Sunteți pe pagina 1din 13

Bolile psihice si tratarea lor

(Material prezentat la Conferinta internationala de Terapii Complementare)

O categorie speciala de boli

O categorie speciala de boli o reprezinta bolile psihice. Sint mai speciale pentru ca sint mai
greu de studiat de catre medicina. Daca pentru bolile provocate de microbi si virusi, medicina
a gasit cauzele lor, mijloace de diagnosticare clare si un tratament corespunzator, pentru bolile
psihice nu se poate afirma acest lucru. Aceste boli sint mai speciale pentru ca sint greu de
studiat de stiinta in general. Stiinta nu a strins suficient de multe date si nu are aparatura
suficient de evoluata pentru a avea concluzii clare referitoare la aceste boli. Tocmai de aceea
de ele se ocupa nu numai medicina si stiinta, ci si unele religii, unele scoli spirituale si in
general orice grupare spirituala. Mai mult de atit, orice om obisnuit are un simt anume care-l
face sa clasifice pe unii din semenii lui in categoria generica de nebuni. Ce este adevarat si ce
este fals in toate acestea? Cum apar bolile psihice si din ce motive? Oare se pot trata aceste
boli? Cum se pot trata? Acestea sint citeva din intrebarile la care incercam sa dam un raspuns
cit mai onest cu putinta. Asta nu inseamna ca tot ce vom citi in continuare este strict adevarat.
Lucrarea de fata doreste sa capteze interesul cititorului, sa-i deschida noi orizonturi, sa-l faca
sa caute singur adevarul despre boli in general si despre bolile psihice in special, caci intregul
adevar nu poate fi cuprins in citeva rinduri si nici macar in biblioteci intregi. Adevarul la
urma-urmei nu este numai o informatie exacta, ci mai degraba un mod de a gindi si a actiona
corect.

Ce sint bolile psihice conform viziunii actuale a medicinii

Chiar din denumirea lor rezulta clar ca inca din antichitate bolile psihice erau considerate boli
ale sufletului. Pentru a ne orienta in acest domeniu am selectat cele mai importante definitii
din acest domeniu. Trebuie de la inceput sa mentionam ca exista doua mari categorii de
definitii, unele bazate pe sufixul "psiho" si altele bazate pe sufixul "neuro". In limbajul
lucrarii de fata, care se doreste a fi un limbaj universal (comun tuturor domeniilor
cunoasterii), prima categorie de termeni are afinitati in special cu sufletul, iar cele bazate pe
sufixul neuro au afinitati in special cu corpul fizic, care de multe ori este afectat de bolile
psihice. Enumeram termenii cu explicatiile lor conform dictionarelor uzuale.

Psiho (gr. psikhe = suflet). Aristotel in lucrarea "Despre suflet" pune bazele psihologiei,
stiinta care se ocupa cu studiul proceselor psihice.

Psihanaliza = conceptia psihologica a lui Sigmund Freud si a adeptilor sai, care aplica o
metoda de analiza psihologica si psihoterapeutica corespunzatoare si se bazeaza pe raportul
intre constient, inconstient si preconstient (subconstient).

Psihologie (psikhe = suflet + logos = studiu) = stiinta care studiaza psihicul, legitatea
proceselor psihice (cognitive, afective, volitionale) si insusirilor psihice ale persoanei
(caracter, temperament etc.)

Psihiatrie (psikhe = suflet + iatreia = vindecare) = disciplina medicala care se ocupa cu studiul
bolilor psihice (psihoze, demente, psihopatii si nevroze) si cu tratamentul lor.

Neuro (gr. Neuron) = nerv


Neurochirurgie = ramura a chirurgiei care are ca obiect bolile sistemului nervos care necesita
o interventie chirurgicala (actioneaza asupra corpului fizic).

Neurologie = disciplina care se ocupa cu studiul sistemului nervos. Cuprinde anatomia,


fiziologia, chimia si patologia sistemului nervos.

Medicina nu admite inca existenta sufletului, pentru ca inca nu l-a masurat nimeni, nu l-a
fotografiat nimeni si n-a fost studiat in nici un laborator. De aceea, incearca sa gaseasca orice
alte explicatii pentru aceste boli psihice in afara de cele legate de existenta unui suflet.

Religiile si toate miscarile spirituale admit existenta sufletului.

Orice om este convins ca el nu este numai corpul fizic, ci si altceva, ceva greu de definit si de
simtit, dar care ne tine in viata.

Tot boli psihice sint si gelozia, isteria, somnambulismul, fanatismul, enurezisul, alcoolismul,
homosexualitatea, lesbianismul etc. care de multe ori nu sint considerate boli.

Ce simptome au bolnavii psihic

Pentru analiza simptomelor bolilor psihice vom pleca tot de la definitia unor boli psihice,
recunoscute ca atare de medicina. Enumeram simptomele unor boli mai cunoscute.

Psihoze = boli psihice manifestate prin grave tulburari ale afectivitatii, gindirii sau
comportamentului, de care bolnavul nu este constient si care necesita izolarea acestuia de
mediul social normal.

Demente = dezintegrare a activitatii psihice anterior normale, determinind pierderea


capacitatii de adaptare sociala a individului. Dementa precoce = varietate de schizofrenie.
Dementa senila = dementa care progreseaza o data cu virsta.

Psihopatii = 1. Boala psihica, 2. Maladie a personalitatii manifestata prin tulburari de


afectivitate, comportament sau caracter.

Nevroza (nevropatie) = boala manifestata prin varietate si indelungate tulburari psihice (de
care bolnavul e constient) si prin suferinte somatice care nu se datoresc unor leziuni organice,
ci tulburarii dinamicii normale a proceselor nervoase; este provocata de solicitari psihice
excesive. Principalele forme clinice de nevroze sint neurastenia, isteria si psihastenia.

Neurastenie = forma clinica de nevroza, manifestata prin oboseala, dureri de cap, insomnie, la
care se adauga uneori neliniste, depresiune psihica.

