TULBURAREA ANXIOASĂ SOCIALĂ

(FOBIA SOCIALĂ)
 Tulburările anxioase cuprind acele tulburări care au în comun frica excesivă și anxietatea precum și perturbările
de comportament asociate. Frica reprezintă răspunsul emoțional la un pericol iminent real sau presupus, în timp ce
anxietatea constă în anticiparea unui pericol.
Anxietatea socială (fobie socială) reprezintă o teamă
accentuată cu privire la anumite situații sociale (forma
specifică) sau în majoritatea situațiilor sociale (forma
generalizată), fiind însoțită de un disconfort emoțional
marcant. Cei care suferă de această afecțiune
experimentează sentimente precum: nesiguranță, neliniște,
rușine, chiar și groază și se tem intens și permanent că sunt
judecați de ceilalți și umiliți, ca atare, încearcă să reducă
interacțiunile cu aceștia. Fobia socială este o formă a
anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni,
fiind una dintre cele mai prevalente probleme de anxietate.
 Criterii de diagnostic:

• Frică sau anxietate marcantă privind una sau mai multe situații sociale în care individul ar putea fi expus
evaluării de către ceilalți. Astfel de exemple sunt interacțiunile sociale (e.g., să susțină o conversație, să
întâlnească persoane necunoscute), să fie observat (e.g., în timp ce mănâncă sau bea) sau să apară în fața
unui public (e.g., să țină un discurs).

• Individul se teme că ar putea acționa într-un mod sau ar putea fi evidente simptomele anxioase iar
acestea vor fi apreciate negativ (i.e., va fi umilit sau pus în dificultate; va conduce la respingere sau îi va
irita pe ceilalți).

• Situațiile sociale provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate.

• Situațiile sociale sunt evitate sau suportate cu frică sau anxietate intensă.

• Frica sau anxietatea sunt disproporționate față de pericolul reprezentat de situația socială și față de
contextul socio-cultural.

• Frica, anxietatea sau evitarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în domeniile social,
profesional sau în alte arii importante de funcționare.
Cauze, factori de risc si prognostic:

Cauza exacta a anxietatii sociale nu este cunoscuta, specialistii considera ca este responsabila o combinatie de
factori genetici si factori externi.

Factori de mediu. Frecvența crescută a maltratării în copilărie sau a altor adversități psihosociale cu debut
precoce nu au un rol cauzal în dezvoltarea tulburării anxioase sociale. Cu toate acestea, maltratarea și dificultățile
în copilărie reprezintă factori de risc pentru această tulburare. De exemplu, unele studii au arătat că 40-50% din
persoanele cu fobie socială își pot aduce aminte de unul sau mai multe evenimente sociale traumatice, spre
exemplu să fii umilit în public, să fii tachinat sau agresat de colegi, să fii abandonat de persoane importante. Alte
studii au găsit o legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în
familie, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate
sau depresie în general.

Factori de temperament. Trăsăturile de fond care predispun indivizii la tulburare anxioasă socială cuprind
comportamentul inhibat și frica de apreciere negativă. Dezechilibrul chimic al serotoninei, substanță chimică din
categoria neurotransmițătorilor care modulează starea de spirit, fiind responsabilă, printre altele, si cu fericirea,
poate duce la anxietate socială. Amigdala hiper-active, componentă a sistemului limbic, una dintre cele mai vechi
părți ale creierului, care controlează răspunsul organismului la teamă, anxietate și agresivitate, poate fi una dintre
cauze, ducând la reacții excesive.
Factori genetici și fiziologici. Trăsăturile care predispun indivizii la tulburare anxioasă socială, cum ar fi
comportamentul inhibat, sunt puternic influențate genetic. Influența genetică reprezintă rezultatul interacțiunii genă-
mediu; astfel, copiii cu comportament intens inhibat sunt mai susceptibili la influențele din mediu, cum ar fi modelul
de anxietate socială al părinților. Copiii care au o trăsătură accentuată de inhibiție comportamentală reacționează
adesea cu reticență, cu neliniște, rușine, timiditate sau retragere în situațiile nefamiliare sau când întâlnesc persoane
necunoscute. Există dovezi suficiente care indică o incidență mai mare a simptomelor de anxietate socială la
persoanele cu nivel ridicat de inhibiție comportamentală. De exemplu, într-un studiu longitudinal publicat în 1999,
61% din copiii de 2 ani cu inhibiție comportamentală sporită au dezvoltat fobie socială la vârsta adolescenței.

