Adicia este un stadiu extrem al abuzului de substane.

Adicia este definit ca un comportament compulsiv, lipsit de auto-control, n ciuda consecintelor negative serioase. Persoana cu comportament adictiv i focalizeaz treptat atenia spre obinerea, folosirea drogurilor, n ciuda mbolnvirii, ruperii relaiilor de prietenie, precum i a ratrii n via. Aceasta atitudine poate fi interpretat greit de ctre familie ca fiind o atitudine de autodistrugere. Important este riscul crescut al recderilor, chiar i dup o perioada mare de abstinen, fiind accentuat de 2 factori: stressul i semnalele mediului nconjurator - extern sau intern - gndurile intruzive repetitive, de cutare a drogurilor n permanen, ce sunt prezente i n tulburarea obsesiv-compulsiv. Studiile imagistice au evideniat activarea mai multor zone cerebrale, cum ar fi: regiunea cortical prefrontal, nucleul acumbens din striat, i amigdala din sistemul limbic (studii PET i fMRI). Studii recente au artat c drogurile determin pe ci directe sau indirecte o cretere a nivelului de dopamin, prin blocarea receptorilor de dopamin la nivelul striatului, fiind puternic corelat cu nalarea realizat de consumul de cocain sau metilfenidat. n general, dopamina este necesar pentru a recompensa aciunea organismului, sau de a sublinia recompensa, ceea ce ne dovedete dorina acut de recompens, i iniierea adiciei. Literatura curent sugereaz implicarea a dou sisteme disfuncionale n adicie: partea anterioar a cingulus-ului, i cortexul orbito-frontal (dou regiuni frontale), cu rol n controlul comportamentului, i a comportamentului legat de recompens, aceleai zone implicate i n tulburarea de comportament obsesiv-compulsiv. Stadiile adiciei Sunt trei stadii ale adiciei, implicnd un complex psihologic n care fiecare stadiu are un mecanism neuronal specific. Primul stadiu este cel al ateptrii, sau al motivaiei pentru consumul iniial, din dorina de a experimenta noi sentimente, sau de schimbare a strii de spirit printr-o nltare spiritual. Al doilea stadiu este cel al memorizrii consumului de droguri, consolidat de experiena trit, prin recompensa data de eliberarea de dopamin ca urmare a consumului de droguri. Aceasta eliberare de dopamina leag consumul de droguri de procedura de nvatare, prin producerea plcerii. Acest mecanism de nvare difer de mecanismul de nvare normal prin implicarea sistemului limbic, invocnd implicarea emoional prin producerea plcerii. Al treilea stadiu, consta n sensibilizarea sau obinuina, prin efectul propriu al drogurilor (plcere sau stri disforice), care ncep s determine obinuina. Pentru drogurile ca alcoolul, nicotina i heroina, plcerea poate fi redus marcat de complicaiile medicale. Dup mai multe administrri, intervine tolerana din ce n ce mai mare pentru a produce plcerea, dar i senzaia de ru extrem sau agitaie la lipsa de consum. Neurobiologia adiciei (dependenei) Genetica - o mulime de cercetri legate de genetica adiciei sugereaz tendina de a se moteni (referitor la alcoolism-Cloninger 1999). Aceasta tendin poate rezulta din funcionarea alterat a genelor, conducnd la alterarea proteinelor cerebrale. Atunci cnd proteinele sunt anormale, genele sunt anormale i afecteaz i funcia neurotransmitorilor. De exemplu, sinteza sau metabolismul dopaminei este dependent de aceste enzime. Cantitatea de enzime existent poate modifica dopamina cerebral. De asemenea, rspunsul dopaminei cerebrale la modificrile mediului nconjurtor este individual, necesitnd cantiti diferite de dopamina, rezultnd o funcie anormal a sistemului mesolimbic, ce poate conduce la distorsionarea strii afective, cu producerea unei cantiti mici de plcere ca urmare unei experiene pozitive, sau a unei cantiti disproporionate de durere ca urmare a interaciunilor negative. Persoana cu un astfel de defect genetic poate fi susceptibil n mod special la consumul de cocain pentru a-i crete nivelul de dopamin cerebral, care este aproape normal.

