FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program

1.1 Instituţia de învăţământ
superior
1.2 Facultatea
1.3 Departamentul
1.4 Domeniul de studii
1.5 Ciclul de studii
1.6 Programul de studiu /
Calificarea
Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Departamentul de Psihologie
Psihologie
Licenţă
Psihologie

2. Date despre disciplină

2.1 Denumirea disciplinei Neuroştiinţe cognitive aplicate
2.2 Titularul activităţilor de curs Prof. Univ. Dr. Andrei C. Miu
2.3 Titularul activităţilor de seminar Prof. Univ. Dr. Andrei C. Miu
2.4 Anul de studiu 1 2.5 Semestrul 2 2.6. Tipul de evaluare E 2.7 Regimul disciplinei O

3. Timpul total estimat (ore pe semestru al activităţilor didactice)

3.1 Număr de ore pe săptămână 3 Din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar/laborator 1
3.4 Total ore din planul de învăţământ 35 Din care: 3.5 curs 28 3.6 seminar/laborator 7
Distribuţia fondului de timp: ore
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie şi notiţe 32
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 13
Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 14
Tutoriat 3
Examinări 2
Alte activităţi: 1
3.7 Total ore studiu individual 65
3.8 Total ore pe semestru 100
3.9 Numărul de credite 4

4. Precondiţii (acolo unde este cazul)

4.1 de curriculum  Introducere în neuroştiinţe
 Genetica comportamentului uman
 Introducere în psihologie
4.2 de competenţe  Noţiuni introductive de psihologie şi neuroştiinţe, din semestrul I

5. Condiţii (acolo unde este cazul)

5.1 De desfăşurare a  Sistem de proiecţie video (PC/laptop, videoproiector)
cursului
5.2 De desfăşurare a  Sistem de proiecţie video (PC/laptop, videoproiector)
seminarului/laboratorului

6. Competenţele specifice acumulate

Competenţe  Înţeleg felul în care creierul susţine comportamentul
profesionale  Disting nivelurile de organizare ale sistemului nervos
 Cunosc metodele fundamentale prin care poate fi studiat creierul, din punct
de vedere structural şi funcţional
 Sunt familiari cu localizarea şi organizarea funcţională a proceselor cognitive
şi afective în creier

Competenţe  valorizează abordarea experimentală şi interdisciplinaritatea în studiul

transversale comportamentului uman
 analizează comportamentul uman la mai multe niveluri, biologice şi
psihologice

7. Obiectivele disciplinei (reieşind din grila competenţelor acumulate)

7.1 Obiectivul general al  Înţelegerea relaţiei creier-comportament şi a metodelor de studiu din

disciplinei
7.2 Obiectivele specifice
neuroştiinţele cognitive
 Cunoaşterea metodelor de investigare a funcţiilor cerebrale (de ex.,
neuroimagistice, electrofiziologice)
 Cunoaşterea localizării cerebrale şi a proceselor neurobiologice care
susţin procesările de informaţie (de ex., emoţie, memorie, limbaj,
atenţie)

8. Conţinuturi
8.1 Curs Metode de predare Observaţii
Metode în neuroştiinţele cognitive I: Introducere în Expunerea -
neuroimagistică Clarificarea conceptuală
Sinteza cunoştinţelor
Metode în neuroştiinţele cognitive: Neuroimagistică
funcțională și electrofiziologie (EEG, ERP)
Neuroştiinţele emoţiilor I: Ce sunt emoțiile? Idem -
Neuroștiințele emoțiilor II: Interacțiuni emoție-
cogniție; reglarea emoțională
Neuroștiințele memoriei
Neuroștiințele limbajului I: Introducere Idem -
Neuroștiințele limbajului II: Cercetări recente
Neuroştiinţele atenţiei Idem -
Creier și minte. Somn și conștiință Idem -
Bibliografie

Banich, M. T. (2004). Cognitive neuroscience and neuropsychology (ed. a 2-a). Houghton Mifflin Co, USA.
Carlson, N. R. (2001). Psychology of behavior (ed. a 7-a). Allyn and Bacon, USA.
Gazzaniga, M. S. (Ed.) (2004). The new cognitive neurosciences (ed. a 3-a). MIT Press, USA.
Squire, L. R., & Schacter, D. L. (Eds.) (2002). Neuropsychology of memory (ed. a 3-a). Guilford Press,
USA.

