IPOSTAZELE PSIHICULUI ISTORIC Intuirea organizarii vertical a psihicului uman o intalnim inca de la Leibnitz care vorbea de existenta unor

perceptii mici , deci a unor perceptii nonconstientizate. Fechner (1860), referindu-se la stimuli subliminali care produc senzatii suppragale , suprinde existent aceluiasi plan neconstientizat al vietii psihice. y Cel care va considera ca organizarea vietii psihice implica o infrastructura psihica aflata in Aparatul psihic este compus dupa conflict cu instantele superioare de control va fi Freud opinia lui, dintr-o serie de component supraetajate. Inainte de 1920 aceste component au fost denumite: 1. Inconstient = rezervorul trairilor si al actelor refulate, al instinctelor sexuale. Freud il considera veritabilul obiect de studio al psihologiei deoarece el guverneaza gandurile, actiunile, imaginile, reprezentarile. 2. Subconstient = un fel de filtru care indeplineste functia de cenzura, permitand accesul selectiv in constiinta a acelor impulsuri si tendite care sunt acceptabile pentru ea 3. Constient = strat superficial , expresia unor adancuri in care predominant este inconstientul. y Dupa 1920, Freud, recunoscand unele limite ale conceptiei sale cu privire la aparatul psihic, adduce o serie de corrective, considerand ca acesta se compune din: 1. Sine (ID) = ecivalentul inconstientului din veche clasificare, sediul instinctelor, sursa primara a energiei psihice care trebuie consumata, fundamental pe care se construieste personalitatea individului. 2. Eul (Ego) = portiune a Sinelui care, sub influenta lumii exterioare, a mediului inconjurator,v sufera o dezvoltare speciala, in sensul ca din simplu organ receptor si proiector in raport cu stimulii, devine un intermediar intre Sine si lumea exterioara. 3. Supraeul (Supraego) = este o structura special ce se incheaga ca un precipitat in preajma Eului, prin cae se prelungeste influeta paterna si maternal, iar prin intermediul ei, influenta mediului social mai general, prin parinti copilul receptand idealurile sociale, modelele admirate de ei din viata sociala. Dintre cele 3 instante, cea mai importanta este cea de-a doua: Functionarea Eului sta in satisfacerea simultana a cerintelor sinelui, supraeului si realitatii, cu alte cuvinte el trebuie sa fie in stare sa reconcilieze intre ele cerintele acestora (Freud, 1980).

CONSTIINTA Etape in definirea constiintei Constiinta este locul senzatiilor si al perceptiilor noastre, realitatea subiectiva a acestora, material prima a vietii noastre psihice: ea organizeaza datele simturilor, ne situeaza in timp si spatiu, este cunoasterea a ceea ce insoteste activitatea spiritului (Sillamy, 1980). 1. Dupa Vasile Pavelcu, cele mai frecvente raspunsuri la intrebarea ce inseamna a fi constient? au fost urmatoarele: y A fi constient inseamna a gandi, a stabili relatii a fi constient inseamna a gandi (Spencer, 1985). y A fi constient inseamna a dispune de capacitatea de a face sinteze Wundt concepea constiinta ca pe o sinteza creatoare . y A fi constient inseamna a te putea autosupraveghea a fi constient inseamna a-ti putea povesti experienta, limbajul fiind deci o calitate structurala a constiintei, o calitate prin care aceasta accede la umanitate [ ] Constiinta este un ansamblu de reactiuni ale individului la propriile lui actiuni (Janet, 1928). y A fi constient inseamna a te adapta cu suplete la noile solicitari fara o active adaptare la obiecte, totdeauna noi, ale experientei externe, nu se poate produce constiinta (Wallon, 1924). 2. Contributiile cu privire la definirea constiintei in perioada anilor 40- 60 sunt destul de numeroase. Una dintre ele ne retine insa atentia in mod deosebit: este vorba de cea a lui Henri Ey. Raspunsurile la intrebarea Ce inseamna a fi constient? evidentiaza, dupa Ey, pe langa functiile constiintei si doua modalitati mai generale de abordare, una apartinand psihologiei functionale si una fenomenologiei. A fi constient inseamna a trai particularitatea personalitaii proprii, transformand-o in universalitatea stiintei ei. Cu alte cuvinte, constiinta trebuie descrisa ca o structura complexa, ca organizare a vietii de relatie a individului cu altii si cu lumea. A fi constient inseamna a dispune de un model personal al lumii (Ey, 1983). 3. Se axeaza intr-o mai mare masura pe caracteristicile psihologice ale constiintei. Jean Piaget (1974) descria constiinta ca pe o acompaniatoare a actiunilor, diferentiind o constiinta in act (cunoastere anterioara prizei de constiinta) de constiinta reflexive (echivalenta cu ceea ce el numea prize de constiinta ). a fi constient inseamna in mod esentiala avea senzatii: adica a avea reprezentari mintale incarcate de afectivitate a ceva ce mi se intampla aici si acum (Humphrey, 1992). Mielu Zlate defineste constiinta ca fiind o forma suprema de organizare psihica prin care se realizeaza integrarea activ-subiectiva a tuturor fenomenelor vietii psihice si care faciliteaza raportarea/adaptarea continua a individului la mediul natural si social (Zlate, 2000).

