Gândirea

Gândire:
- felul în care oamenii învaţă
- îşi organizează cunoştinţele
- rezolvă problemele
Cogniţia – gândire, modul în care acumulăm şi manipulăm
cunoştinţele
GÂNDIREA – manipularea reprezentărilor mentale ale informaţiilor
Manipulare – transformare, combinare, modificare a reprezentărilor
mentale
Reprezentări mentale – cuvinte, sunete, imagini, acţiuni
Informaţia – semnificaţia (sensul acordat) modificărilor energiei din
mediul înconjurător (stimuli)
Scopurile generale ale gândirii:
- categorizarea
- rezolvarea problemelor
- luarea deciziilor

CATEGORIZAREA
Q De ce avem nevoie de cunoştinţe? ADAPTARE
Q De ce avem nevoie să ne organizăm cunoştinţele? ADAPTARE
Categorizare (economie cognitivă) – structurarea lumii înconjurătoa-
re în clase şi categorii de lucruri pentru a descrşte cantitatea de infor-
maţii care trebuie învăţată, percepută, reamintită şi recunoscută
Conceptele – generalizări despre obiecte, fiinţe şi caracteristici
similare
Ex: horoscop
Generalizările sunt realizate pornind de la similarităţile existente
între instanţe, ignorând diferenţele

REZOLVAREA PROBLEMELOR
Problema apare atunci când o persoană îşi propune să atingă un scop
sau să reacţioneze într-o situaţie şi nu are pentru aceasta un răspuns
pregătit.
O problemă are trei elemente:
- starea iniţială
- scopul problemei sau starea finală
- acţiuni sau operaţii
Etapele rezolvării problemelor (etape parcurse succesiv):
1. reformularea sau simplificarea problemei
2. avansarea ipotezei
- problemă simplă => strategie algoritmică
- încercare – eroare => strategie euristică
3. testarea ipotezelor – are ca scop reducerea „distanţei” dintre
starea iniţială şi cea finală
4. verificarea
- rezultate aşteptate
- rezultate neaşteptate => o nouă problemă

LUAREA DECIZIILOR
Iniţial, psihologii au spus că pentru a lua o decizie oamenii folosesc
raţionamente:
Inductive – de la o observaţie particulară deducem o regulă generală
Deductive – presupunerile generale sunt aplicate unor cazuri
specifice
Acest lucru a fost iniţial, dar psihologii au observat că oamenii nu
sunt logici, ci „psiho-logici”.
Euristica (intuiţii) – se referă la regulile mentale care POT conduce la
o soluţie.
Euristica reprezentativităţii – este tendinţa de a presupune că, dacă
ceva seamănă cu un membru al unei anumite categorii, acel ceva face
parte din categoria respectivă, indiferent de datele statistice aflate la
îndemână.
Euristica disponibilităţii – tendinţa de a presupune că un eveniment
sau un lucru este cu atât mai frecvent cu cât îl putem evoca mai uşor
din memorie.
 Memoria
Def: Memoria este un proces psihic cognitv care asigură
întipărirea, stocarea şi reactualizarea experienţei anterioare.
a) Întipărire (fixare, encodare, engramare) – informaţia se
traduce într-un cod astfel încât să poată pătrunde în
sistemul memoriei.
b) Stocarea (conservare, păstrare) – se referă la reţinerea
informaţiilor pentru o anumită perioadă de timp.
c) Reactualizarea este de două feluri: reproducere şi
recunoaştere.
Caracteristicile memoriei
• Proces activ – omul modifică şi reconstruieşte informaţia pentru a
o putea înţelege mai bine.
• Proces inteligibil – presupune înţelegerea informaţiilor memorate.
• Proces selectiv – omul reţine şi reactualizează informaţiile care
prezintă o anumită semnificaţie.
Formele memoriei
a) După durata păstrării informaţiilor
1. Memorie senzorială (0,5 secunde) – distingem: memorie
vizuală, auditivă, tactilă, olfactivă şi gustativă
2. Memorie de scurtă durată (15 – 20 de secunde), după
acest interval informaţia este uitată sau trecută în
memoria de lungă durată.
Se mai numeşte şi memorie de lucru sau memorie
operaţională. Capacitatea acestui tip de memorie este de 7
± 2 elemente (cifre, litere, etc.)
ex: BBCCNNPROTVTVR
3. Memorie de lungă durată – conţine informaţii care pot fi
păstrate un timp nelimitat.
b) După tipul de activitate care trebuie memorată
- memorie implicită (practică)
- memorie explicită (verbalizabilă)
 Uitarea
- este un proces natural al cărui scop este de a evita
supraîncărcarea memoriei şi de a asigura echilibrarea
sistemului cognitiv al individului
- curba uitării (Ebbinghaus) susţine că uitarea este masivă
imadiat după învăţareşi apoi ritmul este din ce în ce mai lent,
aproape stagnant
- ulterior s-a constatat că această curbă ia diverse forma în
funcţie de: volumul materialului, semnificaţia lui, procedeele
utilizate în memorare şi particularităţile individuale şi de
vârstă ale oamenilor.

Imaginaţia

Def: Imaginaţia este un proces psihic cognitiv de recombinare a

experienţei anterioare şi transformarea ei în noi scheme mentale.
- imaginaţia are legătură cu gândirea, memoria şi limbajul.
Formele imaginaţiei
a) imaginaţia voluntară – presupune un control conştient al
actului imaginativ
b) imaginaţia involuntară – se caracterizează prin absenţa
intenţiei de a imagina şi nu presupune un efort voluntar
Formele imaginaţiei voluntare sunt:
- imaginaţia reproductivă constă în posibilitatea noastră de a
ne reprezenta imagini pe baza lecturii unor texte sau pe baza
unor relatări verbale
- imaginaţia creatoare se manifestă în domeniul ştiinţific,
tehnic, artistic şi organizatorice
- visul de perspectivă constă în proiectarea mentală a drumului
propriu în viaţă
Formele imaginaţiei involuntare sunt:
- reveria apare atunci când suntem în stare de relaxare şi ne
lăsăm gândurile să „zboare” („visarea cu ochii deschişi”)
- imaginile hipnagogice (apar în timpul trecerii de la starea de
veghe la cea de somn) şi hipnopompice (apar în timpul trezirii
din somn) sunt imagini de scurtă durată, îşi au originea în
 memorie şi nu le considerăm reale. Aceste imagini apar sub
forma unor linii, puncte strălucitoare, figuri geometrice şi,
foarte rar pot apărea peisaje sau figuri umane.
- visele au un indicator fiziologic specific: mişcările oculare
rapide.