Isterie (g. hystera) = varietate de nevroza sau psihopatie, caracterizata prin aparitia, sub
influenta socurilor emotive, a sugestiei sau autosugestiei, a unor variate simptome neurologice
fara substrat organic.

Psihastenie (psikhe = suflet + astheneia = slabiciune) = forma de nevroza caracterizata printr-


o stare de nehotarire, nesiguranta de sine, obsesii si fobii.
Neuroplegie = stare patologica manifestata prin scaderea sau disparitia tonusului sistemului
nervos; poate fi obtinuta si artificial cu ajutorul unor medicamente (clorpromazina, lergactil).

Nevralgie = durere localizata de-a lungul unui nerv. Dupa nervul interesat poate fi sciatica,
intercostala, trigeminala etc.

Schizofrenie (gr. skhizo = a imparti si phren = spirit) = boala mintala cronica caracterizata
prin destramarea progresiva a functiilor psihice (afectivitate, intelect, vointa), care duce la
pierderea contactului cu realitatea. Apare de obicei la tineri in epoca adolescentei si evolueaza
continuu sau cu intreruperi.

Epilepsie = crize de pierdere a constiintei insotite de spasme musculare.

Depresiune = tristete intensa

Paralizii, semipareze = paralizarea unor parti ale corpului fizic.

Conform definitiilor de mai sus aceste simptome pot fi urmatoarele: tulburari ale afectivitatii,
gindirii, comportamentului sau caracterului, pierderea capacitatii de adaptare sociala a
individului, prin oboseala, dureri de cap, insomnie, la care se adauga uneori neliniste,
depresiune psihica, stare de nehotarire, nesiguranta de sine, obsesii si fobii, scaderea sau
disparitia tonusului sistemului nervos, dureri localizate de-a lungul unui nerv, destramarea
progresiva a functiilor psihice (afectivitate, intelect, vointa), care duce la pierderea contactului
cu realitatea.

Adaugam: dureri de cap insotite de greturi, varsaturi, tulburari de vedere si de auz. Tulburari
ale mirosului si pipaitului, senzatia de umflare a corpului fizic, senzatia de decorporalizare,
pierderea cunostiintei, spasme musculare, emotivitate, migrena.

Remarcam cu aceasta ocazie ca desi medicina nu recunoaste inca existenta corpurilor subtile,
ea admite totusi ca motivele unor boli psihice pot fi la nivel afectiv, mental sau volutional.
Acestea corespund de fapt lumilor paralele: astral, mental si cauzal.

Cum apar bolile psihice

Aceste boli apar de obicei cu simptome foarte diferite care se manifesta uneori treptat,
evolutiv, dar cel mai adesea brusc, in urma unui soc psihic, a unei intimplari deosebite care ne
afecteaza profund, deseori pe fondul unui stres.

Diagnosticul acestor boli este foarte dificil de stabilit si tocmai de aceea, in regimurile sociale
totalitare, medicii care se ocupau de aceste boli includeau si includ in aceste categorii de
bolnavi pe toti cei care ridicau probleme regimului respectiv, pentru ca unele sint boli
ideologice, sint greu de diagnosticat, extrem de greu de tratat si permit debarasarea fara
probleme de adversarii incomozi.

Bineinteles ca unii dintre acestia nu sint bolnavi psihic, ci doar oameni care doresc progresul
social.

Tratamentul aplicat in prezent bolnavilor psihic


Daca studiem cu atentie tratamentele aplicate de diferite scoli de medicina, constatam ca ele,
tratamentele, sint foarte variate, unele chiar ciudate, incepind cu plimbarile in aer curat si
terminind cu electrosocurile. Constatam de asemenea ca fiecare medic recomanda cu
predilectie anumite tratamente si de multe ori acestea nu sint recomandate sau chiar
contraindicate de alti medici. Remarcam folosirea cu precadere a tratamentelor externe, dar
uneori, ca adjuvante, se folosesc pentru uz intern sedativele, calmantele. Enumeram citeva din
terapiile folosite in prezent, de diferiti medici: electroterapiile (galvanizarile, curentii aplicati
cu sau fara impulsuri), magnetodiafluxul, ionizarile, ultravioletele, cromoterapia,
ultrasunetele, presopunctura, acupunctura, plimbarile, compresele, cataplasmele, baile de
sezut, baile de aer, gimnastica, socurile electrice, odihna.

Normalitatea, anormalitatea si oamenii

De multe ori oamenii se declara ei insisi sau vorbesc despre altii ca sint normali sau anormali.
Dar ce se intelege de fapt prin normal si prin anormal?

Daca normalul reprezinta o plaja, o zona, un domeniu dintr-un alt domeniu mai larg, atunci
anormalul este tot ceea ce este in afara normalului, deci tot ce depaseste limitele normalului,
in plus sau in minus, la dreapta sau la stinga, in sus sau in jos. Deci anormalul ar putea fi
inferior normalului, dupa cum ar putea fi in alte cazuri superior acestuia. Daca ne referim la
oameni, in primul caz ar fi vorba de handicapati, iar in al doilea caz ar fi vorba de genii
(supradotati). Si unii, si ceilalti sint pentru omul obisnuit niste anormali. Nici unii, nici ceilalti
nu sint intelesi de societate, dar in timp ce primii nu inteleg nici ei la rindul lor societatea, cei
din a doua categorie inteleg foarte bine societatea si ii sesizeaza deficientele.

