TULBURĂRILE DE

GÂNDIRE
Disciplina Psihiatrie
Departamentul Neuroștiințe Clinice
Facultatea de Medicină UMF Carol Davila
 Definiție

tulburări în ritmul gândirii

tulburări în fluența gândirii

CUPRINS
tulburări ale conținutului gândirii: idei
dominante, obsesive, prevalente,
delirante
tulburări operaționale ale gândirii
 Gândirea - reprezintă funcția cea
mai organizată a psihismului, prin
care se integrează și se
prelucrează informația privitoare
la realitatea exterioară și cea
GÂNDIREA interioară
-
DEFINIȚIE Cu trecerea la un nivel calitativ
superior al cunoașterii: de la
fenomenal, aleatoriu, particular -
la esențial, cauzal, general.
• Această prelucrare conduce:
- la cunoașterea indirectă și
- la posibilitatea construirii unor atitudini
anticipative și prospective
• Ca reflectare directă a gândirii, conduita
umană se desfășoară rațional și anticipativ,
orice acțiune fiind precedată de execuția ei
mentală, de secvențializarea etapelor,
aprecierea urmărilor desfășurării ei.
• În mecanismele gândirii se integrează în
permanență afectivitatea, atitudinile
emoționale, datele mnezice ca și experiența
anterioară
TULBURĂRI ÎN RITMUL
GÂNDIRII

Accelerarea • înlănțuire cu o extremă rapiditate a ideilor în care numărul

asociațiilor se multiplică, dar pierd în profunzime.
ritmului • evocările sunt exacerbate, dar sunt numeroase digresiuni,
care întrerup firul principal al discursului, iar tulburările de
gândirii atenție fac subiectul incapabil de a se concentra asupra unei
teme precise.

Lentoarea • scăderea numărului ideilor, a posibilităților lor de asociere,

evocări dificile, scăderea forței de reprezentare și a
ideativă imaginației.
TULBURĂRI ÎN FLUENȚA
GÂNDIRII
• descris ca o scădere progresivă a
Fadingul gândirii (Guiraud)
• se manifestă printr-o încetinire a ritmului
mintal verbal, ca şi cum bolnavul ar fi detașat,
un scurt interval, de ceea ce spune.

Barajul
ideativ • se referă la oprirea ritmului ideativ.
(Kraepelin),
TULBURĂRI ALE
CONTINUTULUI GÂNDIRII
Ideile se detașează din contextul celorlalte idei, impunându-se într-un moment
dominante dat gândirii

se impun gândirii, o asediază și o invadează, recunoscute de subiect ca

Ideile un fenomen parazit, fiind contradictorii cu personalitatea individului. În
obsesive discrepanță cu valorile, credințele, educația persoanei. Prezența criticii
asupra caracterului patologic al ideilor

- idei care se impun gândirii, dar care nu au intensitatea ideilor delirante

Ideile - grup de idei, care, ocupă primul loc în fața tuturor celorlalte gânduri.
prevalente - Convingere relativă,la contraargumente conținutul poate fi recunoscut ca
necorespunzător realității

- în dezacord evident cu realitatea

Ideile - pacientul crede cu tărie în realitatea lor, sunt de neclintit
delirante: - sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
- modifică trăirile, concepția despre lume și comportamentul pacientului
IDEI DELIRANTE PRIMARE ȘI
SECUNDARE

Delir primar: Idei delirante

secundare
• dispoziție • modificărilor
delirantă perceptuale
• percepții • modificărilor
delirante dispoziției
• idei delirante • tulburărilor de
memorie
 TIPUL DE IDEE CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
DELIRANTĂ

Idei de persecuţie pacientul este convins că suferă prejudicii

morale, materiale sau fizice, simțind lumea
ca fiindu-i ostilă
Idei delirante cu raportarea imaginară a unor situații
conţinut depresiv- nefavorabile reale la acțiunile sau trăirile
(vinovăţie, ruina, bolnavului, negarea capacitaților
autoacuzare) intelectuale și fizice, a posibilităților
materiale proprii
 TIPUL DE IDEE CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
DELIRANTĂ
Idei convingeri privind existența unei boli
hipocondriace incurabile, cu gravitate deosebită, de
care subiectul ar suferi, în dezacord
cu starea de sănătate