SUBCONSTIENTUL Ansamblul starilor psihice de care subiectul nu este constient, dar care influenteaza comportamentul sau. Reprezinta un continut de gandire mai putin constient, alat la limita accesibilitatii in spirit, la limia stabilitatii in constiinta (Grand Dictonnaire de la psychologie, 1994). Conservarea notiunii in psihologie este fireasca deoarce subconstientul reprezinta una dintre ipostazele importante ale psihicului care nu poate fi nici ignorata, nici redusa sau identificata cu alte ipostaze ale acestuia. Subconstientul dispune nu numai de continuturi specific, ci si de mecanisme si finalitati proprii. Etape in definirea subconstientului 1. Cei mai multi autori percep subconstientul ca pe o formatiune sau un nivel psihic ce cuprinde actele ce au fost candva constiente, dar care in present se desfasoara in afara controlului constient. El este rezervorul unde se conserva amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, montajele intelectuale sau perceptive stereotipizate, deci toate actele care au trecut candva prin filtrul constiintei, s-au realizat cu efort, dar care se afla intr-o stare latenta, de virtualitate psihica, putand insa sa redevina oricand active, sa paraseasca pragul constiintei. S-a acreditat si idea ca, desi amplasat in constient si inconstient, este orientat mai mult spre constiinta. El nu este total obscure, ci presupune un anumit grad de transparent, putand fi considerat, de accea, o constiinta implicita . Aceasta l-a determinat pe Freud sa respinga subconstientul, desi intr-o prima faza a activitatii sale l-a folosit pentru a desemna prin el inconstientul. Argumentul adus de Freud era: subconstientul sugereaza existent unei alte constiinte, ca sa spunem asa, subterana, a unei constiinte secunde care, oricat de atenuata ar fi, ramane in continuare calitativa cu fenomenul constient. 2. Pornind de la premise ca in viata psihica a individului constiinta este un moment foarte fugitiv si foate particular, mare parte a acesteia desfasurandu-se in afara ei, Wallon isi punea urmatoarea intrebare: cum sa ne reprezentam starile subconstiente? A spune ca ele reproduce sau perpetueaza starile de constiinta inseamna a reveni la considerarea constiintei ca fiind singura expresie a vietii psihice si a presupune ca nimic nu exista in subconstient fara sa fi avut acces in prealabil in constiinta. Caracteristicile si rolurile subconstientului y y Latenta si potentialitatea continuturile subconstientului se mentin intr- stare latenta pana cand vor fi reactivate si disponibilizate de catre constiinta Coexistenta cu constiinta de obicei, continuturile subconstientului sunt o alta expresie a continuturilor constiintei, poate mai concentrata, mai condensata, ele neintrand in conflict cu continuturile constiintei, ci coexistand cu acestea Facilitate, servirea constiintei subconstientul se pune in slujba constiintei, devine un fel de servitor al ei Filrarea si medierea continuturilor care trec dintr-un nivel in altul continuturile constiintei nu trec direct in incostient, ci poposesc pentru perioade de timp mai scurte sau mai lungi in

y y

subconstient, la fel petrecandu-se lucrurile si cu continuturile inconstientului, care mai intai tranziteaza subconstientul si abia apoi patrund in constiinta. Paul Popescu-Neveanu vorbea de proximitatea subconstientului fata de constiinta si de compatibilitatea cu ea. Desi se amplaseaza intre constient si inconstient, subconstientul este mai apropiat de constiinta, iar continuturile lui sunt mai asemanatoare cu cele ale constientului decat cu cele ale inconstientului. Subconstientul este considerat din aceasta perspective un servo-mecanism al constiintei, o ipostaza a psihicului aflata in slujba constiintei, o rezerva de informatii si operatii din care se constituie, uneori, faptele de constiinta, acestea din urma avandu-si totusi izvorul in afara ei, in realitatea materiala si sociala inconjuratoare. M. Zlate merge si mai departe, afirmand ca subconstientul nu este un simplu rezervor si pastrator al faptelor de constiinta, ci isi are propriile mecanisme. El nu conserva doar, ci poate prelucra, restructura, crea.