Pentru omul de rind, un om "normal" este omul obisnuit, care lucreaza, maninca, se imbraca,
se distreaza in limitele relative ale moralei si obiceiurilor sociale dintr-o anumita perioada
istorica. Are un fel de comportament social mediu. Daca cineva incalca aceste norme,
conceptii, care de fapt au caracter istoric in sensul ca se modifica de la o perioada istorica la
alta, este considerat de omul obisnuit un anormal. De regula, este clasificat, superficial, in
grupa nebunilor. De multe ori nu se face o diferentiere atit de neta si se spune numai ca sint
anormali. De exemplu, faptul ca unii sint vegetarieni este considerat de oamenii omnivori
drept anormal. Dar la fel vegetarienii pot considera ca omnivorii sint anormali. Cine are de
fapt dreptate? La fel se intimpla si cu cei care nu beau deloc alcool, sau cu cei abstinenti
sexual etc. Normalul este deci ceva relativ. Este ceva care are caracter istoric, dar permite o
apreciere globala a unei situatii date, bazindu-ne pe ideea ca daca majoritatea oamenilor au un
anumit comportament la un moment dat, aceea ar fi normalitatea...

Cine isi impune conceptiile este anormal

S-ar parea ca nu putem discerne intre un om normal si unul anormal, fara sa ne pacalim si fara
sa fie nimic relativ. Credem totusi ca exista un criteriu destul de clar. Daca cineva iti impune
intr-o forma sau alta parerile, conceptiile, atunci sigur acea persoana este anormala, pentru ca
actioneaza contra legilor naturii. Legea suprema este una singura si anume liberul arbitru al
fiecarei fiinte sau entitati. Ea se bazeaza pe o iubire infinita. Cel ce-si impune ideile cu forta
este o bruta, un egoist, actioneaza contra legilor naturii, indiferent de cit de normale ni se par
ideile pe care le propavaduieste. Cu toate acestea, in istoria umanitatii au existat si mai exista
perioade si comunitati care incalca aceasta lege.
Daca in schimb persoana, indiferent de conceptiile si faptele sale, nu impune aceste conceptii
sub nici o forma si nu afecteaza cu nimic activitatea sau optiunile celorlalti, ci numai le
prezinta daca este intrebat sau este pus in fata luarii unei decizii, este un om tolerant, este un
om normal, este un om. Aceasta consideram a fi definitia unui om sau a unei comunitati
normale. Fiecare are astfel posibilitatea de a decide singur ce are de facut, fara nici o
constringere, complet liber.

Cine sint manipulatii

Ar mai trebui aici sa vorbim despre cei manipulati. Sint acei oameni care sint pusi sa
actioneze intr-un anumit fel, fara ca ei sa-si dea seama. Acestia sint oameni bine intentionati,
dar care nu au inca o constiinta treaza pentru a intelege ca sint manipulati. Sint oameni
normali dar adormiti, actioneaza ca niste marionete. Cei care ii manipuleaza le stiu reactiile
posibile la principalii stimuli care prezinta interes si au constiinta a ceea ce fac. De aceea ei
sint de fapt niste anormali. Cei manipulati desi reactioneaza ca anormali sint de fapt oameni
normali, dormitind. Ei nu incearca sa impuna nimic, nimanui, de fapt nici nu fac distinctie
intre ceea ce li se impune si ceea ce decid singuri sau decid in necunostiinta de cauza. Cei care
manipuleaza oamenii in inteles ceva din mecanismele vietii si le folosesc in scop strict
personal sau uneori chiar in scop social. Ei au o oarecare constiinta, dar nu suficient de
ridicata incit sa inteleaga ca legea liberului arbitru trebuie sa actioneze pentru fiecare.

Principiul conform caruia normalitatea este situatia medie a unui esantion social face ca
chiorul sa fie imparat in tara orbilor. El este superior orbilor pentru ca tot vede ceva, dar
aceasta nu inseamna ca chiorii sint oameni supranaturali, ci inseamna numai ca sint superiori
orbilor. Ei insa ar fi ultimii in tara celor cu vedere bioculara, din punct de vedere al organului
vazului.

Normalitatea nu apare dintr-o statistica, din curba lui Gaus, unde majoritatea se afla in
mijlocul curbei. Majoritatea nu inseamna normalitate si nici adevar. Majoritatea nu inseamna
decit faptul ca mai multi oameni dintr-o anume comunitate au aceleasi pareri, aceleasi idealuri
si aceeasi si aceeasi putere de intelegere. Normalitatea sau anormalitatea apare numai in
raport cu legile divine, legile creatiei.

Sa analizam cuvintul paranormal

In aceasta perspectiva sa analizam cuvintul paranormal. Mult mai corect sensului sau si
intelegerii de catre oameni ar fi utilizarea cuvintului de supranormal. Daca definim
normalitatea ca zona mediana din curba lui Gaus, atunci ar exista atit subnormalitate, cit si
supranormalitate si in acest caz n-am mai pune laolalta debilii mintali (subnormalii) cu cei
care au capacitati supranormale, asa cum se facea pina de curind si probabil se mai practica
inca in unele locuri. Acesti supranormali sint tratati cu socuri electrice in spitale pentru a-i
aduce la normalitate, adica de fapt pentru a le opri progresul spiritual. Niste medici normali
(conform curbei lui Gaus) n-au cum sa priceapa supranormalul, dar ei pricep subnormalul si-l
confunda cu supranormalul.

La fel ca si in societate, politicienii conducatori sint oameni normali, dar nu suporta


intelectuali anormali, supranormali pe care incearca sa-i distruga fizic, desi acesti intelectuali
nu sint deloc interesati sa conduca societatea la modul concret, ci vor doar sa-i deschida niste
drumuri noi, mai simple si mai eficiente. Ei ar putea sa ajute politicienii sa-si mentina pozitia
conducatoare privilegiata, doar cu conditia ca ideile lor sa ajunga la mase. Acesti intelectuali,
de fapt oameni de inalta spiritualitate, nu vor sa distruga ordinea sociala, ci doar s-o
perfectioneze, s-o imbunatateasca, fara varsari de singe si fara revolte sociale.

