Aptitudini speciale

Cuprins

Aptitudini speciale

6.1 Aptitudinile pentru arta plastica

6.2 Aptitudinea muzicala

6.3 Aptitudinea tehnica

6.4 Taxonomia aptitudinilor umane a lui Fleishman si F-JAS

(Fleishman Job Analysis Survey)

1
Aptitudini speciale

Aptitudini speciale

Aptitudinile speciale spre deosebire de cele generale (inteligenta si creativitatea)

acestea sun aptitudini specializate implicate 絜 diferite domenii, mentionam mai jos
c 穰 eva:

Aptitudini muzicale Aptitudini matematice

Aptitudini literare
Aptitudini constructiv-tehnice
Aptitudini pentru arte plastice Aptitudini artistice
Aptitudini pedagogice Aptitudini stiintifice
Aptitudini sportive
Aptitudini organizatorice

6.1 Aptitudinile pentru arta plastica

O conditie necesara pentru creatia artistica este emotivitatea, care determina

atitudinea artistului fata de obiectul reprezentat si caracterul activitatii lui. Operele
de arta prezinta o imagine artistica a obiectului reprezentat. Ele 絜 sa exprima nu
numai viata, dar si atitudinea artistului fata de respectivul obiect, viziunea lui, fapt
care este legat de partea creativa a activitatii, de profunzimea trairilor sale
emotionale.

Plec 穗 d de la cele doua aspecte, cercetatorii au dat diverse interpretari ale

aptitudinilor pentru arta plastica. Unii dintre ei le divizeaza 絜 aptitudini de

reflectare-reproducere si aptitudini creative. Altii pornesc de la interactiunea

str 穗 sa dintre doua aspecte ale activitatii artistului si de aceea evidentiaza o
structura unica integra – aptitudinile pentru arta plastica.

V.I. Kirienko Examin 穗 d aptitudinile de reflectare-reproducere, numite de el

菟 lastice� evidentiaza :

1) viziunea integrala a subiectului asupra unui eveniment, fenomen, proces;

2) evaluarea devierilor de la directiile de reper (pe verticala si orizontala);

2
Aptitudini speciale

3) evaluarea proportiilor;

4) evaluarea relatiilor de lumina ;

5) evaluarea raporturilor de perspectiva;

6) viziunea asupra culorii.

V.Kirienko considera ca reproducerea si memoria vizuala sunt componente ale

aptitudinilor de reflectare.

Aptitudinea de evaluare a devierilor de la directiile de reper, evaluarea proportiilor,

evaluarea relatiilor de lumina, evaluarea raporturilor de perspectiva sunt direct
conditionate de sarcinile care urmeaza a fi rezolvate 絜 procesul de executare a
desenului.

Prezinta interes o metoda proprie de cercetare elaborata de V.Kirienko si utilizata

pentru a examina aptitudinile plastice 軟 n forma pura� Spre exemplu, 絜 procesul
de cercetare a aptitudinii de evaluare a proportiilor subiectul trebuia sa gaseasca
dreptunghiurile identice sau asemanatoare cu cele date prin intermediul schimbarii
formei ramei unui aparat special. Datorita introducerii unor forme geometrice
nesemnificative 絜 experienta de viata a persoanelor supuse experimentului,
V.Kirienko a reusit sa faca abstractie de emotionalitatea perceptiei modelelor.

Cercetarea a demonstrat, ca persoanele initiate 絜 domeniul artelor plastice mai

exact, mai precis rezolva problemele ce tin de determinarea proportiilor, de relatii
lumini-umbre, de miscari 絜 perspectiva [85].

Spre deosebire de V.I.Kirienko, A.G.Kovaliov examineaza structura aptitudinilor

pentru arta plastica ca interactiune, ce reflecta unitatea componentelor
reproductive si a celor creative 絜 activitatea plastica. ﾎ n opinia lui, 絜 fiecare
actiune reproductiva e prezenta partea creativa , iar 絜 cele creative – partea de
reproducere [89, p.155].

A.Kovaliov diferentiaza 3 grupuri componente a aptitudinilor pentru activitatea

plastica:

a) elementele principale ale aptitudinilor

b) componente de reper

c) componente de fon.

3
Aptitudini speciale

La proprietatile coordonatoare el atribuie imaginatia artistica, dintre cele de reper

face parte sensibilitatea naturala 絜 alta a analizatorului vizual, care se dezvolta 絜
procesul activitatii, precum si diba cia speciala a m 稱 nilor.

A.Kovaliov defineste cel de al treilea grup de componente – fonul – drept o

anumita predispunere emotionala, necesara artistului 絜 procesul activitatii, care
apare datorita existentei unei sensibilitati emotionale 絜 alte.

Structura aptitudinilor pentru activitatea plastica elaborata de A.Kovaliov, se

ga seste 絜 tr-o relatie ideala cu cerintele specificului desenului si picturii [89].

Observatii valoroase despre calitatile psihologice ale copiilor cu talent artistic se

contin 絜 lucrarea lui C.Kik, care a cercetat talentul 都 upranormal�pemtru desen.
Acest studiu a fost executat 絜 baza testarii a 13 copii 絜 v 穩 sta de 8-14 ani. C.Kik
organiza si petrecea personal lectii de desen, compunea sarcini pentru copii,
analiza lucra rile, ducea convorbiri cu parintii si 絜 vatatorii. Astfel a reusit sa
elaboreze caracteristica completa a fiecaruia dintre cei testati [apud.85].

Pe baza faptelor empirice acumulate el a ajuns sa considere ca talentul artistic

este multilateral, el constituie o totalitate a diverselor aptitudini de redare plastica a
ideii, relev 穗 d astfel structura complexa a aptitudinilor pentru arta plastica.

Psihologul rom 穗 Al.Rosca diferentiaza urmatorii componenti structurali ai

talentului artistic:

a) fixarea rapida , exacta si durabila a imaginilor vizuale ale obiectelor;

b) tendinta de percepere a 絜 tregului, cu 絜 clinare mai redusa spre analiza;

aprecierea corecta a abaterii liniilor de la verticala sau orizontala;

c) aprecierea sau reproducerea corecta a proportiei obiectelor etc.

Totodata Al.Rosca remarca, ca unii autori considera ca o componenta a talentului

artistic aprecierea sau judecata artistica [25, p.49].

Ernst Meyman a cercetat structura aptitudinilor pornind de la investigarea cauzelor

incapacitat ii de a desena. ﾎ ntr-un experiment el propunea mai multor persoane sa
deseneze din memorie profilul muntilor, turele bisericii sau instrumentele de care se
foloseau frecvent. Pe l 穗 ga reprezentarea obiectului, subiectii experimentali erau
rugati sa-i faca si o descriere orala. Cei testati au demonstrat rezultate diferite. Prin ce
se explica acest fapt? 鳶 ncercarea de a desena din memorie se dovedea a fi nereusita

4
Aptitudini speciale

din cauza perceptiei vizuale slab dezvoltate, din cauza nivelului redus a memoriei
vizuale si exersarii insuficiente 絜 examinarea vizuala grafica�[citat dupa 85].