INCONSTIENTUL Negarea inconstientului s-a facut pe baza considerarii transparentei totale a obiectului, a inteligibilitatii si adecvarii absolute a cunoasterii la obiectul sau. Psihiatria germane admitea ca, din moment ce un fenomen inconstient nu poate nici sa fie trecut, nici sa treaca prin constiinta, el nu exista. Sartre afirma ca tot ceea ce se intampla in individ este constient, dar nu si in mod necesar cunoscut. El deprindea decat doua niveluri ale constiintei: nivelul constiintei reflexive sic el al constiintei nereflexive (ceasta inglobeaza experienta traita). Afirmarea inconstientului se sprijina, in principal, pe conceptia lui Freud care, desi nu a introdus notiunea respective in psihologie, a elaborate o conceptie structurata cu privire la continutul si rolul inconstientului in viata psihica a individului, furnizand chiar si o metoda de sondare si asanare a lui. Chiar daca inconstientul Freudian este fierbinte si umed , in mod cert el este capabil de analize profunde . Definirea inconstientului Psihologia contemporana defineste inconstientul intr-o maniera extensive si pozitiva, ca fiind o formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflictele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii. Inconstientul nu trebuie conceput ca un receptacul de amintiri, ca un refulat oarecare, ci ca o structura asimilatoare, o scgema dinamica deschisa lumii, organizand elementele primate (biologice, sociale, culturale), modelandu-le, integrandu-le in psihic si dand un sens fiintelor si lucrurilor (Sillamy, 1980). y Inconstientul nu este lipsit de organizare, ci dispune de o alta organizare, foarte personala; el neaga ordinea impusa de constiinta, dar aceasta nu inseamna dezordine, ci faptul ca aduce o alta ordine, adica ordinea propriei sale subiectivitati.

H. Ey considera ca principalele structure ale inconstientului sunt: sistemul neurovegetativ sau autonom cu functiile sale (respiratie, circulatie, digestive, etc), automatismele psihologice, baza inconstienta a persoanei, care contine stadia arhaice. Desi structurile sale sunt mai simple decat cele ale constiintei, inconstientul indeplineste urmatoarele roluri: de energizare si dinamizare a intregii vieti psihice; de facilitare a procesului creator; de asigurare a unitatii Eului.

Natura si rolurile inconstientului Natura inconstientului y Este oare inconstientul de natura pur afectiva, asa cum au crezut mai toti autorii si insusi Freud? Adevarul este ca, asa cum constiinta nu este exclusiv rationala, nici incpnstientul nu poate fi exclusiv afectiv. El trebuie interpretat ca fiind preponderant afectiv. Acest fapt a fost bine sesizat de Jung, care considera ca arhetipurile, imangini condensate si collective, desi instinctive, sunt deopotriva apropiate de sentiment si de idee. Inconstientul este alcatuit din imagini sau din cuvinte? Ey arata ca in legatura cu aceasta intrebare au fost elaborate 2 teorii divergente. Prima reflecta gandirea lui Freud din perioada sa initiala sau eroica cand inconstientul era considerat autonom, scapand oricaror formulari care au lod in constiinta sau preconstient si, prin urmare, aparand ca format exclusive din imagini, din perceptii interne sau fantasme, din evenimentele crislizate ale preistoriei individului. A doua teza este mai sensibila la tranzitiile si la medierile introduce de catre limbaj intre sistemul pulsional si constiinta[ ] aceasta inseamna a spune ca inconstientul este structurat c un limbaj si ca << se poate comunica cu el>> insa cu conditia de a-l auzi .

