Istoria structurii comportamentului sexual

Istoria sexualitatii umane, Intreaga succesiune a conduitelor, conceptiilor sI practicilor sexuale, demonstreaza ca formele de exprimare a instinctului sexual la indivizii umani nu au un caracter unitar sau omogen, ci poseda o mare variabilitate sI diversitate culturala, In functie de traditii, moravuri, obiceiuri, reguli scrise sau nescrise, de tot ceea ce alcatuieste, In genere, modul sau stilul de viata al unei forme de comunitate umana. Data fiind aceasta variabilitate sI diversitate culturala, nu se poate afirma ca exista doar un singur model cultural al sexualitatii umane In functie de care sa poata fi judecate abaterile sau forme;e de devianta, ci exista o pluralitate de modele In raport cu care devianta sexuala devine o notiune relativa, astfel ca ceea ce Intr-o anumita societate poarta eticheta de deviant, In alte societati sau perioade istorice ale evolutiei lor este definit ca un fenomen normal, adica, asa cum trebuie sa fie 1 In sensul postulat de Emile Durkheim. Comportamentul sexual definit ca un tip de comportament social, se manifesta In cadrul relatiilor interumane, Intre doi parteneri de sexe diferite. J. de Ajuriaguerra sustinea ca exista o organizare morfofunctionale, baza a sexualitatii,, ce nu poate fi Inteleasa fara implicatiile sale. Evolutia instinctuala nu poate fi detasata de cadrul social In care se desfasoara sexualitatea, iar trebuintele instinctuale constituie materia bruta, care este modelata de catre influientele sociale. Conditiile sociale care transforma potentialitatea In realitate formeaza structura mintala reala a persoanei, constrang exigentele instinctuale sa se dirijeze In anumite directii, favorizand pe unele dintre ele sau blocand altele sI chiar dirijand o parte dintre ele Impotriva altora. Luand In considerare aceasta ipoteza, se pot efectua distinctii In categoriile de tulburari ale comportamentului sexual In raport cu evolutia neuropsihica a copilului sI adolescentului, integritatea mintala sI experienta socio-afectiva a individului In grupul primar. Cercetarile efectuate au demonstrat ca baza neuroendocrina a sexualitatii este aceeasi la ambele sexe, evolutia acesteia bazandu-se pe mecanismele comune neurofiziologice, dar orientarea acestui comportament spre celalalt sex a fost determinata prin imitatiile mediului, ceea ce duce la concluzia ca orientarea de tip heterosexual este produsul vietii sociale. Deci, comportamentul psihosocial are o dinamica interna care este structurata sI directionata de mediul cultural, educativ sI moral social . Inainte de manifestarea instinctului de perpetuare, se contureaza o individualitate caracteristica, cu o structura psihologica specifica fiecarui sex. Orientarea unei persoane purtatoare a unui sex anumit catre o alta persoana se datoreaza faptului ca fiecare Isi percepe sI Isi construieste o imagine a sinelui In care apar asemanarile, dar mai ales deosebirile. Evolutia imaginii de sine sub aspectul sexual, interactioneaza cu dezvoltaream generala a interesului pentru propriul corp sI pentru descoperirea identitatii acestuia fata de alt tip de organizare. Ivirea unor preocupari interne, dar mai ales conditiile de educatie, In special promiscuitatea, determina In jurul varstei de 6 ani aparitia jocurilor de confirmare. De multe ori, jocul de-a mama sI tata cunoaste episoade de tipul celor vazute sau auzite In perioada anterioara In mediul familial. Inceputul activitatii scolare determina o orientare afectiv valorica de tipul prieteniei Intre baieti sI fete. In cadrul jocurilor dupa 7-8 ani Incep separatiile Intre grupurile de baieti sI fete, iar dupa zece ani atitudinea de simpatie Intre cele doua sexe devine selectiva sI apar cupluri mixte In cadrul

activitatilor. Aceasta simpatie devine din ce In ce mai tipica, capatand tenta amoroasa. Pe acest fond afectiv, apare Inceputul procesului de maturizare sexuala, care introduce elemente noi, alaturi de aceste forme psiho-afective de o orientare a comportamnetului intersexe. Studiile Intreprinse de J.A. Conn au demonstrat ca exista 4 factori care influienteaza atat modul de astructurare al reprezentarilor sI gandirii, cat sI atitudine afective valorice. Primul dintre acesti factori Il constituie limbajul libertin cu expresii curent pornografice., Injuraturi, pe care tanarul are tendinta sa le preia sI care, Intimp, exercita asupra insului o influienta declansatoare a unui comportament sexual. Al doilea factor incriminat este cel al discrepantei dintre cunoasterea in vivo a relatiilor sexuale In familie sau In afara acesteia la o varsta precoce sI imposibilitatea Intelegerii sI explicarii acestora. Prima sesizare a descoperirilor pe care le face In relatiile sexuale dintre adulti sunt raportate la atitudinea partenerilor, relatiile sexuale sunt conturate ca o agresiune a tatalui contra mamei, drept care copilul pactizeaza efectiv cu mama ( victima ) In prima faza sI Ii repugna brutalitatea tatalui. Mai tarziu, pozita se schimba. Intrucat baiatul se identifica cu tatal, Isi Insuseste agresivitatea acestuia In raport cu celalalt sex, agresivitate care poate degenera In acte de violenta. Fata, identificandu-se cu mama, cauta formele de violenta In relatiile sale cu barbatul, care poate merge pana la acte de masochism. Uneori exista sI pozitii de fixare pe postura de victima sI de exacerbare a sistemului de aparare, care poate degenera In refuzul relatiilor sexuale sI apelarea la forme de autosatisfactie sau de lesbianism. Fixarea unei semnificatii de natura sexuala apartie experientei infantile oferite de cuplul familial. Exista 2 directii de inductie sI anume: copilul cauta sa-si produca singur acel ceva care se Intampla In timpul actului sexual al parintilor sI deci apar manipularile organelor sexuale, iar In al doilea rand Incep jocurile pseudo-sexuale. Intre doi sau mai multi parteneri. Deci, sI o modalitate sI alta exista In ontogeneza In mod pasager In cazul unor familii In care actul sexual este efectuat cu asistenta directa sau indirecta a copiilor, aceste tipuri de comportament sexual infantil se permanentizeaza sI devin comportamente de baza care constituie o devianta. Cel de-al treilea factor indicat de Conn este cel implicat In procesul de socializare precoce al copilului. Accelerarea dezvoltarii, organizata sub forma institutiilor prescolare sI anteprescolare, precum sI frecventa sporita a relatiilor copilului cu grupul stradal, are o influienta deosebita pentru modelarea relatiilor interumane sI sociale, dar sI relatiile dintre sexe. In cadrul grupului are loc initierea factorul patru iar la putin timp dupa aceasta, apare fenomenul de contagiune. In mod spontan se imita chiar fara o initiere prealabila, forme de masturbare sau jocuri sexuale Intr-o grupa sau Intr-o Intreaga colectivitate, un rol important avand instinctul, Insa instinctul sexual nu este cel mai puternic instinct al omului. El poate fi dominat sau cum se mai spune Intr-o fericita expresie, poate fi umanizat .

