MEMORIA

„Memoria – definire, caracteristici şi procese”

• Omul, pe lângă multe alte capacităţi de care dispune (de a simţi, gândi, vorbi, imagina, dori, voi), o
posedă şi pe aceea de a reţine, conserva, şi reutiliza propria sa experienţă. Acest lucru este realizat
cu ajutorul memoriei. Deci, memoria se referă la experienţa trecută a individului (fapte, întâmplări,
evenimente, persoane, obiecte cunoscute , etc.). Ce se întâmplă cu acestea cu ajutorul memoriei?
• Pentru a le readuce în prezent, evenimentele trecute, trebuie în primul rând întipărite în memorie.
Dar nici acest lucru nu este suficient. Ni se întâmplă deseori să nu recunoaştem o persoană ori
să nu mai putem recita o poezie învăţată în copilărie. De ce credeţi că se întâmplă acest lucru?
• Pentru o memorie funcţională sunt necesare întipărirea, păstrarea şi apoi reactualizarea
materialului.
• Cunoscând acest lucru cum am putea defini memoria?
Memoria este procesul psihic cognitiv superior
de întipărire, păstrare şi reactualizare
(recunoaştere şi reproducere) a informaţiilor
din experienţa anterioară.
• Memoria este o capacitate generală a întregii materii , fie ea vie sau nevie.
• Astăzi se vorbeşte despre memoria maşinilor, de capacitatea lor de a reţine
informaţii şi de a le furniza pentru a fi utilizate. De exemplu, memoria
calculatorului.
• Memoria este o capacitate psihică absolut necesară fără de care viaţa ar fi
practic imposibilă.
 Memoria prezintă următoarele caracteristici:
caracter selectiv, caracter activ şi inteligibil.
Caracterul selectiv al memoriei.
Nu fixăm totul, nu păstrăm ce am fixat şi nici nu
reactualizăm tot conţinutul păstrat.
• Selectivitatea memoriei depinde de motivaţia celui care memorează, de
interesele lui, de preocupările lui, de starea emoţională , de atitudinea pe
care o are faţă de un anumit eveniment, de gradul de cultură, de vârstă, de
sex, de religie, de etnie, de orientarea politică etc.
• Caracterul activ al memoriei.
• Memoria este un proces activ deoarece faptele memorate , păstrate şi
reactualizate suportă modificări importante , reorganizări, nu rămân
izolate. De exemplu, unele dintre informaţiile din alte lecţii vă sunt
folositoare ca să înţelegeţi această lecţie. Desigur, cu condiţia să le aveţi în
memorie.
• Caracterul inteligibil al memeoriei.
• În memorarea unui material intervine înţelegerea informaţiilor, iar când
reactualizăm, intervine semnificaţia în ordonarea materialului.
• Memoria este un proces ce cuprinde mai multe faze: întipărirea, păstrarea
şi reactualizarea. Aceste faze au o derulare procesuală, în timp, de aceea
au fost numite procese ale memoriei.
• După cum ştiţi şi din definiţia memoriei primul proces al ei este
memorarea informaţiilor, numită şi întipărire.
• Este primul proces pus în funcţie.
• Păstrarea presupune reţinerea pentru un timp mai scurt sau mai lung a
celor memorate.
• Termeni sinonimi: stocarea sau conservarea.
• În această perioadă materialul se modifică.
• Reactualizarea se referă la scoaterea la iveala a celor memorate şi păstrate.
• Reactualizarea are şi ea 2 forme: recunoasterea şi reproducerea.
• Recunoasterea se realizează în prezenţa obiectului, presupune procese simple, perceptive şi
suprapunerea modelului actual peste cel aflat în mintea subiectului. Dau exemplu elevul care
răspunde la lecţie uitându-se pe caiet, reactualizând informaţiile pe baza recunoaşterii.
• Reproducerea constă în identificarea informaţiilor memorate în absenţa acestora.
• Solicit elevii să dea exemplu din experienţa personală de situaţie în care au reprodus
informaţiile memorate şi păstrate în memorie.
• sactualizarea are sferastrarea informaţiei?ii: de scurtă şi de luingă durată.
• Cele 2 forme ale reactualizarii dispun de grade diferite de precizie. Uneori recunoaştem o
poezie imediat, fără efort, alteori nu. La fel şi cu reproducerile.
• Observăm astfel că memoria este un proces ce implică interdependenţa proceselor
componente.