Chimismul cerebral - Neurotransmitorii sunt mesagerii chimici cerebrali specifici cu potenial adictiv cert, de exemplu, cocaina se potriveste cu dopamina, pentru c efectul major al consumului este creterea nivelului de dopamin. Heroina se potrivete cu endorfina, care este morfina natural a creierului, pentru c heroina mimeaz efectul endorfinei la nivelul receptorilor specifici. Alcoolul se potrivete cu mai muli neurotransmitori cheie, cum ar fi: serotonina, glutamatul, GABA, acetil-colina, endorfinele, i multe altele. Dei aciunea este complex, implicnd mai muli neurotransmitori, cercettorii au artat c exist o cale final comun pentru substanele ce produc adicie i aceasta este calea dopaminergic (Koob 1998). Aceste substane adictive ptrund pe ci indirecte n calea dopaminergic crescnd nivelele dopaminei sau modificnd aciunea dopaminei asupra receptorului. Ceea ce este important, este ca aceasta cale i ntinde ramificaiile la nivelul lobului frontal, interacionnd cu plcerea, emoia, memoria evenimentului emoional, precum i abilitatea de a lua decizii legate de evenimentul emoional. Sensibilizarea - Persoanele care devin adictive la vrste fragede, i dup o mic expunerea la substane adictive, au o mare predispoziie genetic, cu o mai mic abilitate de a elibera cantiti normale de dopamina, sau aceste cantiti eliberate sunt normale, dar sunt degradate mai rapid dect normal. De aceea, o singur expunere la cocain modific dramatic viaa acestor persoane, prin creterea rapid a nivelelor de dopamina, deoarece cocaina blocheaz degradarea acesteia, o desface de pe receptor, i o recapteaz, rezultnd o cantitate mare de dopamina n spaiul sinaptic, n timp scurt. Aceste persoane cu deficit genetic de dopamina, au dificulti n experimentarea normal a emoiilor, iar nlarea produs de consumul de droguri poate constitui prima dat cnd acetia au putut simi nivelul normal al dopaminei. Aceast cale devine mai activ la consumul de droguri, de aceea intervine i dorina puternic de consum. Alte substane necesit mai multe luni pentru a se constitui adicia. Nivelele crescute de dopamin sunt urmate de o scdere sub nivelul normal al acesteia dup scurt timp de la consumul de substane adictive. nvarea emoional - se bazeaz pe sistemul limbic, prin implicarea amigdalei n reglarea memoriei emoionale nregistrnd semnificaia anterior consumului, aceasta jucnd un rol n dezvoltarea chimic a dependenei. Cunoscnd toate aceste ci de aciune precum i modificrile adaptative ale chimismului creierului, putem nelege de ce terapia clasic poate fi doar parial eficient, iar o resetare general a activitii cerebrale poate duce la normalizarea acestor deficite i schimbarea vieii acestor persoane, echilibrnd secreia de neurotransmitori cerebrali. Adiional, trebuie menionat c aceste persoane necesit schimbarea stilului de viaa i de alimentaie, precum i integrarea tuturor acestor schimbri. Neurofeedback-ul n adicii vine s nlocuiasc treptat nevoia de recompensa prin consumul drogurilor, cu recompensa prin eliberare de dopamina n cadrul procesului normal de nvare, nlocuind disfuncionalitile din adicii cu procesul fiziologic de autoreglare a funciilor cerebrale, prin diverse tehnici elaborate i multiple studii clinice de-a lungul anilor (tehnica alfa introdus de Green 1975, tehnica alfa-teta introdus de Peniston si Kulkosky 1989, tehnica LENS introdus de Len Ochs 1990 i altele). De studiul dependenelor, sau adiciilor (de la englezul adiction dependen), se ocup cteva tiine: psihologia, sociologia, medicina. La hotarul secolului XXI n baza acestor discipline s-a format o tiin nou, adictologia, care studiaz aa dependene ca, cea de droguri, de alcool, de tutun, de computer i de jocuri de noroc, de munc, dar i cele alimentare, de dragoste i de sex, de obiecte i evenimente. Comportamentul adicional se caracterizeaz prin tendina de a iei din realitate prin intermediul strii psihice. Pentru realizarea acestui scop omul i formeaz preri personale, care pot deveni deprinderi, stereotipuri. Abaterea i este necesar omului, ns n cazul adiciilor ea devine un stil de via i omul cade n capcan.

