1.

    Tulburări de limbaj
2.     Depresia
3.     Euforia
4.     Anxietatea
5.     Paratimiile 
6.     Tulburările mimicii
7.     Hipokineziile
8.     Sindromul de agitaţie psihomotorie
9.     Disprosexii
10.  Tulburări cantitative de percepţie 
11.  Iluziile
12.  Halucinaţiile psihosenzoriale
13.  Pseudohalucinaţiile
14.  Tulburări cantitative de memorie
15.  Paramneziile
16.  Tulburări cantitative de gândire prin creşterea ritmului ideativ
17.  Ideea obsesivă
18.  Ideea prevalentă
19.  Definiţia ideii delirante, exemple
20.  Starea confuzionala
21.  Neurolepticele
22.  Efectele secundare ale neurolepticelor
23.  Indicaţii, contraindicaţii ale neurolepticelor
24.  Tranchilizantele
25.  Antidepresivele 
26.  Schizofrenia paranoidă
27.  Schizofrenia catatonică
28.  Schizofrenia hebefrenică (dezorganizată)
29.  Schizofrenia nediferenţiată
30.  Schizofrenia reziduală
31.  Ipoteze etiologice în schizofrenie
32.  Principii de tratament in schizofrenie
33.  Tulburarea delirantă
34.  Particularităţi clinice ale tulburării depresive majore (episodul depresiv major)
35.  Ipoteze etiologice ale tulburărilor afective 
36.  Episodul hipomaniacal
37.  Episodul maniacal
38.  Distimia 
39.  Conduita suicidară
40.  Delirium tremens
41.  Demenţa Alzheimer
42.  Demenţa vasculară 
43.  Demența frontotemporală
44.  Demența Parkinson
45.  Enumeraţi complicaţiile psihiatrice ale alcoolismului
46.  Enumerați tulburările psihice induse de consumul de substanțe
47.  Sevrajul la opiacee
48.  Sevrajul la cocaină
49.  Toxicomania la benzodiazepine
50.  Atacul de panică 
 51.  Agorafobie
52.  Fobia specifică
53.  Fobia socială
54.  Caracteristicile clinice ale tulburări anxioase generalizate
55.  Caracteristici clinice ale tulburării obsesiv-compulsive
56.  Caracteristici clinice ale tulburării de stres posttraumatic
57.  Tulburare de somatizare
58.  Tulburare somatoformă nespecificată
59.  Tulburare de conversie
60.  Hipocondria
61.  Tulburarea corporală dismorfică
62.  Tulburările de personalitate, definitii, clasificare, criterii generale de diagnostic
63.  Tulburarea de personalitate de tip paranoid (senzitiv)
64.  Tulburarea de personalitate de tip histrionic
65.  Tulburarea de personalitate de tip narcisic
66.  Tulburarea de personalitate de tip evitant
67.  Tulburarea de personalitate de tip dependent
68.  Tulburarea de personalitate de tip antisocial
69.  Tulburarea de personalitate de tip schizoid
70.  Tulburarea de personalitate de tip borderline  (instabil emoţional)
71.  Tulburarea de personalitate de tip obsesiv- compulsiv
72.  Tulburarea de personalitate de tip schizotipal
 

REZOLVĂRI:

1. TULBURĂRILE DE LIMBAJ

Definitie = schimbul de informatie dintre doua elemente (definitia cibernetica a

comunicarii) se bazeaza, in cadrul comunicarii interumane, pe ansamblul specific de
procese psihomotorii in care canalul principal este cel verbal, la care se adauga
canalele non-verbale
Prezenta limbajului ca modalitate de comunicare verbala da specificitate
intercomunicarii umane, oferindu-i o polivalenta semnificativa infinita.
Comunicarea non-verbala se realizeaza prin utilizarea unor mijloace cu functie de
semnalizare – tinuta, mimica, atitudine, care completeaza sau „inlocuiesc” uneori
limbajul. Cel mai adesea are o functie de complementaritate fata de limbaj.

Tulburari de debit verbal:

 hiperactivitatea verbala simpla (bavardajul): continut psihopat - fluxul de cuvinte
este crescut; circumstante de aparitie - normal, tulburari de personalitate
 logoreaa: continut psihopat - cresterea ritmului si debitului verbal; circumstante
de aparitie - manie (tulburare bipolara), tulburare deliranta
 hipoactivitatea simpla - continut psihopat - vorbirea are un aspect ezitant si
monoton; circumstante de aparitie - persoanele timide, tulburarea de
personalitate de tip obsesiv-compulsiv;
 inactivitatea totala - mutismul: continut psihopat - absenta vorbirii legata de un
factor afectiv, fara a se datora unei leziuni a centrilor sau organelor vorbirii;
 circumstante de aparitie - tulburare de personalitate de tip histrionic si starile
reactive, schizofrenia catatonica, stuporul din depresia severa, stari confuzionale;
 tahifemia - continut psihopat - accelerare ritmului limbajului, circumstante de
aparitie - insomnie, stari de agitatie;
 bradifemia - continut psihiopat - incetinirea limbajului; circumstante de aparitie -
depresie, demente, retard mintal, epilepsie;
 ritmul neregulat - baraj verbal (discontinuitate corespunzatoare barajului ideativ),
balbism - circumstante de aparitie - schizofrenie, tulburari nevrotice si de
neurodezvoltare;

Intonatia

Intensitatea vorbirii:
 vorbirea cu voce tare, exclamatiile, vorbirea cu strigate (agitatie, tulburarea
deliranta, hipomanie, manie)
 vorbirea soptita (depresie, tulburare de personalitate histrionica)
Coloratura vorbirii se concratizeaza prin vorbire monotona (depresie), afectata, puerila,
manierista (schizofrenie).
Tulburarile fonetice - reprezentate de balbism, rotacism, rinolalie.
 in afectiuni neruologice : boala Parkinson, boala Wilson, coree
 in afectiuni psihice: tulburare de personalitate histrionica, tulburari anxioase,
schizofrenie, demente.

Tulburarile semanticii si sintaxei

Paralogismul este un cuvant normal, dar utilizat in sens diferit de cel uzual.
Neologismul este un cuvant nou, creat din mecanismele obisnuite de formare a
cuvintelor noi: (compozitia simpla, contaminare, fuziune a unor fragmente de cuvinte).
Embololalia este insertia intr-un discurs normal a unuia sau mai multor cuvinte straine
frazei, care revin periodic.
Agramatismul (Kussmaul) este limbajul lipsit de articole, conjunctii, prepozitii, redus la
un schelet de “stil telegrafic”.
Paragramatismul (Bleuler) consta in expresii bizare si neoformatii verbale, plecand de la
radacini corecte.
Elipsa sintactica: suprimarea unor cuvinte sau a prepozitiilor care ar da sens frazei, ale
carei elemente principale ramane incluse in structura ei.
Onomatonomia: repetarea obsedanta a unuia sau a mai multor cuvinte, in general
grosolane.
Asintaxia: limbajul lipsit total de structura gramaticala, constand dintr-o succesiune de
cuvinte care isi pastreaza insa semnificatia.
Stereotipiile verbale: repetarea uniforma de cuvinte izolate sau grupate invariabil cu un
caracter ritmat, regulat, monoton.
Ecolalia: repetarea cuvintelor interlocutorului, de obicei asociata cu reproducerea
intonatiei.
Psitacismul: vorbirea total lipsita de sens, “de papagal”.
Verbigeratia: debitarea autonoma de cuvinte fara legatura, fragmente de fraze sau fraze
intregi nelegate intre ele, cu deformarea sintaxei, cu neologisme ce fac limbajul
incomprehensibil.
Toate aceste tulburari izolate sau grupate se intalnesc in: schizofrenie, tulburare
deliranta, afazii, demente.

Tulburari ale expresiei grafice

Hiperactivitatea (graforeea) - nevoie irezistibila de a scrie

Se manifesta simultan cu logoreea (uneori ele pot fi disociate). Apare in manie (pacientii
scriu pe coli, fete de mese, pereti), in schizofrenie; in tulburarea deliranta, in diferite
tulburari de personalitate.
Intoxicatia cu cuvant = reprezinmta o varianta particulara de graforee, intalnita in
demente, in schizofrenia dezorganizata (hebefrenia).
Inactivitatea (refuzul scrisului) = in general asociata cu mutismul, dar exista uneori o
disociatie intre acestea, subiectul refuzand sa vorbeasca, dar acceptand sa scrie.

Tulburari ale morfologiei scrisului

Tulburari ale caligrafiei = micografoo, macrografii, manierisme, stereotipii.

Tulburari ale dispunerii textului in pagina = scris in cerc, in patrat, adnotari bizare.
Policromatografia = subiectii scriu folosind mai multe culori atunci cand nu este cazul.
Tulburari semantice ale expresiei grafice = neografismele, paragrafismele,
embolografia, schizografia, pseudografia, ermetismul (semne cabalistice, simbolice),
grifonajul (scrisul este transformat intr-o mazgalitura).

2. DEPRESIA

Definiție – o prăbușire a dispoziției bazale, cu actualizareatrăirilor neplăcute, triste,

amenințătoare.

Sindromul depresiv include:

 dispoziția depresivă 
 încetinirea proceselor gândirii
 lentoare psihomotorie
 simptome somatoforme

 Simptomele depresiei

Dispoziția depresivă este trăită ca “tristețe vitală” (Schneider), pierderea sentimentelor,

golire și neliniște interioară.
Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de:
 incapacitate decizională
 conținut ideativ depresiv, ruminații
Ideația poate lua forma ideilor delirante de culpabilitate, de inutilitate, de ruină, gânduri
recurente de moarte.
Lentoarea psihomotorie este caracterizată prin:
 încetinirea mișcărilor
 scăderea expresiei și mobilității mimice (hipomimie,
amimie)
 dificultate de verbalizare (de a vorbi)
 tendință de a se complace în activități fără scop (inerție
psihomotorie)
Simptomele auxiliare de expresie somatică se traduc printr-o tulburare a vitalității:
astenie, lipsa de vigoare fizică, insomnie, inapetență și scadere în greutate, tulburări ale
dinamicii sexuale.
Tulburările somatice: hiposalivație, dureri epigastrice, meteorism, constipație sau
diaree, greutate în respirație, disconfort precordial, tulburări de ritm cardiac, amețeli,
cefalee, dureri difuze în regiunea tractului uro-genital, amenoree.

 Tipuri de depresie

Depresia este fenomenul psihopatologic cel mai frecvent întâlnit în practică

Se poate descrie o depresie de intensitate nevrotică și o depresie mai severă, de
intensitate psihotică

a. Depresia de intensitate psihotica

Elementele sindromului depresiv ating intensitatea psihopatologică maximă, modificând
personalitatea și comportamentul în sens psihotic.

Apare în:
 tulburarea depresivă majora (recurentă) – cu elemente psihotice
 tulburarea bipolară – episod depresiv sever cu elemente psihotice
la debutul demențelor

b. Depresia mascată

Termenul se referă la depresiile al caror tablou clinic este dominat de

simptome fizice.
Este definită ca boală depresivă în care simptomele somatice ocupă primul plan sau în
care simptomele psihice sunt în al doilea plan.
În practică poate întârzia diagnosticul unei depresii și deci tratamentul corect al
acesteia.

 Depresia și bolile somatice

Simptome depresive semnificative clinic sunt decelabile la aproximativ 12-36% dintre

pacienții cu boli somatice.
Daca prezintă o tulburare depresivă, ea trebuie tratată ca o condiție
independentă.
Depresia trebuie identificată și tratată concomitent cu o afecțiune somatică, întrucât
influențează atât evoluția bolii somatice cât și calitatea vieții pacientului respectiv.
Când o tulburare depresivă este comorbidă cu o boala somatică se pot întâlni
următoarele situații:
 boala somatică determină depresia – de ex. hipotiroidia
 boala somatică poate determina depresia ca o reacție psihologică – de ex la
persoanele care au cancer (deși pot interveni și mecanisme biologice)
 boala somatică are radăcini comune cu depresia – de ex. diabetul (mecanisme
fiziopatologice comune)

3. EUFORIA

Euforia este reprezentată de o creștere a dispoziției, care are o tonalitate afectivă

pozitivă, expansivă - hipertimie pozitivă.
Trebuie făcută o distincție între euforia/veselia normală și cea simptom (patologică).
Ea nu apare izolată, ci în cadrul unui sindrom – sindromul maniacal:
 dispoziție euforică
 accelerarea proceselor gândirii
 neliniște psihomotorie
 simptome somatoforme

Dispoziția euforică este caracterizată prin bucuria de a trăi, optimism debordant,

sentimente de omnipotență și încredere nelimitată în forțele proprii.
Dispoziția euforică prezintă o mare labilitate emoțională, subiectul trecând rapid de la
bucurie la stări de plâns, furie, agresivitate.