Oare cit vom mai considera ca tot ceea ce iese din normalitate este daunator si trebuie distrus?
Oare cit timp vom mai condamna si omori oameni, pentru ca gindesc altfel decit noi? Cind
vom intelege ca tocmai unii dintre acesti oameni considerati anormali au contribuit major la
progresul spiritual si material al omenirii? Cind vom incepe sa apreciem geniul semenilor
nostri? Probabil ca niciodata, pentru ca noi sintem normali si ei anormali, iar oamenii normali
nu au cum sa inteleaga modul de gindire al celor anormali. Totusi, exista o categorie de
oameni anormali care pot intelege modul de gindire al oamenilor normali. Atunci ei ne sint
superiori din punct de vedere mental, spiritual. Numele lor au trecut peste secole si milenii,
punind in umbra chiar si pe cei mai renumiti politicieni si conducatori de state. Este suficient
sa privim lumea in ansamblul ei, care actualmente este formata din peste o suta de state, care
inglobeaza citeva mii de nationalitati, dar in care fiinteaza doar citeva religii majoritare.
Fiecare dintre aceste religii au aparut dupa ce marii intelepti ai umanitatii ca: Iisus, Moise,
Mahomed, Budha etc. au comunicat lumii invataturile lor.

Existanta omului pe diverse planuri

Asa cum am demonstrat si mentionat si in alte lucrari, omul nu este numai corpul fizic, cel
studiat de anatomie. Anatomia studiaza de fapt cadavrul omului. Omul este mult mai mult
decit atit. In primul rind pentru ca un cadavru sa fie viu el trebuie sa aiba un corp eteric sau
electric. Acesta este corpul pe care-l trateaza acupunctura si din ai carui parametri unii sint
masurati de encefalograme, electrocadiograme etc., adica de toate masuratorile electrice care
se fac aparent pe corpul fizic. Spunem aparent pentru ca pe cadavru nu vom putea masura
niciodata un curent electric decit imediat dupa ce survine moartea, intr-o perioada de tranzitie.
Forma corpului eteric se muleaza perfect pe forma corpului fizic, avind insa o organizare
putin diferita. El consta din cele trei canale energetice cunoscute mai mult sub numele de Ida,
Pingala si Shusumma, centri energetici sau chakre si o intreaga retea de canale energetice
marunte (dupa unii autori, circa 70.000) care formeaza o retea similara cu cea a aparatului
circulator sau a sistemului nervos din lumea fizica. Bineinteles ca intre aceste doua corpuri
exista strinse legaturi si o interdependenta functionala. Shushumna din spatiul eteric se
suprapune peste coloana vertebrala din spatiul fizic, tridimensional. Nervii din lumea fizica se
suprapun cu unele canale energetice din spatiul eteric. Corpul fizic si corpul eteric formeaza
impreuna corpul vital. Ambele sint bine structurate si organizate pe organe si sisteme
interdependente formind impreuna un sistem aparent autonom. De aceste doua corpuri dispun
si animalele, si plantele, si chiar mineralele (desi aceasta afirmatie poate surprinde pe unii
cititori).

In profunzimea corpului eteric, mai subtil decit el, se afla corpul astral. Este tot un corp
energetic format dintr-o energie mai fina, de frecventa mai mare, decit corpul eteric. Este
corpul dorintelor noastre, este corpul care motiveaza corpul vital sa se miste. Acest corp il
folosim independent de corpul vital, in timpul somnului, in visele noastre. El ne permite sa
calatorim in trecut sau in viitor, dar si in prezentul planului astral. Acest corp, la marea
majoritate a oamenilor, nu este foarte bine structurat si de aceea de cele mai multe ori dorim
sa facem mai multe lucruri deodata, nereusind de fapt sa facem mare lucru, adica nu finalizam
nimic sau aproape nimic.

In profunzimea corpului astral, mai subtil decit el, se afla corpul mental. Este tot un corp
energetic format dintr-o energie mai fina, de frecventa mai mare, decit corpul astral. Este
corpul care ne permite sa ne deplasam independent de corpul vital, cu viteza gindului, oriunde
in trecut sau viitor, dar si in prezentul lumii mentale de unde ne intoarcem cu idei noi. Nici
acest corp nu este suficient de bine structurat la majoritatea oamenilor si de aceea gindul
nostru zboara de la o ideie la alta, neaprofundind nici una.

In profunzimea corpului mental, mai subtil decit el, se afla corpul cauzal, sau al vointei. Este
tot un corp energetic format dintr-o energie mai fina, de frecventa mai mare, decit a corpului
mental. Este corpul pe care foarte putini oameni il au cit de cit dezvoltat. Este vorba de acei
oameni care au o vointa puternica si care reusesc intr-o singura viata sa strabata toata scara
sociala, sau sa obtina o evolutie spirituala deosebita.

In clasificarile mai multor scoli spirituale (inclunzind aici si religiile) aceste corpuri subtile
formeaza toate (cu exceptia corpului vital = fizic + eteric) sufletul omului. Dupa alte opinii,
doar unul din acestea (corpul cauzal, sau al vointei) este sufletul. Dupa alte scoli, sufletul
adevarat este dincolo de toate corpurile mentionate mai sus. Nu are rost acum sa precizam
acest lucru pentru a nu supara pe nimeni. Important este ca acest suflet exista. Faptul ca el
poate fi bolnav poate fi un argument ca ar face parte din lumile de pacat, din lumile unde
binele coexista cu raul. De aceea ne vom opri deocamdata aici cu prezentarea structurii
omului. Consideram ca este suficient pentru a intelege fenomenele legate de bolile psihice.
Dar cu siguranta omul nu este numai atit. Confuzia apare pentru ca exista suflete care s-au
implinit, s-au realizat, s-au mintuit, depasind bariera binelui si raului dupa cum exista si
suflete care inca nu au realizat aceasta.

Structura omului si localizarea bolilor psihice

La nivel fizic. Bolile psihice au originea in lumile superioare lumii fizice, dar persistenta lor,
sau tratamentul aplicat fara discernamint, adica medicamentos, provoaca leziuni ale corpului
fizic, leziuni somatice, daca au cauza orientata catre lumea fizica. La nivel fizic intilnim bolile
neurologice, adica cele la care este afectat sistemul nervos. De fapt, ele nu sint boli psihice,
dar pot avea cauza in boli psihice.

