COMUNICARE SI LIMBAJ

DEFINITIE SI MODELE EXPLICATIVE ALE COMUNICARII

Comunicarea reprezinta o conditie generala si necesara a aparitiei si manifestarii vietii psihice
umana , prin coumunicare individul umanizandu-se , formandu-si si dezvoltandu-si personalitatea
exercitand o influenta formativa, transmitand experienta sociala.
Putem define comunicarea drept procesul de codare si trasmitere a informatiilor in forma unui
mesaj, de la un emitator la un receptor, prin intermediul unui canal.
Com unicarea se desfasoara pe niveluri diferite:
-

Sintactic = proprietati formale ale semnelor si simbolurilor

Pragmatic = relatiile dintre semne, expresii si utilizatorii lor
Semantic = studiul relatiilor dintre semne si simboluri

Componentele comunicarii sunt:

-

Emitator
Cod
Canal de comunicare
Mesaj
Receptor (destinatar)
Feedback (conexiunea inversa)

SCHEMA procesului de comunicare

Sopurile comunicarii:
-

De a initia actiuni, de a realize conexiuni, intra si inter comunicare, depinzand de intentiile

utilizatorilor si de contextual in care are loc.
Categorii de scopuri:
Achizitionarea de informatii
Procesarea de informatii
Generarea de informatii
Diseminarea de informatii

In timpul comunicarii pot aparea perturbatori care pot vicia mesajul:

-

Natura interna fiziologici, perceptive, semantici, interpersonali, intrapersonali

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Externi poluare fonica puternica, intreruperi successive ale comunicarii, intreruperea

comunicarii

In procesul de comunicare exista 3 stuatii distinct:

-

Situatia ideala = intre sursa si destinatar nu exista nicio pierdere de informatie

Situatia optima
Situatia de maxima nedetarminare sau critica

Particularitatile comunicarii:
-

Rolul de a-I pune pe oameni in legatura

Continutul mesajului ralizeaza scopuri si transmite semnificatii
Orice produs are o tripla dimensionare:
o comunicare exteriorizata observabile directe de catre interlocutor;
o metacomunicarea ceea ce se intelege dincolo de cuvinte;
o intracomunicarea comunicare la nivelul sinelui
se desfasoara intr-un context : spatiu psihologic; social, cultural, fizic, temporal
character dynamic
character ireversibil odata transmis nu poate fi oprit
continut manifest si unul latent (mai important)

Nivele de comunicare:
o

COMUNICAREA VERBALA
Cea mai evidenta forma de comunicare
Presupune existenta unui limbaj, coduri verbale ce ajuta la transmiterea si
descifrarea mesajului
Esentiale sunt intelesurile ce le poarta fiecare cuvant sau constructie verbala
COMUNICAREA NONVERBALA
Intareste comunicarea verbal
Se prezinta in mai multe forme: mimica; gestica; postura; atitudine;
dvestimentatie; comunicare cu ajutorul distantelor; comunicare cu timpul
COMUNICAREA PARAVERBALA
Opereaza cu nuante
Este factor essential in personalizarea comunicarii si perceperea autentica a
mesajului
In general, la acest nivel, accentual nu cade pe ceea ce este spus ci pe maniera
de exprimare
METACOMUNICAREA
Implica aplicarea rationala si acceptarea mesajului odata cu generareaunui
feedback

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Reflexive a comunicarii ce impune obligativitatea reactiei de raspuns si

stabileste conditiile de interpretare
o TEORII SI MODELE ALE COMUNICARII
Shannon si Weaver: Exista trei niveluri semnificative in studiul comunicarii:
Tehnice- cu cata acurratete pot fi transmise simbolurile
Semantice cat de exacta acopera simboll intelesurile care se vor transmise
Eficienta in ce masura afecteaza intelesurile receptionate, orientarea acestora in directia
dorita de emitator
Sursa este locul in care decizia este luata: decide ce mesaj trebuie trimis
Zgomotul = orice adaugire la semnal intre transmitere si receptive care nu a fost intentionata de
sursa
Informatia este o masura a predictibilitatii semnalului : cu cat este mai mare cu atat scade
cantitatea de informative
Redundanta = ceea ce este previzibil sau conventional intr-un mesaj, opusa entropiei
Entropia = este un maxim de impredictibilitate ce atrage un inalt grad informativ.
Canalul = mijlocul fizic de transmitere a semnalului
Mediul = mijlocul tehnic de convertire a mesajului in semnal care sa poata fi transmit
Gerbner concepe comunicarea ca un proces constand din 2 dimensiuni ce alterneaza: una
orizontala - perceptiva (de receptive) si una verticala - cea de comunicare (modalitati de
transmitere si control)

Functiile limbajului (jackobson):

Emotionala expresiva = relatia dintre mesaj si expeditor d.p.d.v. al emotiilor, atitudinilor,
statusului professional, clasei sociale
Persuasiva = descrie evfectul mesajului asupra destinatarului
Referentiara = orientarea reala a mesajului , preocuparea ptr adevar si acuratete
Empatica = mentine relatia dintre expeditor si adresant pastrand canalele deschise; realizeaza
ceea ce se numeste redundant mesajelor
Metalimbaj = identificarea codului utilizat in comunicare
Orice mesaj inteligibil are si o functie de metalimbaj, uneori explicita alteori implicita
Poetica = relatia mesajului cu el insusi; evidentiata in comunicarea artistica
LIMBA SI LIMBAJUL