Idei de gelozie legate de infidelitate, a cărei victimă

şi erotomanice ar fi subiectul
TIPUL DE IDEE
DELIRANTĂ CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
Idei de filiație convingerea pacientului că nu aparține familiei sale,
ci ar descinde dintr-o familie mult superioară sau
chiar ar avea descendentă divină
Idei delirante idei legate de capacitățile deosebite ale subiectului,
(invenţie, de omnipotență lui creatoare, în domeniul științific,
reformă, socio-politic sau religios
mistice)
Ideile idei legate de calitățile deosebite fizice, spirituale
de grandoare pe care subiectul le-ar avea sau de bunurile
materiale și situația socială pe care le-ar poseda
TIPUL DE IDEE
DELIRANTĂ CONȚINUT PSIHOPATOLOGIC
Ideile subiectul interpretează situații reale ca
de relație fiind legate de persoana sa
Ideile convingerea subiectului ca se află sub
de influență influența acțiunii unor forțe xenopatice
(exterioare).
Idei metafizice preocuparea subiectului de a elucida
/cosmogonice probleme ca metempshihoza,
cosmogonia, biogeneza etc
TULBURĂRI OPERAȚIONALE
ALE GÂNDIRII
• Pasagere şi reversibile
• scăderea, în grade variabile, a randamentului și eficacității
operaționale a gândirii, a capacitații de creație și se întâlnesc în
stari reactive, surmenaj, posttraumatic, în infecții, intoxicații

• Permanente
• Staţionare (nedezvoltarea gândirii) = incapacitatea gândirii
subiectului de a atinge anumite nivele operaţionale, de la cele
mai complexe (abstractizare și generalizare) până la cele
elementare (limbajul articulat, capacitatea de autoingrijire)

• Progresive (demențele) = scăderi progresive și globale ale

întregii vieți psihice, afectând în primul rând gândirea, iar în
cadrul acesteia capacitatea de generalizare și de abstractizare
TULBURĂRILE
COMUNICĂRII
 definiții

Tulburările ritmului verbal

Intonația

Tulburările semanticii și sintaxei

CUPRINS
tulburări ale expresiei grafice

tulburări ale morfologiei scrisului

tulburări ale comunicării non-verbale

(ținuta, mimica, gestica)
DEFINIȚII
• Schimburile de informație dintre două elemente (definiția
cibernetică a comunicării) se bazează, în cadrul comunicării
interumane, pe ansamblul specific de procese
psihomotorii în care canalul principal este cel verbal, la
care se adaugă canalele non-verbale
• Codurile folosite în transferul de informații sunt
standardizate sociocultural și condiționate biologic de
integritatea receptorilor și emițătorilor.
• Prezenţa limbajului ca modalitate de comunicare verbală
dă specificitate intercomunicării umane, oferindu-i o
polivalentă semnificativă infinită
• Comunicarea non-verbală se realizează prin utilizarea unor
mijloace cu funcție de semnalizare – ținută, mimică,
atitudine, care completează sau „înlocuiesc” uneori
limbajul,
• cel mai adesea are o funcție de complementaritate față
de limbajul
Tulburarea de debit Circumstanţe
verbal Conţinut psihopatologic de apariţie
Hiperactivitatea verbală fluxul de cuvinte este crescut -normal
simplă (bavardajul) -tulburări de personalitate

Creșterea ritmului și debitului verbal -manie (tulburare bipolară),

Logoreea -tulburarea delirantă

Vorbirea are un aspect ezitant și monoton -persoanele timide

Hipoactivitatea simplă -tulburarea de personalitate de tip obsesiv-
compulsiv

absolut absența vorbirii legată de un factor afectiv, -tulburarea de personalitate de tip histrionic și
fără a se datora unei leziuni a centrilor sau stările reactive,
organelor vorbirii. -schizofrenia catatonică,
-stuporul din depresia severă,
Inactivitatea totală- -stările confuzionale
mutismul
mutismul relativ expresia verbală este redusă, cu
păstrarea expresiei mimice, gestuale și a limbajului stări confuzionale
scris tulburări delirante

Inactivitatea totală – mutism deliberat, voluntar Tulb. delirantă, tulburarea de personalitate

mutacismul histrionică, schizoida, retard mintal, simulare
Tulburările ritmului Conţinut Circumstanţe
verbal psihopatologic de apariţie
Tahifemia accelerarea ritmului -insomnie
limbajului -stări de agitație
Bradifemia încetinirea ritmului -depresie
limbajului -demențe
-retard mintal
-epilepsie
Ritmul neregulat - Schizofrenie
- baraj verbal - tulburări nevrotice si
(discontinuitate de neurodezvoltar
corespunzătoare
barajului ideativ),
balbism
INTONAŢIA
• Intensitatea vorbirii

- vorbirea cu voce tare, exclamațiile, vorbirea cu strigăte (agitație, tulb.

delirantă, hipomanie, manie)

- vorbirea șoptită (depresie, tulb. personalitate histrionică)

• Coloratura vorbirii se concretizează prin vorbire monotonă (depresie),

afectată, puerilă, manieristă (schizofrenie).

• Tulburările fonetice - reprezentate de balbism, rotacism, rinolalie.

• In afecțiuni neurologice: boală Parkinson, boală Wilson, coree
• In afecțiuni psihice: tulb. personalitate histrionică, tulburări
anxioase, schizofrenie, demențe
TULBURĂRILE
SEMANTICII SI SINTAXEI
• Paralogismul este un cuvânt normal, dar utilizat în sens diferit
de cel uzual.