De asemenea pot apare boli neurologice datorate unor cauze din lumea fizica. Trebuie sa
precizam aici ca sistemul nervos integral, inclusiv creierul, este material, deci apartine
corpului fizic. Prin tot acest sistem nervos circula curenti electrici cu tot felul de informatii
sau ordine. Acesti curenti apartin corpului eteric.

La nivel eteric. Bolile psihice pot intrerupe legatura dintre corpul fizic si celelalte corpuri
subtile, printr-un ordin pe care il primeste corpul eteric de la unul din corpurile superioare,
ordin care blocheaza un anumit circuit si produce consecintele corespunzatoare la nivelul
corpului fizic. Corpul eteric in sine este doar un transmitator de informatii intre corpul fizic si
corpurile subtile, prin intermediul corpului astral. Tot o intrerupere a legaturii corpului vital
cu corpurile subtile se obtine prin socuri electrice sau magnetice. De fapt, efecte mai puternice
se pot obtine nu cu socuri electrice care traumatizeaza prin impulsuri de mare amplitudine si
putere, distrugind chiar celulele din lumea fizica, ci prin curenti sau cimpuri de mai mica
intensitate, dar cu frecventa foarte mare, constanta. Bazat pe acest procedeu se pot dezvolta si
unele metode de tratament. Terapeutii care aplica astfel de tratamente isi asuma o mare
responsabilitate, pentru ca, in final, fiecare raspunde pentru ceea ce face in fiecare din lumile
interne si in lumea fizica inclusiv.

La nivel astral. Dorintele noastre exprimate sau neexprimate pot cauza unele din aceste boli.
La nivel mental. Stim cu totii ca mintea si gindul au legatura cu creierul, dar nu stim in ce
consta aceasta legatura. Acum, dupa ce am analizat corpurile subtile, poate aceasta problema
devine mai clara. Legatura corpului mental cu cel fizic se face prin creier. Creierul si sistemul
nervos pot fi coordonate de corpul nostru mental, in mod constient (pentru oamenii care au un
corp mental bine organizat, structurat), sau inconstient (pentru oamenii obisnuiti). De fapt,
creierul executa ordinele primite de la oricare din corpurile subtile superioare celui eteric.

La nivel cauzal. Lipsa vointei este in sine o boala psihica. O vointa gresit orientata este de
asemenea o cauza a unei boli psihice. Prin vointa gresit orientata intelegem vointa care ne
duce oriunde altundeva decit in directia scopului pentru care am fost creati. Pentru cine nu
cunoaste acest scop, il putem spune foarte raspicat acum: Sa devenim cu adevarat Fii ai lui
Dumnezeu! Cum putem deveni Fii ai lui Dumnezeu? Este ceva mai greu de descoperit, dar
putem incepe de aici, de unde ne aflam acum.

Cine sint, de fapt, bolnavii psihic

Trebuie de la inceput sa remarcam doua categorii de bolnavi psihic. Prima este aceea a
subnormalilor, iar cea de-a doua a supranormalilor. Subnormalii sint fiinte involuate aflate fie
la inceputul evolutiei, fie ca au ajuns intr-o anumita faza de involutie. Cei aflati la inceputul
evolutiei ca om se recunosc usor prin inocenta lor si prin marea putere de asimilare, dar nu te
poti baza pe ei pentru ca nu au suficienta experienta in aceasta lume si genereaza situatii
neplacute celor considerati normali. Cei aflati in evolutie sint persoanele care au renuntat din
diferite motive la experienta vietii, au renuntat sa mai gindeasca, si-au spalat sau li s-a spalat
creierul (de fapt mentalul), si treptat redevin animale din punct de vedere al
comportamentului.

Supranormalii, dupa modul cum capata aceste calitati se pot imparti in doua categorii.

O prima categorie sint aceia care aparent fara o preocupare specifica se trezesc cu capacitati
paranormale. Ei au dobindit aceste calitati intr-o viata anterioara sau printr-o viata corecta in
aceasta existenta, in acord cu legile divine, dar fara o pregatire teoretica in domeniu, fara sa
constientizeze ce se intimpla cu ei. Ei capata aceste calitati, observa ca sint altfel decit ceilalti
oameni considerati normali, dar nu-si explica ce se intimpla cu ei. Atunci apeleaza la un
medic sau la un preot, considerind ca nu sint sanatosi.

O alta categorie o reprezinta aceia care au cautat prin studiu si mai ales prin practica sa
dobindeasca aceste calitati. Ei stiu cam ce implicatii au practicile lor, dar nu au inteles tot ce
se intimpla cu ei, sint speriati, iar conducatorul grupului respectiv nu are experienta suficienta
si nu-i poate orienta corect. In disperare si ei ajung la medicul psihiatru sau la preot.

In prezent exista miscari spirituale gen yoga, arte martiale etc., care recomanda adeptilor
anumite practici care trezesc perceptiile lente ale acestora. Din pacate, nu toate aceste miscari
au si o baza teoretica bine pusa la punct. Sa nu se inteleaga de aici ca avem ceva cu aceste
scoli. Dimpotriva, apreciem faptul ca ajuta oamenii sa se depaseasca pe ei insisi, ca orice alta
scoala, au limitele lor, mai au si ele de invatat. Ele sint de fapt gradinita viitorului om care se
inscrie pe traseul spiritualitatii.

Prin pierderea contactului cu realitatea, medicina intelege pierderea contactului cu lumea


fizica. Dar acesti pacienti nu pierd contactul cu lumea fizica, ci dimpotriva, percep informatii
din lumile superioare. Aud sunete neobisnuite si voci ale unor persoane cunoscute sau
necunoscute. Contactul cu lumea fizica devine pentru ei mai putin important, dar el exista in
cele mai multe cazuri. Altfel nu ar mai putea comunica cu medicul.

Vad diferite entitati necunoscute, unele dintre ele foarte bizare, care ii sperie chiar si prin
simpla lor prezenta. Cu toate acestea, ei nu sint mediumuri. Mediumul intra in transa si nu
este constient de ce se intimpla cu el.