Limbajul = cea mai evoluata si rafinata forma de comunicare, un sistem de semen folosite dupa
anumite reguli in vederea fixarii, prelucrarii si transmiterii de informatii
Regulile sistemului de semen:
Sintactice = relatia dintre semne
Semantice = relatia dintre semne si semnificatii
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Pragmatic = utilizarea semnelor de catre agenti in comportamentul lingvistc

Limbajul face parte dintr-o clasa de femomene si conduit simbolice alaturi de artele figurative, mimica,
la baza tuturor aflandu-se o functie semiotica.
Limbajul apare in urma supunerii functiei semiotice la rigorile comunicarii sociale
DEFINITIE: limbajul reprezinta activitatea de comunicare umana realizata prin intermediul limbii.
Aspectul psihologic al limbajului este indicat de vorbire.
Cuvantul este un instrument mintal, unitate elementara de transmitere a unui inteles. Daca imaginea se
poate substitui obiectului, cuvantul se poate substitui atat obiectului cat si imaginii acestuia. Prin
intermediul cuvantului este dobandita capacitatea de a manipula in plan mintal obiectele si imaginile.
o

LIMBA

= totalitatea mijloacelor lingvistice fonetice, lexical, gramaticale organizate ierarhic potrivit unor reguli
de ordonare.
Indeplineste functii esentiale in realizarea si conservarea culturii.
Conceptele communicate prin cuvinte pot fi: obiecte reale, fiinte, locuri, calitati, actiuni (reale,
imaginare) moduri de actiune, idei, stari, pozitionari in spatiu sit imp.
In limbile vorbite cuvintele se compun din siruri de foneme articulate succesiv.
Aspect ale limbii:
-

Vocabulary,
Pronuntie
Maniera de combinare
Flexionarea cuvintelor
Maniera de scriere, etc

Majoritartea limbilor au evoluat pe cale naturala de la cele mai vechi (protolimbi = stramosul comun al
limbilor ex. Indoeuropene)
o

RELATIA LIMBAJ- LIMBA, LIMBAJ-COMUNICARE

In timp ce limbjaul este al individului, purtand amprenta personala (dezvoltare psihica, inteligenta) limba
este un fenomen social, extraindividual (apartinand unui popor)
Daca diferenta dingtre limba si limbaj este slab culturata, nu la fel se poate spune despre diferentele
dintre limba si limbaj.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Limbajul depaseste limitele comunicarii propriu zise desfasurandu-se si atunci cand comunicarea
interumana nu are loc, la randul sau comunicarea depasind limitele limbajului verbal si fiind angajata
intr-o serie de comportamente specifice ale omului.
BAZELE NEUROFIZIOLOGICE ALE LIMBAJULUI
Functiile creierului ce sunt activate in momentul vorbirii (folosirii limbajului) au fost descoperite recent ,
in anii 1950, prin utilizarea tehnicilor de imagistica cerebrala.
Rezultatul acestor investigatii indica faptul ca exista parti ale creierului clar specializate pentru procesele
limbajului. Studiile provin din urmarirea efectelor leziunilor cerebrale.
Exista portiuni ale creierului mai importante pt functiile limbajului decat alte portiuni, insa este greu de
localizat procese specifice in structuri sau zone determinate ale creierului.
o

DIFERENTELE DE GEN SI LIMBAJ

Fetele tind sa prezinte o mai mare abilitate verbala in comparatie cu baietii, in timp ce acestia tind sa
prezinte abilitati mai bune in sarcinile matematice si spatiale. Fetele tind sa aiba memorie vizuala
superioara.
Cauzalitatea acestor diferente este greu de stabilit, ele putand fi atribuite totusi unor cauze mai degraba
culturale decat bilogice.
Barbatii si femeile sunt egal predispusi sa isi piarda capacitatea de a utilize limbajul in ulrma leziunilor in
emisfera stanga.

PRODUCEREA SI INTELEGEREA LIMBAJULUI

Utilizarea limbajului implica doua aspecte:
-

Producerea : porneste de la un gand transpus intr-o propozitie + rostirea sunetelor ce compun

propozitia
Intelegerea:

Vorbirea reprezinta inima limbajului.

-

Perceptia vorbirii presupune niveluri superioare ale recunoasteriii cuvintelor alcatuite din
sunete.
Recunoasterea sunetelor = maniera in care pot fi identificate ori percepute sunetele limbii

Chiar daca nu sunt identificate toate sunetele unui cuvant si cunoscand cuvantul vom putea identifica
toate sunetele constituent.

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Oamenii pot intelege vorbirea la un ritm de 20 de foneme pe secunda sau mai mult. Deasemenea, s-a
descoperit ca in conditiile in care mai multe cuvinte trebuiesc alese dintr-un set predeterminat,
zgomotul tb sa prevaleze cu peste 50% ptr a impiedica intelegerea corecta a acestora.
Un model al recunoasterii vorbirii este TRACE derivate din modelul activarii interactive a literelor si a
identificarii vizuale a cuvintelor. Este un model conexionist constand din multe unitati independente de
procesare legate intre ele.
3 niveluri de procesare: nivelul unitatilor de tip input = caracteristici fonologice conectate la unitatile
fonematice care la randul lor sunt conectate la unitatile de output de reprezentare a cuvintelor
Modelul trateaza secvential interpretarea fiind implementat prin intermediul simularilor pe calculator.
Intelegerea si atribuirea ulterioara a sensului cuvintelor recunosute tine de un proces relativ dificil inca
nedeslusit.
o

TEORIILE RETELELOR SEMNATICE

Tind sa explice legatura intre cuvant si sens.

