PSIHOLOGIE GENERALĂ

ROLUL
PERSONALITĂȚILOR ÎN
DEZVOLTAREA SA.

A realizat:Godea Mihaela
Controlat:D.Antoci
 Psihologia generala este disciplina psihologica centrala cu un
caracter teoretic. Ea studiaza legile generale ale activitatii psihice
umane si explica conceptele fundamentale ale psihologiei.
Psihologia generala pune la dispozitia celorlalte ramuri
cunostintele sale teoretice si metodele sale de cercetare. La randul
lor celelalte ramuri prin cercetarile lor ajung la unele concluzii
generale care sunt integrate in sistemul de cunostinte al
psihologiei generale
 Psihologia, un domeniu foarte profund si de multe ori neinteles,
mai ales de persoanele dinsocietatea de astazi, care abia acuma
incep sa inteleaga importanta acesteia. Psihologia spredeosebire
de matematica, fizica, anatomie care sunt niste stiinte exacte, ea
se refera la ceva maipresus de material, ea se refera la
puterea psihicului uman, ca o energie emanata de fiecaredintre
noi. Din pacate multi dintre noi transmitem sau ne incarcam cu
energii negative.In linii generale psihologia este tot ce tine de
psihic, adica gandire, vointa, motivatie, cu care amfost inzestrati
noi, oamenii pentru a ne diferentia de animale, de a ne cunoaste,
de a analiza siautoanaliza, de a explica, de a perfectiona si
conseva tot ceea ce creeaza o armonie intre noi.Psihologia ne ajuta
sa gasim radacina problemelor si sa inlaturam acel discomfort
emotional carene apasa
 ”Omul” ca și
 entitate situațională;
 ”negustor simbolic”;

 animat de o logică relațională

instrumentală;
 ”leneș cognitiv”;

 creator al propriului ”rol”.

- Orice relație interpersonală este

și o relație de putere.
M. Lazarus H. Steinthal

Norman Triplett Floyd Allport

Descartes P.Galperin
J. Lock

A.Leontev
 SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI

 preistoria psihologiei sociale (secolul al VI-

lea î.Hr.–secolul XIX)
 perspectivele psihosociale asumate de la Platon
şi Aristotel pînă la Machiavelli, Montesquieu
ori Tocqueville;
 H. Steinthal şi M. Lazarus - 1860 - „Zeitschrift für
Völkerpsychologie und Sprachwissenschaft“
 G. Le Bon – ”Psihologia mulțimilor” (1895/1990)
 W. Wundt – PSIHOLOGIA POPOARELOR
SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI
 perioada fondatorilor (1880–1934)

 Max Ringelmann - 1880 – lenea socială;

 Norman Triplett -1898 – facilitarea socială;
 ”COTITURA” 1908
 William McDougall - psihologie hormică, teoria instinctelor.
 Edward Ross – studiul fenomenelor de grup.

 REFERINȚA: Floyd Allport – 1924 – SOCIAL

PSYCHOLOGY
 L. Thurstone – 1928 – atitudinile sociale;
SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI
 perioada clasică (1935–1960)
 C. Murchinson (1935) – Handbook of SP (2 vol.)

 M. Sherif (1935) – Yale University – normalizarea;

 Primele studii de cogniție socială (F. Heider, 1944)
 Personajul reper al anilor 40: Kurt Lewin – ”ingineria socială” -
Școala dinamicii grupului
 Stilurile de conducere (Lewin, Lippitt, White, 1931)
 Discipolii lui K. Lewin: L. Festinger, J. Tibaut, S. Schachter, M. Deutch, H. Kelley, R. Lippitt, D.
Cartwright.
 EVOLUȚII INSTITUȚIONALE:
 Centrul de cercetare a dinamicii grupului la Institute for Technology – Boston (1944)
 Department of Social Relations – Harvard (1946) – coordonator: Talcott Parsons
 Primele departamente de SP: Columbia, Yale, Michigan (Institute for Social Research)
 1952 – prima privire critică – Solomon Asch – Social Psychology
 excesul „obiectivist“ al unei psihologii care, citind fenomene atît de complexe interumane doar
în cheie behavioristă, inducea o „parţialitate sistematică a ideilor curente din psihologie“,
ascunzînd un „dogmatism şi mai inflexibil“

reumanizarea psihologiei
SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI
 Anii 50

 Th. Adorno – personalitatea autoritară (1950)

 S. Asch – conformismul (1956)
 L. Festinger
 Teoria comparării sociale (1954)
 Teoria disonanței cognitive (1957)
SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI

 perioada modernă (1961–1989)

