuri de master în
(1973) de Nicolae Mãrgineanu, Psihosocio- psihologie socialã (coordonate de cãtre
44 S. Chelcea ºi P. Iluþ

Adrian Neculau, la Universitatera „Al. I. Vasilescu, O. Lungu). Relaþiile interetnice au


Cuza” din Iaºi) ºi doctorate în psihologie sau fost, de asemenea, studiate într-o perspectivã
sociologie, cu teme de psihosociologie. ªi-a interdisciplinarã (D. Abraham, I. Bãdescu, S.
început activitatea Laboratorul de psihologie Chelcea, A. Gavreliuc, A. Neculau, Ana
socialã din cadrul Institutului de Psihologie Tucicov-Bogdan, C. Zamfir, Elena Zamfir).
al Academiei Române, director fiind Paul Memoria socialã (S. Chelcea, Aurora
Popescu-Neveanu. S-au publicat tratate, Liiceanu, A. Neculau, T.Constantin) a fost
manuale universitare, monografii ºi studii de abordatã în directã legãturã cu transformãrile
psihologie socialã (originale ºi traduceri). sociale, încercându-se sã se gãseascã linia de
Psihosociologii din România au fost incluºi demarcaþie între „uzul” ºi „abuzul” memoriei.
în programe de cercetare internaþionale, au Sinele, ca temã centralã a psihologiei sociale,
beneficiat de burse de studiu în Occident ºi a constituit obiectul de studiu al psihosocio-
au luat parte la manifestãri ºtiinþifice inter- logilor (P. Iluþ, M. Zlate, O. Lungu). Au fost
naþionale. În acelaºi timp, psihosociologi studiate zvonurile ºi manipularea opiniilor ºi
reputaþi din Franþa, Marea Britanie sau SUA, comportamentelor, atrãgându-se atenþia
precum Willem Doise, Gilles Ferréol, André asupra posibilitãþilor psihosociologice de
Sirota, William Hirst º.a., au susþinut „dezamorsare” a zvonurilor ºi de sporire a
prelegeri în universitãþile din Iaºi ºi rezistenþei faþã de practicile de manipulare
Bucureºti. S-a înfiinþat primul laborator de (Gh. Arãdãvoaice, S. Chelcea, C. Ciupercã,
psihologie socialã la Universitatea din Iaºi ºi B. Ficeac, L. Radu-Geng, Tatiana Slama-
a apãrut prima revistã cu titlul Psihologia Cazacu). A fost iniþiatã cercetarea devianþei
socialã. Buletinul Laboratorului „Psihologia tolerate (ªt. Boncu). S-au realizat studii
câmpului social” (1998), avându-l ca driector psihosociologice despre sãrãcie, includerea
onorific pe Serge Moscovici ºi redactor ºef ºi excluderea socialã, despre marginalizare
pe Adrian Neculau. În 2002, a luat naºtere (M. Curelaru, I. Mãrginean, A. Neculau, C.
Asociaþia Românã pentru Cercetare ºi Zamfir, Elena Zamfir). Opinia publicã ºi
Intervenþie în Psihologia Socialã (preºedinte comunicarea socialã în condiþiile tranziþiei s-
A. Neculau), care are ca scop iniþierea, orga- au bucurat de o atenþie specialã a psihologilor
nizarea, coordonarea ºi realizarea de acþiuni ºi sociologilor (Alina Bârgãuanu, A. Bondrea,
în domeniul psihologiei sociale. Au început Camelia Beciu, ªt. Buzãrnescu, S. Chelcea,
a fi investigate teme noi, generate de Cristina Coman, N. Dan, I. Drãgan, P.
transformãrile sociale din þarã ºi pe plan Dobrescu, A. Gavreliuc, D. Luminosu, M.
european sau mondial. Au fost abordate Marinescu, N. Perpelea, M. Petcu, D. Petre,
fenomene psihosociologice într-o perspectivã L. ªoitu). Sondajele de opinie publicã au
modernã. Astfel, tema reprezentãrilor sociale devenit un fapt curent: s-au înfiinþat instituþii
– introdusã în psihosociologia de la noi de spcializate în acest domeniu, conduse de
cãtre Adian Neculau (1995) – a coagulat sociologi sau psihologi (D. Abraham, C.
eforturile multor cercetãtori tineri (Mihai Anastasiu, P. Câmpeanu, T. Cernescu, P.