Oretea semantic este extrem de utila in reprezentarea semnatica. Cuvintele ce denota categorii naturale
(animale, metale, etc) pot fi intalnite in viata reala. Schema atribuie importanta fundamentala naturii
ierarhice semantice
Procesul de producere vorbirii se poate imparti in trei zone: conceptualizare, formulare si encodare
-

Conceptualizare = determinarea ncontinutului ce va fi verbalizat

Formulare = traucerea reprezentarii conceptuale intr-o forma lingvistica
Encodare = executie, planificare fonetica si articulatorie detaliata.

Vorbitorii structureaza intentia si selecteaza informatia relevanta din memorie ori din cadrul mediului ca
pregatire pentru constructia discursului.
Nivelul mesajului implica o interferenta cu lumea si cu memoria semantica.
-

Macroplanificarea elaborarea unui scop communicational prin : structurarea unei retele de

subscopuri si recuperarea informatii adecvate
Microplanificarea asignarea celei mai bune forme propozitionale si decizia asupra accentului
discursului

Exista 2 componente majore ale formularii:

-

Lexicalizare = selectarea cuvintelor individuale pe care dorim sa le pronuntam

Planificarea sintactica = combinarea lor pt a forma o propozitie
STRUCTURA SI COMPONENTELE VORBIRII
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Folosirea limbajului presupune parcuregrerea mai multor niveluri:

-

Nivelul unitatilor propozitionale

Nivelul cuvintelor
Nivelul partilor de cuvinte cu sens
Nivelul sunetelor

Nivelurile adiacente dintr-o propozitie sunt elaborate pe baza cuvintelor prefixelor si sufixelor, la randul
lor alcatuite din sunete.
o

SUNETELE VORBIRII

O daca concentrarea s-ar realize asupra sunetelor, atunci discursul unei persoane poate fi perceput
drept o secventa de foneme (cagtegorii distincte de sunete). Cand fonemele sunt combinate in mod
acurat, acestea sunt percepute I forma cuvintelor,k fiecare limba beneficiind de propriile reguli de
succesiune a fonemelor.
In unele situatii se percepe cu mai multa acuratete un sir de foneme a caror ordine se confrmeaza
ordinii limbii materne chiar daca nu suntem constienti de aceasta.
o

CUVINTELE

In momentul ascultarii vorbirii nu sunt percepute fonemele, ci chiar cuvintele.

Spre deosebire de foneme, cuvintele au un sens.
Termenul de morfem este utilizat pt a desemna orice unitate lingivistica, oricat de mica, ce are un sens.
Morfemele gramaticale sunt articolele si prepozitiile.
Sensul este cel mai important aspect al unui cuvant putind fi considerat conceptul cdare
desemneazacuvantul
o

PROPOZITIILE

Cuvintele sunt combinate in cadrul unitatilor propozitionale ce includ atat asertiuni, judecati, cat si
termini propozitionali.
Pot corespunde unor parti ale gandului, permitand ascultatorului sa extraga asertiunile din cadrul
propozitiilor.
Cand asculta o propozitie, oamenii tind sa o imparta mai intai in subiecte propozitionale, predicate
propozitionale si alte structure similare si apoi sa extraga asertiunea din acesti termeni.
In intelegerea unei asertiuni sunt utilizate analize sintetice in maniera inconstienta, fara efortm aceasta
fiind perturbata iar nnoi devenim constienti de procesarea pe care o realizam.
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

GENEZA LIMBAJULUI
o DISPUTE CLASICE SI MODERNE
In genere omul devine capabil de a vorbi din copilarie fara a depune eforturi neobisnuite. Aceasta este o
performanta notabila intrucat limbajul vehiculeaza mai multe sisteme separate.
Cu privire la achizitionarea limbajului avem o serie de teorii ce studiaza interactiunile dintre influenta
ereditatii si a mediului
o

TEORII ALE INVATARII LINGVISTICE

Limbajul se dezvolta in concordanta cu legile invatarii fiind similar cu alte maniere de comportament
invatat.
Se considera ca , copiii invata limbajul prin observatie si imitatie, in special substantivele si verbele.
Ulterior, acestia incep sa regularizeze formele verbale neregulate, datorita cunoasterii regulilor sintaxei
si nu prin imitatie. Nu se poate explica in ce masura copiii elaboreaza spontan fraze si propozitii ce nu au
fost observate. Uneori chiar evita imitarea formelor verbale sugerate de adulti chiar si cand acestia
insista. O explicatie este ca acesti copii in mod active retin sunetele din mediul lingvistic, fiind motivate
intrinsic pt a le pronunta.
Skinner considera ca acstia obtin un vocabulary lingvistic prin intarire. Parintii trebuie sa reintareasca
emisiile vocale ale copiilor pna cand acestia ajung la cea mai buna forma a cuvantului.
Daca perspectiva intaririi ar fi suficienta, aceasta ar facilita invatarea de catre copil a foneticii, sintaxei si
semanticii. Dar nu este o dovada clara in acest sens.
Intariri selective ale pronuntarii copiilor pot degenera. Astfel, parintii care rasplatesc adecvat
pronuntarea corecta si o corecteaza pe cea proasta fac ca copiii sa isi dezvolte vocabularul mai incet,
fara de parintii tolerant.
o

