Tulburările Principalelor Procese Psihice

Nursing în sănătate mintală
Marcela
Zsisku
1
Tulburările principalelor procese psihice
Tulburările proceselor cognitive:
 percepție;
 atenție;
 memorie;
 gândire;
 imaginație.
2
Ce este senzația, sentimentul?

De origine latină „senstio”, înseamnă impresia pe care un lucru îl oferă prin simțuri.
Este un răspuns oferit de organele senzoriale (piele, ochi, urechi, gură și nas) la un stimul.
Mai exact, senzația este un proces prin care creierul procesează informații din sistemul nervos și verifică
reacția la un stimul.
O modalitate de a transmite în mod corect conceptul de senzație este prin exemple cum ar fi:
1. Auziți sunetul vântului (prin simțul auzului);
2. Percepeți mirosul unei mese (prin simțul mirosului).
3
Ce este percepția?

De la termenul latin ”perceptio”, care înseamnă primirea și înțelegerea prin stimuli, senzații, impresii, simțuri și
imagini a ceea ce dorești să comunici.
Este actul primirii, înțelegerii și interpretării semnalelor externe, prin organele senzoriale, în special percepția se
supune interpretării senzațiilor fiecărei persoane. Cu alte cuvinte, nu toată lumea percepe lucrurile la fel. Ceea ce
unii percep anumite sunete ca fiind puternice, alții le percep ca o tonalitate normală.
4
Ființele umane percep mediul înconjurător prin simțuri.
Simțurile noastre sunt declanșate de stimulenți multipli. Creierul reușește să transforme imediat mesajele
senzoriale recepționate în percepțiile conștiente.
Diferența dintre senzație și percepție
 O senzație este reacția imediată a organelor senzoriale; Percepția interpretează senzațiile pentru a le da sens.
 Senzația este de origine fiziologică, iar percepția este psihologică.
 Senzația este obiectivă, în timp ce percepția este subiectivă.
 Senzația este inconștientă atunci când ascultați un răspuns senzorial, percepția fiind conștientă atunci când
procesează informațiile de către persoană.
 Sensul este un răspuns care este emis după primirea unui stimul, iar percepția este o explicație pe care o
construim.
 Senzația este compusă numai din trei elemente, stimul, organ senzorial și răspuns, în timp ce percepția este
compusă din nenumărate elemente. 5
6
Tulburări de percepție
antreneaza:
 procese cognitive (memoria, gandirea, inteligenta);
 procese afective, atentia vointa;
 apare ca rezultat al actiunii concomitente a unui stimul complex asupra mai multor analizatori.
Depinde de:
 pragul perceptiv – intensitatea stimulului, durata actiunii sale si limita peste care senzatiile devin sesizabile:
 stimuli subliminali;
 stimuli supraliminali;
 integritatea anatomica si functionala a analizorului;
 varsta pacientului, starea functionala a organismului, experientele anterioare, interesul, dispozitia de moment 7
Pe vremuri, reclamele conțineau sugestii subliminale care încurajau consumatorii să cumpere anumite
produse.Când vedetele poartă anumiți adidași, trimit mesaje subliminale care transmit ideea că
succesul lor este legat de alegerea pantofilor.
Stimulii care sunt perceputi peste prag si astfel sunt detectati la nivelul constiintei se numesc
supraliminali. În schimb, stimulii care nu sunt percepuți la nivel conștient și astfel nu sunt detectați se
numesc subliminali.
8
 cantitativă:
 hiperestezia = exagerarea excitațiilor exteroceptive. Sunetele (scârțiitul unei uși, muzica) devin
deranjante. Apare în nevroze, perioadele de sevraj etanolic, toxic;
 hipoestezia = constă în scăderea excitabilității care determină o neclaritate în perceperea lumii exterioare;
 cenestopatia = o formă specială de hiperestezie, caracterizată prin senzații dureroase, difuze, trăite
penibil și conștient de către bolnav. Se întâlnesc în nevroze și nu au corespondent somatic patologic:
 fericire = căldură în corp;
 tristețe = gânduri negative;
 furie = inima care bate tare;
 frica = gol în stomac. 9