Curelaru, Bogdan Balan, Mihaela Vlãduþ, Datculescu, V.S. Dâncu, M. Chivu, S.
Dan Dascãlu). Tema identitãþii naþionale – Lãzãroiu, A. Muºetescu, D. Sandu, A.
abordatã de Septimiu Chelcea (1994) –, în Teodorescu). S-au fãcut primele cercetãri
conexiune cu identitatea europeanã, a generat psihosocilologice asupra justiþiei sociale (S.
studii despre imaginea de sine a românilor ºi Chelcea, C. Ciupercã, L. Radu-Geng) ºi
a minoritãþilor etnice din România (Cristina asupra capitalului social, ca resursã a dez-
Chiru, Ruxandra Gherghinescu, Luminiþa voltãrii (G. Bãdescu, D. Sandu). Comporta-
Iacob, Petru Iluþ, Aurora Liiceanu, I. Mânzat, mentul agresiv ºi violenþa, ca probleme grave
I. Mihãilescu, Mioara Moþescu, P. Popescu- ale tranziþiei au fost abordate interdisciplinar
Neveanu, L.Radu-Geng, Z. Rostaº P. (P. Abraham, D. Banciu, N. Mitrofan, A.
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 45

Neculau, S. Rãdulescu, I. Vlãduþ, Maria Totuºi, abia începând cu anii ’80 ai


Voinea, C. Zamfir, Elena Zamfir). secolului trecut cognitivismul o marcheazã
Din pãcate, ºi în psihosociologia româ- puternic, mulþi psihosociologi considerând
neascã se manifestã În nuce tensiunile ce acum cã, virtual, toate comportamentele
caracterizeazã psihosociologia contempo- pot fi mai bine înþelese dacã se acordã
ranã pe plan mondial. Unii specialiºti de la atenþie proceselor cognitive ce stau în spa-
noi sunt ataºaþi mai mult psihosociologiei tele lor. Apelul la mecanismele memorãrii
nord americane, alþii mai mult celei europene, ºi procesãrii selective a informaþiei ne
în deosebi celei franceze. Unii susþin inter- ajutã, de exemplu, sã explicãm mai con-
disciplinaritatea, alþii monodisciplinaritatea, vingãtor stereotipurile ºi discriminãrile. Dar
respectiv privesc psihosociologia ca pe un cogniþia socialã (scheme, categorizãri,
subdomeniu al psihologiei. În fine, pot fi reprezentãri colective, inferenþe ºi judecãþi
identificaþi partizani ai psihosociologiei (în sociale) este subîntinsã, în fond, în toate
sensul acordat în Franþa acestui termen) ºi interacþiunile umane ºi, pânã la urmã, ºi la
susþinãtori ai psihosociologiei în sensul de nivel intrapersonal. Studiile de specialitate
domeniu interdisciplinar de studiu al inter- aratã cã anumite scheme ºi constructe men-
acþiunii comportamentale, relativ indepen- tale îºi pun amprenta asupra aproape a
dent, în plin proces de cristalizare teoreticã tuturor comportamentelor cotidiene, de la
ºi de descoperire a posibilitãþilor de inter- dragoste ºi prietenie pânã la relaþiile for-
venþie pentru organizarea mai umanã a vieþii male de muncã.
sociale. Aceasta este filosofia prezentului Un astfel de construct pregnant este cel
dicþionar. Am spus „din pãcate”, pentru cã, ce sintetizeazã nedreptatea ºi incorectitu-
pe de o parte, numãrul specialiºtilor ºi dinea (unfairly); o serie de cercetãri empirice
practicienilor din domeniul psihosocio-logiei demonstrând rolul determinant al senti-
este redus ºi pentru cã, pe de altã parte, este mentului de nedreptate, al percepþiei de
sesizabil un mimetism la nivelul temelor de tratament injust ºi nerespectos, în violenþa la
cercetare generate de alte realitãþi sociale locul de muncã (R. Baron ºi D. Byrne, 2000).
decât cele româneºti. De remarcat, apoi, cã cercetãri relativ recente
Considerãm cã în câmpul psihosocio- (A. Eagly ºi S. Chaiken, 1998; Killeya ºi B.T.