Accelerarea proceselor gândirii se manifestă prin:

 accelerarea ritmului gândirii (tahipsihie)
 accelerarea reprezentărilor mintale
 fuga de idei, cu asociații superficiale, făcute intr-un mod elementar (rime, jocuri
de cuvinte)
 hipoprosexie voluntară cu aparentă hiperprosexie spontană
 exaltarea imaginativă se poate manifesta prin: idei de invenție, de grandoare,
mistice
 limbajul reflectă dezorganizarea gândirii maniacale, abundă în jocuri de cuvinte,
onomatopee, ironii, înlănțuite într-un flux continuu.

4. ANXIETATEA

Definită ca “teama fără obiect” (Janet) manifestată prin:

 neliniște psihomotorie
 modificări vegetative
 disfuncții comportamentale
Contribuie la activarea mecanismelor de alertă ale organismului și la pregătirea pentru
acțiune;
În fața unei situații nou apărute anxietatea ne ajută, în mod obisnuit, să ne adaptăm:
mobilizare a forțelor;
Anxietatea patologică

Anxietatea patologică prezintă următoarele caracteristici:

 este nemotivată
 se referă la un pericol iminent și nedeterminat, față de care apare o atitudine de
așteptare (stare de alertă)
 este însoțită de convingerea neputinței și de dezorganizare în fața pericolului
 asocierea unei simptomatologii vegetative generatoare de disconfort somatic
 se declanșează astfel un cerc vicios prin care anxietatea se autoîntreține
 circumstanțe patologice ale anxietății

Anxietatea se întâlnește în următoarele circumstanțe patologice:

 tulburările anxioase
 depresie
 schizofrenie, tulburare delirantă și alte tulburări psihotice
 demențe

Echivalențe somatice ale anxietății

 Excitarea sistemului nervos simpatic:

 paloare
 midriază
 transpirații

 Simptome gastro-intestinale:
 gură uscată
 scăderea apetitului alimentar
 dificultăți de deglutiție
 crampe abdominale
 diaree

 Simptome respiratorii:
 respirație dificilă
 tahipnee
 senzație de constricție toracică
 simptome cardio-vasculare
 tahicardie
 creșteri ale tensiunii arteriale
 jena precordială

 Simptome genito-urinare:
 micțiuni imperioase și frecvente
 tulburări de erecție
  disconfort menstrual

 Simptome neuro-musculare:
 tremor fin al extremităților
 dureri musculare

 Tulburări de somn – mai ales insomnii de adormire

Tipuri de anxietate

1. Anxietatea liber flotantă – generalizată, nefocalizată, invadează viața subiectului

2. Atacul de panică – anxietate acută, intensă, în crize paroxistice
3. Anxietatea focalizată sau fobiile – teama irațională, patologică, față de stimului
inofensivi (obiect, situație, fenomen) față de care subiectul are critică și față de
care dezvoltă atitudini de evitare.

Exemple: fobiile simple, fobia socială

5. PARATIMIILE

Tulburări ale emoțiilor elaborate

Paratimiile – modificări predominant calitative ale emoțiilor elaborate, caracterizate prin
inadecvarea extremă, față de context, a dispoziției, sentimentelor, trăirilor afective.
Apar în: schizofrenie, demențe, tulburare delirantă.

6.  TULBURĂRILE MIMICII

MIMICA = Reprezintă un tip de comunicare non-verbală folosind drept suport expresia

facială și modificările acesteia având o importantă determinare socio-culturală si etnică.

Tulburarile mimicii:
1. Hipermimiile: manie, tulburare delirantă
2. Hipomimiile: sindromul catatonic din schizofrenie sau din depresie, retard mintal
3. Paramimiile sunt reprezentate de disocieri dintre limbaj și expresia mimică;
 sunt specifice schizofreniei și pot imbrăca aspectul surâsului schizofren,
prostratiei, furtunilor mimice, incoerenței mimice, mimicii impulsionale,
manierismelor și stereotipiilor.

7. HIPOKINEZIILE

DIMINUAREA ACTIVITĂŢII MOTORII

Inhibiţia motorie (hipokinezia, bradikinezia) constă în încetinirea până la dispariţie a

activităţii motorii.
Apare în:
 depresie
 schizofrenie (forma catatonică în special)

8. SINDROMUL DE AGITAȚIE PSIHOMOTORIE

Forma extremă a hiperkineziei este agitaţia psiho-motorie = dezorganizare globală a

conduitei, concretizată prin acte motorii necoordonate, desfăşurate aleatoriu şi corelate
cu dezorganizarea altor procese psihice ca de exemplu gândirea.

Apare în :
-stări confuzionale
-stări maniacale
-schizofrenie
-epilepsie

9. DISPROSEXII

Tulburările atenției = disprosexii

A. DISPROSEXII CANTITATIVE:

- HIPERPROSEXII – exagerarea orientării selective a

activității de cunoaștere
- HIPOPROSEXII – diminuarea orientării selective a
activității de cunoaștere
- APROSEXII- dispariția oricăror capacitați prosexice

B. DISPROSEXII CALITATIVE - PARAPROSEXII

 Interesează atât atenția voluntară, cât și cea involuntară sau habituală.

A. DISPROSEXII CANTITATIVE

1. HIPERPROSEXII

 Cu caracter general, se reflectă asupra întregului comportament:

- stări maniacale;
- stări de excitație de diverse etiopatogenii;
- stări de intoxicație ușoară – cu alcool, cofeină,eter situații de risc vital creșterea
interesului general.
  Cu caracter selectiv – se reflectă într-un anumit sector al vieții psihice sau sub un
anumit conținut ideativ :
 la depresivi – atenție concentrată asupra ideației depresive, amintirilor triste;
 la hipocondriaci – atenție centrată asupra stării de sănătate, a senzațiilor din
organism
 la cei cu tulburări delirante – atenție concentrată pe temele delirante;
 la fobici, obsesionali – concentrare asupra fobiilor, obsesiilor, de la care nu-și pot
distrage atenția.

2. HIPOPROSEXII

= scăderea capacitații prosexice, diminuarea cantitativă a orientării selective a activității

de cunoaștere; poate avea intensitate variabilă.

Intensitatea maximă = aprosexie – dispariția oricărei capacitați prosexice - stări

confuzionale grave.

Apar în:
 stări de surmenaj;
 stări de iritabilitate;
 stări de anxietate.

Funcționare cognitivă globală modificată:

- nedezvoltarea cognitivă;
- deteriorare cognitivă;
- schizofrenie – debut sau în cadrul evoluției
deteriorative;
- în stări confuzionale – grade diferite.

B. PARAPROSEXII (DISPROSEXII CALITATIVE)

Reprezintă disocierea dintre atenția spontană și cea voluntară (de concentrare).

 Manie – creșterea atenției spontane și scăderea atenției voluntare.

 Atac de panică
 Stări fobice
 Persoane normale – când concentrarea este maximă pe un anumit eveniment,
față de care subiectul este foarte motivat, restul detaliilor din ambianță sunt mai
mult sau mai puțin ignorate.

10. TULBURĂRI CANTITATIVE DE PERCEPȚIE

Tulburări predominant cantitative:

- hiperesteziile
- hipoesteziile
- sinesteziile
- agnoziile

Tulburări cantitative

1. Hiperestezia este reprezentată de scăderea pragului senzorial. Este resimțită de

subiect ca o creștere neplăcută a intensității senzațiilor, privind un singur
analizator sau ansamblul lor – hiperestezie generală. Se întâlnește în surmenaj,
neurastenii, debutul unor afecțiuni psihotice, debutul bolilor infecțioase,
hipertiroidie, intoxicații.

2. Hipoestezia reprezintă creșterea pragului senzorial, însoțită de diminuarea

intensității senzațiilor, cu scăderea numărului de excitanți receptați. Se întâlnește
în stări reactive, depresie, accese paroxistice de isterie, oligofrenii, tulburări de
conștiință mai ales cele cantitative, hipnoza, schizofrenie.

3. Sinestezia constă în perceperea simultană pe o cale senzorială diferită a unui

stimul receptat la nivelul unui analizator (ex. audiție colorată). Apare în intoxicații
cu mescalină, psilocibină, LSD, cocaină.

4. Agnoziile reprezintă deficite psiho-senzoriale, care determină incapacitatea

subiectului de a recunoaște obiectele după calitățile lor senzoriale, analizatorii
(receptorii periferici și căile) fiind intacți.

11.ILUZIILE

Iluzia este o percepție cu stimul real și specific, denaturată (deformată)

   •Această deformare privește mai mult calitățile senzoriale decât identificarea sau
sensul elementelor percepute
   •Percepţia este completată imaginativ; cu cât denaturarea este mai globală,
semnificația patologică este mai importantă 
   •Iluziile apar frecvent la subiecții normali, care recunosc și corectează ușor sensul
deformării perceptive.
   •În iluziile patologice, subiectul nu încearcă să corecteze percepția deformată,
considerând-o veridică
   •Sunt adesea însoţite de interpretare delirantă, de superficializarea atenției, memoriei
și/sau a proceselor asociative

Iluziile au fost deci clasificate în: iluzii fiziologice și iluzii patologice:

 
 ILUZIILE FIZIOLOGICE – se produc prin modificarea condițiilor perceptive (obiective),
a mediului perceptiv sau a condițiilor interne (subiective).
         •Iluzii prin modificarea condițiilor interne (subiective):
         •prin tulburări de atenție (false identificări);
         •din stări afective (frică, anxietate, euforie);
         •modificări fiziologice ale stării de conștiență - iluzii hipnapompice și
hipnogogice;stări de oboseală, suprasolicitare și surmenaj

ILUZIILE PATOLOGICE

Clasificarea iluziilor patologice dupa modalitatile senzoriale:

• Exteroceptive:vizuale;auditive;gustative;olfactive;haptice/tactile

• Proprioceptive

• Interoceptive

ILUZII PATOLOGICE VIZUALE:

Cele mai frecvente

•Metamorfopsii  - impresia deformată a obiectelor și spațiului perceput ex: macropsii,

micropsii

•Pareidoliile – sunt iluzii caracterizate prin deosebita intensitate și vivacitate a

fenomenului iluzoriu (“entitate materială”, Jaspers) în care complementul imaginativ al
percepţiei atinge gradul maxim de bogăție.
•Sunt percepții deformate, anxiogene, întâlnite la copii, în delirium tremens, epilepsie,
schizofrenie, infecții, post TCC

•Falsele recunoașteri – identificarea greșită a diferitelor persoane

               Apar in: stări maniacale, intoxicații acute, stări confuzionale, sindromul

Korsakov, sindroame demențiale (Alzheimer)

•Fenomenele de tip deja văzut, cunoscut, trăit

•Falsele nerecunoașteri – fenomenele de tip niciodată văzut, cunoscut, trăit - apar
frecvent în patologia lobului temporal

•Iluziile de persoană sunt erori de identificare a persoanelor și apar în sindroame

delirante sau lezionale:

   - iluzia sosiilor (sindr. Capgras/Capgras- Serieux), sindrom delirant care are ca

mecanism falsa identificare + interpretare delirantă; apare în schizofrenie,
tulburare delirantă, leziuni de emisferă dreaptă

   - iluzia Fregoli – delir de persecuție, de urmărire, în care un unic persecutor

poate lua înfățișări diferite; apare în aceleași circumstanțe patologice menționate
mai sus

ALTE ILUZII PATOLOGICE:

•Auditive- cantitative sau calitative

•Gustative și olfactive- de obicei asociate (perceperea eronată a gustului/mirosului unor

substanțe) – schizofrenie, tulburare delirantă – de obicei asociate ideației delirante de
otrăvire

•Viscerale sau interoceptive – perceperea eronată a funcționarii unor aparate sau

organe

•Proprioceptive – iluziile de modificare a schemei corporale – perceperea eronată a

formei, dimensiunii, greutății, poziției (tulburare totală sau parțială de schemă
corporală); apar în patologia parieto-occipitală, schizofrenie (dismorfofobie), patologia

obsesivo-fobică, intoxicații, stări confuzionale  

CENESTOPATIA

•Include tulburări ale propriei cenestezii a individului (sensibilitate corporală generală),

care, în mod normal este resimțită ca o stare de confort

•Cenestopatia este o iluzie internă, constând în senzații corporale diverse, care

sugerează afecțiuni medicale, având oarecare similaritate cu senzațiile care au un
substrat anatomo-fiziologic.
•Ele constau în senzații neplăcute (arsuri, dureri, parestezii, furnicături, înțepături),
difuze, migratorii, fără un substrat organic obiectivabil

•Pacienții le descriu cu o participare emoțională importantă

•Se întâlnesc în sindroame hipocondriace, tulburări somatoforme, stări anxioase,

depresive, la vârstnici

12.HALUCINATIILE PSIHO-SENZORIALE

Sunt definite clasic drept “percepții fără obiect” (Ball)

•au caracter de senzorialitate,

•se proiectează în spațiul perceptiv,
•subiectul crede în realitatea lor

Clasificarea Halucinatiilor:

•Halucinații exteroceptive: auditive, vizuale, olfactive, gustative, tactile, autoscopice,

transpuse

•Halucinații interoceptive (viscerale)

•Halucinații proprioceptive (motorii, kinestezice)

•Halucinațiile psiho-senzoriale sunt adesea combinate, adică interesează mai mulți
analizatori în același timp;

•Halucinațiile vizuale și auditive, cele olfactive și gustative, tactile și corporale sunt cel
mai adesea asociate;

•În patologia de intensitate psihotică a vârstnicilor (demență, tulburare delirantă) apar

frecvent halucinații corporale, localizate în special în zonele genitale, asociate cu
halucinații olfactive.

