Temperamentul

Prof. dr. Mihai Aniței

 Definirea temperamentului
• Este latura dinamico-energetică a personalității,
care se exprimă în trăsăturile de biotip, de
dinamică a activității neuro-endocrine, de
activism, dinamism, energie-vitalitate,
sensibilitate afectivă și relațională.
• Mihai Golu (2007) defineste temperamentul ca
integrarea însușirilor și trăsăturilor de ordin
dinamico-energetic ale proceselor psihice și
actelor motorii (intensitatea, pregnanța,
acuitatea, modalitatea, echilibru, etc.) cu
structura temperamentală a personalității.
 Definirea temperamentului (2)
În plan psihologic, nu ne gândim direct la constituția fizică sau la
procesele neuro-endocrine sau metabolice care au loc în organism, ci la
modul cum reacționează și se manifestă individul, sub aspect dinamico-
energetic, în diferite situații externe:
• rapiditatea percepției, a răspunsurilor verbale la întrebări, a reacțiilor
motorii;
• intensitatea trăirilor emoționale și durata lor;
• intensitatea sau forța acțiunilor voluntare;
• echilibrul sau impulsivitatea derulării răspunsurilor la succesiunea
stimulării externe;
• gradul de impresionabilitate la semnificația stimulilor;
• direcția orientării dominante (interior- introversie; exterior-extraversie);
• locul controlului ( stimularea externă sau dependența de activismul
intern propriu).
 Definirea temperamentului (3)
• Deși temperamentul are o condiționare biologică
directă și ereditară, acesta poate fi observat și poate
dobândi valențe numai în plan psiho-comportamental.
• Temperamentul se regăsește și începe să-și dezvolte
trăsăturile sale specifice, de îndată ce omul începe să
vorbească și să gesticuleze.
• Temperamentul se manifestă în orice situație, în orice
împrejurare, fiind prima determinație a personalității,
care se impune nemijlocit observației. Așadar, primele
trăsături și clasificări apar încă din antichitate -
Hippocrate și Gallenus.
 Clasificarea lui Hippocrate
• Hippocrate a folosit noțiunea de tip corporal,
determinat de aspectul constituțional exterior, de
raportul dintre țesutul muscular și cel osos, precum și de
cel dintre cutia toracică și abdomen.
• Tipul corporal fizic: aspect scheletic fragil, alungit,
temperamental rece, calculat, tăcut și reflexiv; medical,
predispus la tuberculoză
• Tipul apoplectic: aspect musculos obez, abdomen
dezvoltat, statură mijlocie sau mică, temperament jovial
afectuos, impulsiv, instabil emoțional, necontrolat;
medical, predispus la tulburări circulatorii și indigestii.
Hippocrates din Kos
460 – 370 IC
Galen din Pergamon 
 n. 129 – d. 216 DC
Elemente primare și substanțe temperate specifice fiecărui temperament

foc sangvinic sânge

bilă
pământ melancolic
neagră

bilă
aer coleric galbenă

apă flegmatic flegmă

 Tipologia lui E. Kretschmer (1888-1964)

Medic psihiatru în cadrul clinicii de neurologie al Universității din Tubingen, a

studiat bolnavii psihici, ajungând la concluzia că există o relație între
simptomatologia psiho-comportamentală și aspectul constituțional extern. Astfel
clasificarea lui s-a rezumat la trei tipuri principale și la un tip accesoriu.
Tipurile principale:
• picnic-ciclotim: obez, piele întinsă, abdomen voluminos, constituție orizontală,
sistem osos fragil.
• leptosom (astenic)- schizotim : constituție verticală, trunchi cilindric, cutie
toracică plată, umeri apropiați, cap mic și rotund, nas lung și ascuțit, trăsături
feminine la bărbați și masculine la femei.
• atletic- vâscos : constituție fizică proporțională, dezvoltare robustă a sistemului
muscular și osos, umeri lați și bazin îngust.
• tipul displastic (tip accesoriu): reunește numeroase varietăți dismorfice și este
mai puțin individualizat.
 Temperamente ciclotimice

