Drogurile ca falsa solutie la problemele individuale

 Drogurile şi dependenţa de droguri sunt o problemă mult mai veche decât ne

imaginăm. În 1378, emirul Soudon Sheikhouni al Arabiei a încercat să pună capăt
abuzului de cânepă indiană în rândul sărăcimii, distrugând toată cânepa, închizându-i
pe toţi consumatorii de cânepă şi poruncind să li se scoată dinţii celor condamnaţi [1].
Balzac era dependent de cafea, iar Freud de ţigări, ceea ce le-a cauzat moartea. Îmi
propun prin acest articol [2] să arăt câteva dintre implicaţiile individuale şi colective
posibile ale legalizării drogurilor. Pentru o înţelegere clară a fenomenului voi prezenta
efectele dependenţei de droguri nu pe baza unor prejudecăţi, mituri sau teorii false ci,
luând ca suport cercetările ştiinţifice recente, adică evidenţe.
 Dacă definiţia dependenţei de droguri este încă sub semnul întrebării (dependenţă
fizică vs dependenţă psihică, adicţie, sistem motivaţional bulversat, alegere conştientă
vs mecanism învăţat ce operează mânat de un impuls inconştient, brain disease, boală),
totuşi clinicienii au căzut de acord că cel puţin trei dintre următoarele simptome
trebuie să persiste timp de şase luni pentru stabilirea diagnosticului: dorinţă continuă,
pierderea controlului, preocupare frecventă, continuare în ciuda consecinţelor
negative, creşterea intensităţii şi frecvenţei comportamentului, renunţare la activităţile
sociale şi iritabilitate în lipsa comportamentului.
 La nivel individual, primul care suferă este consumatorul însuşi, cel care crede că dacă
trage un fum se va simţi mai bine. Dimpotrivă, dependenţa are ca rezultat multiple
afecţiuni medicale: cardiovasculare, respiratorii, digestive, hepatita B, C, HIV,
tulburări psihice: afectarea memoriei, atenţiei, funcţiilor executive, depresie, anxietate
etc. Dar cea mai bună mărturie despre schimbarea propriei vieţi o pot da persoanele
dependente. Ele pot mărturisi cum buna-dispoziţie şi eficienţa la muncă au dispărut şi
în schimb drogul le-a oferit probleme psihice şi de relaţionare socială. Dacă întâi
fumezi o ţigară vei sfârşi tragic, căci ţigara te va fuma pre tine. În cele mai triste
situaţii, datorită supradozelor apare decesul („a băut pân’ a murit“, adică a murit
pentru că a băut, poate fi înlocuit azi cu „s-a drogat“). Un studiu longitudinal recent a
scos la iveală că 28% dintre dependenţii de heroină au decedat în timp ce erau în
tratament [14]. Calculele pe plan mondial indică un număr de 200.000 de decese anual
cauzate de consumul de droguri. Numărul se crede a fi subestimat [15].
 Prima tentaţie a drogului am simţit-o în urmă cu câţiva ani pe străzile unui orăşel din
nordul Italiei, când aproape zilnic pe via Zamboni mă întâmpinau doi-trei punkeri
rugându-mă să iau un „fumo“. În week-end, la fiecare petrecere din campusul
universitar simţeam un miros straniu. Luca, colegul italian, îmi explica: se droghează
şi carabinierilor nu le pasă. Multiple cercetări au subliniat că unul din cei mai puternici
factori de influenţă în rândul tinerilor este „prietenul“ sau „semenul“ [19]. Sociologii
numesc influenţă socială normativă comportamentul prin care membrul unui grup de
prieteni va acţiona în conformitate cu cerinţele grupului doar pentru a fi acceptat de
grup („nu tragi cu noi un fum, nu eşti de-al nostru“). Iar acest aspect joacă un rol
semnificativ în perioada adolescenţei, când deseori grupul devine superior familiei.Tot
aici, psihologul Bandura adaugă termenul de cogniţie socială, prin care explică modul
în care tinerii procesează informaţia socială – cu alte cuvinte, importanţa acelor role
models, care acţionează ca nişte „învăţători“ pentru când, cât de mult, unde şi cum este
consumat un drog . Comportamentul tânărului este în cea mai mare parte reglat pe
procese cognitive de acest tip. De exemplu, un adolescent va învăţa că e acceptabil, ba
chiar indicat să consume droguri în weekend sau la petreceri. Şi va adopta acest
comportament. În sfârşit, psihologia cognitivă ne mai învaţă că în aceste condiţii
gândirea intuitivă, care este rapidă şi influenţată de emoţiile noastre, primează în
defavoarea gândirii analitice. Riscurile ce vor surveni în viitor nu sunt profunde pentru
gândurile noastre, iar experienţa imediată are un mai mare impact asupra acţiunilor
noastre decât reprezentările mentale ale factorilor din viitor [21].