 Halucinații auditive

Reprezintă cel mai frecvent tip de halucinații. Ele apar atunci când persoana respectivă aude voci
care în realitate nu există. Uneori persoana are impresia că vocea respectivă îi spune să facă
anumite lucruri, iar tonul perceput poate fi unul supărat, neutru sau cald.

Este considerată halucinație auditivă și auzirea unor sunete sau zgomote, nu doar a unor voci
care nu sunt reale.

 Halucinații vizuale

Persoana vede în propriul imaginar obiecte, lumini sau alte persoane. Ele apar frecvent la copii și
nu presupun existența unei tulburări.

 Halucinații olfactive

Apar atunci când persoana percepe un miros specific – poate simți un miros neplăcut în mijlocul
nopții sau, dimpotrivă, un miros plăcut, cum ar fi parfumul unor flori care nu sunt sau nu pot fi
prezente.

 Halucinații gustative

O persoană percepe gustul a ceva ce nu mănâncă; adesea, gustul poate fi ciudat sau neplăcut, iar
halucinațiile de gust metalic sunt un simptom frecvent la epilepsie.

 Halucinații tactile

Apar atunci când o persoană simte că este atinsă de ceva sau de cineva, senzații de înțepături,
arsuri, curent electric.

 Halucinații somatice.

1.
1. Interoceptive (viscerale) – senzația existenței unei ființe, a unui animal în corpul
propriu, senzatie de perforare / obstrucție a unor organe.
2. Proprioceptive – senzația deplasării unor segmente de corp sau a întregului corp.
 Hipnagogia, denumită și „halucinații hipnagogice”, este experiența
stării de tranziție de la trezire la somn: starea de conștiință
hipnagogică, în timpul debutului somnului (pentru starea de tranziție de
la somn la veghe vezi hipnopompic). Fenomenele mentale care pot apărea
în această fază a „conștiinței pragului” includ halucinații, gândire
lucidă, vis lucid și paralizie în somn. Ultimele două fenomene sunt ele
însele condiții de somn care sunt uneori experimentate în timpul stării
hipnagogice

Halucinoza pedunculară halucinațiile sunt în mod normal imagini colorate,

vii, care apar în timpul trezirii, predominant noaptea. [2] Halucinațiile
lipiputiene (numite și sindromul Alice în Țara Minunilor), halucinații în care
oamenii sau animalele apar mai mici decât ar fi în viața reală, sunt frecvente
în cazurile de halucinoză pedunculară. [3] Majoritatea pacienților prezintă
tipare anormale de somn caracterizate prin insomnie și somnolență în timpul
zilei. [4] Halucinoza pedunculară a fost descrisă ca un „fenomen de eliberare”
datorită deteriorării sistemului de activare reticulară ascendentă, care este
susținută de tulburarea de somn caracteristică acestui sindrom. [5] În
majoritatea cazurilor, oamenii sunt conștienți de faptul că halucinațiile nu
sunt reale. Cu toate acestea, unii oameni experimentează agitație și amăgire
și greșesc halucinațiile lor pentru realitate. [2]

Sindromul Charles Bonnet (CBS) este o boală în care apar halucinații vizuale
ca urmare a pierderii vederii. Nu se crede că CBS are legătură cu psihoza sau
cu demența, iar persoanele cu CBS sunt conștiente de faptul că halucinațiile
lor nu sunt reale.
Persoanele halucinante cu experiență CBS pot fi descrise ca simple sau
complexe. Halucinațiile simple includ forme și modele, în timp ce complexele
includ imagini cu oameni, vehicule, animale și plante. Episoadele de
halucinație pot varia de la câteva secunde la ore și pot reapărea de-a lungul
mai multor zile până la ani.