logiei din România vom asista în viitor la un Johnson, 1998) relevã cã în procesarea
proces de dublã integrare: integrarea orien- informaþiei sociale (ºi, în consecinþã, în luarea
tãrilor sociologice ºi psihologice, teoretice ºi de decizii) oamenii nu utilizeazã doar euristici
aplicative ºi integrarea tradiþiilor nord ale minimului efort, ci aplicã ºi tratamente
americanã ºi europeanã cu tradiþiile româneºti de examinare a datelor informaþionale cu
de studiere a interacþiunii comportamentale maximã grijã ºi atenþie. Altfel spus, alãturi
în context social. de gândirea euristic㠖 uneori automat㠖,
funcþioneazã, la nivel cotidian, ºi una siste-
Tendinþe actuale în psihosociologie maticã. În diferite împrejurãri, aceiaºi indi-
Psihologia socialã actualã, aflatã în plinã vizi angajeazã proceduri de un tip sau altul,
maturitate ºi expansiune, manifestã urmã- dar existã deosebiri interindividuale ca domi-
toarele tendinþe mai de relief: a) Continuã nanþã a celor douã stiluri de gândire.
sã fie importantã orientarea cognitivistã. Psi- Miºcarea actualã cognitivistã din psihoso-
hologia socialã a avut în vedere factorii cog- ciologie ne aratã, aºadar, o recurenþã a unor
nitivi încã de la conturarea ei ca disciplinã, idei din anii ’70 ce pãreau depãºite, anume a
prin studiul valorilor, atitudinilor, crezurilor „savantului cotidian”, a „constructelor per-
(beliefs) ºi, în special, prin teoria disonanþei sonale” ºi a „stilurilor de gândire”; b) Se
cognitive. acordã o atenþie sporitã factorilor biologici,
46 S. Chelcea ºi P. Iluþ

în sensul cã tot mai mulþi psihologi sociali psihosociologie istoric㠖 cât, mai ales, cea
acceptã probabilitatea ca, pe lângã carac- ce e ºi mai la îndemân㠖, prin studierea diver-
teristicile fizice ºi psihice propriu-zise sitãþii socio-culturale prezente. Respectiva
(inteligenþa, de pildã) ºi reacþii emoþionale, diversitate înseamnã prioritar focalizarea
atitudini ºi conduite mai complexe sã fie asupra multiculturalismului, coexistenþa mai
determinate de bagajul genetic moºtenit de multor grupuri etnice cu mentalitãþi, tradiþii
la pãrinþii noºtri. Alãturi de aceastã perspec- ºi habitusuri specifice în aceeaºi societate
tivã sociobiologistã, care susþine cã foarte (þarã), dar ºi investigarea cu mijloacele
mult din ceea ce consideram pânã acum drept riguroase ale psihologiei sociale a psihologiei
componente culturale ºi învãþate social, e popoarelor (etnopsihologie) sau a marilor
determinat genetic, psihologia socialã culturi (euroamericanã, orientalã etc.).
evoluþionistã admiþând valoarea adaptativã a Comparaþia interculturalã are însã ºi un
combinaþiilor genetice prin mecanismul sens epistemologic mai profund, ºi anume:
selecþiei naturale, aratã cã tendinþele biolo- deoarece aproape în exclusivitate cercetãri
gice spre un comportament cât mai adaptativ sistematice (experimentale ºi de teren) s-au
nu au conþinut imuabil. Dimpotrivã, ele se efectuat în SUA, Canada ºi Europa Occiden-
schimbã ca rãspuns la mutaþiile survenite în talã, se ridicã întrebarea în ce mãsurã legi-
mediul fizic ºi social ºi sunt mediate ºi tãþile constatate ºi mecanismele descoperite
manipulate de indivizi, prin inhibiþii sau au valabilitate general umanã. Mulþi specia-
accentuãri, de procesele cognitive. Teorii ale liºti rãspund cã da (universaliºtii), contex-
sociobiologiei ºi psihologiei evoluþioniste au tualiºtii (localiºtii), cã nu. Întrebarea rãmâne
fost aplicate în studiul preferinþelor maritale deschisã, studiile demonstrând cã, dincolo de
(bãrbaþi cu statut social ridicat, femei tinere unele mecanisme universale ale cogniþiei
ºi atractive) ºi în explicarea sensibilitãþii sociale, multe fenomene psihosociale ce s-
empatice mai accentuate la femei pe baza au prezumat a fi panumane, dacã nu sunt chiar
semnalelor nonverbale. Dar prezenþa unor absente din anumite culturi, atunci au un
corelaþii ridicate dintre variabile biologice ºi conþinut foarte distinct, un exemplu ilustrativ
anumite comportamente sociale specifice nu fiind cel al „dragostei romantice”. Pe de altã
înseamnã neapãrat cauzalitate biologicã. S-a parte, diversitatea socioculturalã înseamnã ºi
constatat, bunãoarã, cã avocaþii care pledeazã diferenþiere în funcþie de vârstã, sex, profesie.