Problema adiciilor ncepe atunci, cnd tendina de a evada din realitate ncepe s domine n contiina omului, devine o ideie principal, duce omul la o rupere de realitate. Clasificarea adiciilor Adicii chimice (farmaceutice) sunt legate de folosirea mai multor substane cu scopul schimbrii strii psihice: alcool, droguri, tutun, preparate somnifere i sedative. Formele nechimice nclud jocurile computerizate i de noroc (gambling), dependene emoionale (adicii sexuale i de dragoste), dependen de munc, adicia de cheltuire a banilor, adicia relaiilor i multe altele. Veriga de trecere dintre adiciile chimice i cele nechimice supra-alimentaia sau suportarea foamei (bulimia i anorexie nervoas). Substanele adiciilor se mpart n urmtoarele tipuri: Substane psihoactive (alcool, droguri .a.m.d.). Activitate, implicare n proces (hobby, joc, munc .a.m.d.). Oameni, alte obiecte i fenomene ale realitii din jur, care strnesc anumite stri emoionale. Urmri ale comportamentului adicional Comportamentul adicional schimb relaiile cu persoanele apropiate. Exterior persoana rmne aceeai, n interiorul lui locuiete o personalitate adicional cu logica sa, cu emoiile sale, cu vaslorile sale. La apariia dependenelor contribuie lipsa unor limite concrete dintre membrii familiei, ce duce la netirea obligaiilor fiecruia dintre membrii familiei. i dac acel membru al familiei nu este n stare s fac fa obligaiilor pe care le are, de care se atrn n cel mai contiincios mod, apare senzaia de vinovie, de care persoana ncearc s scape prin metode adicionale. La toate acestea pot contribui particularitile personale; traumele psihologice, mai ales cele din copilrie; ncordarea emoional a mamei, ct timp apare, se transmite ctre copil, lipsindu-l de simul de siguran; particularitile educaiei din timpul copilriei, care contribuie la fixarea asupra fricii, complexului de vinovie i de inferioritate. Mecanismul de fug de realitate arat astfel: metoda aleas de persoan a avut rezultatul ateptat i s-a ntrit n contient ca o soluie care lucreaz i care asigur o stare bun. E mult mai uor de repetat din nou i din nou, de exemplu, consumarea alcoolului n situaii grele. Mai apoi ntlnirea cu greutile, care necesit luarea unor decizii grele, automat este substituit cu metoda de evadare de probleme ncercat odat, problema nerezolvat rmnnd pe alt zi. Apare viaa dubl, care const din viaa normal precedent i viaa cu realizri adicionale, acest fapt duce la schimbarea hotrrilor, motivrilor i a sistemului de valori. Particularitile comportamentului adicional la vrsta de adolescen Motivul principal al comportamentului adolescenilor, predispui la forme adicionale de comportament, este fuga de la realitatea insuportabil. ns cel mai des se ntlnesc cauze interioare, aa ca retrirea din cauza nereuitelor colare i conflictele cu prinii, profesorii, colegii, simul de senzaia de singurtate, pierderea scopului vieii... De la toate acestea adolescentul vrea s fug, s nbue i s schimbe starea sa psihic, fie chiar i pe un timp, ns n direcia potrivit. Viaa personal, activitatea colar i mediul nconjurtor cel mai des pentru un adolescent apar n culori sumbre, ntoarse, monotone. Acestor copii nu le reuete s gseasc n realitatea din jur nici o sfer de activitate, care ar putea atrage atenia i s strneasc o reacie emoional. i doar dup folosirea substanelor psiho-active, ei ajung la simul de ridicare fr a mbunti real situaia. Ei sunt n grup, ei sunt acceptai i nelei. Pe parcurs situaia din micro i macro mediul devine tot mai insuportabil i mai conflictual. Aa apar dependena i mai mare i respingerea de la autenticitatea realitii. Terapia comportamentului adcional n urmtoarele direcii: Contientizarea de ctre adict coninutul i sensul problemelor sale. Analiza surselor i participarea persoanelor, care sunt legate de adict. Lmurirea caracterului coninutului dependenei, inclusiv analiza emoiilor ascunse de vinovie, ruine, njosire. Analiza strategiei dependenei (control, aprare, concuren).