• Hipomaniac: vesel, mobil, euforic,

sociabilitate, comunicativitate excesivă.
• Sintonic: realist, practic, cu umor, lipsit de
răutate, toleranță
• Greoi: lentoare, inerție, praguri senzoriale
ridicate, timpi de reacție mari.
 Temperamente schizotimice
• Hiperestezic: nervos, iritabil, idealist, delicat, cu
o bogată viață interioară.
• Schizotimic: rece, energic, logic, sistematic,
calm, aristocrat.
• Anestezic: rece, nervos, solitar, indolent, leneș.
Corelând aceste temperamente cu inteligența,
gândirea, sensibilitatea artistică și creația, în
cartea sa “Oamenii geniali” Kretschmer stabilește
următoarele corelații:
 Corelațiile lui E. Kretschmer

Ciclotimici Schizotimici

Poeți Realiști, Umaniști Patetici, Romantici

Savanți Dragoste de concret Logicieni, sistematici,

Empirici, descriptivi Metafizicieni

Conducători Inițiatori, viguroși, Idealiști puri, despoți

organizatori îndrăzneți, fanatici, calculați, reci.
negociatori abili
 W.H. Sheldon ( 1899-1977)

• Doctor în psihologie și medicină (Chicago)

• A lucrat cu marii psihiatri și psihologi ai epocii
(Stevens, Kretschmer, Jung).
• A operat riguros statistic
• Pornește de la fotografierea standardizată din
trei poziții ( față, spate, profil) a unui număr de
4000 de studenți din toate universitățile
americane.
 W.H. Sheldon
• Sheldon stabilește 17 variabile: înălțimea, greutatea,
dezvoltarea toracelui și a capului, distanța de la mărul lui
Adam la ombilic și sex, lungimea mâinilor și picioarelor,
dezvoltarea mușchilor și a oaselor, finețea pieli, suprafața
pielii, etc.
• Pornind de la structura valorilor celor 17 variabile, el
stabilește 3 biotipuri al foițelor germinative ale embrionului
uman, endoderma, mezoderma, ectoderma, de unde rezultă:
endomorf picnic
mezomorf atletic
ectomorf astenic
 W.H. Sheldon
• Endomorful: molatic, sferic, dezvoltarea sub medie a
oaselor și mușchilor, greutate specifică scăzută, plutește
pe apă.
• Mezomorful: greu și rectangular, cu o dezvoltare
superioară a oaselor și a mușchilor, corp puternic, tare,
rezistent la răniri și la efort fizic, atletic, aventurier,
soldat de meserie.
• Ectomorful: dezvoltat linear în înălțime, fragil, cu coșul
pieptului turtit, corp delicat. În raport cu greutatea sa
are cea mai mică suprafață, este slab și cu mușchi
nedezvoltați. Tot în raport cu masa corporala, are
creierul cel mai dezvoltat.
 W.H. Sheldon
• Sheldon continuă trăsăturile specifice fiecărui biotip și
pentru a-și valida tipologia, prezintă cele 4000 de fotografii
unui număr de experți evaluatori, cărora li se cere să coteze
trăsăturile respective (17) cu note de la 1 la 7 pentru cele trei
biotipuri.
• Corelația dintre estimarea evaluatorilor și rezultatele
măsurătorilor antropometrice este 0,94 (pragul maxim- 1.00,
corelația perfectă- nu poate fi întâlnită în practică) pentru un
număr de 4000 de subiecți.
• Elaborează un atlas al omului având la bază 46.000 de
cazuri.
• Stabilește tabele biometrice întocmite la vârsta de 5, 18 si
65 de ani.
 W.H. Sheldon
Cei mai relevanți parametrii sunt: greutatea,
înălțimea, raportate astfel:
se împarte înălțimea la rădăcina cubică a
greutății ( în kg)
Modelul triunghiului biotipurilor