Acesti oameni percep o alta realitate, din alta dimensiune, o realitate la fel de concreta, dar nu
fizica, palpabila. Perceptia este atit de puternica incit subiectii sint uneori mai convinsi de
aceasta realitate subtila, decit de cea fizica. Necunoscind ce se intimpla, fiind nefamiliarizati
cu aceste fenomene, ei actioneaza in lumea fizica dupa legile fizice cunoscute, dar stimulati
de imaginile sau sunetele din lumile subtile. Rezultatul in lumea fizica se lasa asteptat si de
aici apare o deruta completa, care-i zapaceste si mai mult. Toti acestia sint supranormali,
paranormali, sint oameni care au obtinut rezultate pe drumul spiritual.

Trebuie sa mai remarcam existenta si a altor categorii de bolnavi psihic.

Fanaticii sint aceia care manifesta o afectiune, admiratie, patima, pasiune exaltata pentru ceva
sau cineva (ideie, religie, secta, convingere etc.) duse pina la extrem, insotita de o totala
intoleranta fata de cei cu alte preocupari, intoleranta ce poate merge pina la crima. Obiectul
acestei pasiuni il poate constitui un obiect creat de om, ideile unor persoane deosebite, fiinte
deosebite, zei sau chiar Dumnezeu (isi formeaza de fapt o imagine deformata despre
Dumnezeu si toate celelalte). Ei fac parte tot din categoria subnormalilor si se supraapreciaza.

Dogmaticii sint aceia care accepta fara sa inteleaga, partial sau total, o religie, o conceptie
despre viata sau despre crearea lumii, considerata a fi imuabila, vesnica, de neclintit. Ei isi
inchipuie ca Dumnezeu poate fi explicat intr-o carte, ca infinitul se poate rezuma la citeva
fraze spuse pe de rost. Ei nu accepta nici un argument, sint convinsi ca au dreptate si ca sint
detinatorii adevarului suprem. Si ei fac parte tot din categoria subnormalilor care se
supraapreciaza.

O categorie aparte o formeaza drogatii. Este adevarat ca drogurile deschid ferestre spre lumile
superioare. Drogatii au acces la aceste lumi subtile, se simt bine acolo, pentru ca li se ofera
mult mai multe perspective decit in lumea fizica, dar nu reusesc sa faca acest lucru prin forte
proprii, adica evoluind spiritual, ci fortind anumite legi, legi despre care nu stiu nimic. Daca
experientele lor sint limitate si reusesc sa se opreasca la timp, vor constientiza existenta
lumilor subtile. Cel mai adesea insa acestia sfirsesc in spitale, puscarii sau chiar se sinucid.
Drogul de fapt este o otrava aplicata corpului vital, care face ca corpurile superioare sa se
detaseze de corpul vital. Ca orice otrava, duce in final la moarte. Drogul nu este o solutie
spirituala, ci doar un ajuvant de moment. Este ca si cum ne-am uita prin gaura cheii (cind
aceasta nu este astupata) intr-o camera in care nu avem acces in mod normal. Nu trebuie sa ne
grabim, oricum vom ajunge acolo cind va veni momentul.

Sinucigasii sint bolnavi psihic care nu au inteles rostul acestei vieti, nu au inteles scopul vietii
in general, dar care au inteles ca ceea ce au facut pina in momentul sinuciderii nu au facut
bine.

Lunaticii sau somnambulii sint persoane care executa automat acte coordonate, in timpul
somnului natural sau provocat prin hipnoza, de care individul nu-si aminteste la trezire.
Istericii sufera de o varietate de nevroza sau psihopatie caracterizata prin aparitia, sub
influenta socurilor emotive, a sugestiei sau autosugestiei, a unor variate simptome neurologice
fara substrat organic. Sint de fapt persoane instabile cu tendinta spre dubla personalizare.

Epilepticii sufera de crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea constiintei,
halucinatii senzoriale si alte tulburari psihice. Sint persoane cu vointa slaba care in alte existente
au acceptat sa fie mediumuri. Epilepsia este karma mediumului.

Posedatii, desi nerecunoscuti ca atare de medicina, sint pacienti obisnuiti ai preotilor exorcisti.
Sint veri primari cu epilepticii.

Paranoicii sint oameni care isi cultiva defectele, prin vointa proprie, ridicindu-le la rangul de
virtute si terorizindu-si astfel semenii. Bineinteles ca nu sint constienti de ceea ce fac. Sint
persoane care intr-adevar si-au cultivat vointa, dar au uitat de iubirea semenului si o confunda
cu iubirea de sine.

Cum si de cine trebuie tratati bolnavii psihic

Din pacate, nu exista inca o categorie speciala de medici care sa cunoasca toate cauzele
acestor boli psihice si implicatiile lor. De aceea nici tratamentul nu are o baza, facindu-se mai
mult la intimplare. De aceea si rezultatele sint cele care sint, adica intimplatoare. De
asemenea, nici preotii sau alti lideri spirituali nu cunosc in detaliu cauzele acestor boli,
tratamentul lor fiind adesea (in afara de rugaciuni si ritualuri specifice) limitat la citate sau din
alte carti sfinte, fara a intelege mecanismul declansarii lor.

Un lucru este clar, nici o boala nu se poate trata din punct de vedere politic. Modul in care
politicienii au tratat si mai trateaza aceste boli duce la certitudine la moartea pacientului.

In vindecarea unei boli exista doua etape obligatorii si distincte. Prima este punerea unui
diagnostic cit mai corect, adica depistarea cit mai precisa a cauzei bolii, iar a doua este
tratamentul afectiunii respective. Un tratament, oricit de perfect ar fi, nu are efecte scontate,
daca diagnosticul este gresit, adica, daca nu s-a depistat corect bolii. Rezulta ca cel mai
important este punerea unui diagnostic corect.