13.Pseudohalucinatiile

•Sunt definite ca auto-reprezentări aperceptive, caracterizate prin incoercibilitate,

automatism şi exogenitate (Petit G.).

•Spre deosebire de halucinațiile psihosenzoriale, halucinațiilor psihice le lipsește

obiectivitatea spațială și caracterul de senzorialitate;

•Sunt localizate în gândirea proprie, în spațiul intrapsihic; neavând decât obiectivitatea

psihică;

•Datorită absenței caracterului de senzorialitate, prin contrast cu halucinațiile psiho-

senzoriale ele mai sunt denumite și pseudohalucinații.

•Diferă de reprezentările obișnuite prin caracterul de stranietate, de exogenitate.

•Bolnavul nu le percepe pe căile senzoriale obișnuite, ci le trăiește ca pe niște

fenomene străine, impuse din afară, care “i se fac” și cărora nu li se poate opune și pe
care nici nu le poate controla prin propria voință.
14.Tulburari cantitative de memorie:

-HIPOMNEZII

-AMNEZII

-HIPERMNEZII

1.HIPOMNEZII:

•Scăderea în diferite grade a funcției mnezice pana la amnezie (”uitare totală”)

•Apar frecvent în:

           - stări de oboseală

           - stări nevrotice

           - datorită unui deficit prosexic

            - patologia organică cu deficit cognitiv – prin nedezvoltare sau deteriorare
cognitivă

2.AMNEZII:

•Termen discutabil (Kurt Schneider – îl consideră inadecvat – “anularea totală a

funcțiilor mnezice nu există decât în imaginația romancierilor”)

•Clasificate după secvența temporală

  - amnezii de fixare- anterograde

  - amnezii  de evocare – retrograde

          - amnezie antero-retrograde

Legea regresiunii memoriei:

Se uită în ordine:

•evenimentele recente

•evenimentele mai îndepărtate

•afectele, sentimentele

•obișnuințele simple

Deteriorarea limbajului în sens invers evoluției:

      -  primul dispare limbajul ideilor, forma cea mai complexă a comunicării 

(numele proprii, numele comune, adjectivele, verbele, interjecțiile)

-limbajul emoțional

-limbajul mimico-pantomimic
*AMNEZIE LACUNARA

      •Hiatus mnezic temporar – lacună în evocarea trecutului

      •Se referă la o perioadă net delimitată de timp (ore, zile)

      •Apar:

              -stări confuzionale de diferite etiologii - AIT, TCC,

              -stări de beție patologică sau beție acută (stări „black-out”) etc

     •Pot fi :  

         -totale (stări comatoase, grand mal -GM)  

         -sau parțiale, când este menținută o   oarecare capacitate de înregistrare

*AMNEZII PSIHOGENE(elective/selective/tematice sau afectogene)

       •Reprezintă uitarea unui conținut. Amintirile au fost bine fixate, dar reproducerea lor
voluntară este imposibilă
       •Amintirile nu sunt dispărute, ci trecute în inconștient
       •De obicei uitarea se datorează trăirii afective negative de însoțire (psihogene/
afectogene)
       •Dispar odată cu modificarea împrejurărilor care le-au produs

•Apar:
•stări nevrotice
•tulburarea de personalitate histrionică
•tulburarea de stres posttraumatic
•doliu 

3.HIPERMNEZII

•Capacitate exagerată de evocare a amintirilor: multiple, tumultoase, apar mai 

ales involuntar, îndepărtând subiectul de la preocupările sale prezente esențiale
•Apar:
 -în stări cu încărcătură afectivă (negativ/pozitiv)
-tulburarea delirantă
-tulburarea de personalitate de tip paranoid
-stări febrile
- intoxicații cu eter, cloroform, barbiturice, amital, psihedelice

•Mentism- subiectul devine un spectator al desfășurării incoercibile și tumultoase ale

ideilor și amintirilor sale; orice efort prosexic de fixare a atenției este împiedicat de
derularea caleidoscopică a imaginilor pe “ecranul” conștiinței

Apare:

- stări de oboseală (poate constitui sursa insomniei)

- mentism hipermnezic exogen, xenopatic  (Chaslin)– din sindromul de automatism

mintal  
•Viziunea panoramică retrospectivă

-forța evocărilor atinge nivelul maxim,

-persoanele au impresia că își revăd cu rapiditate momente din întreaga viață

Apare:

-stări de risc vital

-stări confuzionale psihogene

-stări halucinatorii

-crize de epilepsie temporală

15.PARAMNEZIILE
Paramneziile sunt tulburari calitative ale memoriei.

•PSEUDOMNEZII -Tulburări ale sintezei mnezice imediate

           - criptomnezie
        - false recunoașteri
        - iluzia de nerecunoaștere
           - paramnezii de reduplicare
•ALLOMNEZII – Tulburări ale rememorării trecutului
            - pseudoreminiscențe
         - confabulații sau halucinații de memorie
         - ecmnezie
            - anecforie

*CRIPTOMNEZIA:

     •Se datorează scăderii capacității  de diferențiere între evenimente personale și 

străine, între evenimente trăite în realitate și cele citite, povestite etc.

     •Subiectul își atribuie materiale mnezice (auzite, citite) ex. lucrări, merite, 

realizări - ca fiind ale sale

    •Situația inversă -  înstrăinarea amintirilor - consideră că evenimentele trăite 

aparțin altcuiva

     •Apar:  schizofrenie, demență, tulburare delirantă

*Falsa recunoastere sau identificare si falsa nerecunoastere

       •Manifestate ca fenomene “deja” și “jamais” vu/ vecu/ pense/ entendu

       •Apar:  – stări de oboseală

             - stări confuzionale

              - stări maniacale

             - schizofrenie

             -epilepsie temporala

*PARAMNEZIA DE REDUPLICARE

      •Descrise de Pick – demențe

      •Re-identificare perpetuă a obiectelor, persoanelor, situațiilor trăite în prezent 

cu altele cunoscute, trăite anterior

      •Nu se realizează corelații între prezent și experiența anterioară, nu există 

continuitate între amintire și trăirea actuala, impresiile actuale sunt confundate cu 

amintirile

    

  *ALLOMNEZIILE

       •Sunt falsificări mnezice retrospective - reproduceri ale unor evenimente din 

trecut pe care subiectul le trăiește în prezent

       •Pseudoreminiscențele
    - pacientul trăiește ca prezente evenimente care au avut loc în trecut; nu 
recunoaște timpul și spațiul în care s-au petrecut

  *ECMNEZIILE
     
       •Tulburare globală de memorie, incapacitate de a deosebi imaginarul de real, 
confundă trecutul cu prezentul
       • Confuzie care cuprinde întreaga existență a bolnavului; întreagă 
personalitate a subiectului se întoarce la perioade trăite cu mult timp înainte
       •Apar:
           -demențe
           -stări confuzionale
           -epilepsie temporală

*CONFABULATIILE
       •“Halucinații de memorie”
        •Reprezintă imposibilitatea de a deosebi realul de imaginar
        •Subiectul reproduce evenimente imaginare (pe care nu le-a trăit), nu spune 
adevărul, dar nici nu minte, pentru ca nu știe că minte, are convingerea deplină că 
ceea ce susține este real
        •Forme: de jenă, mnestice, fantastice, onirice
        •Apar : sindrom Korsakov, demente

*ANECFORIA

        •Reproducere mnezică prin “ridicarea valului” amnezic care acoperă o 

amintire; constă în reproducerea unor amintiri pe care le credea uitate, și pe care 
poate să și le amintească numai dacă primește unele informații ajutătoare
         •Apare: - în stări de oboseală
           -  stări posttraumatice
           - demențe 

*SINDROMUL KORSAKOV

•Amnezie de fixare
•Dezorientare temporo-spatială
•Memorie sematică pastrată
•False recunoaşteri, pseudoreminiscențe
•Confabulații de jenă, uneori cu tematică de grandoare
•Dispoziţie euforică, logoree
Apare: - dependența la alcool (consum cronic de alcool)
              - intoxicaţii acute (CO)
             - TCC
             - infecții
             - tumori

16.  Tulburări cantitative de gândire prin creşterea ritmului ideativ       

          •Accelerarea ritmului gândirii

•înlănțuire cu o extremă rapiditate a ideilor în care numărul asociațiilor se 

multiplică, dar pierd în profunzime.
•evocările sunt exacerbate, dar sunt numeroase digresiuni, care întrerup firul 
principal al discursului, iar tulburările de atenție fac subiectul incapabil de a se 
concentra asupra unei teme precise.

17.Ideea obsesiva
          Se impun gândirii, o asediază și o invadează, recunoscute de subiect ca un 
fenomen parazit, fiind contradictorii cu personalitatea individului. În discrepanță cu 
valorile, credințele, educația persoanei. Prezența criticii asupra caracterului 
patologic al ideilor

18.Idile prevalente

•idei care se impun gândirii, dar care nu au intensitatea ideilor delirante

•reprezintă o gândire sau un grup de idei, care, ocupă primul loc în fața tuturor 
celorlalte gânduri.
•Convingere relativă,la contraargumente conținutul poate fi recunoscut ca 
necorespunzător realității

19.Definitia ideii delirante,exemple:

•în dezacord evident cu realitatea

•pacientul crede cu tărie în realitatea lor, sunt de neclintit
•sunt impenetrabile la argumentele logicii formale
•modifică trăirile, concepția despre lume și comportamentul pacientului

•Delir primar: - dispoziție delirantă

              - percepții delirante

               - idei delirante

•Idei delirante secundare – modificărilor perceptuale

                                 - modificărilor dispoziției

                                 - tulburărilor de memorie

           
20.Stari confuzionale

•Confuzia mintală simplă - ale cărei trăsături ar fi: pasivitatea, perplexitatea,

dezorientarea, lentoarea
•Stările confuzo-onirice (delirium, onirism) caracterizate prin agitaţie asociată de obicei
cu fenomene productive psihotice.
*ONIRISMUL:
• “Stare de vis patologic“, un vis trăit şi în acţiune, care invadează realitatea subiectului
şi faţă de care îşi modifică modul de comportament

•Subiectul are halucinaţii vizuale, realizând viziuni haotice şi discontinue. Uneori are
halucinaţii auditive, cenestezice şi tactile. Aceste fenomene  psihosenzoriale pot avea
drept punct de plecare cele mai mici stimulări din mediul ambiant

•Halucinaţiile sunt cel mai adesea neplăcute, terifiante, conţinutul lor este constituit
frecvent din scene de groază, zoopsice

•Caracteristică este convingerea subiectului faţă de aceste modificări perceptuale, de

care încearcă să scape prin agitaţie (chiar fugă), trăindu-le ca o agresiune extremă
•Exemplu: sevrajul alcoolic complicat cu delirium (delirium tremens) 

*ONEIROIDIA:

•Oneiroidia, este un amestec de real-vis, la care subiectul nu participă, ci asistă