Evolutia conceptiilor sexuale

Viata sexuala se Imbina cu Intreaga istorie sI evolutie umana. Omul a trecut, mai Imntai, prin etapa comuniunii cu natura, etapa In care sexualitatea coincidea In mare parte cu fortele oarbe sI inconstiente care dominau indivizii preistorici. In cursul istoriei umanitatii, sexualitatea s-a aflat Intr-o stransa legatura cu magia, religia sI traditiile legate de cultul sacru. Consacrata de mituri sI prezenta In diferite ritualuri, tabuuri, atitudini, simboluri magice sau religioase, ea a constituit un element fundamental al primelor cosmogonii sI a ontologiilor mistice ale diferitoelor popoare. Una dintre deosebirile principale care Il disting pe omul culturilor antice de omul moder, rezida tocmai In incapacitatea acestuia din urma de a trai viata organica ca un sacrament. Pentru omul modern ele nu sunt decat acte fiziologice, In timp ce pentru omul culturilor antice sunt sacramente, ceremonii prin intermediul carora se face comuniunea cu forta pe care Viata Insasi o reprezinta . In mitologia multor popoare, relatia dintre sexualitate sI fertilitate a constituit esenta celor mai multe ritualuri legate de agricultura, In cadrul carora femeia era identificata cu glia, iar barbatul se identifica cu semintele care o fecundeaza. Alaturi de simbolismul teluric, simbolismul acvatic a reprezentat, In mod similar, o parte integranta a riturilor cu caracter sexual, numarandu-se printre elementele cu cele mai impostante virtuti germinative. Vechile credinte orientale din Estul Mediteranei au avut un rol important In influientarea atitudinilor cu privire la sexualitate In antichitate. Popoarele Orientului Antic puneau In legatura sexualitatea cu sublimul, considerand ca desavarsrea religioasa este strans legata de experimentarea extazului sexual. De aceea, cei mai puternici zei carora li se Inchinau aceste popoare erau aceia care reprezentau apoteoza idealurilor sexuale. Fenicienii adorau, de exemplu, zeitatile androgine Ishtar sI Astarte, care personificau experientele sI dorintele sexuale. Stransa legatura Intre sexualitate sI religie la popoarele Orientului Antic facea ca simbolurile sexuale sa aiba o importanta deosebita In cadrul ritualurilor religioase. De exemplu, Intr-o veche reproducere ramasa de la egipteni, seita cerului, Nut, sI zeul pamantului, Geb, sunt reprezentati ca fiind angajati Intr-o relatie sexuala. Pentru poporul ebraic, atitudinile fata de sexualitate erau relativ permisive In timpuri de pace sI deosebit de restrictive In vreme de razboi. Initial, pana In secolul VII I. H., evreii respingeau orice concept care lega sexualitatea de religie. Ulterior, sexualitatea a devenit elementul fundamental al unei conceptii religioase, In acord cu care, procrearea, iar nu placerea, trebuia sa fie singura ratiune a unirii cu o femeie, mariajul sI reproducerea bucurandu-se de un prestigiu deosebit In societatea ebraica, o societate morala, In care masturbarea, celibatul sI raporturile sexuale Inainte de casatorie erau negativ apreciate. In Grecia clasica existau o serie de reguli referitoare la prohibirea relatiilor de incest Intre rude apropiade, Euripide subliniind, In aceasta privinta, ca legaturile incestuoase reprezinta o caracteristica a popoarelor barbare. Spre deosebire de existenta acestor norme juridice, care Incercau sa Ingradeasca In mod oficial abuzurile In materie de sex, prostitutia era larg Incurajata In aproape toate polisurile grecesti. Daca prostitutia cu caracter sacru avea loc In templele dedicate zeitei Afrodita, prostitutia laica, cu caracter comercial, se desfasura fara nici o Ingradire In mai multe locuri publice, cu preponderenta In lupanare special amenajate, conduse mai ales de catre femei. De asemenea, prostitutia masculina avea o mare raspandire, relatiile homosexuale fiind dintre cele mai obisnuite. Pederastia sau atractia maturilor catre copii sau adolescenti era apreciata drept o practica nobila, fiind deosebit de raspandita In randul aristocratilor atenieni, care Ii imitau In aceasta privinta

pe lacedo-macedonieni. Totusi, spre deosebirea de prostitutia feminina, celei masculine I se impuneau anumite regului. De exemplu, daca unui barbat cerea altuia sa fie platit pentru favorurile sale sexuale, legea prevedea decaderea sa din drepturile de cetatean. Pe de alta parte, homosexualii straini care practicau prostitutia comerciala, erau obligati sa plateasca un impozit special pentru activitatea lor. La baza acestor reglementari se afla convingerea vechilor greci ca cetatenii care Isi vindeau sau Isi Inchiriau corpul, la fel ca orice sclava sau prostituata straina, trada clasa sociala din care faceau parte, nemaiavand dreptul de a fi tratati ca cetatenii fideli cetatii. Relatiile sexuale se practicau In diferite pozitii, sexul oral fiind o practica obisnuita, ca sI homosexualitatea, lesbianismul, etc. Nuditatea avea sI ea o deosebita importanta pentru poporul grec. Cinicii afirmau ca nici macare masturbarea sau actiunile sexuale publice nu trebuie Infierate. Spre deosebire de greci, romanii se ocupau mai putin de aspectele frumoase ale vietii. Sexul era vazut mai mult In termeni fizice, iar In ceea ce privea homosexualitatea, romanii au acceptat-o ca pe orice alt fenomen al vietii. In timpul Evului Mediu sexualitatea a fost influientata, In cea mai mare masura, de dogmele religioase ale bisericii catolice. Pe aceasta baza, s-a raspandit treptat In Europa un ethos sexual caracterizat de particularitati sI valori distincte, care condamna placerea erotica sI relatiile sexuale, acordand o mare pretuire virtutilor castitatii, virginitatii sI celibatului. Singura justificare a sexului o reprezenta procrearea, sexualitate ca atare fiind considerata o dorinta carnala cu caracter animalic, care Impiedica mantuirea sufletului. Multe din regulile juridice sI morale de astazi, care vizeaza institutia casatoriei, sanctionarea bigamiei sau condamnarea perversiunilor sI abaterilor sexuale sunt bazate In esenta lor pe doctrinele religioase din perioada Evului Mediu. In pofida acestor reglementari severe, sexualitatea era larg raspandita sI practicata chiar de catre preoti, chiar In formele ei cele mai deviante. Manastirile erau, de cele mai multe ori, adevarate case de pierzanie unde se practicau cele mai perverse acte sexuale. Austeritatea morala se Impletea stfel cu ipocrizia fatarnica, atitudine care s-a rasfrant mai ales asupra femeii, considerata singura responsabila de pacatele savarsite de barbati. In ansamblul lor, perceptele morale crestine au contribuit sI contribuie Inca, la generalizarea unor atitudini care evalueaza In termeni de morala orice conduita sexuala sI invoca natura ca fiind veritabilul reper al sexualitatii. Majoritatea interdictiilor, sentimentelor sI prejudecatilor In domeniul sexual Isi au sorgintea In asemenea aprecieri moraliste sI naturaliste care fac parte integranta din esenta doctrinei crestine. Ca perioada de Inflorire a gandirii rationaliste sI umaniste care a continuat In epoca Renasterii, Iluminismul a reprezentat el Insusi o etapa de iluminare sexuala In istoria umanitatii. Acum se pot identifica primele semne ale exaltarii erotismului vizibile, de exemplu, In Memoriile lui Casanova. tendintele de liberalizare sexuala sI de libertinism sexual din perioada iluminismului s-au reflectat Insa, In modul cel mai pregnant In nihilismul erotic al marchizului de Sade, pentru care sexualitatea trebuie eliberata de orice conventii sI obstacole, In asa fel Incat orice persoana sa poata urma, fara absolut nici o constrangere, calea suverana a instinctelor naturale.