EN EC
 W.H. Sheldon
• Pornind de la trăsăturile de bază ale personalității
umane descrise de marii psihologi, Allport,
psihanaliză (clasică, individuală, abisală), Sheldon
identifică un număr de 650 de trăsături, la care
adaugă propriile observații.
• Apelează la 30 de doctoranzi în psihologie și alți
psihologi experti și cu ajutorul unei cazuistici bogate
încearcă să coreleze caracterisiticile biotipului cu
trăsăturile de personalitate. În final, reține cele mai
puternice corelații și obține o descriere a celor 3
biotipuri cu ajutorul a 22 de trăsături.
 Biotipuri
• Endomorful Visceroton
• Mezomorful Somatoton
• Ectomorful Cerebroton
Visceroton: plăcerea relaxării, prețuiește confortul
fizic, reacții încete, iubitor de ceremonii, sociofil,
uniformitate (lipsit de surprize) în manifestări
emoționale, toleranță față de semeni, se complace
în propria situație, comunică ușor și rapid, fire
extravertă.
 Biotipuri
• Somatotonicul: orientat spre mișcare, activ,
energic, manieră deschisă, directă, puțin dur, curaj
și combativitate, nevoia de a părea mai în vârstă,
voce sigură, neinhibată, maturitate în prezentare.
• Cerebrotonul: poziție și mișcări reținute, cu
inhibiții, reținut, însingurat, introvert, sociofobie,
inhibat în public, deranjat de zgomot, prezentare
infantilă, reținere vocală, proiecții și reverii
tinerești de compensație, mod nervos de a
reacționa.
 Biotipuri
• Cercetând corelația dintre biotip și psihotip, Sheldon, pe un
grup de 200 de subiecți, obține următoarele valori:
endomorf – visceroton: + 0,79
endomorf – somatoton: - 0,29
endomorf – cerebroton: - 0,32
mezomorf – visceroton: - 0,23
mezomorf – somatoton: + 0,82
mezomorf – cerebroton: - 0,58
ectomorf – visceroton: - 0,40
ectomorf – somatoton: - 0,53
ectomorf – cerebroton: + 0,83
 Corelații psihopatologice
Endomorful P.M.D
• Mezomorful schizofrenia paranoidă și paranoia
• Ectomorful schizofrenia simplă, hebefrenică
• Displasticul complex de inferioritate și reacții
isterice (în cazuri ușoare) și la schizofrenie (cazuri grave)
• Inversiunea masculinitate- feminitate predispune la
homosexualitate.
• Delicvenții- rata mare de mezomorfi, apoi endomorfi și
rar ectomorfi.
 Tipologii temperamentale

Carl Gustav Jung (1875-1961)

extravert- introvert
fundamentează din punct de vedere psihologic tipologia
temperamentelor în termeni de trăsături polare.
• Jung consideră că personalitatea umană are două orientări: spre lumea
exterioară (extrovert) sau spre lumea interioară (introvert).
• Prin raportarea la gândire, sentiment, senzație și intuiție rezultă alte tipuri :
senzația = funcția realului
gândirea = funcția rațiunii
sentiment = funcția simțământului
intuiția = funcția înțelegerii spotane
 Tipurile temperamentale:

1. Extravert-gânditor : adaptabil, bun organizator.

2. Extravert-sentimental: prietenos, depinde de
ceilalți.
3. Extravert- senzitiv: abil, descurcăreț.
4. Extravert- intuitiv: inovativ, explorator.
5. Introvert- gânditor: speculativ, metodic.
6. Introvert- sentimental: pasiuni violente.
7. Introvert- senzitiv: centrat pe sine, ezitant.
8. Introvert- intuitiv: vizionar, idealist
extravertit
energia psihica este directionata extern,
spre lumea din afara persoanei
obiectiv - spre exterior
"... pastreaza o relatie pozitiva cu obiectul.
Isi afirma importanta atat de pregnant, incat
atitudinea sa subiectiva este orientata si
relationata in mod continuu fata de
obiect...." (Jung)
"o atitudine extravertita este motivata din
exterior si este directionata de factori
obiectivi si externi, precum si de relatii"
(Hyde)
"comportamentul este directionat spre
exterior, pentru a influenta factorii si
evenimentele din afara" (Benziger)
introvertit
energia psihica este directionata intern
subiectiv - spre interior
".... atitudinea fata de obiect este de
abstractie.. se confrunta permanent cu
dilema distantarii libidoului fata de
obiect...." (Jung)
"un introvertit este motivat din interior si
directionat de chestiuni subiective, interne"
(Hyde)
"comportamentul este directionat spre
interior, pentru intelegerea si administrarea
sinelui si a experientelor" (Benziger)
 analitic, obiectiv,
Reflexiv ceea ce este ceva semnificatia si principii, standarde,
intelegere
criterii

ambele se opun
functiilor
de judecata si rationam
ent - oamenii prefera in
mod constient una sau
cealalta - Jung a numit
subiectiv, personal, aceste functii `rationale`
Afectiv daca este bun sau nu greutate si valoare apreciaza intimitatea,
uman

realistic, rational,
Senzorial ceva exista perceptie senzoriala
practic, sensibil

