British psychologist John Bowlby was the first attachment theorist, describing attachment as a

"lasting psychological connectedness between human beings."1

Bowlby was interested in understanding the separation anxiety and distress that children
experience when separated from their primary caregivers. Some of the earliest behavioral
theories suggested that attachment was simply a learned behavior. These theories proposed that
attachment was merely tQhe result of the feeding relationship between the child and the
caregiver. Because the caregiver feeds the child and provides nourishment, the child becomes
attached.

What Bowlby observed is that even feedings did not diminish the anxiety experienced by
children when they were separated from their primary caregivers.2 Instead, he found that
attachment was characterized by clear behavioral and motivation patterns. When children are
frightened, they will seek proximity from their primary caregiver in order to receive both
comfort and care.

Atasamentul securizat este marcat de primejdie atunci când este separat de

cei care îngrijesc și de bucurie când îngrijitorul revine. Nu uitați, acești
copii se simt în siguranță și capabil să depindă de îngrijitorii lor pentru
adulți. Când adultul pleacă, copilul poate fi supărat, dar se simte sigur că
părintele sau îngrijitorul se va întoarce. Când sunt speriați, copiii atașați
în siguranță vor căuta confort din partea îngrijitorilor. Acești copii știu
că părintele sau îngrijitorul le va oferi confort și reasigurare, astfel
încât aceștia sunt confortabili căutându-i în perioade de nevoi.

Atașament ambivalent: De obicei, copiii atașați ambivalenți devin foarte în

suferință atunci când părintele pleacă. Acest stil de atașament este
considerat relativ neobișnuit, afectând aproximativ 7% până la 15% dintre
copiii din S.U.A. Atașamentul ambivalent poate fi rezultatul unei
disponibilități reduse a părinților. Acești copii nu pot depinde de mama lor
(sau de îngrijitorul) pentru a fi acolo când copilul are nevoie.

Copiii cu atașament evitant tind să evite părinții sau îngrijitorii. Atunci

când li se oferă o alegere, acești copii nu vor arăta preferințe între un
îngrijitor și un străin complet. Cercetările au sugerat că acest stil de
atașament ar putea fi rezultatul îngrijitorilor abuzivi sau neglijenți.
Copiii care sunt pedepsiți pentru a se baza pe un îngrijitor vor învăța să
evite să caute ajutor în viitor.

Atasament dezorganizat: Copiii cu un atașament dezorganizat afișează adesea

un amestec confuz de comportament și pot părea dezorientate, amețite sau
confuze. Copiii pot evita sau rezista părintelui. Unii cercetători consideră
că lipsa unui model clar de atașament este probabil legată de comportamentul
inconsistent al persoanelor care îi îngrijesc. În astfel de cazuri, părinții
pot servi atât ca sursă de confort, cât și ca sursă de frică, ceea ce duce la
un comportament dezorganizat.
Cercetătorii au descoperit că tiparele de atașament stabilite la începutul
vieții pot duce la o serie de rezultate. De exemplu, copiii care sunt atașați
în siguranță ca bebeluși au tendința de a-și dezvolta respectul de sine mai
puternic și o mai bună încredere în sine pe măsură ce îmbătrânesc. Acești
copii tind, de asemenea, să fie mai independenți, să funcționeze mai bine în
școală, să aibă relații sociale de succes și să experimenteze mai puțin
depresie și anxietate.

Sigmund Freud (1927-1961) a menţionat in cartea „ Viitorul unei iluzii” că “(cu cât)
ştim mai puţine despre trecut şi prezent, cu atât mai nesigură va fi judecata noastră
despre
viitor”.
Thomas Jefferson a spus că “istoria, prin preţuirea oamenilor trecutului, ii va ajuta pe
aceştia în experienţa lor despre alte timpuri şi civilizaţii.” Ideea acestor citate este că
există un
model în istorie, care interpretat corect, se poate dovedi crucial în înţelegerea şi
controlarea
prezentului şi a viitorului. Utilitatea studiului istoriei psihologiei este pentru cei ce ştiu
istoria
psihologiei că ar putea de asemenea să înţeleagă mai bine tendinţele şi dezvoltările
actuale,
precum şi eventualele direcţii din viitor.