8.2 Seminar / laborator Metode de predare Observaţii

Complementaritatea studiilor de leziune, Exemplul demonstrativ -
neuroimagistice şi electrofiziologice în neuroştiinţele Descoperire dirijată
cognitive Clarificare conceptuală
Activităţi de grup
Conversaţia

Potențialele evocate asociate procesărilor automate și

controlate conștient
Descoperirea sistemelor de recompensă cerebrale Idem -
Influența emoțiilor asupra memoriei și deciziei Idem -
Neuropsihologia comparativă a memoriei Idem -
Modelul Wernicke-Geshwind Idem -
Dincolo de modelul tradițional al limbajului Idem -
Cum funcționează creierul? Perpective integrative Idem -
Bibliografie

Banich, M. T. (2004). Cognitive neuroscience and neuropsychology (ed. a 2-a). Houghton Mifflin Co, USA.
Carlson, N. R. (2001). Psychology of behavior (ed. a 7-a). Allyn and Bacon, USA.
Gazzaniga, M. S. (Ed.) (2004). The new cognitive neurosciences (ed. a 3-a). MIT Press, USA.
Squire, L. R., & Schacter, D. L. (Eds.) (2002). Neuropsychology of memory (ed. a 3-a). Guilford Press,
USA.

9. Coroborarea conţinuturilor disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii epistemice,

asociaţiilor profesionale şi angajatori reprezentativi din domeniul aferent programului
Profesia de psiholog impune o educaţie interdisciplinară, indiferent dacă este exercitată în instituţii de
educaţie şi cercetare sau aplicative (de ex., clinici medicale). Acest lucru este recunoscut şi promovat de
asociaţiile profesionale din România şi străinătate. Conform viziunii acestor asociaţii profesionale,
cunoştinţele de neuroştiinţe cognitive sunt indispensabile profesiei de psiholog.

10. Evaluare
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare 10.2 metode de evaluare 10.3 Pondere din
nota finală
10.4 Curs Înţelegerea şi învăţarea Examen scris 100% (10 puncte)
materialului de curs (notiţe
de curs şi slide-uri)
Parcurgerea bibliografiei
obligatorii recomandate la
curs
10.5 Seminar/laborator Înţelegerea şi învăţarea Examen scris
materialului de seminar *Oportunități obținere
(notiţe de seminar şi slide- puncte bonus
uri)
Parcurgerea bibliografiei
obligatorii recomandate la
seminarii
10.6 Standard minim de performanţă
Promovarea este condiţionată de obţinerea a minim 50% (adică minim 5 puncte din 10, fără rotunjire) din
punctajul de la examenul final, excluzând bonusurile. Punctele bonus se acordă numai dacă studentul a
obținut minim 50% (adică minim 5 puncte din 10) din punctajul de la examenul final din prima sesiune, în
limita a 2 puncte. Punctele bonus nu se adaugă la punctajul obținut în sesiunea de restanțe.
Prezența la seminarii este obligatorie în proporție de 70% și condiționează participarea la examenul final din
prima sesiune.

Data completării Semnătura titularului de curs Semnătura titularului de seminar

30.09.2018 Prof. Univ. Dr. Andrei C. Miu Prof. Univ. Dr. Andrei C. Miu
Data avizării în departament Semnătura directorului de departament

........................................... Prof. univ. dr. Oana Benga

 Neuroştiinţa cognitivă

1. Dihotomia psihicului şi corpului.

2. Teoriile existente cu referinţă la localizarea în creier a proceselor cognitive.
3. Structura anatomică a creierului în raport cu plasarea funcţională a proceselor cognitive.
Concluziile cercetărilor experimentale şi clinice a structurii şi proceselor creierului.