 Contientizarea faptului, c situaia, n care a nimerit adictul, nu este una ieit din comun i el poate miza pe ajutor. Training emoional, posibilitatea de a compara intimitatea i calitatea emoii; nvarea adictului s poat analiza trecutul i s regleze contactele interpersonale neformale cu nelegerea faptului, c el poate primi o susinere emoional real de la anumite persoane. Adicia de spaiul virtual Spatiul mediat de calculator, pe care l-am numit spatiu virtual a evoluat pana la punctul in care este mai mult decat suma microcipurilor si a firelor de legatura. Este o entitate sociopsihologica ce are o magnitudine a complexitatii, subtilitatii si a adaptabilitatii cu nimic mai putin sofisticata decat a lumii reale in care se manifesta. In multe din mediile de pe Internet utilizatorii sunt foarte captivati de viata virtuala, si manifesta dorinta de a petrece din ce in ce mai mult timp conectati cu ajutorul calculatorului, asta ducand uneori la neglijarea vietii personale si socio-profesionale. Utilizatorii care manifesta o dependenta de calculator si de Internet au dificultati in a verbaliza motivele precise care duc la adictia lor. Ceea ce acapareaza activitatea si timpul nu este camera de chat, e-mailul, blogul, forumul de discutii sau jocul pe calculator, ci dinamica interna, inconstienta, pe care aceste medii o declanseaza. O persoana poate foarte usor sa identifice nevoile constiente in jurul carora se organizeaza motivatiile lor. Ceea ce duce la dependenta si pasiune apropiata de obsesie este o nevoie inconstienta. Activitatea adictiva se adreseaza unei dorinte intense, de cele mai multe ori inconstienta. Cand un individ isi trateaza nevoile prin suprimare, ignorare sau diversiune acesta este prins intr-un cerc vicios de implinire superficiala. Rezultatul poate fi o fixatie patologica si dependenta. Intr-un cadru sanatos, realizarea constienta a dorintelor si nevoilor conduce la un eu mai solid, mai bine integrat. In schimb, in cadrul patologic al dependentei, eul devine mai slab, si mai fragmentat. Preocuparea specialistilor in sociologie, psihologie si psihanaliza a venit ca un rezultat natural al observatiilor legate de comportamentele daca nu patologice cel putin neplacute ale unora dintre utilizatorii de calculator si internet. Trecand peste simpla observare a fenomenelor care se petrec, oamenii de stiinta au studiat psihodinamica individuala si au cautat o explicatie psihanalitica a dependentei, a agresivitatii, a dezinhibitiei si a multor altor componente psihice ale prezentei si activitatii indivizilor in spatiul virtual. Aspectele de baza ale experientei spatiului virtual Senzorialitate redusa Comunicarea mediata de calculator permite un contact minimal cu celalalt. De cele mai multe ori singura manifestare a prezentei celuilalt sunt mesaje text, care apar pe monitor, in fereastra de chat sau in e-mail. Videoconferinta permite un contact vizual, imaginea-portret a celuilalt aparand pe ecranul calculatorului, si vocea acestuia auzindu-se in boxe. Elementele care il compun pe cel de la capatul celalalt al firului comunicarii sunt o parte dezasamblate (chip, voce, care nu mai apartin de o fiinta umana aflata in spatiul tau fizic, ci parvin prin intermediul echipamentului electronic), sau ignorate complet (postura, miros, gust, limbaj corporal). Aceasta alterare a informatiei primite de la celalalt pe cale senzoriala modifica foarte mult modul in care partenerii de conversatie se percep si se reprezinta unul pe ceilalalt. Textualizare Multe din interactiunile mediate de calculator se fac prin text. Comunicarea este bazata in exclusivitate pe cuvinte scrise. Cand doi sau mai multi utilizatori folosesc canalele de chat, ei vorbesc intre ei scriind si citind. O mare parte din informatia care ar proveni pe cale nonverbala intr-o confruntare fata in fata este decartata. Asta duce la o comunicare mai eficienta in situatiile in care semnificatiile verbale sunt de o importanta mai mare, si la o comunicare alterata in conditiile in care ar fi necesar ca interactiunea sa permita comunicarea emotiilor. Flexibilitatea identitatii lipsa indiciilor din interactiunea fata in fata are un impact major asupra felului in care indivizii isi percep propria identitate, si pe a celorlalti. Comunicarea