• Neologismul este un cuvânt nou, creat prin mecanismele

obișnuite de formare a cuvintelor noi: (compoziția simplă,
contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte).

• Embololalia este inserția într-un discurs normal a unuia sau

mai multor cuvinte străine frazei, care revin periodic.

• Agramatismul (Küssmaul) este limbajul lipsit de articole,

conjuncții, prepoziții, redus la un schelet de „stil telegrafic”.

• Paragramatismul (Bleuler) constă în expresii bizare și

neoformații verbale, plecând de la rădăcini corecte.
TULBURĂRILE
SEMANTICII SI SINTAXEI
• Elipsa sintactică: suprimarea unor cuvinte sau a prepozițiilor
care ar da sens frazei, ale cărei elemente principale rămân
incluse în structura ei.

• Onomatonomia: repetarea obsedantă a unuia sau a mai

multor cuvinte, în general grosolane.

• Asintaxia: limbajul lipsit total de structura gramaticală,

constând dintr-o succesiune de cuvinte care își pastrează însă
semnificația.

• Stereotipiile verbale: repetarea uniformă de cuvinte izolate

sau grupate invariabil cu un caracter ritmat, regulat, monoton.

• Ecolalia: repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei

asociată cu reproducerea intonației.
TULBURĂRILE
SEMANTICII SI SINTAXEI
• Psitacismul: vorbirea total lipsită de sens, „de
papagal”.
• Verbigerația: debitarea automată de cuvinte fără
legatură, fragmente de fraze sau fraze întregi
nelegate între ele, cu deformarea sintaxei, cu
neologisme ce fac limbajul incomprehensibil.
• Toate aceste tulburări izolate sau grupate se
întalnesc în:
• schizofrenie
• tulburare delirantă
• afazii
• demențe
TULBURĂRI ALE
EXPRESIEI GRAFICE
• Hiperactivitatea (graforeea): nevoia irezistibilă de a
scrie
• se manifestă simultan cu logoreea (uneori ele pot fi disociate)
• Apare in manie(pacienții scriu pe coli, fețe de mese, pereți), în
schizofrenie; în tulburarea delirantă, în diferite tulburări de
personalitate.
• Intoxicaţia cu cuvant - reprezintă o variantă particulară de
graforee, intalnită în demențe, în schizofrenia dezorganizată
(hebefrenia)

• Inactivitatea (refuzul scrisului): în general asociată

mutismului, dar există uneori o disociație între
acestea, subiectul refuzând să vorbească, dar
acceptând să scrie
TULBURĂRI ALE
MORFOLOGIEI SCRISULUI
• Tulburări ale caligrafiei: micrografii, macrografii,
manierisme, stereotipii

• Tulburări ale dispunerii textului în pagină: scris in

cerc, în pătrat, adnotări bizare

• Policromatografia: subiecții scriu folosind mai multe

culori atunci când nu este cazul

• Tulburări semantice ale expresiei grafice:

neografismele, paragrafismele, embolografia,
schizografia, pseudografia, ermetismul (semne
cabalistice, simbolice), grifonajul (scrisul este
transformat intr-o mazgalitură).
TULBURĂRI ALE
COMUNICĂRII NON-VERBALE

Comunicarea
non-verbală Ținuta Mimica/Privirea
include:

Gestica Atitudinea
ȚINUTA
Se referă la aspectul exterior: îmbracamintea,
pieptănătura, atitudinea subiectului
• semnifică gradul de aderență al acestuia la regulile de
conveniență socială
• ar trebui să se coreleze cu vârsta, sexul biologic, necesitățile
sociale, circumstanțele de moment.
• Ținuta dezordonată: retard mintal, demențe, stări
confuzionale, schizofrenie, manie
• Pierderea aptitudinilor de autoîngrijire elementară oferă un aspect particular -
gatismul (demențe, retard mintal)

• Ținuta excentrică (detalii bizare): schizofrenie,

tulburarea delirantă, manie
• Negativismul: rezistența subiectului la orice
solicitare exterioară, refuzul stabilirii comunicării.
• Apare în: schizofrenie, retard mintal, stările confuzionale,
depresie.

• Stereotipiile: conduite repetitive, atitudinale sau

gestuale, mereu identice, cu caracter mai mult sau
mai puțin simbolic si deci cu un grad mai mic de
inteligibilitate.
• poate exista un sens inițial al expresiei motorii, deoarece actele
au o logică în sine dar aceasta este inadecvată momentului
actual.
• Apar în: schizofrenie, retard mintal, demențe
• fac parte din grupul parakineziilor, exprimând deci disocierea
intrapsihică, ambivalența și pierderea unității persoanei și vieții
sale psihice
• Perseverarea: persistența anumitor atitudini și
gesturi care se repetă, când nu mai sunt justificate
de o situație sau de o comandă
Apar în: demențe, retard mintal, schizofrenie