In epoca iluminismului a aparut o veritabila cultura sexuala, const, constand In institutionalizarea bordelurilor sI raspandirea larga a publicatiilor cu caracter erotic sau pornografic. Problema sexualitatii a devenit, de altfel, un obiect preferat al creatiilor artistice, literare sau stiintifice. Incep sa prinda contur arta erotismului sI eruditia lasciva, cuprinse In diferite documente artistice sI literare, jurnale intime sI memorii elaborate de elite, In cuprinsul carora realitatea este filtrata sI chiar deformata de diferite conventii estetice sI ideologice. Unele din obsesiile contemporanilor perioadei iluministe a reprezentat-o masturbare, apreciata ca un factor de degenerescenta atat pentru indivizi cat sI pentru natiune. Data fiind mostenirea puritana, In societatea occidentala, atitudinile represive au contribuit la considerarea comportamentului sexual ca reprezentand una dintre cele mai serioase sI importante probleme sociale. Desi Intre timp majoritatea atitudinilor cu privire la sexualitate s-au scimbat, devenind mai liberale sI mai permisive, totusi nu exista In prezent un consens In acest domeniu. In timp ce pentru unii indivizi anumite aspecte ale sexualitatii reprezinta lucruri firesti sI naturale, pentru altii constituie un pacat sI o forma de depravare. Prostitutia sI homosexualitatea, de exemplu, reunesc cel mai slab consens, parerile In aceasta privinta diferind de la un individ la altul, de la un grup social la altul. Incepand ca o miscare de eliberare a mintii umane de prejudecatile sI inhibitiile sexuale, revolutia sexuala a dus la un libertinism nemaiIntalnit In era crestina. Oamenii care au aplicat In practica ideile revolutiei sexuale au calcat In picioare toate acele cenzuri sI valori care le limitau libertatea sexuala. Revolutia sexuala a dus la reconsiderarea perversiunilor. Masturbarea nu mai este perversiune decat daca devine singura modalitate de provocare a satisfactiei sexuale. Sexul oral interzis de biserica este practicat In cadrul multor cupluri. Conform revolutiei sexuale, homosexualisnul nu mai este o afectiune psihiatrica sI nici nu mai este, In Occident, sub incidenta legii. Din 1980, conform Conventiei D.S.M. III, psihiatrii occidentali nu mai considera homosexualitatea ca fiind o perversiune. De asemenea, nudismul nu mai este considerat un pacat. In pofida acestor schimbari, sexualitatea umana ramane In societatea occidentala, mai ale In SUA, un subiect care implica Inca multiple controverse sI polemici, o tema care inspira numeroase convingeri sI atitudini emotionale. STUDIUL ACTUAL AL SPECIALITILOR DIN DIVERSE DOMENII ASUPRA COMPORTAMENTULUI SEXUAL Studiul tulburarilor de comportament sexual obiect de cercetare I investigare pentru o serie de stiinte sI diversi specialisti a fost sI ramane o problema teoretica dar sI un domeniu de mare importanta practica. Literatura de specialitate medicala, psihiatrica, psihosociologica, pedagocica, juridica se ocupa de cunoasterea tulburarilor comportamentale sub multiple aspecte. - etiologic prin studiul multitudinii conceptiilor privind aparitia lor; - simptomatologic prin studiul manifestarilor complexe de comnduita; locul prioritar al tulburarilor comportamenale Intre aberatiile comportamentului sI In dinamica delictuala .

Ponderea statistica a caracteristicilor comportamentului sexual, normal sI disfunctional, a fost pentru prima data abordata In SUA, de catre Alfred C. Kinsey ( 1894 1956 ), unul dintre cei mai cunoscuti cercetatori ai comportamentului sexual. Rapoartele ce poarta numele lui Kinsey s-au bazat pe intevievarea a 12.000. persoane apartinand tuturor segmentelor populatiei, iar rezultatele au fost adesea de-a dreptul surpinzatoare. de exemplu: 37% din barbati au aratat ca au avut cel putin o experienta homosexuala dupas varsta pubertatii; 40% dintre soti s-au Inselat sotiile; 62% dintre femei Incercasera masturbarea . Kinsy sI colaboratorii sai au investigat natura sexualitatii umane, folosind interviul cu scopul de a evidentia cum, cand sI cat de des individul uman adopta comportamentul sexual. In 1970, Masters sI Johnson au publicat lucrarea Human Sexual Inadequacy ( Nepotrivirea sexuala umana ), o carte de referinta care descria un mod nou, suprprinzator de abordare a tratamentului unor probleme sexuale care anterior solicitau tratamente Indelungi, dar fara prea mare succes. Noua metoda care presupunea doar doua saptamani de tratament sI cu o rata de esec doar de 20% a determinat conturarea sI consolidarea unei noi profesii sI anume terapia sexuala . Televiziunea a prezentat din ce In ce mai multe teme sexuale considerate anterior tabu. Sintetic vorbind, In decadele VII sI VIII ale acestui secol, In America au aparut urmatoarele tendinte privind modul de abordare a sexualitatii: 1. practica coabitarii nonmaritale a Inceput sa devina din ce In ce mai mult un stagiu important, premergator casatoriei; 2. legalizarea avortului de catre Curtea Suprema a SUA a facut posibila realizarea avorturilor In conditii de securitate, dar, pe de alta parte, a dat nastere la foarte multe controverse privind moralitatea acestei practici; 3. deciziile Asociatiei Americane de Psihiatrie de a nu mai clasifica homosexualitatea ca o tulburare mentala, ci ca o orientare alternativa a comportamentului sexual, a contribuit la avansarea pe linia obtinerii drepturilor de catre homosexuali; 4. cresterea gradului de constientizare a semnificatiei tuturor formelor de victimizare sexuala; 5. aparitia unor noi tehnologii reproductive. Replica europeana la Raportul Kinsey este Raportul Simon care reuneste eforturile unui grup extins de sociologi, medici sI matematicieni In a realiza o imagine completa sI lipsita de prejudecati asupra comportamentului sexual. Una dintre cele mai interesante cercetari privind sexualitatea, dar folosind cuplul, a fost realizata In 1992 de doi sociologi de la universitatea din Washington: Philip Blumstein sI Peper Schwartz. Folosind un sistem mai sofisticat de selectie a participantilor, ei au ajuns finalmente la un esantion ce cuprinde 4.314. cupluri heterosexuale, 650 de cupluri de necasatoriti, 969 cupluri de homosexuali barbati sI 788 de cupluri de lesbiene 8 . Printre meritele acestui studiu, pot fi mentionate: - utilizarea unui esantion national larg sI divers;

- proiectul de cercetare a permis realizarea unor comparatii Intre diverse tipuri de cupluri, ceea ce nu se mai realizase Inainte; - chestionare mult mai bine realizate decat cele folosite anterior; - studii longitudinale ce au fost incluse In planurile de cercetare. Sexologia este astazi Intr-o strInsa relatie cu sociologia sI psihologia, iar cunoasterea, educare sI terapia comportamentului sexual este una din cele mai importante In realizarea conditiei civilizate a fiintei umane.