 calitative:
 iluziile = percepții deformate ale obiectelor. În stările delirante din Schizofrenie se întâlnește
iluzia sosiilor, când persoane apropiate, tatăl, mama, pot fi luate drept persoane străine, ostile,
determinând un comportament agresiv;
10
11
12
Cercetătorii de la Universitatea din Bristol au
descoperit această iluzie în anii ’70, când priveau pereții
unei cafenele.
Liniile gri dintre coloanele de pătrate negre și albe
par a se curba, dar în realitate sunt paralele.
Creierul, copleșit de contrastul alb-negru și de
pătratele foarte apropiate, percepe liniile ca aparținând fie
coloanei de deasupra, fie celei de dedesupt. Liniile
sfârșesc părând mai înalte în anumite puncte, creând
iluzia optică trapezoidală.
13
14
 halucinațiile sunt percepții fără obiect:
 exteroceptive:
 vizuale
 auditive
 gustative
 olfactive
 tactile
 viscerale
 kinestezice
15
Cele mai frecvente halucinații exteroceptive sunt cele auditive. Ele pot fi:
 elementare – acufene (țiuituri, fâșieli în urechi) care se întâlnesc în surmenajul nevrotic sau în
encefalopatiile toxice;
 comune – pacientul aude zgomote definite (lătrat de câine, pași de om, bătăi ale ceasului);
 complexe – perceperea unor voci, bi sau monoauricular;

 în consens (nefavorabile sau favorabile);
 antagonice (la o ureche îl vorbește de bine, la cealaltă de rău);
 imperative, cu conținut auto sau heteroagresiv (sinucidere sau crimă); pacientul se poate emascula (castra)
sau își enuclează globul ocular. Apar în Schizofrenie, Psihoze toxice, beție patologica.
percepute ca niste comenzi, carora nu li se poate impotrivi.
16
Halucinațiile olfactive constau în perceperea unor mirosuri dezagreabile, de amoniac, cadavru, păr ars, fecale.
Halucinațiile tactile (haptice), se întâlnesc în Schizofrenii și în toxicomanii.

 pseudohalucinațiile = halucinații psihice, fără proiecție în afară, lipsite de estezie
și spațialitate. Bolnavii ”aud” cu creierul, ”văd” cu ochii minții. Se întâlnesc în
Schizofrenie;
 agnoziile = tulburări manifestate prin lipsa de recunoaștere a
obiectelor văzute, pipăite, a sunetelor sau a persoanelor, în condițiile
în care organele de simț sunt integre.
17
Existența halucinațiilor este uneori greu de recunoscut, deoarece pacientul fie nu cooperează, fie le ascunde, le
disimulează.
Observarea bolnavului în timpul trăirilor halucinatorii este foarte importantă. Bolnavul este concentrat, privește
în direcția de unde ”vin vocile” sau ”vede imaginile”, alteori închide ochii sau își astupă urechile, face gesturi de
apărare, vorbește singur.
18
Tulburările atenției - disprosexii

 hipoprosexia = diminuarea atenției, se întâlnește în Schizofrenie și în nevroze;
 hiperprosexia – în excitația maniacală atenția este exacerbată involuntar, ca și în exaltările toxice (alcool).
O hiperprosexie voluntară se observă la paranoici și la nevrotici.
Pacientul este invitat:

 să numere înapoi de la 100 din 2 în 2;
 să bareze o literă pe o pagină tipărită;
 să expună în ordine inversă lunile anului sau zilele săptămânii.
19
Tulburările memoriei – dismnezii

 cantitative
 hipermnezia = exagerarea patologică a proceselor de fixare, conservare și evocare. Poate fi globală

(episoadele maniacale sau în paranoia) ori poate avea o tematică selectivă – doar unele amănunte (în
stările depresive delirante). Fumătorii de opiu povestesc că ”trăiesc într-o noapte cât un secol”.
 hipomnezia = scăderea în diferite grade a funcției menzice (stările de surmenaj, neurastenie, stările
depresive);
 amnezia = pierderea totală a capacității de fixare, conservare, recunoaștere și reproducere, fie separate,
fie în totalitatea lor.
20

 cantitative
 hipermnezia = exagerarea patologică a proceselor de fixare, conservare și evocare. Poate fi globală

(episoadele maniacale sau în paranoia) ori poate avea o tematică selectivă – doar unele amănunte (în
stările depresive delirante). Fumătorii de opiu povestesc că ”trăiesc într-o noapte cât un secol”.
 hipomnezia = scăderea în diferite grade a funcției menzice (stările de surmenaj, neurastenie, stările
depresive);
 amnezia = pierderea totală a capacității de fixare, conservare, recunoaștere și reproducere, fie separate,
fie în totalitatea lor.
21