Psihologii de dezvoltare influenți din secolul XX includ Urie Bronfenbrenner,

Erik Erikson, Sigmund Freud, Jean Piaget, Barbara Rogoff, Esther Thelen și
Lev Vygotsky.

Plato’s psychology is nativistic but leaves ample room for developmental influences. He explicitly
endorses a multistage theory of cognitive development. In Laws, for example, the Athenian stranger
asserts that virtue and vice are known to the young only as pleasure and pain and that, since children
instinctively love what is pleasurable and hate what is painful, the principal task of the educator is to
make sure that true virtue becomes the object of love. Moreover, there are critical periods of
development when the lessons of virtue are most effectively conveyed by music, since virtue
fundamentally is a harmonious relationship between body and mind. This aim is furthered by close
contact between parent and infant. by the rhythmic rocking of the young. The same theme is sounded in
The Republic, in which the young are depicted as being out of harmony: Reason and passion have yet to
establish the unique accord that constitutes virtue. Music and dance and other gymnastics must be
employed because the very young mind is not yet able to assimilate rational principles directly. Thus,
early education uses metaphor, not literal lesson. Nonetheless, the success of such education finally
depends on the “quality of the wax.” and only under rare circumstances will the children of a lower class
qualify for the life of a Guardian, that is, one chosen to be trained to protect the city-state and devote
himself to its security. If harmony is the goal, the sources of dissonance must be removed. As some of
these are genetic accidents of nature, they must be “exposed” (Le.. to the elements). In any case,
eugenic breeding can reduce such mistakes to a minimum.

In scrierile sale etice, Aristotel susține egoismul, raționalitatea și

valoarea vieții. El a insistat că ideea cheie în etică este fericirea și
bunăstarea personală a individului uman. Fiecare om este responsabil pentru
propriul său caracter. Potrivit lui Aristotel, fiecare persoană are o
obligație firească de a atinge, de a deveni și de a face ceva din ea însăși
urmărind adevăratele sale scopuri și scopuri în viață. Fiecare persoană ar
trebui să fie preocupată de „cel mai bun care este în noi” și de cel mai
reușit și autosuficient succes și excelență.

NATIVÍSM s. n. 1. denumire dată acelor sisteme filozofice care atribuie ideilor și principiilor de activitate
umană un caracter înnăscut.

Aristotle taught that people acquire virtues (i.e., good habits) through practice and that a set of concrete
virtues could lead a person toward his natural excellence and happiness.

René Descartes is often credited with being the “Father of Modern Philosophy.” This title is justified due
both to his break with the traditional Scholastic-Aristotelian philosophy prevalent at his time and to his
development and promotion of the new, mechanistic sciences. His fundamental break with Scholastic
philosophy was twofold. First, Descartes thought that the Scholastics’ method was prone to doubt given
their reliance on sensation as the source for all knowledge. Second, he wanted to replace their final
causal model of scientific explanation with the more modern, mechanistic model.

El a fost primul care a scris despre conceptul de emoții și faimosul său

citat „Cred că, prin urmare, sunt” elucidat accentul său pe importanța
cunoașterii asupra experienței umane. În psihologie, Descartes este cel mai
cunoscut pentru conceptul său de dualism. Teoria lui dualism a lui Descartes
sugerează că există două tărâmuri până la existență. Primul este tărâmul
fizic care este mediul și lucrurile din jurul nostru. Aceasta este „tărâmul
materiei și al energiei”. Acest tărâm poate fi cercetat și este științific,
deoarece funcționează într-un mod „mecanic” prescris. Celălalt tărâm este
mental și este „transcendent” pentru mediul fizic și nu poate fi măsurat.
Dualism allowed for the separation of sciences and the non-physical realm, which was important long
ago because it allowed scientists to conduct their research without fear of being considered heretics by
religious groups. Dualism creates a problem for psychologists and the study of the mind: psychologists
can ignore the mind entirely and view behavior as purely mechanical or include the mind in study but it
not be considered "scientific".

