UNIVERSITATEA „GEORGE BACOVIA” BACĂU

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI
INFORMATICĂ DE GESTIUNE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI
INFORMATICĂ DE GESTIUNE

PROBLEME SPECIFICE PRIVIND

ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA
NOTELOR EXPLICATIVE LA
SITUAŢIILE FINANCIARE
(pe exemplul S.C. ASCOMA S.A. Bacău)

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
Lect. Univ. Drd. CRISTIAN HUMINIUC

ABSOLVENT,
GHIGEA CORINA MARIA

BACĂU
- 2005 -
2
CUPRINS
CAPITOLUL I...................................................................................................................................................5
CONCEPTUL DE SITUAŢII FINANCIARE................................................................................................5
1.1. SCURT ISTORIC PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE.....................................................................................5
1.2. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE.............................................................................6
1.3. OBIECTIVUL SITUAŢIILOR FINANCIARE....................................................................................................8
1.4. IMPORTANŢA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE...................................................9
1.5. CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAŢIILOR FINANCIARE.................................................................11
1.6. STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE...................................................................................................15
1.7. NORME DE ÎNTOCMIRE, CERTIFICARE, VERIFICARE ŞI ANALIZĂ A SITUAŢIILOR FINANCIARE..................19
CAPITOLUL II...............................................................................................................................................23
ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA NOTELOR EXPLICATIVE LA SC ASCOMA SA.....................23
2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND SOCIETATEA COMERCIALĂ.......................................................................23
2.1.1. Scurt istoric...................................................................................................................................23
2.1.2. Obiectul de activitate.....................................................................................................................24
2.1.3. Structura organizatorică...............................................................................................................24
3.1.4. Administrarea societăţii.................................................................................................................29
2.1.5. Gestiunea şi controlul societăţii.................................................................................................31
2.2. STUDIU APLICATIV PRIVIND ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA NOTELOR EXPLICATIVE LA SC ASCOMA SA
......................................................................................................................................................................32
CAPITOLUL III..............................................................................................................................................47
ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND NOTELE EXPLICATIVE............................................................47
3.1.NOŢIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA ANEXA/NOTA EXPLICATIVĂ LA BILANŢ ŞI CONTUL DE PROFIT ŞI
PIERDERE.......................................................................................................................................................47
3.2. STRUCTURA ANEXEI SAU NOTEI PRACTICATĂ ÎN ROMÂNIA PÂNĂ LA INTRODUCEREA NOILOR
FORMULARE DE CONTURI ANUALE................................................................................................................48
3.3. CONCEPTUL DE NORMALIZARE..............................................................................................................51
3.4. MODELE DE ANEXE ÎN ŢĂRILE DEZVOLTATE ALE LUMII......................................................................53
3.4.1. Prezentarea Anexei în Statele Unite ale Americii.......................................................................53
3.4.2. Anexa în Regatul Unit al Marii Britanii......................................................................................55
3.4.3. Prezentarea Anexei în Franţa........................................................................................................58
3.4.4. Prezentarea anexei în Germania..................................................................................................59
3.4.5. Anexa în Olanda............................................................................................................................60
3.5. PREZENTAREA NOTELOR EXPLICATIVE ÎN ROMÂNIA ÎN CONCORDANŢĂ CU STANDARDELE
INTERNAŢIONALE..........................................................................................................................................62

CONCLUZII ŞI PROPUNERI......................................................................................................................73
ANEXE..........................................................................................................................................................77
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................................91

3
4
 CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE SITUAŢII FINANCIARE

1.1. Scurt istoric privind situaţiile financiare

Potrivit Ordinului nr. 306 din 26 februarie 2002 : „Situaţiile financiare 1 anuale
simplificate cuprind: bilanţ; cont de profit şi pierdere; politici contabile şi note
explicative”.
Calculul periodic de sinteză finalizat prin bilanţ reprezintă instrumentul de
cunoaştere a structurilor ce compun activul şi pasivul patrimonial, a relaţiilor şi proporţiilor
dintre ele, a rezultatului obţinut în diferite perioade de gestiune şi diagnosticare a stării de
sănătate economico financiară a unităţii.
Primele forme de bilanţ datează din secolul al XIV-lea, în Italia, sub forma
registrelor comerciale în care negustorii îşi consemnau: cifra de afaceri, creditele şi
încasările de la clienţi (datoriile şi creanţele).
În prima lucrare de contabilitate tipărită a savantului matematician Luca Paciolo,
intitulată „Summa de Arithmetica, Geometria, Proportioni et Proportionalita” (Veneţia,
1494), sunt prezentate principiile contabilităţii în partidă dublă şi necesitatea întocmirii
bilanţului2.
Referindu-se la importanţa calculelor periodice, el arată: „După ce ai făcut
aceasta cu mare grijă, tu personal vei încheia toată Cartea mare, partidă cu partidă...”,
propunând întocmirea unui „bilancio” considerat de autor „balanţa de verificare a
maestrului”.
În secolul al XV-lea, când se impune contabilitatea în partidă dublă, bilanţul
contabil nu se întocmea cu regularitate, deoarece el nu servea determinării câştigului sau
pierderii, ci numai pentru a determina mărimea averii. Prin urmare, în această perioadă în
care reglementările fiscale se axau pe avere şi nu pe consum, întâlnim întocmirea
documentelor de sinteză numai la încheierea afacerilor, cu ocazia fuziunii sau divizării
societăţilor comerciale.
Ulterior, în secolul al XVII-lea, când un număr mare de societăţi comerciale încep
să dea faliment în Europa de Vest (îndeosebi în Franţa), se impune întocmirea
inventarierilor periodice pentru a cunoaşte situaţia reală a bunurilor, creanţelor şi datoriilor
la data falimentului. În paralel, sistemul de impozite şi taxe se deplasează către consumaţie.
Aceste condiţii au impus întocmirea cu regularitate a bilanţurilor contabile.
Inventarierea anuală şi întocmirea bilanţului în caz de faliment sunt dezvoltate ca
prevederi legale în Codul Comercial al lui Napoleon. Ele sunt preluate ulterior, în Codul
Comercial German din secolul al XIX-lea, iar în zilele noastre, periodicitatea întocmirii
bilanţului are un caracter generalizat.
În România, periodicitatea întocmirii bilanţului este prevăzută în lucrări datând
din secolul al XIX-lea.
La Braşov apare în 1837 „Pravila Comercială” scrisă de E. I. Nechifor, în care
sunt prezentate şi principiile întocmirii bilanţului după metoda veneţiană. El recomandă
întocmirea bilanţului o dată pe an, trecându-se în el partidele maestrului care nu sunt
închise.
În anul 1891 apare la Iaşi lucrarea „Curs de contabilitate în partidă dublă”, autor
Th. Ştefănescu, unde sunt prezentate aspecte ce privesc inventarul şi bilanţul. El defineşte
1
Denumirea este preluată din Standardele Internaţionale de Contabilitate. În Directiva a IV-a a C.E.E. prin
conturile anuale se înţelege Bilanţul, Contul de profit şi pierdere şi Note.
2
Ioan Belei, „Bazele Contabilităţii” – „Note de curs”, Universitatea „George Bacovia”, Bacău, 2001
5
bilanţul ca „o oglindă fidelă a trecutului şi în acelaşi timp o călăuză sigură a operaţiilor
viitoare... un tablou general, dar rezumat al inventarului, adică al situaţiilor active şi pasive
al unei întreprinderi şi operaţiunea prin care un comerciant pune faţă în faţă activul şi
pasivul său, urmând cu punctualitatea prescrisă de contabilitate, rezultatul obţinut în cursul
anului”.
Constantin Petrescu publică în anul 1901 lucrarea „Contabilitate şi administraţie”,
în care se ocupa de inventar şi bilanţ. Defineşte bilanţul ca „situaţia conturilor unei
contabilităţi care, în urma punerii acestora în concordanţă cu constatările inventarului,
arată poziţiunea economică a proprietarului aziendei, precum şi rezultatul exerciţiului
încheiat”. El pune problema universalităţii publicării bilanţului şi arată condiţiile pe care
trebuie să le îndeplinească cu privire la claritate şi sinceritate.
Dacă în perioada super centralizării economice (1950-1990) rolul documentelor
de sinteză şi raportare contabilă a fost minimizat, în prezent, prin aplicarea unui sistem
contabil adecvat economiei de piaţă, importanţa situaţiilor financiare a crescut.
Un aspect în acest sens îl constituie transparenţa informaţie contabile prin
publicarea bilanţului, care în prealabil trebuie verificat şi certificat de persoane autorizate
(cenzori, experţi contabili, contabili autorizaţi sau firme de specialitate). De asemenea,
datorită dualismului contabil practicat (existenţa celor două circuite paralele: contabilitatea
financiară şi contabilitatea de gestiune), se separă informaţia contabilă cu caracter public,
conţinută de situaţia financiară, de informaţia cu caracter confidenţial, deţinută de
contabilitatea de gestiune.
Profesorul M. Ristea arată că „bilanţul dezvăluie şi pune în evidenţă raporturile
cauzale dintre bunurile materiale şi banii ca obiecte de drepturi şi obligaţii, pe de o parte,
drepturile şi obligaţiile titularului de patrimoniu în legătură cu aceste valori pe de altă
parte, între alocarea acestor valori şi finanţarea lor, între utilizarea valorilor şi reproducţia
lor. El furnizează informaţii de reflectare şi control asupra relaţiilor cantitative de echilibru
valoric privind starea şi mişcarea patrimoniului. Ca model de gestiune, bilanţul serveşte la
punerea în mişcare a mecanismelor proprii subiectului de drept orientate spre asigurarea în
condiţii de eficientă a reproducţiei patrimoniului”.
Prezentarea situaţiilor financiare anuale se face pe formulare-tip, în concordanţă
cu standardele Uniunii Europene privind forma şi conţinutul informaţiei contabile, din
următoarele motive:
 înregistrările contabile trebuie să aibă la bază documente justificative;
 înregistrările trebuie să fie consemnate periodic în registrele contabile
obligatorii, în mod complet, corect şi la timp
 înregistrarea încasărilor şi plăţilor cu şi fără numerar (casierie şi cont
curent) trebuie să se facă zilnic;
 informaţiile trebuie să poată fi înţelese şi de către terţe persoane, care să-şi
formeze o imagine privind starea patrimoniului, rezultatul economico-
financiar şi raportul existent între creanţe şi datorii;
Prin bilanţ, activele şi pasivele patrimoniale, precum şi procesele economice
(venituri şi cheltuieli) se prezintă deci sistematizat, în structura impusă de reglementările
contabile în vigoare.

1.2. Noţiuni generale privind situaţiile financiare

Unităţile patrimoniale din întreaga lume întocmesc situaţii financiare pentru a fi
prezentate utilizatorilor externi şi pentru a fi utilizate pentru obţinerea informaţiilor
necesare adoptării deciziilor proprii. Deşi astfel de situaţii financiare pot părea similare de
la o ţară la alta, există diferenţe cauzate de o serie de factori sociali, economici şi juridici,

6
precum şi de faptul că anumite ţări, în momentul stabilirii cerinţelor naţionale, au avut în
vedere necesităţile diverşilor utilizatori ai situaţiilor financiare.
Aceşti factori au condus la utilizarea unor definiţii diverse ale structurilor
situaţiilor financiare, cum sunt: active, datorii, capital propriu, venituri şi cheltuieli.
Totodată aceşti factori au contribuit la utilizarea unor criterii diferite pentru recunoaşterea
structurilor din situaţiile financiare şi la opţiunea pentru diferite baze de evaluare.
Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate3 este angajat în
atenuarea acestor diferenţe, căutând să armonizeze reglementările, standardele şi
procedurile contabile referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
Armonizarea pune accent pe întocmirea situaţiilor financiare ce au ca scop furnizarea unor
informaţii utile pentru adoptarea deciziilor economice. Consiliul IASC consideră că
situaţiile financiare întocmite în acest scop răspund necesitaţilor comune majorităţii
utilizatorilor. Aceasta se datorează faptului că aproape toţi utilizatorii iau decizii economice
pentru:
 a hotărî când să achiziţioneze, să vândă sau să păstreze o investiţie de
capital;
 a evalua răspunderea sau gestionarea managerială;
 a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii
angajaţilor săi;
 a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;
 a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui;
 a reglementa activitatea proprie.
Consiliul IASC recunoaşte totuşi că guvernele pot stabili în particular cerinţe
diferite sau suplimentare pentru scopurile proprii. Cu toate acestea, aceste cerinţe nu ar
trebui să influenţeze în nici un caz situaţiile financiare publicate în beneficiul altor
utilizatori, decât în situaţia în care răspund şi cerinţelor acestora.
Situaţiile financiare sunt de regulă întocmite conform, unui model contabil bazat
pe costul istoric recuperabil şi pe conceptul de menţinere a nivelului capitalului financiar
nominal.
Deşi nu toate necesităţile de informare ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de
situaţiile financiare, există cerinţe comune tuturor utilizatorilor. Întrucât investitorii sunt
ofertanţii de capital de risc ai întreprinderii, furnizarea de situaţii financiare satisface
necesităţile lor şi de asemenea va satisface majoritatea necesităţilor altor utilizatori.
Responsabilitatea principală de a întocmi şi de a prezenta situaţiile financiare ale
întreprinderii revine conducerii acesteia. Managerii întreprinderilor sunt interesaţi şi de
informaţii cuprinse în situaţiile financiare, chiar dacă au acces la informaţii financiare şi de
gestiune suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor
şi de control. Conducerea are capacitatea de a determina forma şi conţinutul unor astfel de
informaţii suplimentare pentru a satisface propriile necesităţi. Cu toate acestea situaţiile
financiare publicate se bazează pe informaţiile utilizate de conducere despre poziţia
financiară, rezultatele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii.
Conform prevederilor Ordinului nr.94 din 29 ianuarie 2OO1, pentru aprobarea
Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a C.E.E. şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate, pentru perioada 2OO1-2OO5 s-a stabilit un program de
implementare a noului concept de situaţii financiare pentru agenţii economici ce
îndeplinesc condiţiile prezentate în tabelul următor:

Tabelul 1.1.
Datele implementării situaţiilor financiare la diferite tipuri de agenţi economicii
3
IASC, conform abrevierii din limba engleză pentru „International Accounting Standards Committee”
7
 Sfârşitul exerci- Cifra de afaceri a Total active a anului Număr mediu de sala-
ţiului financiar anului precedent (euro) anterior (euro) riaţi ai anului anterior
31 decembrie 2001 peste 9 milioane peste 4.5 milioane 250
31 decembrie 2002 peste 8 milioane peste 4 milioane 200
31 decembrie 2003 peste 7 milioane peste 3.5 milioane 150
31 decembrie 2004 peste 6 milioane peste 3 milioane 100
31 decembrie 2005 peste 5 milioane peste 2.5 milioane 50

În primul an de aplicare, situaţiile financiare ale agenţilor economici care intră sub
incidenţa acestor reglementari se întocmesc în conformitate cu Legea contabilităţii nr.
82/1991, republicată, şi cu regulamentul pentru aplicarea acesteia, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 704/1993, şi vor fi depuse la organele în drept până la data de 15 aprilie a
anului următor, în conformitate cu prevederile legale.
Totodată aceşti agenţi economici au obligaţia de a retrata situaţiile financiare
întocmite potrivit Legii contabilităţii şi a H.G. 704 din 1993, urmând să le depună la
unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice până la data de 30 septembrie a
anului următor celui de raportare.
Societăţile comerciale care vor intra sub incidenţa prezentelor reglementari au
obligaţia să auditeze situaţiile financiare potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar.
Societăţile comerciale care nu se încadrează în criteriile de mărime prevăzute în
tabelul anterior pot aplica prezentele reglementari după aprobarea prealabilă din partea
Ministerului Finanţelor Publice pe baza solicitării adresate Direcţiei de reglementări
contabile.
Începând cu exerciţiul financiar al anului 2006 rămân în afara prezentelor
reglementari numai întreprinderile care, potrivit legislaţiei în vigoare la acea dată, se vor
încadra în categoria societăţilor mici şi mijlocii. Aceste întreprinderi vor aplica prevederile
Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi ale regulamentului de aplicare a acesteia.

1.3. Obiectivul situaţiilor financiare

Obiectivul situaţiilor financiar este de a furniza informaţii despre poziţia

financiară, performantele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile
unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situaţiile financiare elaborate în acest scop satisfac necesităţile comune ale
majorităţii utilizatorilor. Totuşi situaţiile financiare nu oferă toate informaţiile de care
utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziilor economice, întrucât acestea, în mare măsură,
relevă efectele financiare ale unor evenimente din trecut şi nu oferă de regulă informaţii
non-financiare. Situaţiile financiare prezintă, rezultatele administrării întreprinderii de către
conducători, inclusiv modul de gestionare de către aceştia a resurselor încredinţate. Acei
utilizatori care doresc să evalueze modul de administrare sau responsabilitatea conducerii
fac acest lucru pentru a putea lua decizii ce pot viza, de exemplu, opţiunea de a păstra sau
de a vinde investiţia în întreprinderea respectivă oricare alte decizii cu influenţă asupra
patrimoniului.
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită
evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale
numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor. În ultima instanţă de aceasta depinde,
de exemplu, capacitatea unei întreprinderi de a-şi plăti angajaţii şi furnizorii, de a plăti
dobânzi, de a rambursa credite şi de a-i remunera pe proprietarii acesteia. Utilizatorii sunt
mai în măsură să evalueze această capacitate de a genera numerar sau echivalenţe ale

8
numerarului dacă le sunt oferite informaţii concrete asupra poziţiei financiare,
performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi.
Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de resursele economice pe
care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi
de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea.
Informaţiile despre resursele economice controlate de întreprindere şi capacitatea sa din
trecut de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de
a genera lichidităţi. Informaţiile despre structura financiară sunt utile pentru anticiparea
nevoilor viitoare de creditare şi a modului în care profiturile şi fluxurile viitoare de
trezorerie vor fi repartizate între cei care au un interes faţă de întreprindere; acestea sunt
utile şi pentru anticiparea şanselor întreprinderii de a primi finanţare în viitor. Informaţiile
despre lichiditate şi solvabilitate sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a
putea onora angajamentele financiare scadente. Lichiditatea se referă la disponibilităţile de
numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei
perioade. Solvabilitatea se referă la disponibilităţile de numerar pe o perioadă mai mare în
care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.
Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite de bilanţ, iar informaţiile
privind performanţă sunt oferite în primul rând de contul de profit şi pierdere.
Părţile componente ale situaţiilor financiare se inter-relaţionează, deoarece ele
reflectă diferite aspecte ale aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente. Deşi fiecare
situaţie oferă informaţii diferite, este probabil ca nici una să nu servească unui singur scop
sau să ofere toate informaţiile impuse de necesităţile specifice ale utilizatorilor. De
exemplu, contul de profit şi pierdere oferă o imagine incompletă a performantei dacă nu
este folosit împreună cu bilanţul şi situaţia modificărilor poziţiei financiare.
Situaţiile financiare cuprind, de asemenea, note, materiale suplimentare, precum
şi alte informaţii. De exemplu, pot cuprinde informaţii suplimentare relevante pentru
necesităţile utilizatorilor, referitoare la elementele din bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
Pot fi incluse, de asemenea, informaţii privind riscurile şi incertitudinile ce afectează
întreprinderea, precum şi orice resurse şi obligaţii care nu apar în bilanţ (de exemplu,
rezervele minerale). Informaţiile despre segmentele geografice şi industriale, precum şi
despre efectul modificării preţurilor asupra întreprinderii pot fi, de asemenea, oferite sub
forma informaţiilor suplimentare.

1.4. Importanţa, rolul şi funcţiile situaţiilor financiare anuale

Situaţiile financiare reprezintă un model de sintetizare valorică la un moment dat,
a relaţiilor de echilibru dintre activele şi pasivele patrimoniale. Egalitatea fundamentală
reflectată prin bilanţul contabil este:
ACTIV BILANŢIER = PASIV BILANŢIER
ca expresie a ţinerii contabilităţii în partidă dublă.
Modul de fundamentare a egalităţii bilanţiere de mai sus a dat naştere în timp la
diverse concepţii, astfel4:
a) Concepţia economico–juridico-patrimonială, conform căreia egalitatea
bilanţieră porneşte de la relaţia:
Valori economice = Capital + Obligaţii
(obiecte de drept) (drepturi + angajamente)
b) Concepţia economico-juridică, conform căreia egalitatea bilanţieră porneşte
de la relaţia:

4
Ion Oprean şi colectiv, „Întocmirea şi auditarea bilanţului contabil”, Editura Intelcredo, Deva, 1999
9
 Realităţi = Resurse
(elemente concrete + activ formal) (abstracţii juridice)
c) Concepţia economică, conform căreia egalitatea bilanţieră porneşte de la relaţia:
Avere = Capital
(activ) (pasiv)
Cu alte cuvinte, noţiunea de capital desemnează valoarea totală a averii societăţii
comerciale, exprimată într-o singură sumă.
Indiferent de concepţia adoptată, bilanţul contabil reprezintă cel mai important
instrument de înregistrare şi control folosit în contabilitate, care furnizează date pentru
analiza situaţiei economico-financiare a societăţii comerciale şi care reflectă politica
financiară a acesteia.
Având în vedere aceste elemente, rolul bilanţului este de a asigura următoarele
informaţii:
a) determinarea situaţiei nete a patrimoniului, sau capitalurilor proprii, conform
relaţiei:
Situaţia netă = Activ - Datorii
(capitaluri proprii)
Situaţia netă a patrimoniului se mai numeşte şi Activ net contabil (ANC) şi se
determină prin date furnizate de Bilanţul propriu-zis (contul situaţiei patrimoniului).
b) determinarea rezultatului economico-financiar net, care se poate face cu date
din două surse:
- din Bilanţul propriu-zis, conform relaţiei:
Rezultatul = Capitaluri proprii - Capitaluri proprii ± Modificări de capital
net la sfârşitul la începutul în cursul
(bilanţier) exerciţiului exerciţiului exerciţiului
- din Contul de profit şi pierderi, conform relaţiei:
Rezultat net = Venituri - Cheltuieli
c) Furnizarea unor date de detaliu privind:
- situaţia activelor imobilizate;
- situaţia stocurilor şi producţiei în curs de execuţie;
- situaţia creanţelor şi datoriilor;
- situaţia provizioanelor;
- determinarea rezultatului fiscal (profit impozabil);
- repartizarea rezultatului exerciţiului (profit net);
- alte informaţii: metode de amortizare, metode de evaluare şi contabilitate a
stocurilor, etc.
Aceste date sunt furnizate de Notele la bilanţ şi de Raportul de gestiune întocmit
de administratori (ce însoţeşte bilanţul contabil).
Datorită standardizării bilanţului, toate aceste date nu sunt influenţate de
particularităţile obiectului de activitate şi ramurii în care se încadrează societatea
comercială.
Bilanţul contabil (în sensul de Situaţii financiare) îndeplineşte trei funcţii
importante, ce decurg din însuşi conţinutul său şi anume:
1. Funcţia de generalizare - ca expresie a momentului final al fluxului de
prelucrare a datelor şi informaţiilor contabile în cadrul societăţii comerciale.
Astfel, bilanţul contabil preia informaţiile din fiecare cont (prin intermediul
balanţei de verificare), le grupează, le sistematizează şi le centralizează după natura lor,
oferind informaţii sintetice privind: mijloacele economice (activele patrimoniale), sursele
economice (pasivele patrimoniale) şi veniturile şi cheltuielile (procesele economice).

10
 Ca urmare a funcţiei de generalizare, spunem că bilanţul contabil este un
document de sinteză.

2. Funcţia de informare - ca expresie a rolului său fundamental în sistemul

informaţional economic. Astfel, bilanţul contabil furnizează informaţii externe extrem de
importante referitoare la patrimoniul societăţii comerciale, care servesc atât conducerii, cât
mai ales terţilor: bănci, furnizori, clienţi, acţionari, etc. Aceştia îşi pot forma o imagine
clară asupra modului în care se asigură principiile gestiunii economice: mărimea şi
structura mijloacelor economice, în ce măsură acestea sunt finanţate din surse proprii sau
împrumutate, rezultatul obţinut (profit/pierdere).
Având aceste informaţii, conducerea poate adopta decizii pentru activitatea din
perioada următoare, iar utilizatorii externi pot hotărî dacă îşi continuă colaborarea cu
societatea comercială respectivă.
Ca urmare a funcţiei de informare, spunem că bilanţul contabil este un
document de raportare contabilă.

3. Funcţia de analiză - decurge din primele două funcţii. Ea se bazează pe

evidenţierea indicatorilor esenţiali ce reflectă activitatea economico-financiară a societăţii
comerciale, pe evidenţierea factorilor de influenţă a fenomenelor şi proceselor economice
şi a mărimii acestei influenţe. Se realizează prin existenţa corelaţiilor obligatorii dintre
posturile bilanţului, dintre capitolele acestuia, sau dintre bilanţ şi notele la bilanţ.
Practic, funcţia de analiză reflectă cel mai bine rolul şi importanţa bilanţului în
cadrul sistemului informaţional economic dintr-o societate comercială. Cu ajutorul său se
calculează mărimea indicatorilor economico-financiari, evoluţia lor în timp şi factorii ce au
determinat această evoluţie.
Ca urmare a acestei funcţii, spunem că bilanţul contabil este un document
de analiză contabilă.

1.5. Caracteristici calitative ale situaţiilor financiare

Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitatea informaţiei
oferite de situaţiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt:
inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea5.

Inteligibilitatea
O calitate esenţială a informaţiilor furnizate de situaţiile financiare este aceea ca
ele pot fi uşor înţelese de utilizatori. În acest scop se presupune că utilizatorii dispun de
cunoştinţe suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni
de contabilitate şi au dorinţa de a studia informaţiile prezentate cu diligentele cuvenite.
Totuşi informaţiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse în situaţiile
financiare datorită relevanţei lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar
pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles pentru anumiţi utilizatori.

Relevanţa
Pentru a fi utile informaţiile trebuie să fie relevante faţă de necesităţile de luare a
deciziilor de către utilizatori. Informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile
economice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimente trecute, prezente
sau viitoare, confirmând sau corectând evaluările lor anterioare.
Rolul de previziune şi cel de confirmare ale informaţiilor sunt în strânsă legătură.
5
ORDIN nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
11
 Informaţiile despre poziţia financiară sau performanţele precedente sunt frecvent
folosite ca bază pentru previzionarea poziţiei şi performanţei financiare viitoare şi a altor
probleme despre care utilizatorii sunt direct interesaţi, cum ar fi: plata dividendelor şi a
salariilor, modificările preţului garanţiilor, precum şi capacitatea întreprinderii de a-şi
onora obligaţiile scadente. Pentru a avea valoare previzională informaţiile nu trebuie să fie
sub forma unei prognoze explicite. Capacitatea de a previziona pe baza situaţiilor
financiare este îmbunătăţită totuşi prin maniera în care sunt expuse informaţiile asupra
tranzacţiilor şi evenimentelor trecute.

Pragul de semnificaţie
Relevanţa informaţiei este influenţată de natura sa şi de pragul de semnificaţie. În
anumite cazuri natura informaţiei este suficientă prin ea însăşi pentru a determina relevanţa
sa. De exemplu, raportarea unui nou segment de activitate poate influenţa evaluarea
riscurilor şi a oportunităţilor întreprinderii, indiferent de dimensiunea rezultatelor obţinute
prin segmentul respectiv în perioada de raportare. În alte cazuri atât natura, cât şi pragul de
semnificaţie sunt importante, de exemplu volumul valoric al stocurilor din fiecare categorie
principală pe care o întreprindere ar trebui să le deţină pentru a avea o activitate adecvată.
Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea
influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare. Pragul
de semnificaţie depinde de mărimea elementului sau a erorii, judecată în împrejurările
specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Astfel pragul de semnificaţie oferă mai
degrabă o limită decât să reprezinte o caracteristică calitativă primară pe care informaţia
trebuie să o aibă pentru a fi utilă.