TEORIA NATIVISTA

Dezvoltarea limbajului detine acei factori innascuti ce determina copiii sa dobandeasca limbajul intr-o
maniera specifica.
Teoria psiholingvistica considera ca achizitia limbajului presupune interactiunea influentelor de mediu,
precum expunerea la discursul parintelui si intarirea si o tendinta innascuta de achizitiona limbajul.
Aceasta teori a fost numita MDL mecanismul deprinderii limbajului.
Tendinte innascute arata o abilitate a sistemului nervos de a invata reguli gramaticale.
Desi limbile difera foarte mult, MDL este util tuturor copiilor intrucat limbajele contin o gramatica
universala o structura de profunzime sau un set de reguli pentru a transforma ideile in propozitii.
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

La persoanele adulte cu leziuni cerebrale ale emisferei cerebrale pot pierde abilitatea de a vorbi. La copii
insa inaintea pubertatii, in cazul unor leziuni cerebrale asemanatoare, o parte importanta din abilitatea
verbal poate fi recuperata.
o

TEORIILE COGNITIVE

Pun accent pe relatia dintre dezvoltarea cognitiva si dezvoltarea limbajului.

-

Tind sa se axeze pe un nr de asumtii precum:

Dezvoltarea linvistica este facuta posibila prin intermediul abilitatilor cognitive analitice
Copiii sunt agenti activi in dezvoltaarea lingvistica
Motivatia copiilor pt a invata sintaxa si vocabularul emerge din dorinta de a exprima semnificatii
pe care dezvoltarea lor conceptuale le face posibile
Multi teoreticieni cognitivi considera ca dezvoltarea limbajului este subordonata dezvoltarii
cognitive.
Cateva teorii cognitive inverseaza relatiile cauzale si pretend ca copiii creaza clase cognitive in
vederea intelegerii lucrurilor.

TEORIILE SOCIALE

Se axeaza asupra manierei in care copiii isi dezvolta limbajul fiind trecute cu vederea scopurile si
semnificatiile ce stau la baza utilizarii acestuia de catre copii.
Limbajul provine din nevoia copilului de a comunica.
Chomsky considera ca dobandirea limbajului se poate realiza prin simpla ascultare a celor ce vorbesc in
jurul sau, si a fost contestat de un studiu ce asuma faptul ca in dezvoltarea lingvistica copilului ii este
necesar contactul uman.
o

PERSPECTIVA INTERACTIONISTA ASUPRA LIMBAJULUI

Comunicarea incepe la copii inca inainte de a ajunge la stadiul vobirii semantice. S-au identificat miscari
precoce ale gurii ce sunt remarcate in timpul interactiunii sociale si care par sa fie intr-o relatie de
sincronizare cu vocea adultului (protoconversatie).
Bruner descopera faptul ca interactiunile cu adultul faciliteaza copilului descoperirea functiei sociale a
comunicarii. Astfel sunt stabilite roluri predictibile ce pot fi anticipate atat de copil cat si de parinte, dar
si verbalizarile predictibile care sa insoteasca actiuni comune.
DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
Copiii tind sa isi dezvolte limbajul intr-o secventa relative predeterminata de pasi incepandu-se prin
vocalizarea prelingvistica a plansului.
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Nou-nascutii : forma lor de exprimare este plansul.

Luna a 2-a : ganguritul, sunt utilizate vocalele, legate de sentimentul de placere sau bucurie;
conversatiile timpurii, in care parintii raspund bebelusilor pot influenta capacitatea ulterioara a
acestora de a relationa si de intelegere paraverbala.
Limbaul are un character semantic
Luna a 5-a : bolboroseala, vocalizarea se aseamana cu vorbirea umana

Bolboroseala, plansul sau ganguritul par sa fie innascute, copii ce apartin unor culturi, limbi
diferite, par toti sa bolboroseasca aceleasi sunete.
-

9-10 luni: bolborositul se apropie mai mult de sunetele limbii vorbite in mediul inconjurator.
Copiii intuiesc tipurile de foneme utilizate acasa in mod repetat, elimnandu-le pe cele straine.
Copii inteleg mult din ceea ce spuna dultii cu mult inainte de rostirea primelor cuvinte
(comprehensiune)
o

DEZVOLTAREA VOCABULARULUI

Achizitia vocabularului este la inceput inceata. Pentru a-si insusi primele 10 cuvinte ii ia copilului 3-4 luni.
La varsta de 18 luni copiii pronunta aproximativ 20 de cuvinte.
Prin citire vocabularul copiilor creste, astfel incat este un lucru benefi ca parintii sa citeasca povesti
copiiilor.
Ultraextensia este un fenomen prin care copiii incearca sa vorbeasca despre mai multe obiecte decat
numarul de cuvinte de care dispun extinzand semnificatia unui cuvant.

