Ce este tulburarea dismorfica corporala?

Trasatura esentiala a acestei tulburari este reprezentata de preocuparea fata de un defect imaginar sau excesiv de marcata in legatura cu un defect fizic minor; preocuparea persista in ciuda oricaror asigurari din partea medicilor sau a anturajului. Bolnavul se plange de un defect ( de ex: riduri sau cute, pierderea parului, sani sau penis prea mici, pete senile, statura). Daca este prezenta o anomalie fizica mica, preocuparea persoanei este excesiva insa convingerea nu are intensitate deliranta ca in tulburarea deliranta de tip somatic (cu alte cuvinte,persoana poate sa accepte ca defectul sau nu este chiar atat de mare sau este chiar inexistent). Preocuparea poate fi centrata simultan pe maimulte parti ale corpului. Desi acuza este adesea specifica ( ex. buza rasfranta sau nas borcanat ), ea este adesea vaga ( de ex: "fata abatuta, privire insuficient de limpede). Din cauza jenei cauzate de preocuparile lor, indivizii cu tulburare dismorfica evita sa desc rie defectele in detaliu si prefera sa se refere la uratenia lor generala. Cei mai multi indivizi considera preocuparile lor dificil de controlat si adesea isi descriu preocuparile ca find extreme de dureroase si pot face doar o mica incercare sau poate niciuna sa le reziste. In consecinta, isi pierd ore intregi gandindu-se la defectul lor, mergand pana acolo incat aceste ganduri le pot domina viata. Verificarea frecventa in oglinda sau in alte suprafete reflectorizante disponibile ( de ex. ferestrele magazinelor, barele de protectie ale autoturismelor, cadranele orologiilor) poate lua multe ore pe zi. Poate exista un comportament de ornare excesiva pieptanare excesiva, smulgerea parului, aplicarea ritualizata a machiajului, pot sa incerce sa-si camufleze defectul ( de ex isi lasa barba ca sa-si acopere cicatricile faciale imaginare, poarta palarie pentru a acoperi o presupusa pierdere a parului, isi umplu sortul pentru a creste un penis mic). Sunt frecvente ideile de referinta adica, indivizii cu acesta tulburare cred ca ceilalti pot da sau chair dau atentie presupusului lor defect, ca poate vorbesc despre asta si il iau in ras. Sentimentul de jena referitor la defectul lor ii poate izola, acestia evitand sa mai iasa din casa, renunta la serviciu sau la situatiile publice. Disfuntia asociata cu acesta tulburare desi variabila, poate duce la spitalizari, multiple tentative de suicid. Indivizii cu cu astfel de tulburare solicita si primesc tratament medical general, dentar sau chirurgical pentru rectificarea presupuselor lor defecte, pacientii cu astfel de diagnostic fiind cei care apeleaza cel mai frecvent la chirurgia estetica. Astfel de tratamente pot duce la agravarea tulburarii, la intensificarea sau aparitia de noi preocupari care la randul lor duc la procedee terapeutice ulterioare lipsite de succes, astfel ca indivizii poseda in final nasuri, urechi, sani si solduri sintetice de care nici ei nu mai sunt satisfacuti. Debutul are loc in adolescenta pana la varsta de adult tanar. Afectarea barbatilor si femeilor este egala.

Care sunt cauzele? Cauzele sunt necunoscute exista insa doua teorii legate de : A. implicarea biologica- responsivitatea tulburarii la agentii serotoninergici sugereaza implicarea serotoninei sau relatia cu o alta tulburare mintala B. implicarea psihologica- se cauta un conflict inconstient legat de partea disorsionata a corpului. Care sunt criteriile de diagnostic? Criterii DSM-IV: A. Preocupare pentru un presupus defect in aspect, dar daca este prezenta si o usoara anomalie fizica, preocuparea persoanei este exagerata; B. Preocuparea cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional si alte domenii importante de functionare; C. Preocuparea nu este explicata de alta tulburare mentala ( ex. insatisfactia in legatura cu conformatia si dimensiunea corpului din anorexia nervoasa). Cu ce alte tulburari trebuie diferentiata? Diagnosticul de tulburare dismorfica nu trebuie pus daca preocuparea pentru aspectul corporal este mai usor incadrata intr-o alta tulburare psihica (ex.anorexia nervoasa, transsexualismul). Obsesiile somatice, ritualurile legate de ingrijire sau spalare din tulburarea obsesiv compulsiva pot pune in discutie tulburarea dismorfica. Imaginea corporala distorsionata apare si inschizofrenie, cand pacientii devin deliranti si pot dezvolta idei de interpretare referitoare la defectele aspectului propriu. Delirele bizare si halucinatiile lipsesc la pacientii cu tulburare dismorfica. Deoarece pacientii cu acest diagnostic se izoleaza de anturaj de cele mai multe ori, se pune problema diferentierii de fobia sociala. In aceasta din urma pacientul este constient asupra lui insusi si nu se concentreaza aspura unui defect imaginar. Alte tulburari medicale, tulburari de gen, precum si boala Koro (teama ca penisul se retrage in abdomen), trebuie deasemenea deosebite de tulburarea dismorfica.

Evolutie Tulburarea poate sa nu fie diagnosticata mult timp pentru ca adesea indivizii cu astfel de tulburare refuza sa-si releveze simptomele. Debutul poate fi gradual sau brusc. Tulburarea are adesea o evolutie continua, cu putine intervale de timp fara simptome desi intensitatea simptomelor se poate accentua sau diminua de-a lungul timpului. Partea corpului pe care este centrata preocuparea poate ramanea aceeasi sau se poate schimba. Desi tratamentul chirurgical, stomatologic, dermatologic nu este sigur, dand de putine ori rezultat, el inca se mai practica.

Tratament

Tratament farmacologic- medicamente serotoninergice (ex Fuoxetina, Anafranil), reduce eficient simptomele la celputin 50 % dintre pacienti. Medicatia antidepresiva putand fi augmentata de Buspirona. Neurolepticele sunt recomandate atunci cand este dificil de diferentiat de tulburarea deliranta dismorfica.