Studierea şi cartografierea creierului (harta creerului)

Oamenii sunt mereu interesați de ceea ce se află în spatele următorului deal, vale, sau unde fluviul începe. În
trecut, marii exploratori - Columb, Lewis şi Clark, Erhardt - au facut multe descoperiri uimitoare. Astăzi,
oamenii de ştiinţă explorează teritoriul chiar mai fundamental decât întreaga noastră planeta, zona cea mai
aproape, mult mai misterioasă şi totodată îndepartată ce nu a reuşit să le dezvăluie secretele sale. Această lume
e creierul uman. În timp ce Pamantul este enorm, creierul este mic (acest organ la student cantareste cam
aproximativ 1400 g), capacitatea sa de a procesa informaţii este foarte mare. Putem spune simplu: reţeua
complexă de neuroni şi conexiunile lor în creierul uman este cel mai complex sistem cunoscute. Geografia
generală a creierului uman a fost cunoscută de mult, dar descrierea funcţiilor creierului este abia la început să
apară în literatura de specialitate. Lumii moderne de explorare a creierului contribuie și dezvoltarea
tehnologiilor de cartografiere a creierului, care ne permite să vedem prin bariera craniului.
Secolul XXI - stiinta a creierului
Neurokognitologia. Realizările recente în psihologia cognitivă și neuroştiinţa au creat neurokognitologia
sau, mai pe larg, neuroştiinţa cognitivă. Cum neurokognitologii iau în considerare dihotomia dintre minte şi
corp, o problemă de-a lungul secolelor a savanților filosofi, şi care este recent reinvestigată de
neurokognitologi având la dispoziţie un set de instrumente ştiinţifice excelente.
Problema mintii si a corpului
Surprinzător, dar noi, oamenii trăim simultan în două lumi. Prima lume - lumea fizică a obiectelor
existente în timp şi spaţiu. Aceste obiecte au proprietăţi fizice care se supune legilor fizice, cum ar fi legea
gravitaţiei, legea acceleraţiei centripete, care gestionează obiectele în mişcare într-un cerc, precum şi legislaţia
care reglementează transferul de impuls de la un neuron la altul (neurotransmisia). Lumea a doua este plină de
amintiri, concepte, gânduri, imagini, etc. Acestea sunt, de asemenea, obiectul unor anumite legi, deşi uneori ele
sunt mult mai greu de definit.
În mod tradiţional, noi încercam să descoperim legile ce acționează în aceste lumi, folosind metode
diferite, astfel încât mulţi filosofi şi oameni de ştiinţă au crezut şi cred că între aceste două lumi există o
diferenţă fundamentală. Această concluzie dihotomică se bazează pe presupunerea că o lume de axează pe
universul fizic, în cazul omului pe corp, în timp ce cealaltă - pe universul mental, sau psihicul. Separarea
psihiculi si a corpului intuitiv e logică şi destul de evidentă, dar la fel de evidentă este și interacţiunea dintre
aceste lumi. Incapacitatea dvs. mentală de concentrare asupra sarcinii de verificare poate fi din cauza "boli
fizice severe", care a afectat corpul tau dupa o petrecere. Unii filosofi susţin că unica lume reală este lumea
minţii, iar lumea fizică - doar o iluzie. Alții dimpotrivă, susţin că lumea fizică e reală şi psihicul este în cele
din urmă o funcţie a creierului. Una dintre principalele probleme cu care se confruntă susţinătorii de dualism a
minţii şi a corpului este încercarea de a stabili legături între psihicul şi corp.