în procese – activitate ce presupune multã Psihologia socialã recunoaºte tot mai mult,
energie ºi combativitate – au un grad de bunãoarã, cã rezultatele obþinute pe subiecþi-
testosteron mult mai ridicat, atât la bãrbaþi femei nu pot fi generalizate la bãrbaþi, ºi
cât ºi la femei, faþã de avocaþi ce lucreazã în invers, agresivitatea, conformarea ºi alte
alte domenii (Dabbs et al., 1998). Sunt oare procese diferind în funcþie de sex (gen),
persoanele înzestrate biologic cu o cantitate inclusiv în condiþii de laborator.
mai mare de testosteron înclinate înspre Cercetãri mai recente aratã cã datele
activitãþi ce presupun dominanþã ºi compe- experimentale diferã semnificativ ºi dacã
tenþã, sau asemenea activitãþi conduc în timp experimentatorul este de un gen sau altul
la un nivel ridicat al testosteronului? Numai (femeie sau bãrbat). Apoi, vestita teorie a
cercetãri viitoare de profunzime vor decide disonanþei cognitive conþine, în parte cel
acest lucru; c) O tendinþã marcantã a psiho- puþin, un artefact datorat faptului cã, ºi pe
logiei sociale actuale este perspectiva com- aceastã temã, subiecþii obiºnuiþi ai experi-
parativistã. Aceasta înseamnã comparaþii pe mentelor erau studenþi, a cãror gândire, prin
axa timpului istoric, prin reconstituirea selecþia la admitere ºi prin natura activitãþilor
contextelor de viaþã cotidianã ºi a mentalitã- tinde mai mult înspre consonanþã silogisticã.
þilor unor segmente temporale trecute – Din raþiuni de logicã internã a dezvoltãrii –
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 47

perspectiva comparativistã, spre pildã, Astãzi o subdisciplinã a psihosociologiei.,


pretinde date extinse de istoriografie, antro- numit㠄psihologia socialã a intervenþiei”
pologie culturalã ºi, desigur, sociologie –, cunoaºte o amplã dezvoltare în variate
precum ºi din cele de ordin pragmatic – soluþii sectoare sociale, mai decisivã fiind în cel al
pertinente la problemele sociale necesitã muncii ºi organizaþiilor industriale, juridic,
luarea în considerare a cât mai multor factori al sãnãtãþii ºi al mediului înconjurãtor; b)
relevanþi (socioeconomici, biologici, culturali Chiar dacã specialiºtii în psihosociologie nu
etc.) –, psihologia socialã are tot mai mult participã direct la programe de intervenþie
un caracter interdisciplinar, sau mai corect, socialã, achiziþiile pshologiei sociale sunt
integrativist. Problematica gender, de ex- utilizate de experþii în alte domenii în elabo-
emplu, capteazã atât rezultate ale geneticii, rarea de politici ºi strategii ale diferitelor insti-
uneori ºi neuropsihoendocrinologiei, cât ºi tuþii guvernamentale ºi nonguvernamentale.
ale ºtiinþelor economice ºi juridice ºi în Cunoºtinþe de psihosociologie stau, sau
special ale sociologiei, antropologiei cultu- ar trebui sã stea, la baza a ceea ce generic se
rale ºi istoriei sociale. numeºte educaþia sanitarã a populaþiei, atât
Se pare cã în viitor se va produce o de importantã mai ales în cazul maladiilor
conjuncþie mai substanþialã ºi dintre psiho- care nu pot fi încã tratate eficient, dar care
sociologie ºi opþiunile constructivist-inter- pot fi prevenite, cum este cazul SIDA. Noile
pretativiste din disciplinele socioumane, modele ale atitudinii faþã de risc, elaborate
inclusiv cele oferite de filosofie. Într-o anume în psihologia socialã (Gibbons et al., 1998)
mãsurã, acest lucru s-a ºi realizat în psiholo- pot contribui substanþial la optimizarea
gia socialã europeanã. Integrativitatea nu este procesului sus-menþionatei munci educative.