Normalitatea sexuala Sexualitatea umana este un produs al culturii, iar nucleul sau afectiv, sI anume dragostea, poate deveni un model coltural care faciliteaza integrarea ( cu valoare de model ) sexualitatii In personalitatea umana. In acest mod, dragostea poate deveni o forma igienica sI specific umana de integrare a sexualitatii In personalitatea omului. Se stie ca la om, relatiile sexuale nu devin specific umane fara actiune reciproca, motiv pentru care dragostea poate deveni baza oricarei morale sexuale. G. Sand spunea ca nu-i greu sa faci copii, deoarece pentru aceasta nu sunt necesare decat doua persoane. Ei, bine, pentru aceasta trebuie sa existe trei, sI anume un barbat, o femeie sI Intre ei, dragostea . Mai convingator sI stiintific a exprimat acest lucru K. Marx, cand a spus: relatia nemijlocita, fireasca, necesara a omului este raportul dintre barbat sI femeie. In aceasta relatie se vadeste In mod intuitiv In ce masura esenta umana a devenit natura pentru om sau natura, esenta umana. Dupa aceasta relatie, ne facem o idee despre ansamblul gradului de cultura al omului, In ce masura este el, In existenta sa individuala, totodata, o fiinta sociala. . Evolutia omului a depins Indeosebi de mostenirea sa sociala sI nu atat de cea genetica. In sexualitate se observa usor cum mostenirea culturala a subordonat-o pe cea biologica. Sexualitatea a adus astfel infinitul In existenta umana, erosul creand vesnicia sI fiind prin aceasta o expresie a personalitatii. Afectiunea umana este legata de cristalizare cand admiratia, spiritul descopera noi Insusiri la o persoana, iar floarea devine un simbol al afectiunii ce o ia Inaintea instinctului ( omul se atrage din placere sI apoi din nevoia placerii ). Astfel, umanizarea erotica a devenit un factor important de coeziune sI stabilitate umana, de valorizare a vietii proprii. Instinctul sexual are doua componente: dinamogena ( genetica sI nedirectionala ) sI directoriala ( raportata la modelele culturale, la experienta individului etc. ), cea de-a doua dirijand prima componenta. Sexualitatea la om se caracterizeaza In primul rand ca un act cultural sI poate fi franat, deviat etc. Dirijarea instinctului sexual prin cutume sI legi a facut ca armonia sexuala la om sa nu fie atat fixica, ci mai ales psihologica sI sociala, legata de familie. Sexualitatea umana e totdeauna relationala, de aceea adevarul sexual Incepe In doi sI responsabilitatile se partajeaza. La baza acetei alteritati se afla dragostea, care dupa H. Specncer implica mai multe elemente de la impulsia sexuala pana la sentimentul estetic, afectiunea reciproca, respectul, admiratia sI exaltarea simpatiei reciproce.

Prin toate acestea, sexualitatea umana devine o problema ontologica deosebita, locul bucuriilor sI satisfactiilor reciproce, dar sI al unor esecuri, caci sexualitatea, ca functie sI relatie, devine o problema de cuplu, la normalitatea ti redresarea sa contribuind ambii parteneri ( exempu co-terapia ). Dragostea autentica, superioara ce sta la baza sexualitatii umane este aceea In care partenerul mai mult daruieste decat primeste sI prin care o relatie duala de dragoste devine o adevarata valoare. La om, sexualitatea nu este numai un fenomen genital, ci sI un mod de realizare a persoanei sI prin aceasta valoare, o forma de comunicare umana. M. Eliade spunea ca omul simte nevoia redobandirii umanitatii perfecte In care sexele coexistau sI de aceea omul este uman numai In dragoste. Morala sexuala are deci valorile sale deoarece, fata de alte specii, comportamentul social uman releva o reducere notabila a instinctului, o ascensiune spre valori prin sentimente de dragoste legate de sexualitate sI uneori chiar o disociere a lor. Ceea ce este biologic la om, pe langa faptul ca este natural, devine In acelasi timp sI moral, normalitatea In sexualitate fiind expresia satisfactiei reciproce a doua persoane aflate Intr-o dualitate de tandrete sI dragoste. Sexualitatea echilibrata implica reciprocitatea afectiva ( insecuritatea afectiva din copilarie generand scepticismul sI teama cu privire la dragostea altuia ), Incat dorinta erotica apare sacra pentru ca este creatoare. Erikson apreciaza ca normalitatea sexuala implica concordanta urmatoarelor trasaturi sI functii: mutualitatea satisfactiei reciproce cu partenerul iubit, de alt sex, In care exista Incredere deplina sI cu care se acorda biologic, social, cultural sI economic. Aceasta normalitate este necesara satisfacerii functiilor sexualitatii umane sI anume de reproducere, satisfactie reciproca, priza constiintei sociale a individului, descarcarea de pulsiuni Intr-un context comportamental cultural, elevatia personalitatii prin sentimente sI modele idealizate de dragoste ca sI de aspiratie reciproca. Evident ca numai misterul contopirii sufletesti a doua persoane pe o baza organica de functionalitate normala asigura realizarea tuturor acestor functii. OMS-ul cand aborda sanatatea sI normalitatea sexuala o definea ca o modalitate de integrare a aspectelor somatice, afective, intelectuale sI sociale ale eului In personalitatea omului, de o maniera apta a-i Imbogati personalitatea, comunicarea sI afectiunea. Sanatatea sexuala este aptitudinea unui comportament sexual sI reproductiv In armonie cu etica individuala sI sociala prin care se Inlatura fenomenele de teama, culpa, nesiguranta, rusine sau vinovatie, ce inhiba relatiile sexuale sI evita maladiile organice ce interfereaza cu functiile sexuale. Sanatatea sexuala legata de dragoste, de cultura afectiva sI la om devine determinism al naturii ce asigura evolutia speciei prin afectiune. Sanatatea sexuala are deci dimensiuni biologice afective sI sociale ( de echilibru prin casatorie sI prin care omul s-a socializat ), ce implica integrarea somatica, afectiva, intelectuala sI etico-sociala a eului zexual In personalitate sI ca atare valorizarea sa. Sanatatea, In general, ca echilibru bio-psiho-social are sI dimensiuni sexuale, normalitatea sexuala fiind un element al acestei sanatati. Daca sexualitatea este umana prin dragoste, atunci mutati mutandis, etica sexualitatii rezida In respectul, responsabilitatea sI fidelitatea reciproca, caci ne desavarsim ca oameni prin Intelegerea legilor biologice, prin ceea ce le adaugam cultural sI nu prin anularea lor. Faptul da o baza stiintifica educatiei sexuale. Dragostea, ca nucleu al sexualitatii umane este o atractie Intre doi oameni cu surse sufletesti ( nevoia de prietenie ), mintale ( nevoia de respect ), sI corporale ( satisfacerea unor dorinte ), ce se vor contopi, din complementaritatea lor femeia devenind mai obiectiva sI mai logica, iar barbatul mai