• Înlănţuirea halucinaţiilor, ca şi interpretarea realităţii, au o anumită coerenţă şi în

genere mai multă sistematizare decât onirismul

•Nu este urmată de amnezie completă

CAUZELE CONFUZIEI MINTALE:

*Afectiuni intracraniene:
•traumatisme cranio-cerebrale
•hematom subdural
•epilepsie
•encefalopatii carenţiale
•afecţiuni meningeale (hemoragii meningeale, meningite febrile)
•afecţiuni cerebrale (encefalite, tumori cerebrale)
•accidente vasculare cerebrale 

*Afecţiuni generale:
•stări febrile (septicemii, febră tifoidă, pneumonie, erizipel, gripă, malarie)
•alcoolismul (intoxicaţia alcoolică acută,  delirium  tremens)
•toxicomanii (barbiturice, amfetamine, heroină)
•intoxicaţii medicamentoase (antiparkinsoniene, litiu, barbiturice, tranchilizante)
•intoxicații profesionale (arsenic, mercur, plumb, CO , insecticide)
2

•Intoxicaţii alimentare (ciuperci)

•Encefalopatii metabolice (diabet, insuficiență hepatică, insuficiență respiratorie,

insuficiență renală cronică, hipoglicemie spontană, porfirie acută intermitentă)

•Afecțiuni endocrine (tireotoxicoză, mixedem, hiperparatiroidie)

•Stări de șoc (postoperatorii, traumatice, cardio-vasculare)

•Boli sanguine (leucemii, anemii)

•Alte cauze (electrocutare, insolație, privare de somn, avitaminoze)

•În evoluția bolilor psihice (psihoze post-partum, schizofrenie, manie, depresie,

demență)

21. Neurolepticele

CLASICE (TIPICE)

-blocheaza sist dopaminergice centrale (nigrostriat, mezolimbic, mezocortical,

tuberoinfundibular) 

-unele au si act colinergica si noradrenergica =>ef neuro, neurovegetative,

neurohormonale 

-potenteaza efectele sedative ale altor depresoare centrale 

-act adesea si pe receptorii alfa-adrenergici 

-inconstant au activ anticolinergica, antihistaminergica, antiserotoninergica 

Clasificare: 

A. NL SEDATIVE: CLORPROMAZINA 

B. NL POLIVALENTE(incisive): HALOPERIDOL 

C. NL DEZINHIBITORII( act dezinhibatorie=doze mici ; act antideliranta=doze mari):

SULPIRID
ATIPICE
-Mecanism diferit de acțiune (antagonism 5HT2>D2)
•Specificitate mai mare pentru tractul mezolimbic față de ganglionii bazali
•Efecte secundare extrapiramidale <antipsihoticele tipice
•Medicamente de prima linie în tratamentul tulburărilor psihotice
Potențiale avantaje:
•Reducerea suicidalității în schizofrenie ( în special clozapină
•Reducerea fumatului ( în special clozapină
•Reducerea violenței ( în special clozapină
•Reducerea riscului de intoxicație cu apă
•Ameliorarea simptomatologiei pe termen lung
•Reducerea/absența riscului de aparitie diskinezie tardivă
•Ameliorarea aderenței terapeutice, ameliorarea calității vieții,reducerea numărului
recăderilor
•Posibil eficacitate pe un spectru mai larg de simptome (depresie,anxietate)

Clozapină (300 450 mg/zi max 900mg/zi)

Risperidonă (2 8 mg/zi)

Olanzapină (5 20mg/zi)

Ziprasidonă (40 160mg/zi)

Quetiapină (300 800 mg/zi)

Aripiprazol (10 30 mg/zi)

NEUROLEPTICE DEPOT
Sunt preparate cu eliberare lentă și regulată în organism
•Dozele utile sunt mai mici (aprox de 10x mai mici)
•Asigură o complianță crescută
•Reduc riscul recăderilor și respitalizărilor
•Prezentări și contact mai mult cu echipa terapeutică

Haloperidol decanoat
Flupentixol 
Zuclopentixol 
Risperidona
Olanzapină 
Aripiprazol 

22. Efectele secundare ale neurolepticelor

NL clasice:
•Sedare
•Hipotensiune
•Anticolinergice (constipație, retenție urinară , gură uscată , vedere încețoșată , afectare
cognitivă 
•Hiperprolactinemie (ginecomastie, galactoree, oligo/amenoree, disfuncții sexuale, acnee,
hirsutism, scădere densitate osoasă cu osteoporoză la adm. prelungită).
•Cardiovasculare: aritmii cardiace, prelungirea intervalului QT, aplatizarea undelor T,
hipotensiune ortostatică
•Crize comițiale (cele cu potență joasă)
•Sindrom metabolic (cele cu potență joasă)

-Pseudoparkinsonism (tremor, rigiditate, bradikinezie) reducere doze, înlocuire

antipsihotic, anticolinergice (Trihexifenidil)
-Akatisie (neliniște, plimbat excesiv, incapacitatea de a păstra poziția) beta
blocante (propranolol 20 80mg), benzodiazepine.
-Distonie (contracții spastice musculare cu crize oculogire, torticolis, retrocolis,
opistotonus, laringospasm). Anticolinergice, benzodiazepine.
-Diskinezia tardivă (mișcări anormale: mioclonii, tic, coreo atetozice, coreiforme,
predominant orofacial). Înlocuire medicament.

Sdr. neuroleptic malign:

•Rigiditate muscular ă sever ă
•Hipertermie (t>38 C)
•Instabilitate vegetativă
•Modificări ale nivelului conștienței
•Diaforeză , paloare, disfagie, tremor, incontinență urinar ă , agitație psiho motorie
•Delirium cu progresie spre letargie, stupor, comă
•Creșterea CK 

Tratament:

•Întreruperea neurolepticului
•Suportul funcțiilor vitale
•Dantrolene, bromocriptină .

NL ATIPICE
Creștere în greutate (≥7%)
•Creșterea riscului de rezistență la insulină
•DZ
•Hiperlipidemie
•Sdr neuroleptic malign
•Agranulocitoză 
•Sedare, somnolență
•Extrapiramidale

23. Indicaţii, contraindicaţii ale neurolepticelor

NL CLASICE

• Delirium
• Schizofrenie
• Tulburare schizo-afectivă
• Tulburare delirantă persistentă
• Manie
• Depresie psihotică
• Alte psihoze
• Tulburări discomportamentale

NL ATIPICE

• Schizofrenia
• Tulburarea schizo-afectivă
• Tulburarea afectivă bipolară
• Depresia psihotică
• Tulburarea delirantă persistentă
• Delirium
• Tulburări psihotice în demențe
• Tulburarea de personalitate tip borderline
• Tulburări discomportamentale violente

Amplificator al medicației de prima linie în:

• Depresie
• Tulburare obsesiv compulsivă
• Tulburarea de panică
• Tulburarea de anxietate generalizată

24. Tranchilizantele
→au efect hipnotic, sedativ, miorelaxant;
Clasificare:

Majore- posedă acţiune anxiolitică şi sedativă rapidă şi marcată, diapazon terapeutic mare,
influenţă negativă asupra reacţiilor psihomotorii, performanţei de muncă, coordonării fine a
mişcărilor.

(1) benzodiazepine ( cu efecte secundare mai putine, mai sigure in supradoza, mai putin
capabile de a induce dependenta; au 4 actiuni anxiolitica, miorelaxanta, anticonvulsivanta si
sedativ-hipnotica)
(2) nonBDZP
(3) cu actiune depresiva
(4) alte clase

Minore - Se caracterizează prin acţiune anxiolitică şi sedativă redusă,fără influenţe negative

vădite asupra reacţiilor psihomotorii, performanţei de muncă. Se utilizează în tratamentul
ambulator: propranolol, meprobamat.

• Benzodiazepinele

Indicatii:
• Anxietate
• Insomnie
• Agitație
• Manie
• Sevraj la etanol

Eficacitate
• Tulburare de panică, tulburare de anxietate generalizată
• Alprazolam (2-6mg), clonazepam (1-4mg)
• Eficacitate generală - atacuri de panică, evitare, anxietate anticipatorie
• Intrare rapidă în acțiune
Efecte secundare
• T1/2 lung- risc de acumulare și somnolență
• T1/2 scurt- risc de dependență și sevraj
-sedare, somnolență
-ataxie, afectare activității motorii, amnezie anterogradă

• Buspironă

• Utilizată in TAG
• Doze 30-60 mg/zi
• Profil bun al efectelor secundare
• Nu este asociată cu dependență
• Nu intra imediat în acțiune
• În unele cazuri pot reprezenta o alternativa f. bună a bzd

• Pregabalină

• Gabapentină, Tiagabină (adjuvanti)

25. Antidepresivele

Antidepresive triciclice și tetraciclice

I. Terțiare:

a. Amitriptilină

b. Clomipramină

d. Imipramină

e. Trimipramină

II. Secundare

a. Desipramină

b. Nortriptilină
c. Protriptilină

III. Tetraciclice
a. Maprotilină
b. Amoxapină
c. Mianserină

Indicatii:
• Depresia Majoră
• Depresia melancoliformă (imipramină, desipramină, clomipramină)
• Depresia cu simptome de anxietate (doxepină, amoxapină, maprotilină)
• Depresia atipică (imipramină)
• Depresia psihotică ( combinație cu AP)
• Depresia cronică, Distimia ( Imipramină and desipramină)
• TOC ( Clomipramină)
• Depresia la vârstnici (Nortriptylin)
• Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder (desipramină)
• Sdr de durere (triciclice, maprotilină)
• Enuresis nocturn (imipramină)
• Tulburarea de panică, tulburarea de anxietate generalizată(clomipramină,
imipramină)

Efecte secundare:
• Anticolinergice: gură uscată, constipație, vedere încețoșată, dificultăți urinare,
afectare cognitivă, delirium (supradozaj)
• Antihistaminice: sedare, creșterea apetitului, creștere în greutate, delirium
(supradozaj)
• Cardiovasculare: hipotensiune ortostatică; tahicardie; prelungire QTc; aritmie;
moarte subită
• Hepatic: hepatite acute toxice

3. Inhibitori specifici ai recaptarii serotoninei (ISRS)

a) Sertralină (50-200 mg/zi)
b) Fluoxetină (20-80 mg/zi)
c) Paroxetină (20-60 mg/zi)
d) Citalopram (20-80 mg/zi)
e) Escitalopram (10-30 mg/zi)
f) Fluvoxamine (100-300mg/zi)

Efecte secundare:
• Anxietate, nervozitate (mai ales la începutul tratamentului)
• Acuze g-I (dureri abdominale, constipație, diareee, modificări apetit)
• Dureri de cap, amețeală
• Tulburări sexuale (apetit, dinamica, ejaculare)
• Insomnie, somnoleță
• Oboseală, aplatizare afectivă (discutabil)

Indicatii:
• Depresie
• Tulburări de anxietate (generalizată, panică, toc, ptsd, anxietate socială)
• Altele:
- depresie în stări organice-stroke, post IMA, parkinson,
- schizofrenie-depresie, simptome negative
- Tulburări de personalitate -iritabilitate și agresivitate
• Tulburări de dezvoltare pervazive (autism)
• Abuzul și dependența de alcool

3. Inhibitori specifici ai recaptării Serotoninei și Norepinefrinei (ISNRS) :

a. Venlafexină
b. Desvenlafaxină
c. Duloxetină
d. Milnacipran

4. Inhibitori ai recaptării Norepinefrinei și Dopaminei:

- bupropion

5. Antagoniști ai receptorilor de tip 2 ai serotoninei și inhibitori ai recaptării

(SARI):
a.Nefazodonă
b.Trazodonă

6. Antagonist specific Norepinefrină/Serotonină (NaSSA):

- Mirtazapină

7. Inhibitori specifici ai recaptării Norepinefrinei (NRI):

-Reboxetină

8. Agonist de Melatonină:
-Agomelatină

9. Agoniști partial de Serotonină și inhibitori ai recaptării (Serotonine partial

agonist reuptake inhibitor (SARI)):
- Vilazodonă

10. Stimulatori selectivi ai recaptării serotoninei:

- Tianeptinum

11.Altele (acționând la nivelul multiplilor R pt. serotonină):