DEZVOLTAREA SINTAXEI

Chiar daca la inceput copii untilizeaza expresii formate coar dintr-un singur cuvant (essential) acestea
tind sa releve semnificatia propozitiei (vorbirea telegrafica).
Cuvintele unice utilizate pentru a exprima sensuri complexe sunt numite holofraze si sunt utilizate de
copii prin gesture, intonatie si intaritori.
Spre sfarsitul celui de-al 2-lea an, copiii incep sa utilizeze prpozitii telegrafice alcatuite din 2 cuvinte.
Propozitiile telgrafice par sa apara la prozimativ aceeasi varsta in cadrul oricarei limbi.
La 2-3 ani apare un limbaj mai complex. Structura propozitionala se extend pentru a include cuvinte
lipsa, copiii incep sa combine fraze si clauze in propozitii complexe.
Una din cele mai interesante dezvoltari lingvistice este ultraregularizarea . tendinta de a regularize ceea
ce esgte irregular defineste ultraregularizarea (copiii au tendinta de a aplica regula la cuvintele
neregulate).
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

In cel de-al 3-lea an copiii demonstreaza o utilizare din ce in ce mai usoara a pronumelor si prepozitiilor
ce reprezinta relatii fizice sau temporale intre obiecte sau evenimente.
Al 4-lea an majoritaatea copiilor pot formula intebari, asteapta randul la conversatie si se pot angaja
in converstatii de lungime medie
La 6 ani vocabularul este format din aproximativ 100.000 cuvinte.
La 7 -9 ani copiii realizeaza ca unui cuvant sau aceluiasi cuvant ii pot fi associate mai multe intelesuri si
sunt amuzati de bancuri si ghicitori.
FUNCTIILE LMBAJULUI
Carl Buhler (1933) distinge 3 functii:
-

Functia emotional-expresiva se obiecteaza trairile si atitudinile subiectului

Functia conativa se exrcita influenta asupra celor din jur
Functia referentiala, designative sau cognitive prin care covintele desemneaza continutul
activitatii de cunoastere.

Ombredane (1951) desprinde 5 functii principale:

o

FUNCTIA AFECTIVA
Presupune exprimarea spontana, involuntara sau constienta si voluntara a continutului
si semnului trairilor emotionale (verbalizarea starilor affective)
FUNCTIA LUDICA
Presupune exprimarea unei stari specifice de placere, relaxare si satisfactie. Se
manifesta predominant in copilarie, la adulti jocul verbal putand deveni o modalitate
curenta de distractie prin schimburile de glume, jocuri de duh
FUNCTIA PRACTICA
Este menita sa declanseze sa facilitteze sis a conduca actiunea colectiva prin colaborare
sau rivalitate. Are la baza un limbj de interventie prompta, cu formule concise si
energice (autocomenzi, autointerdicitie, automobilizare)
FUNCTIA REPREZENTATIONALA
Are la baza desemnarea a ceea ce la momentul vorbirii este considerat abstract
orientndu-se in 2 directii: figurarea concreta si singurlara
FUNCTIA DIALECTICA
Deriva din utilizarea formala a limbajului ce nu se bazeaza pe descrieri sau povestiri ci pe
abstractizari si stabilirea de relatii intre acestea (algebra).

Roman Jackobson, 1963 porneste de la modelarea factorilor constitutive ai actului de comunicare,

modeleaza functiile pe care actul de comunicare le realizeaza prin intermediul fiecarui factor constitutiv.
In elaborarea functiilor are o baza liniara, un expeeditor trimite un mesaj catre un adresant
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Functia:
a. Emotionala = relatia dintre mesaj si expeditor; mesajul transmite emotiile atitudinile statusul
professional calasa sociala a expeditorului insumand toate acele aspecte ce personalizeaza orice
mesaj;, facandul unic
b. Functia persuasiva descrie efectul mesajului asupra destinatarului
c. Referentiala orientarea reala a mesajului adevar acuratete
d. Empatica mentine relatia dintre expeditor si adresant realizarea actuli de comunicare
e. Metalimbaj identificarea codului utilizat in comunicare
f. Poetica relatia mesajului cu el insusi
1973 alti psihologi pun accent pe efectele produse:
Functie creatoare
Functie reglatoare a intentiilor si structurare a intelectului
1969 Geragr Wackenheim: raportare la individ si grup
-

Functiile in raport cu individual:

F. integrare a individului in mediul sau
F. de dezvaluire si autodezvaluire
F. de valorizare
F. de reglare a conduit altora
F. terapeutica
In raport cu grupul:
F. productiv-eficienta = permite realizarea sarcinilor in cooperare
F. de facilitare a coeziunii grupului = comunicarea in grup cand se perturba, se
destrama grupul
F. de valorizare a grupului afirmarea prezentei grupului, originalitate
F. rezolutiva = solutionarea dificultatilor, problemelor grupului

Popescu-Neveanu, 1977:
-

Functia de comunicare = transferarea unui continut d ela o persoana laa alta prin semne verbale
si reguli de combinare
F. cognitiva = implicarea limbajului in defasurarea tuturor proceselor cognitive, cu precadere in
realizare gandirii
F. symbolic-reprezentativa = atat cuvintele cat si structurile verbale reprezinta semnale mentale
pt clase de obiecte si fenomene si relatiile dintre ele
F. expresiva = antreneaza mijloac non-verbale de comunicare
F. persuasiva = inducere la o alta persoana a unor idei si stari (manipulare)
F. reglatoare su autoreglatoare = alaturi de f. de omunicare si f. cognitiva, realizeza prin
intermediul cuvintelor expresiilor verbale, autoreglarea comportamentale
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