Scurtă interpretare a problemei psihicului si a corpului. Când vorbim de psihic, ne referim la activitatea
creierului, de exemplu, gândirea, păstrarea de informaţii în memorie, percepţie, şi dragostea, senzaţia de
durere, înţelegerea legilor lumii, compoziţii muzicale şi umor. În acest sens, psihicul constă din procesele din
creier. Proprietăţile fizice ale creierului se schiumbă în continuu. Creierul niciodată nu se odihnește în
întregime, el arată mereu activitate electrochimică. Cu toate acestea, arhitectura de ansamblu a creierului,
reţeaua de neuroni, amplasarea în cortex a principalelor centre ale creierului cu funcţii, cum ar fi senzaţia,
controlul mişcării, vederea, etc, în general, sunt stabile şi se schimbă doar puţin. Procesele din creier se
schimbă mai rapid.
Psihicul este mai dinamic decat creierul. Ne putem schimba gândurile noastre rapid şi fără schimbari
structurale semnificative la nivelul creierului, deşi modelele de transmitere a impulsurilor electrochimice, pot fi
foarte schimbătoare. Modificările în psihic sunt cauzate de modificări fizice în activitatea neuronală. Cu toate
1
acestea, deşi psihicul are tindința să fie dinamic, este dotat de asemenea, de anumită constanţă, modul nostru
general de gândire, atitudinea noastră faţă de religie, dorinţele noastre şi opinii cu privire la familie, etc, sunt
destul de stabile.
O atenţie sporită asupra creierului şi a proceselor cognitive e bazată pe principiul fundamental că toate
tipurile de procese sunt rezultatul activităţii neuronale. Aceasta înseamnă că recunoaşterea formelor, lectură,
atenţia, memoria, imaginaţia, conştiinţa, gândirea, limbajul, precum şi toate celelalte procese cognitive sunt o
reflectare a activităţii neuronale, în principal a celor care se află în cortexul cerebral. Si din moment ce tot ceea
ce facem - vorbim, rezolvam probleme, conducem autovehicule, etc - se bazează pe procesele cognitive, atunci
tot comportamentul este, de asemenea, bazat pe activităţii neuronale.

Neuroștiința cognitivă
Pe baza de neurostiinței si psihologiei cognitive, a apărut o nouă ramură a ştiinţei numită
neurokognitologie (sau, uneori, neuropsihologie sau neuroştiinţe cognitive).
Ea poate fi definită ca fiind "cercetarea la intersecţia neuroștiinței şi psihologiei cognitive, mai ales teoriile
memorie, senzaţiilor şi percepţiilor, de rezolvare a problemelor, procesare a limbajului, proceselor motore şi
cognitive."
Sistemul nervos

Sistemului nervos central (SNC) este format din creier şi măduva spinării. Elementul principal al sistemului
nervos este neuronul, celule specializate care transmit informaţia prin intermediul sistemului nervos. Creierul
uman conţine un număr mare de neuroni.

Fig. 2.1. Desen schematic a celulelor creierului, făcut de celebrul anatomist spaniol Santiago Ramón-I-
Cahalem, laureate al Premiului Nobel pentru cercetare în domeniul neurologiei. În această figură, efectuată pe
baza de observare atentă cu un microscop, arata o reţeaua complexă de celulele nervoase din creierul uman

Conform unor estimări, numărul lor depăşeşte 100 de miliarde (ce aproximativ e echivalent cu numărul de
stele din Calea Lactee); fiecare neuron este capabil de a percepe şi de a transmite impulsurile nervoase la alti
neuroni (uneori mii de alti neuroni) şi este un sistem mai complex decât orice altul cunoscut, atit terestru cît si
extraterestru. Fiecare centimetru cub din cortexul cerebral uman conţine aproximativ 1000 km de
fibre nervoase ce conectdează celule intre ele (Blakemore, 1977). Vedeți imaginea unui neuron (Fig. 2.2) şi
încercați să determinați dendritele şi axonii. La un orice moment concret, mulți neuroni ai cortexului cerebral
sunt activi, şi se crede că funcţiile cognitive cum ar fi percepţia, gândirea, conştientizarea şi memoria, sunt
cauzate de excitaţii simultane de neuroni în această reţea neuronală complexă.
Fig. 2.2. Prezentarea schematică a neuronului

