Curs 12

PSIHIATRIE
Dr. Camelia N.P. Boancă
Doctor în Medicină
Psihanalist, Membru Individual IAAP Zurich
TULBURAREA OBSESIV
COMPULSIVĂ
Criterii de diagnostic:
Obsesiile se definesc prin:
1. Gânduri, impulsuri sau imagini recurente și persistente, care sunt
resimțite, la un moment dat în timpul perturbării, ca fiind intruzive
și nedorite, și care pentru majoritatea indivizilor provoacă
anxietatea sau disconfort marcat.
2. Individul încearcă să ignore sau să suprime astfel de gânduri,
impulsuri sau imagini ori să le neutralizeze prin alt gând sau acțiune
( prin realizarea unei compulsii).
TULBURAREA OBSESIV
COMPULSIVĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
Compulsiile sunt definite:
1.Comportamente repetitive; spălatul mâinilor, ordonare, verificare sau
acțiuni mentale; rugăciune, numărare, repetarea cuvintelor în gând pe
care individul le realizează ca răspuns la o obsesie.
2.Comportamentele ți actele mentale care urmăresc să prevină
anxietatea sau disconfortul.
TULBURAREA OBSESIV
COMPULSIVĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
• Obsesiile sau compulsiile sunt consumatoare de timp sau pot cauza
un disconfort semnificativ clinic in domeniul social, profesional etc.
• Simptomele obsesiv – compulsive nu pot fi atribuite efectelor
psihologice ale unor substanțe.
• Perturbarea nu poate fi explicată mai bine simptomele unei tulburări
mentale.
• Specificăm dacă:
• este asociată cu ticuri tulburarea.
TULBURAREA OBSESIV
COMPULSIVĂ
SPECIFICATORI :
Indivizii cu TOC au convingeri disfuncționale:
• Sentiment exagerat de responsabilitate.
• Tendința de a supraestima o amenințare.
• Perfecționismul.
• Intoleranta față de nesiguranță.
• Supraestimarea importanței gândurilor și tendința de a controla aceste
gânduri.
• Pana la 30% din indivizii cu TOC au o boală a ticurilor toată viată.
2. TULBURAREA DISMORFICĂ
CORPORALĂ
Criterii de diagnostic:
A. Preocuparea referitoare la unul sau mai multe defecte sau
imperfecțiuni percepute în aspectul fizic, care nu sunt observabile
sau par minore celorlalți.
B. La un moment dat in cursul evoluției bolii, individul a adoptat un
comportament repetativ (e.g. verificarea în oglindă, îngrijirea
excesivă a părului, gratajul cutanat, solicitarea părerii celorlalți) sau
acte mentale (e.g. compararea aspectului propriu cu aspectul
celorlalți), ca răspuns la preocupările legate de aspect.
2. TULBURAREA DISMORFICĂ
CORPORALĂ
Criterii de diagnostic (cont.):
C. Preocuparea cauzează disconfort semnificativ clinic sau disfuncție în
domeniul social, profesional sau în alte domenii importante da
funcționare.
D. Preocuparea legată de aspectul fizic nu poate fi explicată mai bine
prin îngrijirea privind grăsimea corporală sau greutatea la un individ
ale cărui simptome întrunesc criteriile pentru o tulburare de
comportament alimentar.
3. TULBURAREA DE TEZAURIZARE
COMPULSIVĂ
(de acumulare a obiectelor inutile, colecționarismul)

Criterii de diagnostic:
A. Dificultatea persistentă de a se debarasa ori desparți de bunuri,
indiferent de valoarea lor reală.
B. Această dificultate este cauzată de nevoia de a păstra obiecte și de
disconfortul asociat cu debarasarea de ele.
C. Dificultatea de a se debarasa de bunuri are ca rezultat acumularea
acestora, conducând la aglomerare și dezordine în spațiul de locuit
și compromiterea substanțială a destinației inițiale. Dacă spațiul de
locuit nu se află nu se află în dezordine, acest lucru se datorează
exclusiv intervenției altor persoane (membrii familiei, etc).
3. TULBURAREA DE TEZAURIZARE
COMPULSIVĂ
(de acumulare a obiectelor inutile, colecționarismul)

Criterii de diagnostic (cont.):

D. Acumularea obiectelor inutile cauzează disconfort semnificativ clinic
sau disfuncție în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcționare (inclusiv menținerea unui mediu
înconjurător sigur pentru propria persoană și ceilalți).
E. Colecționarismul nu poate fi atribuit unei afecțiuni medicale (leziuni
cerebrale, boala Prader-Will)
3. TULBURAREA DE TEZAURIZARE
COMPULSIVĂ
(de acumulare a obiectelor inutile, colecționarismul)

Criterii de diagnostic (cont.):