Autorul a stabilit urmatoarele cauze ale incapacitat ii de a desena:

- perceptia vizuala analitica inexacta si observarea neclara a formelor si culorilor

obiectelor;

- memoria vizuala fata de imagini, forme, culori putin dezvoltata;

- insuficienta coordonarii imaginilor vizuale memorizate cu miscarile efectuate 絜

procesul desenarii;

- absenta schemelor 絜 susite pentru desen;

- dibacia insuficienta a m 稱 nilor.

Pe baza analizei cauzelor incapacitatii de a desena E. Meyman evidentiaza 10

componente principale ale structurii aptitudinilor plastice:

- priceperea de a distinge elementele formelor si culorilor contemplate;

- perceperea corecta a imaginilor;

- memoria vizuala asupra formelor si culorilor;

- coordonarea memoriei cu miscarile m 稱 nilor;

- imaginatia;

- dibacia m 稱 nilor;

- spiritul de observatie;

- memorizarea exacta a formelor si culorilor;

- desenul liber, fara sabloane;

- creativitatea;

Totodata , autorul mentioneaza ca perceptia vizuala analitica , perceperea

imaginilor, dibacia m 稱 nilor sunt atribute ale unei iscusinte obtinute prin exer sare.

H.Manuel a cercetat caracteristicile psihologice ale persoanelor talentate 絜

desen. Cu acest scop, autorul a aplicat metoda testului, metoda biografica si
observarea. Pentru diagnosticarea talentului 絜 desen el considera necesar
masurarea 絜 zestrarii intelectuale generale, careia 靖 atribuia o 絜 semna tate

5
Aptitudini speciale

primordiala . Talentul lingvistic era considerat de autor un indice general, deoarece

nu a constatat 絜 studiile sale dependenta 絜 tre scris si desen. Testele prezentate
solicitau enunturile subiectilor ce includeau conceptii despre distanta , lungime,
curbura si dimensiuni 絜 procesul de diferentiere a proportiilor. Rezultatele obtinute
i-au permis lui H. Manuel sa evidentieze urmatoarele componente ale
aptitudinilor pentru arta plastica:

1) memorizarea formelor vizuale si reproducerea lor 絜 desen;

2) observarea si selectarea aspectelor elocvente din contextul situatiilor

vizualizate;

3) memoria vizuala a formelor;

4) operarea 絜 minte cu formele vizuale;

5) coordonarea misca rilor m 稱 nilor 絜 corespundere cu perceperea vizuala a

imaginii;

6) combinarea si unirea elementelor perceperii vizuale 絜 combinatii artistice

noi;

7) aptitudinea de a vedea frumosul 絜 linii, forme, culori si compozitie;

8) capacitatea de distingere a culorilor;

9) identificarea diferentelor 絜 dimensiunile vizuale;

10) acuitatea vederii;

11) interesul pentru activitate si rezultatele ei;

12) inteligent a generala.

Norman Meier a studiat aptitudinile artistice 絜 decurs de 10 ani. ﾎ n lucrarea sa

(Ёactors in artistic aptitude. Final Summary of a ten-year study of a special
ability� 1939) consacrata judecatilor estetice ca criteriu artistic al talentului, el
indica urmatorii 6 factori pe care 絜 opinia lui se bazeaza aptitudinea artistica:

a) dibacia m 稱 nilor sau maiestria;

b) energie si perseverenta 絜 realizarea scopului;

c) dotare estetica generala;

d) facilitatea perceptiei;

6
Aptitudini speciale

e) imaginatia creativa;

f) g 穗 direa estetica .

N. Meier a ajuns la concluzia, ca toti acesti factori se 絜 terpatrund, sunt legati 絜 tre
ei prin diverse modalitati; 絜 tregul proces dinamic reprezinta 絜 sine un nod, unde
totul este interdependent si asigura dezvoltarea.

H. F. Dreps 絜 cerceta rile sale urmareste determinarea principalelor caracteristici

psihologice la persoane cu aptitudini artistice [citat dupa 85]. El a evidentiat sase
factori 絜 structura aptitudinilor:

a) estetica enunturilor;

b) imaginatia;

c) memoria vizuala a formelor;

d) exactitatea si siguranta miscarilor;

e) sensibilitatea la culoare;

f) aptitudinea pentru reprezentarea grafica, care include proportionalitatea si

originalitatea desenelor liniare, spirit de observatie a luminilor si umbrelor, analiza
perspectivei, diferentierea culorilor.

Ioan Berar investig 穗 d componentele structurale ale aptitudinilor grafice

diferentiaza:

a) capacitatea de diferentiere cromatica;

b) perceperea corecta a proportiilor, гimtul�ritmului, formei si volumului;

c) dexteritatea manuala,

d) coordonarea ochi-m 穗 a;

e) spiritul de observare;

f) g 穗 direa 絜 imagini;

g) interes si atractie pentru activitatea desfasurata, perseverenta, etc.

Totodata , I.Berar subliniaza ca o atentie deosebita trebuie acordata sensibilitat ii

estetice si creativitat ii elevilor.

7
Aptitudini speciale

Concluzii privind aptitudinile pentru arta plastica

Analiza cercetarilor descrise p 穗 a la acest moment demonstreaza ca diferiti autori

caracterizeaza aptitudinile pentru arta plastica ca structuri psihologice complexe.
Elementele structurale ale aptitudinilor studiate se afla 絜 relatii de
interdependenta, se 絜 terpa trund 絜 mod deosebit si formeaza ca rezultat o
proprietate integrala a personalitatii.

Totodata 絜 cercetarile psihologice poate fi destins un sir de lucrari 絜 care sunt

reflectate elemente separate ale aptitudinilor pentru activitatea plastica: dibacia
m 稱 nilor (Whipple, Welman), memoria vizuala a proport iilor (H.F.Dreps),

recunoas terea culorii (E.Meyman), spirit de observatie si memoria vizuala

(F.Rossolimo), necorespunderea vizual - ilustrativa (C.Jasper), imaginat ia
creativa (V.B.Grippen), recunoasterea formei. P.C.Daniels a evidentiat ca unul
dintre elementele de baza al aptitudinilor pentru desen la copii de v 穩 sta
prescolara aptitudinea de diferentiere a echilibrului compozitional. C.Jasper a
cercetat simtul ritmului 絜 procesul grafic. Un rol important 絜 creatia plastica a
copiilor 精 au culorile – mijloc principal de dezva luire a atmosferei emotionale 絜
procesul de creare a unui tablou. E.A.Williams si W.Walton au cercetat simtul
armoniei referitor la culori [citat dupa 85]. Ei au determinat simt ul armoniei
culorilor ca fiind una dintre trasaturile principale ale talentului artistic.