-Vortioxetină
26. Schizofrenia paranoidă 
-halucinaţii auditive, una sau mai multe idei delirante
- cel mai comun tip
- domină sindromul paranoid care este cel mai bine exprimat în faza acută a bolii
- există idei delirante de persecuţie, urmărire, otrăvire, control al gândurilor şi ideilor de către
ceilalţi, grandoare, misticism, misiune specială (reformă, mesianic), schimbare corporală
(delirante somatice), gelozie, filiaţie (naştere ilustră), invenţie, relaţie / referinţă (la media, TV,
oamenii pe stradă privesc pacientul cu ostilitate, suspiciune, „într-un fel anume”). Aceast aduce
la modificări profunde ale perceperii de sine şi a lumii, se pierd limitele sinelui.
• Debut mai tardiv decât Sk dezorganizată sau catatonică (spre 30 ani)
• Prognostic favorabil
• Răspuns mai bun la tratament

27. Schizofrenia catatonică

- tabloul e dominat de tulburările psihomotorii, reprezentate de elemente sau de totalitatea
sindromului catatonic care poate fi întrerupt de perioade de excitaţie violentă (raptusuri
catatonice): negativism, atitudine şi posturi bizare (pentru lungi perioade), rigiditate (posturi
rigide împotriva eforturilor de a fi mobilizat), flexibilitate ceroasă (menţinerea membrelor,
corpului, în poziţii impuse din exterior), sindrom: ecomimie – ecolalie – ecopraxie, stupor
(scăderea marcată a reactivităţii la ambianţă, cu reducerea mişcărilor şi activităţii spontane,
mutism), uneori stereotipii, uneori raptusuri (activitate motorie crescută, aparent fără scop,
neinfluenţată de stimuli exteriori –izbucnire brutală, irepresibilă, de raptus)

• Imobilitate: catalepsie - flexibilitate ceroasă, stupor

• Agitație psihomotorie
• Negativism (verbal, motor, alimentar)
• Stereotipii, bizarerii, manierisme
• Ecolalie, ecopraxie
• Formă actualmente rară
• Evoluție bună, dar atenție la risc de malnutriție, chiar risc vital

28. Schizofrenia hebefrenică (dezorganizată)

(comportament, vorbire dezorganizată, aplatizarea şi inadecvarea afectului)
- debut precoce, insidios (15 – 25 ani)
- domină alterarea afectivităţii (dispoziţie superficială, inadecvată, râs prostesc, nemotivat,
zâmbete bizare traducând o atitudine de autosatisfacţie, de nimic motivată, nătângă)
- halucinaţii efemere, fragmentare
- tendinţe la solitudine
- comportament lipsit de scop, imprevizibil, cu manierisme, grimase
- limbaj dezorganizat, stereotipii de fraze incoerente, acompaniate de râs, bufonerii prosteşti
- pronostic rezervat, tocire precoce a afectivităţii şi voinţei.
29. Schizofrenia nediferenţiată
(sunt prezente simptome psihotice active în absenţa criteriilor altor forme clinice)
- se întâlnesc elemente ale tulburării schizofrene de tip paranoid, catatonic, hebefrenic, dar nu
sunt conforme cu nici unul cu formele de mai sus, nu se diferenţiază nici o clară predominanţă a
unui set particular de caracteristici diagnostice.

30. Schizofrenia reziduală

(sunt prezente simptome negative; sunt absente semnele pozitive)
- corespunde stadiului tardiv, cronic, „cicatrizat” după multiple episoade paranoide acute, floride.
- constă în predominanţă a simptomelor negative, deficitare: lentoare psihomotorie,
hipoactivitate, tocirea afectivităţii (complet aplatizat), slabă comunicare non – verbală prin
sărăcire mimică cu privire indiferentă şi lipsa modulării vocii, postură pasivă, lipsa autoîngrijirii,
izolare socială, gândire sărăcită cu relaxarea asociaţiilor, alogie (gândire ilogică).

31.  Ipoteze etiologice în schizofrenie

• Factori biologici
• Factori genetici
• Factori psihosociali
• Modelul: stres-vulnerabilitate (diateză)

FACTORI BIOLOGICI
• Modificări structurale (anatomopatologic)
• Modificări ale receptorilor, neurotransmițătorilor, metabolismului
(imagistică: CT, RMN, PET, SPECT)
• Modificari electrofiziologice
• Disfuncții ale mișcărilor oculare, imunologice, endocrinologice

Modificări structurale și funcționale :

• Ventriculii cerebrali laterali
• Sistemul limbic
• Cortexul frontal
• Ganglionii bazali
• Lărgirea ventriculară, lărgirea șanțurilor corticale
• Modificări la nivelul sistemului limbic (reducerea volumului, tulburarea
arhitecturii celulare), talamusului (reducerea volumului, pierderi
celulare)
• Modificări ale arhitecturii celulare în zonele frontale și temporale

Concluzie:
Nu există un substrat anatomopatologic specific și omogen pt pacienții
cu schizofrenie, modificările nu sunt specifice, nu par progresive, sunt
relativ subtile

Hipofrontalitatea: asociată cu simptomele negative:

• Lărgirea ventriculilor cerebrali
• Reducerea volumului cortical
Modificările - discrete, neprogresive (majoritatea studiilor)

NEUROTRANSMIȚĂTORI
• Ipoteza dopaminergică: exces de activitate DA
• Eficacitate NL – antagoniști rDA: D2
• Substanțele care cresc DA - psihotomimetice
• Cercetările se extind la D1, D3, D4, D5
• Serotonină: NL novel (atipice) : 5HT2
• Acetilcolină, glutamat, GABA, etc.

Electrofiziologie:
• EEG
• PE (potențiale evocate - reducere P300)
Mișcările oculare:
• Anomalii ale mișcărilor de urmărire

GENETICĂ
• Studii de agregare familială
• Studiul gemenilor
• Studiul copiiilor adoptați
AGREGARE FAMILIALĂ
• Creșterea prevalenței schizofreniei la rudele subiecților bolnavi în
comparație cu prevalența din populația generală sau cea constatată la
rudele lotului martor
• Prevalența
• frate: 8%
• un părinte SK: 12% - rudele de grd I aprox 6,6%
• cu doi parinți: 40%
• gemeni dizigoți 10% (12%); gemeni monozigoți: 50% (47%)

FACTORI PSIHOSOCIALI
• Teorii psihanalitice
• Teorii legate de familie:
• double bind = dubla constrângere (Bateson)- mesaje contradictorii
• Emoția exprimată (expressed emotion, EE)
• Teorii sociale: cauză/efect ?

32.  Principii de tratament in schizofrenie

PRINCIPII TERAPEUTICE
• Definirea simptomelor de tratat
• Ce antispihotic (neuroleptic) a fost eficient în trecut sau în funcție de
efectele secundare
• Un singur antipsihotic (AP)
• Se tratează 4 - 6 săpt cu doze adecvate înainte de a decide că AP trebuie
schimbat
• Se începe cu doze suficiente, conform simptomatologiei și apoi se
ajustează în funcție de evoluția acesteia
• Ameliorarea unor simptome are loc în ore-zile, dar o remisiune durează
6-8 săptămâni
• Un răspuns terapeutic se obține la doze de 4-6 mg/zi haloperidol, 80%
dintre receptorii D2 fiind blocați; creșterea dozelor nu pare justificata
• Răspunsuri similare la: 10-15 mg olanzapină, 4-6 mg risperidonă

33.  Tulburarea delirantă

 Epidemiologie; Etiologie
-rară
-nu caută ajutor medical
-vârsta medie: 40 ani (18-90)
-factorii biologici sugerează implicarea sistemului
limbic, ganglionilor bazali
 Cameron – situații care favorizează dezvoltarea tulburării delirante
(găsesc explicația în sistemul delirant):
-se așteaptă la un tratament sadic
-neîncredere marcată, suspiciune marcată
-izolare socială
-Situații care accentuează invidia, gelozia
-Situații care scad auto-stima
-Situații care favorizează ruminațiile asupra unor explicații,
motivații
-Neîncrederea - posibil legată de un mediu familial constant ostil
-Mecanisme de apărare:
 Formațiunea reacțională: împotriva agresiunii, a nevoii de
dependență, de afecțiune
 negarea: evitarea conștientizării realității dureroase
 Proiecția: se apară de propriile impulsuri agresive, inacceptabile
-Hipersenzitivitatea, sentimentele de inferioritate + mecanisme de aparare --->
delir de grandoare

   Diagnostic CIM-10
-O idee/ un set de idei delirante altele decât cele considerate specifice schizofreniei (altele
decât cele total imposibile); ex: persecuție, grandoare, hipocondriace, de gelozie sau erotice
-Delirul - min. 3 luni
-Nu există halucinații persistente (pot apărea tranzitoriu)
-Dg dif: schizofrenia, tulb dispoziție (depresia), organice sau induse de substanțe
-Specificații pt subtipuri: persecuție, litigiu, auto-referință, grandoare, hipocondriace
(somatice), gelozie, erotomanie
   Diagnostic DSM-IV-R
-Delir non-bizar (posibil: idei de urmărire, otrăvire, infectare, a fi iubit, înșelat,
idei hipocondriace) - min 1 luna
-Criteriile A pt schizofrenie (halucinații, delir, dezorganizarea gândirii și a
activității, simptome negative) nu au fost niciodată îndeplinite; pot apărea
halucinații tactile, olfactive legate de delir
-în afară de impactul delirului, funcționarea nu este afectată
   
   Clinică
-Aspect: ținută corectă / excentrici, suspicioși, ostili
-Pot părea normali cu excepția sistemului delirant
! Clincianul nu trebuie să pretindă că acceptă delirul
-Percepția: nu au halucinații/iluzii persistente. DSM-IV-R – halucinații tactile, olfactive
concordante cu delirul. Rar: halucinații auditive
-Atenție, memorie, orientare : în limite normale
-Dispoziție: concordantă cu delirul (grandoare + euforie; persecuție + suspiciune); uneori
simptome depresive
-Gândirea:
 tulburări ale conținutului gândirii: delir sistematizat, conținut posibil (înșelat,
infectat, iubit)
 discurs frecvent logic; uneori circumstanțialitate
NB: trebuie verificată veridicitatea/falsitatea delirului
-Judecata, conștiența bolii: NU au conștiința bolii; de obicei aduși la spital de poliție,
familie, colegi
-Controlul impulsului: clinicianul trebuie să evalueze riscul de suicid, homicid, alte tipuri
de agresivitate, determinată de delir

34.  Particularităţi clinice ale tulburării depresive majore (episodul depresiv major)

CLINICA DEPRESIEI
-60% prezintă idei de suicid, 4-5% pana la 10-15% suicid reușit
-90% prezintă simptome de anxietate
-adolescenți, tineri: iritabilitate, tulburări de comportament,
abuz de substanțe
-vârstnici:-prevalența 25-50%
                -subdiagnosticată, subtratată
                -acuze somatoforme care pot masca depresia
                -pseudodemență
-Aspect: facies depresiv, lentoare psihomotorie
-Percepție: acuze somatoforme, simptome psihotice:
halucinații în formele severe
-Atenție și memorie: afectate (70-80%)
-Conștiința bolii: prezentă
-Gândire: lentoare, accentuarea fenomenelor obsesive, capacitate decizională redusă, ideație
cu un conținut negativ: inutilitate, incapacitate, culpabilitate, idei suicidare (de evaluat!!)

 Evaluarea ideației suicidare și a riscului suicidar:

-dacă pacientul are idei de suicid, dacă are un plan
-antecedente de tentative de suicid (personale, în familie)
-idei marcate de inutilitate
-abuz de substanțe
-izolare socială
-grad marcat de anxietate, panică, neliniste
-Insomnie

* majoritatea pacienților care s-au sinucis au fost consultați de un medic (nu neapărat psihiatru),
au căutat ajutor într-un interval de aprox. o lună înaintea tentativei;

-În formele severe: idei delirante congruente/incongruente cu dispoziția

-Dispoziție: depresie, anxietate, disforie, iritabilitate
-Activitate motorie: lentoare, fatigabilitate
-Ritm nictemeral: tulburări de somn
-Apetit alimentar: modificat

35.  Ipoteze etiologice ale tulburărilor afective ?

36.  Episodul hipomaniacal

EPISODUL HIPOMANIACAL – criterii de diagnostic

(durată - minim 4 zile)

-dispoziție euforică, expansivă, iritabilă

-autostimă crescută, grandoare
-scăderea nevoii de somn
-presiune de a vorbi
-distractibilitatea atenției
-neliniște
-implicare excesivă în activități care presupun riscuri -superficializarea judecății
-modificare în funcționarea persoanei
-tulburările sunt observabile de către ceilalți
-Nu duce la disfuncții importante, nu necesită spitalizare, nu are elemente psihotice.