F. Colecționarismul nu poate fi mai bine explicat prin simptome ale
unei alte tulburări psihice (e.g. obsesii în tulburarea obsesiv –
compulsivă, nivel scăzut de energie în tulburarea depresivă majoră,
idei delirante în schizofrenie sau în alte tulburări psihotice, deficite
cognitive în tulburarea neurocognitivă majoră, etc).
4. TRICOTILOMANIA (TULBURAREA DE
SMULGERE A PĂRULUI)
Criterii de diagnostic:
A. Smulgerea repetată a propriului păr, având ca rezultat pierderea
părului (alopecie).
B. Încercări repetate de a tempera sau de a reduce smulgerea părului.
C. Smulgerea sau pierderea părului nu pot fi atribuite unei alte
afecțiuni medicale (e.g. unei probleme dermatologice)
4. TRICOTILOMANIA (TULBURAREA DE
SMULGERE A PĂRULUI)
Criterii de diagnostic (cont.):
D. Smulgerea părului provoacă disconfort semnificativ clinic și
disfuncție în domeniul social, profesional sau în alte domenii
importante de funcționare.
E. Smulgerea părului nu poate fi explicată mai bine prin alte
simptomele altei tulburări psihice (e.g. încercări de a atenua un
presupus defect sau imperfecțiune în aspectul fizic, ca în tulburarea
dismorfică corporală)
5. TULBURAREA DE PROVOCARE A
EXCORIAȚIILOR (DERMATILOMANIA)
Criterii de diagnostic:
A. Gratajul cutanat recurent care conduce la apariții de leziuni
cutanate.
B. Încercări repetate de a reduce sau a opri gratajul cutanat.
C. Gratajul cutanat cauzează disconfort semnificativ clinic și în sfera
socială.
5. TULBURAREA DE PROVOCARE A
EXCORIAȚIILOR (DERMATILOMANIA)
Criterii de diagnostic (cont.):
D. Gratajul cutanat nu poate fi atribuit efectelor fiziologice induse de o
substanță.
E. Gratajul cutanat nu poate fi mai bine explicat prin prezenta unei
tulburări psihice (idei delirante sau halucinații tactile din tulburările
psihotice, încercări de atenuare a unui defect etc.)
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
• Abraham, Freud, Jones, Meninger au situat trăsăturile de caracter
precum zgârcenia, preocuparea pentru ordine cu stadiul anal al
dezvoltării psihosexuale.
• Stadiul anal intervine în al 2-lea an de viață. Aici se structurează în
viața psihică a individului opoziția dintre tendința activă (act sadic)
(tendința copilului de a expulza) și tendința pasivă (act masochist)
(tendința de a retine). Vorbim despre ambivalența pentru a
caracteriza libidoul stadiului anal.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
Acești pacienți, cu tulburare obsesiv compulsivă, (TOC) regresează de la
anxietatea de castrare caracteristică stadiului falic (care apare după al 3
– lea an de viată și care reprezintă rezoluția stadiilor anal și oral)
asociată cu dezvoltarea oedipiană, la relativa siguranța a perioadei
anale.
Pacienții cu TOC sunt conduși de un supraeu punitiv preluând
mecanisme de apărare ale eului ca:
• Izolarea afectului,
• Intelectualizarea,
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
• Formațiunea reacțională (o atitudine exagerata de blândețe poate fi o
formațiune reacțională la cineva care își refulează tendințele
agresive).
• Anularea retroactivă (comportament prin care subiectul reacționează
ca și cum acțiunile sale, actele gesturile sau cuvintele efectiv din
trecut nu s-ar fi produs niciodată.
• Deplasarea.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
Indivizii cu TOC au mari probleme cu încrederea și stima de sine. În
copilărie ei nu s-au simțit apreciați și iubiți de părinții lor. Părinții
acestor copii pot avea o atitudine distantă, neconvingătoare.
Acești pacienți cu TOC au puternice dorințe de dependență și o furie
pentru părinți ca reacție la indisponibilitatea acestora.
Pacienții cu TOC  consideră mânia cât și dependența în mod conștient
inevitabile, și se apară pe ei prin formațiunea reacțională: Obsesia lor
pentru ordina este o formațiune reacțională împotriva dorinței ascunse
de a se implica în activități murdare (conflict timpuriu legat de utilizarea
toaletei cu figurile materne).
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
Acești pacienți se străduiesc să obțină controlul asupra tuturor stărilor
de furie și pot părea chiar foarte respectoase și umile pentru a induce
în eroare orice impresie că ei ar putea avea sentimente rele.
Relațiile intime implica posibilitatea de a fi copleșit de dorințe puternice
care trebuie satisfăcute, dorințe care pot duce la frustrări care odată
acumulate pot duce la ura și răzbunare.
Indivizii cu TOC refuză să accepte că alții pot face lucrurile mai bine ca
ei. Aceasta nevoie de control, pleacă de la faptul că resursele de
îngrijire sunt limitate și pot dispărea în orice moment (atmosfera
parentală distantă și rece și de asemenea abandonul familial).
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
Individul cu TOC este "un copil neiubit".
Lipsa de încredere în sine și faptul că nu a fost apreciat în copilărie conduc
către părerea că ceilalți nu se implică cu persoanele cu TOC. Acest lucru
conduce către frica de ai pierde pe ceilalți.
Perfecționismul persoanelor cu TOC pornește din faptul că în sfârșit pot primi
aprecierea părinților.
Pacienții cu TOC pot analiza la nesfârșit decizii minore. Ei găsesc riscul atât de
mare de a face o greșeală încât exclud o soluție finală, un proiect finalizat etc.
Supraeul pacientului cu TOC este foarte strict în cererile lui pentru
perfecțiune.
PSIHIATRIA PSIHODINAMICĂ,
ÎNȚELEGEREA PSIHODINAMICĂ
Pacientul TOC recreează în procesul de transfer cu terapeutul propria
lupta de forța cu părinții.
Ei încearcă să devină pacientul perfect. Vor încerca să reproducă
exact ce dorește terapeutul pentru a obține dragostea "părintească"
lipsa în copilărie.
Dacă au trăiri intense pot ocoli obsesional un subiect până când
terapeutul uita despre subiectul  convorbirii. De asemenea pot reveni
deseori să corecteze ceva ce au spus. Este indicată o atenție procesului
de contratransfer. Pacientul cu TOC preferă faptele discutate în terapie
decât sentimentele.
• Nevroza psihoza psihopatie
• Puncte decizionale majore
• Interviu speciale cu pacienții depresivi si psihotici
• Schizoid, schizotipale borderline, histrionic, nacisistă.