K.Whorley a evidentiat simtul pentru unitatea compozitionala, 絜 baza caruia a pus

trei principii:

a) scoaterea 絜 evidenta,

b) echilibrul si

c) coraportul.

ﾎ n majoritatea cazurilor cercetatorii examineaza aptitudinile pentru arta plastica, ca

o proprietate integrala a personalitatii, formata dintr-o multitudine de elemente
interdependente ce se influenteaza reciproc.

Гea mai completa�descriere a aptitudinilor pentru arta plastica realizata 絜 baza

analizei unui numar mare de cerceta ri teoretice si 絜 rezultatul cercetarilor empirice
proprii, este reflectata 絜 lucrarile lui H.Manuel. ﾎ nsa printre elementele evidentiate
de acest autor lipseste componenta emotionala. ﾎ n timp constatam, ca alti autori

8
Aptitudini speciale

demonstreaza importanta crearii atmosferei emotionale, dezvoltarii g 穗 dirii

estetice pentru obtinerea performantelor 絜 artele plastice. H.Manuel 絜 sa include
絜 structura aptitudinilor pentru arta plastica inteligenta generala , consider 穗 d-o
componenta necesara si obligatorie.

Analiza lucrarilor altor autori releva un fapt remarcabil: inteligenta generala nu

este plasata printre elementele de structura ale aptitudinilor pentru arta
plastica, 絜 schimb sunt incluse g 穗 direa, analiza, caracteristici ale memoriei si
perceptiei, care efectiv fac parte din facultatile mintale.

Sinteza datelor expuse anterior conduce la urmatoarele: aptitudinile pentru arta

plastica se compun din:

a) memorarea formelor vizuale si reproducerea lor 絜 desen;

b) spiritul de observat ie;

c) memoria imaginativa ;

d) operarea cu forme s i imagini 絜 minte;

e) exactitatea misca rii m 穗 ii;

f) combinarea elementelor perceperii 絜 imagini noi;

g) diferent ierea culorilor;

h) perceperea vizuala a diferent elor 絜 dimensiuni;

i) acuitatea vizuala;

j) sensibilitatea emot ionala .

Elementele mentionate si relatiile dintre ele alcatuiesc sistemul aptitudinilor pentru

arta plastica, care asigura succesul personalitatii 絜 activitatea respectiva.

Totodata , 絜 urma studierii literaturii si rezultatelor cercetarilor realizate de savanti-

psihologi, am tras concluzia, ca un factor important 絜 dezvoltarea aptitudinilor
pentru arta plastica este interesul care face parte din sistemul factorilor
motivationali, participa la motivatia comportamentului, joaca nu numai un rol
stimulator, dar si instrumental si este responsabil pentru stilul comportarii.
Psihologul V.S.Kuzin observa ca 絜 clinatiile copiilor spre activitatile pentru arta
plastica sunt 絜 sotite de manifestarea interesului catre culoare si catre

9
Aptitudini speciale

particularitatile formei obiectelor 絜 conjuratoare. Ei 絜 cep sa se intereseze de

toate, ce 絜 tr-o masura sau alta are lega tura cu arta plastica. Astfel, dezvoltarea
interesului ca tre lectiile de arta plastica este o conditie necesara pentru formare
succesibila a aptitudinilor artistice [94, p.266]. Psihologul rom 穗 Ioan Berar [3]
este de parere ca pentru stimularea dotarii generale si stimularea aptitudinilor
specifice diverselor domenii artistice ar fi bine sa se ia 絜 consideratie
componentele lor structurale printre care plaseaza interesul si atractia spre
activitatea respectiva.

6.2 Aptitudinea muzicala

ﾎ n general c 穗 d ne referim la cineva cu aptitudini muzicale avem 絜 vedere faptul ca

acea persoana are anumite calitati pe baza carora ar putea sa obtina performante
bune/foarte bune 絜 domeniul muzical.

Diversi autori care au relizat cercetari 絜 acest domeniu, au pus 絜 evidenta

diverse elemente structurale ale aptitudinii muzicale.

W. H 臘 ker si T. Ziehen (1922) evidentiaza cinci aspecte principale:

1. Componenta senzoriala: se refera la capacitatea de a discrimina diferite

nuante ale 絜 altimii, intensitatii si duratei sunetelor muzicale;

2. Componeneta mnemica : retinerea si reproducerea calitatilor sunetului;

3. Componenta sintetica: implica perceperea configuratiilor si combinatiilor

muzicale, diferentierea motivelor, melodiilor, structurii ritmului etc;

4. Componenta motorie: se refera la exprimarea sunetului auzit 絜 maniera

vocala sau prin intermediul unui instrument;

5. Componeneta ideativa: se refera la asociatia dintre compozitia muzicala si

continutul de idei.

O analiza cu un caracter mai ales aplicativ o realizeaza C. Seashore1 care a

dezvoltat 絜 1919 un test pentru masurarea abilitatilor muzicale (Seashore Tests
of Musical Ability), care este utilizat si astazi 絜 SUA.

1 Carl Emil Seashore (1866-1949), psiholog american interesat 絜 mod particular de audiologie, psihologia
muzicii,limbajului, artelor grafice si masurarea motivatiei si aptitudinilor scolare.

10
Aptitudini speciale

ﾎ n structura aptitudinii muzicale distingem 25 de componenete, grupate 絜 cinci

clase (Al. Rosca, B. Zg� 1972, pag. 76):

1. Senzatiile muzicale si sensibilitatea muzicala: perceperea 絜 altimii, a

intensitatii, a duratei, a ritmului, etc;

2. Activitatea muzicala: controlul 絜 a ltimii, intensitatii, duratei, ritmului, timbrului

sunetului;

3. Memoria si imaginatia muzicala : reprezentari auditive si motrice, imaginatia;

4. Inteligenta muzicala: asociatii muzicale libere, capacitatea de reflexie

muzicala, inteligenta generala;

5. Sentimentele muzicale: gustul muzical, reactia afectiva la muzica,

capacitatea de a exprima emotii si sentimente prin muzica.

ﾎ n ceea ce priveste talentul muzical autorul mentioneaza sase capacitati

esentiale (simtul 絜 altimii, al intensitatii, al timpului, al armoniei, al ritmului si
memoria sunetelor), pentru fiecare dintre aceste capacitati dezvolta teste care sa
le ma soare (testul pentru simtul 絜 a ltimii, intensitate etc).

Exemple

Testul pentru simtul amoniei: se prezinta succesiv c 穰 e doua acorduri, al doilea

fiind c 穗 d mai constant/disonant fata de primul si se cere evaluarea celui de al
doilea ritm.

Testul pentru simtul 絜 altimii: se asculta doua sunete succesive, diferite ca

絜 altime, cer 穗 duse s ubiectului sa stabileasca daca al doilea sunet este mai 絜 alt,
mai grav dec 穰 primul.