Credibilitatea
Pentru a fi utilă informaţia trebuie să fie credibilă. Informaţia are calitatea de a fi
credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot
avea încredere că reprezintă corect ceea ce informaţia şi-a propus să reprezinte sau ceea ce
se aşteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.
Informaţia poate fi relevantă, dar atât de puţin credibilă sub aspectul naturii sau
reprezentării încât recunoaşterea acesteia poate induce în eroare.

Reprezentarea fidelă
Pentru a fi credibilă informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile şi
alte evenimente pe care aceasta fie şi-a propus să le reprezinte, fie se aşteaptă, în mod
rezonabil, să le reprezinte. De exemplu, bilanţul trebuie să reprezinte în mod credibil
tranzacţiile şi alte evenimente care se concretizează în active, datorii şi capital propriu ale
întreprinderii la data raportării şi care îndeplinesc criteriile de recunoaştere.
Cea mai mare parte a informaţiilor financiare este supusă unui anumit risc de a da
o reprezentare mai puţin credibilă decât ar trebui. Aceasta nu se datorează părtinirii, ci mai
degrabă dificultăţilor inerente fie identificării tranzacţiilor şi altor evenimente ce urmează
să fie evaluate, fie conceperii şi aplicării tehnicilor de evaluare şi prezentare ce pot
transmite mesaje care corespund acelor tranzacţii şi evenimente. În anumite cazuri
măsurarea efectelor financiare ale elementelor ar putea fi atât de incertă încât
întreprinderile, în general, nu le recunosc în situaţiile financiare: de exemplu, deşi
majoritatea întreprinderilor generează fond comercial (goodwill) în timp, de obicei este
greu de identificat sau de evaluat acest fond comercial în mod credibil. În alte cazuri totuşi
pot fi relevante recunoaşterea elementelor respective şi prezentarea, în acelaşi timp, a
riscului de eroare ce planează asupra recunoaşterii şi evaluării lor.

12
 Prevalenţa economicului asupra juridicului
Pentru ca informaţia să prezinte în mod credibil evenimentele şi tranzacţiile pe
care le reprezintă este necesar ca acestea să fie contabilizate şi prezentate în concordanţă cu
fondul lor şi cu realitatea economică, şi nu doar cu forma lor juridică. Fondul tranzacţiilor
sau al altor evenimente nu este întotdeauna în concordanţă cu ceea ce transpare din forma
lor juridică sau convenţională. De exemplu, o întreprindere înstrăinează un activ unei alte
părţi intr-un astfel de mod încât documentele să susţină transmiterea dreptului de
proprietate părţii respective; cu toate acestea pot exista contracte care să asigure
întreprinderii dreptul de a se bucura în continuare de beneficii economice viitoare de pe
urma activului respectiv. În astfel de circumstanţe raportarea unei vânzări nu ar reprezenta
în mod credibil operaţiunea încheiată (dacă într-adevăr ar exista o operaţiune de această
natură).

Neutralitatea
Pentru a fi credibilă informaţia cuprinsă în situaţiile financiare trebuie sa fie
neutră, adică lipsită de influenţe. Situaţiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea şi
prezentarea informaţiei influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament
pentru a realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.

Prudenţa
Cei care elaborează situaţii financiare se confruntă cu incertitudini care planează
asupra unor evenimente şi circumstanţe, cum ar fi: încasarea creanţelor îndoielnice, durata
de utilizare probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul eventualelor reclamaţii cu
privire la produsele în garanţie. Astfel de incertitudini sunt recunoscute prin prezentarea
naturii şi valorii lor, dar şi prin exercitarea prudenţei în întocmirea situaţiilor financiare.
Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor
necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi
veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Totuşi
exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de rezerve ascunse sau de
provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor sau a veniturilor, dar nici
supraevaluarea deliberată a datoriilor sau a cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar
mai fi neutre şi de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

Integralitatea
Pentru a fi credibilă informaţia din situaţiile financiare trebuie sa fie completă în
limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie şi ale costului obţinerii acelei informaţii. O
omisiune poate face ca informaţia să fie falsă sau să inducă în eroare şi astfel să devină
irelevantă.

Comparabilitatea

Utilizatorii trebuie să poată compara situaţiile financiare ale unei întreprinderi în

timp pentru a identifica tendinţele în poziţia financiară şi performanţele sale. Utilizatorii
trebuie totodată să poată compara situaţiile financiare ale diverselor întreprinderi, pentru a
le evalua poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare.
O implicaţie importantă a caracteristicii calităţii informaţiei de a fi comparabilă
este ca utilizatorii să fie informaţi despre politicile contabile utilizate în elaborarea
situaţiilor financiare şi despre orice schimbare a acestor politici, precum şi despre efectele
unor astfel de schimbări. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferenţele dintre
politicile contabile pentru tranzacţii şi alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeaşi

13
întreprindere de la o perioadă la alta, precum şi de diferite întreprinderi. Conformitatea cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate, inclusiv prezentarea politicilor contabile
utilizate de întreprindere, ajută la realizarea comparabilităţii.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simpla uniformitate şi nu
trebuie lăsată să devină un impediment în introducerea de standarde de contabilitate
îmbunătăţite. Nu este indicat pentru o întreprindere să continue evidenţierea în contabilitate
în aceeaşi manieră pentru o tranzacţie sau pentru un alt eveniment, dacă metoda adoptată
nu menţine caracteristicile calitative de relevanţă şi credibilitate. Nu este indicat pentru o
întreprindere nici să îşi lase politicile contabile neschimbate atunci când există alternative
mai relevante şi credibile.
Deoarece utilizatorii doresc să compare poziţia financiară, performanţa şi
modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi în timp, este important ca situaţiile
financiare să releve informaţii corespunzătoare pentru perioadele precedente.

Limite ce privesc informaţia relevantă şi credibilă

Oportunitatea
Dacă există o întârziere exagerată în raportarea informaţiei, aceasta îşi poate
pierde relevanţa. Conducerea poate fi nevoită să aleagă între valoarea relativă a raportării
la un anumit moment şi furnizarea de informaţii credibile. Pentru a furniza informaţii
oportune deseori poate fi necesară raportarea tuturor aspectelor unei tranzacţii sau ale altui
eveniment, înainte ca acestea să fie cunoscute, deşi în acest fel este afectată credibilitatea.
Dimpotrivă, dacă raportarea este întârziată până când toate aspectele sunt cunoscute,
informaţia poate fi foarte credibilă, dar de utilitate redusă pentru utilizatorii care au fost
nevoiţi între timp să ia decizii. Pentru a realiza un echilibru între relevanţă şi credibilitate
considerentul fundamental este satisfacerea adecvată a necesitaţilor utilizatorilor în
procesul luării deciziilor economice.

Raportul cost-beneficiu
Raportul cost-beneficiu este mai degrabă o constrângere generală decât o
caracteristică calitativă. Beneficiile de pe urma informaţiei ar trebui să depăşească costul
furnizării acesteia. Evaluarea beneficiilor şi a costurilor reprezintă în fond rezultatul unui
raţionament profesional. În plus costurile nu sunt suportate neapărat de acei utilizatori care
se bucură şi de beneficii. De beneficii se pot bucura şi alţi utilizatori decât cei pentru care
informaţia este pregătită; de exemplu, furnizarea de informaţii suplimentare creditorilor
poate reduce costurile îndatorării întreprinderii. Din acest motiv testul cost-beneficiu este
dificil de aplicat oricărui caz particular. Cu toate acestea cei abilitaţi să emită standardele,
precum şi cei care întocmesc şi utilizează situaţiile financiare ar trebui să fie conştienţi de
această limită.

Echilibrul dintre caracteristicile calitative.

În practică stabilirea unui echilibru între caracteristicile calitative este deseori
necesară. În general ţelul este de a realiza un echilibru adecvat între caracteristicile
respective pentru a satisface obiectivul situaţiilor financiare. Importanţa relativă a
caracteristicilor în diferite cazuri este o problemă de raţionament profesional.

Imaginea fidelă/Prezentarea fidelă

Situaţiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a
poziţiei financiare, performantei şi a modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi.

14
Deşi acest „cadru general” nu abordează direct astfel de concepte, aplicarea
caracteristicilor calitative principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are în mod
normal ca rezultat întocmirea unor situaţii financiare care reflectă, în general, o imagine
fidelă a situaţiei întreprinderii.

1.6. Structura situaţiilor financiare

Situaţiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacţiilor şi ale altor

evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor economice.
Aceste clase sunt numite „structurile situaţiilor financiare”. Structurile bilanţului legate în
mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt: activele, datoriile şi capitalul propriu.
Structurile contului de profit şi pierdere, legate în mod direct de evaluarea performanţei,
sunt veniturile şi cheltuielile. Situaţia modificărilor poziţiei financiare reflectă de obicei
structurile din contul de profit şi pierdere şi modificările structurilor din bilanţ; în
consecinţă „cadrul general” nu identifică structurile specifice acesteia.
Prezentarea acestor structuri în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere implică un
proces de subclasificare. De exemplu, activele şi datoriile pot fi clasificate după natura sau
funcţia lor în activitatea întreprinderii, pentru a prezenta informaţii în cea mai folositoare
manieră pentru utilizatori, în scopul adoptării deciziilor economice.
Situaţiile financiare anuale cuprind6:
(a) bilanţ;
(b) cont de profit şi pierdere;
(c) note explicative.
Potrivit prevederilor prezentelor reglementari:
a) Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele
de activ, datorii şi capital propriu ale persoanei juridice la încheierea exerciţiului financiar,
precum şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
Bilanţul cuprinde toate elementele de activ, datorii şi capital propriu grupate după
natura şi lichiditate, respectiv natura şi exigibilitate.
Prezentată într-o formă simplificată, structura bilanţului poate fi exprimată după
cum urmează:
Tabelul 1.2
Forma simplificată a Bilanţului
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe (sumele ce urmează a fi încasate după o perioadă mai mare de un an sunt
prezentate separat)
III. Investiţii financiare pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli înregistrate în avans
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F. Total activ minus datorii curente
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
6
ORDIN nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a
IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
15
 H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve
I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat şi cel nevărsat)
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Rezultatul reportat
VI. Rezultatul exerciţiului financiar

Directiva a IV-a prevede două scheme pentru bilanţ:

- schema descrisă de art. 9, care prezintă bilanţul sub formă bilaterală (de cont),
activul putând fi descompus în 6 rubrici, notate de la A la F, iar pasivul, în 5 rubrici, notate
de la A la E.
- schema descrisă la art. 10, care prezintă bilanţul sub formă de listă şi permite
calculul fondului de rulment, ansamblul rubricilor este notat de la A la L.7
Tabelul 1.3
Schema descrisă de art.9:
ACTIV PASIV
A. Capital subscris vărsat A. Capitaluri proprii
B. Cheltuieli de constituire B. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
C. Activ imobilizat C. Datorii
D. Activ circulant D. Conturi de regularizare
E. Conturi de regularizare E. Beneficiul exerciţiului
F. Pierderea exerciţiului

Tabelul 1.4
Schema descrisă de art.10
A. Capital subscris nevărsat
B. Cheltuieli de constituire
C. Activ imobilizat
D. Activ circulant
E. Conturi de regularizare
F. Datorii a căror valoare reziduală nu este superioară unui an
G. Activul circulant (inclusiv E) care depăşeşte datoriile cu durata reziduală
mai mare sau egală cu un an
H. Mărimea totală a elementelor de activ (după deducerea datoriilor a căror
valoare reziduală nu este superioară unui an)
I. Datorii a căror valoare reziduală este superioară unui an
J. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
K. Conturi de regularizare
L. Capitaluri proprii

b) Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este „documentul contabil

de sinteză care măsoară performanţele activităţii unei întreprinderi, în cursul unei perioade
date. El constituie o sinteză a contabilităţii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune
în evidenţă fluxurile de valoare care au contribuit la creşterea sau micşorarea bogăţiei unei

7
Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene
16
întreprinderi, pentru o anumită dată ”8.
Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit şi pierdere).
Contul de profit şi pierdere prezintă importanţă pentru o gamă largă de utilizatori
de informaţie contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaţionale.
Astfel, plecând de la contul de profit şi pierdere, investitorii şi creditorii pot să
evalueze fluxurile viitoare de trezorerie ale întreprinderii.
În felul acesta, investitorii pot să evalueze, cu cea mai mare exactitate, valoarea
economică a întreprinderii unde sunt acţionari, iar creditorii pot să determine măsura în
care întreprinderea îşi va putea rambursa datoriile.
Contul de rezultate poate fi utilizat şi de alte categorii de utilizatori:
- clienţii vor să fie informaţi asupra capacităţii în care întreprinderea le poate
furniza bunurile şi serviciile de care au nevoie;
- sindicatele sunt interesate să examineze rezultatele în vederea negocierii de noi
convenţii colective;
- guvernele utilizează informaţii privind rezultatele pentru fundamentarea
politicilor economice şi fiscale;
- managerii utilizează contul de profit şi pierdere pentru evaluarea eficacităţii
resurselor consumate şi proiectarea de noi strategii de firmă.
Întocmirea contului de profit şi pierdere constituie o obligaţie pentru societăţile
comerciale sau grupurile de societăţi.
Contul de rezultate se poate prezenta fie sub formă de tablou bilateral sau formă
de cont (care prezintă în partea stângă cheltuielile şi pierderile, iar în partea dreaptă,
veniturile şi profiturile), fie sub formă de listă.
Forma listă a contului de profit şi pierdere pune în evidenţă rezultatul generat de
fiecare tip de activitate: de exploatare, financiară şi excepţională, generând rezultatul
financiar, rezultatul curent şi rezultatul excepţional.
Directiva a IV-a europeană, prevede patru scheme de cont de rezultate, ce relevă
distinct rezultatul din activităţile ordinare (curente) faţă de rezultatul excepţional.
Două dintre cele patru scheme au la bază criteriul diferenţierii cheltuielilor de
exploatare după natura lor, având ca obiective calculul indicatorilor: producţia exerciţiului
şi valoarea adăugată.
Celelalte două scheme, în format „listă” sau „cont”, au la bază criteriul destinaţiei
cheltuielilor de exploatat, obiectivul final fiind calculul rezultatului brut.
În ţara noastră, începând cu 1 ianuarie 1994, s-a introdus modelul contului de
profit şi pierdere în forma de „listă”, cu prezentarea cheltuielilor şi veniturilor după natura
lor economică. Într-o formă simplificată modelul contului de profit şi pierdere se prezintă
după cum urmează:

Tabelul 1.5.
Contul de profit şi pierdere la data de....................

8
Ciscă V., „Contabilitate”, Editura Moldavia, Bacău, 2003, p.611

17
 Denumirea indicatorilor Exerciţiul financiar
precedent încheiat
Venituri din exploatare
Cheltuieli din exploatare Rezultat din exploatare (I-II)
Venituri financiare
Cheltuieli financiare
Rezultat financiar (IV-V)
Rezultat curent al exerciţiului (I+IV-II-V)
Venituri extraordinare]
Cheltuieli extraordinare
Rezultat extraordinar (VIII-IX)
Venituri totale (I+IV+VIII)
Cheltuieli totale (II+V+IX)
Rezultatul brut al exerciţiului (XI-XII)
Impozit pe profit
Rezultatul net al exerciţiului (XIII-XIV)
Prezentarea contului de rezultate în forma listă oferă avantajul că permite
delimitarea rezultatului curent (provenit din activităţile de exploatare şi financiară), de
rezultatul extraordinar, ştiind că acesta din urma este caracterizat printr-o variaţie
semnificativă de la un an la altul şi de la o întreprindere la alta. Această delimitare este
necesară şi pentru faptul că rezultatul curent este un indicator important în aprecierea
performantelor activităţii oricărei întreprinderi. Cheltuiala cu impozitul pe profit este
suportată la nivel global, pentru întreaga activitate a întreprinderii.
În ţara noastră, contul de profit şi pierdere este o componentă a documentelor
contabile de sinteză şi se întocmeşte, în mod obligatoriu, de către toate unităţile
patrimoniale, indiferent de forma de proprietate, fie în sistem de bază (unităţile
patrimoniale mari), fie în sistem simplificat (unităţile patrimoniale mici şi mijlocii,
respectiv microîntreprinderile).
Informaţiile furnizate de contul de rezultate sunt referitoare atât la exerciţiul
încheiat cat şi la cel precedent.
c) Notele la situaţiile financiare sunt documente contabile de sinteză şi raportare
în care sunt detaliate informaţiile prezentate sintetic în Bilanţ şi Contul de Profit şi
Pierdere, ce privesc investiţiile, imobilizările, stocurile şi producţia în curs, datoriile şi
creanţele, determinarea rezultatului fiscal, repartizarea rezultatului exerciţiului, metodele
de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilanţ, metodele utilizate pentru calculul
amortismentelor şi provizioanelor, motivele pentru care unele posturi din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere nu sunt comparabile cu exerciţiile precedente, alte informaţii considerate
semnificative cu privire la exerciţiul încheiat.
Notele la bilanţ au rolul de a completa şi explicita datele înscrise în Bilanţ şi
Contul de profit şi pierdere şi conţine informaţii cu privire la situaţia patrimoniului, situaţia
financiară şi rezultatul aferent exerciţiului încheiat.
Informaţia financiară cuprinsă în notele la bilanţ, pentru a putea fi înţeleasă,
trebuie să fie sintetică şi limitată la aspecte importante. Astfel, notele la bilanţ trebuie să
răspundă următoarelor cerinţe:
- să fie la îndemâna unui număr mai mare de utilizatori şi de aceea informaţiile
furnizate nu trebuie să fie abundente sau excesiv de tehnice.
- să furnizeze toate datele semnificative ce au importanţă relativă pentru unitate
sau terţi;
- să fie clare sau succinte.

18
 Sub aspectul structurii sale, informaţiile cuprinse în notele la bilanţ se grupează
astfel:
- informaţii despre anumite posturi de bilanţ;
- informaţii privind rezultatul exerciţiului;
- alte informaţii privind regulile şi metodele contabile şi date complementare.
Fiecare element al bilanţului, contului de profit şi pierdere şi situaţiei fluxurilor
de trezorerie, trebuie sa fie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de
acel element.
Notele la conturile anuale cuprind următoarele9:
1. Active imobilitate (Nota 1);
2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli (Nota 2);
3. Repartizarea profitului (Nota 3);
4. Analiza rezultatului din exploatare (Nota 4);
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor (Nota 5);
6. Principii, politici şi metode contabile (Nota 6);
7. Acţiuni şi obligaţiuni (Nota 7);
8. Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii (Nota 8);
9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-
financiari (Nota 9);
10. Alte informaţii (Nota 10).
Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere nu poate fi modificată de la
un exerciţiu financiar la altul.
Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilanţ sau în contul de profil şi
pierdere, valoarea corespunzătoare pentru exerciţiul financiar precedent se prezintă într-o
coloană separată.
În situaţia în care valorile corespunzătoare exerciţiului financiar curent şi
precedent înscrise în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere nu sunt comparabile, cele
aferente exerciţiului precedent pot fi recalculate şi prezentate corespunzător în notele
explicative. În acest scop, trebuie prezentate rezultatele recalculării, motivele pentru care a
fost făcută şi modalitatea de efectuare a acesteia. În situaţia în care acest lucru nu este
posibil, se va prezenta acest fapt.
Nu se vor menţine în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere acele elemente pentru
care nu există valori atât în exerciţiul financiar curent, cât şi în cel precedent. Este
obligatorie respectarea numărului de rând înscris în format prezentat în Note.

1.7. Norme de întocmire, certificare, verificare şi analiză a situaţiilor

financiare

Agenţii economici prevăzuţi la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, au

obligaţia să întocmească şi să depună situaţii financiare la Direcţiile Generale ale
Finanţelor Publice judeţene, respectiv, a municipiului Bucureşti sau la Administraţiile
Financiare ale sectoarelor, potrivit prevederilor hotărârilor guvernului.
La întocmirea bilanţului contabil se au în vedere regulile cu caracter general
prevăzute în capitolul IV din Legea contabilităţii nr. 82/1991, precum şi precizările privind
măsurile referitoare la închiderea exerciţiului financiar aprobate expres prin Ordinul 94
din 29 ianuarie 2001 al Ministerului Finanţelor Publice.
Regiile autonome şi societăţile comerciale care au în subordine subunităţi sau
sucursale în ţară, vor verifica şi centraliza balanţele de verificare a conturilor sintetice,
privind bilanţul contabil centralizat al regiei sau societăţii.
9
Viorica Cişcă, „Contabilitate”, Editura Moldavia, Bacău, 2003, p. 617
19
 Societăţile comerciale, care au în subordine sucursale şi filiale care desfăşoară
activitate şi au sediul în străinătate vor evalua, în lei, rulajele şi soldurile exprimate în valută,
din balanţele de verificare a conturilor sintetice transmise de acestea, la cursul valutar din
ultima zi a lunii decembrie a anului pentru care se închide bilanţul şi se vor centraliza cu
balanţa de verificare întocmită pentru operaţiunile economico-financiare desfăşurate în ţară.
În vederea alinierii la nomenclatorul activităţilor Uniunii Europene, în
formularul de bilanţ, agenţii economici vor înscrie, pe lângă codul de ramură din
nomenclatorul prevăzut de Ministerul Finanţelor şi codul privind clasificarea activităţilor
din economia naţională (CAEN).
Bilanţul contabil anual precum şi raportul de gestiune, se semnează de
administratorul unităţii şi de conducătorul compartimentului financiar-contabil, iar în lipsa
acestora de către înlocuitorii lor de drept.
Administratorul unităţii şi conducătorul compartimentului financiar contabil poartă
răspunderea (potrivit legii), asupra realităţii şi exactităţii datelor cu privire la situaţia
patrimoniului şi realizării indicatorilor economico-financiari raportaţi prin situaţiile
financiare.
Conducătorul compartimentului financiar contabil are obligaţia să verifice
respectarea prevederilor din Normele metodologice privind întocmirea, verificarea şi
centralizarea bilanţurilor contabile, asigurarea respectării corelaţiilor dintre indicatorii din
formulare, urmărind realitatea datelor ce se raportează prin bilanţul contabil.
Cu minimum 15 zile înaintea Adunării Generale a Asociaţilor sau Acţionarilor,
la care se discută şi se aprobă Situaţiile financiare anuale, întreprinderea are obligaţia:
a) să trimită o copie de pe situaţiile financiare anuale ale întreprinderii,
aprobate de Consiliul de administraţie, împreună cu raportul administratorilor şi
raportul auditorilor asupra situaţiilor financiare respective, denumite generic Raport
Anual, tuturor asociaţilor sau acţionarilor;
b) să notifice tuturor asociaţilor sau acţionarilor că raportul anual este
disponibil la întreprindere, gratuit, la cerere.
Situaţiile financiare ale întreprinderii, aprobate de consiliul de administraţie,
însoţite de raportul administratorilor pentru exerciţiul financiar respectiv, precum şi
raportul auditorilor vor fi supuse spre aprobare de către Adunarea Generală a Asociaţilor
sau Acţionarilor.
Potrivit art. 29 din Legea contabilităţii, bilanţurile contabile sunt supuse
verificării şi certificării de către cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili, după caz.
Sunt supuse verificării şi certificării, bilanţurile contabile ale societăţilor
comerciale şi ale altor unităţi patrimoniale care, potrivit legii statutelor sau contractelor de
asociere au obligaţia să aibă cenzori.
Prin verificarea şi certificarea bilanţurilor se confirmă dacă, acestea dau o
imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului situaţiei financiare şi a rezultatului
exerciţiului. În acest scop, pe baza verificărilor din cursul anului, precum şi a altor
elemente apreciate ca fiind necesare se întocmeşte un raport din care să rezulte, în
principal, următoarele:
- dacă bilanţul contabil concordă sau nu cu registrele contabile;
- dacă registrele de contabilitate sunt ţinute în conformitate cu reglementările
legislative în vigoare;
- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului şi a
celorlalte norme şi principii contabile.
Bilanţul contabil poate fi certificat fără rezerve, cu rezerve sau se refuză
certificarea acestuia. Motivele certificării cu rezerve sau refuzul de certificare se
menţionează în raport.
O copie de pe situaţiile financiare ale întreprinderii, aprobate de consiliul de
administraţie, o copie de pe raportul administratorilor pentru exerciţiul financiar respectiv,

20
precum şi de pe raportul auditorilor asupra situaţiilor financiare vor fi trimise de Consiliul
de administraţie în termenul prevăzut de lege Direcţiei teritoriale a Ministerului Finanţelor
Publice la care întreprinderea este înregistrată.
Termenele pentru depunerea bilanţului contabil sunt următoarele:
- până la 10 martie, declaraţiile agenţilor economici care nu au desfăşurat
activitate de la data înfiinţării până la 31 decembrie a anului pentru care se încheie bilanţul;
- până la 31 martie, agenţii economici care, potrivit prevederilor Ordinului
Guvernului sunt grupaţi în categoria contribuabililor mici;
- până la 15 aprilie, agenţii economici care, potrivit prevederilor Ordinului
Guvernului sunt grupaţi în categoria contribuabililor mari.
Termenele enumerate mai sus vor fi respectate şi de unităţile cu personalitate
juridică din sectorul cooperatist şi obştesc, care desfăşoară activităţi economice.
Publicarea bilanţului se poate face într-o formă simplificată. Unităţile
patrimoniale mici sau mijlociu pot întocmi bilanţul contabil, în formă simplificată, în timp
ce unităţile patrimoniale mari au obligaţia să întocmească bilanţul contabil sub formă
dezvoltată.
Potrivit legii societăţilor comerciale, Consiliul de administraţie se va asigura că
Situaţiile financiare ale întreprinderii, Raportul administratorilor şi Raportul auditorilor
sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în termenul prevăzut de
lege.
Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea şi depunerea
bilanţului contabil vor fi corectate în anul în care acestea se constată, bilanţurile contabile
ale exerciţiilor anterioare nemaiputând fi modificate.
Nedepunerea bilanţurilor contabile sau după caz a declaraţiilor, la termenele
prevăzute în normele metodologice, precum şi prezentarea unor bilanţuri necorelate, cu
conţinut eronat, şi unde nu este respectată unitatea de măsură înscrisă la fiecare formular
sau rând. constituie contravenţie şi se sancţionează conform prevederilor Ordinului
Guvernului emis în acest scop.