Bolnavii psihic care se incadreaza in categoria subnormalilor pot fi tratati atit de medici, cit si
de preoti. Daca cumva medicii sau preotii intilnesc pacienti care reclama simptome pe care ei
personal nu le-au trait, atunci este mai bine, atit pentru ei, cit si pentru pacienti, sa renunte la
acei pacienti. Este foarte posibil ca acestia sa faca parte din categoria supranormalilor. Este
bine ca acestia sa fie indrumati catre marii pustnici si catre paranormalii zilelor noastre. Desi
sint putini cei care au oarecare experienta in domeniu isi ofera cu placere serviciile oricui este
interesat. Supranormalii care se considera bolnavi sa se adreseze acelora care au trecut prin
asa ceva, sau sa caute sa-si lamureasca singuri problema prin studiu si practica. Mare atentie!
Multi se cred paranormali! "Ii veti cunoaste dupa faptele lor", spune Iisus. Pacientul este cel
care trebuie sa aiba initiativa si tot el trebuie sa discearna daca terapeutul gasit ii poate rezolva
sau nu problema. Este bine sa contacteze cit mai multi. In orice caz, locul acestor pacienti
supranormali cu siguranta nu este in spital.

Medicina a adunat suficient de multe date pe baze empirice. Daca le analizam cu atentie,
constatam ca unele se contrazic. Medici diferiti dau tratamente diferite aceluiasi pacient. De
asemenea, aceeasi boala, cu aceleasi simptome se trata intr-un fel acum 500 de ani, altfel
acum 200 de ani, altfel acum 100 de ani, cu totul altfel acum 50 de ani si cu alte metode si
aparate in prezent. Desi se doreste a fi o stiinta, medicina nu este decit o protostiinta, o stiinta
in devenire. Este cazul sa treaca la o noua etapa, la o sistematizare a celor acumulate, la
cautarea unei legi specifice si plecind de la aceste legi la aruncarea balastului care o
ingreuneaza, care o impiedica sa faca saltul calitativ de care are nevoie. Scoala de medicina
actuala este construita pe baze gresite. Se bazeaza pe memoria medicilor si nu pe intelegerea
fenomenelor. De aceea, nu este de mirare ca acum, in tarile avansate tehnologic, pentru a se
pune un diagnostic, se fac mai multe analize la diferite aparate. Pacientul este apoi trimis la un
medic care interpreteaza aceste analize si pune un diagnostic bazat pe reactiile organismului
fizic la solicitarile la care este supus din toate lumile subtile. De aceea, diagnosticul pus, cel
care ar trebui sa fie cauza bolii, este mai degraba un mod de a ghici decit o stiinta. Sint prea
multe necunoscute, cu prea multe implicatii pentru a gasi un algoritm sigur de diagnosticare.

Medicina incercind sa fie o stiinta, se bazeaza in special pe masuratori, pe aparate si inca nu


are aparatura necesara pentru a depista aceste boli, pentru a pune un diagnostic clar si pentru a
recomanda un tratament sigur. Este foarte firesc sa fie asa pentru ca aceste boli nu sint ale
corpului fizic, ci ale corpurilor subtile si in special ale corpurilor mental si cauzal. Sint boli
ale sufletului. De aceea, in acest domeniu medicina ar trebui sa interfereze in mod fericit cu
religia si in special cu mistica. Spunem ca ar trebui pentru ca in realitate intre specialistii
acestor domenii exista o rivalitate gresit inteleasa, de mai multe secole. Daca medicina ar face
niste statistici (pentru ca religia nu se ocupa de asa ceva) ar constata ca frecventa bolilor
psihice este mult mai mare printre oamenii obisnuiti decit printre cei cu adevarat credinciosi.
Nu includem aici fanaticii si dogmaticii, pe care ii consideram bolnavi psihic, asa cum am
constatat mai sus.

Este normal sa fie asa deoarece oamenii care cred in Dumnezeu, sub orice nume L-ar
cunoaste au o baza, un suport moral pe care isi construiesc viata si de aceea ajung foarte rar in
categoria acestor bolnavi. De regula, credinciosii, cind au probleme de orice natura, si in
special de natura sufleteasca, se adreseaza preotului sau liderului spiritual. Necredinciosii si
ateii apeleaza la medic. Sintem convinsi ca fiecare, atit medicii, cit si preotii, se straduiesc cu
buna credinta sa rezolve situatia pacientilor lor. O conlucrare a ambelor categorii de
specialisti ar fi binevenita, pentru ca Dumnezeu este Acelasi pentru toata creatia Sa, indiferent
daca aceasta il recunoaste sau nu, deci chiar si pentru atei. Nu vom pleda in favoarea nici unei
categorii pentru ca in opinia noastra fiecare are meritele sale, dar si deficientele sale. Sintem
insa convinsi ca o colaborare intre ei va fi beneficiul fiecaruia, inclusiv pacientilor. Ne
bucuram sa constatam in ultima vreme un oarecare progres in acest sens. Cu siguranta nici
una din categorii nu se poate lauda cu vindecarea tuturor pacientilor pe care-i are, ceea ce
presupune ca fiecare mai are de invatat.

Aparatele afecteaza legatura care ar trebui sa fie intre medic si pacient.

Cu cit aparatele folosite sint mai evoluate, adica cu cit ele primesc informatii din profunzimea
lumilor subtile, cu atit ne putem baza mai mult pe ele. Cel mai bun aparat care poate exista
este, in final, tot omul. Omul este aparatul perfect pentru orice doreste omul sa faca. De aceea,
subiecti precum Valentina, Valeriu Popa, Vanga si altii sint net superiori oricarui aparat
inventat de om. Ei se autoperfectioneaza, ceea ce un aparat nu va putea face niciodata.

Vom analiza in continuare citeva tratamente folosite pentru tratarea bolilor psihice. Vom
remarca nivelul la care actioneaza, pentru a ne face o imagine asupra eficientei lor.
Electroterapiile (galvanizarile, curentii aplicati cu sau fara impulsuri) actioneaza la nivel
eteric.

