REPREZENTAREA

PROF.UNIV.DR. MIHAI ANITEI

• Perspective în abordarea reprezentării:
-Ebbinghaus sublinia că reprezentarea este palidă
şi acorporală, foarte săracă în însuşiri şi lacunară,
instabilă şi inconsistentă, întrucât nu persistă decât
un timp foarte scurt şi îşi schimbă mereu forma.
-Şcoala de la Berlin, Wertheimer sugera că
imaginea secundară ar rezulta dintr-o reactualizare a
schemei, a structurii, a gestaltului. Acest proces
implică o restructurare a imaginii după o nouă
ierarhie.
 -Teoria acţiunilor mintale, reprezentarea
mintală a unei mişcări este însoţită de schiţarea
ei corespunzătoare prin microcontracţii
musculare: ideomotricitate. Reprezentarea este
rezultatul unui proces de interiorizare a
schemelor perceptive şi de elaborare a unor
scheme mentale ce reproduc într-o manieră mult
mai săracă în conţinut imaginea şi experienţa
perceptivă
 - Structuralismul genetic, J.Piaget:
reprezentarea apare ca un substitut al imaginii
perceptive, ca un simbol, înlocuind sau
simbolizând alte obiecte şi acţiuni.
- P. Popescu-Neveanu (1976), conturează trei
tipuri de strategii în structurarea reprezentărilor:
reproductiv-mnezică, constructiv-logică şi
anticipativ-fantezistă.
 - Perspectiva cognitivistă sugerează că
reprezentarea prezintă o realitate fizică sub
forma unui cod simbolic la nivel cortical.
Psihologia cognitivă a renunţat la sensul
tradiţional al noţiunii de reprezentare ca imagine
schematică a unui obiect în absenţa acţiunii
acestuia asupra organelor de simţ şi propune
termenul de imagine mintală.
 - Neuropsihologia aduce argumente experimentale asupra
mecanismelor reprezentării şi legăturii acesteia cu percepţia.
Imagistica mentală este asemănătoare cu percepţia fiind
mediate de aceeaşi zonă cerebrală.
Geneza reprezentării, din punct de vedere ontogenetic, a
fost abordată şi demonstrată experimental prin cercetările
întreprinse de către J. Piaget. Conservarea obiectului
permanent sau conservarea permanenţei obiectului permite
copilului să opereze în plan mintal cu imaginea obiectului
dincolo de particularităţile sale concret-intuitive.
https://www.youtube.com/watch?v=rVqJacvywAQ
https://www.youtube.com/watch?v=-gWJrZ7MHpY
 Din punct de vedere procesual, geneza
reprezentărilor trebuie căutată în activitatea
cognitivă obişnuită a oamenilor și rezultă în baza
unui proces de acumulare, sistematizare,
condensare, structurare, restructurare a
experienţei perceptive.
Specificul reprezentării ca proces: procesare
directă, dirijată de datele perceptive şi procesare
indirectă dirijată de mecanismele cognitive
• Definirea reprezentării. Reprezentarea este
procesul de elaborare a imaginii unui obiect în
condiţiile absenţei acestuia din câmpul perceptiv,
în baza unei experienţe perceptive anterioare.
- este un proces secundar
- este simultan proces şi produs
• Mecanismele reprezentării:
- mecanismele perceptive:
dacă imaginea perceptivă este bogată în conţinut prezentând atât însuşirile principale cât şi pe cele
de detaliu, imaginea din reprezentare este mai săracă în conţinut, mai schematică ea prezintă doar
însuşirile relevante, semnificative, importante, caracteristice;
dacă în imaginea perceptivă sunt redate atât culorile fundamentale cât şi nuanţele cromatice, în
imaginea mintală sunt prezentate doar culorile fundamentale lipsind nuanţele cromatice;
dacă imaginea perceptivă este contextuală, relaţionată cu fondul perceptiv în cazul imaginii mintale
aceasta este detaşată de fond, neraportată la context;
dacă în percepţie se ajunge la elaborarea unor imagini complexe cu o încărcătură informaţională
foarte bogată, în reprezentare imaginea este schematică, săracă în conţinut dar, această imagine,
întruneşte anumite atribute de generalitate pentru că face trimitere la o categorie întreagă de obiecte,
fenomene.
 - mecanismele cognitive: J. Piaget a demonstrat
modul în care se implică structurile operatorii ale
inteligenţei în geneza şi procesul reprezentării.
- mecanismele mnezice: memoria constituie doar
suportul reprezentării nu şi esenţa ei. Procesele mnezice
se validează tocmai prin capacitatea de a reproduce fidel
şi cât mai complet informaţia stocată. Reprezentarea se
caracterizează prin actualizarea într-o manieră intuitivă,
figurativă şi schematică.
 -mecanismele verbale:
funcţia simbolic-reprezentativă;
cuvântul este un integrator verbal;
se substituie atât obiectului cât şi imaginii
acestuia;
are şi un rol reglator întrucât poate activa,
poate susţine, coordona şi conduce procesul
reprezentării.
 -mecanismele imaginaţiei:
din punctul de vedere ontogenetic,
reprezentarea constituie un suport şi un
mecanism fundamental pentru imaginaţie;
sunt reprezentări care nu se revendică direct
într-o experienţă perceptivă ci sunt rezultatul
unor construcţii şi reconstrucţii cognitive şi
imagistice
 - mecanismele reglatorii:
Reprezentarea poate fi declanşată şi susţinută
prin intermediul trebuinţelor, motivelor, stărilor de
necesitate, intereselor, preocupărilor subiectului ca
şi cerinţelor activităţii. Toate aceste mecanisme
reglatorii pot declanşa şi susţine dinamica elaborării
imaginilor mintale.
• Calitățile imaginii din reprezentare:
-Integralitatea
-Figurativitatea
-Operativitatea
-Caracterul panoramic
• Clasificarea reprezentărilor:
- după criteriul conţinutului informaţional: vizuale,
auditive și kinestezice;
- după criteriul nivelului de generalizare putem vorbi
despre reprezentări individuale şi reprezentări generale.
- după criteriul nivelului operativităţii intelectuale
implicate, J. Piaget împarte reprezentările în reproductive
( statice, cinetice, de transformare) şi anticipative.