21
22
 CAPITOLUL II

ÎNTOCMIREA ŞI PREZENTAREA NOTELOR EXPLICATIVE LA

SC ASCOMA SA

2.1. Aspecte generale privind societatea comercială

2.1.1. Scurt istoric

Întreprindere Comercială cu Ridicata pentru produse metalo-chimice denumită pe

scurt I.C.R.M. Bacău , a fost înfiinţată în temeiul H.C.M. nr. 400 din 24 mai 1952 şi a
Deciziei Ministerului Comerţului Interior nr.3620 din 14 mai 1952.
Ulterior, au intervenit pe parcurs modificări organizatorice în legătură cu
denumirea, obiectul, volumul şi raza de activitate şi nu în ultimul rând - forma de
proprietate. Astfel, potrivit Legii 15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1040/25.09.1990
conform Art.4 şi 5 I.C.R.M s-a desfiinţat şi s-a înfiinţat S.C. ASCOMA S.A (societate pe
acţiuni). Fiind nominalizată în Monitorul Oficial din 17 decembrie 1993, ca societate mică
ce urmează a se privatiza, s-a constituit Asociaţia „ASCOMA PAS” (Programul acţiunilor
salariaţilor), căreia i s-a acordat personalitate juridică prin sentinţa civilă nr. 4/1993 a
Tribunalului Judeţean Bacău.
Asociaţia „ASCOMA PAS” a făcut oferta de cumpărare de acţiuni Fondului
Proprietarii de stat şi Fondului Proprietăţii Private, cu care a încheiat contractele
nr.251/1993 şi respectiv nr.53/1993. După încheierea contractelor de cumpărare pe acţiuni
cu cele două fonduri, s-au întocmit noul contract de societate şi noul statut, autentificate
sub nr. 12805/1994 la Notariatul Bacău.
La solicitarea societăţii, prin Hotărârea Tribunalului Judeţean Bacău (Dosar
nr.2137/7.07.1994) s-a făcut modificare în Registrul Comerţului la poziţia J.04/130/1991,
menţionându-se privatizarea societăţii.
După achitarea ultimei rate conform contractului către F.P.S (în 27 decembrie
1999) şi confirmată de către acesta cu adresa 1/1126/03.02.2000, prin sentinţa civilă
nr.31/2.05.2000 a Tribunalului Judeţean Bacău, se dizolvă Asociaţia „ASCOMA PAS”. Ca
urmare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din 11.04.2000 se
renunţă la „Contract” şi „Statut” de societate şi se aprobă înlocuirea cu Act constitutiv.
Prin rezoluţia nr.3593/5.10.2000 a Tribunalului Judeţean Bacău, se soluţionează
cererea de înscriere menţiuni - formulată de către S.C. ASCOMA S.A constând în
modificări conform actului adiţional autentificat cu nr. 2820/30.06.2000 în baza rezoluţiei
directorului Oficiului registrului comerţului definitivă şi irevocabilă, a fost înscrisă în
Registrul comerţului cu nr. 6365/4/10.2000.
După toate transformările menţionate, societatea comercială ASCOMA, are
forma juridică de societate privatizată pe acţiuni (S.A.) care îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu prevederile legilor României, ale actului constitutiv şi ale altor
regulamente de ordine interioară.
În momentul de faţă, sediul societăţii este în România, municipiul Bacău, str.
Alexandru Tolstoi, nr. 12. Societatea, pe lângă sediu, îşi desfăşoară activitatea şi într-o serie
de puncte de lucru, şi anume:
- Bacău, str. Mărăşeşti, bloc E2 - E3, jud. Bacău;
- Bacău, str. 9 Mai, nr. 29, sc. A, jud. Bacău;
- Bacău, str. Mioriţei, nr. 3, jud. Bacău;
- Comăneşti, str. Avram Iancu, nr.4, jud. Bacău;

23
 - Roman, str. Unirii, nr.2, etaj P, jud. Neamţ

2.1.2. Obiectul de activitate

Societatea comercială pe acţiuni „ASCOMA” Bacău are ca scop principal

stimularea acţionarilor şi salariaţilor săi pentru îmbunătăţirea generală a activităţii de
comerţ cu ridicata şi amănuntul, de aprovizionare şi servire a populaţiei, utilarea de noi
tehnologii şi dotări comerciale moderne, sporirea rentabilităţii în utilizarea resurselor de
care dispune în condiţiile promovării iniţiativei, competenţei, a concurenţei - prin servicii
şi activităţi diverse, toate venind în întâmpinarea consumatorului şi a eficienţei funcţionale
a societăţii.
Principalul domeniu de activitate în care îşi desfăşoară activitatea societatea este
reprezentat de comerţ. Privind mai amănunţit activitatea S.C. „ASCOMA S.A”. este
reprezentată de următoarele:
a. Comerţ „en-gross” în spaţii proprii;
b. Comerţ „en-detaille” în magazine şi la târguri;
Activitatea de comerţ se referă la produse industriale (electronice, electrocasnice
electrotehnice, uz casnic şi gospodăresc, menaj, obiecte sanitare, chimice, cosmetice).
c. Producţie - prin atelierul de tâmplărie - privind comenzi ale clienţilor,
dotări, modernizări şi întreţinerea spaţiilor de depozitare şi magazinelor proprii;
d. Servicii de alimentaţie publică prin „RESTAURANTUL ASCOMA” (la
sediul societăţii);
e. Servicii de cazare (la sediul societăţii).
Aceste activităţi sunt în curs de desfăşurare şi se pot extinde ca număr, conform
„Actului constitutiv” şi a hotărârilor luate de Adunarea generală a acţionarilor.

2.1.3. Structura organizatorică

2.1.3.1. Organigrama societăţii

Structura organizatorică – organigrama - (anexa 1) este constituită în

conformitate cu forma juridică a societăţii şi în funcţie de volumul şi numărul activităţilor
desfăşurate, - aprobată de către adunarea generală a acţionarilor - şi care, în aceleaşi
condiţii se poate modifica şi adapta cerinţelor şi strategiilor de dezvoltare ale firmei.
Organigrama funcţionează după cum urmează :
 Adunarea generală a acţionarilor;
 Consiliul de administraţie
 Director
o Birou resurse umane;
- salarizare
- evidenţa societăţii pe acţiuni - registrele privatizare şi post-privatizare;
- consilier juridic
o Director economic
- Birou financiar-contabil
- Revizie
- Staţie calcul
o Compartiment marketing, aprovizionare-desfacere
o Compartimentul Administraţie
o Director Comercial Servicii

24
 - Complex servicii
- Restaurant
- Cazare
- Bowling
o Depozite
o Magazine
Compartimentele de muncă, gestiunile şi toate locurile de muncă sunt coordonate
conform organigramei anexate.
Coordonarea întregii activităţi a societăţii se realizează pe baza muncii colective,
a democraţiei şi transparenţei, precum şi în baza diagramelor de relaţii, colaborare şi
subordonare, concretizate în „fişa postului”, care cuprinde atribuţiile, limitele de
competenţă, relaţiile şi responsabilităţile fiecărui post în parte.
Relaţiile ierarhice de colaborare şi cooperare sunt stabilite prin organigramă.
Adunarea generală a acţionarilor şi Consiliul de administraţie, funcţionează în
baza regulilor şi atribuţiunilor de serviciu stabilite şi aprobate în actul constitutiv al
societăţii - de către adunarea generală a acţionarilor conform Legii 31/1990.
Principalele atribuţii ale Directorului general care privesc tema tratată sunt:
(1) Directorul este răspunzător faţă de societate pentru :
a) realitatea existenţei dividendelor plătite;
b) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor întocmire;
c) alte atribuţii conferite de legislaţia în vigoare.
(2) Directorul are următoarele atribuţii principale :
a) angajează patrimoniul şi reprezintă societatea în relaţiile cu persoane fizice şi
juridice române şi străine;
b) efectuează în numele societăţii toate operaţiunile permise de legislaţia română
în vigoare;
c) angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile acestuia, inclusiv
remuneraţia;
d) are dreptul de semnătura şi specimen de semnătură în bancă;
e) aprobă operaţiunile de încasări şi plăti şi încheierea contractelor;
f) angajează credite bancare în numele societăţii, efectuează operaţiunile de
credit cu ipotecarea necesară creditelor respective sau ipotecarea pentru contractul
comercial cu furnizorii;

2.1.3.2.Atribuţiile compartimentelor de muncă

Atribuţiile Directorului economic

Directorul economic al societăţii are următoarele atribuţii:
a) răspunde potrivit legii pentru pregătirea, însuşirea şi aplicarea corectă a
legislaţiei în vigoare;
b) răspunde pentru adaptarea corespunzătoare a programelor informatice
utilizate pentru prelucrarea datelor financiar-contabile;
c) efectuează controlul financiar-preventiv intern al tuturor documentelor
contabile care angajează patrimoniul societăţii;
d) stabileşte rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere) pentru perioada cerută şi
pentru tot anul financiar;
e) întocmeşte şi raportează situaţiile financiare, dările de seamă lunare,
trimestriale şi anuale;
f) înregistrează închiderea şi deschiderea conturilor la sfârşitul, respectiv
începutul fiecărui an financiar;

25
 g) întocmeşte registru-jurnal, registru-inventar şi cartea mare;
h) întocmeşte balanţa sintetică, lunar, trimestrial şi anual;
i) întocmeşte Bilanţul contabil, Contul de profit şi pierdere şi Notele la bilanţ,
semestrial şi anual, pe care le depune la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi la
Registrul comerţului (documente aprobate de Adunarea generală a acţionarilor);
j) întocmeşte şi supune spre aprobarea Adunării generale a acţionarilor Proiectul
bugetului de venituri şi cheltuieli pentru fiecare an financiar;
k) întocmeşte documentaţia necesară solicitărilor de credite bancare pentru
activitatea curentă şi pentru cea investiţională;
l) urmăreşte angajarea şi efectuarea plăţilor din creditele aprobate precum şi
plata dobânzilor şi comisioanelor bancare;
m) urmăreşte constituirea şi achitarea obligaţiilor bugetare faţă de: Bugetul de
stat, Bugetul asigurărilor sociale şi de sănătate, Bugetul local, etc.;
n) întocmeşte lunar situaţia încasărilor şi plăţilor stabilind fluxul de numerar
necesar dobândirii corespunzătoare a activităţii economice a societăţii;
o) stabileşte un nivel minim al volumului vânzărilor de mărfuri pentru fiecare
unitate cu amănuntul;
p) prezintă trimestrial Consiliului de Administraţie al societăţii, situaţia
principalilor indicatori economico-financiari;
q) verifică documentele privind determinarea, fundamentarea şi executarea
lucrărilor de reparaţii capitale, a modernizărilor şi dotărilor societăţii;
r) întocmeşte decizia de control financiar-preventiv intern - prin care se stabilesc
persoanele şi specimenele de semnături ale angajaţilor care exercită aceste
atribuţiuni;
s) întocmeşte graficul documentelor contabile şi stabileşte circuitul acestora
între compartimente şi gestiuni;
t) răspunde de respectarea prevederilor legale referitoare la confecţionarea,
folosirea şi evidenţa ştampilelor şi sigiliilor;

Biroul Resurse Umane, Salarizare, Evidenţă registre privatizare, are

următoarele atribuţiuni;
a) asigură recrutarea forţelor de muncă necesare societăţii şi urmăreşte
încadrarea imediată a eventualelor posturi vacante;
b) sub îndrumarea directă a directorului general, studiază C.V.-urile şi scrisorile
de intenţie primite la societate şi organizează interviurile pentru ocuparea posturilor
vacante;
c) întocmeşte formele de angajare, detaşare, transfer sau desfacerea contractelor
de muncă în conformitate cu normele legale în vigoare, precum şi alte documente
necesare pentru personalul societăţii (contractele individuale de muncă; contractele
colective de muncă, fişa postului, etc.);
d) efectuează cercetări disciplinare în cazurile în care se constată abateri
disciplinare şi propune măsuri, conform sancţiunilor dispuse şi stabilite în prezentul
regulament intern.
e) înfiinţează un „Registru general de evidenţă a salariaţilor” care va cuprinde,
elementele de identificare a tuturor salariaţilor, elemente ce caracterizează
contractele de muncă ale acestora, precum şi toate situaţiile care intervin pe
parcursul desfăşurării relaţiilor de muncă în legătură cu executarea, modificarea,
suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

26
 f) asigură şi răspunde de modul în care se face calculul drepturilor salariaţilor
provenite din: retribuţii, concedii de odihnă, ajutoare medicale, sporuri diferite, ore
suplimentare şi premii;
g) ţine evidenţa „Registrelor societăţii” - conform Legii 31/1990;
h) operează toate modificările survenite în acţionariatul societăţii, etc..
Biroul financiar-contabil, Revizie, Staţie calcul
Potrivit Legii Contabilităţii nr.82/24 decembrie 1991 republicată în Monitorul
Oficial nr.629 din 26 august 2002, societăţile comerciale au obligaţia organizării şi
conducerii contabilităţii proprii.
În aplicarea prevederilor art.2 şi art.6 din lege, persoanele juridice au obligaţia să
asigure în condiţiile legii:
a) întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţie care afectează
patrimoniul unităţii;
b) înregistrează în contabilitate operaţiunile patrimoniale;
c) inventarierea patrimoniului unităţii;
d) întocmirea bilanţului contabil;
e) controlul asupra operaţiilor patrimoniale efectuate;
f) furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia
patrimoniului şi rezultatele obţinute de unitate.
Potrivit legii, documentele justificative care stau la baza înregistrării în
contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat, aprobat, ori
înregistrat în contabilitate, după caz.
Înregistrarea operaţiilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin
respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în
unitate, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului jurnal, potrivit planului de
conturi şi normelor emise în acest sens.
a) Organizarea compartimentului financiar–contabil
Potrivit legii contabilităţii, acest compartiment este condus de directorul
economic al societăţii - persoană împuternicită de conducerea societăţii să îndeplinească
această funcţie.
Activitatea desfăşurată în cadrul compartimentului financiar-contabil poate fi
structurată astfel: contabilitatea operaţiilor de capital, contabilitatea imobilizărilor,
contabilitatea stocurilor, contabilitatea terţilor, contabilitatea trezoreriei, contabilitatea
cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor
b) Compartiment Revizie
În conformitate cu prevederile art.8 din Legea contabilităţii, a OMCI nr.35/1973
şi Ordinului nr.2388 din 15 decembrie 1995, persoanele juridice au obligaţia să efectueze
inventarierea generală a patrimoniului cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării sale
sau ori de cate ori o anumită situaţie o impune.
Principalele atribuţii ale Compartimentului Revizie sunt:
a) stabilirea perioadelor de efectuare a inventarelor;
b) înregistrarea în contabilitate a tuturor operaţiunilor privind inventarierea
bunurilor;
c) efectuarea faptică a inventarierii;
d) determinarea rezultatelor inventarierii şi valorificarea acestora.
Cu ocazia inventarierii, evaluarea bunurilor de natura imobilizărilor, stocurilor şi
a altor bunuri se face la valoarea de inventar.
Bunurile depreciate sau lipsă se evaluează la valoarea de utilitate a fiecărui
element.

27
 Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere în
care sunt înscrise: perioada şi gestiunea; persoanele care au efectuat inventarierea;
plusurile şi minusurile constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate sau lipsă,
valorificarea rezultatelor inventarierii, elemente privind concluzii şi propuneri ale comisiei
de inventariere referitoare la inventarierea bunurilor unităţii.

c) Staţia de calcul
Conform Legii contabilităţii, sistemul de prelucrare automată a datelor trebuie:
a) să asigure concordanţa strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu
prevederile actelor normative care le reglementează;
b) să asigure listele operaţiunilor efectuate în evidenţa contabilă pe bază de
documente justificative;
c) să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obţinute anterior;
d) să asigure salvarea, conservarea şi arhivarea datelor;
e) să asigure listarea tuturor situaţiilor financiare;
f) să respecte conţinutul modelelor formularelor aprobate de Ministerul
Finanţelor Publice;
g) să permită în orice moment reconstituirea conţinutului conturilor, listelor şi
jurnalelor de operaţiuni, să respecte reglementările în vigoare cu privire la
prelucrarea şi, înregistrarea datelor şi poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a
informaţiilor din documente.

Compartiment Marketing, aprovizionare-desfacere

Asigură fondul de marfă necesar, prin :
a) studierea cererii de consum a populaţiei prin prospectarea permanentă a
pieţii;
b) contactarea unor producători sau importatori în vederea încheierii unor
contracte şi pe cât posibil obţinerea unor „distribuţii” la produsele vandabile;
c) urmărirea permanentă a preţurilor comparativ cu preţurile existente pe piaţă;
d) coordonarea activităţii depozitelor şi magazinelor în vederea asigurării
aprovizionării continue cu mărfuri, precum şi urmărirea respectării legalităţii în ce
priveşte întocmirea documentelor şi respectarea tuturor regulilor de aprovizionare
şi comercializare a produselor.

Compartimentul Administrativ
a) asigură primirea, inventarierea şi depozitarea în bune condiţiuni a fondului
arhivistic al societăţii;
b) asigură utilizarea raţională a imobilelor din administrarea societăţii, a
instalaţiilor, celorlalte mijloace fixe şi a altor elemente patrimoniale;
c) recepţionează şi administrează bunurile mobile şi imobile, urmăreşte
executarea contractelor de închiriere imobiliare şi face propuneri pentru rezilierea
acestora ori de câte ori clauzele din aceste contracte nu sunt respectate, sau survin
modificări;
d) asigură funcţionarea reţelei telefonice a societăţii;
e) participă la organizarea activităţii de apărare civilă;
f) răspunde de protecţia muncii în societate, instruirea sistematică a
personalului şi întocmeşte documentaţia prevăzută de lege, etc..

Depozitele de mărfuri
a) organizează activitatea de primire, recepţionare, păstrare şi livrare a
mărfurilor (evitând primirea mărfurilor necorespunzătoare calitativ);
28
 b) la primirea şi recepţionarea mărfurilor în depozite precum şi la ridicarea
prin delegat direct de la producător sau importator, au obligaţia ca, acestea să fie
însoţite de documentaţia completă privind:
- introducerea pe piaţă a aparatelor electrice şi electronice (etichetare,
eficienţă energetică),
- evaluarea conformităţii produselor;
- certificatul de calitate;
- asigurarea garanţiei şi post-garanţie şi orice alte acte normative apar legate
de comercializarea tuturor produselor intrate în depozitele societăţii.
c) livrarea mărfurilor - în baza comenzilor - beneficiarilor şi magazinelor
proprii;
d) întocmeşte documentele legale, în mod corect şi complet cu toate datele
cerute de formular, conform graficului documentelor şi circuitului acestora stabilit
de către directorul economic;
e) în depozite nu vor intra alte mărfuri decât cele contractate sau comandate
vizate - de către conducerea societăţii;
f) ţine evidenţa operativă a mărfurilor până la balanţa de verificare - punctând
această evidenţă cu biroul financiar-contabil;

Magazinele proprii
a) mărfurile intrate în magazine, nu vor avea altă provenienţă decât cele intrate
cu documente în societate şi orice ofertant s-ar prezenta în magazin, acesta va fi
îndrumat la sediul societăţii;
b) întocmeşte corect documentele legate de vânzarea mărfurilor cu plata în
rate, respectând întocmai instrucţiunile primite;
c) este obligatorie folosirea caselor de marcat şi eliberarea bonurilor tuturor
clienţilor;
d) respectă şi îndeplinesc întocmai regulile stabilite prin lege pe linie de
protecţia muncii, etc..

Complex: Restaurant, Cazare, Bowling

a) organizează activitatea de servire şi complex din toate punctele de vedere;
b) ţine evidenţa intrărilor de mărfuri (N.I.R) pentru gestiunea cu ridicata;
c) ţine evidenţa ieşirilor de mărfuri către cele două gestiuni cu amănuntul şi
anume: restaurantul, bar-bowling pentru care se întocmesc - avize de însoţire a
mărfurilor;
d) etc..

3.1.4. Administrarea societăţii

Societatea este administrată de mai mulţi administratori (5 persoane). Numirea şi

înlocuirea administratorilor se face exclusiv de către Adunarea generală.
Persoanele care nu pot fi fondatori - sunt incapabile sau care au fost condamnate
pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită precum şi alte infracţiuni prevăzute de lege -
nu pot fi nici administratori, directori sau reprezentanţi ai societăţii, iar dacă au fost alese,
sunt decăzute din drepturi.

29
 Fiecare administrator va depune înainte de preluarea funcţiei, o garanţie
reprezentând dublul remuneraţiei sau valoarea nominală a 10 acţiuni.
Dacă administratorul este acţionar, garanţia se poate constitui, la cererea acestuia,
prin depunerea a 10 acţiuni care, pe perioada mandatului, sunt inalienabile şi se păstrează la
societate. Garanţia rămâne în casa societăţii şi nu va putea fi restituită administratorului
decât după ce adunarea generală a aprobat bilanţul contabil al ultimului exerciţiu financiar
în care administratorul a îndeplinit aceasta funcţie, şi i-a dat descărcare.
Semnăturile administratorilor vor fi depuse la Oficiul registrului comerţului, odată
cu prezentarea certificatului eliberat de cenzori, din care rezultă depunerea garanţiei.
Administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să
înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanţie bunuri aflate în
patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor
societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea Adunării generale
extraordinare a acţionarilor.
Administratorul care, fără drept, îşi substituie altă persoană, răspunde solidar cu
acesta pentru eventualele pagube produse societăţii.
Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru :
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere;
d) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor
societăţii, însă aceştia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăţii.
Administratorii societăţii sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediaţi
dacă, având cunoştinţă de neregulile săvârşite de aceştia, nu le denunţă cenzorilor;
Atunci când există mai mulţi administratori, răspunderea pentru actele săvârşite
sau pentru omisiuni nu se întinde şi la administratorii care au făcut să se constate, în
registrul deciziilor consiliului de administraţie, împotrivirea lor şi au adus la cunoştinţă
despre aceasta în scris cenzorilor.

Consiliul de Administraţie
Societatea este administrată de un Consiliu de Administraţie ales de Adunarea
Generală - în condiţiile stabilite de lege - pe o perioadă de 4 ani, în care preşedintele poate
fi şi director general şi care este format din următorii acţionari:
Tabelul 2.1.
Membrii Consiliului de administraţie
Nume şi Nume Data şi locul
prenume anterior Cetăţenie naşterii Domiciliul Telefon CNP Garanţie
7.03.1945
Năstase Piatra Neamţ Str. Oituz, nr. 1, sc. 10
Maria Ailincăi Română jud. Neamţ B, ap. 8, Bacău 513848 2450307040026 acţiuni
Năstase Str. I.S. Sturza, nr.
Florian 5.09.1967 18, sc. A, ap. 11, 10
Paul Năstase Română Bucureşti Bucureşti 513848 1670905040097 acţiuni
14.02.1953
Poiana Str. Cornişa
Mihăescu Câmpina jud. Bistriţei, bl 30, sc. 10
Doina Nedelcu Română Prahova A, ap. 19, Bacău 561052 2530214040038 acţiuni

30.07.1961 Str. Cornişa

Neagu Com. Poduri, Bistriţei, bl 30, sc. 10
Rădiţa Porosnicu Română Jud. Bacău B, ap. 11, Bacău 561101 2610730040052 acţiuni

30
 Str. Republicii,
Ilie 14.06.1959 nr. 19, bl. 19, sc. 10
Vasilica Ionescu Română Bacău B, et. 3, ap 16 550203 2590614040041 acţiuni

Remuneraţia administratorilor se stabileşte la 20% din salariul de bază al

directorului general, iar a directorului, la 30 % din salariul de bază al acestuia.
Când se creează un loc vacant în Consiliul de Administraţie, Adunarea generală a
acţionarilor, alege un nou administrator pentru completarea locului vacant. Durata pentru
care este ales noul administrator va fi egală cu perioada până la expirarea mandatului
predecesorului său.
Consiliul de Administraţie se întruneşte la sediul societăţii ori de câte ori este
necesar, la convocarea preşedintelui, dar cel puţin o dată pe lună.
La şedinţele Consiliului de Administraţie, vor fi convocaţi şi cenzorii. La fiecare
şedinţă, se va întocmi un proces verbal, care va cuprinde ordinea deliberărilor, deciziile
luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate. Pentru valabilitatea deciziilor
Consiliul de Administraţie este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din numărul
membrilor săi şi deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi.
Dezbaterile au loc conform ordinii de zi stabilite, pe baza proiectului comunicat
de preşedinte cu cel puţin 15 zile înainte. Acestea se consemnează în procesul verbal al
şedinţei, care se ţine într-un registru sigilat şi parafat de către preşedintele Consiliului de
Administraţie. Procesul verbal este semnat de către toţi membrii prezenţi ai Consiliului şi
de persoana care l-a întocmit.
Consiliul de administraţie propune structura organizatorică, funcţiile, atribuţiile şi
competenţele personalului, numărul de angajaţi şi regulamentul de ordine interioară, pentru
a fi aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor. Totodată, supune aprobării Adunării
generale, în termen de 90 zile de la încheierea exerciţiului economico-financiar, raportul cu
privire la activitatea societăţii, Bilanţul şi Contul de profit şi pierderi pe anul precedent,
precum şi Proiectul de buget pe anul în curs.
Consiliul de administraţie stabileşte politica de investiţii şi de dotare a societăţii,
face propuneri Adunării generale a acţionarilor cu privire la mărirea, micşorarea şi
reîntregirea capitalului social precum şi cu privire la emiterea şi modul de distribuire a
acţiunilor. Acelaşi consiliu rezolvă orice alte probleme stabilite de Adunarea Generală a
Acţionarilor.
În relaţiile cu terţii, societatea este reprezentată de către preşedintele Consiliului
de Administraţie pe baza şi în limitele împuternicirilor date de Adunarea Generală a
Acţionarilor sau, în lipsa acestuia de către vicepreşedinte.

2.1.5. Gestiunea şi controlul societăţii

Comisia de cenzori
Gestiunea societăţii este controlată de către acţionari şi de către Comisia de
cenzori formată din 3 membri, care trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorilor contabili,
societatea va mai avea tot atâţia supleanţi. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie
contabil autorizat în condiţiile legii sau expert contabil. Cenzorii sunt aleşi de Adunarea
generală a acţionarilor şi sunt următorii:
Tabelul nr. 2.2.
Cenzori desemnaţi ai SC ASCOMA SA
Nume şi prenume Calitate Cetăţenie Garanţie
CV Cenzor permanent Română 3 acţiuni

31
 CM Cenzor permanent Română 3 acţiuni
GA Cenzor permanent Română 3 acţiuni
VM Cenzor supleant Română 3 acţiuni
OI Cenzor supleant Română 3 acţiuni
PC Cenzor supleant Română 3 acţiuni
Cenzorii vor depune, în termenul prevăzut de lege, o garanţie reprezentând o treime
din garanţia cerută administratorilor.
Durata mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.
Nu pot fi cenzori :
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât aceea de
cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de la societate;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator, conform legii.
Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie lunară de 15 % din salariul de bază al
directorului general.
Comisia de cenzori are următoarele atribuţii principale:
a) supraveghează gestiunea societăţii, verifică dacă bilanţul contabil şi contul de
profit şi pierderi sunt legal întocmite şi în concordantă cu registrele, dacă acestea
sunt regulat ţinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor
stabilite pentru întocmirea bilanţului contabil;
b) printr-un raport amănunţit adunării generale, face propuneri asupra bilanţului
contabil şi a repartizării beneficiilor;
c) în fiecare lună şi pe neaşteptate face inspecţii casierei;
d) convoacă şi ia parte la adunările generale ordinare şi extraordinare - fără drept
de vot;
e) să constate depunerea garanţiei din partea administratorilor;
f) verifică respectarea dispoziţiilor actului constitutiv;
g) este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor în particular sau terţilor, datele
referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia exercitării mandatului lor;
h) vor trece intr-un registru special, deliberările şi constatările făcute în exerciţiul
mandatului lor.

2.2. Studiu aplicativ privind întocmirea şi prezentarea notelor

explicative la SC Ascoma SA

Prezentarea notelor explicative se face odată cu prezentarea Bilanţului şi a

Contului de profit şi pierdere. Acest lucru se întâmplă semestrial la data de 30 iunie şi la 31
decembrie al fiecărui an.