atasat sI mai afectiv. De aceea, o sexualitate normala devine creatoare sI sursa de noi aspiratii relational-sociale, daca se umanizeaza prin puduoare ( cu aptitudinea de a-i da un vesmant spiritual ). De aceea, prin functiile sale, sexualitatea este o sursa de echilibru, generozitate sI altruism uman, o sursa de progres propriu In conditiile In care se atribuie sexualitatii o functie procreativa de transmitere la urmasi a unui patrimoniu genetic sI cultural. Orice disociere dintre erotism sI fecunditate, orice separare a placerii de procreatie prin hipertrofierea erotismului, cu alte cuvinte orice sexualitate consumata excesiv hedonic duce la dezumanizarea omului prin urmarirea exclusiva a placerii, prin egoism sI alte ori prin perversiune. O astfel de sexualitate structureaza In mare masura personalitatea egocentrica, de lipsa a comunicarii loiale a gandurilor sI sentimentelor reciproce, de influientare nociva a altuia. Trebuie mentionat, de asemenea, ca orice precocitate sexuala prin blocarea afectivitatii pe care o produce, risca frigiditatea sI chiar perversiunea. Frecvent, la originea unor acte de prozelitism sI coruptie sexuala se afla lipsa afectiunii simtite In copilarie, l;ipsa sublimarii energiei pulsiunii sexuale In energie culturalaa, lipsa valorizarii adecvate a relatiilor specific umane dintre sexe. Sexualitatea precoce, premaritala, poate risca paralizia dragostei, placerea unui moment putand fi la baza ruinei unei vieti. Nu numai accidentele prin riscuri variate, dar sI vulgaritatea negativa, dragostea despuiata de responsabilitate, ruptura dintre emotii sI sentimente, risca structurarea acestei persoanlitati anomice. Sexulaitatea umana are apoi o functie dinamizatoare, In sensul catotdeauna se poate coverti sI sublima In valori culturale, deoarece transformarea unei energii biologice In energie culturala este la originea sentimentelor autentice dintre sexe, la originea valorizarii relatiilor dintre acestea. In sexologie sunt cunoscute avantajele castitatii fizice sI psihice pana la o varsta propice conjugalitatii, fata de sexualitatea precoce, care se opune sublimarii energiei biologice In valori culturale. Ca sI cautarea exclusiva a erotismului care, atunci cand devine un scop, transforma partenerul Intr-un obiect sI risca generarea perversiunilor sexuale, tot asa sI facilitatea sexualitatii risca se devalorizeze specificul uman al relatiilor dintre sexe, despuierea lor de ceea ce au mai uman. Se recunoaste sexualitatii o functie anxiolitica de eliberare de tensiuni sI de Inlaturare a unor preocupari obsesive sau angoasante. Dar, ceea ce este esential In aceste functii sexuale este echilibrul dintre ele,, tocmai datorita variatiilor sexuale mari la om. In virtutea acestui echilibru, normalitatea sexuala implica o ajustare reciproca, o corespondenta anatomica, functionala, psihologica sI sociala a doi parteneri In scopul realizarii unei satisfactii reciproce, partajarii Increderii, acordarii muncii sI recreatiei, procrearii sI asigurarii dezvoltarii copiilor. Normalitatea sexuala este o corespondenta reciproca a fiecarui cuplu sI nu exista la om o sexualitate de referinta. Sexualitatea omului fiind In creier, sexul devine o aspiratie spre valori, iar cuplul o alteritate sI orice senzualism excesiv, o forma de decadere umana. Normalitatea sexuala a fost forma primara a comportamentului uman,, care a permis integrarea unei pulsiuni biologice Intr-un fapt cultural sI ascensiunea spre valori. Sexualitatea umana normala se consuma specific In dragoste, ca mod uman de integrare a sexualitatii In personalitate sI In valori sI drept conditie a demnitatii umane ce nu accepta sexualitatea fara dragoste. In dizarmoniile de personalitate, aceasta integrare este deficitara, de unde frecventa sexopatiilor la acesti subiecti. Psihopatul disociaza dragostea de voluptatea pe care o cauta exclusiv, In afara unui context afectiv, comportamentul sau devenind sursa celor mai frecvente impacturi sI aberatii

sexuale. Lipsa corespondentei anatomice functionale, psihologice sI sociale ( expresie a normalitatii sexuale ) poate fi apoi la originea disfunctiilor sexuale, printre care a bolilor psihosomatice,a tulburarilor mentale, toxicomaniilor, tendintelor autolitice, sarcinilor nedorite, divortului, sechelelor psihosociale, iritabilitatii sI perversiunii. Orice brutalitate a unui partener, In conditiile lipsei sentimentului partenerei de a se sti dorita sI iubita duce la avbersiune sI la Incalcarea eticii sexualitatii, etica a carui mesaj esential este afirmarea reciproca. De aceea, un cuplu ideal implica o adaptare reciproca a partenerilor, o corespondenta de cuplu, In care satisfactia reciproca este efectul sI conditia colaborarii partenerilor la sexualitate. La femeie, dinamica sexuala depinde major de tandretea partenerului, de aceea actul sexual la femeie variaza In raport de afectiunea sa. Din acest motiv, orice raport sexual marital se va amana pana ce preludiile conving despre necesitatea lui. La barbat, odata cu varsta, experienta sexuala descreste, de aici atractia sa pentru tinere fara experienta sexuala, fata de femei, la care experienta sexuala creste cu varsta sI aceasta este de multe ori baza geloziei. La orice varsta, Insa, raportul sexual nu trebuie sa devina o corvoada, ci o expresie a dragostei, care,, pierduta devine sI primul semn de Imbatranire. Dimpotriva, orice lipsa de corespondenta reciproca Intr-un cuplu, indiferent de varsta, creaza dificultati psihologice sI sexuale In viata sa sI, prin carenta afectiva sI excesiv consecutiva, priveaza sexualitatea de unitatea necesara. Cum variatiile sexuale sunt mai mari la femeie decat la barbat, sI cum, uneori, partenerii separati au calitati excelente, dar In viata de cuplu nu se realizeaza sI nu constituie un cuplu realist, esential In sexualitatea normala este cooperarea partenerilor la realizarea acelei normalitati care nu este o norma medie, ci dimpotriva, o norma valoare. Aici rezida de altfel sI baxele terapiei moderne a diferitelor disfunctii sexuale. Sexualitatea normala are, Insa, sI incidente firesti, pentru ca omul nu este o masina. Elementele reusitei sexuale impun ca barbatul sa aiba controlul orgasmului sI femeia sa fie eliberata de frica sarcinii nedorite, ca elemente principale. Dar cum, In sexualitate nu se poate minti sau trisasi cum nici un domeniu al culturii nu este grevat de mai multa frica, ignoranta, tabuuri sau dezechilibre, este necesar ca asistentul social sI psihologul sa cunoasca anomaliile vietii sexuale, orice necorespondenta de cuplu, orice patologie camuflata de cauze sexuale, pentru a reda cuplului armonia sa necesara. Din cele de mai sus rezulta ca educatia sexuala, parte a educatiei generale ( la om sexualitate aparand ca o trasatura de personalitate ) are ca obiective cunoasterea fiziologiei sexuale, Intelegerea obligatiilor, responsabilitatilor sI valorilor morale legate de sexualitate, ca sursa de progres individual, precum sI rolul perversiunilor asupra sanatatii mintale. Sexualitatea se Invata, asa cum se Invata sI alimentatia rationala. Ea se cultiva ca placerea afectiva sa nu fie esecul dorintei, cum spunea Sartrem ci, dimpotriva, sursa de integrare a sexualitatii In devenirea sI dezvoltarea persoanelor. Educatia sexuala va privi sexualitatea ca ceva biologic necesar, moral sau imoral, fiind modul In care omul integreaza sexualitatea In personalitate sa. In acelasi timp, va accentua asupra faptului ca ceea ce caracterizeaza sexualitatea umana este dragostea ce umanizeaza instinctul sexual. Educatia sexuala va Inlatura orice sursa de ipocrizie sI disimulare ce creste tentatia sau transforma sexualitatea In ceva misterios, Ingreunand drumul dintre cele doua sexe. In educatie, sexualitatea trebuie privita ca o sursa de potentare spirituala reciproca, o sursa de generozitate specific umana, cu aptitudinea de a favoriza progresul persoanei. Se va accentua apoi faptul ca sublimarea este

fiziologica sI compatibila cu normalitatea sexuala, pana la o varsta la care individul Isi capata maturitatea profesionala sI sociala necesara. Se va accentua ca orice sexualitate precoce prin inafectivitatea consecutiva imaturitatii afective duce la pierderea curiozitatii sI chiar la dezgust fata de sexualitate.