exclusiva prin text iti ofera optiunea de a exprima numai anumite parti din identitatea ta, sa iti asumi identitati imaginate sau dorite, sau sa ramai complet anonim, invizibil. Unii indivizi folosesc asta petru a pune in act anumite nevoi si dorinte neplacute, foarte des abuzand de alti utilizatori. Altii o folosesc pentru a putea fi sinceri si deschisi despre niste aspecte personale pe care nu le-ar putea discuta intr-o intalnire fata in fata. Perceptie alterata spatiul virtual, mediat de calculator are anumite proprietati care fac ca experienta sa sa se asemene mai mult cu un proces primar decat cu unul secundar. Experienta mediata de calculator sfideaza regulile conventionale de timp, spatiu si logica. Ea permite concentrarea mai degraba pe semnificatii subiective, permitand intr-o foarte mare masura eliminarea liniei obiectivului, sau a rationalitatii. Uniformizarea statutului personal pe internet simbolurile statutului si ale puterii devin invizibile, irelevante. Fiecare are oportunitatea de a se face auzit si vazut, de a manifesta comportamente diverse, reactia individuala obisnuita la autoritate fiind in cadrul comunicarii de acest tip un parametru sters, acoperit de multiplele identitati pe care si le asuma participantii. Informatia legata de statut si autoritate este inhibata in procesul de reducere a reprezentarii individului ca suma de mesaje text, fotografie, eventual voce. Transcenderea spatiului distantele fizicale intre indivizi devin irelevante in spatiul virtual. Locatia participantilor este perceputa in mod abstract, singura cerinta fiind aceea de a se afla in fata unui calculator. Asta permite asocieri si formari de grupuri intr-o maniera mult mai flexibila decat in spatiul real. Indivizii care in orasul in care locuiesc sunt izolati si nu au interese comune cu semenii lor pot foarte usor sa isi gaseasca pe internet cei mai potriviti si mai placuti companioni, sa capete un sentiment de apartenenta imposibil de capatat in alta maniera. Asta se poate transforma intr-un dezavantaj pentru persoanele cu probleme de socializare, ducand la accentuarea izolarii si la minimizarea contactelor in viata reala. Flexibilitate temporala In comunicarea prin mesaje text timpul dintre manifestarile indivizilor devine o variabila lasata la latitudinea lor. Reactia imediata la un mesaj nu este o cerinta obligatorie, ca in confruntarile fata in fata, raspunsul putand sa apara la cateva secunde, minute sau chiar ore si zile. Aceasta alungire a timpului scurs intre schimburile de mesaje ofera sansa unei reflexii mai indelungate asupra a ceea ce vrei sa transmiti si compunerea unui mesaj mai elaborat cu posibilitati mai mari de expresie, dar si de disimulare. Pe de alta parte, timpul scurs in asteptarea unui raspuns la un mesaj devine spatiu de proiectie, de anticipare, poate sa declanseze indoieli, anxietati si frustrare. Multiplicitate sociala pe internet un individ poate sa sustina mai multe interactiuni in acelasi timp. Poti sa ai 4 ferestre de chat deschise, sa raspunzi la un email sau sa publici intrari pe un blog in acelasi cadru temporal. In plus, varietatea de posibilitati este mult largita. Folosind un motor de cautare poti foarte repede sa gasesti sute de spatii interesante, care corespund nevoilor si intereselor tale, si sa le accesezi pe toate in aproximativ acelasi timp. Abilitatea de a trece in revista o astfel de multitudine de posibilitati amplifica un fenomen interpersonal foarte cunoscut in psihanaliza si anume transferul. Utilizatorul va actiona in conformitate cu motivatii inconstiente in selectarea prietenilor sau a dusmanilor. Acest transfer ne ghideaza spre un tip specific de persoane care acceseaza emotii si nevoi inconstiente. Inregistrarea datorita faptului ca majoritatea interactiunilor de pe internet se desfasoara in mod text, conversatiile pot fi inregistrate si stocate. In felul asta, relatia este documentata, si poti in orice moment sa revezi ceea ce s-a spus. Desi este tentant sa crezi ca textul salvat este o inregistrare obiectiva a unei componente a relatiei, este fascinant sa observi cum se modifica reactiile noastre in timpul diferitelor sesiuni de recitire a lor. Posibilitatea de a inregistra conversatiile are si dezavantaje: constienta faptului ca tot ceea ce spui poate fi inregistrat te poate face sa devii anxios, hiper-prudent, si chiar paranoic. Nu stii niciodata cine are acces la bucatile de conversatie la care ai participat, cine te poate observa retroactiv si ce poate afla despre tine.