Nota 1 „Active imobilizate”(Anexa 3). Această notă la bilanţ se referă la activele

imobilizate pe care SC Ascoma SA le are în patrimoniu la data întocmirii situaţiilor
financiare.
Nota 1 este împărţită în două părţi importante, în care sunt prezentate elementele
de active imobilizate la valoarea brută într-o primă parte precum şi deprecierile suferite de
aceste imobilizări în partea dreaptă a acestor imobilizări, deprecieri reprezentate de
amortizări şi provizioane.
Studiind această notă putem observa că la SC Ascoma SA, imobilizările au avut o
creştere spectaculoasă. Această creştere este, după cum ne arată coloana cu creşteri a
imobilizărilor la valoarea brută de 4.244.717 mii lei. Este o creştere substanţială ţinând

32
seama că valoarea la începutul anului a imobilizărilor era de 3,754,045 mii lei, iar în urma
creşterilor prezentate anterior valoarea brută a imobilizărilor a ajuns la 7,691,293 mii lei.
Aceste creşteri au avut la bază efectele unei noi strategii şi a unor noi obiective
propuse şi puse în aplicare de staff-ul de conducere al unităţii care îşi propunea
rentabilizarea şi eficientizarea agentului economic în cauză.
Creşterile care sunt prezentate în mod explicit în Nota 1, sunt datorate investiţiilor
masive în instalaţii tehnice şi maşini în principal, care au adus o creştere de 2,450,667 mii
lei în totalul activelor imobilizate. Un al doilea post din bilanţ, prezentat în Nota 1, care a
adus o creştere semnificativa la soldul imobilizărilor, este reprezentat de „Avansuri şi
imobilizări corporale în curs”. Aceasta creştere la imobilizările corporale în curs este de
1,494,131 mii lei, care a condus la modificarea valorii postului din Bilanţ „Active
imobilizate - Total ”.
Valoarea de 1,494,131 mii lei, prezentată în Nota 1, reprezintă investiţiile pe care
societatea le face în modernizarea spatiilor pe care le deţine, dar şi investiţiile masive în
Complexul de Servicii pe care unitatea îl pune la dispoziţia clienţilor săi. Complexul de
servicii fiind reprezentat de un restaurant, un spaţiu de cazare şi doua piste de Bowling.
Societatea investeşte în aceste spatii grupate în Complexul de servicii deoarece
ele se află într-o zonă mărginaşă a Bacăului. Aflându-se intr-o zonă periferică a oraşului
dar cu o intensă activitate economică, SC Ascoma SA Bacău reprezentată de A.G.A. a
hotărât să creeze în acea zonă o unitate de cazare, luat masa şi agrement pentru cei care
frecventează zona pentru afaceri.
Pe baza datelor din Nota 1 putem analiza şi prezenta situaţia activelor imobilizate
de o maniera mai simplă şi mai sugestivă sau de o manieră mai detaliată şi mai
cuprinzătoare. În cele ce urmează voi prezenta care este de fapt valoarea netă a activelor
imobilizate prezentate în nota în discuţie. În tabelul următor vor fi prezentate posturile care
au valoare netă a elementului patrimonial pe care îl reprezintă diferit de „0”.
Tabel 2.3.
Valoarea netă a activelor imobilizate şi dinamica lor în exerciţiul financiar
Imobilizări Deprecieri Deprecieri Imobilizări
Elemente de active la Creşteri Reduceri la înregistrate nete la
începutul începutul în cursul închiderea
exerciţiului exerciţiului exerciţiului exerciţiului
0 1 2 3 4 5 6=1+2-3-4-5
Terenuri şi construcţii 2,555,189 299,919 0 354,372 81,526 2,419,210
Instalaţii tehnice şi maşini 850,233 2,450,667 0 303,978 95,555 2,901,367
Birotică 121,434 0 0 63,266 10,338 47,830
Avansuri şi imobilizări
corporale în curs 219,826 1,494,131 307,469 0 0 1,406,488
Total active imobilizate 3,754,045 4,244,717 307,469 728,979 187,419 6,774,895

În următorul tabel (Tabelul 2.4) voi prezenta modificările pe care le-au suferit
soldurile activelor imobilizate din bilanţ. Acest tabel prezintă într-o manieră simplistă
modul cum au evoluat soldurile imobilizărilor în cursul exerciţiului financiar.
Tabelul 2.4.
Valoarea netă a activelor imobilizate şi modificările suferite de acestea
Sold la Sold la
Elemente de active 01/01 Creşteri Reduceri 31/12 Modificare
0 1 2 3 4=1+2-3 5
Terenuri şi construcţii 2,200,817 299,919 81,526 2,419,210 218,393
Instalaţii tehnice şi maşini 546,255 2,450,667 95,555 2,901,367 2,355,112

33
Birotică 58,168 0 10,338 47,830 -10,338
Avansuri şi imobilizări corporale în curs 219,826 1,494,131 307,469 1,406,488 1,186,662
Total active imobilizate 3,025,067 4,244,719 494,891 6,774,895 3,749,828

Într-o formă grafică, evoluţia principalelor categorii de imobilizări dar şi a

totalului activelor imobilizate la SC Ascoma SA este prezentat în graficul 2.1. şi are
menirea de a scoate în evidenţă eforturile pe care agentul economic le face pentru a
moderniza şi a retehnologiza activele sale.
În graficul ce urmează este prezentat în mod comparativ categoriile de imobilizări
semnificative pentru unitate la valorile lor nete la începutul şi la sfârşitul exerciţiului
financiar putându-se astfel observa că atât la instalaţii tehnice şi maşini, cât şi la avansuri
imobilizări corporale în curs sunt înregistrate creşteri impresionante ceea ce se reflectă şi în
totalul activelor imobilizate.
Graficul 2.1.
Evoluţia valorii activelor imobilizate în anul 2004

Nota 2 „Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli” în cazul de faţă este completată

cu valoarea „0” de la un capăt la altul. Atât valoarea provizioanelor la începutul
exerciţiului financiar cat şi cea de la închiderea exerciţiului financiar este „0”, neexistând
nici sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exerciţiului financiar. Această
situaţie ne arată foarte clar că firma nu constituie provizioane expunându-se unor riscuri
crescute.
Deşi unitatea patrimonială are datorii foarte mari (10,990,721 mii lei), atât pe
perioade scurte de timp (lichiditate mai mica de 1 an datorii de 5,024,740 mii lei) cât şi pe
perioade mai lungi de timp, pe termen mediu, (lichiditate cuprinsă între 1si 5 ani – datorii
de aproape 6,000,000 mii lei), ea nu îşi constituie provizioane, motivele fiind neclare.
În urma contactului pe care l-am avut cu firma, pot afirmă că şi personalul
învechit, cu o mentalitate depăşită conduc la această situaţie, care într-o unitate economică
modernă cu un personal orientat spre gândirea economică europeană şi mondială ar fi de
neconceput.

Nota 3 – „Repartizarea profitului”

34
 În exerciţiul financiar 2004, SC Ascoma SA, spre deosebire de anii din urmă a
înregistrat profit. Acest lucru a condus la completarea Notei 3 cu sume pozitive, nemaifiind
întâlnită situaţia din anii precedenţi când firma completa această anexă cu „0” pe toate
rândurile sale componente.
Adunarea Generală a Acţionarilor, împreună cu organele de conducere din firmă
au hotărât ca profitul înregistrat de SC Ascoma SA (398,415 mii lei) să fie îndreptat către
următoarele destinaţii: - 37,009 mii lei rezerva legală;
- 361,406 mii lei acoperirea pierderii contabile din anii precedenţi.
În graficul ce urmează (Graficul 2.2.) va fi prezentat într-o interfaţă mult mai
prietenoasă modul cum a fost repartizat profitul aferent anului 2004, la SC Ascoma SA,
fiind pusă în evidenţă repartizarea dar nu la valori efective ci la valori relative de structură.

Graficul 2.2.
Repartizarea profitului aferent anului 2004

După cum se poate observa din graficul prezentat mai sus, organele de conducere
ale firmei au optat ca rezervele legale ale unităţii să crească cu o valoare care să-i
corespundă 9% din profitul net al societăţii.
Ţinând cont că unitatea creează aceste rezerve din profitul brut care este de
537,008 mii lei vom prezenta în următorul grafic procentul ce-l reprezintă rezerva legală
din profitul brut.
Graficul 2.3.
Repartizarea profitului asupra rezervelor legale

35
 Din nota 3 (anexa 4) şi din graficul 2.3., se observă că cea mai mare parte din
profitul net este destinată acoperirii pierderilor din anii precedenţi. Această parte este de
361,406 mii lei respectiv 91% din profitul net.
Se poate observa că profitul nu a fost destinat şi altor direcţii frecvent întâlnite la
societăţile care înregistrează profit, destinaţii cum ar fi dividendele. La sfârşitul anului
2004 firma a considerat că este mult mai important acoperirea pierderilor anterioare decât
remunerarea acţionarilor. Acest lucru a fost posibil deoarece s-a ajuns la o înţelegere între
Adunarea Generală a Acţionarilor şi Consiliul de administraţie.

Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare”

Dacă primele trei note au fost întocmite pe baza bilanţului contabil, cea de a patra
are la baza contul de profit şi pierdere încheiat de societatea comercială la închiderea
exerciţiului financiar
Aşa cum spune şi numele ei, Nota 4 îşi propune o prezentare şi o analiză a
rezultatului din exploatare, mai amănunţită decât cea prezentata în contul de profit şi
pierdere.
Rezultatului din exploatare i-a fost destinată o notă distinctă deoarece acest
rezultat are în general o pondere foarte mare în rezultatul total al firmei, iar cazul societăţii
Ascoma SA nu este o excepţie de la regulă.
În tabelul ce urmează vom prezenta analiza rezultatului din exploatare în anul
2004 la societatea Ascoma SA.
Tabelul 2.5.
Rezultatul din exploatare pentru anul 2004 mii lei
Indicatorul Valoare
1. Cifra de afaceri neta 24,779,708
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (3+4+5) 20,163,723
3. Cheltuielile activităţii de baza 17,523,255
4. Cheltuielile activităţii auxiliare 960,160
5. Cheltuielile indirecte de producţie 1,680,308
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2) 4,615,985
7. Cheltuielile de desfacere 1,920,354
8. Cheltuielile generale de administraţie 2,234,858
9. Alte venituri din exploatare 480,088
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) 940,861

36
 După cum se poate observa, rezultatul din exploatare este de 940,861 mii lei.
Această valoare este mai mare decât rezultatul brut înregistrat la sfârşitul anului, care a fost
doar de 537,008 mii lei, ceea ce ne conduce la concluzia că suma rezultatului financiar şi al
rezultatului extraordinar a fost negativa, deci pierdere. Această pierdere rezultată din
activitatea extraordinară şi din cea financiară au condus la o diminuare a profitului unităţii.
Prezentând aceste date este lesne de sesizat faptul că în perioada curentă dacă am
lua în considerare activitatea de exploatare societatea ar fi avut o activitate mult mai
profitabilă.
Aceasta notă, are rolul de a prezenta la modul general şi unele cheltuieli care nu
au o legătură directă cu activitatea de producţie a societăţii. Astfel din nota 4, putem sa
distingem ca în anul 2004, SC Ascoma SA a avut cheltuieli generale de administraţie şi
cheltuieli de desfacere destul de mari, acestea având o pondere relativ mare în costurile
totale. Acest lucru vom prezenta în următorul grafic pentru a evidenţia cele prezentate mai
sus.
Graficul 2.4.
Ponderea diferitelor cheltuieli în total costuri

Cheltuielile generale de administraţie reprezintă 9% din totalul costurilor, iar

cheltuielile de desfacere au atins şi ele cota de 8% din totalul costurilor pentru produsele
vândute şi serviciile prestate.
Cu ajutorul Notei 4, utilizatorii de informaţii din situaţiile financiare anuale, au
prezentate informaţii şi din contabilitatea de gestiune, o astfel de informaţie fiind cea
referitoare la cheltuielile generale de administraţie.
Tot cu ajutorul notei prezentate acum, putem să deducem care sunt cheltuielile pe
care societatea le face pentru a-şi putea vinde mărfurile şi serviciile pe care aceasta le pune
la dispoziţia clienţilor.

Nota 5 „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, este poate cea mai importantă notă pe
care unitatea o completează şi care devine parte componentă a situaţiilor financiare anuale.
Această notă are ca „furnizor de date”, Bilanţul contabil. Toate datele necesare
completării acestei note sunt culese din bilanţ, spre deosebire de Nota 4, pentru
completarea căreia erau necesare date atât din bilanţ cât şi din contul de profit şi pierdere.
După cum ne este sugerat şi din titulatura acestei note „Situaţia creanţelor şi
datoriilor”, această notă este alcătuită din două părţi distincte, şi anume: creanţe şi datorii.

37
 Aceste doua părţi distincte, prezentate sub forma unor tabele, grupează creanţele
unităţii după lichiditate iar datoriile după exigibilitate.
Societatea la care ne referim, SC Ascoma SA, a completat şi ea la rândul ei nota 5
a situaţiilor financiare. Dacă în bilanţ suma care reprezintă create este de 459,741 mii lei,
în nota 4, aceasta suma se repetă dar este prezentată şi cu părţile din care aceasta este
compusă :
- creanţe comerciale - 225,701 mii lei
- alte creanţe - 234,040
Creanţele comerciale, reprezintă pentru unitate doar clienţi de încasat, societatea
prin natura activităţii sale neavând alte surse de venit decât cele cu caracter repetitiv şi care
sunt obişnuite pentru specificul societăţii.
Toate creanţele unităţii sunt pe o perioadă scurtă de timp, adică au un termen de
lichiditate mai mic de 1 an. Acest lucru este un avantaj pentru unitate deoarece aceasta îşi
recupera relativ repede drepturile pe care le are de încasat. Aceasta reprezintă şi unul din
motivele pentru care societatea nu constituie provizioane pentru eventuale creanţe care ar
putea deveni mai greu de recuperat.
După cum am prezentat în Anexa 4, SC Ascoma SA nu are creanţe care sa fie pe
o perioada mai mare de 1 an. Acest lucru este posibil şi datorita faptului ca principalele
surse de venit ale unităţii sunt reprezentate de:
- venituri din comerţul cu ridicata şi amănuntul a produselor industriale;
- venituri din prestarea de servicii de agrement, divertisment şi cazare;
- venituri din închirierea de spaţii comerciale;
si care nu sunt de maniera de a suferi termene lungi de încasare.
Prezentând intr-un mod grafic creanţele pe care societatea le are de încasat, de la
partenerii săi, pe termene de lichiditate, acestea s-ar putea prezenta după cum urmează:
Graficul 2.5.
Situaţia creanţelor la 31.12.2004

Cea de-a doua parte a notei a cincia este reprezentată de tabela cu datoriile firmei.
Datoriile sunt grupate după exigibilitatea lor. Aşa se întâmplă şi în cazul tabelei completate
de SC Ascoma SA, care este prezentată în Anexa 4.
Datoriile firmei sunt de 10,990,721 mii lei aşa cum reiese din nota 5 a situaţiilor
financiare. Această sumă este reprezentată de mai multe categorii de datorii şi anume:
- datorii cu termen de exigibilitate mai mic de 1 an;

38
 - datorii cu termen de exigibilitate cuprins între 1 şi 5 ani;
- datorii cu termen de exigibilitate mai mare de 5 ani.
După cum se va observa din graficul ce urmează, SC Ascoma SA are datorii doar
cu termen de exigibilitate mai mic de 1 an (5,024,740 mii lei) şi cu termen cuprins între 1
şi 5 ani (5,965,981 mii lei). După cum se prezintă acest grafic, în anul financiar care
urmează firma are de achitat datorii foarte mari (46% din totalul datoriilor înregistrate la 31
decembrie 2004), ceea ce îi va afectata cu siguranţa rezultatele financiare dar şi lichiditatea
şi capacitatea de acoperire a nevoilor curente.

Graficul 2.6.
Structura datoriilor în funcţie de exigibilitate

Aşa cum sunt prezentate şi în Anexa 4 datoriile unităţii sunt de 10,990,721 mii
lei, şi sunt compuse din trei mari categorii:
- Sume datorate instituţiilor de credit – reprezintă sume pe care societatea le
datorează unităţilor bancare unde sunt contractate creditele necesare
modernizării şi retehnologizării firmei;
- Datorii comerciale – în această rubrică a notei 5, prezentată în anexa 4, este
transpusă suma de 5.210.584 mii lei, care reprezintă valoarea ce trebuie
achitată în următorul exerciţiu financiar de unitatea la care ne referim
către furnizorii de mărfuri, materiale şi utilităţi.;
- Alte datorii – în cadrul acestei categorii de datorii, firma a hotărât să treacă în
general dările care le are către stat salariile şi contribuţiile aferente
acestora. Aceasta este dealtfel şi singura categorie de datorii pe care
societatea trebuie să le plătească în maxim un an de zile de la data
închiderii exerciţiului financiar.
Pentru a fi mai uşor de înţeles şi de urmărit aceste valori referitoare la datoriile
unităţii către stat şi celelalte sume care sunt parte componenta a Notei 5, „Alte datorii” din
tabela de datorii, vom prezenta un grafic realizat pe baza unor date prelucrate din bilanţ şi
nota la care facem referire.
Graficul 2.7.

39
 Unitatea patrimonială, are datorii mult mai mari decât creanţele pe care le are de
încasat. Aceste datorii sunt acumulate în timp deoarece mediul de afaceri din ţara noastră
în general s-a aflat într-o criza până de curând. Odată cu creşterea nivelului de trai din
oraşul Bacău, şi din întreg judeţul, firma a început să-şi amelioreze situaţia financiară,
obţinând profit şi având o perspectivă relativ bună pentru viitor. Din aceste cauze firma a
contractat credite pentru modernizări şi retehnologizări de la bănci şi alte instituţii de
creditare, ceea ce a condus la o creştere masivă a datoriilor în anul 2004.
Tabelul 2.6.
Tabela datoriilor la 31.12.2004
Sold la 31 Termen de lichidare
Datorii decembrie 2004 sub 1 an 1-5 ani
Sume datorate instituţiilor de credit 4,870,000 1,500,000 3,370,000
Datorii comerciale 5,210,584 2,614,603 2,595,981
Alte datorii 910,137 910,137 0
Total Datorii 10,990,721 5,024,740 5,965,981

Graficul 2.8.

40
 După cum se observă din Tabelul 2.6. şi din Graficul 2.8. atât datoriile comerciale
cât şi sumele incluse în categoria „Alte datorii”, au valori relativ egale la exigibilitatea sub
1 an cu valorile înscrise la exigibilitatea cuprinsă între 1 şi 5 ani. Firma trebuie să facă o
serie de schimbări în politica de investiţii şi să caute surse de împrumut, care să-i permită
un termen de achitare a datoriilor cât mai mare, renunţând la cât posibil la contracte pe
perioade scurte de timp.

Nota 6 „Principii, politici şi metode contabile”, prezintă informaţii cu caracter

general despre acţiunile pe care le desfăşoară SC Ascoma SA. Aceasta spre deosebire de
alte note nu este o Nota completată pe date statistice înregistrate scriptic în Bilanţul
contabil sau în Contul de profit şi pierdere.
Din această notă utilizatorul de informaţii din situaţiile financiare, precum şi toţi
cei care sunt interesaţi, de aflarea de date referitoare la metoda de amortizare care se
foloseşte în unitatea patrimonială, de modul de evaluare a stocurilor, şi alte date referitoare
la politici, principii şi metode contabile, şi care au acces la acest document de sinteză, se
pot informa suficient de bine pe baza notei 6.
Analizând Nota 6 la Situaţiile financiare, în cadrul agentului economic Ascoma
SA se observă că:
- Imobilizările necorporale, sunt prezentate în situaţiile financiare la costul lor
iniţial, şi sunt recunoscute doar în momentul în care este posibilă realizarea
unui beneficiu economic de către societate, şi când totodată costul acelui activ
poate fi evaluat corespunzător şi corect.
După ce imobilizarea necorporală a fost recunoscută iniţial, în cadrul bilanţului
contabil aceasta va fi prezentată la costul de achiziţie sau cu care a fost obţinută, mai puţin
amortizarea calculată pana în momentul raportării.
- societatea la completarea situaţiilor financiare, include imobilizările corporale
la o valoare reevaluată, mai puţin amortizarea calculată şi trecută pe
cheltuială;
- stocurile pe care unitatea le deţine în patrimoniu la sfârşitul exerciţiului
financiar sunt trecute în documentele de sinteză la o valoare evaluată. Această
valoare evaluată este reprezentată în cazul de faţă de către costul de achiziţie,

41
 societatea optând pentru acest mod de evaluare a stocurilor fiind cel mai
simplu mod de evaluare, şi care se pretează la domeniul de activitate pe care-l
desfăşoară;
- creanţele pe care SC Ascoma SA le are de încasat sunt şi ele trecute în posturile
ce le revin în bilanţ la o valoare evaluată, această valoare reevaluată este
reprezentată de valoare reală a creanţelor, aşa cum reiese din documentele
primare întocmite, preluate în jurnale şi balanţe de verificare;
După cum s-a observat încă de la prezentarea Notei 2 societatea nu a calculat şi
nu a înregistrat provizioane pentru clienţii incerţi pe care îi are, asumându-si un risc mai
mare.
- dobânzile aferente creditelor bancare care aparţineau perioadei de raportare
au fost înregistrate şi trecute în documentele de sinteză de la închiderea
exerciţiului financiar la „Cheltuieli cu dobânzile”, neexistând nici o situaţie în
care aceste dobânzi să fie incluse în costurile de producţie a activelor
imobilizate sau circulante;
- metoda de amortizare după care firma a calculat amortizarea în exerciţiul
financiar 1 ianuarie - 31 decembrie 2004 a fost cea liniară.
Atât în exerciţiul la care facem referire cât şi în cel precedent, unitatea a calculat
amortizarea conform aceleaşi metode de calcul a amortizării (metoda liniară), firma
neavând motive să schimbe această metodă.

Nota 7 „Acţiuni şi obligaţiuni”

În nota de faţă ne este prezentată situaţia capitalului subscris vărsat în cadrul SC
Ascoma SA. După cum reiese din această notă, societatea are un capital social de 287,469
mii lei, divizat în 11,498 acţiuni, fiecare având o valoare nominală de 25,000le/acţiune.
Capitalul subscris al unităţii este vărsat în întregime de către acţionari.
SC Ascoma SA nu deţine acţiuni sau părţi sociale la alte unităţi patrimoniale şi
deci nu are nici un fel de influenţă asupra altor agenţi economici.
În legătură cu obligaţiunile, societatea nu a emis astfel de titluri şi nici nu deţine
asemenea titluri.

Nota 8 „Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii”

a) Salarizarea directorilor şi administratorilor
Consiliul de administraţie la SC Ascoma SA, este reprezentat de către
următoarele persoane, care au şi funcţii executive şi de conducere în cadrul unităţii după
cum urmează:
- NĂSTASE MARIA - Director
- NĂSTASE FLORIAN PAUL – Director Comercial Servicii
- MIHĂESCU DOINA – Şef Birou Resurse Umane
- NEAGU RĂDIŢA – Director Economic
- ILIE VASILICA – Şef Compartiment Marketing, Aprovizionare, Desfacere
Societatea a acordat directorilor şi administratorilor în conformitate cu
prevederile Adunării generale a acţionarilor. La sfârşitul anului 2004, SC Ascoma SA nu
avea înregistrata nici o obligaţie contractuală cu privire la plata pensiilor sau a altor
obligaţii către foştii directori sau administratori ai săi.
SC Ascoma SA nu a acordat avansuri şi credite directorilor şi administratorilor în
cursul exerciţiului financiar 2004, de altfel nu există nici obligaţii de genul garanţiilor
asumate de întreprindere în numele directorilor şi administratorilor.
b) Salariaţii

42
 Pentru anul 2004, societatea a avut după cum se observă şi în nota 8, prezentată
în anexa 4, un număr mediu de 51 salariaţi. Aceştia au primit în anul de referinţă
contravaloarea muncii prestate în cadrul unităţii cuantificată la 2,852,618 mii lei. Această
sumă reprezintă fondul de salarii aferent anului 2004. Din aceste date se poate prezenta
salariul mediu anual pe unitate care este de 55,933 mii lei, şi salariul mediu lunar pe
întreaga unitate care este de 4.661 mii lei.
După cum s-a observat, salariul mediu pe unitate este relativ mic, de doar
aproximativ 4.661.000 lei; este mic deoarece la calculul acestui indicator s-a avut în vedere
şi salariile personalului de conducere şi administrativ.
Pe lângă aceste cheltuieli cu salariile de 2,852,618 mii lei, SC Ascoma SA a mai
înregistrat şi cheltuieli cu asigurările sociale de 1,018,410 mii lei. Această sumă este
compusă din:
- CUAS 696.545 mii lei
- CUFd.S 101.827 mii lei
- CUASS 220.038 mii lei
Personalul unităţii angajat cu carte de muncă, în număr de 51 persoane, este
structurat după cum se prezintă în următorul grafic:
Graficul 2.9

Din structura personalului în funcţie de pregătire, se poate observa că

muncitorii necalificaţi nu au o pondere mare (6%), însa în acelaşi timp muncitorii
calificaţi au o pondere relativ mică (33%). Personalul cu studii superiore reprezintă o
parte mulţumitoare în totalul personalului angajat, reprezentând 12%.
La alte categorii de angajaţi sunt incluse persoanele pentru care nu este
necesară o pregătire profesională specială, în această categorie fiind incluşi spre
exemplu şoferii, care în afara permisului de conducere nu mai au nevoie de alte
pregătiri profesionale speciale.

Nota 9 „Calculul şi analiza principalilor indicatori economico financiari”

Această notă are ca scop prezentarea către utilizatorii de informaţii din
Situaţiile financiare anuale a unor indicatori de stare generală a unităţii patrimoniale, a
unor indicatori de risc şi de performanţă.
Pentru a putea completa această notă se prezintă în Anexa 5, doua tabele care
să ajute pe cel ce completează această notă, să efectueze calculul.
Indicatorii prezentaţi în Nota 4, sunt următorii:
1) Indicatori de lichiditate
a) Indicatorul lichidităţii curente
43
 Active _ curente 5.732.968
Indicatorul lichidităţii curente    1,14
Datorii _ curente 5.024.740

Acest indicator oferă garanţia acoperirii datoriilor curente sau pe termen scurt,
cum se mai numesc ele, din activele curente sau circulante.
Valoarea acestui indicator este de 1,14. Ţinând cont că pentru a fi o situaţie
mulţumitoare valoarea ar trebui să fie în jurul cifrei „2”, putem spune că acest indicator
nu pune într-o poziţie favorabilă firma.
Valoarea lui destul de mică este datorată în principal datoriilor comerciale
prezentate în Nota 5, care au o valoare foarte mare (2,614,603 mii lei) în exerciţiul
financiar la care facem referire.
Un al doilea indicator de lichiditate este Indicatorul lichidităţii imediate (2).
Acest indicator mai poartă denumirea de „Indicatorul test acid”. Acest
indicator a dobândit acest supranume deoarece el face o radiografie severă asupra
lichidităţii unui agent economic, şi presupune că unitatea ar trebui să-şi poată plăti
datoriile curente din activele curente uşor preschimbabile în masă monetară. Valoarea
lui optimă trebuie să fie apropiată de 1, şi de preferat supraunitara.
La SC Ascoma SA „Testul acid” arată următoarea situaţie:

Indicatorul lichidităţii imediate =

Active _ curente  Stocuri 5.732.968  4.564.735
   0,23
Datorii _ curente 5.024.740

Se observă din calculul prezentat anterior că valoarea obţinută (0,23), nu

numai că nu este apropiată de „1” sau mai mare ca 1, dar ea este chiar foarte mică
comparativ cu 1, fiind de ≈4,34ori mai mic decât optimul şi situaţia de dorit.