De asemenea, anxietatea socială este moștenită (mai puțin anxietatea legată doar de apariția în public). Rudele de
gradul întâi prezintă o probabilitate de două până la sase ori mai mare de a avea tulburare anxioasă socială,
responsabilă pentru tulburare fiind interacțiunea dintre factorii genetici specifici tulburării (e.g., frica de apreciere
negativă) și cei nespecifici (e.g., caracterul nevrotic).
Un rol important il are si neuroticismul, care se referă la tendința unor indivizi de a se îngrijora frecvent,
de a reacționa cu ușurință cu emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau
de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile
să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice
în perioade de stres. Din nou studiile genetice au arătat că 30-50% din neuroticism poate fi explicat de
factori genetici, dar încă nu-i cunoașem cu exactitate.

Conform specialiștilor, locuitorii țărilor mediteraneene prezintă un risc mai scăzut de a dezvolta anxietate
socială, comparativ cu cei din țările scandinave. Acest lucru se datorează atât vremii mai calde, cât și unei
densități mai mari populației în țările mediteraneene – vremea frumoasă poate reduce evitarea situațiilor
sociale prin sporirea contactului cu alte persoane.
Simptome:

Acestea pot fi fizice, emoționale sau comportamentale și pot afecta activitatea curentă la muncă, cât și acasă.

Simptome fizice:
Atunci când persoana este expusă la situații care îi provoacă anxietate socială, ea poate simți și experimenta:

•  Palpitații; • Senzație de greață;

•   Tensiune musculară; • Tremurături;
•   Dureri abdominale;                                                                
• Dificultăți de mers
•   Dorința de a evita contactul vizual;                                       
• Respirație rapidă;
•   Înroșire;                                                                                  
• Senzație de leșin;
•   Mâini transpirate și reci;                                                         
• Sentimentul că „Nu am nimic de
•   Stare de confuzie;                                                                   
spus”;
•   Diaree;                                                                                    
• Sentimentul de îndoială de sine;
•   Dificultatea de a vorbi, voce nesigură;                                   
• Gânduri negative precum „Mă fac de
•   Uscăciune a gâtului și a gurii;                                                
râs”;
•   Transpirație excesivă;     • O dorință foarte mare de a fugi de
situația respectivă
Simptome emotionale:

• Evitarea unor situații unde persoana respectivă simte că

ar putea fi în centrul atenției, că ar putea fi expusă în
fața unor persoane care ar putea-o judeca;
• Teama de a nu face o gafă și a resimți stări de jenă sau
umilire;
• Teama de a fi în prezența persoanelor necunoscute;
• Evitarea totală a unor situații sociale;
• Sentimentul că nu își poate controla sau schimba
emoțiile sau comportamentul;
• Teama excesivă interferează cu activitățile curente,
inclusiv cu munca, școala, viața familială sau cea
socială.
O persoană care suferă de axietate socială, poate evita anumite situații specifice – cum ar fi oportunitatea de a
vorbi în public –  în timp ce altele pot simți o anxietate socială generalizată. O persoană care suferă de
anxietate socială generalizată va încerca să evite o serie de situații, printre care:
Mulțimi și petreceri
Cuvântări și prezentări publice
Inițierea unei discuții sau cunoașterea persoanelor noi
Contactul vizual
Exprimarea propriilor opinii
Intalnirile romantice
Mersul la cumpărături
Comandarea mâncării la restaurant
Comunicarea cu cineva care se află într-o poziție de
superioritate sau reprezintă o autoritate
Executarea unor activități banale, cum ar fi mâncatul în public,
semnarea unor documente sau vorbitul la telefon
Folosirea toaletelor publice
Alte caracteristici ale unei persoane cu anxietate sociala:

• sensibilitate mare în fața criticii;

• stimă de sine foarte scăzută;
• abilități sociale nedezvoltate;
• lipsa asertivității;
• comentarii și gânduri negative despre sine.