37.  Episodul maniacal

EPISODUL MANIACAL – criterii de diagnostic

(durata - minim 1 săptămână)

-dispoziție euforică, expansivă sau iritabilă

-creșterea autostimei, idei de grandoare
-scăderea nevoii de somn
-logoree
-fugă de idei
-distractibilitate
-neliniște sau agitație psiho-motorie
-implicare excesivă în activități cu potențial nociv-superficializarea judecății: cheltuieli, investiții
-dezinhibiție pulsională (sexuală), comportament inadecvat
-Apare afectarea funcționării sociale, profesionale, familiale.

TRĂSĂTURILE EPISODULUI MANIACAL

În funcție de numărul și severitatea simptomelor
episodul maniacal poate fi:
-Episod maniacal (EM) ușor, moderat, sever
-EM sever fără/cu simptome psihotice
(congruente/incongruente cu dispoziția)

38.  Distimia 
 Rigiditatea afectivă este reprezentată de conservarea în timp, contradictorie cu
schimbările obiective, situaționale, a unei structuri afective; Se traduce în principal printr-
o disfuncție majoră a personalității, antrenând o rigiditate a sistemului de credințe și
valori, motivații etc care duc la reacții inadecvate la solicitările externe; Apare la anumite
tulburări de personalitate

 Sărăcirea afectivă este reprezentată de scădereă implicării emoționale, detașarea sau

pierderea relațiilor interpersonale; Apare în: schizofrenie, demențe, stări confuzionale,
tulburare de personalitate de tip antisocial

 Indiferentism afectiv (athimhormie) este reprezentat de scăderea accentuată a tonusului

afectiv și a capacității de rezonanță afectivă la ambianță; Apare în: schizofrenie,
întârziere mintală, demențe, stări confuzionale

 Labilitatea emoțională se caracterizează prin variații frecvente ale dispoziției, fără

legătură cu mediul

 Poikilotimie – variații ale dispoziției legate doar de starea afectivă a celor din jur

 Incontinența afectivă – trecerea bruscă, incoercibilă, de la o stare emoțională la alta

      Apar în: episoadele maniacale, întârzierea mintală, demențe, tulburări de personalitate

 Extazul – stare paroxistică de bucurie intensă, în timpul căreia subiectul rupe

comunicarea cu mediul. Este însoțit de o pantomimică ce exprimă această trăire
inaccesibilă celorlalți

     Poate apărea în: tulburările de personalitate, tulburarea

delirantă cu tematică mistică

39.  Conduita suicidară 

-Suicidul (sui=de sine, cidium=omorator) semnifică orice caz în care moartea rezultă direct sau
indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut de victimă însăși, care știe că trebuie sa producă
acest rezultat (Durkheim)
-Noțiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care înglobează suicidul
reusit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere, sindromul presuicidar
Conduitele pseudosuicidare – falsele suiciduri
 Din definiția suicidului rezultă că se consideră ca atare acel act căruia subiectul îi evaluează
consecințele
Implicit, nu vor fi cuprinse în această categorie decesele survenite în timpul stărilor confuzionale
(care sunt accidentale), stările crepusculare epileptice, stările demențiale

Factorii de risc
-Contextul psihosocial poate juca un rol predictiv în suicid
-Principalii factori de risc:
-Decesul unei persoane apropiate
-Despărțiri recente, divorț, eșec sentimental
-Evenimentele de viață psihotraumatizante, mai ales cele care implică umilirea
-Somaj, schimbări sau conflicte profesionale
-afecțiuni somatice cronice

-Abuz de alcool
-Izolare socială

Tentativa de suicid
-Tentativa de suicid este o urgență psihiatrică!
-Tentativa de suicid poate fi repetată și reprezintă un factor major de risc de suicid!
-Tentativele suicidare sunt, aparent, sinucideri ratate din diverse motive: mijloace de
sinucidere inadecvate, intervenția unor persoane
-Datele statistice arată însă că există diferențe semnificative în ceea ce privește vârsta
și sexul celor care nu reusesc
-Tentativa de suicid pare avea cel mai adesea semnificația unei nevoi crescute de
afecțiune din partea anturajului, față de care subiectul se simte izolat, respins

Echivalențele suicidare
-Sunt similare comportamentului suicidar prin caracterul simbolic, prin tendința la
autodistrugere, dar realizează o deturnare de la explicitarea pentru sine și pentru ceilalți a
actului:
   -Automutilări
   -Refuzul alimentar
   -Refuzul tratamentului
   -Așa numitele sinuciderii cronice: alcoolismul și toxicomaniile

40.  Delirium tremens

Delirium: debut brusc, evoluție scurtă, fluctuantă
DEFINIȚIE
-Tulburare a conștiintei și a funcțiilor cognitive, care se dezvoltă într-o perioadă scurtă de timp
-Este un sindrom !!!
-Majoritatea cauzelor - în afara SNC
-Subdiagnosticat, subtratat

DIAGNOSTIC
-Tulburarea conștiinței și scăderea capacității de concentrare, de menținere a atenției, de
comutare a atenției
-Tulburări cognitive:
   -Memoria recentă, mai puțin cea îndepărtată
   -Dezorientare temporospațială și la persoană
   -Tulburarea somnului, a ritmului nictemeral:
   -Insomnie, inversarea ritmului, accentuarea vesperală a
simptomelor, coșmaruri
   -Debut brusc, evoluție fluctuentă
   -Dovezi clinice (istoric, examinare somatică, neurologică) care
leagă simptomele de o suferință organică
   -Dispoziția: depresie, anxietate, iritabilitate, euforie
   -Apatie, perplexitate, agitație
   -Iluzii, halucinații, idei delirante fragmentare
->Diagnostic diferențial cu demența; se poate suprapune pe
demență
 sevrajul alcoolic se poate insoti de delirium= delirium tremens! (sevraj complicat cu delirium)

41.     Demenţa Alzheimer

 
Etiologie:
-       Genetică: antecedente heredocolaterale (AHC), monizigoții - 43%, proteina precursoare a
amiloidului
-       Anatomopatologic: atrofie difuză, amiloid
-       Neurotransmițători: hipoactivitate Ach, NE
 
Diagnostic:
·      deficite cognitive multiple:
-       tulburari ale memoriei (fixare, evocare) 
-       afazie (limbaj) 
-       apraxie (activitati motorii) 
-       agnosie (nu mai recunoaste obiecte, persoane - chiar membrii ai familiei sau propria reflectie
in oglinda);
-       dificultati in executarea sarcinilor (planificare, organizare);
·      disfunctie sociala/ocupationala, declin fata de nivelul anterior. 
Poate fi cu debut timpuriu: sub 65 ani sau cu debut tardiv: peste 65 ani. 
Se poate asocia cu: delirium, depresie, idei delirante.
            Clinică: 
Debutul este insidious. Inițial: fatigabilitate, dificultate în susținerea eforturilor
cognitive, dificultate în adaptare la nou. Progresiv sunt afectate: orientarea, memoria,
percepția, funcțiile intelectuale, judecata.
Memoria: recentă - nr de telefon, nume, evenimentele zilei apoi progresiv date
mai vechi, date personale importante (vârsta, date de naștere, adresa); pierd: chei,
acte; uită să închidă apa, gazul.
Limbaj (afazia): vag, stereotip, circumstanțial, anomie, mutism, ecolalie, palilalie.
Activitatea (apraxie): duce la dificultăți în sarcinile cele mai simple: îmbrăcat,
gătit, desenat (teste).
 Agnozia: nu mai recunoaște obiecte, persoane – chiar membrii ai familiei sau
propria reflecție în oglindă
Gândire: dificultate în abstractizare, în planificare, în adaptarea la sarcini noi
Orientarea: temporală, spațială - se rătăcesc în afara casei, apoi chiar și în casă
Modificări ale personalității: accentuarea trăsăturilor, iritabilitate, ostilitate, uneori
heteroagresivitate, comportament dezinhibat.
 
Risc de suicid - stadiul timpuriu
Halucinații (vizuale) și idei delirante (persecuție) - în 30% din cazuri
Depresie - mai ales la debut
Anxietate - frecvent
NB: vulnerabili la stresul fizic sau psihosocial
Durata medie de supraviețuire în d. Alzheimer - 8 ani
 
Terapie: 
-       Identificare + tratare boli coexistente
-       Control periodic săptămânal/ lunar
-       Evaluare risc suicidar, acte autoagresive
-       Evaluare posibilitate condus
-       Educarea familiei
 
Tratament psihosocial: art-terapie, dans-terapie, “reminiscence therapy”, terapie
cognitivă
 
Tratament medicamentos: 
-       Tratamentul specific demenței: donepezil, rivastigmină, galantamină – în stadiile ușoare și
medii; memantină – în stadiile medii și severe
-       Vit. E
-       agitație, delir: risperidonă – doze foarte mici
-       depresie: antidepresive
 
Deteriorare usoara (poate indeplini sarcini usoare):
-       ajutoare pentru orientare: calendar, jurnal etc;
-       restrictionare condus;
-       grup de suport pentru familie;
-       medicatie;
-       evaluare depresie, risc suicide;
-       testament, procura etc.
 
Deteriorare medie (necesita asistenta pentru sarcinile uzuale):
-       risc de accidente, caderi, incendii;
-       sa nu conduca;
-       tratament specific dementei, tratamentul depresiei, tratamentul agitatiei;
 
Deteriorare severa (incapacitare totala):
-       ajutor pentru imbracat, spalat, alimentare;
-       medicatia pentru dementa este mai putin  utila;
-       atentie la boli somatice;
-       eventual internare intr-o institutie specializata; 
-       30% din apartinatori fac depresie; 
-       personal calificat pentru ajutorul rudelor;
 
42.     Demenţa vasculară 
 
Etiologie: HTA, afecțiuni c-v, AVC minore multiple
Diagnostic: ca la Alzheimer + semne neurologice de focar
Elemente de laborator care indică o boala cerebrovasculară: infarcte multiple în
cortex și substanța alba - rol etiologic
Clinică: ca la Alzheimer + semne neurologice de focar
Tratament: ca la Alzheimer 
Există și forme mixte!
 
43.     Demența frontotemporală
44.     Demența Parkinson
 
45.     Enumeraţi complicaţiile psihiatrice ale alcoolismului
-       Intoxicaţia alcoolică 
o   tulburări comportamentale și psihologice: agresivitate, labilitate emoțională, tulburarea
judecății - legate de ingestie
o   dezinhibiție, iritabilitate
o   semne legate de ingestie: disartrie, lipsă de coordonare, ataxie, nistagmus, tulburări
de atenție, memorie, stupor, coma
o   risc de accidente
-       Sevrajul necomplicat
Reprezinta oprirea/ reducerea unui consum excesiv si indelungat. Simptome care
apar la ore/zile:
o   hiperactivitate autonoma: transpiratii, puls accelerat, HTA;
o   tremor extremitati - 6-8 h;
o   insomnia;
o   greata, voma, stare de rau;
o   cefalee;
o   iluzii, halucinatii tranzitorii, vizuale, tactile, auditive - 8-12 h;
o   agitatie psihomotorie;
o   anxietate;
o   convulsii (grand mal) 12-24 h;
o   se poate insoti de delirium (vezi criterii) 72 h – Sevraj complicat cu delirium (delirium
tremens).
-       Sevrajul complicat cu convulsii
-       Delirium tremens
-       Tulburarea psihotică indusă de alcool
-       Tulburarea amnezică persistentă indusă de alcool
-       SINDROMUL WERNICKE-KORSAKOFF(?)
o   Deficiență de tiamină (vit B1)
 o  Encefalopatia Wernicke (acută, neurologică): ataxie, confuzie, anomalii motilitate
oculară; se remite (spontan) în zile/săpt. sau evoluează către sindromul Korsakoff
(cronic): sindrom amnestic cronic -amnezie anterogradă, confabulație
o   Tratament: tiamină doze mari, 3-12 luni
 
46.     Enumerați tulburările psihice induse de consumul de substanțe
-       Intoxicaţii şi sevraj
-       Delirium
-       Tulburări psihotice
-       Tulburări de dispoziţie
-       Tulburări anxioase
-       Sindrom amnestic, Wernicke-Korsakoff
-       Tulburare demenţială
-       Disfuncţii sexuale
-       Tulburări de somn
 
47.     Sevrajul la opiacee
Oprirea sau diminuarea consumului de opiacee (opium, heroină, morfină, hidromorfonă,
codeină) determină apariția sindromului de sevraj, caracterizat prin următoarele:
-       la 8-10 ore de la ultima doză:
o   lăcrimare, rinoree, căscat, transpirații și dureri musculare, piloerecție (”piele de
curcan”), craving
o   greață, văsături, diaree, crampe abdominale, dureri musculare,
-       febră
-       insomnie
-       semne de excitabilitate de rebound a SNC: midriază, tahicardie, HTA, hiperemie cutanată
tranzitorie, mișcări involuntare
 
48.     Sevrajul la cocaină
Oprirea sau diminuarea consumului de cocaină duce la instalarea unui sindrom de
sevraj, caracterizat prin:
-       disforie, depresie, anhedonie, iritabilitate;
-       fatigabilitate;
-       cosmaruri;
-       tulburari de somn;
-       retard/agitatie psihomotorie;
-       cresterea apetitului.
 