2) Indicatori de risc
Din categoria indicatorilor de risc fac parte:
a) Indicatorul gradului de îndatorare

Capital _ imprumutat
Indicatorul gradului de îndatorare =  100 sau
Capital _ angajat

Capital _ imprumutat
  100  1.500.000  0,99%
Capital _ propriu 1.517.142

Având în faţă acest indicator se observă cum capitalul împrumutat este sensibil
mai mic decât capitalul propriu, acesta reprezentând 99% din capitalul propriu. Din acest
fapt rezultă o capacitatea a unităţii de a-şi autofinanţa activitatea desfăşurată mică, motiv
pentru care în viitorul apropiat firma probabil va trebui să recurgă la împrumuturi.
b) Indicator privind acoperirea dobânzilor. Formula matematică a acestui
indicator este:

44
 Profit inaintea platii dobanzii si impozitul pe profit 1.080.408
   2,67ori
Cheltuieli _ cu _ dobanzile 404.807

Acest indicator cu valoarea de 2,67 este îngrijorător pentru unitate deoarece are o
valoare relativ mică, iar pentru a crea o stare confortabilă trebuie să fie cât mai mare cu
putinţa.
3) Indicatori de activitate
Indicatorii de activitate prezentaţi de SC Ascoma SA în Nota 9 a Situaţiilor
Financiare sunt următorii, cu următoarele valori:

Costul _ vanzarilor 15.117 .994

a) Viteza de rotaţie a stocurilor    38,88ori
Stocul _ mediu 388.806

Această valoare de 38,88 ne spune că stocul firmei a fost rulat de 38,88 ori în
decursul unui an de zile. Cealaltă modalitate de calcul a rulajului stocului care are ca
formulă de calcul raportul dintre stocul mediu şi costul vânzărilor înmulţit cu numărul
de zile calendaristice dintr-un an ne arată numărul de zile în care bunurile sunt stocate
în unitate. Conform Notei 9, din Anexa 4, numărul de zile în care bunurile sunt
depozitate în unitate este de 9,39 zile.
c) Viteza de rotaţie a debitelor

Sold _ mediu _ clienti 18.808

Viteza de rotaţie a debitelor   365   365  0,28
Cifra _ de _ afaceri 24.779.708

Acest indicator se află într-o uşoară descreştere faţă de anul precedent ceea ce ne
arată ca unitatea îşi recuperează mai uşor creanţele. Acest lucru s-a realizat datorită
faptului ca firma în ultima perioadă îşi selectează mult mai atent clienţii.

c) Viteza de rotaţie a creditelor – furnizor

Sold _ mediu _ furnizori 434.215

Viteza de rotaţie a creditelor – furnizor =   365   365  6,26
Achizitia _ de _ bunuri 25.318.642

Acest indicator aproximează zilele de creditare pe care societatea le obţine de

la furnizorii săi. Bine ar fi pentru unitate dacă ar reuşi să crească pe cât posibil valoarea
acestui indicator, astfel încât zilele pe care le obţine ca perioadă de creditare de la
furnizori să fie mai multe decât zilele oferite drept perioadă de creditare de unitate către
beneficiarii săi.
d) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate

C. A. 24.779.708
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate  A. _ imobilizate  6.744.895  3,67

e) Viteza de rotaţie a activelor totale

45
 Cifra _ de _ afaceri 24.779.708
Viteza de rotaţie a activelor totale    1,981ori
Total _ active 12.507.863

4) Indicatori de profitabilitate
Cel mai important indicator din această categorie este „marja brută din
vânzări”. Acest indicator poate arăta dacă societatea este capabilă să-şi controleze
costurile de producţie sau dacă este capabilă să-şi obţină preţul de vânzare optim sau
peste optim.
Marja brută din vânzări se calculează ca raport între profit brut obţinut din
vânzări şi cifra de afaceri, valoarea fiind exprimată procentual.
La SC Ascoma SA situaţia se prezintă după cum urmează:

Pr ofit _ brut _ din _ vanzari 537.008

Marja brută din vânzări   100   100  2,17
Cifra _ de _ afaceri 24.779.708

După cum se poate observa marja brută obţinută de societate în anul 2004 a
fost una destul de mică, de aproximativ 2,17%, ceea ce înseamnă că la 100 lei cifră de
afaceri profitul brut obţinut de firmă a fost de 2,17 lei.

Nota 10 „Alte informaţii”

După cum se poate observa din Anexa 4, Nota 10 la situaţiile financiare are
menirea de a prezenta succint cele mai importante date despre firmă. În această notă,
SC Ascoma SA a găsit de cuviinţa să recapituleze unele date prezentate anterior, dar
acum sunt prezentate mult mai succint şi fără explicaţii suplimentare informaţii cu
privire la:
- numele, adresa şi actul de înfiinţare
al societăţii;
- date referitoare la rezultatul
exerciţiului şi la rezultatul fiscal;
- cifra de afaceri obţinută în anul
raportat;
- onorariile plătite cenzorilor.
Această ultimă informaţie, referitoare la onorariile plătite de societate la
cenzorii externi ai societăţii este nouă, ea neapărând până în prezent nicăieri anterior.
Suma 66,900 mii lei plătită de societate către cenzori este ca urmare, a exprimării de
către aceştia a unei opinii asupra situaţiilor financiare şi, pentru certificarea acestora a
documentelor de sinteză.

46
 CAPITOLUL III

ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND NOTELE EXPLICATIVE

3.1.Noţiuni generale cu privire la Anexa/Nota explicativă la Bilanţ şi

contul de profit şi pierdere

Existenţa anexei ca document contabil de sinteză este o necesitate

informaţională, deoarece globalizarea şi insuficienţa informaţiilor furnizate de bilanţ şi
contul de profit şi pierdere nu permit obţinerea unei imagini fidele asupra patrimoniului,
situaţiei financiare a rezultatului întreprinderii.
În literatura de specialitate, poziţia anexei în ansamblul documentelor contabile
de sinteză a generat mai multe discuţii. Pentru unii autori „anexa” este o parte integrantă
din situaţiile financiare; pentru alţii, numai bilanţul şi contul de rezultate constituie
veritabile documente de sinteză, „anexa” reprezentând mai degrabă un demers analitic.
Etimologic, cuvântul „anexă” provine din latinescul „annexus” care semnifică
„ataşare la”. Deşi etimologia cuvântului anexă ne trimite cu gândul la semnificaţia a ceva
care este dependent sau subordonat faţă de altceva mai important, anexa ca document
contabil de sinteză, nu este un lucru accesoriu în raport cu Bilanţul şi Contul de rezultate.
Anexa este un produs conceptual, deoarece prezenţa ei este consecinţa aplicării
principiilor contabile, îndeosebi a principiului imaginii fidele şi a principiului
importanţei semnificative (sau al pragului de semnificaţie).
47
 Imaginea fidelă corespunde reflectării realităţii de către situaţiile financiare.
Este un principiu al principiilor, un obiectiv sau o finalitate a contabilităţii financiare. La
această finalitate, anexa vine ca un aport de fond.
În doctrina contabilă sunt consacrate situaţii când anexa joacă un rol major în
furnizarea unei imagini fidele asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului
întreprinderii.
Astfel, atunci când aplicarea unor principii sau norme contabile nu este
suficientă pentru a furniza o imagine fidelă, deoarece acestea conduc la o imagine fidelă
parţială, se prezintă informaţii complementare în anexă, care să ducă la obţinerea unei
imagini fidele asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului întreprinderii. Este
situaţia în care aplicarea principiilor contabile oferă o imagine fidelă numai asupra
patrimoniului sau/şi rezultatului întreprinderii, dar nu şi asupra situaţiei financiare. În
această situaţie, prin furnizarea de informaţii complementare în anexă privind situaţia
financiară, imaginea fidelă va fi restabilită în integrabilitatea sa.
Un alt caz când anexa are un rol important în furnizarea unei imagini fidele este
acela când aplicarea principiilor contabile se dovedeşte improprie pentru a reflecta
realitatea întreprinderii, deci, pentru a oferi o imagine fidelă asupra patrimoniului,
situaţiei financiare şi rezultatului. Într-o astfel de situaţie se impune abaterea de la
principiile contabile, bilanţul şi contul de rezultate fiind întocmite pe baza unor metode
contabile obligatorii, într-o atare circumstanţă este necesară menţionarea acestei derogări
în anexă, justificarea sa, cât şi influenţa derogării asupra patrimoniului, situaţiei
financiare şi rezultatului întreprinderii.
Anexa trebuie să conţină toate informaţiile de importanţă semnificativă privind
situaţia patrimonială şi financiară, cât şi rezultatul întreprinderii. Conform principiului
importanţei semnificative, situaţiile financiare trebuie să furnizeze orice informaţie care
ar putea afecta evaluările sau deciziile utilizatorilor de informaţie contabilă. Altfel spus,
este semnificativă orice informaţie, care, dacă nu a fost comunicată, va fi susceptibilă să
modifice judecăţile utilizatorului de informaţie contabilă.
Elaborarea unei anexe de calitate impune căutarea informaţiilor care au o
importanţă semnificativă, fie pentru a explica, fie pentru a completa elementele furnizate
de bilanţ şi de contul de profit şi pierdere.
Anexa îndeplineşte, în ansamblul documentelor contabile de sinteză, un dublu
rol:
 unul explicativ, deoarece permite o mai bună înţelegere a bilanţului şi contului de
profit şi pierdere;
 un al doilea rol, de instrument complementar bilanţului şi contului de rezultate.
„În literatura contabilă s-au formulat o serie de caracteristici ale anexei:
a) anexa este un document complementar bilanţului şi contului de rezultate
(ex: indicarea în anexă a regulilor de evaluare reţinute, analiza mişcării imobilizărilor,
în valoare brută, a amortizării şi provizioanelor);
b) anexa explicitează şi comentează informaţiile furnizate în bilanţ şi în
contul de rezultate (ex: semnalarea şi justificarea unei schimbări de metodă contabilă
cât şi prezentarea incidenţei acestei schimbări asupra patrimoniului situaţiei
financiare şi rezultatului întreprinderii);
c) anexa cuprinde o listă-tip de informaţii contabile, deoarece normele
contabile impun furnizarea anumitor informaţii contabile în anexă.
Aceste informaţii reprezintă conţinutul standardizat al anexei, care variază de
la ţară la ţară, în funcţie de tradiţia contabilă şi mediul economic, juridic, social şi fiscal
specifice fiecărei ţări.

48
 d) anexa este un document contabil deschis deoarece trebuie să conţină orice
informaţie care contribuie la reflectarea realităţii întreprinderii, respectiv la furnizarea
unei imagini fidele asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului
întreprinderii.
e) anexa consacră, implicit sau explicit, noţiunea de informaţie de importanţă
semnificativă, deoarece sunt cerute numai informaţiile care îndeplinesc această
caracteristică.
f) anexa este un produs informaţional eterogen, fiind parţial „contabilă” şi
parţial „extracontabilă”. Astfel, o parte din informaţii sunt extrase direct din conturi
cum este cazul prezentării situaţiei creanţelor (pe termen de lichiditate) şi datoriilor
(pe termen de exigibilitate). Alte informaţii sunt extracontabile, extrase de statisticile
de întreprindere (ex: număr mediu de salariaţi, număr de colaboratori cu contract
civil)”. 10
Pentru a fi un document util, anexa nu trebuie să fie nici prea „schematică” dar
nici o „enciclopedie” de informaţii. De aceea, ea trebuie să furnizeze doar informaţiile de
importanţă semnificativă pentru utilizatori. Se ştie că o supraabundenţă de informaţii,
mai ales atunci când sunt puţin organizate conduce la dezinformare.

3.2. Structura anexei sau notei practicată în România până la

introducerea noilor formulare de conturi anuale

Potrivit normelor contabile româneşti, anexa (nota) este un document contabil de

sinteză care „are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise în bilanţ
şi contul de profit şi pierdere şi conţine informaţii cu privire la situaţia patrimonială şi
financiară, rezultatele aferente exerciţiului încheiat, cum sunt:
- activele imobilizate;
- stocurile şi producţia în curs;
- creanţele şi datoriile;
- provizioanele;
- determinarea rezultatului fiscal;
- repartizarea rezultatului exerciţiului;
- informaţii suplimentare cu privire la: metodele de evaluare aplicate pentru
diferitele posturi din bilanţ şi contul de profit şi pierdere; menţionarea şi
justificarea cazurilor de modificare a acestora, precum şi metodele utilizate pentru
calculul amortismentelor şi provizioanelor; menţionarea motivelor pentru care
unele posturi din bilanţ şi contul de profit şi pierdere nu sunt comparabile de la un
exerciţiu la altul; alte informaţii pe care unitatea patrimonială le consideră
semnificative cu privire la aprecierea modului de întocmire a bilanţului contabil
pentru exerciţiul închis.” 11
Anexa este normalizată sub forma unei serii de tabele, la care se adaugă
prezentarea de „alte informaţii privind regulile şi metodele contabile şi date
complementare.” Anexa se descompune în următoarele tabele:
Anexa 1: „Repartizarea profitului”. În această notă se prezintă repartizarea
profitului net al exerciţiului (reflectat în soldul creditor al contului 121 „Profit şi
pierdere” şi care a fost influenţat cu obligaţia de plată a impozitului pe profit) pe
următoarele destinaţii:
- rezervele legale;
- acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi;
10
Feleagă N, Ionaşcu I., „Tratat de contabilitate financiară”, vol. I, Editura Economică, 1998, p.180.
11
Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii nr. 82/1991, art. 139, p.50
49
 - alte rezerve constituite ca surse proprii de finanţare;
- alte repartizări prevăzute de lege;
- participarea salariaţilor la profit;
- vărsăminte la buget din profitul regiilor autonome;
- dividende de plătit.
Tot în această notă se prezintă şi informaţia privind „profitul nerepartizat”,
reprezentând profitul net a cărui repartizare a fost amânată de adunarea generală a
acţionarilor sau asociaţilor.
Anexa 2: „Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie”, prezintă o
detaliere a existenţelor de stocuri (materii prime, materiale consumabile, obiecte de
inventar şi baracamente; producţiei în curs de execuţie, produse, stocuri aflate la terţi,
animale, mărfuri şi ambalaje), la începutul şi sfârşitul anului. Rubricile de stocuri sunt
evidenţiate în valori brute, deci necorectate cu provizioanele pentru depreciere.
Anexa 3: „Situaţia creanţelor şi datoriilor”, serveşte studiului echilibrului
financiar al întreprinderii. Deoarece structurarea activului şi pasivului bilanţier nu se
face, în principal, pe termen de lichiditate şi respectiv de exigibilitate, această notă
detaliază diferitele creanţe aparţinând activului imobilizat şi celui circulant, aflate în sold
la sfârşitul anului în:
- creanţe transformabile în lichidităţi într-un termen de sub un an;
- creanţe transformabile în lichidităţi într-un termen de peste un an.
La rândul lor, datoriile exprimate în lei şi în devize, aflate în sold, la sfârşitul
anului sunt detaliate în funcţie de termenele de exigibilitate în:
- datorii exigibile într-un termen de sub un an;
- datorii exigibile într-un termen situat în intervalul 1-5 ani;
- datorii exigibile într-un termen mai mare de 5 ani.
Anexa 4: „Situaţia altor provizioane”, prezintă existenţa (soldul iniţial şi soldul
final) şi mişcarea (cheltuieli privind provizioanele şi venituri din provizioane) aferente
provizioanelor, pe următoarele categorii:
- provizioane reglementate;
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
- alte provizioane pentru depreciere (provizioane pentru deprecierea stocurilor şi
producţie în curs, creanţelor şi titlurilor de plasament).
Anexa 5: „Date informative” cuprinde informaţii eterogene, evaluate în etalon
fizic (număr mediu de salariaţi, număr de colaboratori cu contract civil) şi în etalon
monetar, grupate pe următoarele categorii de date informative:
- date informative privind rezultatele înregistrate;
- date informative privind situaţia unor indicatori fizici şi valori;
- date informative privind evoluţia creditelor;
- date privind alocaţiile de la buget.
Tot în această notă se include:
a) „Plăţi restante” prezintă detalierea plăţilor restante, inclusiv obligaţiile restante
faţă de bănci şi creditori, atât pentru activitatea curentă cât şi pentru investiţii.
b) Impozite bancare, taxe şi alte obligaţii datorate şi vărsate pe care trebuie să le
efectueze fiecare agent economic sub formă de impozite, taxe şi contribuţii la bugetul
de stat, bugetul local, fondurile cu destinaţie specială şi bugetul asigurărilor sociale de
stat.
Anexa 6: „Situaţia activelor imobilizate”: furnizează informaţii privind
valoarea brută, amortizările şi provizioanele pentru depreciere aferente imobilizărilor.
Această notă se descompune în trei părţi:

50
 A. „Valoarea brută”: această situaţie prezintă existenţele şi mişcările diferitelor
elemente de imobilizări (necorporale, corporale şi financiare).
B. „Amortizări”: prezintă existenţa şi mişcarea amortizărilor aferente
imobilizărilor necorporale şi corporale.
C. „Provizioane pentru depreciere”: prezintă existenţa şi mişcarea provizioanelor
pentru depreciere aferente diferitelor elemente de imobilizări necorporale,
corporale şi financiare.
Anexa 7: „Alte informaţii privind regulile şi metodele contabile şi date
complementare” cuprinde:
I. Informaţii asupra regulilor şi metodelor contabile folosite:
- indicarea modului de evaluare a diverselor poziţii din bilanţ şi contul de profit şi
pierdere, mai ales când există opţiuni între mai multe metode;
- metodele utilizate pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor;
- indicarea şi justificarea derogărilor de la principiile generale;
- comentarii asupra absenţei comparabilităţii conturilor şi asupra eventualelor
adaptări ale informaţiilor prezentate în exerciţiul precedent.
Astfel derogările de la principiile generale nu trebuie numai indicate şi
justificate; totodată se impune prezentarea incidenţelor acestor derogări asupra situaţiei
patrimoniale, rezultatului şi situaţiei financiare. În cazul neasigurării permanenţei
metodelor, anexa trebuie să precizeze schimbarea de metodă, dar comparabilitatea datelor
este asigurată de retratări la care sunt supuse informaţiile din conturi, retratări care
trebuie menţionate în notă.
II. Alte informaţii:
- Angajamente financiare reflectate în conturi în afara bilanţului;
- Informaţii referitoare la modificarea capitalului;
- Analiza următoarelor conturi:
- acţiuni proprii;
- cheltuieli şi venituri excepţionale;
- cheltuieli şi venituri pentru exerciţiul anterior;
- diferenţe de conversie;
- alte conturi semnificative;
- sume neclarificate în soldul contului 473 „Decontări din operaţii în curs
de clarificare”
- Alte elemente semnificative:
- comentarii asupra cifrei de afaceri;
- evenimente posterioare închiderii exerciţiului încheiat;
- elemente contabilizate în conturile exerciţiului încheiat, care privesc
exerciţiile precedente (eventualele erori constatate după aprobarea şi depunerea
bilanţului contabil al exerciţiilor precedente);
- alte informaţii pe care unitatea consideră că este necesar să le prezinte.
Creşterea rolului informaţional al anexei (notei), în practica contabilă, trebuie să
plece de la ameliorarea doctrinei contabile româneşti.
Astfel, normele contabile româneşti trebuie să consacre motivaţia conceptuală a
anexei, ca document solicitat de aplicarea unor principii contabile, în special principiul
imaginii fidele şi principiul importanţei relative. 12

3.3. Conceptul de normalizare

12
Feleagă N., Ionaşcu I., „Tratat de contabilitate financiară”, Editura Economică, Bucureşti, 1998, p. 185.
51
 În majoritatea ţărilor, contabilitatea este supusă procesului de normalizare. Prin
acesta se garantează utilizatorilor externi o informare financiară de calitate. În plus,
lucrările de normalizare sunt un prilej de reflecţii, care stimulează şi imbunătăţesc atât
practica, cât şi gândirea contabilă, contribuind, astfel, la perfecţionarea contabilităţii.
Procesul de normalizare opune, de o manieră simplificată, doi actori: puterea
publică şi profesia contabilă. Primul reprezintă interesele societăţii în ansamblul său, în
timp ce al doilea apără aspiraţiile lumii afacerilor. Interesele celor doi actori nu sunt, în
mod sistematic, opozabile, dar nici nu se identifică de prea multe ori.
Contextul economic, politic, social, cultural şi istoric diferit a favorizat acţiunea
unuia sau altuia dintre cei doi actori sau, dimpotrivă, a creat premise pentru conlucrarea
acestora.
Astfel, în unele ţări, în special în cele anglo-saxone, intervenţia puterii publice, în
actul de normalizare, are o intensitate redusă. Se consideră că alegerile contabile ţin de
responsabilitatea conducătorilor întreprinderii, cu condiţia ca aceştia să respecte principiile
contabile general admise.
În alte ţări precum Germania şi Franţa, normele contabile sunt definite de un
organism de stat. Statul apare pe scena normalizării atât în calitate de garant al justiţiei, cât
şi de utilizator preferenţial de informaţie financiar-contabilă.
Un sistem de normalizare, dominat de un singur actor, prezintă riscul de a fi
acuzat de lipsă de obiectivitate ceea ce din punctul de vedere al multor specialisti nu este în
regulă şi poate reprezenta un pericol pentru lumea afacerilor. Din acest motiv, se constată o
tendinţă de echilibrare a forţelor, de utilizare eficientă a capacităţii tuturor celor interesaţi
de informaţia financiar- contabilă.
Natura publică sau privată a procesului de normalizare are incidenţă asupra
perimetrului acoperit de normalizare:
- determinarea unei terminologii şi a principiilor contabile generale comune;
- definirea informaţiei conţinute în documentele de sinteză;
- modul de prezentare a documentelor de sinteză;
- elaborarea unui plan de conturi şi stabilirea unei scheme de înregistrare a
diferitelor operaţii care apoi să fie preluată şi folosită de către toată lumea în acelasi
mod.
Ultimul obiect reprezintă forma cea mai restrictivă de normalizare. Avantajele ei
se manifestă, după unii autori, prin facilitarea controlului contabilităţilor şi prin creşterea
productivităţii întocmirii conturilor. Totuşi, medalia normalizării restrictive are şi ea revers:
 nu poate acoperi toate particularităţile; din acest motiv, în ţările cu plan contabil
general s-au prevăzut complemente la aceste planuri, pentru a rezolva problemele
specifice ale diferitelor sectoare;
 afectează creativitatea pe care ar trebui să o manifeste contabilul.
Indiferent de caracterul lor public sau privat, organismele de normalizare din
diferitele ţări recurg, în procesul de elaborare a normelor, la o serie de opţiuni.
Profesorul Danniel Moussard în scopul de a analiza aceste optiuni şi motivele
pentru care apar propune, în unul dintre studiile sale, crearea unei matrice de analiză, prin
intersecţia a două axe13:
 Axa mijloacelor utilizate pentru a justifica alegerile. Aceasta are ca puncte extreme
logicul (care vizează un demers raţional şi caută să recurgă la demonstraţie) şi
politicul (care vizează discursul şi impactul lui psihologic, puterea imaginii şi
efectului).
 Axa obiectivelor informaţiei contabile. Extrema idealistă a acestei axe face referire
la un maximum de neutralitate formalizată prin refuzul de a privilegia anumite
13
Feleagă N., „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p. 18.
52
 interese particulare.
La cealaltă extremă a axei, se găseşte utilitatea, altfel spus consecinţele
economice ale alegerilor contabile. Matricea creată prezintă o adevărată tipologie a
alegerilor contabile, ceea ce demonstrează că regulile concrete pot fi justificate în diverse
moduri. Din multitudinea de elemente definite de cele două axe, câteva par a fi cele mai
relevante:
- în cadranul „idealist/logic”: performanţele informative ale diferitelor metode de
contabilitate de inflaţie se pot testa, plecând de la un scenariu de economie fără
inflaţie; se realizează, în final, o comparaţie între informaţiile furnizate de
diferitele metode şi realul determinat.
- în cadranul „utilitar/logic”: în contabilitatea generală este posibilă constituirea
unui sistem de contabilizare a operaţiilor în devize, bazat pe anumite principii
cum ar fi separarea funcţiilor exploatare şi financiar; obiectul este utilitar, metoda
poate fi logică, fără a fi matematică.
-în cadranul „utilitar/politic”: în S.U.A., normele pentru sectorul petrolier sunt
rezultatul presiunilor.
Concluzia studiului realizat de profesorul francez este că: „normele contabile sunt
alese, cel mai frecvent, prin consens, Ceea ce nu exclude nici referinţa la criterii ştiinţifice
(de tipul „adevărat”, „just”, „eficace”), nici purul lobby-ing, nici efectele discursului”.
Normalizarea contabilă constă, deci, în definirea de norme şi aplicarea acestora.
Normele reprezintă reguli precise, de evaluare, de înregistrare, de clasificare şi de
prezentare a informaţiilor. „Ele au caracter de generalitate mai redus decât postulatele şi
principiile, motiv pentru care, în condiţiile unor schimbări importante în mediul economic,
financiar şi social, sunt supuse unui proces de adaptare sau chiar de înlocuire”14.
Cealaltă dimensiune a normalizării contabile, aplicarea normelor, se realizează
prin intermediul obligaţiilor legale, reglementare şi profesionale, la nivel naţional şi
comunitar, precum şi prin cea a recomandărilor la nivel internaţional.
În România, elaborarea normelor se realizează la nivelul Ministerului Finanţelor
(Direcţia Generală a Contabilităţii). Caracterul public al procesului de normalizare se dorea
atenuat prin înfiinţarea, în 1992, a Colegiului Consultativ al Contabilităţii, organism în care
urmau să fie reprezentate, competent, diferitele categorii interesate de informaţia financiar-
contabilă. O problemă care încă îşi aşteaptă rezolvarea.

3.4. Modele de Anexe în ţările dezvoltate ale lumii

3.4.1. Prezentarea Anexei în Statele Unite ale Americii

Situaţiile financiare întocmite de întreprinderile americane se referă la:

- bilanţ;
- cont de profit şi pierdere;
- tabloul fluxurilor de trezorerie;
- tabloul capitalurilor proprii, numit şi situaţia variaţiei capitalurilor proprii;
- de dată mai recentă (1997), situaţia rezultatului global (sub diferite forme de
prezentare);
- anexele relative la situaţiile financiare.

14
Feleagă N., „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p. 20.
53
 Dacă bilanţului şi contului de profit şi pierdere nu le sunt consacrate norme
specifice, în referenţialul contabil american, în schimb tabloului fluxurilor de trezorerie îi
sunt destinate trei norme: FAS15 95, modificată prin FAS 102 şi FAS 104.
Conturile unei societăţi americane, care dispune de filiale, sunt în mod
obligatoriu conturi consolidate. Atunci când sunt întocmite conturi consolidate, conturile
individuale nu sunt publicate şi auditate. În absenţa filialelor, metodele de evaluare
utilizate în conturile individuale ale unei societăţi sunt aceleaşi cu cele la care ea ar face
apel dacă ar trebui să întocmească conturi consolidate.
Pentru un specialist contabil din Europa continentală, obişnuit cu formate
normalizate privind situaţiile financiare, dificultatea lecturii conturilor societăţilor
americane provine din faptul că nu există modele standard, nici măcar pentru bilanţ şi
contul de profit şi pierdere. De asemenea, denumirea situaţiilor financiare nu este nici ea
standardizată. Normele contabile americane referitoare la prezentarea conturilor fixează
regulile generale (de exemplu: prezentarea efectelor schimbărilor de metodă în contul de
profit şi pierdere), fără să impună denumiri de documente contabile şi formate precise.
Important este ca termenii utilizaţi să fie expliciţi. De exemplu, contul de profit şi
pierdere poate fi intitulat: (1) Statement of Income; (2) Statement of Earning; (3)
Statement of Operations. Ultima denumire este utilizată atunci când este vorba despre un
cont de profit şi pierdere care relevă pierderi. Nici bilanţul nu este scutit de mai multe
denumiri. Deşi denumirea cea mai întâlnită este cea de „Balance sheet”, se mai utilizează
şi denumirile de „Statement of Financial Position” şi de „Statement of Financial
Condition”.
Atunci când este vorba despre conturi consolidate, denumirea situaţiilor financiare
este precedată de cuvântul „consolidat” (consolidated).
În ciuda unei terminologii diverse, în interiorul aceleiaşi întreprinderi se aplică
principiul permanenţei metodelor. Altfel spus, utilizatorul situaţiilor este asigurat că
dispune de informaţii financiare stabilizate pe o lungă perioadă

Tabloul fluxurilor de trezorerie (statement of cash flows)

Dispoziţiile prevăzute în norma FAS 95, modificată prin norma FAS 102,
înlocuiesc şi anulează opinia APB no. 19 „Publicarea variaţiilor în situaţia
financiară” (Reporting Changes în Financial Position). Ele obligă întreprinderea să
furnizeze un tablou al fluxurilor de trezorerie şi solicită ca informaţiile specifice
referitoare la operaţiile de finanţare şi de investiţii, altele decât cele de simplă trezorerie,
cât şi alte evenimente să facă obiectul unor publicări separate.
APB 19 permitea, dar nu solicita, ca întreprinderile să prezinte fluxurile de
lichidităţi în tabloul de variaţii ale situaţiei financiare.
În cadrul conceptual american, SFAC 5 prevede că „un ansamblu complet de
situaţii financiare, la nivelul unui exerciţiu, trebuie să prezinte... fluxurile de
lichidităţi ale perioadei”16.
Practica a identificat o serie de probleme implicate de utilizarea tabloului de
variaţii ale situaţiei financiare:
- ambiguitatea unor termeni utilizaţi precum cel de „fonduri”;

15
FAS – „Financial Accounting Standards”
16
Feleagă N., „Sisteme contabile comparate” – Vol. 1, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 193
54
 - lipsa de comparabilitate ce rezultă din diversitatea obiectivelor tablourilor
prezentate (trezoreria, trezoreria şi investiţiile pe termen scurt, activele cu rotaţie rapidă
(quick assets) sau fondul de rulment;
- diferenţele care rezultă în definirea fluxurilor de fonduri ce îşi au
originea în operaţiile de exploatare (trezoreria sau fondul de rulment);
- diferenţele în modurile de concepere a tablourilor (prezentare sub formă
de resurse şi utilizări ale fondurilor sau prezentare legată de ciclul de exploatare);
- variantele în clasificarea posturilor specifice în modelul legat de exploatare
etc.).
Lipsa unor obiective clare, referitoare la variaţiile situaţiei financiare era cauza
principală a acestei diversităţi.
Tabloul fluxurilor de trezorerie este o situaţie a variaţiilor de lichidităţi intervenite
în cursul perioadei. Deşi aparent simplă, această definire comportă o serie de clarificări,
referitoare la:
- definirea lichidităţilor;
- clasificarea de manieră logică a numeroaselor tranzacţii ce afectează lichidităţile;
- legătura dintre fluxurile de lichidităţi şi fluxurile de rezultate;
- prelucrarea tranzacţiilor nemonetare;
- prelucrarea fluxurilor în monede străine.