John Locke (1632-1704) a fost un filozof ale cărui idei au fost precursori
timpurii multor concepte psihologice importante. John Locke a introdus
conceptul de tabula rasa, care este convingerea că mintea este o „ardezie
goală” la naștere și suntem formați și dezvoltați din propriile noastre
experiențe cu mediul înconjurător. El a fost un credincios devotat în latura
„hrănitoare” a dezbaterii „natură versus nutreț” din cauza credinței sale că
toate comportamentele, înclinațiile și modelele de gândire au fost învățate,
mai degrabă decât inerente. Aceasta a fost una dintre cele mai timpurii idei
care este folosită la baza comportamentismului. Locke credea că experiența
care a avut loc în primii ani ai copilăriei a fost cea mai importantă și cea
mai influentă pentru o persoană. El a subliniat importanța recompenselor și a
pedepselor în învățarea socială. Locke a introdus și conceptul teoriei
contractului social.

Charles Darwin (1809-1882) a fost un naturalist și om de știință britanic

care a dezvoltat teorii despre evoluție și selecție naturală și este credit
că este părintele teoriei evoluției. Darwin a început să-și dezvolte ideile
într-o călătorie științifică istorică de 5 ani pe HMS Beagle. În timp ce se
afla în Insulele Galapagos, el a remarcat faptul că fiecare insulă avea
crenguțe care erau strâns legate, dar populația fiecărei insule avea
caracteristici fizice diferite. Acest lucru l-a dus pe Darwin la ideea care
va deveni în cele din urmă conceptul de selecție naturală.

Natural selection occurs because animals can have different traits from one another within the same
species. The animals that have traits that are most advantageous for a particular environment are more
successful and more likely to reproduce. They pass their beneficial traits on to their offspring who
continue to be successful and pass the traits along to their offspring. Gradually the species will evolve so
that the beneficial traits occur in all of the organisms. The finches that Darwin saw at Galapagos had
different kinds of beaks. The beaks were more advantageous for the food on the particular island they
were on and over generations the finches with the 'better' beaks got more food and had more offspring
until the birds with the less advantageous beaks faded away in the population.

Darwin worked on his theories for 20 years and collaborated with a man named Alfred Wallace who had
independently reached many of the same conclusions. In 1859 Darwin published his major work "On the
Origin of Species by Means of Natural Selection." This work was considered revolutionary at the time
because it defined humans as simply another animal who evolved from less complex organisms.
Darwin's theories have been developed over time and are still widely used in many areas of science and
beyond.
G. Stanley Hall (1844 - 1924) este cunoscut ca Părintele Adolescenței.
Lucrarea sa a influențat temele adolescenței în psihologie, cultura populară
și educație.

Hall a inventat termenul „furtună și stres” pentru a descrie perioada

adolescenței. Această perioadă se caracterizează printr-un conflict al
adolescentului cu părinții, perturbări ale dispoziției și implicarea într-un
comportament riscant. Deși conceptul de furtună și stres nu este acceptat ca
un fenomen universal la adolescenți, psihologii recunosc că acest fenomen
este cel mai probabil să aibă loc în timpul adolescenței.

Behavorism
Școala de gândire care subliniază nevoia psihologiei de a fi o știință
obiectivă. Cu alte cuvinte, psihologia ar trebui să fie o știință bazată pe
evenimente observabile (și doar observabile), nu pe mintea inconștientă sau
conștientă. Această perspectivă a fost sugerată și propagată pentru prima
dată de John Watson în 1913, care dorea ca psihologia să studieze doar
comportamente observabile și să se îndepărteze complet de studiul minții
conștiente. Motivul principal al lui Watson a fost că numai evenimentele
observabile sunt verificabile și, astfel, sunt singurele evenimente care pot
fi dovedite false. Acesta este un concept extrem de important pentru știință;
fără ea, cum poți afla vreodată ce este adevărat, fals, real sau fals.

Lev Vygotsky (1896-1934) a fost un psiholog rus cel mai cunoscut pentru
teoriile sale socioculturale asupra cogniției. Vygotsky a dezvoltat Teoria
Dezvoltării Sociale care a propus că mediul social este integral pentru
dezvoltarea cunoașterii superioare și că învățarea a precedat dezvoltarea.
Influențele sociale și culturale sunt extrem de influente asupra dezvoltării
cognitive a individului și sunt esențiale în formarea și dezvoltarea
acesteia.

Vygotsky credea că funcțiile mentale elementare (atenție, percepție, memorie

și senzație) vor fi modelate și formate de mediul social pentru a se
transforma în funcții mentale superioare. Vygotsky a dezvoltat, de asemenea,
conceptul de Zona de Dezvoltare Proximală, care este gama de sarcini care
sunt prea dificile pentru o persoană să învețe singură, dar pot fi învățate
cu îndrumare de la cineva cu experiență în sarcină.