De mentionat ca nu toate componentele au aceeasi importanta , diferentierea

nuantelor de 絜 altime, de intensitate si de durata av 穗 d o importanta semnificativa,
絜 plus, acesti factori precum si ceilalti (activitatea muzicala, memoria si imaginatia
muzicala , inteligenta muzicala, sentimentele muzicale) variaza independent (nu
exista o corelatie semnificativa 絜 tre ei).

Testele dezvoltate de Seashore desi aveau o validitate satisfacatoare, au fost

criticate de catre muzicieni, obiectia adusa fiind ca modelul propus abordeza

11
Aptitudini speciale

aptitudinea muzicala 絜 tr-un mod fragmentar si prin studierea unor functii izolate
se pierde din vedere esenta talentului muzical. (Al. Rosca, B. Zg �.

Alt autor, G. R 騅駸 z2 face o distinctie 絜 tre muzicalitate (care reprezinta

atitudinea persoanei fata de muzica) si aptitudinile muzicale (care reprezinta
mijloacele folosite de muzician 絜 activitatea artistica). El evoca urmatoarele
componente ale aptitudinii muzicale:

1. Simtul ritmului

2. Auzul absolut (identificarea tonurilor pe baza 絜 altimii)

3. Recunoasterea octavelor

4. Auzul relativ (sensibilitatea fata de intervale)

5. Perceperea analitica (a unei combinatii de doua, trei sau mai multe sunete)

6. Perceperea si reproducerea melodiilor

7. Capacitatea de a c 穗 ta dupa auz

Studiind corelatiile dintre aceste componente el stabileste semnificatia fiecarei

componente 絜 determinarea gradului de dezvoltare al muzicalitatii, ierarhia fiind
urma toarea: pe primul loc, capacitatea de a c 穗 ta dupa auz, apoi urmeaza, auzul
absolut, auzul relativ si perceperea analitica. Critica adusa lui R 騅駸 z este de
asemenea ca izoleaza muzicalitatea de aptitudinile muzicale, Teplov consider 穗 d
ca �uzicalitatea deriva 絜 primul r 穗 d din aptitudinile muzicale si din
particularitatile emotionale ale individului�(op.cit. pag 81).

Alt cercetator, Fr. Brehmer, dezvolta sapte teste grupate 絜 doua categorii:

1. Metoda reproductiva (activa): subiectul este cel care interpreteza o melodie

sau gama.

Aceasta metoda include:

a. executarea unei melodii cunoscute, la alegere;

b. reproducerea vocala a unei melodii necunoscute care a fost anterior

interpretata la un instument muzical;

c. executarea gamei 絜 ambele sensuri, apreciindu-se calitatea executiei.

2 G 騷 a R 騅駸 z (1878-1955), psiholog de origine maghiara, studiza psihologia cu Georg Elias M �ler.

12
Aptitudini speciale

2. Metoda identifica rii (pasiva): subiectul asculta si apoi evaluaza un fragment

muzical.

Aceasta metoda include:

a) O proba de recunoastere a schimbarilor dintr-o melodie cunoscuta (se

executa initial corect apoi cu unele modifica ri care trebuie identificate);

b) O proba de recunoastere a schimbarilor dintr-o melodie necunoscuta;

c) O proba de recunoastere a schimbarilor dintr-o melodie necunoscuta

transpusa (se executa o 絜 t 稱 o melodie apoi aceeasi melodie 絜 tr-o alta
gama si cu unele modificari solicit 穗 du-se subiectului sa identifice
diferentele);

d) Recunoasterea schimbarilor 絜 tr-o gama (se executa gama corect si

apoi cu unele modifica ri).

Mai amintim o abordare interes anta a aptitudinilor muzicale, mentionata de J.

Kries3 care vorbeste despre 3 caracteristici principale ale muzicalitat ii:

a) muzicalitatea intelectuala (simtul ritmului, auzul muzical, memoria

muzicala);

b) b) muzicalitatea emotionala (reactivitate emotionala fata de muzica);

c) c) muzicalitatea creativa (imaginatia creatoare, originalitate, inventivitate

etc).

Alti autori abordeza aptitudinea muzicala plec 穗 d de la interpretarile muzicale

realizate de copii, li se cere acestora sa continue o melodie 絜 ceputa dupa cum cred,
simt, liber, fara a li se oferi vreun fel de indicii despre cum sa lucreze pentru a nu-i
influenta. I. Creanga4 care a facut cercetari 絜 acest sens propune pentru descope-
rirea aptitudinii muzicale un test melodic, compus din 20 de motive muzicale.

Dezvoltarea aptitudinilor muzicale

Cercetari actuale au pus 絜 evidenta efectele pozitive ale ascultarii muzicii ( 絜 special
cea clasica) 絜 ca din perioada intrauterina, asupra dezvoltarii neuropsihologice

3 Johannes von Kries (1853–1928) psiholog German care a studiat mecanismele neurale ale perceptiei, cercetari 絜
domeniul psihofiziologiei (stiintelor neurocognitive).
4 I. Creanga, Мasurarea aptitudinii muzicale prin metoda testelor � Revista de psihologie nr. 3, 1940.

13
Aptitudini speciale

ulterioare, muzicalitatea form 穗 du-se foarte timpuriu, chiar si 絜 conditiile 絜 care de

exemplu copiii provin din parinti cu dizabilitati auditive severe5, o explicatie posibila
fiind ca stimularea auditiva timpurie poate facilita formarea unor retele neuronale care
au legatura cu inteligenta muzicala, evidentiata de H. Gardner6.

Astazi este acceptata ideea ca toti copii au aptitudini muzicale, Vanda

Weidenbach7 sustin 穗 d ideea ca дoti oamenii dispun de un potential pentru
performante muzicale�, iar autori ca Sloboda, Davidson si Howe8,9 sustin ca
�ptitudinile muzicale constituie o componeneta organica a structurii intelectuale a
fieca rui individ, transformarea acestora 絜 performante muzicale fiind modulata de
cultura�(C. E. Ildik� op. cit.)

Copii talentati, foarte receptivi 絜 ca de la 2 ani вaspund la muzica prin miscari si

reusesc sa capteze mici secvente muzicale..., repetarea unor fraze melodice, 絜
jurul v 穩 stei de 3 ani 絜 cep sa c 穗 te cu tot mai mare acuratete, la respect 穗 d
numai conturul melodic, recunosc 穗 d treptat 絜 altimea corecta a tonurilor....,
c 穗 tecul spontan, improvizat este 絜 locuit treptat de recunoasterea si imitarea unor
c 穗 tece familiare copilului. Interpretarea vocala apare relativ timpuriu, chiar
paralel cu 絜 vatarea limbajului, copilul vocalizeaza, c 穗 ta spontan. La 5-6 ani
interpretarea vocala 絜 cepe sa respecte structura si tonalitatea (絜 a ltimea
tonurilor). Ca un reper de v 穩 sta copii talentati muzical prezinta semne ale
potentialului lor si un interes viu pentru muzica 絜 jurul v 穩 stei de 5 ani� (C. E.
Ildik� op. cit.)