Tabloul capitalurilor proprii (statement of changes în equity)

Situaţiile financiare publicate comportă un tablou al variaţiilor capitalurilor
proprii, ce analizează, după natura lor, următoarele posturi:
I. elementele ce compun capitalurile proprii:
• capital: acţiuni ordinare;
• prime de emisiune;
• rezerve;
• alte elemente;
II. mişcările (variaţiile) intervenite în cursul exerciţiului:
• creşterea de capital;
• alte emisiuni de acţiuni (dintre care, emisiunile în favoarea personalului);
III. rezultatul perioadei;
IV. dividendele distribuite.
Acest tablou este conceput astfel încât să se facă legătura între capitalurile proprii
la începutul exerciţiului şi cele la închiderea exerciţiului. În general, el este prezentat sub
forma unei anexe.

Rezultatul global sau economic (comprehensive income)

În literatura de specialitate, acest tip de rezultat mai este numit rezultatul

extins (resultat etendu, în franceză) sau rezultatul de ansamblu.
În iunie 1997, FASB 17 a emis norma FAS 130 „Raportarea rezultatului
global” (Reporting Comprehensive Income), normă care este consacrată prezentării şi
comunicării rezultatului economic.
Conform acestei norme, elementele ce nu tranzitează prin contul de profit şi
pierdere şi care afectează în mod direct fondurile proprii trebuie să fie detaliate într-o
situaţie financiară de aceeaşi importanţă ca şi celelalte situaţii financiare, iar soldul cumulat
al acestor elemente trebuie să figureze într-o linie distinctă a fondurilor proprii prezentate

17
FASB – „Financial Accounting Standards Board”
55
în bilanţ, în scopul ameliorării informării financiare, facilitând astfel o mai bună
comparabilitate printr-o prezentare mai omogenă.

3.4.2. Anexa în Regatul Unit al Marii Britanii

Modelul situaţiilor financiare cuprinde conform legislaţiei în vigoare din Marea

Britanie trei componente:
1. Bilanţ;
2. Cont de profit şi pierdere;
3. Anexă.
În contextul britanic, plaja de opţiuni privind modelele de bilanţ şi de cont de
profit şi pierdere este destul de mare. În consecinţă, anexa, ca instrument de bază în
comunicarea financiară şi în calitatea de complement de informaţii, va fi structurată în
funcţie de modelele de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere, reţinute de întreprinderi.
Structura generală a anexei în întreprinderile britanice urmează linia generală. Ea
cuprinde, deci:
- prezentarea politicii contabile;
- analiza anumitor posturi din bilanţ şi contul de profit şi pierdere;
- informaţii complementare.
Având în vedere că economia britanică este una de tip bursier, există o veche
tradiţie ca anexei să i se acorde un rol important în informarea financiară (diclo-sure).
Obligaţiile întreprinderilor în materie de comunicare financiară prin anexă, sunt
fixate prin legislaţie (CA) şi standarde (SSAPS), şi pot fi sistematizate în următorul tabel18:

Tabel nr. 3.1.

Obligaţiile întreprinderilor legate de comunicarea financiară prin anexă
Prezentarea politicii contabile (Accounting policies):
- Menţionarea aplicării convenţiilor contabile de bază şi eventualelor derogări
(Reference to fundamental accounting concepts and accounting bases for possible
departures)
- Indicarea alegerilor operate în cadrul regulilor opţionale (Disclosure of alternative
rules used)
- Informaţii relative la schimbările de politici contabile (Disclosure of changes în
acoounting policies)
- Modalităţi de amortizare a imobilizărilor (metode şi durată) (Depreciation of fixed
assets (methods and useful lives)
- Modul de tratare a diferenţelor de conversie (Treatment of exchange differences)
- Modul de tratare a contractelor de locaţie (Treatment of leases)
- Modul de tratare a cheltuielilor privind impozitul pe profit (Treatment of taxation)
Analiza anumitor posturi din bilanţ şi contul de profit şi pierdere (Balance sheet and
profit and loss account disclosures)
- Structura şi evoluţia activului imobilizat (în valori brute şi amortizări) (Analysis of
the movements of the year for each category of fixed assets (cost or valuation and
depreciation))
- Analiza activului net structurat pe sectoare de activitate şi zone geografice
(Analysis of net assets by class of business and geographically)

18
Feleagă N., „Sisteme contabile comparate”, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 149
56
 - Informaţii privind activele reevaluate şi impactul asupra rezultatului (Disclosure
of revalued assets and effects on profit and loss account)
- Indicaţii privind cheltuielile financiare imobilizate (Disclosure of financial charges
capitalized)
- Analiza fondului comercial şi a modalităţilor de depreciere a acestuia (Analysis of
goodwill and depreciation of it)
- Indicaţii privind valoarea contabilă şi valoarea globală de piaţă a titlurilor cotate
(Disclosure of book value and market value of listed investments)
- Informaţii privind cheltuielile de cercetare şi dezvoltare (Disclosure of research
and development charges)
- Prezentarea şi justificarea metodelor de evaluare reţinute pentru contabilizarea
titlurilor imobilizate (Disclosure of the particulars of the valuation method of
fixed assets investments by directors)
- Prezentarea şi justificarea cheltuielilor financiare, de cercetare şi dezvoltare şi de
administraţie generală încorporate în costul stocurilor (Disclosure of financial
charges, research and development charges and general administrative overheard
allocated to the cost of stocks and reasons for such treatment)
- Indicaţii privind valorile contabile şi de piaţă; în cazul diferenţelor semnificative
(Disclosure of book value and replacement cost of stocks if any material
difference)
- Analiza cheltuielilor financiare (Analysis of financial charges)
- Analiza cheltuielilor privind amortizările şi provizioanele (Analysis of
depreciation and provision charges)
- Analiza cheltuielilor şi veniturilor excepţionale şi extraordinare (Particulars of
extraordinary profits and charges)
Informaţii complementare (Further informations)
- Efectivul de salariaţi mediu al exerciţiului! (Average number of persons
employed during the year)
- Informaţii privind remunerarea conducătorilor şi salariile cele mai mari
(Disclosure of| directors emoluments and highest employeesj salaries)
- Onorariile auditorilor (Disclosure of audit fees)
- Informaţii privind operaţiile realizate cu conducătorii şi persoanele asociate
(Disclosure of transactions with directors and related parties)
- Prezentarea angajamentelor privind pensiile (Disclosure of pensions
commitments)
Evenimente posterioare închiderii exerciţiului! (Disclosure of post balance sheet events).

Tabloul de finanţare

În contextul economiei britanice, tabloul de finanţare (Statement of Source and

Application of Funds) este o practică aproape universală, deşi aceasta nu se realizează în
mod uniform. Excepţie de la această practică fac întreprinderile care au o „cifră de afaceri”
sau un „profit brut” inferior sumei de 25.000£, anual, întreprinderi cărora nu le sunt
solicitate prezentarea şi comunicarea acestui document de sinteză.
Spre deosebire de experienţa americană care structurează tabloul începând cu
profitul sau pierderea după impozitare, situaţia britanică începe, de obicei, cu profitul sau
pierderea înaintea impozitării.
Tabloul de finanţare, în Regatul Unit, este solicitat prin SSAP 19 10. În virtutea
acestui standard, el nu este însă un tablou de trezorerie propriu-zis. Abia apariţia noului
19
SSAP – „Statements of Standard Accounting Practice”
57
standard, „Contabilitatea fluxurilor de trezorerie” (septembrie 1991) pune bazele unui
veritabil tablou de trezorerie. Totuşi, trebuie precizat că întreprinderile britanice au
libertatea de a alege modelul de tablou de finanţare care se pretează cel mai bine
necesităţilor lor de analiză, tendinţa generală fiind cea în favoarea tablourilor care
analizează variaţiile de trezorerie.
Dacă avem în vedere standardul SSAP 10, se poate spune că modelul degajat de
conţinutul acestuia este bazat pe variaţia fondului de rulment (increase/decrease în
working capital) care se calculează succesiv:
- de sus în jos, scăzând utilizările (application of funds) perioadei din resursele
corespunzătoare (source of funds);
- de jos în sus, prin variaţia elementelor de necesar în fond de rulment şi de
lichidităţi nete (net liquid funds).
Există o deosebire de fond între abordarea franceză care integrează conceptul
de „capacitate de autofinanţare” şi cea britanică care se referă la „un total al
fondurilor generate de operaţii” (total generated by operations). În abordarea franceză,
capacitatea de autofinanţare este calculată plecând de la rezultatul net, în timp ce în cea
britanică, totalul fondurilor este calculat pe baza rezultatului înaintea impozitării20.
În mod concret, conform SSAP 10, modelul de tablou de finanţare se prezintă
astfel:
Tabelul 3.2.
Modelul tabloului de finanţare în Marea Britanie
Rezultatul înaintea impozitării şi elementele extraordinare (Profit before tax and
extraordinary items)
Elementele extraordinare (Extraordinary items)
Ajustări care corespund elementelor nemonetare: Amortizări şi provizioane (Ajustments
for items notinvolving the movement of funds: depreciation)
Totalul fondurilor care provin din exploatare
(Total generated from operations)
(A)
Alte surse de finanţare (Funds from other sources)
Cesiuni de imobilizări (Disposals of fixed assets)
Creşteri de capital (Share capital increase)
Creşteri de împrumuturi pe termen lung (Long term loans increase)
(B)
Utilizări de fonduri (Application of funds)
Dividende plătite (Dividends paid)
Impozit plătit (Tax paid)
Achiziţionări de imobilizări (Purchase of fixed assets)
Rambursarea împrumuturilor pe termen lung (Re-payment of long term loans)
(C)
Creşterea/Diminuarea fondului de rulment (In-crease/Decrease în working capital)
Stocuri (Stocks)
Debitori (Debtors)
Creditori (cu excepţia impozitului şi dividendelor propuse) (Creditors (excluding
taxation and pro-posed dividends))
Titluri de plasament (Current investments)
Disponibilităţi (Cash)
(A + B - C)

20
Feleagă N., „Sisteme Contabile Comparate”, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 154
58
 3.4.3. Prezentarea Anexei în Franţa

Trebuie precizat încă de la început faptul că francezii se ataşează mai degrabă

noţiunii de documente de sinteză decât celei de conturi anuale.
Conturile anuale conţin bilanţul, contul de rezultate (contul de profit şi pierderi)
şi o anexă; ele formează un tot nedisociabil.
Prezenţa anexei în legislaţia şi practica franceză este datorată, în mod cu totul
exclusiv Directivei a 4-a şi influenţei anglo-saxone asupra contabilităţii franceze.
Specialiştii francezi preferă noţiunea de documente de sinteză care, pe lângă
cele trei conturi anuale, cuprinde şi alte piese, în primul rând, un tablou de finanţare.
Imaginea fidelă (l'image fidele) este şi ea un „import” de origine anglo-saxonă,
via Directiva a 4-a.
Referitor la conţinutul imaginii fidele, Codul de comerţ afirmă: „conturile anuale
trebuie să fie conforme cu regulile în vigoare, sincere şi să ofere o imagine fidela a
patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatului întreprinderii”21.
Elementele furnizate de anexă pot corespunde informaţiilor numerice sau
aprecierilor de natură calitativă. Valoarea anexei este dată mai mult de relevanţa
indicaţiilor conţinute decât de volumul acestora în structura anexei, PCG oferă tabele de
referinţă privind:
- evoluţia valorii brute a imobilizărilor;
- evoluţia amortizărilor;
- evoluţia provizioanelor;
- situaţia scadenţelor, creanţelor şi datoriilor la sfârşitul exerciţiului;
- filialele şi participaţiile.
La modul general, se poate spune că prezentarea anexei se organizează în patru
mari categorii de informaţii sau comentarii:
- regulile şi metodele contabile;
- complemente de informaţii referitoare la bilanţ;
- complemente de informaţii referitoare la contul de rezultate;
- alte elemente informaţionale.
Categoria „reguli şi metode contabile” serveşte la menţionarea principiilor generale
aplicate, derogărilor eventuale de la aceste principii, indicându-se în acest ultim caz,
influenţa lor asupra situaţiei patrimoniale, rezultatului şi situaţiei financiare a
întreprinderii.
Întreprinderea menţionează metoda contabilă reţinută atunci când există mai
multe metode sau opţiuni privind rezolvarea aceleiaşi probleme.
Anexa trebuie să justifice orice schimbare de metode şi să indice influenţa acestei
schimbări asupra situaţiei patrimoniale, rezultatului şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Într-o accepţiune mai largă, anexa trebuie să prezinte circumstanţele care împiedică
compararea posturilor bilanţului şi contului de rezultate, de la un exerciţiu la altul.

Tabloul de finanţare (Tableau de financement)

În viziunea PCG, tabloul de finanţare este un document facultativ deoarece el
face parte din documentele de sinteză ale sistemului dezvoltat. Legea din 1 martie 1984
care solicită ca întreprinderile care au fie 300 de salariaţi, fie o cifră de afaceri de 120
milioane de FRF, să întocmească un tablou de finanţare o dată cu bilanţul anual.
Spre deosebire de alte ţări (în special cele anglo-saxone), în Franţa, tabloul de
finanţare nu face, deci, parte din conturile anuale. Pentru introducerea unui tablou de

21
Feleagă N., „Sisteme contabile comparate”, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 209-210
59
finanţare pledează şi norma internaţională nr. 7 a IASC, aplicabilă la situaţiile financiare
referitoare la exerciţiile deschise începând cu 1 ianuarie 1979.
Introducerea tabloului de finanţare în structura noului sistem contabil românesc,
pentru uzul întreprinderilor mari şi al utilizatorilor lor externi, ar mări valenţele lui
calitative. De altfel, un anunţat proiect al Colegiului Consultativ al Contabilităţii ar trebui
să fie finalizat în 1995.

3.4.4. Prezentarea anexei în Germania

Conform contabilităţii germane, situaţiile financiare se compun din:

- Bilanţ;
- Contul de profit şi pierdere;
- Anexă.
Anexa conţine patru mari categorii de informaţii sau de comentarii:
- principiile contabile utilizate, regulile reţinute de prezentare, de
evaluare şi de conversie, influenţa înregistrării în contabilitate a
operaţiilor care rezultă din dispoziţii pur fiscale;
- complemente de informaţii relative la posturile bilanţiere;
- complemente de informaţii relative la posturile contului de profituri
şi pierderi;
- diverse informaţii relative la societate (efectiv, remuneraţiile
conducătorilor, compoziţia capitalului etc.).
Prima categorie se referă la o problematică similară contabilităţii britanice şi
franceze.

Complementele de informaţii, relative la posturile bilanţiere

Întreprinderea prezintă evoluţia diferitelor posturi ale activului imobilizat şi a
postului „Cheltuieli de demaraj şi de dezvoltare”, precum şi a amortizării acestor elemente.
Se realizează o analiză a scadenţelor creanţelor şi datoriilor, cu indicarea
obiectului şi naturii garanţiilor existente.
În situaţia în care s-a procedat la o repartizare parţială a profitului, se evidenţiază
incidenţa deciziei de repartizare asupra posturilor implicate: rezerve, rezultat reportat etc.
Sunt expuse, de asemenea, explicaţii referitoare la unele posturi particulare, în
special:
- fondul comercial (amortizare pe o durată mai mare de 4 ani);
- primele de rambursare a obligaţiunilor;
- primele de emisiune;
- posturile particulare cu caracter de rezerve;
- creanţe sau provizioane pentru impozitul amânat.
Complementele de informaţii relative la posturile contului de profituri şi
pierderi
Aceste complemente se referă în special la:
- - deprecierile cu caracter excepţional relative la activul imobilizat;
- deprecierile elementelor de activ circulant destinate întâmpinării fluctuaţiilor de
curs;
- deprecierile practicate ca urmare a dispoziţiilor fiscale;
- posturile de cheltuieli şi de venituri extraordinare;
- împărţirea cheltuielii privind impozitul pe profit între partea imputabilă
rezultatului ordinar şi partea imputabilă rezultatului extraordinar;
60
 - incidenţa dispoziţiilor fiscale specifice asupra rezultatului.

3.4.5. Anexa în Olanda

Olanda este unica ţară a Europei continentale care, din punct de vedere contabil,
se înscrie pe linia tradiţiilor anglo-saxone: un minimum de reglementare şi o alegere relativ
liberă a principiilor contabile. Din acest ultim punct de vedere ea a fost chiar mai
„extremistă” decât Statele Unite şi Marea Britanie.
Dacă prin orientarea economică a contabilităţii se alătură ţările anglo-saxone, nu
acelaşi lucru se poate spune şi în privinţa reglementării care este una predominant statală.
Din cele două trăsături fundamentale puţin compatibile, s-ar putea afirma chiar antinomice,
a rezultat locul original pe care contabilitatea socială a întreprinderii olandeze îl ocupă atât
în Europa cât şi în lume. Cele două trăsături nu puteau să fie decât produsul unui context
istorico-politic al Olandei, context în care s-a identificat influenţa a trei factori
fundamentali:
- concentrarea economiei olandeze,
- o foarte puternică dezvoltare a activităţii sale internaţionale,
- un rol important jucat, cel puţin într-o anumită epocă, de politica „statului
providenţial” (Wel-fare State).
Regulile de prezentare a conturilor anuale
În privinţa bilanţului, comparativ cu contabilitatea franceză, se constată o
diversitate mai mare de prezentare şi o concepţie diferită de structurare.
Diversitatea mai mare de prezentare se manifestă prin inexistenţa unui model de
bilanţ obligatoriu, cu excepţia societăţilor pe acţiuni şi a celor cu răspundere limitată.

Totuşi, pentru reducerea diversităţii, prin decretul din 23 decembrie 1983,

legiuitorul a impus societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată să prezinte
bilanţul lor conform uneia din următoarele forme (prezentăm în continuare numai structura
generală)22:
Tabel 3.3.
Forma scurtă de bilanţ în Olanda
Modelul A: Forma scurtă Bilanţ
Active imobilizate
+ Active circulante
- Datorii pe termen scurt=
------------------------------------
= Datorii pe termen lung
+ Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
+ Capitaluri proprii

Tabel 3.4.
Forma lungă de bilanţ în Olanda
Modelul B: Forma lunga Bilanţ
Active imobilizate Capitaluri proprii
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
Datorii pe termen lung
Active circulante Datorii pe termen scurt
22
Feleagă N., „Sisteme contabile comparate”, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 310
61
 Total activ Total pasiv

Este uşor de sesizat că modelul B este asimilat şi de noul sistem contabil

românesc.
Din punct de vedere al structurării bilanţului, legiuitorul olandez privilegiază,
pentru pasiv, criteriul de clasificare tradiţional: ordinea crescătoare a exigibilităţii, în
acelaşi timp, în activ, este acreditată distincţia funcţională „activ imobilizat-activ
circulant”, distincţie care operează, de asemenea, în Franţa.
Bilanţul olandez poate să fie prezentat fie înainte, fie după repartizarea
rezultatului, iar modalitatea reţinută trebuie precizată în antet.
În privinţa contului de profit şi pierdere, să notăm marea diversitate de modele,
diversitate susţinută de proba de supleţe a legiuitorului şi de satisfacerea diferitelor
exigenţe ale secretului afacerilor.
Proba de supleţe se traduce prin existenţa a două modele: unul, centrat pe
vânzări, cu o descompunere a cheltuielilor pe funcţii, un al doilea, centrat pe producţie, cu
o descompunere a cheltuielilor după natură. Ambele modele pot fi prezentate în format
vertical (listă) sau în format orizontal (în tabel).
Exigenţele privind secretul afacerilor diferenţiază modelele de întocmire de cele
de publicare a contului de profit şi pierdere, dar şi modelele celor 3 categorii de societăţi:
mari, mijlocii şi mici.
Anexa trebuie să ofere informaţii de detaliu privind natura şi mărimea diferitelor
elemente excepţionale.

3.5. Prezentarea notelor explicative în România în concordanţă cu

standardele internaţionale

Până la aplicarea ordinului nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea

Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, Bilanţul contabil era alcătuit
din: - Bilanţ;
- Cont de profit şi pierdere;
- Anexă.
Odată cu introducerea acestui ordin în legislaţia României de către Ministerul
Finanţelor Publice, termenul de „Anexă” a fost înlocuit cu cel de „Notă”. Legiuitorul
român a considerat că este mai bine să preia terminologia de „notă” din sistemul contabil
anglo-saxon, deoarece pentru mulţi dintre cei care completau documentele de sinteză la
încheierea exerciţiului financiar, denumirea de anexă le creea impresia unor documente
nesemnificative şi inutile.
Deşi, şi până în anul 2001 organele statului acordau aceeaşi important ă „anexei”
cum o acordă acum şi „notei”, cei mai mulţi dintre cei responsabili cu completarea acelor
anexe le trata uşor neserios, dese fiind situaţiile când anexele bilanţului erau depuse la
organul fiscal necompletate sau cu date care de cele mai multe ori nu corespundeau
realităţii.
Datorită impactului psihologic pe care termenul de anexă îl avea, asupra
personalului avizat să completeze Bilanţul contabil, şi anume acela de lucru inutil,

62
neimportant şi fără relevanţă , prin Ordinului 94/2001, s-a urmărit eliminarea termenului
de „Anexă”.
Odată cu introducerea noilor reglementari contabile în ţara noastră nu numai
termenul de anexă a fost modificat cu cel de notă ci şi conţinutul şi numărul acestor
tabele. Astfel, odată cu adoptarea ordinului 94/2001, cele 7 anexe („Repartizarea
profitului”, „Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie”,„Situaţia creanţelor şi
datoriilor”, „Situaţia altor provizioane”, „Date informative”, „Situaţia activelor
imobilizate”, „Alte informaţii privind regulile şi metodele contabile şi date
complementare”) s-au transformat în 10 note. Aceste note vor fi prezentate în continuare
alături de câteva noţiuni generale legate de situaţiile financiare.
Potrivit Reglementarilor contabile armonizate cu directiva a IV-a a Comunită ţii
Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, Situaţiile
financiare cuprind:
 Bilanţ;
 Contul de profit şi pierdere;
 Situaţia fluxurilor de trezorerie;
 Situaţia modificărilor capitalului propriu;
 Politici contabile;
 Note explicative.
Situaţiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzacţiilor şi ale altor
evenimente, grupându-le în clase cuprinzătoare conform caracteristicilor şi conţinutului
economic.
Notele explicative ale Situaţiilor financiare anuale sunt documente contabile de
sinteză şi raportare în care sunt detaliate informaţiile prezentate sintetic în Bilanţ şi
contul de „Profit şi Pierdere”, ce privesc investiţiile, imobilizările, stocurile şi producţia
în curs, datoriile şi creanţele, determinarea rezultatului fiscal, repartizarea rezultatului
exerciţiului, metodele de evaluare aplicate pentru diferitele posturi din bilanţ, metodele
utilizate pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor, motivele pentru care unele
posturi din Bilanţ şi Contul de Profit şi Pierdere nu sunt comparabile cu exerciţiile
precedente, alte informaţii considerate semnificative cu privire la exerciţiul încheiat.
Notele la bilanţ au rolul de a completa şi explicita datele înscrise în Bilanţ şi
Contul de profit şi pierdere şi conţine informaţii cu privire la situaţia patrimoniului,
situaţia financiară şi rezultatul aferent exerciţiului încheiat.
Informaţia financiară cuprinsă în notele la bilanţ, pentru a putea fi înţeleas ă,
trebuie să fie sintetică şi limitată la aspecte importante. Astfel, notele la bilanţ trebuie s ă
răspundă următoarelor cerinţe 23:
- să fie la îndemâna unui număr mai mare de utilizatori şi de aceea informaţiile
furnizate nu trebuie să fie abundente sau excesiv de tehnice.
- să furnizeze toate datele semnificative ce au importanţă relativă pentru unitate
sau terţi;
- să fie clară sau succintă.
Sub aspectul structurii sale, informaţiile cuprinse în anexa la bilanţ se grupează
astfel:
- informaţii despre anumite posturi de bilanţ;
- informaţii privind rezultatul exerciţiului;
- alte informaţii privind regulile şi metodele contabile şi date complementare.
Fiecare element al Bilanţului, Contului de profit şi pierdere şi Situaţiei fluxurilor
23
Viorica Cişcă, „Contabilitate”, Editura Moldavia, Bacău, 2003, p 616
63
de trezorerie, trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de
acel element.
Notele la conturile anuale cuprind următoarele:
1) Capitaluri proprii (Nota 1)
2) Active imobilizate (Nota 2)
3) Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli (Nota 3)
4) Repartizarea profitului (nota 4)
5) Analiza rezultatului din exploatare (Nota 5)
6) Situaţia creanţelor şi datoriilor (Nota 6)
7) Principii, politici şi metode contabile (Nota 7)
8) Acţiuni şi obligaţiuni (Nota 8)
9) Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii (Nota 9)
10) Alte informaţii (Nota 10).
Notele explicative, ca parte integrantă a situaţiilor financiare, conţin informaţii
suplimentare, relevante pentru necesităţile utilizatorilor în ceea ce priveşte poziţia
financiară şi rezultatele obţinute.
Notele financiare trebuie prezentate într-o manieră sistematică, astfel încât
fiecare element semnificativ al Bilanţului, Contului de profit şi pierdere, situaţiei
fluxurilor de trezorerie şi al Situaţiei modificărilor capitalului propriu trebuie s ă fie însoţit
de trimitere la nota care cuprinde informaţii legate de acel element semnificativ.
Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate şi repetate ori de cate ori
este necesar, pentru buna lor înţelegere:
a) Numele întreprinderii care face raportarea;
b) Faptul ca situaţiile financiare sunt proprii întreprinderii şi nu grupului;
c) Data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile
financiare;
d) Moneda în care sunt întocmite situaţiile financiare;
e) Exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu „mii lei”).
Notele la situaţiile financiare includ descrieri narative sau analize mai detaliate
ale sumelor prezentate în Bilanţ, Contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de
numerar şi situaţia modificărilor capitalurilor proprii, precum şi informaţii suplimentare,
cum ar fi angajamente şi datorii contingente.
Pentru elementele menţionate în notele explicative se va prezenta, de regul ă şi
suma corespunzătoare anului precedent celui la care se referă acesta.
În situaţia în care suma corespunzătoare nu este compatibilă, aceasta trebuie
ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul de efectuare şi motivele pentru care
aceasta a fost efectuată.
Precizările de la alineatul precedent nu se aplică sumelor reprezentând:
a) Modificări ale activelor imobilizate;
b) Modificări ale amortizării şi provizioanelor pentru deprecierea activelor
imobilizate;
c) Modificări ale provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.

Nota 1
Activele imobilizate

Se prezintă sub formă de situaţie, elementele de active imobilizate: stocuri,

creanţe, imobilizări în curs, etc., existente iniţial, creşterile şi descreşterile şi soldul final.