2
Cel mai probabil, există mii de diferite tipuri de neuroni (Kandel, Schwartz & Jessell, 1991), fiecare dintre
care îndeplineşte funcţii de specialitate în diferite părţi ale sistemului nervos (Fig. 2.2). Neuronul are
următoarele părţi principale morfologice:
1. Dendrite, care percep impulsurile nervoase de la alti neuroni. Dendritele sunt foarte ramificate şi
seamănă cu crengile copacilor.
2. Celula, înconjurată de un zid de celule semipermeabile, prin care vin substanţe nutritive şi eliminarea
deşeurilor.
3. Axon, un drum lung, tubular de transmitere prin conexiuni numite sinapse a semnalelor de la o celula
la ltele. Axonii neuronilor din creier pot fi mici, şi pot atinge o lungime de 1 m sau mai mult. Axonii
lungi sunt înconjurați de o substanţă gen grasimi, sau a tecii de mielina, care acţionează ca un material
izolant.
Terminaţiilor presinaptice, sunt situate la capete de ramificațiile subţiri de axon. Ei se află la suprafaţa
receptivă a altor neuroni si transmit informaţii.
În sinapsă (Fig. 2.3) capătul axonului unui neuron elimină un produs chimic care interacţionează cu
membrana de dendritei altui neuron. Acest neurotransmitator chimic schimbă polaritatea, sau un potentialul
electric al dendriruli perceptor. Neurotransmitatorul este asemeni unui comutator, care poate fi conectat
sau deconectat. Un tip de neurotransmitatori are un efect inhibitor, ceea ce duce la oprobabilitate mai
mică de excitaţie a neuronului următor. Alt tip are un efect stimulant, crescând probabilitatea de excitaţie a
neuronului următor.

Teoriile existente cu referinţă la localizarea în creier a proceselor cognitive.

Primii oameni de ştiinţă credeau că creierul nu are nici o legătură cu gândirea şi percepţia. De exemplu,
Aristotel tribuia aceste funcţii inimii. Mult mai târziu în pseudoştiinţa cunoscută sub numele
de frenologie, s-a susţinut că temperamentul, personalitatea, percepţia, inteligenta, etc, au localizare
precisă în creier (Fig. 2.4). Frenologii considerau că caracterul, atitudinile şi emoţiile pot fi evaluate prin
examinarea convexităților pe suprafaţa exterioară a craniului.
Știinţa despre creer pentru mai mult de un secol, se concentrează pe identificarea zonelor din creier
are corespund anumitor tipuri de comportament. S-au făcut o serie de descoperiri importante, confirmând
ideea de compartimentalizare, prin care anumite funcţii, cum ar fi activitatea motorie, prelucrarea
limbajului, percepţia, sunt legate de anumite zone ale creierului.
Teoria de compartimentalizare a înflorit în frenologie, urmaşii căreea găseau în creier regiuni
responsabile pentru nobilime, dragostea maternă, izolare,agresiune şi chiar spiritul republican. Neurologul
francez Pierre Flourens, considerind că este absurd, s-a interesat cum influențiază comportamentul uman
eliminarea prin intervenţie chirurgicală a unei părţi a creierului. După o serie de studii, el a concluzionat
că funcţiile motorice şi senzoriale nu sunt localizate în domenii specifice, ci realizarea acestor funcţii este
repartizată pe alte zone ale creierului. Prejudiciu sau deteriorarea creierului, afectează în mod
egal toate tipurile de activitate nervoasă superior. Această poziţie a fost numită mai târziu teoria câmpului
comun.
Exista și un punct de vedere de compromis: unele funcţii mentale sunt localizate în zone specifice sau
seturi de regiuni ale creierului. Aceste funcţii includ managementul reacţiilor de mișcare, de prelucrare a
informaţiilor senzoriale, vedere, şi anumite tipuri de procesare a limbajului. Cu toate acestea, mai multe
funcţii, în special procesele cognitive superioare, cum ar fi memoria, percepţia, gândirea şi rezolvarea de
probleme, sunt divizate în sub-funcţii, realizarea cărora este distribuită in creier.