însã un deziderat uºor de atins. Din mai multe Dar, pe plan mai general, cercetãrile de
motive, în centrul cãrora se situeazã interese psihosociologie referitoare la stilul de viaþã
ºi orgolii de teritoriu academic, în domeniul ºi sãnãtate aduc date relevante. S-a constatat,
socioumanului, dar nu numai, funcþioneazã bunãoarã, cã inclusiv în þãrile dezvoltate, 50
discursuri paralele despre aceleaºi realitãþi, la sutã din bolnavi nu respectã, într-o formã
practicându-se adesea chiar un „ºovinism sau alta, tratamentul medical prescris (A.
disciplinar” (P. Iluþ, 2001).Un caz elocvent Baum, 2000). Situaþia este desigur mai gravã
este cel al studierii reprezentãrilor colective, pentru þãrile mai puþin dezvoltate ºi aflate în
unde între sociologia fenomenologicã proces de profunde restructurãri; c) Existã o
constructivistã (în particular etnometodolo- aplicare mai difuzã, dar nu mai puþin impor-
gia), antropologia culturalã cognitivã ºi tantã, a ideilor ºi conceptelor din psihologia
ºcoala psihosociologicã europeanã a repre- socialã în viaþa socialã. În zilele noastre,
zentãrilor sociale, comunicarea ideaticã este expresii ca „sistem de valori”, „atitudini
aproape inevitabilã. Dar proliferarea psiho- sociale, „schimbare a mentalitãþii”, „percep-
logiei sociale, deopotrivã ca zone geografice þie”, „lider”, „credibilitate”, „identitate soci-
cât ºi ca subiecte abordate va impulsiona ºi al㔠sunt utilizate pe scarã largã ºi, dincolo
mai mult împrumuturile interdisciplinare de de abuzul lor în retoricile politice, ele facili-
concepte, teorii, metode ºi date empirice. teazã mai buna înþelegere a vieþii sociale.
Creºterea aplicabilitãþii psihosociologiei De remarcat aici cã, împrumutate de
se produce pe mai multe paliere: a) O disciplinele socioumane din limbajul curent
intervenþie directã în rezolvarea unor pro- ºi de la nivelul bunului simþ, ele au primit
bleme punctuale, prin cercetãri-acþiune de printr-un tratament ºtiinþific un conþinut mai
tipul celor tradiþionale ale lui Kurt Lewin, riguros, ºi s-au reîntors astfel, cu o eficienþã
Jacob L. Moreno ºi Robert Bales ºi vizând epistemicã ºi practic-comunicaþionalã
dinamica grupurilor, dar ºi alte aspecte. sporitã, la marele public.
48 S. Chelcea ºi P. Iluþ

Nãscutã ºi consolidatã pe solul nord- se ridicã grava problemã eticã a inducerii în


american ºi îmbogãþitã ulterior prin contri- eroare, a înºelãrii acestora (deception). Se
buþiile europene, psihosociologia cunoaºte în practicã din ce în ce mai mult douã procedee
prezent un rapid proces de rãspândire ºi de ameliorare sau eliminare a efectelor
dezvoltare în aproape toate þãrile lumii. Odatã inducerii în eroare: a) Consensul informativ,
eliberate din chingile unui sistem doctrinar ceea ce presupune comunicarea prealabilã
autoritar, ea are noi oportunitãþi de creºtere începerii experimentului, a condiþiilor de
ºi în fostele þãri comuniste. Mulþi cercetãtori desfãºurare, cine participã, data începerii, cã
de aici, printre care ºi din Româna, se raliazã sunt liberi de a accepta participarea sau nu ºi
unor ºcoli de gândire ale psihosociologiei cã se pot retrage în timpul experimentului.
