Gândirea ca proces

Gabriela RIZEA

Gândirea este un proces psihic cognitiv, care constă în reflectarea generalizată şi

abstractă a legăturilor dintre obiecte şi fenomene; în căutarea şi descoperirea noului; în
rezolvarea şi soluţionarea de probleme.

Definițiile ale gândirii:

Psihologia tradițională dă o definiție de tip descriptiv-explicativ: procesul psihic de

reflectare a însușirilor esențiale și generale ale obiectelor, fenomenelor, relațiilor dintre acestea,
în mod mijlocit, generalizat, abstract și cu scop, prin intermediul noțiunilor, judecăților
raționamentelor.

Psihologia contemporană recurge la o definiție operațională: un sistem ordonat de operații

de prelucrare, interpretare și valorificare a informațiilor, bazat pe principiile abstractizării,
generalizării și anticipării, subordonat sarcinii alegerii alternativei optime din mulțimea celor
inițial posibile.

Gândirea este trăsătura distinctivă cea mai importantă a psihicului uman, definitorie
pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.

Gandirea contine elemente structurate, ierarhizate, intre care sunt posibile o multitudine
de combinatii, fapt care ii asigura autoreglabilitatea.

Caracteristicile psihologice ale gândirii:

Caracterul informațional -operațional. Gândirea este un mecanism de prelucrare,

interpretare și evaluare a informațiilor. Ea izolează generalul și necesarul, reproduce relațiile
obiective, le construiește, anticipează posibilul și introduce relații noi pe baza anticipării, este o
conectare și o corelare a informației prin categorizare și esențializare.

Caracterul mjlocit- Gândirea este mediată de informațiile stocate în memorie și evocate

cu ajutorul acesteia. Cel mai pregnant este mijlocită de limbaj, care apare în dublă ipostază: ca
instrument de exteriorizare a produselor gândirii și ca mijloc de asimilare, de preluare din afară a
informațiilor. Gândirea este mediată și de propriile produse: asociații mintale, scheme și
constructe mentale. Nu este doar mijlocită, ci multi-mijlocită.

Caracterul mijlocitor-Gândirea mijlocește și influențează toate celelalte procese psihice,

contribuind la accelerarea funcționalității și sporirea eficienței lor.

Caracterul acțional– constă în schițarea mintală a acțiunilor: spre deosebire de animal,

omul poate imagina și confrunta mintal încercările fără a le executa efectiv. Gândirea izvorăște
din acțiune și se finalizează cu ea și are funcție de comandă și control asupra desfășurării
acțiunii.

Caracterul finalist- Omul își stabilește scopul nu în timpul desfășurării activității, ci cu

mult înainte de a trece la executarea ei. Când gândirea s-a finalizat într-o idee, se trece la
raționalizarea ei. Omul nu gândește doar de dragul de a gândi, ci cu dublu scop: fie pentru a-și
declanșa, organiza și optimiza propria activitate, fie pentru a justifica prin explicații și argumente
acțiunile deja săvârșite.

Caracterul multidirecțional- Gândirea se întinde pe toate cele trei dimensiuni temporale.

Mihai Golu (1976) spune că gândirea folosește informația despre trecutul obiectului pentru a
explica prezentul lui, integrează informația despre trecutul și prezentul obiectului pentru a
determina (prevedea) starea lui în viitor.

Caracterul sistemic-Gândirea conține elemente structurate ierarhizate, între care sunt

posibile o multitudine de combinații, fapt care îi asigură autoreglabilitatea. Ea poate fi redusă la
un sistem cibernetic, deoarece dispune de toate cele 3 categorii de mărimi ale sistemului: a.
mărimi de intrare (întrebări, probleme); b. mărimi de stare (mulțimea transformărilor
informaționale); c. mărimi de ieșire (răspunsuri și soluțiile formulate). Mărimile de ieșire le
controlează și reglează pe cele de intrare, asigurând conexiunea inversă. Relațiile dintre intrare și
ieșire pot fi de tip determinist sau probabilist.

Caracterul hipercomplex provine nu doar din multitudinea și varietatea mărimilor

implicate în realizarea lui, ci și din multitudinea și varietatea legăturilor dintre aceste mărimi.

Pe baza acestor caracteristici, putem defini gandirea umana ca fiind acel proces psihic
intelectiv complex, mediat de limbaj si de alte semne si simboluri, care, utilizand operatii de
abstractizare si generalizare se exprima prin activitati cognitive specifice (conceptualizarea,
intelegerea, rezolvarea de probleme) .

Bibliografie

Fundamentele psihologiei - Mielu Zlate

Thebritishacademy.ac.uk

Scientia.ro