Intreruperea mediului O proprietate foarte importanta a comunicarii mediate de calculator este ca aceasta poate fi intrerupta din motive tehnice. Calculatorul poate sa devina nefunctional, conexiunea la internet se poate intrerupe sau poate sa functioneze la parametrii foarte slabi calitativ, uneori fara nici un semnal. Importanta este aici reactia utilizatorului fata de aceste intreruperi, cand se pot manifesta semnele dependentei fata de internet, si ale relatiei transferentiale cu calculatorul. De asemenea, in cazul in care un raspuns intarzie sa apara deschide portile proiectiilor si a fantasmelor anticipative, a anxietatilor si a frustrarii. Maniera in care utilizatorii de calculator si de internet experimenteaza situatia de a se putea baza pe functionarea componentelor electronice, pe predictibilitatea functionarii calculatorului si posibilitatea de a depinde de el ne ofera indicii importante despre psihodinamica individului respectiv. Regresia Toate elementele trecute in revista mai sus sunt cauze ale unor comportamente sociale specifice spatiului virtual. Termenul psihanalitic care impacheteaza fenomenele petrecute cu utilizatorii patologici ai spatiului virtual este acela de regresie. Proiectiile, posibilitatea de a jongla cu identitatile, lipsa de fizicalitate a celor cu care interactionezi duce la activarea unor procese arhaice si la adoptarea unor atitudini cu o accentuata componenta inconstienta. Norman Holland a clasificat aceste comportamente regresive in trei categorii: Inflacararea, flirtul si generozitatea. Inflacararea duce la augmentarea peste masura a unor conflicte, la folosirea unui limbaj nepermis si inutil de agresiv. Partenerii de chat ajung sa se certe si sa se loveasca verbal cu o intensitate mult mai mare decat cea la care s-ar fi ajuns intr-o cearta in spatiul real. Flirtul de asemenea capata pe internet proportii respectabile. Indivizii abordeaza sexualitatea mult mai deschis decat ar face-o in orice alt spatiu social, isi fac propuneri si cereri directe. Pudoarea, prezenta in viata reala, devine o amintire stearsa cand persoana se afla pe internet, si unii se dezgolesc, fara sa manifeste retinerile lor uzuale, trimitand poze nud partenerilor de flirt. Generozitatea capata si ea o amploare mult mai mare in cadru virtual. Indivizii sunt gata sa raspunda oricarui strigat de ajutor, depun eforturi considerabile de a rezolva problemele care le sunt prezentate in spatiul virtual, desi in viata reala manifesta un comportament individualist, retinut si zgarcit. O alta fateta a generozitatii este deschiderea. Indivizii isi marturisesc unii altora detalii pe care le credeau secrete, devin exhibitionisti si pun la dispozitia publicului jurnalul intim, in pofida faptului ca nu cu mai mult de cateva luni inainte, ascundeau varianta nonelectronica a acestuia cu cea mai mare grija, ferind-o de ochii celor mai apropiati. Norman Holland explica aceasta dezinhibitie prin faptul ca indivizii se gandesc la calculatorul lor ca fiind mai mult decat o masina, ca fiind ceva mai apropiat de o persoana reala. Tendinta umana de a antropomorfiza elementele din jurul nostru se poate observa in multe cazuri. Oamenii dau nume masinilor lor, le atribuie emotii, au diferite sentimente fata de ele cand devin nefunctionale sau sunt nevoiti sa le instraineze sau sa le schimbe. Faptul ca utilizatorii isi trateaza calculatorul ca fiind un partener, un prieten, sau poate un dusman este vizibil la mai multe nivele. In termeni psihanalitici acest fenomen se numeste transfer. Drogurile si sexul, spun comportamentalistii, sunt cele doua mari adictii ale modernitatii. A te opune mainstream-ului inseamna dezvoltarea unei folozofii personale privind viata - central fiind stabilirea unui sistem de valori - a unui control de sine si a unei imunitati fata de excese si comportamente nesanatoase. Stilul de viata este ceea ce ne indica ca indivizi responsabili fata de propria noastra viata. El este simptomatic pentru sistemul nostru de valori.De fiecare data cand auzim acest cuvant ne gandim la droguri, alcool, tutunscapand din vedere faptul capana la urma orice lucru poate da dependenta, intr-o mai mica sau mai mare masura: de la munca, sex, coca-cola pana la ideea de a fi o mama perfecta.