Vygotsky a murit de tuberculoză la 38 de ani.

Urie Bronfenbrenner (29 aprilie 1917 - 25 septembrie 2005) a fost un psiholog

american de origine rusă, cel mai cunoscut pentru teoria sistemelor
ecologice.
Bronfenbrenner a văzut procesul dezvoltării umane ca fiind format prin
interacțiunea dintre individ și mediul său. [1] Calea specifică de dezvoltare
a fost rezultatul influențelor mediului înconjurător al unei persoane, cum ar
fi părinții, prietenii, școala, munca, cultura și așa mai departe. [1] În
timpul său, a văzut psihologia dezvoltării ca studiind doar influențele
individuale asupra dezvoltării în medii nefirești; în propriile sale cuvinte,
psihologia dezvoltării a fost „... știința comportamentului ciudat al
copiilor aflați în situații ciudate cu adulți ciudați pentru cele mai scurte
perioade de timp posibile”. [1]: 19

Din acest punct de vedere Bronfenbrenner își concepe teoria dezvoltării

umane, teoria sistemelor ecologice. Teoria sa afirmă că există multe niveluri
diferite de influențe de mediu care pot afecta dezvoltarea copilului, pornind
de la oameni și instituții care înconjoară imediat individul până la forțele
culturale la nivel național. [1] Ulterior, el a explicat influența timpului,
cum ar fi evenimente specifice și schimbări în cultură de-a lungul timpului,
prin adăugarea cronosistemului la teorie. [7] În plus, el a redenumit teoria
modelului bioecologic pentru a recunoaște importanța proceselor biologice în
dezvoltare. [8] Cu toate acestea, el a recunoscut doar biologia ca producând
potențialul unei persoane, acest potențial fiind realizat sau nu prin
intermediul forțelor de mediu și sociale. [8]

Richard Lerner- final solution

The nature-nurture debate continues to stir controversy in the social and behavioral sciences.
How much of human behavior and development can be attributed to biology and how much to
the environment? Can either be said to “determine” human development? And what are the
implications of each view for society? In this important study, a noted developmental
psychologist contributes to this debate by confronting the difficult issue of “doctrines” of human
development and the consequences for society of deriving political programs and public policy
from them.

Beginning with the premise that scientific ideas are not neutral but can be used for either good or
evil, Richard Lerner considers the recent history of one such idea, biological determinism, which
at times has had the backing of respected scientists, intellectuals, and political leaders. During
this century, biological determinism has been coupled with political philosophies that hold that
some people are inherently better than others. This has meant that certain groups of people—
Jews, Blacks, Native Americans, women—have been stigmatized because of supposedly innate,
even “biological,” differences, with sometimes disastrous consequences. The most notorious
instance was Nazi Germany, where “racial science,” given legitimacy by the scientific
community, became a cornerstone of the Nazi “Final Solution.”

Meanwhile, theories of biological determinism continue to find adherents within the scientific
community. Konrad Lorenz, who was awarded a Nobel Prize in 1973, was a critical figure in the
development of the most recent manifestation of biological determinism—sociobiology. Lerner
examines the work of Lorenz and current sociobiologists and the implications of their claims for
modern society. He fears that biological determinism may again be co-opted to serve the political
agenda of today’s reactionary politicians. In fact, Lerner notes, sociobiologists have had to face
the fact that organizations such as the fascist National Front party in Britain and its counterparts
in France and the United States have selectively seized upon sociobiology to fuel their notions of
genetically superior and inferior races

Metode de cercetare

Psihologia dezvoltării folosește multe dintre metodele de cercetare utilizate

în alte domenii ale psihologiei; cu toate acestea, sugarii și copiii nu pot
fi testați în același mod ca și adulții. Pentru a studia schimbările la
indivizi în timp, psihologii în dezvoltare utilizează observația sistematică,
inclusiv observația naturalistă sau structurată; auto-rapoarte, care ar putea
fi interviuri clinice sau observații structurate; metode clinice sau de
studiu de caz; și etnografie sau observare a participanților. Trei metode de
cercetare utilizate includ abordarea experimentală, corelațională și studiul
de caz.