Netratată, această afecțiune poate afecta grav calitatea vieții. Cele mai frecvente complicații pot fi:
• Consumul de alcool pentru a face față anxietății cauzate de situații sociale;
• Abuz de alcool;
• Consumul excesiv de medicamente pentru a face față simptomelor;
• Dificultate în formarea și menținerea relațiilor cu ceilalți;
• Scăderea șanselor și oportunităților de a obține locuri de muncă mai bune;
• Depresie;
• Gânduri suicidare;
• Izolare față de familie, colegi, prieteni;
• Reticența de a ieși din casă.
• Anxietatea socială poate ajunge în stadiul în care să domine viața unei persoane și poate afecta
semnificativ starea generală, atât emoțională, cât și fizică. În cazurile severe, persoana respectivă poate
inclusiv să renunțe la a mai merge la muncă pentru a se izola în casă și a reduce la minimum
interacțiunile cu ceilalți.
Debutul si evolutia:

Vârsta medie la debutul tulburării anxioase sociale în Statele Unite ale Americii este de 13 ani, iar 75% din
indivizi au vârsta la debut cuprinsă între 8 și 15 ani. In studiile din SUA și Europa s-a pus în evidență că, uneori,
tulburarea apare pe fondul unui istoric de inhibiție socială sau timiditate în copilărie. Pacienţii îşi descriu
copilăria ca pe o perioadă în care nu au fost încurajaţi să socializeze, în care s-a pus prea multă valoare pe opinia
străinilor sau în care ruşinea a fost folosită ca mijloc de corectare al comportamentului.

Debutul poate avea loc și în copilăria timpurie. In cazul copiilor anxietatea trebuie să fie prezentă și în
interacțiunea cu copiii, nu doar în interacțiunea cu adulții. Frica sau anxietatea se poate exprima prin plâns, crize
de nervi, perplexitate, agățare de părinți, ghemuire sau incapacitatea de a vorbi în public. Debutul tulburării
anxioase sociale poate fi urmarea unei experiențe stresante sau umilitoare (e.g., după ce individul a fost
brutalizat, după ce a vomitat în timpul unui discurs public), sau poate fi insidios, dezvoltându-se lent.

Debutul în perioada de adult este relativ rar și apare cu probabilitate mai mare după un eveniment stresant sau
umilitor sau după schimbări în viață care implică roluri sociale noi (e.g., căsătoria cu o persoană aparținând unei
clase sociale diferite, o promovare la locul de muncă). Tulburarea anxioasă socială se poate ameliora după ce un
individ care se teme de întâlniri romantice se căsătorește, și poate reapărea după divorț. La indivizii care se
prezintă la medic pentru consultație, tulburarea are tendința de a fi persistentă.
Adolescenții prezintă un tipar mai larg de frică și evitare, inclusiv frica de întâlniri romantice, comparativ cu copiii mai
mici. Adulții mai în vârstă au un nivel mai redus de anxietate socială dar aceasta se manifestă într-un număr mai mare de
situații, în timp ce adulții mai tineri exprimă un nivel mai ridicat de anxietate socială în situații particulare. Pacienţii sunt
foarte sensibili la critică, la evaluare negativă sau la respingere. Sentimentul intens de ruşine pe care îl simt în astfel de
momente îi face să se pregătească temeinic chiar şi în cazul unor situaţii banale; ei apar ca fiind conduşi de perfecţionism
în tot ceea ce întreprind. Expunerea la situaţia temută declanşează manifestări ale fricii care sunt lesne de remarcat de
persoanele din jur: tremor al mâinilor sau al vocii, transpiraţii, congestie facială. Pe lângă acestea pacientul poate avea
palpitaţii, disconfort abdominal, diaree, tensiune musculară, stare de confuzie, mâini reci şi altele. Contactul vizual este
realizat cu dificultate. Pacientul resimte o ruşine intensă la gândul că aceste manifestări ale fricii sunt percepute de cei din
jur; se pune în locul persoanelor, care sunt martore situaţiei sociale declanşante, şi se evaluează extrem de critic.