ambele se opun
functiilor de perceptie -
oamenii prefera in mod
constient una sau
cealalta - Jung a numit
de unde vine si unde se intuitii, viitor, speculativ, aceste
Intuitiv indreapta posibilitati si atmosfera fantezie, imaginativ functii `irationale`
 Functia `Reflexiv` este un proces `rational` de
intelegere a realitatii, implicatiilor, cauzelor si
efectelor, intr-un mod logic si analitic. Este
Reflexiv sistematic, evalueaza adevarul si este atat de
obiectiv, incat evaluarea este bazata pe
inteligenta si intelegerea personala. `Reflexiv`
este opusul lui `Afectiv.
judecativ 
(functiile `rationale` ale lui Jung)
Functia `Afectiv` emite judecati pe baze
subiective si personale. Este un proces
`rational` de formare a opiniei subiective
Afectiv personale in legatura cu un lucru: daca este
bun sau rau, acceptabil sau inacceptabil, etc.
Implica sentimentalism si umanitate. `Afectiv`
este opusul lui `Reflexiv`.

Functia `Senzorial` transforma semnalele

simturilor in date efective. Nu exista o judecata
despre caracterul bun sau rau, implicatii, cauze,
Senzorial directiuni, context, posibilitati, teme sau
concepte relationate. Senzorialul vede ceea ce
este, asa cum este. `Senzorial` este opusul lui
`Intuitiv`.
  perceptiv 

(functiile `irationale` ale lui Jung)

Functia `Intuitiv` transforma lucrurile, datele

efective si detaliile in imagini conceptuale mai
largi, posibilitati, oportunitati, misticism si idei
Intuitiv noi. Intuitia ignora in mare parte faptele si
detaliile esentiale, logica si adevarul. `Intuitiv`
este opusul lui `Senzorial`.
denumirea tipului caracteristicile tipului

analitic, strategic, planifica, implementeaza, ii

Reflexiv Extravertit
organizeaza pe ceilalti

Reflexiv Introvertit contemplativ, descopera, teoretic, urmareste

autocunoasterea

sociabil, sentimental, urmareste succesul personal

Afectiv Extravertit si social

inaccesibil, enigmatic, autonom, urmareste

Afectiv Introvertit
intensitatea interioara

Senzorial Extravertit practic, participativ, cauta placerea, inflexibil

Senzorial Introvertit intens, obsesiv, detasat, cunoscator, expert

aventuros, inovativ, cauta noutatea, propune

Intuitiv Extravertit schimbarea

Intuitiv Introvertit idealist, vizionar, esoteric, mistic, rezervat

• Cele 16 tipuri de personalitate ale lui Jung

Aceste tipuri reies din teoria lui Carl Gustav Jung, desi psihologul elvetia nu le-a evidentiat in mod special. Acestea
ne ajuta sa avem o privire de ansamblu completa asupra teoriei lui Jung si sunt legate in mod direct de interpretarea
Myers- Briggs si echivalentele aferente acestor tipuri (pentru echivalentele respective Myers- Briggs au utilizat doua
dimensiuni aditionale: Judecativ - Perceptiv, pentru a determina dominanta intre cele doua tipuri funtionale preferate,
dupa atitudinile introvertit sau extravertit).
1.Extravertit Reflexiv Senzorial - ET(S)
2.Extravertit Reflexiv Intuitiv - ET(N)
3.Extravertit Afectiv Senzorial - EF(S)
4.Extravertit Afectiv Intuitiv - EF(N)
5.Extravertit Senzorial Reflexiv - ES(T)
6.Extravertit Senzorial Afectiv - ES(F)
7.Extravertit Intuitiv Reflexiv - EN(T)
8.Extravertit Intuitiv Afectiv - EN(F)
9.Introvertit Reflexiv Senzorial - IT(S)
10.
Introvertit Reflexiv Intuitiv - IT(N)
11.Introvertit Afectiv Senzorial - IF(S)
12.
Introvertit Afectiv Intuitiv - IF(N)
13.
Introvertit Senzorial Reflexiv - IS(T)
14.
Introvertit Senzorial Afectiv  IS(F)
15.
Introvertit Intuitiv Reflexiv - IN(T)
16.
Introvertit Intuitiv Afectiv - IN(F)
 Tipologii psihofiziologice
I.P. Pavlov (1849-1936)