Cerceta ri actuale (Vanda Weidenbach, 1996) mentioneaza urmatorii factorii ce s-au

dovedit a fi foarte semnificativi 絜 determinarea succesului muzical prin influenta
lor pozitiva asupra 絜 vatarii si angajamentului 絜 domeniul muzical:

1. expunerea timpurie la experiente muzicale;

2. anturaj;

5 T. Blum, Зuman Proto-development: Very early auditory stimulatio � 絜 Иnternational Journal Prenatal and
Perinatal
Psycholoy and Medicine� 10.1998, pag. 447-446, apud. C 絈 pian Erika Ildik� Anuarul Institutului de Istorie
6George Barit,Ёrames of mind. The theory of multiple intelligences � Basic Books, New York, 1983.
H. Gardner,
7ClujV. Napoca, 2003. Гontemporary notions of musical ability: Changing classroom praxis to meet the needs � 絜
Weidenbach,
Пrimary
8Educator
M.J.A.� Howe, J.W.p.Davidson,
2, 1996, 3-8. J.A. Sloboda, Иnnate talent: Reality or myth? � 絜 Вehavioral and Brain Sciences�
21,
91998,
M.J.A. Howe, J.W. Davidson, D.G. Moore, J.A. Sloboda, Бre there early childhood signs of musical ability? � 絜
p. 399-442.
Пsychology of Music� 23, 1995, p. 126-176.

14
Aptitudini speciale

3. factori culturali;
4. motivatie;
5. 絜 curajare si suport pa rintesc;
6. 絜 credere 絜 sine;
7. predare eficienta (pozitiva si 絜 curajatoare);
8. strategii eficiente de exersare;
9. strategii eficiente de 絜 vatare (a muzicii);
10. influenta celor de aceeasi v 穩 sta;
11. selectia instrumentului;
12. oportunitati pentru prestatie muzicala.

Aceeasi autoare atrage atentia ca 絜 disputa privind caracterul 絜 nascut sau

dob 穗 dit al talentului muzical exista multe date care sugereaza ca aptitudinile
muzicale se formeaza 絜 tr-un proces normal de culturalizare 絜 primii ani de viata.
Exemplul cel mai bun 絜 acest sens este �uzul absolut�(absolute pitch),
despre care multa vreme s-a crezut ca are o origine 絜 nascuta, fiind neinfluentabil
prin experienta sau, mai exact, fara o influenta determinanta. Date recente 絜 sa
demonstreaza ca el poate fi dob 穗 dit printr-un proces de 絜 vatare. ﾎ n acelasi timp,
auzul absolut nu pare a fi un predictor at 穰 de eficient 絜 privinta prestatiei
muzicale cum s-a vehiculat mult timp 絜 literatura de specialitate. Dar exista o
legatura relativ puternica 絜 tre stimularea timpurie si succesul ulterior. De
asemenea, nici inteligenta gener ala exprimata prin coeficientul de inteligenta nu
este un predictor esential 絜 ceea ce priveste performantele muzicale. Conform
teoriei modulare a inteligentei, formulata de Gardner, exista mai multe tipuri sau
forme de inteligenta, printre care si cea muzicala. Fiecare dintre acestea
reprezinta un sistem de procesare, un set de deprinderi rezolutive relativ autonom
si cu valoare culturala, av 穗 d o baza neuronala identificabila. Este o idee ce
ram 穗 e controversata p 穗 a astazi, desi multe date recente par sa sustina o
asemenea abordare. Spre exemplu, Levitin si Bellugi (altii: Reis, Schader, Shute,
Don, Milne, Stephens si Williams) au investigat persoane av 穗 d sindromul
Williams, o conditie determinata genetic, caracterizata prin retardare mintala (C.I.
mediu: aproximativ 60). Datele lor arata ca anumite aptitudini, respectiv deprinderi
muzicale si ritmice au ramas intacte, ceea ce le-a permis sa aiba performante
similare cu persoanele control, lucru explicabil tocmai prin sistemele multiple
amintite mai sus.

15
Aptitudini speciale

Cel mai bine fundamentat model al talentului muzical este oferit de Joanne
Haroutounian, 200010. Urm 穗 d modelul lui Renzulli, autoarea circumscrie talentul
muzical prin trei categorii de baza:
(A) aptitudini si abilitati muzicale;
(B) interpretare creativa;
(C) angajament.
Aceste categorii au fost elaborate pe baza literaturii de specialitate, analiza de
continut a unor scale de evaluare (rating sclaes) existente si utilizate, precum si pe
baza unor inteviuri cu experti 絜 domeniu si cu profesori de muzica. Cele trei
categorii sunt definite prin c 穰 eva componente esentiale, detaliate mai jos.
Corelatia semnificativa 絜 tre diferitele componente ale categoriilor indica
consistenta interna a scalelor de evaluare, precum si validitatea modelului propus
de autoare. ﾎ n continuare vom completa prezenta descrierea acestor componente.

(A) Aptitudini si abilitat i muzicale (music aptitude and ability):

1) Memorie tonala (tonal memory) – aptitudine muzicala de baza, se refera la

reactualizarea secventelor muzicale si ritmurilor 絜 plan mental, la capacitatea de a
�穗 di muzical� Este o componenta indispensabila, de exemplu, 絜 compararea si
discriminarea sunetelor; subiectii cu deficite 絜 acest sens nu sunt capabili sa
compare cu succes doua sunete pentru ca nu pot mentine activate 絜 memorie
suficient timp reprezentarea auditiva a sunetelor pentru a realiza comparatia. Ca
urmare, acestia au dificultati serioase 絜 a 絜 vata c 穗 tece, melodii, fiindca nu
reusesc sa mentina activ patternul tonal al melodiilor11.

2) Simtul ritmului (rhythmic sense) – se refera la capacitatea de a sustine un ritm

continuu cu acuratete, de a reda secvente ritmice de diferite lungimi, dar nu se
rezuma numai la at 穰. Ritmul fiind un atribut muzical de baza, este de asemenea
importanta si capacitatea de a raspunde fluent, cu usurinta la diferite ritmuri, la
modificarile 絜 ritm si tempo. Executia muzicala presupune planificarea secventei

10 J. Haroutounian, MUSICLINK: Nurturing talent and recognizing achievement, 絜 Бrts Education Policy Review�
101,
12000,
1 D.J. Levitin, Tone deafness: Failures of musical anticipation and self-reference, 絜 Иnternational Journal of
p. 12-21.
Computing
and Anticipatory Systems� 4, 1999, p. 243-254.