Pacientul se gândeşte frecvent la situaţia temută, pregătindu-se excesiv

pentru aceasta. Acest proces este însoţit de o anxietate anticipatorie, care
creşte treptat şi determină o scădere a concentrării şi a atenţiei. Astfel
funcţionarea pacientului tocmai în situaţia, care declanşează frica, este
modestă, fapt ce nu face decât să scadă încrederea în sine şi să crească
anxietatea.

Pacienţii cu fobie socială au dificultăţi să se afirme, stimă de sine redusă,

având un sentiment de inferioritate faţă de cei din jur. Au puţini prieteni,
întâmpină dificultăţi în a se căsători, rămânând de foarte multe ori cu familia
de origine.
In comunitate, aproximativ 30% din indivizii cu tulburare anxioasă socială prezintă remisiunea simptomelor în
decurs de un an, iar aproximativ 50% în decurs de câțiva ani. La aproximativ 60% din indivizii fără tratament
specific pentru această tulburare evoluția durează câțiva ani sau mai mult.

La adulții mai în vârstă, anxietatea socială poate fi asociată dizabilității cauzate de declinul funcțiilor senzoriale
(auz, văz), sau jenei legate de aspect (e.g., tremorul ca simptom al bolii Parkinson), sau limitărilor provocate de
afecțiuni medicale, incontinență sau deficit cognitiv (e.g., uitarea numelor persoanelor). Detectarea tulburării
anxioase sociale la adulții în vârstă poate fi o provocare deoarece intervin mai mulți factori, printre care:
concentrarea asupra simptomelor somatice, prezența afecțiunilor medicale comorbide, conștientizare limitat ă,
modificările mediului social sau ale rolului social care pot ascunde deficitele ap ărute în func ționarea social ă,
sau reticență privind descrierea suferințelor psihologice.

Apariţia altor boli psihice la pacienţii deja diagnosticaţi cu fobie socială este frecventă; cele mai des întâlnite
sunt: fobia specifică, tulburarea distimică şi tulburarea de panică.
Elemente de diagnostic:

Atunci când este expus la astfel de situații sociale, individul se teme că va fi apreciat negativ. Individul este
îngrijorat că va fi considerat anxios, slab, nebun, stupid, plictisitor, timid, enervant sau respingător. Se teme
că va acționa sau va părea într-un anume fel, sau că va manifesta simptome anxioase precum eritem facial,
tremor, transpirații, balbism sau fixarea privirii, care vor fi apreciate negativ de către ceilalți

Unii indivizi se tem că i-ar putea irita pe ceilalți sau că, din acest motiv, vor fi respinși. Frica de a-i jigni pe
ceilalți - de exemplu printr-o privire sau prin manifestarea simptomelor anxioase - poate reprezenta frica
dominantă la indivizii proveniți din medii culturale cu puternică orientare colectivistă. Un individ care se
teme că i-ar putea tremura mâna, va evita să bea, să mănânce, să scrie sau să indice ceva în public; individul
care se teme că ar putea transpira va evita strângerea mâinii sau consumul alimentelor condimentate; iar un
individ care se teme că ar putea roși va evita aparițiile în public, lumina intensă sau discuțiile despre subiecte
intime. Unii indivizi se tem și evită să urineze în toalete publice când sunt prezenți și alți indivizi (i.e.,
paruresis sau "sindromul vezicii urinare rușinoase").

Situațiile sociale provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate. Astfel, individul care devine anxios doar
ocazional în situații sociale nu va fi diagnosticat cu tulburare anxioasă socială. Cu toate acestea, gradul și
tipul de frică și anxietate pot varia cu diferite ocazii (e.g., anxietate anticipativă, atac de panică) .
Anxietatea anticipativă poate apărea uneori cu mult timp înainte de a se petrece un eveniment (e.g., îngrijorarea zilnică
timp de mai multe săptămâni înaintea desfășurării unui eveniment social, repetarea unui discurs cu multe zile înainte).
Altfel, aceste situații sunt suportate cu frică sau anxietate intensă. Evitarea poate fi evidentă (e.g., individul nu se duce la
petreceri, refuză să meargă la școală) sau subtilă (e.g., pregătește exagerat textul unui discurs, abate atenția către alții,
contact vizual limitat).

