Tulburare psihotică polimorfă acută

ELEMENTE DE PSIHOPATOLOGIE ȘI SEMIOLOGIE

DSM-IV propune termenul de: Tulburare psihotică scurtă.
Criterii de diagnostic:
A. Debut brusc și cel puțin unul din următoarele simptome psihotice: idei delirante, halucinații,
limbaj dezorganizat, comportament cataton sau dezorganizat;
B. Episodul durează cel puțin o zi și cel mult o lună, iar ulterior individul revine la nivelul
anterior de funcționare.
C. Episodul nu este explicat ma bine de o altă tulburare psihică sau de o altă condiție medicală.

Aspect vestimentar / igienă - Vestimentaţie și igienă îngrijită.

Expresivitate mimico - gestuală - Expresivitatea mimico – gestuale pot fi ușor până la mediu hipomobile, dar
concordante cu discursul.
Vorbire - Discurs spontan circumstanţial, parţial coerent.
- Ritm și flux ideoverbal ușor diminuate.
- Volum lexic și noțional adecvat studiilor.
- Limbaj dezorganizat (incoerent, lipsit de continut logic).
- Mutism.
Atitudine - Conduită decentă, atitudine frecvent suspicioasă.
Orientare - În timpul episodului psihotic există dezorientare temporo-spațială.
Conştiinţa bolii - În timpul episodului psihotic frecvent absentă, ulterior prezentă.
Atenţia - Capacitate de concentrare prosexică moderat scăzută în raport cu
performanța medie de referință.
Memoria - Scădere ușor până la moderată la nivelul memoriei operaţionale, secundară
hipoprosexiei de concentrare.
Percepţie - Tulburări semnificative în sfera percepţiei la momentul examinării şi în
antecedente (ex.- halucinaţii auditive).
- Tulburările perceptuale sunt evidente, dar, sunt în mod marcat variabile şi
schimbătoare de la o zi la alta, sau chiar de la o ora la alta.
- Halucinaţii: auditive, vizuale, kinestezice.
- Pseudohalucinaţii.
(Elementele de mai sus decelabile cu ajutorul informațiilor anamnestice sau
heteroanamnestice).
Gândire - Capacitate de generalizare şi abstractizare sub limitele normalităţii raportat
la vîrstă şi pregătire.
- Asociaţii logice parţial prezente.

1

Dispoziţia (afectivitatea)
Activitate psiho - motorie
Nivel de relaţionare
interpersonală (cuplu, familie,
grup)
Integrare socio - comunitară
Instincte(alimentar, sexual,
gregar, vital, matern)
Ritmul nictemeral
Tulburări de comportament
Investigaţii(teste/sarcini/probe
şi/sau interviuri)
STRCTURA PERSONALITĂȚII:
- Personalitate dezorganizată cu tendințe actuale accentuate paranoide
CONCLUZII:
Se remarcă scăderea sub limitele normale ale capacității de concentrare a atenției, precum și a
capacității de memorare și reproducere. Eficiența cognitivă se situează la un nivel inferior normalului.
- Eficienţa cognitivă se situează la un nivel mediu inferior al normalului.
- Prezintă ideație prevalentă de prejudiciu.
- Interpretativitate crescută.
- Bufeuri delirante fara simptome de schizofrenie.
- Idei delirante cu tematică diversă și schimbătoare (persecuție, otrăvire,
referință, mistic, culpabilitate, bogăție).
- Bulversări emoționale cu sentimente tranzitorii intense, de fericire și extaz
sau anxietate și iritabilitate.
- Stare emoțională variabilă.
- Modificări dispoziționale rapid schimbătoare sau persistente: depresie,
tristețe, exaltare, anxietate, labilitate emoțională.
- Modificări bruște de comportament psihomotor (agitație, prostratie).
- Contact și relaționare interpersonale stabilite cu uşurinţă.
- Deficit în înțelegerea situațiilor sociale.
- Izolare socială.
- Randament util foarte scazut.
- Nediminuate / nealterate.
- Ritm nictemeral parțial alterat. Pot fi prezente insomnii de trezire.
- Comportament bizar, inhibat sau agitat cu agresivitate (flagrant
dezorganizat sau chiar catatonic).
- Observația; Interviu clinic structurat (Structured clinical interview).
- Scalele de anxietate: Cattel; Beck; Hamilton.
- Chestionar W.-M.; Chestionar Schmieschek.
- Scale de evaluare: - BPRS; - CGI.
2
 Scala Hamilton de evaluare a anxietății pune în evidență anxietate crescută, iar Interviul clinic structurat
și Chestionar W-M pun în evidență tendințe paranoide semnificativ crescute în raport cu performanța de
referință. Instabilitate emoțională importantă, prag scăzut de toleranță la frustrare, funcționare socio-
ocupațională important diminuată.
Psihoterapia are un rol determinant în aceasta tulburare.
Obiectivele terapeutice:
- reducerea simptomatologiei, obținerea remisiunii;
- prevenirea recăderilor;
- revenirea la funcționarea socială anterioară episodului;
Intervențiile psihoterapeutice:
- rolul lor este de a: facilita achiziția sau să permită o bună adaptare a persoanei la modul de
viață; creșterea complianței la tratamentul medicamentos; obținerea unei remisiuni de calitate.
- propun programe specializate dar flexibile de psihoterapie individuală / de grup;
- ele cuprind: terapie cognitiv-comportamentală; terapie familială; psihoeducație.
In timpul episodului acut, oportunitatea unei astfel de interventii este discutabila. Nivelul
de dezorganizare al gandirii pacientului psihotic, tulburarile de perceptie (iluzii, halucinatii) sau
diminuarea, fie si partiala de intelegere critica a situatiei face interventia psihoterapeutică practic
imposibila.
Suportul psihologic de care pot beneficia astfel de persoane este recomndat să fie unul
bine structurat, care urmareste atingerea unor obiective precise, clar definite.
Pacientii, frecvent tineri, confruntati cu o astfel de experienta au nevoie in primul rand de
sustinere si din partea familiei, apropiatilor, pentru a accelera procesul de reinsertie familiala si
sociala a persoanei afectate.