Identitatea sexuala Desi diferentierile cu caracter sexual se daoreaza initial unor procese biologice determinate de rolul cromozomilor sI al hormonilor, dobandirea unei identitati de sex este rezultatul interactiunii unor factori cu caracter psihic sI social. Desi s-ar parea banala, definirea sexului este In realitate dificila. Apreciat In elementele sale componente, sexul se arata alcatuit din sex somatic sI sexul psiho-social. Sexul somatic include: sexul genetic, gonadic, gonoforic al organelor genitale externe sI al sexualizarii hormonale pubertare. In mod normal, toate aceste elemente se afla In consens. Sexul psiho-social este considerat ca un corolar al sexului somatic. La nastere, In conformitate cu sexul organelor genitale externe, copilului I se acorda o apartenenta sexuala, urmand ca prin educatie sa I se perfecteze o serie de conditionari care, In ansamblu, vor determina un anumit comportament considerat ca un reflex al aprtenentei psiho-sexuale. Sexul genital apare astfel prevalent. Identitatea sexuala este o componenta esentiala a personalitatii umane. Toate societatile folosesc diferentele anatomice dintre barbat sI femeie pentru a defini anumite roluri de sex. Acestea sunt ansambluri de obligatii sI Indatoriri atribuite In raport cu sexul. Atribuirea Incepe cu prima perioada a vietii copilului: acesta Invata sa fie barbat sau femeie sI Isi pastreaza identitatea Intreaga viata. Daca diferentele dintre sexe sunt evidente sI puternic Inradacinate In fiecare societate, In schimb este mai dificil de explicat caror fapte se datoreaza ele. In acest domeniu se confrunta doua explicatii: una care apreciaza ca factorii bilogici sunt esentiali sI a doua care insista pe rolul factorilor culturali. Identitatea sexuala se construieste pe baza integrarilor succesive sI simultane a 7 componente: - sex genetic, determinat obiectiv prin aspectul cromatinei din nucleii celulari ai pielii, mucoaselor, etc; - sex gonadic, atestat evidentierea celulelor reproducatoare In glandele genitale; - sex fenotipic, conferit de aspectul glandelor genitale; - sex legal declarat pe baza semnului sexului fenotipic; - sex hormonal, atesta de hormonii androgeni, pentru barbati, sI de cei ovarieni, pentru femei; - sex ca statut social conferit sI recunoscut de microgrupurile sociale; - sex psihologic sau constiinta identitatii sexuale, bazata pe integrarea constiintei eului corporal sI a eului psihologic, exprimate In sex-rol masculin sI sex-rol feminin.

Rolurile de sex sedobandesc prin socializare: individul Invata atitudinile sI comportamentele care se asteapta de la cel care apartine unei categorii de sex. Mijloacele de comunicare In masa Intaresc streotipiile sexuale ( chiar sI In cele mai recente productii cinematografice sI TV, pretins nonconformiste, barbatul este prezentat ca fiind puternic, curajos, Intreprinzator, iar femeia ca fiind simpatica, gratioasa, atractiva daca nu chiar obiect sexual pentru barbati ). In majoritatea soceitatilor, rolurile barbatilor sI femeilor nu sunt diferite, dar sunt sI inegale, femeile fiind supuse unui sexism institutionalizat: streotipii sexuale, prejudicii sI discriminari. Unul dintre domeniile cu cele mai puternice manifestari ale sexismului institutionalizat este politica, care este considerata ca fiind o activitate specifica barbatilor. In SUA, Franta, Germania, guvernele cuprind cel putin 2-3 femei cu rang de ministru. Prin aceasta se raspunde presiunilor exercitate de miscarile feministe sI, In acelasi timp, se ia In considerare faptul ca femeile reprzinta o categorie electorala extrem de importanta.

Comportamentul sexopatic Comportamentul sexopatic se refera la ansamblul abaterilor instinctului de reproducere, care se pot grupa ca rezultand din deformarea imaginii partenerului, din alegerea obiectului efectelor sau din modalitatile de erotizare substitutiva. Analiza medico-legala, efectuata pe o perioada Indelungata, releva In ordinea frecventei actele de viol sI tentativa de viol, homosexualitatea sI mai rar alte perversiuni, cum ar fi incestul sau necrofilia. Cercetarile citogenetice au aratat ca ponderea factorilor psihogeni este dominanta In determinsimul comportamentului sexual aberant. Ca forme de comportament sexual aberant, violul consumat a fost frecvent Intalnit la persoanele cu structura psihopatica, In timp ce In psihoze sau In debilitate mintala, a fost mai frecvent ca tentativa de viol. Minorii, autori ai unor acte de viol, prezentau tulburari de comportament prin carenta educativa sI, mai rar, la originea acestor tulburari stateau factorii biogeni. Victimologic, subiectul actelor de viol erau persoane In general din mediul apropiat de existenta al agresorului sI inferioare lui ca limita de varsta, iar alte ori ca nivel mintal sI sugestibilitate crescuta. Caracterul impulsiv sI absurd al tentativelor de viol sau de perversiune pedofilica a fost prezent sI In dezechilibrele psihice majore sau In tulburari involutive, iar coexistenta intoxicatiei etilice cu fondul patologic al personalitatii s-a Intalnit aproape Intotdeauna. Comportamentul sexual constituie o expresie dinamica, psihofiziologica pe tot parcursul existentei individului din biologia diferentierii sexuale cunoscandu-se de asemenea ca determinsimul singamic al sexului nu este o fatalitate. Omul gonocorcic ( cu sexe separate ) are un dimorfism sexual accentuat, fecunditatea directa sI interna monoovulara, monospermatica, iar determinarea sexului este cromozomiala, cromatina sexuala care poarta pecetea sexului fiind expresia morfologica a gradului de sexualizare. Reglarea instinctului comportamentului sexual se face de centrii subtalamici sI scoarta cerebrala.

Centrii comportamentului sexual sunt ambisexuali, ca sI gonadele, iar centri corticali ai comportamentului sexual actioneaza asupra centrilor subcorticali, de care depinde motricitatea semnifcatiei genitale asupra centrilor neurovegetativi sau gonadotropi ce intervin In diferite etape ale dinamicii sexuale. Procesele de integrare a comportamentului sexual prin care se evidentiaza reglarea psihologica, cuprind centrii comportamentului sexual al influxiunilor aferente somatomotorii sI neurovegetative, cortexul avand sarcina de a integra acesti stimuli sI de a comanda efectuarea procselor ce necesita interventia diferitilor centri. Anomaliile instinctului sexual se pot localiza In diferite nivele de integrare neuro-endocrine cuprinzand hipersexualitati, devieri auto-, hetero- sau homosexuale. Tulburarile comportamentului sexual recunosc, In majoritatea cazurilor, o disociatie Intre sexualitate sI erotism care nu se Imbina armonios In personalitatea respectiva, sexualitatea trecand pe primul plan, uneori pe un teren hipodiferentiat In sensul sexului propriu. Ca etiologie, pot fi consecinta unei aberatii genitale, boli endocrine cu morfogeneza normala sI echilibre hormonale variabile, leziuni cerebrale de origine toxica sau traumatica, suferinte medulare, intoxicatii endogene, psihoze sI dizarmonii constitutionale ale personalitatii. Comportamentul sexual aberant este ilustrat prin devieri ale actului sexual privind obiectul sI scopul realizarii ( perversiuni sexuale ) sI prin tulburari ale capacitatii de realizare ( inhibitie sexuala, impotenta, frigiditate, hipersexualitate ). Inhibitia sexuala, sau mai rar anerotismul, se poate datora unor anomalii ale organelor genitale, boli organice sau poate fi din sursa psihogena. Frigiditatea poate fi consecinta unor cauze biogene: infectii anexiale, leziuni vulvo-vaginale, malformatii etc, sau a unor cauze psihogene. Frigiditatea se manifesta prin absenta placerii erotice sI uneori chiar prin repulsie fata de actul sexual, desi functiile ovariene sI graviditatea nu sunt afectate. In dispareunie, frigiditatea este Intretinuta de senzatia dureroasa resimtita In timpul actului sexual, ca sI In vaginism, cand durerea se Insoteste de spasme ale vaginului. Impotenta sexuala masculina se caracterizeaza prin tulburari ale apetentei sexuale, ale erectiei sI ejacularii. Ea poate fi nuantata, dup[a circumstante, prin prezenta erectiei, dar cu ejaculare rapida sau absenta ei, prin absenta apetitului sexual sau a erectiei, sau impotenta totala cu lipsa apetitului erotic sI al erectiei. Impotenta poate fi partiala sI pasagera, datorita emotivitatii, starilor de surmenaj sti depresie, sau sa constituie o deficienta durabila In bolile organice sI tulburarile genetice. Perversiunile sexuale sunt deosebit de diverse sI multiple.