Frica sau anxietatea este considerată disproporționată față de riscul real de a fi evaluat negativ sau față de consecințele
unei astfel de aprecieri negative. Uneori anxietatea nu este considerată excesivă deoarece este asociată unui pericol real
(e.g., să fie intimidat sau torturat de alții). Totuși, indivizii cu tulburare anxioasă socială supraevaluează de obicei
consecințele negative ale situațiilor sociale și, în aceste cazuri, aprecierea caracterului excesiv va fi făcută de medic.
Atunci când se face această apreciere trebuie avut în vedere contextul socio-cultural al individului. De exemplu, în
anumite culturi, un comportament care de obicei este considerat ca anxietate socială, poate să fie privit ca fiind
corespunzător situației sociale (e.g., poate fi privit ca semn de respect).

Durata perturbării este de obicei de cel puțin 6 luni Acest prag de durată ajută la diferențierea tulburării anxioase sociale
de frica socială tranzitorie care este obișnuită, în special la copii și în comunitate. Totuși criteriul de durată trebuie privit
ca o recomandare generală, permițând un anumit grad de flexibilitate. Frica, anxietatea sau evitarea trebuie să interfere
semnificativ cu obiceiurile zilnice ale individului, cu funcționarea profesională sau școlară, sau cu activitățile sociale sau
relațiile individului, sau trebuie să cauzeze disconfort semnficativ clinic sau deficit în domeniile social, profesional sau în
alte arii importante de funcționare
În primul rând, persoanele cu fobie socială își focalizează excesiv atenția asupra aspectelor negative ale situațiilor cu
care se confruntă. Aceste persoane se concentrează foarte mult asupra senzațiilor neplăcute din corpul lor (bătăile
inimii, căldura din jurul gâtului, tremurul mâinilor), asupra greșelilor pe care le fac (un bâlbâit, o pauză prea lungă, o
greșeală gramaticală), asupra reacțiilor nefavorabile ale celorlalți (un căscat, un șușotit, o încruntare) – iar atenția lor,
jucând rolul unei lupe, sporește aceste lucruri până la puncul în care toate celelalte aspecte ale situației sociale (cele
neutre și pozitive) sunt complet ignorate. Chiar de multe ori, la finalul unui eveniment social, aceste persoane își
spun: “Nimic n-a mers cum trebuie!” “Vai, ce rău m-am simțit.” “Toți au râs de mine!” “M-am bâlbâit încontinuu.”

În al doilea rând, persoanele cu fobie socială înterpretează într-un mod negativ și exagerat (chiar catastrofic)
consecințele aspectelor negative pe care le-au observat. “Dacă mă bâlbâi o să par ridicol!” “Dacă transpir toată lumea
o să vadă asta si-o să râdă de mine!” “Dacă iar îmi tremură mâinile o să clachez!” “Dacă fac pauze prea mari, ceilalți
vor crede că nu știu despre ce vorbesc!” “Dacă a căscat cineva înseamnă că îi plictisesc pe toți”. De multe ori aceste
tipuri de gânduri nici nu sunt conștientizate de persoanele cu anxietate socială. Pur și simplu, au fost repetate de atâtea
ori încât s-au transformat într-un automatism (un fel de program care se derulează automat de fiecare dată când
persoana se află într-o situație socială). Prin prisma acestor gânduri, persoanele cu anxietate socială se simt mereu
amenințate sau vulnerabile în contexte sociale.
Rezultatul acestui stres este adesea decizia de a evita situația socială. “Mai bine îi spun să ne vedem altădată.” “Mai
bine rog un coleg să vorbească în locul meu.” “Mai bine le spun că sunt bolnavă.” Într-adevăr, persoanele cu fobie
socială ajung să evite în timp numeroase situații sociale. Iar acest lucru le oferă o portiță de scăpare: pe termen
scurt, anxietatea lor se reduce și pot răsufla ușurate că au evitat un posibil eșec. Dar evitarea are costuri mari pe
termen lung. Pe de o parte, tot evitând să se confrunte cu aceste situații, persoanele nu învață cum să le facă față pe
viitor. Prin urmare, aceeași anxietate le va domina mintea. Pe de altă parte, istoria evitărilor ce se tot acumulează, le
stă mereu ca o dovadă a faptului că problema lor nu poate fi rezolvată. “Aceasta este firea mea! Nu am ce să fac.”
“Eu nu sunt ca ceilalți!” “Ceva sigur este în neregulă cu mine!”