Halucinațiile vizuale datorate convulsiilor focale diferă în funcție de

regiunea creierului unde are loc convulsia
De exemplu, halucinațiile vizuale în timpul convulsiilor lobului occipital
sunt în mod obișnuit viziuni de forme geometrice viu colorate, care se pot
deplasa pe câmpul vizual, se pot multiplica sau forma inele concentrice și, în
general, persistă de la câteva secunde la câteva minute.
Hypergraphia

Hipergrafia este tendința de scriere sau desen extins și compulsiv și a fost

observată la persoanele cu epilepsie lobului temporal care au suferit multiple
crize. [5] Cei cu hipergrafie afișează o atenție extremă asupra detaliilor în
scrierea lor. Unii astfel de pacienți păstrează jurnale înregistrând detalii
minuțioase despre viața lor de zi cu zi. În anumite cazuri, aceste scrieri
demonstrează un interes extrem pentru subiectele religioase. Deci, acești
indivizi au tendința de a avea un nivel slab. Romancierul Fyodor Dostoievski a
prezentat simptome ale sindromului Geschwind, inclusiv hipergrafie. [6] În
unele cazuri, hipergrafia se poate manifesta prin desen compulsiv. [7]
Desenele de la pacienții cu hipergrafie prezintă repetiție și un nivel ridicat
de detalii, uneori morfând scrierea cu desen. [8]
Hyperreligiosity

Unii indivizi pot prezenta hiperreligiozitate, caracterizată prin sentimente

religioase și interese filozofice sporite, de obicei intense, [9] și epilepsie
parțială (lob temporal) care suferă auree frecvente, percepute ca un caracter
numinos, prezintă o spiritualitate ictală și interictală mai mare [10]. Unele
aurore includ experiențe extatice. [11] S-a raportat că mulți lideri religioși
prezintă această formă de epilepsie. [12] [13] Aceste sentimente religioase
pot motiva credințele în cadrul oricărei religii, inclusiv Voodoo, [14]
Creștinismul, Islamul, [15] și altele. Mai mult, sindromul Geschwind „la
cineva dintr-un context puternic religios, hiperreligiositatea ar putea apărea
ca un ateism profund simțit” [16] [17] Există rapoarte despre pacienții care
se transformă între religii. [18] Câțiva pacienți își interiorizează
sentimentele religioase: atunci când sunt întrebați dacă sunt religioși, ei
spun că nu sunt. [19] Un recenzor a concluzionat că dovezile pentru o legătură
între epilepsia lobului temporal și hiperreligiozitatea „nu sunt teribil de
convingătoare” [20].
Sexualitate atipică

Persoanele cu sindrom Geschwind au raportat rate mai mari de sexualitate

atipică sau alterată. [21] La aproximativ jumătate din indivizii afectați este
raportată ipoxualitatea. [22] [23] Mai puțin frecvent au fost raportate cazuri
de hipersexualitate. [24]
circumstantiality

Indivizii care demonstrează circumstanțialitate (sau vâscozitate) tind să

continue conversațiile mult timp și să vorbească receptiv. [25]
Viață mentală intensificată
Indivizii pot demonstra o viață mentală intensificată, inclusiv răspunsuri
cognitive și emoționale aprofundate. Această tendință se poate asocia cu
hipergrafie, ceea ce duce la o creștere prolifică creativă și o tendință către
urmăriri solitare intense.
Schizofrenia (greacă Σχιζοφρένεια schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet), (Bleuler, 1911),
sinonimă cu Dementia praecox (Kraepelin, 1896) este o denumire a unui grup de boli mintale incluse în
categoria psihozelor endogene

Caracteristică este apariția unor manifestări psihopatologice majore, cum sunt halucinațiile, deliruri,
tulburări formale de gândire, tulburări afective, tulburări de comportament, dezorganizarea
personalității
Vincent Van Gogh a fost celebrul pictor olandez ale cărui perii furioase au
fost imortalizate în celebra capodoperă a Nopții înstelate. Studenții de artă
serioși privesc astăzi tablourile sale și văd imediat starea mentală chinuită
în care se afla pictorul.

Dovezile anecdotice i-au determinat pe experții în sănătate mintală să

suspecteze că Van Gogh ar fi putut de fapt schizofrenie. Cu o ocazie, în
timpul unei discuții cu un alt pictor, a auzit o voce spunând: „Omoară-l”. A
luat apoi un cuțit și și-a tăiat propria ureche. Artistul chinuit și-a
petrecut o mare parte din viață în mod izolat, dar acum este cunoscut ca unul
dintre cei mai mari artiști din toate timpurile.