Structura anatomică a creierului în raport cu plasarea funcţională

a proceselor cognitive.
Creierul este împărţit în două structuri similare, emisfera dreaptă si stangă. Suprafata cortexului este
format din cortexul cerebral, un strat subţire de materie gri care conţine un număr mare de neuroni şi axoni
scurți nemielinizați. Cortexul cerebral are o grosime de aproximativ 1,5-5 mm. Datorită numărului mare de
falduri creierul are o suprafaţă mai mare decât pare. Crestele situate între cavităţi se numesc
circumvolutiuni.
Creerul prelucrează informația contralateral. Aceasta înseamnă că informaţiile senzoriale (de exemplu,
un simţ tactil), primite de la jumătatea stângă a corpului, se duc la cealaltă parte iniţial şi sunt prelucrate în
emisfera dreapta, si viceversa. Suprafaţa fiecărei emisfere e împărţită în patru domenii principale,

3
 limitele la unele dintre ele sunt circumvoluțiunile mari. Aceste patru zone sunt numite: lobi frontali,
temporal, parietali şi occipitali.
Cortexul (scoarța cerebrală) - un strat subţire de celule dens aranjate. Cortexul este implicat în
percepţie, vorbire, acţiuni complexe de gândire, de prelucrare şi de limbaj şi a altor procese care ne
fac inteligent.
Fig. 2.3. Structura şi procesele creierului

Zonele senzorio-motorii au fost printre primele domenii ale creierului introduse pe harta creerului.
Studiul ştiinţific al zonelor motorii ale creierului a inceput in secolul XIX, când sa constatat că stimularea
electrică a diferitor regiuni ale cortexului la câiniii aflați sub anestezie duce la reacţii de spazmare
(tresărire), şi o stimulare moderată a lobului frontal are ca răspuns reflex la membrele anterioare.

Cunoştinţele primare de specialitate a funcţiilor creierului apar în secolul al XIX-lea. Deosebit de

importante sunt lucrarile neurologului francez Paul Pierre Broca care a studiat afazia, tulburări de
limbaj în care pacientul are probleme de vorbire. Această tulburare este adesea observată la
persoanele cu accident vascular cerebral. La studiile postmortem a creierului persoanelor care
suferă de afazie a fost găsită zona afectată, acum numită zona lui Broca (a se vedea figura 2.7.). În
1876, un tânăr neurolog german Carl Wernicke a descris un nou tip de afazie, care se
caracterizează prin incapacitatea de a intelege vorbirea și nu incapacitatea de a vorbi.

Paul Pierre Broca ; Carl Wernicke

4
 Fig. 2.6. Principalele domenii de cortexul cerebral uman

Unele concluzii generale ale cercetărilor experimentale şi clinice a structurii şi proceselor

creierului şi consecinţele acestora.

• Se pare că mai multe funcţii mentale sunt localizate în zone specifice sau seturi de zone ale creierului, cum
ar fi zonele motore şi senzoriale. Cu toate acestea, pe lângă concentraţia locală a acestor funcţii, cel
mai probabil prelucrarea informaţiilor suplimentare, se efectuază si în alte zone ale creierului.

5
• Multe dintre funcţiile mintale superioare (inclusiv gândirea, învăţarea şi memoria), se pare că
se realizează cu participarea a mai multe zone diferite ale cortexului cerebral. Procesarea de informații de felul
asta este distribuită în întreg creierul şi se desfăşoară în paralel în mai multe locuri.
• leziuni ale creierului nu întotdeauna conduc la o deteriorare a eficienţei cognitive. Acest lucru se
poate datora mai multor factori. În primul rând, prejudiciul poate fi o parte a creierului asociată
cu productivitatea în domenii foarte înguste. Activitatea cognitivă poate rămâine la fel
datorită faptului că legăturile intacte vor prelua unele funcţii din zona afectată, sau pentru a fi rearanjate astfel
încât să poată îndeplini sarcinile iniţiale: În general, cu toate acestea, eficienţa cognitivă se diminuiază în
funcţie de cantitatea de ţesut al creierului afectat.