Cauzele aparitiei parafiliilor Factorii prin care se realizeaza sexualizarea organismului sunt cromozomii de sex sI hormonii sexualizanti. Cromozomii de sex detin informatia genetica a sexualizarii: modul In care se opereaza sexualizarea, programul sau de desfasurare. Ei sunt factori operationali structuralizanti ai dispozitivelor sexuale sI directionali de orientare a sexualizarii spre masculinizare sau feminizare. Hormonii sexualizanti sunt sintetizati In principal de catre gonade, organe formate In acest scop de catre cromozomii de sex sI Inzestrate tot de catre ei cu materialul enzimatic necesar prebalentei lor ca factori masculinizanti sau feminizanti, In consens cu genul sexual al gonozomilor.

Ansamblul etiologiei tulburarilor sexuale, ca minfestare a unui simdrom deficitar In planul personalitatii, cuprinde 2 categorii de factori: - endogeni: cu referire la anumite predispozitii genetice, de exemplu simdromul Klinfelter sau de anumite boli tiroidiene care determina modificarea conformatiei corpului sI fizionomiei ( voce modificata, caractere sexuale secundare inversate ); - exogene: ce tin de mediul de formare, de educare sI socializare a copilului care tradeaza o insuficienta educatie sexuala sI anumite deficiente ale functiilor familiei, a grupului de prieteni, colegi sau sunt reprezentate de anumite experiente traumatizante ( de exemplu victima unui abuz sexual ). Astfel, tulburarea sexuala este produsul lipsurilor In dezvoltarea personalitatii copilului sI a greselilor de formare sI conducere a deprinderilor de viata sI consecinta pe termen lung a unei traume sau maltratari ( abuz, exploatare, neglijenta, abandon ) asupra anilor de constituire a sinelui sI care In final se vor traduce Intr-un grad diminuat de maturitate psihologica. Indivizii pot fi considerati ca devianti de la comportamentul sexual normal dupa modul de comportare In planul relatiilor sociale cu cei apropiati sau cu cei mai Indepartati. Comportamentul uman, fie el sexual sau nonsexual, este reflectia unei stari a sinelui, a unei stari psihice, fata de care individul raspunde cu anumite gesturi, acte, actiuni, care pot fi mai mult sau mai putin In concordanta cu gandurile sI sentimentele sale. In functie de aceasta, unele stari psihice pot fi considerate patologice, cand individul p[ierde capacitatea de a-si controla constient activitatea, iar imaginarul, fantasticul predomina asupra starii de constiinta, de exemplu diferite tipuri de boli psihiatrice schizofrenia, demente, delirul sau starile maniaco-depresive In care bolnavii pot comite uneori agresiuni sexuale. Pe de alta parte, unele persoane care apartin sferei normalului din punct de vedere psihopatologic, pot prezenta la un moment dat anumite idei obsesive In grade totusi mai diminuate, dar care Isi pun amprenta asupra starii de constiinta, diminuandu-i functia de control, astfel Incat indivizii respectivi pot comite anumite acte deviante In sfera sexualitatii estimandu-se ca In momentul savarsirii actului aveau pastrate capacitatea de exercitiu sI control. Din randul acestora se recruteaza cei care vor savarsi violuri, incesturi sI au In mod permanent comportamente sexuale aberante. Numeroase studii efectuate In SUA, Canada, Marea Britanie, au aratat ca abuzul de alcool este unul dintre cei mai importanti factori care prevaleaza tulburarea sexuala. dar alcoolul poate juca un rol important doar cand individul, structura sa psihica, este predispusa pentru devianta. Cercetarile au dus la concluzia generala ca importanta abuzului de alcool variaza In functie de tipul de personalitate sI ca, prin urmare, el trebuie considerat ca un contribuitor la savarsirea infractiunii, dar nu trebuie privit prin prisma unei relatii de tip cauza-efect. Alte cercetari au concluzionat ca afectiunile mintale au un rol cheie In comiterea multor acte deviante In sfera sexualitatii. reflectarea negativa asupra mediului apropiat a comportamentului sexual aberant, pune In discutie, In acelasi timp, necesitatea ameliorarii asistentei psihiatrice sI a masurilor socio-psiho-profilactice, printr-o participare activa la conditiile asistentei medico-sociale a cazurilor de defectivitate psihica.

Tulburarile de comportament sexual Relativitatea criteriilor de definire a sexualitatii normale sau deviante este demonstrata, Intre altele sI de clasificare diverselor conduite sexuale, In raport cu care se pot distinge o varietate de acte fata de care morala oficiala manifesta o atitudine de ambiguitate. Conform unei clasificari distincte, exceptand conduitele sexuale circumscrise ariei normalitatii, exista trei tipuri de devianta sexuala sI anume : a) devianta normala, care include sexualitatea premaritala, masturbarea sI contacutl (hetero-) sexual oral; b) devianta patologica: violul, incestul, exchibitionismul, zoofilie, pedofilia, gerentofilia, necrofilia, etc.; c) devianta de grup : prostitutia sI homosexualitatea . Un act sexual are un subiect, un obiect sI un scop. Aceasta a facut ca perversiunile sa includa deviatii de la obiectul sexual ori de cate ori acesta era anormal sau deformat ales ( masturbare, incest, pedofilie, homosexualitate, zoofilie sau negrofilie ) sI de la scopul sexual ( exchibitionism, sadism, masochism ) sau perversiuni de mod, ce se refera la actele sexuale altele decat cele prin intromisiune In vagin. Prin deviatii cantitavie se Inteleg perversiunile care se consuma In cadrul hiposexualitatii sau In cadrul hipersexualitatii: 1. deviatii cantitavie: nimfomania, satiriazisul, frigiditatea, impotenta, hipersexualitatea sau hiposexualitatea; 2. deviatii privind obiectul sexual: acte de auto-sexualitate, incest, pedofilie, homosexualitate, travestism, gerentofilie, zoofilie, necrofilie, fetisism, etc.; 3. deviatii de la scopul initial, cum ar fi exchibitionismul, sadismul, masochismul, etc., ca devalorizari patologice ale unor activitati sexuale . In alte clasificari, perversiunile sexuale se includ disocieri ale impulsului sexual sI sexualitatii propriuzise care prin aceasta devin patologice. H. Ey divide perversiunile In deviatii cu formarea imaginii partenerului ce implica anomalii ale alegerii obiectului sI deviatii cu deformarea actului sexual ce implica anomalii sI erotizari substitutive.

Sexualitatea premaritala Sexualitate premaritala, masturbarea, sunt considerate de cele mai multe ori practici deviante normale deoarece sunt angajate largi segmente lae populatiei, sunt aprobate tacit de o parte importanta a membrilos societatii sI In conditiile In care au un caracter privat, nu intra In conflict deschis cu morala psihica. Tata de aceste practici sau conduite, societatea are o atitudine ambivalenta, Intrucat ele Indeplinesc o serie de functii importante pentru societate, de exemplu