Dar nu toate situațiile pot fi evitate. De multe ori condițiile de la școală sau de la lucru necesită interacțiuni sociale
sau activități publice. Persoana cu fobie socială trebuie să le confrunte. Și de multe ori se descurcă în regulă sau cu
minore neajunsuri. Însă în mintea lor, chiar și erorile mici aruncă o umbră mare asupra întregii experiențe sociale.
Acesta este un alt lucru care alimentează fobia socială pe termen lung: disecarea repetată a situațiilor sociale trecute.
Deși situația socială s-a încheiat, în mintea acestor persoane criticile continuă să aibă ecou: “Vai cât m-am făcut de
râs!” “Ce ridicol am fost!” “Am fost atât de plictisitor!” “Mă cred o ciudată!” Astfel de gânduri se tot învârt în
mintea persoanei cu fobie socială și îi tot întăresc convingerea că nu poate avea încredere în propria persoană. Iată
deci cum anxietatea se perpetuează.
Tratament:

Fobia socială nu este o problemă tranzitorie. Datele din studiile clinice și comunitare au arătat că fobia socială
are o evoluție cronică, cu simptome ce pot persista pe o perioadă de peste 20 de ani dacă nu este tratată
corespunzător. Ca în toate tulburările de anxietate, există două tipuri de tratamente bine validate – care se
aplică independent sau în combinație: psihoterapie și medicație.

In continuare vom vorbi doar despre psihoterapia cognitiv-comportamentală. Exista suficiente studii clinice
care arată că acest tratament este eficient. (de exemplu: Studiul lui David Clark din JCCP în 2003 care arată că
efectul psihoterapiei poate fi superior medicației, chiar și după 12 luni; sau 
Studiul lui Richard Heimberg din Journal of Anxiety Disorders în 2000 care arată că după 12 săptămâni,
psihoterapia și medicația au rate egale de succes în reducerea simptomatologiei) și este recomandat de
numeroase autorități din domeniul sănătății mentale (de exemplu: 
Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în domeniul Clinic din Marea Britanie sau vezi 
pagina Institutului Național pentru Sănătate Mentală din SUA sau 
recomandările publicate de Dr. Franklin Schneier de la Institutul de Psihiatrie din New York în NEJN 2006).
Bibliografie:

1. https://www.clinicaoananicolau.ro/anxietate-sociala/
2. https://www.tratamentanxietate.ro/fobie-sociala/
3. https://www.psihiatrice.ro/tratamente-si-terapi/fobie-sociala/
4. Dsm 5
5. https://psihoterapeutulmeu.ro/anxietatea-terapie-si-tratament-partea-1/

Nu am luat din ele, dar sa verific:

6. https://www.doctor-psi.ro/features/fobia-sociala-anxietate/
7. https://clinica-hope.ro/anxietate/anxietatea-sociala/
8. https://studycorgi.com/concept-of-social-anxiety-disorder-sad/
9. https://www.la-psiholog.ro/info/interventii-in-cazul-fobiei-sociale
10. https://www.medicalnewstoday.com/articles/176891#what-is-it
11. https://www.ukessays.com/essays/psychology/social-anxiety-disorder.php
12. https://www.123helpme.com/essay/Social-Anxiety-Disorder-86335
13. https://papersowl.com/examples/about-social-phobia/
14. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0005789414000331
15. https://www.cambridge.org/core/journals/psychological-medicine/article/abs/anxiety-emotional-security-and
-the-interpersonal-behavior-of-individuals-with-social-anxiety-disorder/7CC49EAC01EC41B2CB00B95AC
1BA1285