49.     Toxicomania la benzodiazepine

 
Benzodiazepinele se asminitrează cel mai adesea oral, rar injectabil. Frecvent,
dependența este dezvoltată iatrogen, fiind prescrise de orice medic. Cel mai mare risc îl
are flunitrazepam. Este importantă educația pacientului privind durata limitată, posibilele
riscuri. 
Intoxicația cu benzodiazepine se manifestă prin: 
-       tulburări comportamentale și psihice: sedare, labilitate emoțională, agresivitate, afectarea
judecății
 -       disartrie
-       lipsa coordonării
-       nistagmus
-       tulburări de atenție și memorie
-       stupor, comă
Supradoza este mai puțin gravă decât la barbiturice. Se administrează Flumazenil,
care este un antagonist al benzodiazepinelor.
Sevraj:
-       Hiperactivitate autonomă: transpirații, puls accelerat, HTA
-       Tremor extremități
-       Insomnie
-       Greață, vomă
-       Iluzii, halucinații tranzitorii, vizuale, tactile, auditive
-       Agitație psihomotorie
-       Anxietate
-       Convulsii (grand mal)
Tratament: reducere treptată a dozelor, supraveghere, administrare de
anticonvulsivante (carbamazepine)
 
50.  Atacul de panică 
 
O perioada delimitata de frica intensa si disconfort, care atinge un maxim in aprox. 10
minute si se insoteste de 4 sau mai multe din urmatoarele: 
-       Palpitatii
-       Transpiratii
-       Tremor
-       Dispnee, senzatie de sufocare
-       Nod in gat
-       Durere/disconfort toracic
-       Greata/disconfort abdominal 
-       Ameteala, lesin
-       Derealizare, depersonalizare
-       Frica de-a pierde controlul sau de-a innebuni
-       Frica de moarte
-       Parestezii, amorteli, furnicaturi
-       Frisoane sau senzatie de caldura
Poate aparea din senin sau legat de anumite situatii.

51.  Agorafobie

Definitie: Agorafobia reprezintă anxietatea legată de locuri sau situații din care scăparea/ieșirea
poate fi dificilă sau în care ajutorul nu este la îndemână în cazul în care subiectul ar avea un atac de
panică/
Când apar? Situații tipice sunt cele în care subiectul este:
• singur în afara casei
• într-o mulțime, la rând, pe un pod
• într-un mijloc de transport

Aceste situațiile sunt evitate sau suportate cu greu/efort/anxietate sau chiar există varianta când
subiectul are nevoie de prezența unei alte persoane. Agorafobia poate sau nu să însoțească atacul
de panică.

52.  Fobia specifică

Definitie: Fobia specifică reprezintă frica marcată și persistentă, excesivă și nerezonabilă

declanșată de prezența unei situații/obiect sau de anticiparea acestora.
Caracteristici:
• Expunerea la stimulul fobic determină un raspuns imediat de anxietate - care poate avea
intensitatea unui atac de panică. 
• Subiectul recunoaște că teama este excesivă și nerezonabilă.
• Situația fobică este evitată/suportată greu
• Evitarea/anticiparea anxioasă/suferința interferează semnificativ cu viața subiectului
Tipuri:
• Fobie de animale
• Fobie de mediu: înălțimi, furtuni, apă
• Fobie de sânge/injecție; este o formă frecvent familială
• Fobie situațională: avion, lift, spații închise

53.  Fobia socială

Definitie: Fobia socială este definită ca o frica marcată și persistentă de situații sociale în care
subiectul vine în contact cu persoane necunoscute sau este supus unei posibile observații (critici).
Subiectul se teme că va acționa într-un mod jenant, are teamă de critică sau de o evaluare
negativă. Expunerea la respectiva situație socială ( vorbit în public, la tv, la telefon, întîlnirea cu
persoane noi) provoacă anxietate care poate avea intensitatea unui atac de panică.
Subiectul recunoaște că frica este excesivă și nerezonabilă de aceea situațiile respective sunt
evitate. Evitarea/anticiparea anxioasă/suferința interferează semnificativ cu viața subiectului.

54.  Caracteristicile clinice ale tulburări anxioase generalizate

Pacienții cu tulburari anxioase generalizate prezintă îngrijorare și anxietate excesivă, în
majoritatea zilelor, timp de minim 6 luni, referitoare la evenimente și activități uzuale (școală, serviciu).
Subiectul își controlează îngrijorarea cu dificultate, iar anxietatea este asociată cu următoarele
manifestări clinice: 

1. Neliniște
2. Tensiune psihică
3. Fatigabilitate
4. Tulburări de concentrare
5. Iritabilitate
6. Tulburări de somn
7. Hipertonie musculară
Toace aceste simptomele duc la o suferință semnificativă.

55.  Caracteristici clinice ale tulburării obsesiv-compulsive

I. Obsesii
• gânduri, impulsuri, imagini recurente și persistente, care sunt trăite ca intruzive și inadecvate și
determină anxietate marcată sau suferință;
• gândurile, impulsurile, imaginile nu se referă la probleme reale și obișnuite ale persoanei,
conținutul lor este în contradicție cu educația, valorile si preocupările acesteia;
• subiectul recunoaște că acestea sunt produsul propriei minți, de aceea este jenat și are critica
conținutului inacceptabil al fenomenelor obsesionale;
• subiectul încercă să ignore/suprime/neutralizeze cu altegânduri/acțiuni 

II. Compulsii
• Pacienții prezintă comportamente repetitive (spălarea mâinilor, ordine,verificare) sau acte
mintale repetitive (rugăciuni, numărătoare, gesturi) la care subiectul se simte obligat să recurgă ca
răspuns la obsesii sau conform unor reguli care trebuies aplicate strict (ritualuri);
• comportamentele sau actele mintale au ca scop prevenirea sau reducerea suferinței/a apatiției
unei situații de temut. Aceste comportamente sunt inadecvate, excesive;

56.  Caracteristici clinice ale tulburării de stres posttraumatic

Subiectul a fost expus unui eveniment traumatic: a trăit, a fost martor sau a fost confruntat cu
evenimente care implicau moartea, rănirea gravă sau amenințarea integrității sale sau a altor
persoane. Răspunsul subiectului presupune frică intensă, terifiantă, sentimente de
neajutorare/neputință
Exemple de evenimente precipitante: război, agresiune fizică/sexuală, jaf, răpire, ostatic,
tortură, prizonier, dezastre naturale sau provocate de om.

Evenimentul traumatic este retrăit iar subiectul prezintă:

1. imagini, gânduri recurente, intruzive legate de eveniment
2. vise recurente
3. “flashback”-uri - sentiment de retrăire
4. suferința psihologică intensă legată de tot ceea ce îi aduce aminte de eveniment
5. reactivitate vegetativă
6. Apar evitarea persistentă a stimulilor asociați cu trauma și scăderea responsivității generale:
• evitarea gândurilor, locurilor
• pacientul nu-și poate aminti anumite evenimente legate de trauma
• întâlnim sentimente de detașare
• scade interesul, a reactivitatea afective și nu poate privi în viitor

7. Excitabilitate persistentă asociată cu:

• tulburări de somn
• iritabilitate
• tulburări de concentrare
• vigilență crescută, se sperie usor

Durata tulburării este de peste o lună și poate să apară după o anumită perioadă de la traumă.
Tulburarea se asociază cu suferință semnificativă sau interferează cu viața subiectului.

57.  Tulburare de somatizare

Caracteristi:
• Apare frecvent la femei, cu trăsături sau personalitate histrionică
• Există multiple acuze somatoforme, cu debut înainte de 30 ani
• Evoluția este pe o perioadă de câțiva ani
• Subiectul solicită tratament
• Simptomatologia interferează cu viața subiectului
Sunt necesare următoarele simptome:
1. 4 simptome algice cu cel puțin 4 localizări:

• cap, abdomen, coloană, articulații, extremități, torace, rect

• în timpul ciclului menstrual
• în timpul actului sexual
• la urinare
2. 2 simptome gastro-intestinale (altele decât durere): 
• greață
• meteorism
• vomă
• diaree
• intoleranță la diferite alimente
3. 1 simptom din sfera sexuală (altul decât durere): 
• scăderea libidoului
• tulburări de dinamică sexuală
• ciclu neregulat,
4. 1 simptom pseudoneurologic/de conversie (altul decât durere): 
• Ataxie
• Paralizie
• nod în gât
• vedere dublă
• pierderea vederii sau auzului
IMPORTANT: Examinarea medicală nu relevă o suferință organică sau dacă aceasta există,
simptomele și deficiențele rezultate sunt mult exagerate.

58.  Tulburare somatoformă nespecificată

 - nu gasesc; toate subiectele facute de mine sunt din cursul 9 si exista acest subiect

59.  Tulburare de conversie

În tulburarea de conversie, subiectul are unul sau mai multe simptome cu deficite care
afectează funcția motorie sau senzitivă și sugerează o afecțiune neurologică/organică.
Factorii psihologici sunt determinanți ( anxietatea majoră generată de conflicte intraspihice și
factori psihotraumatizanți ) și sunt convertiți printt-un mecanism inconștient de apărare în simptome
somatice. 
Simptomele NU sunt provocate intenționat sau simulate. De asemenea, simptomele nu sunt
explicate de o suferință organică sau consum de substanțe !!! Acestea determină suferință și
afectează viața subiectului. Exemple de simptome/deficite:
1. motorii
2. senzoriale
3. convulsii “criză isterică”
4. mixte

1. Simptome conversive motorii:

o lipsa de coordonare
o ataxie
o paralizii: mono-, hemi- tetraplegie
o slăbiciunea musculară
o tremor
o afonie
o dificultăți de înghițire (lichide + solide)
o nod în gât “globus hystericus”

2. Simptome conversive senzoriale:

o pierderea sensibilității; anestezie “în manușă”, “în ciorap” - nu respectă căile anatomice
o parestezii
o vedere dublă
o cecitate psihică
o surditate psihică
3. Convulsii - conștiința nu este modificată
Alte simptome: “la belle indifference”

• Această tulburare este asociată cu tulburări de personalitate de tip histrionic

• Simptomele sunt mai asemănătoare cu ceea ce subiectul își imaginează despre boală/suferință;
sunt foarte schimbătoare
• Conversie = saltul de la psihic la somatic
• Beneficiu primar = exprimarea unui conflict psihologic inconștient printr-un simptom somatic,
reducând anxietatea și menținând conflictul în afara conștiinței
• Beneficiu secundar = atenție, grijă din partea celorlalți

60.  Hipocondria

Hipocondria reprezintă preocuparea și teama/ convingerea de-a avea o afecțiune gravă, bazată
pe interpretarea eronată a senzațiilor corporale. Preocupare persistă în ciuda evaluărilor și
asigurărilor medicale
o NU este de intensitate delirantă
o Duce la suferință și incapacitare
o Are o durata de minim 6 luni
o Preocuparea subiectelui:

• funcții fiziologice: puls, transpirații, peristaltism

• anomalii fizice minore: iritații, mici leziuni
• senzații fizice vagi: “inima e obosită”

o Probleme asociate:
• multiple consultații la doctori diferiți
• investigații excesive, combinarea tratamentelor
• afectează viața familială
• apare depresia și anxietatea

61. Tulburarea corporala dismorfica:

• Subiectul este preocupat de un defect imaginar al aspectului său fizic. Dacă există o anomalie
minoră, preocuparea este excesivă