 ”Marea reașezare”
 Deceniul VII este şi deceniul a numeroase clivaje şi rupturi
social-istorice: războiul din Vietnam şi marile mişcări de
opoziţie, baricadele Parisului, invazia din Cehoslovacia.
 o nouă generaţie în care mesajele militante ale lui John
Lennon, Bob Dylan sau Jimmy Hendrix ori, la noi, Phoenix
se întîlneau cu mesajele imprecatorii ale Sorbonei
primăverii anului 1968 sau cu delirul anarhic, dar
impetuos, al Woodstock-ului.
 crize majore epistemologice şi etice (îndeosebi
deontologice)
 Experimentele lui S. Milgram asupra obedienței
(1963-1974)
 Începînd cu anii 80 – curentul cognitivist - dominant
SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI

 perioada contemporană (1989–prezent)

 „eră a pluralismului“: în care nu se mai

urmăreşte aproape exclusiv „ce gîndesc oamenii“
— perspectiva cognitivistă —, ci şi ce simt, ce
aşteptări au semenii noştri în contextul unei lumi
tot mai dinamice, cu un ritm al schimbărilor tot
mai accelerat.
 Reperul: Handbook of social psychology, editat de
Daniel Gilbert, Susan Fiske & Gardner Lindzey
(1998).
TENDINȚE ALE PSIHOLOGIEI CONTEMPORANE :

 o sporire tematică şi conceptuală remarcabilă, în

pofida păstrării dominantei cognitivste;
 pluralism metodologic, în care accentul pus pe
cercetarea experimentală este contrabalansat de
cercetările calitative;
 valorificarea dimensiunii aplicative a disciplinei;

 adoptarea unei perspective inter şi multiculturale;

ȘCOALA EUROPEANĂ DE SP:

- Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales – RS –
Serge Moscovici;
- Școala de la Geneva – relații inter-grupuri – W. Doise;

- Şcoala de la Bristol – H. Tajfel.