 calitative – paramnezii
 falsele recunoașteri (surmenaj, schizofrenie), persoanele apropiate sunt identificate ca dușmani; pot deveni
periculoase;
 confabulația constă în umplerea unor goluri de memorie cu evenimente imaginare; pacientul, ignorând deficitul
mnezic, este ferom convins că relatează cu sinceritate.
Conținutul confabulațiilor poate fi:
 fantastic (zboară cu avionul);
 oniric – similar visului – convoaie de sicrie, oameni cu capete tăiate.
22
Tulburările de gândire și limbaj
Gândirea operează prin noțiuni care exprimă simbolic fapte, fenomene, relații, acțiuni.
Simbolurile sunt cuvintele, deci între gândire și limbaj există o legătură indisolubilă.
 cantitative – se caracterizează prin modificări ale debitului gândirii, ale ritmului ideativ:
 tahifemia sau logoreea – se întâlnește în schizofrenie, în faza de manie a bolii bipolare și se

caracterizează prin accelerarea ritmului verbal, mergând până la fuga de idei sau emiterea unor cuvinte
izolate, fără legătură între ele;
 bradifemia – se întâlnește în depresie, când ritmul ideilor și al vorbirii este foarte lent, uneori pacientul
abia scoate un cuvânt;
 tulburările de coerență – dezlânarea și incoerența vorbirii și salata de cuvinte, în care bolnavul emite
cuvinte fără sens și fără legătură între ele.
23

 calitative – sunt tulburări de fond, de conținut:
 idei prevalente – deși raportate la o situație reală, sunt disproporționate și neconcordante cu realitatea (preocupările
legate de funcționarea propriilor organe). Se întâlnesc în nevroze, psihopatii.
 idei obsesive – apar împotiva voinței individului, care le recunoaște caracterul parazitar și luptă împotriva lor
pentru a le înlătura, deși nu reușește. Se întâlnesc în nevroza obsesiv-fobică, în debutul schizofreniei.
 compulsiuni – idei obsesive de contrast, care constau în teama de a nu săvârși un act împotriva convingeilor
psihosociale, general acceptate: teama de anu alăpta copilul pentru a nu-l sufoca sau teama credincioșilor de a nu
comite blasfemii în biserică;
24

 fobiile – teama cu obiect precis (fobii de locuri, de oameni, animale, insecte, fenomene, boli, moarte):
 agorafobie – teama de spații largi, deschise – piață;
 claustrofobie – teama de spații închise;
 zoofobie – teama de animale;
 sitiofobie – teama de a fi otrăvit;
 tafofobie – teama de a fi îngropat de viu
25

 ideile delirante – reflectări greșite ale realității, incompatibile cu critica și de neînțeles:
Teme de delir pot fi:

 de vinovăție, de persecuție, autoacuzare, gelozie;
 de negație – persoana afirmă că nu mai are organe;
 de grandoare, absurd, contradictoriu – ”am o turmă de elefanți albi, vă da si dvs. unul, dar vreau o țigară”;
 de filiație – ”sunt fiul lui Vlad Țepeș și al lui Ștefan cel Mare”;
 de invenție, delirul mistic.
Delirul se întâlnește în excitația maniacală, la paranoici, poate fi însoțit de halucinații și să apară pe un fond autist.
26
Tulburările imaginației:
 scăderea imaginației – se întâlnește în nevrozele obsesiv-fobice și poate fi tranzitorie;
 exaltarea imaginației – producții imaginare exuberante – se întâlnește în intoxicațiile cu alcool, excitația

maniacală sau în delirul de invenție:
 minciuna convențională – Moș Crăciun există;
 minciuna emotivă;
 minciuna vanitoasă;
 minciuna de divertisment;
 minciuna salvatoare;
 mitomania – este tendința maladivă de a denatura adevărul, de a minți. Este lipsită de scop și de beneficii utilitare:
 vanitoasă – lăudăroșenie, orgoliu nemăsurat;
 malignă – bârfe, calomnii, scrisori anonime, acuzații lipsite de temei; 27

Tulburările imaginației:
 simulația – constă în imitarea sau falsificarea adevărului în privința stării de sănătate, prin creerea imaginară
a unor tulburări somatopsihice, a unei boli inexistente, în scop utilitar;
 disimularea – este cea mai periculoasă, deoarece bolnavul ascunde simptomele bolii în scopul sustragerii de
la tratamentul obligatoriu sau pentru punerea în aplicare a unor idei delirante, de sinucidere sau omucidere;
 confabulația – relatările sunt rupte de realitate și apar pe fondul unor deficiențe mnestice cu o scădere a
pragului de control a conștiienței – ”sora inconștientă a minciunii” – bolnavul este convins de veridicitatea
celor relatate.
28
Tulburările afectivității:
 forma de manifestare a omului față de realitatea înconjuratoare.
Parametrii care stau la baza vieții afective:

 sensul vietii afective
 trairi pozitive: placere, bucurie;
 trairi negative: mâhnire, tristete;
 stabilitatea trairilor afective;
intensitatea;
mobilitatea – trecerea de la o stare la alta;
expresivitatea – capacitatea de exteriorizare a trairilor afective prin intermediul mimicii, comportamentului,

vocii; 29
 emotiile – manifestari spontane, cu traire afectiva intensa care apar in urma unui eveniment neasteptat care implica
o semnificatie pentru individ; sunt insotite de manifestari neurovegetative: paloare, transpiratii, tahicardie:
 emotii stenice: bucuria, veselia;
 emotii astenice: teama, furie;
 dispozitia – atare afectiva de fond, generala, de durata, de intensitate medie;
 sentimentele – stari complexe, stabile, generalizate, trairi emotionale; se formeaza in timp, au durata lunga:
estetice, religioase, etico-morale, patriotice, erotice;
 pasiunile – stari afective cu amplitudine mare, mobilizeaza forta creatoare:
 pozitive – legate de profesie, arta, stiinta;
 negative, egocentrice, individualiste – apar la persoane sadice, avare – crima din gelozie.
30
 cantitative:
 hipotimia – scăderea afectivității – se manifestă prin:
 indiferență afectivă – dezinteres pentru lumea exterioară;
 apatie – dezinteres față de propria persoană și ambianță;
31
 cantitative:
 hipertimia – exagerarea afectivității peste normal:
 în sens pozitiv:
 euforică – bună dispoziție, râs contagios, persoana este comunicativă, încrezătoare;
 mania – jovialitate, puerilism, glume grosiere, avansuri sexuale; “euforie tâmpa” in care
pacientul face glume proaste, fara haz, care contrasteaya cu starea somatica;
 extazul – extrema a hipertimiei, caracterizata printr-o stare particulara de bine traita de obicei
intr-o postura contemplativa pasiva;
32
 cantitative:
 în sens negativ – depresivă - sentiment de inutilitate si devalorizare; subiectul traieste o tristete

profunda, pesimism exagerat, durere morala, lipsit de voiosie, ideatie cu continut trist si dureros; are
fruntea incretita, comisurile bucale coborate, corpul incovoiat, bratele cad pasive pe langa corp;
 disforia – pe un fond de dispozitie depresiva se suprapune o stare de iritabilitate, disconfort
somaic, excitabilitate crescuta;
 anestezia psihica dureroasa – durerea morala a individului care simte si constientizeaza
pierderea capacitatii de rezonanta afectiva la evenimentele de viata; el “sufera ca nu poate
suferi”;
33
 cantitative:
 anxietatea – stare afectiva caracterizata de un sentiment de neliniste, teama diifuza, stare expectativa a
unui pericol iminent, cu scaderea capacitatii de concentrare, cu manigestari vegetative: transpiratii,
paloare, oscilatii T.A.;
 angoasa – anxietate insotita de modificari neurovegetative dar care are un determinism organic; se resimte
ca o senzatie neplacuta, penibila, de disfunctie a unui organ; face trecerea spre fobie = teama cu caracter
precizat.
34
 calitative – paratimii – sunt reacții anormale și inadecvate, uneori paradoxale, fără motiv:
 inversiunea afectivă – schimbarea sentimentelor pozitive firești, avute anterior îmbolnăvirii, față de
persoane apropiate din familie. Se întâlnește în schizofrenie, delirul de gelozie;
 ambivalența afectivă – trăirea simultană a două sentimente antagoniste (dragoste și ură pentru aceeași
persoană; dorință și teamă). Se întâlnește în schizofrenie;
 afectivitatea paradoxală – răspunsuri emoționale:
 pozitive (veselie, plăcere) la traume psihice negative (moarte boală);
 negative la auzul unor vești bune.
Se întânește în schizofrenie.
35
 instinctele - insusiri innascute ce determina un comportament caracteristic speciei si indreptat pentru
realizarea unor cerinte fundamentale biologice.
Instincte de conservare a individului:
 alimentar;
 de aparare - gregar
Instincte de conservare a speciei:
 de reproducere;
 matern.
36
- instinctele
Tulburarile instinctului alimentar
 polifagie sau bulimie – foamea de taur – exces;
 inapetenta – diminuarea instinctului alimentar, poate culmina cu anorexia;
 sitiofobia – refuzul de a se alimenta;
 pervertirea instinctului alimentar – ingerarea de materiale necomestibile:
 coprofagia;
 pica – ingestia de substante necomestibile – pamant, var, vopsea, creta, hartie.
37
Tulburarile instinctului de aparare
 exagerarea instinctului de aparare – agresivitate constitutionala sau castigata (alcoolism); desfasurarea