In literatura de specialitate se foloseste des termenul de adictie, probabil preluat din limba engleza (limba in care sunt scrise cele mai multe articole si studii). Daca ne vom uita intr-un dictionar englez roman vom descoperi ca addiction poate fi inclinatie, patima, narav, dependenta, pe cand daca ne uitam intr-un DEX aflam ca termenul adictie insemna doar dependenta fata de un drog, cu tendinta cresterii progresive a dozelor, iar daca vom cauta termenul dependenta tot DEX-ul ne arata ca inseamna situatia de a fi dependent; stare, raport de subordonare, iar din punct de vedere medical stare de intoxicatie cronica rezultand din absortia repetata a unui drog sau medicament si care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absortie. Insalucrurile in realitate nu stau chiar asa, caci nu numai substantele chimice pot crea dependente omului. in dorinta noastra de a face fata vietii si de a ne descurca, de a fi plini de succes, de a fi buni, chiar cei mai buni, ne gasim diverse metode pentru a ne lupta cu stresul zilnic. Ne creem metode cat mai creative pentru a ne lupta cu lucrurile mai putin placute din viata noastra. Folosim des dependenta pentru a face fata fricii noastre interioare de singuratate, de inutilitate, fricii ca nu suntem suficient de buni ca oameni sau in ceea ce facem. Caci, uneori, oricat de plini de succes si glorie am fi, simtim in sufletul nostru aceste lucruri. Orice lucru, chiar si bun, daca este folosit in exces determina depedenta. Se stie ca mancarea poate da depedenta; daca la inceput o folosim de placere, caci este o placere sa mananci ceva bun, tindem in timp sa o folosim tot mai mult atunci cand suntem stresati sau nemultumiti, in dorinta de a regasi acea senzatie de placere, care parca ne aduce si un strop de liniste. Doar ca, in timp, avem nevoie de tot mai multa mancare, caci ne dorim sa obtinem acea mica placere de fiecare data cand viata ne incearca si ne suprasolicita. si sa nu uitam ca pentru multi oameni mancarea poate fi un substitut pentru companie (tasteful friend). Incercam sa ajungem la fericire luand-o pe scurtaturi si carari necunoscute, fara sa ne gandim ca asa este posibil sa ajungem intr-o fundatura mai repede! Cu cat o persoana este mai creativa, dar nu stie sa-si foloseasca aceasta creativitate intr-un mod productiv, cu atat este mai predispus sa dezvolte adictii. Cu totii avem acest potential de a dezvolta adictii, caci cu totii suntem fiinte creative si incercam sa facem fata micilor si marilor incercari ale vietii. Uitati-va mai bine in viata d-voastra si veti observa ca ati dezvoltat mici depedente, care uneori pot fi foarte usor punctul de plecare al unor mai mari depedente. Nu trebuie sa ne pierdem curajul si sa ne resemnam in fata acestor depedente, caci asa cum creativitatea poate duce la dezvoltarea lor, tot ea ne ofera si solutii pentru indepartarea pericolului. si cu cat se actioneaza mai devreme, cu atat sansele sunt mai mari, iar aceasta creativitate poate fi folosita in folosul nostru propriu. Intotdeauna preventia a avut rezultate mai bune decat vindecarea in sine. Scopul fundamental al comportamentului adictiv este debarasarea de afecte, descrcarea de afecte. Chiar i n cazul consumului de droguri, nu dorina de a-i face ru este scopul principal, ci, dimpotriv, este sperana de a face suportabile dificultile resimite ca stressante ale vieii cotidiene. Putem spune deci c prin adicie se ncearc debarasarea ct mai repede de orice fel de sentiment de angoas, de furie, de culpabilitate, de tristee, care aduc suferina, chiar de sentimente aparent plcutesau exicitente, care sunt ns trite incontient ca interzise sau periculoase. Aa apare compulsia adictiv n faa oricrei suferine psihice. Pe scurt, dependena implic ntotdeauna un amestec de plcere i durere. Puterea adiciei este crescut n aceea c ea este ntotdeauna un rspuns la o suferin psihic din trecut (adesea din copilrie) i c, asemenea tuturor simptomelor de ordin psihologic, ea se dovedete a fi o tentativ infantil de a se ngriji. Astfel, la baz, adicia este mai degrab o soluie psihosomatic dect o soluie psihologic la suferina psihic. Dependenta are influente puternice asupra multor aspecte ale vietii noastre:

- este radacina psihologica a multor afectiuni, de exemplu, depresia sau afectiunile psihosomatice; amplifica durata si efectele afectiunilor fizice si psihice, favorizeaza invaliditatea; - creste riscul toxicomaniilor - alcool sau orice forma de drog; - tinde sa se opuna libertatii sub toate formele sale; induce conformismul si adapteaza oamenii la norma; - tinde sa accentueze somajul, in masura in care persoanele dependente se bazeaza mai putin pe fortele proprii si mai mult (supra)protectia societatii, a mediului sau a familiei; - ii impiedica pe copii sa isi asume autonomia fata de parinti si sa devina adulti responsabili; - faciliteaza aparitia geloziei si creaza legaturi de prizonierat intre soti, care indeplinesc prea putin unul fata de celalalt roluri de parteneri cu un teritoriu psihologic propriu. Psihoterapia ne poate ajuta sa ne descoperim propriile resurse sa sa le folosim in avantajul nostru. Exista numeroase forme de terapie: individuala, de grup, de cuplu, de familie si de orientari diferite, potrivite fiecaruia dintre noi. Orice demers terapeutic pune in miscare un proces care cuprinde trei etape esentiale: a simti, a constientiza, a actiona. Perceperea senzatiilor fizice, a sentimentelor, a corpului reprezinta prima etapa a unui drum dificil, dar plin de satisfactii. Este important sa simtim placerea, dar si suferinta. Atunci cand nevoile importante (iubire, siguranta, libertate, afirmare) nu sunt satisfacute, se creeaza un dezechilibru interior semnalizat de catre instantele noastre psihice prin intermediul emotiilor, sentimentelor si senzatiilor. Atunci cand o nevoie nu primeste raspuns, corpul ne transmite semnale, uneori mai confuze (oboseala nejustificata, tristete, apatie), alteori mai precise (palpitatii in prezenta unei persoane autoritare). Cea mai mare parte a tehnicilor terapeutice incearca sa descopere nevoile nesatisfacute. Dupa ce ne-am dat voie sa simtim, suntem gata sa luam cunostinta de problema noastra. Urmeaza, de asemenea, un drum lung, presarat cu impasuri (rezistente) si intoarceri. Unele persoane raman in stadiul constientizarii nevoilor, considerand ca este suficient sa stie care este problema pentru ca situatia sa se schimbe. A ne pune in actiune inseamna sa actionam pentru modificarea propriilor comportamente, pentru a creste puterea asupra mediului si pentru a gasi un raspuns adecvat nevoilor noastre. Ne imaginam solutii si schimbari, cantarim avantajele si dezavantajele, luam hotariri si actionam in consecinta. Insa, nu orice fel de actiune este eficienta: pentru echilibrarea nevoilor noastre interne este nevoie sa reflectam asupra impactului actiunilor exterioare, sa ascultam rezonanta interna a acestora... Dependena este un element intrinsec al condiiei umane. ncepem prin dependena de universul mam-sn, continum prini n menghin de o serie de dependene, chiar dac nu suntem totdeauna contieni de acest lucru, n sensul c natura uman caut s triasc in conformitate cu standardele socio-culturale n care se scald. Suntem deci toi dependeni i supui unor serii de idealuri colective, care stau la baza oricrui contract social. Dependena este destinul nostru, ca i lupta nentrerupt i inuman pe care o ducem mpotriva ei, pentru a ncerca s-i scpm. (Joice McDougall)

Bibliografie Florin Tudose, Psihopatologie si orientari terapeutice in psihiatrie, Editura Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti 2007