• Simptomatologia duce la suferință și incapacitare

• De obicei în adolescență, evoluție fluctuentă

• Dacă preocuparea capătă intensitate delirantă se va schimba diagnosticul în: Tulburare

delirantă tip somatic

• Preocuparea - una sau mai multe zone, frecvent la nivelul feței

 • Ex: ochi, nas, buze, sâni, organe genitale

• Petrec ore în fața oglinzii pentru a “repara” defectele, evită situații publice, cer asigurări din
partea celorlalți

• Probleme asociate: depresie, idei de suicid sau tentative de suicid

• Solicită intervenții chirurgicale

• Tratamentul farmacologic al posibilelor afecțiuni comorbide: tulburări de anxietate, depresie –

antidepresive

• Tratament psihoterapeutic:

• Terapie cognitiv- comportamentală

• Terapie suportivă

62. Tulburările de personalitate, definitii, clasificare, criterii generale de diagnostic:

·        Personalitatea = totalitatea caracteristicelor emotionale + comportamentale, stabile si

predictibile, prezente in viata de zi cu zi  

• Tulburarea de personalitate = caracteristicile depășesc variațiile “normale”, sunt

rigide,maladaptative și duc la suferință sau perturbări ale vieții sociale, familiale, profesionale

• Grupul A:

• paranoidă, schizoidă, schizotipală (ciudați, excentrici)

• Grupul B:

• antisocială, borderline, histrionică, narcisică (dramatism, exprimare exagerată a emoțiilor) 

• Grupul C:

• evitantă, dependentă, obsesiv-compulsivă (anxioși)

 • Altele:

• pasiv-agresivă, depresivă

 Criterii generale de diagnostic:

• Un pattern durabil de trăire emoțională și comportament care deviază semnificativ de la

normele socio-culturale ale individului, manifestat în următoarele arii:

• cogniție (cum percepe și interpretează pe sine, pe alții, evenimentele)

• afectivitate (intensitate, labilitate, adecvare)

• relații interpersonale

• controlul impulsurilor

• Patternul este inflexibil și dominant, regăsit într-o multitudine de situații personale și sociale

• Provoacă suferință și disfuncții sociale, profesionale, familiale

• Patternul este stabil, de lunga durată – trăsăturile pot fi identificate din adolescență

• Prin natura lor tulbutările de personalitate sunt mai mult dimensionale, decât categoriale,
aducă sunt infinit de mulțu pași gradați între normalitatea si tulburare

• Nu este o boală psihică, așa încât conceptele de tratament și vindecare sunt irelevante

63. Tulburarea de personalitate de tip paranoid (senzitiv):

 • Neîncredere, suspiciozitate față de alții, ale căror acțiuni neutre sau chiar prietenești sunt
interpretate ca ostile, disprețuitoare, răuvoitoare

• Senzitivitate excesivă la umilire și respingeri

• Excesivă referință la drepturile sale, atitudine tenace și combativă privind drepturile personale:

• banuiește, fără motive suficiente, că ceilalți îl exploatează, îi fac rău, îl înșală

• bănuieli nejustificate față de prieteni, asociați

• nu are încredere în ceilalți din teama că vor folosi informațiile împotriva sa

• interpretează negativ remarci banașe, evenimente neutre

• ranchiunos, nu uită

• se simte atacat și recționeaza violent/agresiv

• suspiciozitate permanentă față de partener/soț

• tendință la interpretare, mecansime de apărare prin proiecție

Alte trăsături:

•tensionați,ostili, încăpățânați, defensivi

•uneori - trăsături adaptative la un mediu ostil

•diagnostic mai frecvent la bărbați

•frecvent la rudele celor cu schizofrenie sau cu tulburare delirantă (teme gelozie, grandomanie,
persecuție)

64. Tulburarea de personalitate de tip histrionic:

• Exprimarea excesivă și dramatică a emoțiilor

• Manifestarea emoțională se produce foarte ușor și este mult mai intensă decât o cer
circumstanțele (emoțiile izbucnesc foarte ușor și dispar la fel de

repede)

• Comportament interpersonal de solicitare/revendicare

• Atragerea atenției:

• inconfortabil în situații în care nu este centrul atenției

• interacțiunile caracterizate prin comportament excesiv de seductiv, erotizat, provocator

• labilitate emoțională, superficialitatea trăirilor emoționale

• utilizează aspectul fizic pentru a atrage atenția

• limbajul - demonstrativ

• dramatism, teatralism, exprimare exagerată a emoțiilor

• sugestibilitate
• consideră relațiile ca fiind mai intime decât în realitate

Alte elemente:

•mai frecvent întâlnită la femei

•manipulative, rol de victimă sau prințesă, intoleranță la frustrare

65. Tulburarea de personalitate de tip narcisic:

• Grandoare, prețiozitate (în imaginație sau comportament) și nevoia de a fi admirat, lipsă de

empatie:

• se simte foarte important (exagerează realizările, talentele, se așteaptă să fie recunoscut ca

superior)

• fantezii de succes nelimitat, putere, frumusețe

• se consideră special, unic și poate fi înțeles doar de persoane importante

• cere admirație excesivă

• consideră că i se cuvine, se așteptă la favoruri speciale

• exploatează pe ceilalți

• nu are empatie

• invidie marcată, crede că și restul îl invidiază

• aroganță

Alte elemente:

•autostimă și imaginea de sine foarte fragilă

•foarte vulnerabili față de critică, înfrângere

•mai frecvent la bărbați

66. Tulburarea de personalitate de tip evitant 

• Inhibiție socială, sentimente de inadecvare, hipersenzitivitate la evaluarea negativă:

• evită activitățile care implică contacte interpersonale semnificative, întrucât îi este teamă de
critică, dezaprobare, rejecție
• nu se implică în relații decât dacă este sigur că va fi acceptat

• puține relații apropiate pentru a nu fi ridiculizat

• preocupat de posibila critică și rejecție în situații sociale

• inhibat în relațiile noi

• se consideră inadecvat, neatrăgător, inferior

• reticent față de orice situație care l-ar putea pune într-o lumină proastă

Alte elemente:

•teamă, tensiune, insecuritate

•ICD-10: Tulburare de personalitate de tip anxios

•Comorbiditate - depresie, tulburări anxioase - în special Fobia socială

67. Tulburarea de personalitate de tip dependent

• Nevoie excesivă de a fi îngrijit, care duce la un comportament submisiv și adeziv, nevoie

însoțită de teama de separare:

• dificultate de-a lua decizii uzuale fără multe încurajări

• nevoia de a-i lasa pe alții să-și asume responsabilitatea pentru viața sa

• dificultate în exprimarea dezacordului de teama de a pierde suportul

• dificultatea de-a iniția sau efectua ceva pe cont propriu (lipsa de încredere în sine)

• face multe sacrificii pentru a obține suportul

• sentimente de disconfort și neajutorare când este singur

• când o relație se sfârșește caută urgent o alta

• preocupări nerealiste că nu se poate descurca singur

De reținut:

•nevoia de celalalt este exagerată față de situația reală: persoane

vârstnice, cu dizabilități

68. Tulburarea de personalitate de tip antisocial

• Pattern de desconsiderare și violare a drepturilor celorlalți, cu debut de la 15 ani:

• nu se conformează normelor sociale – infracționalitate frecventă

• înșelăciuni - minciuni, nume false, manipularea celorlalți pentru profit personal sau plăcere

• impulsivitate, incapacitatea de a planifica

• iritabilitate, agresivitate - lupte, bătăi

• desconsiderare față de siguranța proprie și a celorlalți - condus, consum de alcool și substanțe

• neconformare la normele sociale – iresponsabilitate permanentă: incapacitatea de a păstra un

serviciu, de a respecta obligațiile financiare, eșec în menținerea unei relații sexuale monogame
pentru o perioadă prelungită de timp

• impulsivitate, iritabilitate, agresivitate – implicații medico-legale – bătăi, violuri, abuz sexual al

copiilor, furturi etc/

• persoana are minim 18 ani

• a existat un diagnostic de Tulburare de comportament cu debut înainte de 15 ani (agresivitate,

distrugerea bunurilor, înșelăciune, furt, nerespectarea regulilor)

Alte elemente:

• lipsă de remușcări – indiferență sau raționalizarea  abuzului, violenței

•lipsă de empatie, cinism, poate fi uneori simpatic

•frecvent - închisoare, moarte violentă

•trăsăturile se mai pot “aplatiza” după 40 ani

•Factori de risc: genetici +biologici + de mediu

69. Tulburarea de personalitate de tip schizoid:

• Detașare față de relațiile sociale și interpersonale cu răceală emoțională și preferință pentru

fantezie și introspecție

• Distant (nu-și dorește, nu se bucură de relații apropiate, nu are prieteni sau confidenți,
păstrează relații doar cu cei imediat apropiați din familie)

• preferă activități solitare

• indiferent față de laudă sau critică

• detașare, aplatizare afectivă

• nu există dorință/interes pentru experiențe sexualeAlte trăsături:

•păstrează capacitatea de testare a realității, deși par foarte absorbiți de sine

•se pot adapta bine la condiții de izolare socială

•pot apărea decompensări psihotice scurte

•frecvent la rudele celor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate schizotipală

•Factor de prognostic nefavorabil dacă dezvoltă schizofrenie (risc mai mare)

70. Tulburarea de personalitate de tip borderline (instabil emoţional)

• Instabilitate a relațiilor interpersonale, a imaginii de sine și a afectelor plus impulsivitate

marcată:

• eforturi majore pentru a evita abandonul real sau imaginar

• relații instabile și intense - între idealizare și devalorizare

• instabilitatea imaginii de sine, tulburarea identității -modificarea valorilor, aspirațiilor,

chestionarea identității sexuale

• impulsivitate care poate pune persoana în pericol - abuz de substanțe, condus, sex neprotejat

• în mod repetat: idei, comportament, amenințări cu suicidul și autoagresivitate (automutilare

• instabilitate afectivă marcată

• sentimente de gol interior

• furie intensă, dificultatea de a controla furia

• ideație paranoidă tranzitorie, derealizare, depersonalizare

• tendință la autodistrugere, viață haotică

• moarte prin suicid 8-10%

• Factori: biologici + mediu (abuz sexual, fizic, conflictualitate, pierderea părinților)

• decompensări psihotice

• ICD-10: Tulburare de personalitate emoțional-instabilă

 
71. Tulburarea de personalitate de tip obsesiv- compulsiv

• Sentimentele insecurității personale, de dubiu și de imperfecțiune conduc la conștientizare

excesivă, verificare, tendință la perfecționism și precauție: tendință la control mintal și
interpersonal în detrimentul flexibilității, deschiderii, eficienței:

• preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare, astfel încât obiectivul principal se pierde

• perfecționism cu riscul de a nu îndeplini sarcinile

• devotament excesiv față de muncă în detrimentul distracției, prieteniilor

• conștiinciozitate excesivă, scrupule, inflexibilitate cu privire la moralitate, etică, valori

• nu poate arunca lucruri vechi, fără valoare, chiar și cele fără valoare sentimentală

• reticent în a delega anumite sarcini

• zgârcit cu el și alții

• rigiditate, încăpățânareAlte elemente:

•Indecizie, pedanterie, convenționalism, respect pentru autoritate, dificultate în exprimarea

emoțiilor, totul trebuie planificat, verificare excesivă

•mai frecvent la bărbați

•ICD-10: Tulburare de personalitate anancastă

•Etiologie – evidențe ale determinismului genetic

- ritualuri și ordine excesivă în copilărie

-”căldură restrictivă” – copii ascultători, eleganți, politicoși, dependenți

72. Tulburarea de personalitate de tip schizotipal

• Deficite sociale și interpersonale, disconfort și reducerea capacității de a stabili relații apropiate

+ distorsiuni cognitive și de percepție + comportament excentric, ilustrate prin următoarele:

• idei dominante sau prevalente de referință (NU idei delirante)

• credințe bizare, gândire magică care influențează comportamentul și este în afara normelor
subculturale (telepatie, al șaselea simț etc.)

• percepții neobișnuite - iluzii somatice

•gândire și vorbire bizară - vagă, circumstanțială, metaforică

•suspiciozitate, ideație paranoidă

•inadecvare afectivă

•comportament/aparență excentrică, bizară

•lipsa prietenilor, confidenților

•anxietate socială marcată asociată cu frici paranoide

• ICD -10: Tulburarea schizotipală, alături de schizofrenie și nu tulburare de personalitate

• mai frecvent la bărbați

• posibile decompensări psihotice

• frecvent la rudele celor cu schizofrenie