europene occidentale, cristalizate în anii Se oferã, deci, subiecþilor cât mai multe infor-
‘60-’70 ai secolului al XX-lea ºi devenite deja maþii posibile, mai puþin desigur despre
clasice, dintre care mai proeminente sunt: obiectivele reale ale studiului, pe baza cãrora
ªcoala reprezentãrilor sociale, întemeiatã de se obþine consimþãmântul de participare; b)
Serge Moscovici, de la Paris, ªcoala de la În informarea post-experiment (debriefing),
Geneva, avându-l ca lider pe Willem Doise, subiecþilor li se explicã ºi scopul adevãrat al
cu preocupãri în domeniul caracterului so- experimentului ºi de ce a fost nevoie de
cial al inteligenþei, dar ºi a relaþiilor inter- tactica înºelãrii. Participanþii sunt încurajaþi
grupale, ºi ªcoala de la Bristol, grupatã în sã punã întrebãri în legãturã cu studiul ºi se
jurul lui Henri Tajfel, autorul teoriei identi- discutã despre oportunitatea ca ei sã afle
tãþii sociale ºi al paradigmei grupurilor mini- rezultatele experimentului.
male. Un argument deontologic ce se aduce ºi
Psihologia socialã ºi-a diversificat stra- în faþa subiecþilor, dar ºi a comunitãþii
tegiile metodologice, adoptând cu mai mare ºtiinþifice ºi a publicului larg în general, este
încredere principii ºi metode calitative. acela cã riscurile, în situaþiile experimentale
Accentul pe calitativ-interpretativ se dato- de acest fel, sunt minimale în raport cu cele
reazã ºi faptului cã prin natura obiectului sãu existente în derularea vieþii concrete. Cei ce
privilegiat – gândirea ºi comportamentul lucreazã efectiv cu subiecþii pe timpul
omului obiºnuit –, psihosociologia ºi-a dat desfãºurãrii probei, asistenþii de cercetare –
tot mai mult seama de importanþa reflexi- prin comportamentul lor deliberat sau nein-
vitãþii cotidiene, ce depãºeºte mecanisme tenþionat – pot induce rezultatele aºteptate
euristice foarte specifice ºi care pretinde conform ipotezei avansate. În vederea
studierea cu mijloace calitative mai subtile înlãturãrii acestor efecte ale experimenta-
ºi flexibile (analizã de discurs, analizã torului, tot mai mult se utilizeazã procedeul
conversaþionalã). Psihosociologia practicã ca nu numai subiecþii, dar nici asistenþii
însã un calitativism riguros. Se insistã asupra cercetãtori sã nu cunoascã ipoteza studiului
cerinþei ca datele culese, chiar atunci când e (double blinde procedure). În câmpul
vorba de observaþie neprovocatã în contexte metodologic actual al psihologiei sociale
de viaþã ºi muncã naturale (ºcoalã, spital, sporeºte credibilitatea metaanalizei, atât în
restaurant, plajã etc.), sã aibã un caracter sensul ei tehnic, de mãsurare a direcþiei ºi
sistematic (R. Baron ºi D. Byrne, 2000). magnitudinii efectelor variabilelor indepen-
Practicând pluralismul metodologic, piesa dente prin combinarea datelor diferitelor
tare a psihosociologiei rãmâne, totuºi, studii pe aceeaºi temã, cât ºi în sens mai larg,
experimentul. ªi întrucât în marea majoritate calitativ, de a analiza ºi interpreta macro- ºi
a cazurilor scopul adevãrat al experimentului micro-condiþiile proiectãrii ºi efectuãrii
nu trebuie sã fie transparent pentru subiecþi, respectivelor cercetãri.
Psihosociologia: spre o nouã sintezã 49

Bibliografie
Allport, F.H. (1924). Social Psychology, Boston: Houghton Mifflin.
Allport, G.W. (1985). The historical background of social psychology. În G. Lindzey ºi E. Aronson (eds). Handbook
of Social Psychology (ediþia a III-a, vol. 1, pp. 1-46). New York: Random House.
Baron, R. ºi Byrne, D. (2000). Social Psychology (ediþia a IX-a). Boston: Allyn and Bacon.
Barus-Michel, J., Enriquez, E. ºi Lévy, A. (2002). Vocabulaire de osociologie. Références et positions. Ramonville
Saint- Agne: Éditions érès
Baum, A. (2000). Applied Social Psychology. În A. Kazdin (ed.). Encyclopedia of Psychology, Oxford: Oxford
University Press.