F. ludica (de joc) = stimularea creativitatii verbale prin asociere de cuvinte

F. dialectica = disponibilitatile pe care limba sau limbajul unei persoane le ofera ptr a exprima
raproturi complexe intre obiecte si fenomene, sesizarii si structurarii intr-o forma verbal a unor
nepotriviri de sens, contradictii si conflicte, obstacole in rezolvarea problemelor

IN PREZENT: 3 mari categorii de functii ale limbajului

1. Functia de comunicare = cea mai specifica si mai importanta a limbajului = transmiterea unui
mesaj cu continuturi extreme e diverse
2. Fucntia cognitive si de cunoastere = legatura limbajului cu gandirea. Limbajul e instrumentul de
lucru al gandirii. Operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale, structura logica a gandirii
are un character propozitional, iar intelegerea si rezolvarea de probleme dobandesc forma
discursiva
3. Functia reglatorie = atat in plan intern expresie a autoreglajului constient (limbaj intern) cat si
in plan extern asupra altora, prin comenzi de dirijare conducere si comanda; o alta forma de
exercitare = persuasiunea
FORMELE LIMBAJULUI
Studiile asupra dezvoltarii in ontogeneza a limbajului au indicat faptul ca primele forme ce se
achizitioneaza sunt cele passive au ca dominant componenta de receptionare si recodificare a
intelesurilor. In comparatie cu formele active ce se realizeaza in cazul angajarii capacitatilor de
elaborare a unui mesaj si de transmitere prin intermediul vorbirii ori a scrierii.
Se mai poate vorbi de asemenea despre limbajul intern si extern. Cel extern se subdivide in
limbaj oral si scris.

o LIMBAJUL ORAL
Prima forma activa a limbajul, prima ce se desfasoara in ontogeneza
Principal caracteristica a vorbirii este caracterul situativ; gesturile si faptele percepute pot
inlocui expresii verbale economisind cuvinte
Fiind desfasurat sub forma dialogului limbajul oral dispune astfel de un foarte bogat subtext,
putand recurge adesea la aluzii
Vorbirea apare adesea ca o constructie dinamica, cuvantul, nucleul semnificativ al acesteia
corelandu-se cu cuvintele precedente dar si cu restul elementelor situationale.
Vorbirea, in fiecare stadiu al ei, reprezinta o exprimare ce se raporteaza continuu la context ,
reprezentand un construct temporal si spatializat
Vorbirea este intotdeauna orientate catre cineva, prin comportamentul verbal indicandu-se o
adresa
Exprimarea in limbajul oral este mai libera, utilizandu-se termini mai putin pretentiosi decat in
scris, fiind evidnetiata o tendinta spre predicativitate
In cadrul vorbirii expresivitatea limbajului oral este ridicata, beneficiind cel mai mult de toate
tipurile de expresivitate non-verbala.
Expresivitatea foneticaL
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Intensitatea vorbirii poate sugera caracterul deosebit, urgent, important ori

exceptional al cuvintelor
Accentul subliniaza cele communicate
Intonatia reliefeaza un element al mesajului,
Pauza atrage atentia, avertizeaza in legatura cu continuarea mesajului
Expresivitatea semantic alegerea celor mai potrivite cuvinte pentru legarea
continutului de scopul comunicarii in concordant cu trasaturile receptorului
Utilizarea propozitiilor liungi sau scurte in raport cu cele communicate si
particularitatile destinatarului
o

DIALOGUL

Forma bazala a vorbirii , si calea cea mai importanta de elaborare a limbajului. Reprezinta o alternanta
de replici , partenerii translandu-si in continuu rolurile de emitatori si receptori.
Limbajul colocvial a fost intens studiat de psihologia sociala. Relatiile de comunicare sunt dependente de
relatiile personale si distributia ierarhica a rolurilor de grup.
o

MONOLOGUL

Forma autonoma de vorbire. Gradul sau de dificultate este sporit, este mai elaborate si mai sistematizat
in comparative cu dialogul.
Se considera ca rezulta dintr-o interiorizare a dialogului
Se dezvolta si prin scris-citit , forme predilecte de monolog.
Se asociaza cu actele de autoreglaj verbal
Tipuri: primar ori superior elaborat, comunicativ ori pentru sine, cu continut descriptive, narativ ori
explicative, normal ori pathologic.
Are un character adresativ, emitatorul fiind nevoit sa urmareasca reactiile auditoriului.
LIMBAJUL SCRIS
Forma secundara a limbajului fiind in corespondenta cu vorbirea. Are si o structura particulara si
deosebit de complexa.
Scrisul poate reprezenta o emisie verbal in timp ce cititul o receptive verbal.
Comunicarea prin scris este in genere o modalitate mai dificila de exprimare.
Presupune stapanirea deprinderilor grafice corespunzatoare.
Dificulatile implicate: elaborarea uni plan prealabil; ierarhizarea ideilor si subordonarea faptelor si
argumentelor.
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

In mecanismele scris-citit sunt adaugate cu titlul de componente specifice motricitatii generale realizata
la un nivel ridicat de operativitate dar si perceptia vizuala alcatuind un sistem special al modelelor
detectiei si identifcarii grafemelor.
Scrisul se leaga de memorie, si memoria sociala.
Scrisul necesita eforturi mari de organizare si reglaj. Limbajul scris este preponderent contextual si
minim expresiv
Performantele calitative tin de capacitatea de a fi elaborate un plan clar, coherent, sistem de
directionare strategica