Rolurile inconstientului y Putini au fost autorii care au subliniat rolul si valoarea pozitiva a inconstientului in raport cu conduitele si comportamentele individului. Jung credea ca inconstientul este chiar superior constientul deoarece el contine toata intelepciunea ce i-a fost conferita prin experienta a nenumarate mii de ani. Pentru Maurice Pradines inconstientul era germenele vietii mintale , conditia si elemental sau fundamental. Functiile esentiale ale inconstientului constau in prepararea si sustinerea operatiilor spiritului si in eliberarea gandirii pentru a devein apta de rezolvarea altor probleme si sarcini. Cei mai numerosi autori au subliniat rolul negative, turbulent al inconstientului. Astfel, in anul 1966 la un colocviu pe tema inconstientului care a avut loc in Franta psihologii se intrebau inconstientul este amorf si fara organizare, altfel spus, este pur negativ? Una dintre cele mai noi orientari psihologice, psihologia transpersonala, acorda inconstientului un loc si un rol de prim ordin. Stanislav Grof (1983) implica incontientul in cele mai neobisnuite experiente transpersonale (embrionare si fetale, ancestral, colectivfe si rasiale, filogenetice).

Tipuri de inconstient Insusi Freud deoswebea trei tipuri de inconstient: unul latent sau preconstient care cuprinde starile psihice susceptibile de a deveni constiente; altul format din faptele psihice refulate; si un al treilea constituind partea cea mai importanta a eului ideal. Inconstientul cerebral Faptul ca vointa si constiinta erau considerate facultati superioare, cu rol esential in functionarea subiectiva, nu permitea explicarea cazurilor patologice, ale nevrozatilor, psihopatilor, degeneratilor. In aceste conditii, sesizarea existentei unui inconstient cerebral, alaturi de constient, a capatat o valoare enorma. In esenta, inconstientul cerebral este inconstientul fiziologic, inconstientul pe cqare l-am pute numi reflex, automat, care intra in functiune fara ca individul sa-si dea seama, dar care afecteaza viata psihica constienta. Unificarea functionala a axei cerebro-spinale, ca si extinderea de la maduva spinarii la creier a proceselor reflexe au constituit modalitatile care au impus notiunea de inconstient cerebral. In 1853, William Carpenter a introdus notiunea de cerebratie inconstienta , el fiind, de fapt, adevaratul popularizator al acestei notiuni. Inconstientul colectiv Acesta se caracterizeaza dupa Gustave Le Bon prin: impulsivitate, mobilitate, iritabilitate, sugestibilitate si credulitate; exagerare si simplism in sentimente; intolerant, autoritarism si conservatorism; moralitate joasa; disparitia vietii cerebrale si preponderenta celei medulare; disparitia personalitatii indivizilor. Pentru Freud inconstientul colectiv cuprinde elementele ce se regasesc in orice inconstient individual, ele fiind deci comune mai multor indivizi. Jung este cel care a avansat pentru prima data idea inconstientului colectiv. Acesta considera ca psihicul se compune din 3 niveluri: constientul, inconstientul personal (acele continuturi care au devenit inconstiente fie pentru ca si-au pierdut intensitatea si au cazut astfel in uitare fie pentru ca li s-au retras constienta si acele continuturi ce sunt de fapt perceptii senzoriale care datorita slabei lor intensitati nu au ajuns niciodata in constient dar au patruns cumva in psihic) si inconstientul colectiv. Constientul este reprezentat de Eu, format din ganduri, sentimente, perceptii, amintiri; inconstientul personal este alcatuit din complexe, fiecare complex fiind legat de cate un arhetip, deoarece complexele sunt, dupa Jung, personificari ale arhetipurilor, modalitati in care arhetipurile se manifesta in psihicul fiecarei personae; inconstientul colectiv contine arhetipurile si Sinele. Jung a definit inconstientul colectiv ca fiind: acea imensa zestre spiritual, ereditara, rezultata din evolutia omenirii, care renaste mereu, in fiecare structuracerebrala individuala . Continuturile autentice ale inconstientului colectiv sunt reprezentate de ceea ce Jung a numit la inceput imagini primordiale , iar mai tarziu, arhetipuri. Arhetipurile sunt structuri psihice identice, comune tuturor , constituind mostenirea arhaica a umanitatii . Cele mai cunoscute arhetipuri sunt, dupa Jung:

 UMBRA partea diabolica sau sadica a personalitatii, formata ca urmare a atrodcitatilor savarsite de oameni de-a lungul timpului  ANIMA imaginea colectiva a femeii in psihologia barbatilor  ANIMUS imaginea colectiva a barbatului in psihologia femeilor. Anima si animus apar in conceptia lui Jung ca mijlocitori intre constient si inconstient, iar daca sunt personificati in fantazari, vise sau viziuni, constituie o ocazie de a intelege cate ceva din ceea ce pana acum a fost inconstient . Inconstientul colectiv initiaza, controleaza si mijloceste trairile si manifestarile comportamentale tipice tuturor oamenilor, indifferent de epoca istorica, localizare geografica, clasa sociala, nationlitate. Inconstientul clectiv mijloceste realizarea lumii unitare a psihicului uman si, prin faptul ca este depozitarul experientei cumulate a stramosilor nostri, actioneaza ca un ghid si este esential pentru supravietuire. Inconstientul cognitiv Inconstientul cognitiv nu trebuie considerat un domeniu separate sau un system inchis in el insusi, ci un proces pe cale de constientizare si care, in anumite conditii, este capabil de o anumita forma de reflective in interiorul constiintei in desfasurare. Constiinta si inconstientul cognitiv apar ca doua fete ale unei dimensiuni comune a devenirii constiente.[ ] S-ar putea sa nu existe nicio capacitate cognitiva inconstienta care sa nu fie pe cale de a deveni constienta si nicio constiinta care sa nu emearga din stadii preliminare, in mod normal inaccesibile total unei constientizari autoreferentiale (Hunt, 1995). Atunci cand se defineste inconstientul cognitiv utilizand pragurile (criteriile) obiective (valoarea minima pe care trebuie sa o detina stimulul pentru a fi receptionat), nivelul analizelor este limitat la activarea trasaturilor fizice (forma literelor dintr-un cuvant sau o serie de caracteristici ortografice, dar nu intelesul cuvantului; componentele figurii umane ochi albastri, par blond, nas carn dar nu si identificarea persoanei respective). Procesele inteligibile incp a fi posibile doar pe masura ce oamenii incep a fi constienti, in masura in care o permite pragul. Relatiile dintre constient si inconstient Constientul si jnconstientul sunt moment functionale inseparabile ale psihicului uman. Ca urmare, in functie de diversele ipostaze ale manifestarilor comportamentale apartinatoare individului, constientul si inconstientul vor fi coordinate si alternante prin praguri mobile. Aceasta inseamna ca ceea ce la un moment dat este constient, la un alt moment poate deveni inconstient. Continuturilepsihice constiente se stocheaza in inconstient. Ele nu sunt insa inactive, ci le insotesc pe cele constiente, le tensioneaza in functie de imprejurari. In dinamica concreta a comportamentului, in functie de specificul si semnificatia situatiilor, inconstientul ne apare cand ca aureola a constiintei, cand ca miez al ei (Dicu, 1977). La randul ei, constiinta apare ca factor declansator al comportamentului uman, cand ca mecanism de sistematizare si valorizare a structurilor inconstientului. Inconstientul

activeaza, modifica descarcarile energetico-informationale ale constientului, constientul restrictioneaza si stabilizeaza inconstientul. Asadar, intre constient si inconstient nu exista o simpla suprapunere de fze energetice sau o simpla succesiune de fenomene intamplatoare, independente unele de altele, ci relatii logic integrate unui proces de reglare psihocomportamentala. Tipuri de relatii intre constient si inconstient: 1. Relatiile circulare constau in faptul ca oricare din continuturile constientului trece in inconstient, pentru ca in urma germinatiei sa treaca din nou, nu neaparat toate, in constient. Multe din structurile inconstientului sunt generate de activitatea constienta, in timp ce unele continuturi ale constientului provin din inconstient. Schimburile si transformarile sunt continue si reciproce: inconstientul preia sarcinile fixate constient si le prelucreaza in maniera sa specifica, constientul capteaza rezultatele unor asemenea prelucrari. 2. Relatiile de subordonare integrative presupun subordonarea si dominarea unuia de catre celalalt. Ele iau doua forme distincte:  Dominarea inconstientului de catre constient constientul prin actiunile si operatiile sale proprii schiteaza, intelege, stapaneste, contracareaza, tine in frau impulsurile inconstientului, mai ales unele din pornirile lui care vin in contradictie cu valorile sociale unanim acceptate;  Dominarea constientului de catre inconstient inconstientul isi impune, direct sau indirect, tendintele, fortele lui agresoare; aceste relatii apar cu precadere in starile de afect, de transa creatoare, in inspiratie, in starile patologice care presupun o rasturnare a raporturilor firesti, inconstientul devenind principalul reglator al conduitei, ca in cazul psihozelor. 3. Relatiile de echilibrare presupun realizarea unui usor balans intre starile constiente si cele inconstiente, fara predominant vadita a unora sau altora dintre ele. Practice este vorba despre acele stari psihice in cadrul carora individual nu este nici total constient, nici total inconstient (starile de atipire, reverie, spontaneitate, contemplatie).