• Este cea mai cunoscută tipologie fundamental

psihofiziologică.
• Pavlov a pornit de la principiul nervismului, potrivit
căreia, rolul principal în reglarea raporturilor dintre
organism, mediul extern și a funcționării organelor
interne, inclusiv sistemul endocrin, îl joacă creierul.
• Principalii factori care condiționează tipul
temperamental sunt excitația și inhibiția.
• Pavlov prin metoda reflexelor condiționate, a reușit să
cuantifice trei proprietăți naturale care alcătuiesc tipul
general de sistem nervos: forța, mobilitatea și
echilibrul.
 Forța
Forţa este considerată proprietatea primordială
şi determinantă, ea reflectând încărcătura
energetică a neuronului. Aceasta este
determinată genetic şi defineşte atât excitaţia,
cât şi inhibiţia. La diferiţi indivizi ia valori diferite,
ceea ce face ca ea să varieze pe un continuum
foarte întins. În funcţie de valorile pe care le iau
aceşti indicatori, se delimitează două tipuri
generale de sistem nervos: tipul puternic şi tipul
slab.
 Mobilitatea
• Mobilitatea defineşte dinamica
proceselor nervoase fundamentale,
respectiv viteza şi durata instalării lor,
rapiditatea trecerii de la unul la celălalt.
După valorile acestor indicatori, au fost
delimitate două tipuri de sistem nervos:
mobil şi inert.
 Echilibrul
• Echilibrul este proprietatea care rezultă din raportul de
forţă dintre excitaţie şi inhibiţie şi se obiectivează în
trei tendinţe: tendinţa spre impulsivitate
(predominarea forţei excitaţiei asupra forţei inhibiţiei),
tendinţa spre inhibare (predominarea forţei inhibiţiei
asupra forţei excitaţiei) şi tendinţa spre echilibru (forţa
excitaţiei aproximativ egală cu cea a excitaţiei, şi
invers).
• Pe baza acestor două însușiri au fost delimitate două
tipuri de sistem nervos: echilibrat și neechilibrat.
• În cadrul celui neechilibrat există două subtipuri:
neechilibrat excitabil și neechilibrat inhibabil.
 Tipuri generale de activitate nervoasă
Cele trei însușiri naturale de mai sus, combinate între ele, formează
patru tipuri generale de activitate nervoasă generală:

• Tipul puternic-echilibrat-mobil: caracterizat prin valori ridicate la

toate cele trei însușiri.
• Tipul puternic-echilibrat-inert: caracterizat prin valori ridicate la
primele două și valoare scăzută a mobilității.
• Tipul puternic-neechilibrat-excitabil: caracterizat prin valori ridicate
ale forței și prin valori scăzute ale echilibrului cu predominarea
excitației asupra inhibiției.
• Tipul slab: caracterizat prin valori scăzute ale forței și insuficientă
individualizare a mobilității și echilibrului, sensibilitate emoțională
crescută, emotivitate, tensiune prelungită, rezistență scăzută la stres.
 Tipuri generale de activitate nervoasă
• Astfel, Pavlov, a pus în corespondență cele patru mari
temperamente cu tipurile generale descoperite, reieșind:

Tipul general Temperament Însușiri

Tipul puternic- Sangvinic Vioi, comunicativ,
echilibrat-mobil adaptativ, sociabil
Tipul puternic- Flegmatic Calm, tăcut,
echilibrat-inert nesociabil, lent,
greu
Tipul puternic- Coleric Irascibil, dominator,
neechilibrat- agresiv, impulsiv,
excitabil imprudent
Tipul slab Melancolic Delicat, interiorizat,
retras
Pavlov a mai elaborat și o clasificare doar pentru
oameni.
Drept criteriu în acest scop a ales raportul dintre
două sisteme de semnalizare: predominarea
funcțională a primului sistem (legături temporare
bazate pe stimuli fizici, obiectuali) s-a asociat cu
diferențierea și afirmarea tipului special artistic
(intuitiv, imaginativ, afectiv), iar predominarea
celui de-al doilea sistem de semnalizare (legături
temporare formate pe baza cuvântului), s-a
asociat cu diferențierea și afirmarea tipului
special gânditor (abstract, critic, obiectiv,
calculat) între ele introducând tipul intermediar
caracterizat printr-un echilibru funcțional al
ambelor sisteme.