Branaman, A. (ed.). (2001). Self and Society,. Malden: Blakwell Publishers Inc.
Brehm, S.S. ºi Kasin, S.M. (1990). Social Psychology, Boston: Houghton Miffin Company.
Chelcea, S. (2002). Un secol de cercetãri psihosociologice. 1897-1997, Iaºi: Editura Polirom.
Chelcea, S. ºi Iluþ, P. (coord). (2003). Enciclopedie de psihosociologie. Bucureºti: Editura Economicã (în curs de
apariþie).
Delhome, P. ºi Meyer, T. (1997). Les projects de recherche en psychologie sociale, Paris: Armand Colin.
Doise, W. (1986). Levels of Explanation În Social Psychology, Cambridge; Cambridge University Press.
Farr, R.M. (1996). The Roots of Modern Social Psychology, 1872-1954, Oxford: Blackwell Publishers Ltd.
Hewstone, M. ºi Manstead, A.S.R. (1995). Social psychology. În A.S.R. Manstead ºi M. Hewstone (eds). The
Blackwell Encyclopedia of Social Psychology (pp. 588-95). Oxford: Blackwell Publishers Ltd.
Iluþ, P. (2001). Sinele ºi cunoaºterea lui. Iaºi: Editura Polirom.
La Pierre, R. (1934) Attitudes versus action. Social Forces, 13, 230-37.
Latané, B., Williams, K.D. ºi Harkins, S.G. (1979). The causes and consequences of social loafing. Journal of
Personality and Social Psychology, 37, 822-32.
Lin, N. (2001). Social Capital. A Theory of Social Structure and Action. Cambridge: Cambridge University Press.
Moghaddam, F.M. (1998). Social Psychology. Exploring Universals Across Cultures. New York: W.H. Freeman
and Company.
Mosovici, S. (ed.) [1984] (1990). Psychologie sociale (ediþia a -III- a). Paris: PUF.
Moscovici, S. (coord.), [1994] (1998). Psihologia socialã a relaþiilor cu celãlalt. Iaºi: Editura Polirom.
Neculau, A. (coord.). (1996). Psihologie socialã, Aspecte contemporane, Iaºi: Editura Polirom.
Neculau, A. (2003). Ce este psihologia socialã? În A. Neculau (coord.). Manual de psihologie socialã (pp. 21-7).
Iaºi: Editura Polirom.
Newcomb, Th.M. (1950). Social Psychology, . New York: Holt.
Ralea, M ºi Herseni, T. (1966) Introducere în psihologia socialã. Bucureºti: Editura ªtiinþificã.
Ridgewey, C. (1997). Foundations of Social Psychology. Stanford: Fiel Copy & Printing.
Stephan, C.W., Stephan, G.W. ºi Pettgrew, Th. F. (eds). (1991). The Future of Social Psychology. New York:
Springer-Verlag.
Triplett, N. (1898). The dynamogenic factor in pacemaking and competition, American Journal of Psychology, 9,
507-33.
Tucicov-Bogdan, A. (coord.). (1984). Psihologia socialã în România. Bucureºti: Editura Academiei R. S. România.
Tucicov - Bogdan, A. (2000). Psihologie socialã, Bucureºti: Editura Universitãþii Ecologice.
Zamfir, C. (1990). Incertitudinea. O perspectivã psihosociologicã. Bucureºti: Editura ªtiinþificã.
Zamfir, E. (1997). Psihologie socialã. Texte alese. Iaºi: Editura Ankarom.
50 S. Chelcea ºi P. Iluþ

Abstract
The authors define this field as the study of the present or past, real or imaginary human
interactions În social situations. The focus of the discipline is also the psychological results
of these interactions (personality, moods, social representations, collective actions and
behavior, etc). The field has various internal divisions and dichotomies such as: social
psychology versus psychosociology; American social psychology versus European social
psychology; psychological social psychology versus social psychology as a sub-field of
sociology. În this text, we describe the stage of evolution of this field, both domestic and
internationally, key themes and we encourage the emergence of a new synthesis of the field of
psychosociology. This synthesis will be published În an up-coming book (Encyclopedia of
Psychsociology. Bucharest: Editura Economicã, 2003).
Primit la redacþie: mai 2003