SCURTĂ ISTORIE A PSIHOLOGIEI
 Publicații de specialitate relevante:
 Journal of Personality and Social Psychology (din
1965)
 Journal of Experimental Psychology (din 1965)
 European Journal of Social Psychology (din 1971)
 Journal of Applied Psychology (din 1971)
 Social Cognition (din 1982)
 Conform filozofului Greciei antice Platon (a.
427-347 i.e.n.) sufletul unui om exista inainte de
a se impreuna cu corpul. El este forma si curentul
spiritului universal. Fenomenele spirituale Platon
le subdiviza in ratiune, curaj (in concepere
moderna-vointa) si dorinta (motivatie).
 Unitatea armonioasa rationale, aspiratiilor
mobile si dorintelor atribuie integritate vietii
spirituale a omului. Platon aduce asemenea lista
a sentimentelor: minie, teama, dorinta, tristete,
dragoste, gelozie, invidie.
 Punctul culminant al psihologiei antice adevenit
doctrina (invatatura) despre suflet a lui
Aristotel (a. 384-322 i.e.n.) Sufletul, conform
lui Aristotel, nu este material, el este forma
corpului viu, cauza si scopul tuturor functiilor
vitale ale corpului. Forta motrice a
comportamentului omului este nazuinta
(activitatea interna a organismului), legata cu
simtul satisfactiei sau nesatisfactiei. Perceperea
senzitiva constituie inceputul cunoasterii.
Pastrarea si reproducerea senzatiilor constituie
memoria. Gandirea se caracterizeaza prin
formarea conceptiilor generale, aprecierilor si
concluziilor. O forma aparte a activitatii
intelectuale constituie ratiunea, introdusa din
exterior in forma de ratiune divina.
 Filozoful german G. Leibniz (1646-1716), respingand
egalitatea psihicului si constiintei, stabilita de Descartes, a
introdus notiunea de psihic inconstient. In sufletul omului are
loc neintrerupt o activitate latenta a fortelor psihice - unui
numar imens de perceptii mici. Din ele apar dorintele si
pasiunile constiente. Leibniz a incercat sa lamureasca
legatura intre psihic si filozofic in om nu ca interactiune, ci ca
corespundere in forma de armonie, creata datorita
intelepciunii divine.
 In secolul XVIII de catre filozoful german Ch. Wolff a
fost introdus termenul "psihologie empirica" ca una dintre
directiile psihologiei, principiul careia in observarile asupra
fenomenelor psihice concrete, clasificarea lor si stabilirea
legaturii firesti intre ele, verificata prin experienta. Acest
principiu a devenit fundamentul doctrinei intemeietorului
psihologiei empirice filozofului J. Lock (1632-
1704). Lock considera sufletul omului ca un mediu pasiv,
incapabil de a percepe, comparand-o cu o tabla curata, pe
care nu este scris nimic. Sub influenta impresiilor senzoriale
sufletul omului, desteptandu-se, se umple cu idei simple,
incepe sa gandeasca, adica sa formeze idei complicate.
 Nici o invatatura psihologica nu a generat atatea divergente
considerabile in aprecieri, ca doctrina neuropatologului austriac, psihiatrul
si psihologul S. Freud(1856-1939), intemeietorul psihoanalizei.
 Frendismul - este un curent in psihologia sec. XX, in care se
dezvaluie dificultatea exceptionala a vietii psihice a omului, se pune
intrebarea despre viata sexuala a acestuia, frendismul pretindea la crearea
unei noi "imagini a omului", conceptii noi despre lume.
 Nenumaratele observari ale psihiatrilor si neuropatologilor au
demonstrat, ca omul nicidecum nu este acea fiinta intelectualizata, cum
era redat de psihologia sec. XIX. Anume aceste observatii au devenit
izvorul teoriei psihoanalitice freudiste. Una din cauzele raspandirii ei vaste
consta in faptul ca in aceasta teorie s-a dezvaluit, mai deplin decit in alte
teorii, dificultatea exceptionala a vietii psihice a omului. In lucrarile
lui Freud, in calitate de problema psihologica serioasa, a fost pusa
problema vietii sexuale a omului.
 Desemnand un sir de probleme noi si indicand fenomenele, ce nu au
fost supuse cercetarii psihologice, freud, totusi, a prezentat aceste
fenomene in teoria sa intr-o forma hipertrofiata. El a propus un model nou
de studiere a personalitatii, in care se mentioneaza, ca personalitatea este
formata din trei componente principale, evidentiate prin termenii: "id"
(inconstientul) "ego" (eu) si "super-ego" (supra-eu).
  O contributie semnificativa in dezvoltarea psihologiei secolului
XX au adus L.Vagotki (1896-1934), A.Leontev (1903-
1979), P.Galperin (1902-1988).
 L. Vagotki a introdus notiunea despre functiile psihice superioare
(gandire in notiuni, vorbire rationala, memorie logica, atentie
spontana) ca forma a psihicului specific omului, social conditionata,
de asemenea a pus bazele conceptiei culturale si istorice a
dezvoltarii psihice a omului. Functiile nominalizate initial exista ca
forme ale activitatii exterioare si doar mai tarziu - ca proces
interior total. Ele provin din formele comunicarii verbale dintre
oameni si sint utilizate prin semne lingvistice. Sistema semnelor
determina comportarea intr-o masura mai mare, decit mediul
inconjurator, deoarece semnul, simbolul contine un program in
forma compacta de comportament. Functiile superioare se dezvolta
in procesul instruirii, adica activitatii comune a copilului si
maturului.
 A. Leontiev a efectuat un ciclu de cercetari experimentale, ce
dezvaluie mecanismul formarii functiilor psihice superioare ca
proces de "Cultivare" a formelor actiunilor instrumental-simbolice
superioare in structurile subiective a psihicului omului.
 Psihologie generala ea nu reprezinta o ramura
a stiintei psihologice, care s-ar fi putut plasa intr-un
rand cu psihologia pedagogica, psihologia juridica,
psihologia medicala, psihologia comparativa etc. In
sarcinile psihologiei generale intra elaborarea
problemelor metodologiei si istoriei psihologiei teoriei
si metodelor cercetarii legitatilor ale aparitiei
dezvoltarii si existentei fenomenelor psihice. Ea
studiaza activitatea cognitiva si practica. Rezultatele
cercetarii in domeniul psihologiei generale constituie
baza fundamentala a dezvoltarii tuturor ramurilor si
compartimentelor stiintei psihologice.
 În psihologiei generale se prezinta ideea stiintifica
despre principiile generale teoretice si metodele
principale ale psihologiei, se caracterizeaza notiunile
stiintifice de baza ale psihologiei. Pentru comoditatea
cercetarii aceste notiuni se grupeaza in trei categorii
de baza: procese psihice, stari psihice,
proprietati psihice sau particularitati ale
personalitatii.
Psihologia are un rol teoretic important deoarece
explica stiintific fenomenele psihice si
deosebirile psihice dintre indivizi. De asemenea
are un rol practice deoarece contribuie la cresterea
eficientei activitatilor umane si la cresterea
gradului de satisfactie al persoanelor care
actioneaza.Toti fondatori care au pus bazele
psihologie au o importanta enorma ,fiecare cu
teoria sa cu experimental sau a dovedit o daruire
de sine stinte .Nenumerate observații, probleme
noi indicand fenomenele, ce nu au fost supuse
cercetarii psihologice au fost analizate si întelese
mergînd spre progres,ce îl avem azi.