16
Aptitudini speciale

muzicale produse, iar structura ritmica constituie 絜 acest proces, 絜 mare masura,
un suport. De asemenea, nuantarile ritmice reprezinta elementul 絜 jurul careia se
contureaza expresivitatea interpretarii.

3) Discriminare perceptiva (perceptive listening) – presupune perceptia

diferentelor fine 絜 絜 altimea tonurilor, ritm si melodie. Discriminarea 絜 seamna si
compararea a doua secvente ritmice, tonale sau melodice, urmata apoi de luarea
unei decizii de tip �dentic/diferit� ori fara formarea pe plan mental a unor structuri,
acest lucru nu este posibil.

4) Discriminare contextuala (contextual discrimination) – 絜 telegerea productiei

muzicale nu poate fi separata de contextul muzical. Discriminarea contextuala
絜 seamna capacitatea de a identifica pattern-uri, melodii, eventual chiar instrumente
絜 絜 tregul proces muzical, 絜 tr-un context mai amplu.

5) Executia (performance) – 絜 fine, pe l 穗 ga reprezentarea, discriminarea si

structurarea mentala a informatiei muzicale, o componenta de baza este
prestatia,interpretarea efectiva. Autoarea include 絜 aceasta dimensiune
capacitatea individului de a reda, interpreta vocal sau instrumental cu acuratete si
usurinta naturala o melodie. Trebuie mentionat ca desi aceasta componenta este
de obicei cea mai evidenta, cea mai аalpabila� ea nu poate fi conceputa fara
componentele enumerate mai sus.

(B) Interpretare creativa (creative interpretation):

6) Experimentarea cu sunete (expermenting with sounds) – la v 穩 ste mai mici

aceasta ia forma unui joc cu sunetele, pentru ca mai t 穩 ziu copilul sa treaca la
manipularea, transformarea, extinderea ideilor muz icale. Acest lucru presupune
fluenta armonica, flexibilitate.

7) Sensibilitate estetica (Aesthetic sensitivity) – se refera la capacitatea de a

constientiza schimba ri minore 絜 atmosfera, dinamica si coloratura muzicii.

8) Expresivitate (expressiveness) – se refera la manifestarea implicarii expressive

絜 prestatia muzicala sau reactia la muzica.

17
 Aptitudini speciale

(C) Angajament (commitment):

9) Perseverenta (perseverance) – manifestarea unei concentra ri superioare,
precum si motivatia interioara pentru muzica. Conditie fundamentala 絜 dob 穗 direa
expertizei 絜 domeniul muzical, perseverenta, angajamentul, se refera la interesul
individului pentru toate activitatile muzicale, imersiunea completa 絜 acest
domeniu, la mentinerea unui anumit nivel de motivatie indispensabil pentru
pregatirea 絜 delungata, sistematica si deliberata, uneori timp de zeci de ani.

10) Disponibilitatea de a-si 絈 buna tatii si elabora ideile (readiness to refine ideas )

– t 穗 arul muzician este critic si autocritic, are aspiratii 絜 alte. (Datorita

caracteristicilor de v 穩 sta, aceasta componenta poate fi inclusa 絜 model,
sau mai
degraba, poate fi luata 絜 considerare doar la subiecti care au ajuns 絜
stadiul
formal al g 穗 dirii.)

6.3 Aptitudinea tehnica

Din datele diverse de cercetare reies urmatoarele componente ale aptitudinii

tehnice:

1. Dexteritatea manuala
2. Perceptia Spatiala
3. G 穗 direa tehnica

ﾎ n afara acestor componente principale mai sunt mentionate: simtul muscular

(kinestezia), timpul de reactie, simtul tactil, acuitatea vizuala si mai putin atentia,
inteligenta, aprecierea duratei.

Pe baza studiilor de analiza factoriala J. W. Cox (1928) sesizeaza prezenta

factorului m 絜 structura aptitudinii tehnice, care consta 絜 sesizarea si folosirea
principiilor si relatiilor mecanice. Factorul spatial k este pus 絜 evidenta de El.
Koussy (1935), fiind considerat c el mai important factor determinant al aptitudinii
mecanice. O alta caracteristica importanta este inteligenta practica (W. P.
Alexander, 1935), care contine factorul spatial-mecanic (k:m), vezi modelul
organizarii ierarhice a abilitatilor (Ph. Vernon, 1960). Acest tip de inteligenta 18
practica se opune 絜 conceptia autorului factorului verbal-educational (v:ed).
Aptitudini speciale

Diferentierea 絜 tre inteligenta practica si cea abstracta apare 絜 jurul v 穩 stei de 10-
12 ani, perioada 絜 care mentioneaza si Piaget aparitia operatiilor formale ale
g 穗 dirii. K. Roth, tot pe baza analizei factoriale consemneaza trei factori principali
care intra 絜 structura aptitudinii tehnice:

a) abilitatea motrica (dexteritate manuala );

b) inteligenta perceptiva ;

c) inteligenta formala, abstracta.

Cerceta ri privind aptitudinea tehnica gasim 絜 ca de la 絜 ceputul secolului XIX, c 穗 d

apar primele lucrari de psihologie aplicata (W. Stern, 1903). Ca urmare a
industrializarii, a dezvoltarii social-economice, a progresului tehnologic, apare si o
nevoie tot mai mare de a face o c 穰 mai fidela analiza a muncii 絜 scopul recrutarii,
selectiei, instruirii si evaluarii personalului 絜 tr-o maniera c 穰 mai precisa, valida.
Pentru aceasta este necesar o c 穰 mai buna identificare a cunostintelor,
deprinderilor si aptitudinilor necesare pentru executarea eficienta a sarcinilor de
munca. ﾎ n acest sens foarte utila este taxonomia aptitudinilor umane a lui
Fleishman (Fleishman, 1975; Fleishman & Quaintance, 1984). Un instrument util
care se bazeaza pe aceasta taxonomie este Fleishman Job Analysis Survey (F-
JAS) care face legatura dintre sarcinile de munca si aptitudinile de care are nevoie
personalul pentru realizarea acestora12. Pentru a putea obtine un profil aptitudinal
complet sunt surprinse mai multe domenii ale performantei umane care includ
aptitudini cognitive, psihomotrice, fizice, senzorial-perceptive si de personalitate, pe
care le redam 絜 continuare 絜 tr-o descriere sintetica13.