64
 De asemenea, se prezintă bazele de evaluare, pierderile din deprecieri
recunoscute în contul de profit şi pierdere. Se menţionează valoarea gajurilor, ipotecile,
valoarea contabilă a imobilizărilor aflate în conservare, valoarea imobilizărilor amortizate
integral care funcţionează, etc..
Notele explicative trebuie să prezinte abaterile de la politicile contabile folosite
de societate pentru a determina valorile elementelor din bilanţ, ale profitului sau pierderii
aferente fiecărui exerciţiu, ale fluxurilor de trezorerie şi modificărilor capitalului propriu.
în acest sens se vor menţiona următoarele:
a) Dacă imobilizările sunt incluse în situaţiile financiare la cost istoric, la
valoarea reevaluată sau la valoarea ajustată la inflaţie, determinată
potrivit IAS 29;
b) Politicile contabile specifice adoptate, adecvate pentru a permite o
corectă înţelegere a situaţiilor financiare;
c) Motivele utilizării altei metode sau tratamentului alternativ, efectele
acestora asupra rezultatului şi poziţiei financiare a întreprinderii;
d) Schimbarea metodelor de evaluare.

Nota 2
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

Dacă în timpul exerciţiului financiar o sumă este transferată la sau de la

provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, următoarele informaţii vor fi prezentate în notele
explicative:
a) Valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar;
b) Sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exerciţiului
financiar;
c) Natura, sursa sau destinaţia oricăror astfel de transferuri;
d) Valoarea provizioanelor la sfârşitul exerciţiului financiar.
În notele explicative se vor specifica toate cazurile în care societatea a depus
garanţii sau a gajat, respectiv a ipotecat active proprii pentru garantarea unor obligaţii în
favoarea unui terţ, menţionându-se dacă este posibil şi valoarea acestora.
Pentru orice obligaţie eventuală reprezentând datorii contingente pentru care nu
s-a constituit provizion se vor prezenta următoarele informaţii:
a) Valoarea precisă sau estimată a acelei obligaţii;
b) Aspectul juridic al obligaţiei şi efectul acesteia;
c) Dacă întreprinderea a depus vreo garanţie semnificativă cu privire la
acea obligaţie şi în caz afirmativ, natura acestei garanţii;
De asemenea, se vor prezenta informaţii referitoare la alte obligaţii financiare
viitoare pentru care nu s-au constituit provizioane, dar care sunt relevante pentru a
aprecia situaţia economică a întreprinderii.
Pentru fiecare clasă de provizioane, o societate trebuie să prezinte:
 o scurtă descriere a naturii obligaţiei şi estimarea perioadei în care vor
înregistra ieşiri de beneficii economice;
 gradul de risc legat de valoarea sau momentul apariţiei acestor efecte;
 valoarea oricăror rambursări preconizate, menţionându-se valoarea
tuturor activelor recunoscute pentru restituire.

Nota 3
Repartizarea profitului

65
 În această notă se prezintă destinaţiile profitului net şi sumele afectate fiecăreia
sunt prezentate distinct:
o pentru rezerve;
o pentru acoperirea pierderii contabile;
o pentru dividende;
o şi pentru profit nerepartizat.
Modelul acestei anexe nu este prezentat explicit în reglementările armonizate,
dar forma lui poate fi cea din regulamentul de aplicare a legii contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, modificată şi completată.
În notele explicative trebuie să se prezinte explicit şi separat repartizarea
profitului net pe destinaţii, respectiv:
a) Dividende ce urmează a fi plătite;
În conformitate cu IAS 10 „Evenimente ulterioare bilanţului”,dacă aceste
dividende sunt propuse sau declarate după data bilanţului, întreprinderea nu trebuie să le
recunoască ca datorie la data bilanţului.
b) Sumele repartizate la rezerve;
c) Sumele repartizate pentru acoperirea pierderilor contabile provenite din
anii precedenţi;
d) Alte repartizări.

Nota 4
Analiza rezultatului din exploatare
 Detalii privind Cifra de afaceri
În cazul în care pe parcursul exerciţiului financiar întreprinderea si-a desfăşurat
activitatea în două sau mai multe segmente de activitate care, în opinia administratorilor,
sunt substanţial diferite între ele din punct de vedere al beneficiilor şi al riscurilor
aferente potrivit IAS 14 „Raportarea pe segmente ”este necesar să se menţioneze pentru
fiecare, cu descrierea de rigoare, valoarea cifrei de afaceri corespunzătoare.
În cazul în care pe parcursul exerciţiului financiar întreprinderea a furnizat
produsele şi servicii pe două sau mai multe segmente geografice care, în opinia
administratorilor, sunt substanţial diferite între ele din punct de vedere al riscurilor şi al
beneficiilor aferente, este necesar să se menţioneze valoarea cifrei de afaceri
corespunzătoare acelor segmente.
Identificarea sursei şi a naturii riscurilor şi beneficiilor aferente segmentelor de
activitate şi respectiv segmentelor geografice se bazează pe sistemul de raportare
financiară internă şi serveşte prezentării de informaţii destinate utilizatorilor de situaţii
financiare cu scop general.
Orice valoare a cifrei de afaceri provenită dintr-un anumit segment de activitate,
respectiv segment geografic, care însă nu este semnificativă poate fi inclusă în valoarea
cifrei de afaceri corespunzătoare acelui segment.
 Informaţii privind anumite elemente de cheltuieli
Valorile privind următoarele elemente de cheltuieli, care au fost înregistrate în
contul de profit şi pierdere pe parcursul exerciţiului financiar, se vor prezenta separat în
notele explicative:
a) Cheltuieli cu chiriile şi ratele achitate în cadrul unui contract de leasing

66
 operaţional;
b) Onorariile plătite auditorilor financiar;
c) Profitul sau pierderea aferentă ieşirilor de mijloace fixe din patrimoniu,
vânzare, casare, donaţie, etc.), reprezentând diferenţa dintre venituri din
cedare, pe de o parte, şi valoarea netă a activului şi cheltuielile aferente
cedării, pe de altă parte;
 Detalii privind impozitul pe profit
Valoarea diferenţei dintre cheltuiala cu impozitul pe profit pentru exerciţiul
financiar curent şi pentru exerciţiile financiare anterioare, pe de o parte, şi valoarea
impozitului rămas de plată aferent acelor ani, pe de altă parte, se va prezenta în notele
explicative dacă această diferenţă este semnificativă în scopul calculării impozitelor
viitoare.
Dacă elementele bilanţiere de natura activelor imobilizate şi activelor circulante
constituie obiectul unor corecţii valorice semnificative doar pentru aplicarea legislaţiei
fiscale, suma lor trebuie prezentată în notele explicative cu o bună argumentare a acestor
corecţii.
De asemenea, în cazul în care calculul rezultatului exerciţiului a fost afectat de o
evaluare a elementelor bilanţiere, efectuată în exerciţiul de raportare sau într-un exerciţiu
anterior în vederea obţinerii unei reduceri de impozit, influenţa respectivă se prezintă în
notele explicative ori de cate ori efectul unei astfel de evaluări asupra cheltuielilor fiscale
viitoare este semnificativ.
Se vor prezenta în acelaşi timp şi informaţii cu privire la proporţia în care
impozitul pe profit revine rezultatului activităţii ordinare, respectiv rezultatului activităţii
extraordinare. De asemenea, se va include reconcilierea dintre rezultatul contabil al
exerciţiului financiar şi rezultatul fiscal, aşa cum este prezentat în declaraţia de impozit.
Nota 5
Creanţe şi datorii

Pentru fiecare element care figurează în conturile de datorii din bilanţul

întreprinderii se va menţiona valoarea totală a datoriilor incluse în acel post de bilanţ,
după care se va trece la defalcarea lor în funcţie de exigibilitatea lor de la data închiderii
exerciţiului financiar pentru care se face raportarea , astfel:
- datorii cu un termen de exigibilitate de până la 1 an;
- datorii cu un termen de exigibilitate cuprins între 1 şi 5 ani;
- datorii cu un termen de exigibilitate mai mare de 1 an
În ceea ce priveşte datoriile trebuie menţionate clauzele legate de achitarea sau
rambursarea respectivei datorii, precum şi rata dobânzii aferente, trebuie defalcate
termene de lichiditate (sub şi peste 1 an).
Pentru fiecare element care figurează în conturile de datorii din bilanţul
întreprinderii se vor menţiona de asemenea:
a) Valoarea totală a datoriilor incluse în acel post din bilanţ pentru care
întreprinderea a depus anumite garanţii;
b) Informaţii privind natura acestor garanţii depuse;
În cadrul întocmirii tabelei „Situaţia creanţelor”, vor fi trecute valorile preluate
din posturile din bilanţ corespunzătoare creanţelor la valoarea lor totală, după care vor fi
departajate după criteriul lichidităţii, în două categorii distincte:
- creanţe cu termen de lichiditate mai mic de 1 an;
- creanţe cu termen de lichiditate mai mare de 1 an.

Nota 6

67
 Prezentarea politicilor contabile

Această Notă a Situaţiilor Financiare deşi are caracter obligatoriu, ca toate

celelalte note explicative, de altfel, ea nu are o formă predefinită în legislaţia care
reglementează aceste documente (Ordinul 94 din 21 ianuarie 2001).
Politicile contabile reprezintă bazele specifice adoptate de o societate la
întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. Ele sunt aplicate cu consecvenţa de la o
perioadă la alta şi nu trebuie schimbate de la o perioadă la alta pentru a nu denatura
imaginea fidelă pe care Bilanţul împreună cu Contul de profit şi pierdere o conferă
patrimoniului şi performanţelor economice ale unităţii care face raportarea.
O modificare a politicilor contabile este permisă numai în baza uneia din
următoarele condiţii:
 Este cerută prin lege;
 Este cerută de un organism naţional sau internaţional de reglementare
contabilă (exemplu situaţia aplicării I.A.S.);
 Modificarea are ca efect o prezentare mai adecvată.

Exemple de politici contabile semnificative practicate:

Ajustarea la inflaţie
Trebuie stabilit prin politici şi prezentat explicit în „Nota 6” la conturile anuale,
dacă situaţiile financiare se realizează la cost istoric sau sunt ajustate conform
prevederilor I.A.S. 29 24cu indicele inflaţiei raportat la nivelul naţional sau cu alţi
coeficienţi de ajustare.
Estimări
Trebuie stabilite estimările privind determinarea valorii activelor şi pasivelor,
evidenţierea datoriilor şi activelor contingente la data întocmirii situaţiilor financiare.
Amortizarea
Societatea prin persoanele desemnate să întocmească situaţiile financiare are
obligaţia să facă precizări cu privire la metoda de amortizare pe care o aplică pentru
activele imobilizate, iar în cazul aceasta metoda de amortizare a fost schimbată în cursul
exerciţiului financiar pentru care se face raportarea, motivele pentru care s-a hotărât
schimbarea metodei de calcul a amortizării dar şi efectele pe care aceast ă schimbare a
avut-o asupra posturilor din Bilanţ şi asupra rezultatelor economice.
Părţi afiliate
Atunci când o persoană juridică deţine direct sau indirect controlul (prin
proprietăţi, titluri de participare, drepturi comerciale, etc.), pentru aceste relaţii trebuie
stabilite reguli, politici şi prezentat în note tranzacţiile între entităţile afiliate.
Pentru fiecare filială, întreprindere asociată sau alte societăţi în care se deţin
titluri de participare strategice pe care directorii şi administratorii le consideră
semnificative pentru activitatea societăţii în cauză trebuie prezentate următoarele
informaţii:
 Numele filialei, al întreprinderii asociate sau al altor întreprinderi în care
se deţin titluri de participare strategice;
 Adresa, sediul şi ţara unde a fost înfiinţată;
 Natura activităţii desfăşurate;
 Tipul de acţiuni şi procentul pe care întreprinderea raportatoare îl deţine
în cadrul respectivei societăţi;
 Data încheierii ultimului exerciţiu financiar al societăţii în care se deţin

24
IAS 29 „Retratarea situaţiilor financiare în condiţiile unei economii (hiper)inflaţioniste”
68
 titluri;
 Profitul sau pierderea acesteia pentru acel exerciţiu;
 Totalul capitalului social şi al rezervelor acesteia la sfârşitul acelui
exerciţiu financiar.
Aceste societăţi vor face obiectul consolidării, în conformitate cu prevederile
ordinului nr. 772/2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor.
Atunci când evenimentele ulterioare datei bilanţului au o asemenea importanţă
încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea utilizatorilor situaţiilor financiare de a face
evaluări şi de a lua decizii corecte, o societate trebuie să prezinte următoarele informaţii
pentru fiecare categorie semnificativă de evenimente neajustate, ulterioare datei
bilanţului;
 Natura evenimentului;
 Estimare a efectului financiar sau o declaraţie conform căreia o astfel de
estimare nu poate fi făcută.
Operaţiuni de compensare
Trebuie prezentat în note dacă această practică de a face compensări este o
acţiune utilizată frecvent în cadrul firmei sau are un caracter ocazional. Aceste
compensări de regulă se fac la valoarea lor netă ceea ce înseamnă ca nu se recunoaşte
pierdere sau profit.

Nota 7
Acţiuni şi obligaţiuni
 Capitalul social
În legătură cu capitalul social al societăţii se vor furniza următoarele informaţii cu
privire la capitalul social subscris şi numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise, în
cazul în care există mai multe tipuri de acţiuni emise.
În cazul în care capitalul social cuprinde şi acţiuni răscumpărabile se vor furniza
următoarele informaţii:
 data cea mai apropiată şi data limită la care întreprinderea poate răscumpăra
respectivele acţiuni;
 dacă acele acţiuni trebuie răscumpărate în mod obligatoriu sau dacă
răscumpărarea este la alegerea întreprinderii sau a acţionarilor,
 dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare şi, în caz afirmativ, care este valoarea
acesteia.
În situaţia în care întreprinderea a emis acţiuni în timpul exerciţiului financiar, în
notele explicative se vor prezenta următoarele informaţii:
 tipul de acţiuni emise;
 pentru fiecare tip de acţiune, numărul de acţiuni emise, valoarea lor nominală
totală şi valoarea încasată de întreprindere la distribuirea lor.
În ceea ce priveşte eventualele drepturi legate de distribuirea acţiunilor se vor
furniza următoarele informaţii:
 numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor care fac obiectul exercitării acestor
drepturi;
 perioada pe parcursul căreia drepturile pot fi exercitate;
 preţul care trebuie plătit pentru acţiunile distribuite.
 Obligaţiuni
În cazul în care întreprinderea a emis alte instrumente de capital pe parcursul
exerciţiului financiar se vor prezenta următoarele informaţii:
 tipul instrumentelor de capital emise;
 pentru fiecare tip de instrument de capital emis valoarea emisă şi suma
primită la emitere de către întreprindere.
69
 În cazul în care obligaţiunile emise de o întreprindere sunt deţinute de o persoană
nominalizată sau împuternicită de acea întreprindere, în notele explicative se vor menţiona
valoarea nominală a obligaţiunilor respective şi valoarea contabilă a acestora.
 Rezerve
Pentru fiecare rezervă inclusă în capitalurile proprii se vor descrie natura acesteia şi
scopul pentru care a fost constituită.

Nota 8
Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii

 Detalii privind salariaţii

În notele explicative se vor menţiona următoarele informaţii cu privire la numărul
mediu de salariaţi ai societăţii întreprinderii:
 angajaţi în cursul exerciţiului financiar;
 pe fiecare categorie de personal.
Numărul mediu de salariaţi cu contract de muncă se determină ca medie aritmetică
simplă a numărului zilnic al salariaţilor, corespunzătoare zilelor calendaristice din luna
respectivă, inclusiv zilele de repaus săptămânal sau sărbătorile legale pentru care se ia în calcul
numărul salariaţilor din ziua precedentă, împărţită la numărul total al zilelor calendaristice.
Numărul mediu de salariaţi va fi prezentat pentru fiecare lună a exerciţiului, astfel:
 numărul persoanelor angajate de întreprindere cu contract de muncă în luna
respectivă, indiferent dacă acestea au lucrat toată luna sau doar o parte din ea;
 numărul persoanelor, pentru fiecare categorie de salariaţi,însumându-se în
fiecare caz numărul de salariaţi din fiecare lună.
Pentru toţi salariaţii care sunt luaţi în considerare la determinarea numărului mediu
anual trebuie prezentate valorile totale ale:
 salariilor plătite sau de plătit aferente acelui exerciţiu financiar;
 cheltuielilor cu asigurările sociale suportate de întreprindere pentru
salariaţii respectivi;
 altor cheltuieli reprezentând contribuţiile întreprinderii pentru pensiile
salariaţilor, cu excepţia cazurilor în care aceste valori sunt deja prezentate în
cadrul contului de profit şi pierdere.

 Detalii privind salarizarea administratorilor şi directorilor

În notele explicative se vor cuprinde detalii legate de salariile plătite sau care
urmează să fie plătite administratorilor şi directorilor care deţin aceste funcţii pe parcursul
exerciţiului financiar. De asemenea, se vor menţiona distinct obligaţiile contractuale în care
întreprinderea este implicată, cu privire la plata pensiilor către foştii directori şi administratori,
indicându-se valoarea totală a obligaţiei pentru fiecare categorie de mai sus.
Se va menţiona totodată valoarea avansurilor şi creditelor acordate de întreprindere
directorilor şi administratorilor săi în timpul exerciţiului financiar, indicându-se rata dobânzii
aplicate, principalele clauze ale creditului, sumă rambursată până la acea dată, existenţa
oricăror obligaţii viitoare de genul garanţiilor pe care întreprinderea şi le-a asumat în numele
acestora, precum şi valoarea totală pentru fiecare categorie.

Nota 9
Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari

1. Indicatori de lichiditate:
1.1. Indicatorul lichidităţii curente

70
 active _ curente
Indicatoruil _ lichiditatii _ curente 
datorii _ curente
( Indicatorul _ capitalului _
circulant )
Valoarea recomandată acceptabilă este în jurul valorii de 2. Acest indicator oferă
garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
1.2. Indicatorul lichidităţii imediate
Active _ curente  Stocuri
Indicatorul _ lichiditatii _ imediate 
datorii _ curente
( Indicatorul _ test _ acid )
Rata rapidă a lichidităţii ia în considerare acele active care pot fi transferate rapid în
bani. Ca regulă generală acest indicator poate avea valoare 1 sau este de dorit să se apropie de 1.

2. Indicatori de risc
2.1. Indicatorul gradului de îndatorare
capital _ imprumutat capital _ imprumutat
*100 sau *100 , unde
Capital _ propriu Capital _ angajat
• capital împrumutat = credite peste un an;
• capital angajat = capital împrumutat + capital propriu
2.2. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor - determină de câte ori societatea
poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât
poziţia societăţii este considerată riscantă.
Pr ofit _ ina int ea _ platii _ dobanzii _ si _ impozit _ pe _ profit
 numar _ de _ ori
Cheltuieli _ cu _ dobanda

3. Indicatori de activitate
Indicatorii de activitate sau indicatori de gestiune furnizează informaţii cu privire la:
• viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale
întreprinderii;
• capacitatea întreprinderii de a controla capitalul circulant şi activităţile
comerciale de bază ale întreprinderii.
3.1. Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximează de câte ori
stocul a fost rulat de-a lungul exerciţiului financiar

Costul _ vanzartilor
 numar _ de _ ori
Costul _ mediu
sau număr de zile de stocare care indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate
Costul _ mediu
* 365
Costul _ vanzarilor

3.2. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi. Acest indicator calculează eficacitatea

întreprinderii în colectarea creanţelor sale. Exprimă numărul de zile până la data la care
debitorii îşi achită datoriile către întreprindere.
Soldul _ mediu _ clienti
* 365
Cifra _ de _ afaceri

71
 O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul
creditului acordat clienţilor şi, în consecinţă, creanţe mai greu de încasat (clienţi rău platnici).

3.3. Viteza de rotaţie a creditelor - furnizor. Acest indicator aproximează numărul de

zile de creditare pe care întreprinderea îl obţine de la furnizorii săi. în mod ideal ar trebui să
includă doar creditorii comerciali
Sold _ mediu _ furnizori
* 365
Achizitii _ de _ bunuri( fara _ servicii)
unde, pentru aproximarea achiziţiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra de afaceri.
3.4. Viteza de rotaţie a activelor imobilizate - evaluează eficacitatea
managementului activelor imobilizate prin analiza cifrei de afaceri raportate la activele
imobilizate.
Cifra _ de _ afaceri
Active _ imobilizate

3.5. Viteza de rotaţie a activelor totale

Cifra _ de _ afaceri
Total _ active

4. Indicatori de profitabilitate
Aceşti indicatori exprimă eficienţa întreprinderii în realizarea de profit din resursele
disponibile:
4.1. Rentabilitatea capitalului angajat - reprezintă profitul pe care îl obţine
întreprinderea din banii investiţi în afacere:
Pr ofit_ina int ea_platii_dobanzii_si_impozit_pe_profit
Capital _ angajat
unde capitalul angajat se referă la banii investiţi în întreprindere atât de acţionari, cât şi de
creditorii pe termen lung, include capitalul propriu şi datoriile pe termen lung sau active totale
minus datoriile curente
4.2. Marja brută din vânzări
Pr ofit _ brut _ din _ vanzari
*100
Cifra _ de _ afaceri

5. Indicatori privind rezultatul pe acţiune

Aceşti indicatori se determină în conformitate cu prevederile I.A.S. 33 şi au în
vedere:
5.1. Rezultatul pe acţiune:
• profit net atribuirii acţiunilor comune;
• număr de acţiuni comune luate în calcul.
5.2. Raportul dintre preţul pe piaţă al acţiunii fi rezultatul pe acţiune.

Nota 10
Alte aspecte

În cazul în care anumite elemente exprimate iniţial într-o monedă străină au fost
înregistrate în contabilitatea întreprinderii, reflectate în bilanţ sau în contul de profit şi
pierdere, se va menţiona baza folosită pentru exprimarea acelor elemente în raport cu moneda
naţională.
72
 Societatea va prezenta următoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate
în situaţiile financiare:
 sediul şi forma juridică ale societăţii, ţara unde s-a înfiinţat şi adresa sediului
oficial sau a principalului loc unde îşi desfăşoară activitatea, dacă este diferit
de sediul oficial;
 o descriere a naturii activităţii desfăşurate de societate şi principalele domenii
de activitate;
 numele societăţii-mamă şi cel al deţinătorului final în cadrul grupului;
 totalul activelor, respectiv al pasivelor bilanţiere;
 orice altă informaţie care, în opinia directorilor şi administratorilor, ajută la
furnizarea unei imagini fidele asupra societăţii respective.
Se vor prezenta şi aspecte referitoare la mediul legislativ: dacă societatea este
cotată pe piaţa extrabursieră, sau intră sub reglementările specifice pieţei RASDAQ.

Concluzii şi propuneri

În contextul reformei şi al tranziţiei la economia de piaţă, fiecare întreprindere se

confruntă cu o serie de probleme care vizează în principal stabilirea locului pe care aceasta
îl ocupă în spaţiul economic concret în care activează, obiectivul major spre care se
îndreaptă, şansele de izbândă şi costurile implicate.
Periodic, în fiecare unitate economică se efectuează analize economice, având ca
punct de plecare indicatorii economico-financiari rezultaţi după fiecare închidere de lună.
Alături de documentele prospective, rapoartele trimestriale sau anuale, rapoartele
adresate organismelor cu putere reglementară, declaraţiile de impozit destinate diferitelor
paliere de informare financiară, între documentele furnizate de fiecare unitate patrimonială
un loc important îl ocupă situaţiile financiare anuale ce alcătuiesc prin componentele lor
(Bilanţ, Contul de profit şi pierdere, Note) un tot unitar.
Potenţialul documentar şi economic informativ al bilanţului şi a celorlalte calcule
de sinteză au făcut din acestea atât un instrument de control al înregistrărilor contabilităţii,
cât şi de cunoaştere complexă a situaţiei mijloacelor economice şi a resurselor financiare
ale perioadei pe care o reflectă.
Bilanţul contabil este oglinda situaţiei economico-financiare a unei unităţi
patrimoniale.
Obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia
financiară, performanţele şi modificarea poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile
unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Situaţiile financiare trebuie să satisfacă necesităţile comune ale utilizatorilor.
Totuşi, acestea nu oferă toate informaţiile de care au nevoie utilizatorii în ceea ce priveşte
73
luarea deciziilor, deoarece „în mare măsură” situaţiile financiare relevă efectele unor
evenimente trecute şi nu oferă, de regulă, informaţii nonfinanciare.
Utilizatorii de situaţii financiare includ investitorii prezenţi şi potenţiali,
personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, Guvernul şi
instituţiile acestuia, precum şi publicul.
Deşi nu toate necesităţile de informaţie ale utilizatorilor pot fi satisfăcute de
situaţiile financiare, există cerinţe comune tuturor utilizatorilor.
Responsabilitatea principală de a întocmi situaţiile financiare ale întreprinderii
revine conducerii acesteia. Managerii întreprinderilor sunt interesaţi şi de informaţiile
cuprinse în situaţiile financiare, chiar dacă au acces la informaţii financiare şi de gestiune
suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare, luare a deciziilor şi de
control. Conducerea are capacitatea de a determina forma şi conţinutul unor astfel de
informaţii suplimentare, prezentate şi în notele la bilanţ.
Deciziile economice care sunt luate de utilizatorii situaţiilor financiare necesită
evaluarea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar sau echivalente ale
numerarului şi a perioadei şi siguranţei generării lor.
Poziţia financiară a unei întreprinderi este influenţată de resursele economice pe
care le controlează, de structura sa financiară, de lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi
de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea.
Referitor la datele din Situaţiile financiare se observă faptul că activul net
contabil din anul 2004 a crescut faţă de cel din 2003, cu 35,61%, ceea ce reprezintă o
creştere semnificativă. Această modificare este datorată creşterii activelor circulante cu
46,67% faţă de anul 2003 şi o creştere a activelor imobilizate cu 123,95%. În acelaşi timp
se constată că datoriile pe termen scurt au crescut cu 74,05%, iar datoriile pe termen mediu
şi lung au crescut cu 103,74%. Activul net al societăţii respectiv averea acesteia la data de
31 decembrie 2004 a înregistrat o creştere în mărimi absolute cu 398.415 mii lei faţă de
2003.
La sfârşitul anului 2004, Consiliul de administraţie, împreună cu auditorii au
analizat situaţia economico-financiară a societăţii pe baza unor indicatori şi au constatat
următoarele:
Indicatori Economico-financiari
Active _ circulante 5,732,968
Rata _ de _ lichiditate _ generala    1,14%
Datorii _ curente 5,024,740
Cifra _ de _ afaceri 24,779,708
Rotatia _ imobilizarilor    3,66%
Im obilizari 6,774,895
Cifra _ de _ afaceri 24,779,708
Rotatia _ stocurilor    5,43ori
Stocuri _ totale 4564735
Creante
Durata _ medie _ de _ recuperare _ a _ creantelor   360 
Cifra _ de _ afaceri
459,741
  360  6,7 zile
24,779,708
Pr ofit _ net 398,415
Re ntabilitat ea _ vanzarilor    0,016%
Cifra _ de _ afaceri 24,779,708
Pr ofit _ net 398,415
Re ntabilitat ea _ valorii _ nete    0,27%
Capitaluri _ proprii 1,517,142

74
 Analizând cele petrecute în exerciţiul financiar 2004, administratorii societăţii
împreună cu auditorii acesteia au stabilit „Programul de redresare economică pentru anul
2005” cu următoarele măsuri:
1) Creşterea veniturilor:
 Din dezvoltarea, modernizarea, diversificarea şi adaptarea la cerinţele pieţii, a
activităţii comerciale prin:
- contractarea unor potenţiali furnizori în vederea încheierii unor contracte
de distribuţie;
- atragerea unor beneficiari cu ridicata;
- extinderea vânzărilor în târguri;
- extinderea suprafeţelor de vânzare cu amânuntul în măsura în care
acestea sunt profitabile dar, analizarea în acelaşi timp a celor neprofitabile şi
renunţarea la ele;
- continuarea transportului bunurilor de folosinţă îndelungată la domiciliul
cumpărătorilor;
- acordarea asistenţei de specialitate la montarea, reglarea şi instruirea
utilizării produselor tehnice, electronice şi electrotehnice;
- selectarea celor mai avantajoase contracte – convenţii – în favoarea
cumpărătorilor, prin facilităţile acordate pentru vânzările cu plata în rate a
bunurilor de folosinţă îndelungată care, să conducă în final la creşterea
substanţială a vânzărilor şi implicit a veniturilor.
 Din exploatare prin:
- extinderea gamei de serviciilor în cadrul „Complexului servicii
ASCOMA” (restaurant, cazare, bowling ) prin mărirea numărului pistelor de
bowling, cu încă două şi prin completarea acestor servicii cu altele noi;
- închirierea tuturor suprafeţelor de depozitare rămase disponibile;
- revigorarea atelierului de tâmplărie care în afara lucrărilor de extindere şi
întreţinere să execute şi comenzi la cerere;
- extinderea serviciilor şi lucrărilor prestate de către lucrătorii noştri.
2) Reducerea cheltuielilor neproductive:
 a cheltuielilor materiale
 a cheltuielilor de transport
 a cheltuielilor poştale şi telefon
 a cheltuielilor cu dobânzile şi comisioanele
 a cheltuielilor de întreţinere
Aceasta se va realiza într-o analiză şi monitorizare pentru reducerea acestora.
3) O mai bună dimensionare a forţei de muncă
 împuternicirea conducerii executive de a modifica structura de personal
(organigrama) atunci când intervin schimbări socio-economice în desfăşurarea activităţii
societăţii (cum ar fi mărirea sau înfiinţarea unor posturi prin apariţia unor sarcini sau
activităţi noi, sau dispariţia unui post, prin diminuarea sarcinilor de servicii sau chiar
dispariţia obiectului de activitate);
 funcţie de dezvoltare a societăţii pe anumite segmente şi nu în ultimul rând de
situaţia economico-financiară, conducerea executivă, va analiza permanent şi va
dimensiona cât mai aproape de posibilităţile reale personalul, intervenind cu măsuri
corespunzătoare, fie de mărire, fie de reducere a acestuia.