Magnetodiafluxul actioneaza asupra corpului eteric si astral.

Ionizarile actioneaza asupra corpului eteric si astral.

Masajul actioneaza asupra corpului fizic, eteric, astral, mental functie de nivelul de
concentrare a celui care face masajul. Poate actiona simultan pe toate aceste niveluri.
Biocimpul masorului influenteaza biocimpul pacientului (dar si invers). Masajul mecanic nu
are aceleasi efecte ca masajul facut de terapeut. Este suficient sa primim masajul unui terapeut
la suflet, pentru a constata diferenta majora fata de un masaj mecanic la aparate.

Ultravioletele, cromoterapia, ultrasunetele actioneaza asupra corpului vital si astral.

Presopunctura si acupunctura actioneaza asupra corpului fizic si eteric.

Plimbarile actioneaza asupra corpului vital, dar plimbarile facute in mijlocul naturii
influenteaza si corpurile astral si mental.

Compresele, cataplasmele, baile de sezut, baile de aer, gimnastica actioneaza asupra corpului
fizic si partial asupra celui eteric.

Socurile electrice actioneaza asupra corpului eteric, dar aproape intotdeauna in sens distructiv.
Folosirea lor este o barbarie. Trebuie sa inceteze de urgenta aceste tipuri de tratamente.

Odihna permite tuturor corpurilor sa se refaca, sa se revigoreze.

Munca controlata, constienta, facuta fara excese care sa duca la epuizare, dar cu pasiune,
actioneaza asupra corpurilor: vital, astral si uneori mental sau chiar cauzal. Din nefericire nu o
ia in considerare nici un medic si nici un preot. Ne forteaza insa viata sa o folosim.

Viata de familie si viata sociala in general, traite armonios, fac ca bolile psihice sa nu se
apropie de noi. Optimistul a gasit bucuria, farmecul vietii. Pesimistul nu le-a gasit si este
debusolat. Ratatul este pesimistul care renunta la cautare, pentru a involua cu buna stiinta.
Rugaciunea este singura activitate umana care poate fi practicata de oricine si care strapunge
bariera binelui si raului, deci singura care poate ajunge dincolo de lumea cauzata. Functie de
profunzimea ei, poate avea influenta asupra tuturor corpurilor amintite: fizic, eteric, astral,
mental, cauzal.

Stimularea creativitatii este activitatea care ne poate inscrie pe drumul spiritual si prin aceasta
poate vindeca orice boala, inclusiv psihica.

Autoanaliza si schimbarea constienta a comportamentului este o metoda de progres spiritual


care are drept consecinta secundara vindecarea bolilor.

Concluzii si recomandari finale

Observam ca de fapt simptomele si cazuistica bolilor psihice este mult mai larga decit o
considera medicina. Observam de asemenea ca nici medicina, nici religiile nu au reusit sa
rezolve aceste probleme sociale, care sint bolile psihice. Totusi, daca trebuie sa fim corectI,
cele mai bune rezultate le au unele religii. Asa cum am mai mentionat, cu exceptia fanaticilor
si dogmaticilor, exista foarte putini bolnavi psihic printre credinciosi.

Bineinteles ca aceste boli psihice trebuie tratate, desi nu afecteaza

corpul fizic, pentru ca netratarea lor va duce cu siguranta la transformari nedorite in corpul
fizic al bolnavilor si atunci complicatiile sint si mai mari, devin ireversibile. Mentionam ca
netratarea bolilor psihice duce uneori chiar la moartea pacientului care are un corp fizic
sanatos. Este cazul sinucigasilor. Sau la crime.

Medicamentele care nu costa nimic, nu dau efecte secundare, sint accesibile oricarui si
aproape pentru orice boala sint: rugaciunea, mincarea naturala, apa, plimbarile in aer curat,
autoanaliza actiunilor proprii. Nu uitati jurnalul personal.

Daca ne lasam pe mina medicilor, mai devreme sau mai tirziu tot vom ajunge pe mina
preotilor (macar la inmormintare). Pentru a nu da vina nici pe unul, nici pe altul pentru
insuccesele noastre (pentru ca de fapt nu au nici o vina) trebuie sa ne luam soarta in propriile
miini si sa actionam constient pe toate nivelurile: fizic, eteric, astral, mental si cauzal.

Apucati-va sa scrieti! Orice! Scrisul va ordoneaza ideile, va structureaza mental. Cel mai bine
ar fi sa incepeti cu un jurnal personal in care sa mentionati si sa analizati inclusiv visele si
ideile care va vin; va va ajuta sa va autoexaminati.

Bolile psihice sint boli ale sufletului si ne semnaleaza abaterea de la drumul spiritual. Drumul
spiritual incepe de unde ne aflam acum si merge pina la Dumnezeu. Atita timp cit nu am ajuns
sa fim una cu El, asa cum este Iisus, adica pina nu vom ajunge sa putem spune ca Iisus: "Eu
sint in Tatal si Tatal este in Mine!" nu putem spune ca ne-am terminat treaba. Orice oprire la
orice alt nivel nu inseamna decit pierdere de timp. Orice oprire indelungata duce la abandon.

Nenorocirea noastra, a acelora care am aderat cu totul la una din gruparile religioase sau
spirituale de orice fel, desconsiderindu-le pe celelalte, este ca nu am inteles ca toti acesti mari
initiati care au aparut permanent de-a lungul istoriei umane au transmis de fapt unul si acelasi
mesaj, de la Acelasi Unic Dumnezeu. Trebuie sa cautam acest mesaj, sa-l intelegem, sa-l
punem in practica noastra zilnica si sa urmarim rezultatele pina vom ajunge si noi la Creatorul
Unic. Pina atunci inseamna ca nu ne-am terminat treaba. In nici un caz indrumatorii sau
maestrii pe care-i gasim in drumul nostru spiritual nu sint Creatorul Suprem, dar ei ne pot
ajuta sa-L gasim. De gasit va trebui sa-L gasim singuri, asa cum au facut-o si maestrii nostri.