6.4 Taxonomia aptitudinilor umane a lui Fleishman

APTITUDINE DEFINIT IE
APTITUDINI COGNITIVE
1. ﾎ ntelegerea verbala Este aptitudinea de a asculta si 絜 telege limba vorbita (cuvinte si fraze)
2. ﾎ ntelegerea limbajului scris Este aptitudinea de a citi si 絜 telege propozit ii si fraze scrise.
3. Exprimarea orala Este aptitudinea de a folosi cuvinte si fraze 絜 actul vorbirii, astfel 絜 c 穰 ceilalti
sa 絜 teleaga .
4. Exprimarea 絜 scris Este aptitudinea de a folosi cuvinte si fraze scrise astfel 絜 c 穰 sa fie 絜 telese

1 2 Fleishman, E., Reiylly, M., Ё-JAS: Fleishman Job Analysis Survey, Ghid de administrare � Edit. Psihocover, Bucuresti,
2006.
13 PITARIU, HORIA D., Ё-JAS: Fleishman Job Analysis Survey, Ghid de administrare � Horia Pitariu, Dragos
Iliescu, Dorina
Coldea, Bucuresti, Editura Psiho Cover, 2006.
19
Aptitudini speciale

de alte persoane.
5. Fluenta ideilor Este aptitudinea de a oferi un anumit numar de idei cu privire la un subiect
dat.
6. Originalitatea Este aptitudinea de a emite idei neobisnuite sau ingenioase despre un subiect
sau o problema data.
7. Capacitatea de memorare Este aptitudinea de a tine minte informatii (cuvinte, cifre, imagini si proceduri).
8. Receptivitatea la probleme Este aptitudinea de a realiza ca ceva nu merge sau risca sa nu mearga bine.
9. Rationament matematic Este aptitudinea de a 絜 telege si a organiza o problema si, apoi, de a selecta
o metoda sau o formula matematica pentru a o rezolva.
10. Usurinta aritmetica Aceasta aptitudine se refera la gradul 絜 care operatiile de adunare, sca dere,
絜 multire sau 絈 partire pot fi efectuate rapid si corect.
11. Rationament deductiv Este aptitudinea de a aplica reguli generale la probleme specifice cu scopul
de a gasi raspunsuri logice la acestea.
12. Rationament inductiv Este aptitudinea de a combina informatii distincte sau raspunsuri specifice la
probleme date cu scopul de a formula reguli sau concluzii generale.
13. Ordonarea informatiilor Este aptitudinea de a aplica corect o regula sau un set de reguli cu scopul de
a ordona obiecte sau actiuni 絜 tr-o anumita secventa .
14. Flexibilitate categoriala Este aptitudinea de a produce multe reguli, astfel 絜 c 穰 fiecare dintre ele sa
arate cum trebuie grupat un anumit set de lucruri 絜 tr-un mod diferit.
15. Rapiditatea structura rii Este aptitudinea de a recepta rapid informatii care, la 絜 ceput, par fara sens
informatiilor sau organizare.
16. Flexibilitatea structurarii Este aptitudinea de a identifica sau recunoaste un model cunoscut (forma
geometrica, obiect, sau cuv 穗 t) care este ascuns 絜 tr-un alt material.
17. Orientarea spatiala Este aptitudinea de a cunoaste propria situare 絜 raport cu pozitia unui obiect
sau de a spune unde se situeaza un obiect 絜 raport cu propria persoana.
18. Capacitatea de vizualizare Este aptitudinea de a imagina cum va ara ta un obiect c 穗 d va fi miscat sau
c 穗 d componentele sale vor fi rearanjate.
19. Rapiditatea perceptiei Este aptitudinea care priveste gradul 絜 care o persoana reuseste sa compare
rapid si cu precizie litere, cifre, obiecte, imagini sau forme/tipare/modele.
20. Atentia selectiva Este abilitatea unei persoane de a se concentra asupra unei sarcini fara a se
lasa distrasa de la aceasta activitate.
21. Atentia distributiva Este aptitudinea de a pendula 絜 tre doua sau mai multe surse de informatii.
APTITUDINI PSIHOMOTORII
1. Precizia controlului Este aptitudinea de a face misca ri precise asupra manetelor de control ale
unui aparat, masinarii sau vehicul.
2. Coordonarea miscarii Este aptitudinea de a coordona miscarile a doua sau mai multe membre (de
membrelor ex. cele 2 brate, cele 2 picioare sau un brat si un picior), cum ar fi 絜 cazul
controlului manetelor unui echipament mecanic.
3. Alegerea ra spunsurilor motrice Este aptitudinea de a putea alege rapid si cu precizie 絜 tre doua sau mai
multe misca ri ca raspuns la cel putin doua semnale diferite (lumini, sunete,
imagini etc.).
4. Sincronizarea misca rilor Este capacitatea de ajustare a manetelor de control ale unui echipament, ca
reactie la modificarile de viteza si/sau de directie ale unui obiect aflat 絜
continua miscare.
5. Timpul de reactie Este aptitudinea de a da un raspuns rapid la un singur semnal (sunet, lumina,
imagine etc.), de 絜 data ce acesta se produce.
6. Stabilitatea m 穗 a -brat Este aptitudinea de a mentine stabile m 穗 a si bratul.
7. Dexteritatea manuala Este aptitudinea de a efectua miscari pricepute si coordonate ale unei m 稱 ni,
si unui brat sau ale ambelor m 稱 ni, pentru a apuca, a aseza, a deplasa sau a
asambla obiecte, de genul uneltelor sau componentelor.
8. Dexteritatea degetelor Este aptitudinea de a face misca ri 絜 dem 穗 atice si coordonate ale degetelor
de la una sau ambele m 稱 ni, pentru a apuca, aseza ori deplasa obiecte de
mici dimensiuni.
9. Viteza ansamblului 絜 cheieturii Este aptitudinea de a face misca ri simple, rapide si repetate ale degetelor,
m 穗 a-degete m 稱 nilor si 絜 cheieturii m 稱 nii.
10. Rapiditatea de miscare a Aceasta aptitudine se refera la rapiditatea cu care poate fi efectuat �o singura
membrelor miscare cu m 稱 nile sau cu picioarele.