75
76
77
ANEXE

78
 ANEXA 1
ORGANIGRAMA S.C. „ASCOMA” S.A.
Adunarea Generala a Acţionarilor

Consiliul de administraţie
Comisia de
cenzori
Director

Compartiment Birou Director

Marketing Resurse Compartiment Comercial Depozite Director Magazine
Aprovizionare Umane Administrativ Servicii Economic
Desfacere

Evidenţa
Resurse Salarizare Societăţii Juridic Complex Birou Staţie
Umane Pe acţiuni Servicii Financiar Revizie De
Registre Contabil Calcul
Privatizare

Restaurant Cazare Bowling

79
 ANEXA 2.
Judeţul _ ________BACĂU______|_|_| Forma de proprietate __________|_|_|
Persoana juridică S.C. „ASCOMA” S.A. Activitatea preponderentă
Adresa: localitatea Bacău , sectorul __, (denumire clasă CAEN)__________
str. _ Al. Tolstoi _ nr. 12, bl. ____,
sc. ___, ap. _____ Cod clasă CAEN_________|_|_|_|_|
Telefon ________, fax _____________ Cod fiscal/Cod unic de înregistrare
Număr din registrul comerţului _______ _______________|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|
BILANŢ
încheiat la data de 31 decembrie 2004
mii lei
Sold la
Nr. începutul sfârşitul
Rd. anului anului
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 1 0 0
(ct. 201 + 203 + 205 + 207 + 208 + 233 + 234 - 2801 -2803 - 2805 -
2807 - 2808 - 290 - 293*)
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2 3,025,066 6,774,895
(ct. 211 + 212 + 213 + 214 + 231 + 232 - 2811 - 2812 - 2813 - 2814 -
291 - 293*)
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 3 0 0
(ct. 261 + 262 + 263 + 265 + 267 - 296)
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL 4 3,025,066 6,774,895
(rd. 01 la 03)
B. ACTIVE CIRCULANTE 5 3,144,243 4,564,735
1. STOCURI
ct. 301 + 302 + 303 +/- 308 + 331 + 332 + 341 + 345 + 346 +/- 348 +
351 + 354 + 356 + 357 + 358 + 361 +/- 368 + 371 +/- 378 + 381 +/-
388 - 391 - 392 - 393 - 394 - 395 - 396 - 397 - 398 + 4091 - 4428)
II. CREANŢE 6 386,753 459,741
(Sumele ce urmează a fi încasate după o perioadă mai mare de un an se
prezintă separat.) (ct. 4092 + 411 + 413 + 418 + 425 + 4282 + 431**) +
437**) + 4382 + 441**) + 4424 + 4428**) + 444**) + 445 + 446**) +
447**) + 4482 + 451**) + 452**) + 456**) + 4582 + 461 + 473**) -
491 - 495 - 496 + 5187)
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 7 0 0
(ct. 501 + 502 + 503 + 505 + 506 + 508 + 5113 + 5114 - 591 - 592 -
593 - 595 - 596 - 598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 8 377,683 708,492
(ct. 5112 + 5121 + 5124 + 5125 + 531 + 532 + 541 + 542)
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 9 3,908,678 5,732,968
(rd. 05 la 08)
C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 10 0
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE
PÂNĂ LA UN AN 11 2,886,815 5,024,740
(ct. 161 + 162 + 166 + 167 + 168 - 169 + 269 + 401 + 403 + 404 + 405
+ 408 + 419 + 421 + 423 + 424 + 426 + 427 + 4281 + 431***) +
437***) + 4381 + 441***) + 4423 + 4428***) + 444***) + 446***) +
447***) + 4481 + 451***) + 452***) + 455 + 456***) + 457 + 4581 +
462 + 473***) + 509 + 5186 + 519)

80
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII
CURENTE NETE 12 1,021,863 708,228
(rd. 09 + 10 - 11 - 18)
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13 4,046,929 7,483,123
(rd. 04 + 12 - 17)
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI
14 2,928,202 5,965,981
MARE DE UN AN
(ct. 161 + 162 + 166 + 167 + 168 - 169 + 269 + 401 + 403 + 404 + 405
+ 408 + 419 + 421 + 423 + 424 - 426 + 427 + 4281 + 431***) +
437***) + 4381 + 441***) + 4423 + 4428***) + 444***) + 446***) +
447***) + 4481 + 451***) + 452***) + 455 + 456***) + 457 + 4581 +
462 + 473***) + 509 + 5186 + 519)
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 15 0 0
(ct. 151)
I. VENITURI ÎN AVANS 16 0 0
rd. (17 + 18), din care:
ct. 131 17 0 0
ct. 472 18 0 0
J. CAPITAL ŞI REZERVE
1. CAPITAL (rd. 20 la 22) 19 287,469 287,469
din care:
capital subscris nevărsat (1011) 20 0 0
capital subscris vărsat (1012) 21 287,469 287,469
patrimoniul regiei (1015) 22 0 0
II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 23 0 0
III. REZERVE DIN REEVALUARE Sold C 24 1,552,819 1,552,819
(ct. 105) Sold D 25 0 0
IV. REZERVE (ct. 106) 26 535,685 535,685
V. REZULTATUL REPORTAT Sold C 27 0 0
(ct. 117) Sold D 28 0 858,831
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI Sold C 29 0 398,415
FINANCIAR (ct. 121) Sold D 30 1,257,246 0
Repartizarea profitului (ct. 129) 31 0 398,415
TOTAL CAPITALURI PROPRII 32 1,118,727 1,517,142
(rd. 19 + 23 + 24 - 25 + 26 + 27 - 28 + 29 - 30 - 31)
Patrimoniul public (ct. 1016) 33 0 0
TOTAL CAPITALURI (rd. 32 + 33) 34 1,118,727 1,517,142

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele, prenumele Numele, prenumele
semnătura şi şi semnătura
ştampila unităţii

ANEXA 3.

81
 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
la data de 31 decembrie 2004
mii lei
Sold la
Nr. începutul sfârşitul
Rd. anului anului
A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 04) 1 19,357,081 24,779,708
Producţia vândută (ct. 701 + 702 + 703 + 704 + 705 + 706 + 708) 2 5,691,014 7,197,699
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 3 13,666,067 17,582,009
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct. 7411) 4 0 0
2. Variaţia stocurilor(ct. 711)
Sold C 5 0 0
Sold D 6 0 0
3. Producţia imobilizată 07 (ct. 721 + 722) 7 0 0
4. Alte venituri din exploatare 08 (ct. 7417 + 758) 8 30,000 165,584
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL (rd. 01 + 05 - 06 + 07 + 08) 9 19,387,081 24,945,292
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile (ct. 601 + 602) 10 741,718 886,951
Alte cheltuieli materiale (ct. 603 + 604 + 606 + 608) 11 106,484 44,054
b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) (ct. 605) 12 1,115,575 1,418,354
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 13 11,783,399 15,117,994
6. Cheltuieli cu personalul (rd. 15 + 16), în care: 14 3,393,187 3,871,028
a) Salarii (ct. 621 + 641) 15 2,445,132 2,852,618
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645) 16 948,055 1,018,410
7. a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi
necorporale (rd. 18 - 19) 17 276,847 187,419
a. 1) Cheltuieli (ct. 6811 + 6813) 18 276,847 187,419
a. 2) Venituri (ct. 7813) 19 0 0
7. b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd. 21 - 22) 20 0 0
b. 1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) 21 0 0
b. 2) Venituri (ct. 754 + 7814) 22 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 la 26) 23 1,851,573 2,478,631
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 +
622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628) 24 1,753,162 1,965,266
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 635) 25 108,411 132,244
8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct. 658) 26 0 381,121
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 28 - 29) 27 0 0
Cheltuieli (ct. 6812) 28 0 0
Venituri (ct. 7812) 29 0 0
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL (rd. 10 la 14 + 17 + 20 + 23 +
27) 30 19,278,783 24,004,431
REZULTATUL DIN EXPLOATARE:
Profit (rd. 09 - 30) 31 108,298 940,861
Pierdere (rd. 30 - 09) 32 0 0
9. Venituri din interese de participare (ct. 7613 + 7614 + 7615 + 7616) 33 0 0
din care, în cadrul grupului 34 0 0
10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele
imobilizate (ct. 7611 + 7612) 35 0 0
din care, în cadrul grupului 36 0 0
11. Venituri din dobânzi (ct. 766) 37 870 954
din care, în cadrul grupului 38 0 0
Alte venituri financiare (ct. 762 + 763 + 764 + 765 + 767 + 768) 39 0 0
VENITURI FINANCIARE - TOTAL (rd. 33 + 35 + 37 + 39) 40 870 954

82
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare
deţinute ca active circulante (rd. 42 - 43) 41 0 0
Cheltuieli (ct. 686) 42 0 0
Venituri (ct. 786) 43 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666) 44 334,233 404,807
din care, în cadrul grupului 45 0 0
Alte cheltuieli financiare (ct. 663 + 664 + 665 + 667 + 668) 46 0 0
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL (rd. 41 + 44 + 46) 47 334,233 404,807
REZULTATUL FINANCIAR:
Profit (rd. 40 - 47) 48 0 0
Pierdere (rd. 47 - 40) 49 333,363 403,853
14. REZULTATUL CURENT:
Profit (rd. 09 + 40 - 30 - 47) 50 0 537,008
Pierdere (rd. 30 + 47 - 09 - 40) 51 225,065 0
15. Venituri extraordinare (ct. 771) 52 1,307,510 0
16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 53 2,339,691 0
17. REZULTATUL EXTRAORDINAR:
Profit (rd. 52 - 53) 54 0 0
Pierdere (rd. 53 - 52) 55 1,032,181 0
VENITURI TOTALE (rd. 09 + 40 + 52) 56 20,695,461 24,946,246
CHELTUIELI TOTALE (rd. 30 + 47 + 53) 57 21,952,707 24,092,238
18. REZULTATUL BRUT:
Profit (rd. 56 - 57) 58 0 537,008
Pierdere (rd. 57 - 56) 59 1,257,246 0
19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 691) 60 0 138,593
20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus (ct. 698) 61 0 0
21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR:
Profit (rd. 58 - 60 - 61) 62 0 398,415
Pierdere (rd. 59 + 60 + 61) (rd. 60 + 61 - 58) 63 1,257,246 0

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,
Numele, prenumele Numele, prenumele
semnătura şi şi semnătura
ştampila unităţii

83
 ANEXA 4.
NOTE LA BILANŢ
Nota 1
Active imobilizate
mii lei

valoarea bruta *) Deprecieri ***) (amortizare şi provizioane)

Deprecierea Reduceri *)
Sold la Sold la Sold la înregistrata în cursul sau Sold la
Elemente de active**) 01/01 Creşteri Reduceri 31/12 01/01 exerciţiului reluări 31/12
0 1 2 3 4=1+2-3 5 6 7 8=5+6-7
Total imobilizări necorporale 7,363 0 0 7,363 7,363 0 0 7,363
Avansuri şi imobilizări necorporale în curs 0 0 0 0 0 0 0 0
Terenuri şi construcţii 2,555,189 299,919 0 2,855,108 354,372 81,526 0 435,898
Instalaţii tehnice şi maşini 850,233 2,450,667 0 3,300,900 303,978 95,555 0 399,533
Birotică 121,434 0 0 121,434 63,266 10,338 0 73,604
Avansuri şi imobilizări corporale în curs 219,826 1,494,131 307,469 1,406,488 0 0 0 0
Titluri deţinute ca imobilizări 0 0 0 0 0 0 0 0
Alte creanţe imobilizate 0 0 0 0 0 0 0 0
Total imobilizări financiare 0 0 0 0 0 0 0 0
Total active imobilizate 3,754,045 4,244,717 307,469 7,691,293 728,979 187,419 0 916,398
Pentru „Cheltuielile de dezvoltare” se vor prezenta motivele imobilizării şi „perioada” de amortizare, cu justificarea acesteia
**) Se vor prezenta modificările acesteia în funcţie de tratamentele contabile aplicate
***) Se vor prezenta ajustările care privesc exerciţiile anterioare

84
 Nota 2
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

Valoarea provizioanelor la începutul exerciţiului financiar 0 mii lei;

Sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exerciţiului financiar este de
0 mii lei;
Valoarea provizioanelor la sfârşitul anului financiar este de 0 mii lei.

Nota 3
Repartizarea profitului
mii lei
Destinaţia Suma
Profit net de repartizat 398,415
*rezerva legală 37,009
*acoperirea pierderii contabile 361,406
*dividende 0
*alte nerepartizări 0
Profit nerepartizat 0

Nota 4
Analiza rezultatului din exploatare
mii lei
Exerciţiul
Indicatorul precedent curent
1. Cifra de afaceri neta 19,357,081 24,779,708
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (3+4+5) 16,187,987 20,163,723
3. Cheltuielile activităţii de baza 14,067,321 17,523,255
4. Cheltuielile activităţii auxiliare 771,151 960,160
5. Cheltuielile indirecte de producţie 1,349,515 1,680,308
6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2) 3,169,094 4,615,985
7. Cheltuielile de desfacere 1,542,303 1,920,354
8. Cheltuielile generale de administraţie 1,904,068 2,234,858
9. Alte venituri din exploatare 385,575 480,088
10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) 108,298 940,861

Nota 5
Situaţia creanţelor şi datoriilor
mii lei
Sold la 31 Termen de lichidare
Creanţe decembrie sub 1 an peste 2 ani
0 1 2 3
Total, din care: 459,741 459,741 0
Creanţe comerciale 225,701 225,701 0
Alte creanţe 234,040 234,040 0
Creanţele comerciale în sumă de 225.701 mii lei, reprezentând clienţi de încasat
în suma de 225.701 mii lei.

85
 mii lei
Sold la 31 Termen de lichidare
Datorii decembrie sub 1 an 1-5 ani peste 5 ani
0 1 2 3 4
Total, din care 10,990,721 5,024,740 5,965,981 0
Sume datorate instituţiilor de credit 4,870,000 1,500,000 3,370,000 0
Avansuri încasate în contul comenzilor 0 0 0 0
Datorii comerciale 5,210,584 2,614,603 2,595,981 0
Alte datorii 910,137 910,137 0 0

Suma de 4.870.000 mii lei este datorata unităţilor bancare unde sunt contractate
creditele.
La alte datorii sunt înregistrate în principal următoarele:
- TVA 125.969 mii lei
- Impozit pe salarii 32.441 mii lei
- Impozit pe profit 100.182
mii lei
- Contribuţia societăţii la asigurările sociale 116.057 mii lei
- Contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate 35.510 mii lei
- Contribuţia personalului la fondul de şomaj 2.289 mii lei
- Contribuţia unităţii la fondul de şomaj 103
mii lei
- Contribuţia personalului la asigurări sociale 23.310 mii lei
- Creditorii diverşi 84.025 mii lei
- Majorări de întârziere 81.716 mii lei
- Salarii 140.129 mii lei
Suma de 5.210.584 mii lei reprezintă datorii la furnizorii de marfă, materiale şi
utilităţi.

Anexa 6
Principii, politici şi metode contabile

Imobilizările corporale sunt incluse în situaţiile financiare la valoarea reevaluată,

mai puţin amortizarea.
Imobilizările necorporale sunt prezentate în situaţiile financiare la costul lor
iniţial şi sunt recunoscute în momentul în care este posibilă realizarea unui beneficiu
economic viitor de către societate, iar costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
După recunoaşterea iniţială, imobilizările necorporale sunt prezentate la cost mai puţin
amortizarea.
Stocurile de materiale sunt evaluate la costul de achiziţie.
Creanţele sunt prezentate la valoarea reală. Nu au fost constituite provizioane
pentru clienţii incerţi.
În exerciţiul financiar 2003-2004, amortizarea a fost calculată conform metodei
liniare de amortizare.
Dobânzile aferente împrumuturilor bancare au fost înregistrate drept „Cheltuieli
cu dobânzile”, neexistând situaţii în care sa fie incluse în costul de producţie al activelor
imobilizate sau circulante.

86
 Nota 7
Acţiuni

Capitalul social subscris 287.469 mii lei

Acţiuni nominative cu valoarea nominala de 25.000 lei
Număr acţiuni 11.498

Nota 8
Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii

a) Salarizarea Directorilor şi administratorilor

- s-a făcut conform AGA;
- nu există obligaţii contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii directori
şi administratori;
- nu au fost acordate avansuri şi credite directorilor şi administratorilor în timpul
exerciţiului financiar 2003;
- nu există obligaţii de genul garanţiilor asumate de întreprindere în neumele
directorilor şi a administratorilor.
b) Salariaţii
Număr mediu aferent anului la care ne referim 51
Număr mediu de muncitori necalificaţi 3
Număr mediu de muncitori calificaţi 17
Număr mediu de maiştri 0
Număr mediu de persoane cu studii superioare 6
Număr mediu alte categorii de personal 25
Salarii plătite sau de plătit aferente exerciţiului 2003 2.852.618 mii lei.
Cheltuieli de asigurări sociale 1.018.410 mii lei
- CUAS 696.545 mii lei
- CUFd.S 101.827 mii lei
- CUASS 220.038 mii lei

Nota 9
Calculul şi analiza principalilor indicatori economico financiari la
31 decembrie 2004

1) Indicatori de lichiditate
Active _ curente 5.732.968
a) Indicatorul lichidităţii curente    1,14
Datorii _ curente 5.024.740
- valoarea recomandată acceptabilă este de aproximativ 2;
- Oferă garanţia acoperirii datoriilor curente cu activele curente.
b) Indicatorul lichidităţii imediate =
Active _ curente  Stocuri 5.732.968  4.564.735
   0,23
Dactorii _ curente 5.024.740
2) Indicatori de risc

87
 Capitalul _ imprumutat
a) Indicatorul gradului de îndatorare   100
Capitalul _ propriu
Capital _ imprumutat 1.500.000
sau  100   0,99%
Capital _ angajat 1.517.142
- capital împrumutat – credite peste 1 an;
- capital angajat – capital împrumutat+capital propriu
b) Indicator privind acoperirea dobânzilor – determină de cate ori societatea
poate achita cheltuielile cu dobânda. Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât
poziţia societăţii este considerată mai riscantă.
Profit inaintea platii dobanzii si impozitul pe profit 1.080.408
   2,67ori
Cheltuieli _ cu _ dobanzile 404.807
3) Indicatori de activitate.
Indicatorii de activitate sau de gestiune furnizează informaţii cu privire la:
- viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de numerar ale întreprinderii;
- capacitatea întreprinderii de a controla capitalul circulant şi activităţile
comerciale de bază ale întreprinderii.
a) Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) – aproximează de câte ori
stocul a fost rulat pe parcursul exerciţiului financiar.
Costul _ vanzarilor 15.117 .994
Viteza de rotaţie a stocurilor    38,88ori
Stocul _ mediu 388.806
sau
Număr de zile de stocare – indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în
unitate.
Stoc _ mediu 388.806
Număr de zile de stocare   365   365  9,39
Costul _ vanzarilor 15.117.994
b) Viteza de rotaţie a debitelor - clienţi – calculează eficacitatea societăţii în
colectarea creanţelor sale. Exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită
datoriile către întreprindere.
Viteza de rotaţie a debitelor clienţi =
Sold _ mediu _ clienti 18.808
  365   365  0,28
Cifra _ de _ afaceri 24.779.708
O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul
creditului acordat clienţilor şi în consecinţă, creanţe mai greu de încasat.
c) Viteza de rotaţie a creditelor – furnizor. Acest indicator aproximează
numărul de zile de creditare pe care persoanele juridice îl obţine de furnizorii săi. În mod
ideal ar trebui să includă doar creditori comerciali.
Viteza de rotaţie a creditelor – furnizor =
Sold _ mediu _ furnizori 434.215
  365   365  6,26
Achizitia _ de _ bunuri 25.318.642
unde, pentru aproximarea achiziţiilor se poate utiliza costul vânzărilor sau cifra
de afaceri.
d) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – evaluează eficacitatea activelor
imobilizate prin analiza cifrei de afaceri raportate la activele imobilizate.
C. A. 24.779.708
Viteza de rotaţie a activelor imobilizate  A. _ imobilizate  6.744.895  3,67
e) Viteza de rotaţie a activelor totale

88
 Cifra _ de _ afaceri 24.779.708
Viteza de rotaţie a activelor totale    1,981ori
Total _ active 12.507.863

4) Indicatori de profitabilitate
Aceşti indicatori exprimă eficienţa întreprinderii în realizarea de profit din
resursele disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezintă profitul pe care îl obţine
întreprinderea din banii investiţi în afacere:
Pr ofit _ ina int ea _ platii _
dobanzii _ si _
Rentabilitatea capitalului angajat
impozitului _ pe _ profit 1.080.408
   0,14
Capitalul _ angajat 7.483.123
b) Marja brută din vânzări
Pr ofit _ brut _ din _ vanzari 537.008
Marja brută din vânzări   100   100  2,17
Cifra _ de _ afaceri 24.779.708
O scădere a procentului poate scoate în evidenţă faptul că societatea nu este
capabilă să îşi controleze costurile sau să obţină preţul de vânzare optim.

Nota 10
Alte informaţii

a) Informaţii cu privire la prezentarea societăţii

- S.C. „ASCOMA” S.A., este societate pe acţiune;
- este înfiinţata în România prin HG 1040/1990;
- are sediul oficial în Bacău, str. Al. Tolstoi, nr. 12.

b) Informaţii privind relaţiile întreprinderii cu filialele, întreprinderile

asociate sau cu alte întreprinderi în care deţine titluri de participare strategice.
- SC ASCOMA SA nu are filiale şi nu deţine titluri de participare strategice la alte
întreprindere.

c) Proporţia dintre activitatea curentă şi cea extraordinară:

- activitatea curentă 100%
- activitatea extraordinară 0%
d) Reconcilierea dintre rezultatul exerciţiului şi rezultatul fiscal, conform
declaraţiei de impozit pe profit la 31 decembrie 2004
- Profit 537.008 mii lei
- Deduceri 192.296 mii lei
- Cheltuieli nedeductibile 359.174 mii lei
- Total profit impozabil 703.886 mii lei
- Reduceri de impozit 0 mii lei
- Impozit pe profit înregistrat 138.593 mii lei
e) Cifra de afaceri în sumă de 24.779.708 mii lei este obţinută din activitatea
comercială.
f) Cheltuielile cu chiriile şi ratele achitate în cadrul unui contract la leasing
operaţional – nu este cazul

89
 g) Onorariile plătite auditorilor. În 2004 societatea a plătit cenzorilor indemnizaţii
în sumă de 66.900 mii lei.

ANEXA 5

Forma scurtă la
Bilanţ contabil la 31 decembrie 2004
mii lei
Nr.
crt. Activ Valoare
1 Active imobilizate 6,774,895
2 Active circulante 5,732,968
3 Datorii pe termen scurt 5,024,740
4 Total active nete-datorii curente 7,483,123
5 Datorii pe termen lung 5,965,981
6 Activ net contabil 1,517,142

Forma scurtă la
Bilanţ contabil la 31 decembrie 2004
mii lei
Nr.
crt. Pasiv Valoare
1 Capital social 287,469
2 Diferenţe din reevaluare 1,552,819
3 Rezerve 535,685
4 Pierdere neacoperită 858,831
5 Profit şi pierdere 398,415
6 Alte fonduri 0
7 Repartizarea profitului 398,415
8 Total capitaluri proprii 1,517,142

90
 BIBLIOGRAFIE

1. Ailleen Beattie (preşedinta grupului de lucru), Standardele internaţionale de

contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2000
2. Belei I., Bazele Contabilităţii, Note de curs, Universitatea „George Bacovia”,
Bacău, 2001
3. Bojan O., Bazele contabilităţii, Editura Eficient, Bucureşti, 1997
4. Ciscă V., Contabilitate, Editura Moldavia, Bacău, 2003
5. Dutescu A., Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale de
contabilitate, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2001
6. Feleagă N., Contabilitate aprofundată, Editura Economică, Bucureşti, 1996;
7. Feleagă N., Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1995,
8. Feleagă N., Sisteme contabile comparate – Vol. 1, Editura Economică, Bucureşti,
1999;
9. Feleagă N., Ionaşcu I, Tratat de contabilitate financiară, Vol. I, Editura Economică,
Bucureşti, 2002;
10. Horomnea E., Tratat de contabilitate – Vol. I, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001;
11. Lefter C., Curs complet de contabilitate şi fiscalitate, Vol. I, Editura economică,
Bucureşti, 1999
12. Oprean I. şi colectiv, Întocmirea şi auditarea bilanţului contabil, Editura Intelcredo,
Deva, 1999
13. Parashivescu M.D., Contabilitate Financiară, Editura Moldavia, 2003;
14. Parashivescu M.D., Contabilitate financiară, Suport de curs, Universitatea „George
Bacovia”, Bacău, 2003;
15. Ristea M., Bilanţul în gestiunea patrimoniului, Editura Academiei”, Bucureşti,
1989;
16. Ristea M., Contabilitatea societăţilor comerciale – Vol. I , Editura C.E.C.C.A.R.,
Bucureşti, 1995;
17. *** Cartea expertului contabil şi a contabilului autorizat, Editura C.E.C.C.A.R.,
Bucureşti, 2000;
18. *** Contabilitate, Expertiza şi Auditul afacerii, Editura C.E.C.C.A.R. Nr. 3, martie
2003;
19. *** Culegere de acte normative, Ediţia a II a, Editura Meteor Press, Bucureşti
2002, după Directiva a IV a C.E.E.
20. ***„Curier Legislativ – Evidenta contabila”, Colecţia II-a, Editura Forum,
Bucureşti, 1999;

91
21. *** H.G. nr.627/17 august 1995 privind îmbunătăţirea disciplinei depunerii
bilanţurilor contabile şi a altor documente cu caracter financiar-contabil şi fiscal, de
către agenţii economici şi alţi contribuabili
22. *** Legea contabilităţii nr.82/24 decembrie 1991 republicată şi actualizată până la
data de 20 august 2001;
23. *** Ministerul Finanţelor Publice (coordonator) – Ghid practic de aplicare a
standardelor internaţionale de contabilitate, Partea I, Ed. Economică, Bucureşti
2001;
24. *** Misiunea de ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea conturilor anuale,
Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşti 2001;
25. *** Ordinul nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate;
26. *** Ordinul 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementările contabile
simplificate, armonizate cu directivele europene

Reviste:
1. Colecţia „Tribuna Economică”, 2003-2005
2. Colecţia „Capital”, 2004-2005

Adrese Internet:
1. http://www.tribunaeconomica.ro
2. http://www.mfinante.ro
3. http://www.ceccar.ro
4. http://www.conta.ro

92