CARACTERISTICI ALE CITIRII

In ordinea dezvoltarii ca forma de limbaj pasiv, cititul precede scrisul pe calea citirii putandu-se construe
modele vizuale ce intra in programul scrierii drept forma activa a limbajului.
In citire, in comparative cu scrierea, se porneste de la sinteza la analiza.
Scrisul este o activitate de encodare. Cititul este o activitate de decodificare.
In formarea deprinderii citirii se parcurg aceleasi etape ca si in deprinderea scrisului sau a oricaror
deprinderi.
Odata cu formarea deprinderilor citirii cursive subiectul nu mai urmareste cuvintele litera cu litera cid
oar conturul lor initialele si litera finala. Lectura este astfel perceputa drept predictie.
Indicele de predictibilitate al cuvintelor in lectura este independent de inteligibilitatea sau
acccesibilitatea textului
Pragul identificarii si timpul de reactive intr-o lectura sunt in mai mare masura legate de gradul de
familiarizare a subiectului cu cuvantul in cauza.

LIMBAJUL INTERN
Vorbire Sonora, launtrica
Vorbirea inerna nu difera de cea externa fiind formata din aceleasi elemente.
Limbajul intern reprezinta modalitatea central, caracteristica a vietii spirituale, a existentei
mentale, atat prin forma cat si prin continut. Limbajul intern se implica in consittuirea campului
ori sferei mentale, fiind intim legat de limbajul extern, el este in acelasi timp in relatie cu
procese verbale non verbale

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Unifica mijloacele verbale cu celelalte operatii intelectuale, imbajului revenindu-I rolul de veriga
centrala a activitati intelectuale, modalitate de elaborare, anticipare si declansare a vorbirii si a
scrierii
Indeplineste functie de selectie si decizie
Reprezinta process plurifazic ce se dezvolta pe mai mutle niveluri explorand resursele
personalitatii si mijlocind relatiile cu ambianta prin intermdiul activitatii.
Actiunile verbale interne servesc pentru decodificarea constienta, respective pt interpretare
actiunilor si stimulilor externi
Principiu de organizare a constientului si a inconstientului
Se elaboreaza in cadrul perceptiei verbale constand inr eprezentari auditive ale cuvintelor si
frazelor
Preponderant semantic, prescurtarile si comprimarile propozitiilor insotite de actualizarea
semnificatiilor si sensurilor
De aici izvoraste limbajul egocentric = fond de monolog colectiv ce practice
Caracterul asonor si concentrat nedesfasurat al limbajului intern reprezinta mai degraba o
consecinta a afirmarii functiilor acestuia decat o caua a aparitiei limbajului intern
Functionarea si structurarea lui isi gasesc o expresie maxima in legile generale ale comunicarii
vebale.
RELATIA DINTRE GANDIRE SI LIMBAJ

Watson (behaviorist): gandirea reprezinta o forma de vorbire interioara

Wittgenstein : gandirea este pur lingvistica
Whorf : in concordanta cu ipoteza relativitatii lingvistice limbaajul structureaza maniera in care
percepem lumea, relatiile pe care le utilizam pentru a o intelege derivand din cadrul limbajului.
Vorbitorii diferitelor limbi conceptueaza realitate in maniere diferite.
Cognitivistii moderni nu accepta ipoteza relativitatii lingvistice argumentand ca adultii utilizeaza imagini
si propozitii abstract-logice drept unitati cognitive si nu cuvinte.
Piaget spune ca gandirea determina dezvoltarea limbajului = limbajul reprezinta o manifestare externa a
procesului e gandire al copilului
Vigotski : gandirea si limbajul reprezinta procese independente, ambele infuentand dezvoltarea
intelectuala (vorbire interioara si vorbire exterioara).
COMUNICAREA NON-VERBALA
Prezinta inters din 2 motive:
-

rolul ei este adesea minimalizat;

in cadrul unei comunicari orale 50% din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul
limbajului non-verbal
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Comunicarea non-verbala joaca un rol extreme de important

Poate suplini, sprijini sau contrazice comunicarea non-verbala
Se apropie cel mai mult de realitatea emitentului si este cea caruia I se acorda cel mai mare interes de
catre interlocutor
Prin comunicarea non-verbala se intelege adesea procesul de comunicare prin transmitere si receptare
de mesaje non-verbale.
Mesajele pot consta in: gesturi, limbaj a corpului sau postura : expresii faciale, vestimentatie, coafura,
contact visual, distantele spatiale, intensitatea si tonul vocii, pauzele din timpul discursului, prozodieritmul, intonatia sau accentuarea cuvintelor
O mare parte se bazeaza interactiunile directe segmentandu-se in 3 directii principale:
-

Conditii de mediu
Caracteristicel fizice ale comunicatorilor
Comportmentul comunicatorilor pe parcursul interactiunii

Poate avea loc prin intermediul oricarui canal sensorial (5)

Caracteristici:
-

Omniprezenta, insotind in permanenta comunicarea non-verbala

Poate forma un sistem lingvistic universal, dincolo de barierele geografie
Poate conduce la intelegerea / neintelegerea mesajului
Filogenetic primordial, evolutia omului precede limbajul verbal
Ontogenetic primordial
Primordial in interactiuni umane
Precede comunicarea verbal
Poate exprima ce nu se cuvine sau nu se poate exprima in cuvinte
Pentru adulti este mai de incredere decat comunicarea verbal