raporturile sexuale premaritale pot conduce la cresterea gradului de intimitate sI cunoastere a partenerilor, ceea ce duce la dimniuarea ratei divorturilor. Cu privire la sexualitate premaritala, exista o serie de pareri pro sI contra ilustrate pe scurt de Kinsey 21 . Impotriva contactului sexual Inainte de casatorie, exista urmatoarele argumente: 1. pericolul sarcinii; 2. pericolul recurgerii la avort; 3. posibilitatea contactarii unei boli venerice; 4. o casatorie nedorita ca urmare a constrangerii printr-o sarcina survenita Inainte de casatorie; 5. consecintele traumatice ale actului sexual realizat In Imprejurari nefavorabile, asa cum se presupune ca au avut loc majoritatea contactelor Inainte de casatorie; 6. prejudicii survenite ca urmare a sentimentului de vinovatie produs prin Incalcarea legii morale; 7. sentimentul vinovateie pentru pierderea virginitatii sI influienta ulterioara a acestui sentiment asupra casatoriei; 8. teama ca barbatul ar putea pierde respectul fata de o femeie cu care a avut raporturi sexuale sI ar refuza sa o ia In casatorie; 9. prejudiciul survenit prin reaparitia sentimentului de vinovatie dupa casatorie; 10. sentimentul de vinovatie provenit din teama fata de dezaprobarea publica; 11. riscul sI teama de dificultati sociale care ar putea interveni prin dezvaluirea acestui raport; 12. riscul sI teama dificultatilor juridice care ar putea interveni prin dezvaluirea acestui raport; 13. posibilitatea ca raportul sexual realizat Inainte de casatorie sa Impiedice complet sau sa taraganeze casatoria; 14. posibilitatea ca raportul sexual sa trezeasca sentimentul obligatiei de a lua In casatorie un partener; 15. posibilitatea ca sentimentul de vinovatie intervenit In urma actului sexual sa duca la distrugerea prieteniei dorite; 16. exagerarea pe care experienta dobandita Inaintea casatoriei ar putea-o da aspectelor fizice ale prieteniei sI casatoriei; 17. probabilitatea ca abaterelea de la morala sa atraga dupa sine mai tarziu infidelitatea conjugala cu consecintele ei pentru casatorie; 18. posibilitatea ca In urma desfasurarii traumatice a raportului Inainte de casatorie, femeia sa devina incapabila de a reactiona satisfacator In actul sexual conjugal; 19. faptul ca actul sexual extraconjugal este interzis din punct de vedere moral;

20. convingerea ca abtinerea de astfel de activitti contribuie la dezvoltarea puterii de vointa. In favoarea raportului sexual Inainte de casatorie, se prezinta urmatoarele argumente: 1. actul sexual poate satisface necesitatea fiziologica de temperament a instinctului sexual; 2. el poate deveni o sursa nemijlocita de satisfacere corporala sI psihologica; 3. In cazul inexistentei simtului vinovatiei, actul sexual poate contribui la intensificarea capacitatii de actiune In alte domenii nesexuale; 4. prezinta o importanta mult mai mare decat activitatea sexuala fara partener, deoarece sporeste capacitatea de adaptare emotionala la alta persoana; 5. poate dezvolta capacitatea de a afla acel mod deosebit de armonizare emotionala, absolut necesara In relatiile conjugale; 6. poate Infaptui initierea In practicile corporale care joaca un rol important In actul sexual; 7. poate supune Incercarii capacitatea unui cuplu de a atinge In casatorie adaptarea sexuala corespunzatoare; 8. adaptarea emotionala sI corporala este mult mai usoara la o varsta timpurie, In casatorie Insusirea ei se realizeaza cu dificultati mai mari; 9. esecul In raportul dinaintea casatoriei este mai putin fatal din punct de vedere social decat o nereusita In casatorie; 10. experienta heterosexuala poate preIntampina dezvoltarea practicilor homosexuale; 11. actul sexual poate duce la casatorie; 12. cel putin In unele grupe sociale, individul poate sa-si dobandeasca autoritatea prin adaptarea la modul de comportare a grupei. Desi dezvoltarea sexuala a seculului al XX-lea pare sa le fi imprimat indivizilor din toate categoriile sociale grade sporite de toleranta sI permisivitate sexuala, unele atitudini sI conduite traditionale fata de sexualitate se mentin Inca neschimbate.

Oralismul Este o forma de comportament sexual caracterizata prin stimularea organelor genitale feminine prin gura sau limba partenerului, ceea ce se numeste cunniligus sI stimularea organelor genitale masculine prin limba sau gura parteneri, numita fellatio. Ambele metode se practica fie ca mijloc de excitare Inainte de actul sexual propriu-zis sau ca o activitate continua pana la orgasm. Intr-un institut de sexologie din SUA s-a facut un studiu din care reiese ca 56% din barbatii In varsta de peste 50 de ani interogati practicau stimularea orala sI 49% dintre femei. Aproximatv 90% dintre

barbati o apreciau placuta sI utila. Stimularea manuala sI orala oferea satisfactii necesare femeilor ale caror parteneri prezentau dificultati de erectie sau care nu puteau obtine orgasm sI ejaculare prin contact sexual, iar pentru barbati, o practica stimulativa pentru orgasm, mai ales pentru cei care si-au pierdut capacitatea de erectie In cadrul unor relatii traditionale.

Prostitutia Ca forma efemera de interactiune, lipsita de halo afectiv, limitata la aspectele sexuale, Inecata In vulgaritate, centrata pe interesul material, permanent legata de riscul Imbolnavirilor, prostitutia pare a fi o degradare a eroticii. Prostitutia feminina este degradanta pentru femeie, deoarece o pune la dispozitia celui care plateste sI o reduce la rolul de a da gratificatii instinctuale. Ea este degradanta sI pentru barbat, care consimte la degradarea femeii sI care admite sa-si schematizeze relatiile feminine la o achizitie trupeasca pentru care nu are nici un merit. Totusi, In unele culturi a putut functiona o institutie analoga care s-a bucurat de un alt statut social. Curtezanele sau hetairele Isi luau sarcina de a face mai mult decat o initiere sexuala de a cultiva erotica sI sub aspectul ei spiritual. Elementele definitorii ale prostitutiei sunt: - parazitismul social ( lipsa intentiei de a muncii pentru asigurarea existentei ); - transforma comportamentul sexual Intr-un instrument de procurare a surselor de existenta, renuntand la un minimum de demnitate umana; - Isi comercializeaza una dintre cele mai complexe sI intime relatii interumane. In esenta, prostitutia desemneaza o forma de decompensare a personalitatii la nivelul ei cel mai important: constiinta moral-sociala. Sunt profund alterate unele comportamente de structuri ale personalitatii cum ar fi modificarea reprezentarii de sine printr-un proces de degradare sI autodegradare. O alta importanta modificare este de ordin axiologic sI anume conceptia despre libertate, aceasta fiind deseori confundata cu liberrtinajul. In felul acesta, libertatea nu mai constituie o necesitate obiectiva a existentei umane In contextul societatii, ci o begare a acestei obiectivitati sI adoptarea unei pozitii de subiectivism egocentric sI hedonic. Un comportament social-moral adecvat societatii, este rezultatul gradului In care constiinta umana a fost modelata prin valorile morale, al caror mod de vehiculare sI al carui instrument de implementare este cultura sI Invatarea organizata. De remarcat este faptul ca aproximativ 90% din tinerele internate pentru prostitutie provin din medii carentiale cultural-moral, nu au nici o motivatie pentru activitatea de autoperfectionare prin cultura. De cele mai multe ori sunt anticulturale prin atitudine sI comportament. In genere, efortul de Invatare sI culturalizare prezinta pentru acestea un handicap major, care pune In miscare sistemul de aparare. acest sistem se bazeaza pe evitarea eforutului sI conservarea placerii, satisfactiei imediate sI redutabile. Conform statiscilor efectuate, 94% dintre prostituate si-au Inceput activitatea sexuala Inainte de 18 ani. La o buna parte dintre acestea, primele relatii sexuale se plasau sub varsta de 14 ani . Exista deci

o precocitate sexuala, de cele mai multe ori indusa prin conditii educativ-culturale sI conditii de acuplare. Ca sI homosexualitatea, prostitutia este pernicioasa social prin gradul de parazitism pe care Il contine. In foarte multe cazuri ea constituie elementul de fond In jurul caruia se organizeaza alte tipuri de delicte, ca de pilda vagabondajul, furtul, Inselaciunea, toxicomania, alcoolismul, etc.