20
Aptitudini speciale

8. Sociabilitatea Este aptitudinea de a fi comunicativ si participativ 絜 situatiile sociale.

APTITUDINI FIZICE
9. Conformitatea sociala Este aptitudinea de a adera la reguli si politici de comportament social.
10. Receptivitatea
1. Forta sociala
statica Este Este aptitudinea
aptitudinea de ao 絜
de a exercita telege
forta corect situatiile
musculara continua sociale.
pentru a ridica, a
11. Auto-controlul Este aptitudinea de a ram
絈 pinge, 穗 e sau
a trage calma cara obiecte.絜 situatii dificile sau
si echilibrat
2. Forta exploziva Este aptitudinea stresante.
de a folosi pusee scurte de forta musculara pentru a se
12. ﾎ ncrederea sociala Este aptitudinea
propulsade(de pilda,絜pentru
a afisa credere 絜risine
a sa sau 絜 situatiilesau
a sprinta), sociale.
pentru a arunca obiecte.
13. Dezvoltarea
3. Forta dinamicacelorlalti Este aptitudinea
Este capacitatea muschilor dede
a contribui
a exercitalaforta
dezvoltarea
絜 modtalentelor
repetat sau si continuu,
competentelor
絜
celorlalti.
timp.
14. Obtinerea
4. Forta de informatii
trunchiului prin Este
Este abilitatea careaptitudinea
se refera ladegradul
a descoperi
絜 careinformatii importante referitoare
muschii abdomenului si ai la o
conversatie problema,
regiunii lombare pot sustine絜
prin conversatie, trebari
o parte sau pozitia picioarelor, 絜 mod
sau discutii.
a corpului
15. Dorinta de realizare Este aptitudinea
repetat saudecontinuu
a-si fixa pentru
standarde timp.絜 alte si de a realiza c 穰 mai
multfoarte
bine posibil
5. Supletea extensiei Este aptitudinea de a seo絜 sarcina
clina, .a se 絜 tinde sau a torsiona corpul, bratele
16. Deschiderea catre experienta si/sau
Reprezinta aptitudinea de a avea o atitudine deschisa si vesnic curioasa,
picioarele.
6. Supletea dinamica Este abilitateareceptiva
de a 絜laclina,
noi idei, circumstante
絜 tinde, torsionasisau medii.
rasuci bratele si/sau
17. Independenta si autonomia Aptitudinea
picioarele 絜 demod
a lucra 絜 si
rapid tr-un mediu nestructurat, cu minima 絜 drumare sau
repetat.
7. Coordonarea ansamblului supervizare.
Este capacitatea de coordonare a bratelor, picioarelor si trunchiului 絜
18. Perseverenta
misca rilor Este aptitudineaactivitati
de a mentine
絜 care un絜 nivel optim
tregul corpdeeste
efort 穗 a c 穗 d sarcinile de
絜pmiscare.
8. Echilibrul corporal Consta 絜 munca sunt realizate
capacitatea de a pastra cusausucces.
redob 穗 di echilibrul propriului corp,
19. Controlul tendintei de a lua sau Estedeaptitudinea
a-l mentinedevertical
a se abtine de launei
絜 ciuda decizii finale
pozitii p 穗 a c 穗 d nu au fost
instabile.
decizii pripitefizica Este capacitatea
9. Rezistenta culese
de si evaluateefort
a exercita toatefizic
datele絜relevante.
tr-un interval de timp fa ra a-si
20. Argumentarea verbala Este aptitudinea de a-si sustine si apa ra verbal rationamentele si propriile
pierde suflul/respiratia.
concluzii.
APTITUDINI
21. Capacitatea de SENZORIALE/
refacere a PERCEPTUALE
Este aptitudinea de a reveni 絜 mod rapid la energia si doza de entuziasm
tonusului initiale, dupa o situatie
1. Acuitatea vizuala de aproape Este capacitatea de a realiza descurajanta .
o buna discriminare vizuala la di stante mici.
2. Acuitatea vizuala la distanta Este capacitatea de a face discriminari vizuale la mare distanta.
3. Vederea
Profilulcromatica Este abilitatea
aptitudinal14 obtinutdeeste
a potrivi sau diferentia
necesar pentru: culorile.
4. Vederea nocturna Este capacitatea de a face discriminari vizual e 絜 conditii de luminozitate
- compararea cu cerintelescazuta.aptitudinale ale postului de munca;
5. Vederea periferica Este abilitatea de a percepe obiecte sau a detecta miscari fata de sine, atunci
- oferirea informatiilor necesare
c 穗 d ochiipentru dezvoltarea
sunt atintiti 絜 ainte. unor sisteme de
6. Perceperea ad 穗 cimii / Este abilitatea de a distinge care dintre mai multe obiecte este mai departe
vedereaselectie, instruire si evaluare
stereoscopica sau mai aaproape
performantelor, validate stiintific si
de observator.
fundamentate
7. Vederea juridic. Este capacitatea de a percepe obiecte 絜 prezenta unei lumini orbitoare sau
絜 lumina stralucitoare
stralucitoare.
8. Sensibilitatea
Aplicat ii auditiva
ale F-JASEste abilitatea de a detecta si discrimina sunete care pot varia 絜 tr-o gama
foarte mare de tonuri (絜 altimi) si / sau volume (intensitate).
9. Atentia auditiva Este abilitatea unei persoane
- selectia personalului, evaluarea de a se concentra
performantelor asupra unei singure surse
si promovare
auditive de informatii, 絜 prezenta altor sunete fara relevanta sau
- prega tirea profesionalaperturbatoare.
a personalului, se pot dezvolta programe de instruire;
10. Localizarea sunetelor Este abilitatea de a identifica directia din care vine un sunet.
- suport pentru
11. Recunoasterea deciziile
vorbirii legate dedepromovarea
Este abilitatea a asculta si 絜personalului,
telege cuvintelese pot elabora
rostite de o alta persoana.
12. Claritatea vorbirii Este abilitatea de a comunica oral 絜 tr-o maniera clara si inteligibila pentru
programe de pregatire auditor.
profesionala care sa urmareasca dezvoltarea
aptitudinilor necesare pentru o paleta larga de posturi;
APTITUDINI SOCIALE / INTERPERSONALE
- pot fi dezvoltate
1. Amabilitatea sisteme
Este aptitudinea dedea fievaluare a performantelor
placut, plin de tact si serviabilprofesionale, care sacu
絜 relatiile de munca
ceilalti.
se centreze
2. Flexibilitatea pe sarcini clare
comportamentala Estesiaptitudinea
pe aptitudini relevante
de a adapta (direct)
propriul pentru la situatiile schimbatoare
comportament
respectivele sarcini; din mediul de munca.
3. Capacitatea de coordonare Este aptitudinea de a structura planurile de munca si activitatile, astfel 絜 c 穰
- dezvoltarea familiilor de sa posturi
coincidade cu munca
programele, stilul
ori de si ritmul adegrupajelor
ocupatii, munca ale celorlalti
care si de a le
ajusta, amend 穗 du-le cu schimbarile ce se impun.
4. Responsabilitatea
presupun cerinteEste aptitudinea
aptitudinalede acomune
fi o persoana de 絜 credere
(Fleishman, si cu simtul
E., Reiylly, responsabilitatii
M., op. cit. p. 27).
fata de altii.
5. Asertivitatea Este aptitudinea de a-si exprima parerile si opiniile 絜 tr-un mod curajos si activ.
6. Capacitatea de negociere Este aptitudinea de a negocia cu altii pentru rezolvarea unui conflict.
1 4 Pentru evaluarea fiecarei aptitudini vezi Зandbook of Human Abilities – Ghidul aptitudinilor umane � E. A.
7. Persuasiunea Este capacitatea de a prezenta informatiile astfel 絜 c 穰 sa influenteze opiniile
Fleishman, adaptat 絜 Rom 穗 ia sau de H. Pitariu,celorlalti.
actiunile D. Iliescu, D. Coldea, Edit. Sinapsis, Cluj-Napoca, 2008.

21
22