Comunicarea non-verbala poate fi non-verbala poate fi modelata in termini de: Emitator, receptor,
mesaj, canal de comunicare, effect, feedback, context al actelor de comunicare
Functii:
P. Eckman
A)
B)
C)
D)

Repetarea, dublarea comunicarea verbal

Substituire, inlocuirea mesajelor verbale
Completarea, colaborarea la transmiterea mesajelor verbale
Accentuarea, modelarea, punerea in evidenta a mesajelor verbale, amplificarea sau diminuarea
celor spus
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

E) Contrazicerea transmiterea de mesaje in opozitie cu comunicarea verbal

M. Argile:
a. exprimarea emotiilor
b. transmiterea atitudinilor impersonale: dominant, supunere, placere, neplacere
c. prezentarea personalitatii
d. acompanierea vorbirii ca feedback
De Vito:
-

Accentuarea unei parti a mesajului

Intarirea tonului general sau a atitudinii transmise prin mesajul verbal
Contrazicerea deliberate a mesajului verbal
Reglarea transmiterii mesajelor verbale
Repetarea mesajelor verbale
Inlocuirea unor cuvinte sau mesaje verbale

Disfunctii ale comunicarii non-verbale: parazitarea mesajului sau ingtreruperea comunicarii

KINEZICA SAU STUDIUL MISCARILOR CORPULUI

Kinezica = studiu al miscarilor corpului in relatie cu aspectele non verbale ale comunicarii interpersonal
care este sistemica si invatata social
-

Se imparte in:
Prekinezica= Studiul bazelor fiziologice ale miscarilor corpului
Microkinezica = studiul systematic al kinemelor reunite in clase morfologice
Kinezica sociala = studiul constructelor morfologice in relatie cu interactiunile
sociale

Kinema unitatea de baza a miscarii (asociere cu fonemele si morfemele)

La om 50-60 kineme universal
Variatia interna a kinemelor arata diferentele cultural in comunicarea non-verbala.
Sistemul de notare a miscarilor corpului cuprinde:
-

marcatori kinezici rolul de a arata aranjamentul syntactic al kinemelor in vorbire (pronumele,

pluralul).
Stres kinezic functie de organizare a diferitelor combinatii lingvistice, fraze
Semne de legatura servesc la conectarea kinemelor separate
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

PROXEMICA SAU PERCEPTIA SI UTILIZAREA SPATIULUI

Au fost delimitate 4 distante interumane:
-

Distant intima pana la 40-50 cm in care se poate simti prezenta celuilalt, mirosul, respiratia
Distant personala 50-75 cm indivizii isi pot atince mainile; defineste limita contactului fizic cu
ceilalti
Distant sociala 1,5 3 m; distant in care sunt pierdute detaliile privind interlocutorul
Distant publica 3-6 m individual este protejat putand deveni defensive daca este atacata
CRONEMICA

Se ocupa cu studiul utilizarii timpului, maniera in care percepem timpul si de reactie la timp
Programul de timp este:
-

monocron : caracterizat prin desfasurare liniara, timpul este perceput drept capabil de a fi
controlat sau irosit gestionarea timpului
policron : implicarea personala accentul pe relatia personala mai degraba decat pe mentinerea
programul actualizat

POSTURA
= gradul de atentie sau implicare a unui participant, diferenta dintre statusurile comunicatorilor si
nivelul de apreciere ori atasament pe care o persoana o are fata de celalalt communicator.

GESTURILE
= miscari corporale carora li se ataseaza o semnificatie
Ex. Miscari articulate cu mainile bratele sau corpul, miscari ale capului, ochilor, fetei, clipitul incuviintatul
pocnitul din degete,
5 tipuri:
-

Embleme: salutul de la revedere

Ilustratorii: mimarea rotirii unui volan
Expresiile: zambetul
Reglatorii: gesture ce controleaza interactiunea
Adaptative : reducerea tensiunii corporale: rasucirea unei suvite de par (femei), miscarea ritmica
a picioarelor (barbate)
Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu

Pot fi:
-

Independente de limbaj - Depind de interpretarea cultural acceptata gest de salut

Dependente de limbaj, utilizate in paralel cu discursul verbal comunicare non verbala de
emfazarea a limbajului verbal; furnizeaza informatii suplimentare unui mesaj verbal: aratatul
unui obiect in timpul discutiei
HAPTICA

= studiul atingerilor , aceste comportamente putand trimite mesaje ce releva intentiile sau sentimentele
comunicatorilor
OCULEZICA
= studiul privirii contactul visual poate indica interes atentie si implicare
PARALIMBAJUL
= studiul vocii
Clasificare:
-

Elementele referentiale au la baza contextlul in care emitatorul vorbeste

Calitatile vocii sunt : volumul, tempoul, ritmul, articularea rezonanta, nazalitatea si accentual
Vocalizarea are la baza:
Caracterizatorii = emotii exprimate in timpul discursului: rasul, plansul, cascatul
Calificatorii = elementele ce dau sens mesajului: volumul vocii, intonatie
Segregatele = anunta vorbitorul ca receptorul asculta : interjectii

Adrian Sima, Daniela Andronache, Gina Neacsu