Cercetare experimentală

Metoda experimentală implică manipularea efectivă a tratamentelor,

circumstanțelor sau evenimentelor la care este expus participantul sau
subiectul. Acest proiect indică relații cauză și efect și permite realizarea
unor inferențe puternice despre relațiile cauzale între manipularea uneia sau
mai multor variabile independente și comportamentul subiectului ulterior. O
limită la această metodă este aceea că mediul artificial în care se
desfășoară experimentul poate să nu fie aplicabil populației generale.

Cercetare corelațională

Metoda corelațională explorează relația dintre două sau mai multe evenimente
prin strângerea de informații despre aceste variabile fără intervenția
cercetătorului. Avantajul utilizării unui design corelațional este că
estimează puterea unei relații între variabilele din mediul natural. Cu toate
acestea, limitarea este că poate indica doar că există o relație între
variabile; nu poate stabili care l-a provocat pe celălalt.

Studiu de caz

Într-un studiu de caz, psihologii în dezvoltare colectează o mulțime de

informații de la un individ pentru a înțelege mai bine schimbările fizice și
psihologice de-a lungul vieții sale. Datele pot fi colectate prin utilizarea
interviurilor, chestionarelor structurate, observației și scorurilor
testelor. Această abordare specială este o modalitate excelentă de a înțelege
mai bine indivizii care sunt excepționali într-un fel, dar este în special
predispusă la interpretarea prejudecăților cercetătorilor și este dificil să
generalizeze concluziile pentru populația mai mare.

Proiecte de cercetare
Indiferent dacă studiile utilizează metodologia experimentală, corelațională
sau de studiu de caz, ele pot utiliza proiecte de cercetare sau cadre logice
pentru a face comparații cheie în cadrul studiilor de cercetare. Acestea
includ proiectări longitudinale, transversale, secvențiale și microgenetice.

Design longitudinal

Într-un studiu longitudinal, un cercetător observă mulți indivizi născuți în

jurul sau în același timp (o cohortă) și efectuează noi observații ca membri
ai epocii cohortei. Această metodă poate fi utilizată pentru a trage
concluzii despre tipurile de dezvoltare care sunt universale (sau normative)
și care apar la majoritatea membrilor unei coorte. Cercetătorii pot observa,
de asemenea, modalități prin care dezvoltarea variază între indivizi și poate
ipoteza cauzele unei astfel de variații. Studiile longitudinale necesită
adesea cantități mari de timp și finanțare, ceea ce le face inviabile în
unele situații. De asemenea, deoarece membrii unei coorte experimentează
evenimente istorice unice generației lor, tendințele de dezvoltare aparent
normative pot fi universale doar pentru cohorta în sine.

Proiectare transversală

Într-un studiu transversal, un cercetător observă diferențe între indivizi de

vârste diferite în același timp. Acest lucru necesită, în general, mai puține
resurse decât metoda longitudinală și, deoarece indivizii provin din coorte
diferite, evenimentele istorice comune nu sunt la fel de unice. Cu toate
acestea, este posibil ca această metodă să nu fie cea mai eficientă metodă de
a studia diferențele dintre participanți, deoarece aceste diferențe pot
rezulta nu din vârste diferite, ci din expunerea lor la diferite evenimente
istorice.

Design secvential

Design-urile secventiale combină metodologii de proiectare longitudinală și

transversală. Un cercetător observă membrii diferitelor cohorte de naștere în
același timp și apoi urmărește toți participanții în timp, graficând
modificările în grupuri. Deși este mult mai intensiv în resurse, această
metodă are ca rezultat o distincție mai clară între schimbările care pot fi
atribuite mediului individual sau istoric și modificările care sunt cu
adevărat universale.

Proiectare microgenetică

Proiectarea microgenetică studiază aceeași cohortă într-o perioadă scurtă de

timp. Spre deosebire de proiectele longitudinale și transversale, care oferă
contururi largi ale procesului de schimbare, desenele microgenetice oferă o
analiză aprofundată a comportamentului copiilor în timp ce acesta se schimbă.

Ghiduri etice pentru cercetarea subiectului uman au apărut din abuzul de

putere, din studiile etice și din daunele semnificative cauzate indivizilor
de participarea, adesea involuntară și fără consimțământ, la cercetări.