exploziva de acte psihomotorii cu potential periculos;
 diminuarea instinctului de aparare – indiferenta crescuta fata de pericole – automutilarea;
 abolirea instinctului de aparare suicid.
38
Tulburarile instinctului de reproducere
 exagerarea – satiriazis la barbati, nimfomanie la femei;
 diminuarea – impotenta la barbati, frigiditate la femei;
 abolirea este rara.
 anomalii in alegerea partenerului pentru relatii sexuale:
 autocrotism – autosatisfacerea erotica
 pedofilia – atractia catre copii;
 gerontofilia – atractia catre persoane varstnice;
 homosexualitatea – satisfacerea erotica in cadrul aceluiasi sex:
 uranism, pederastie la barbati;
 lesbianism, tribadism la femei 39

Anomalii in desfasurarea actului sexual:
 sadismul – ajungerea la orgasm doar in conditiile provocarii unei suferinte reale partenerului prin intermediul
unor practici sau rituri specifice fiecaruia – ciupire, zgaraiere, biciuire, muscarea, ranirea anumitor zone, viol,
strangulare;
 exhibitionismul – obtinerea placerii in momentul expunerii organelor genitale in public; masturbarea in

prezenta persoanelor de sex opus;
 scaptofilia – placerea sexuala obtinuta prin contemplarea actului sexual efectuat de alte persoane si se
intalneste la persoane care prezinta scaderea libidoului;
 voyerismul – spionarea celuilalt, fara sa stie, in intimitatea sa cotidiana: imbracat, dezbracat, mictiunea,
defecatia
40
Tulburarile instinctului de reproducere
 zoofilia – bestialiatatea, sodomia – practicarea relatiilor sexuale cu animale sau pasari;
 necrofilia – are ca obiect sexual un cadavru uman;
 pigmalionismul – satisfacerea erotica in fata unor statui, monumente funebre dedicate sexului opus sau
aceluiasi sex;
 fetisismul – perversii care nu pot avea orgasm fara a contempla obiecte de lenjerie intima apartinand sexului
opus.
41
Tulburarile instinctului matern:
 exagerarea – grija patologiaca pentru copil, pe care-l ingradeste in dezvoltarea indepenedentei;
 atenuarea pana la abolire;
 pervertirea instinctului matern – inversiunea afectiva care poate ajunge la infanticid.
42
Tulburările voinței:
– activitatea psihica orientata spre atingerea unor scopuri propuse in mod constient, pentru a caror realizare
trebuie depasite diferite obstacole de natura interna sau externa.
Ea vizeaza succesul si nu ratarea iar dusa la extremis se poate transpune in patologie.
 Vointa activa – rol mobilizator, permite trecerea la actiune; se bazeaza pe perseverenta si tenacitate.
 Vointa inhibitorie – raspunzatoare de stapanirea de sine si franeaza reactia imediata, nechibzuita.
43
- cantitative:
 hipobulia – scaderea capacitatii de a actiona, avand ca urmare diminuarea activitatii; se porneste greu o
activitate;
 hiperbulia - exagerare a fortei volitionale; pacientul actioneaza precipitat;
incepe actiuni pe care nu le finalizeaza pentru ca incepe altele;

 abulia – pierderea initiativei, hipobulie extrema in care capacitatea de a depune
o activitate este apropape nula;

 impulsivitatea – pulsiuni interioare ce determina trecerea la actiune.
44
-calitative:
- parabulia – insuficienta a vointei insotita de anumite dorintesimultane si contrarii; determina o

dezorganizare prin indecizie si ambivalenta.
45
Tulburările activității (conduitei motorii):
 modalitate specific umana de adaptare la mediu.
Activitatea non-verbala: intelegerea mimicii, pantomimicii, limbajului imbracamintei, tinuta, atitudine fata de examinator.
Oamenii obisnuti au o mimica in concordanta – ce avem in suflet aceea aratam; profesionistii pot avea o mimica dupa cum
se cere: solemna, importanta, indurerata la inmormantare, vesela la nunta.
privirea este un alt element important de observat; omul sanatos, odihnit arata interes pe care il exprima si privirea, pe cand o
privire goala, blazata, arata dezinteres; privirea este “oglinda sufletului”.
Imbracamintea vorbeste prin culoare, forma, adecvare la sezon sau conditiile sociale:
- vestimentatie pretentioasa si foarte rafinata – expresia unei personalitati histrionice;
- vestimentatie vie si stridenta, colorata, ornata cu multe accesorii si bijutetii – sindrom mniacal;
- vestrimentatie terna, de culori sterse si fara accesorii decorative – depresii

46
In functie de structura temperamentala si de mobilitatea psihica, mimica paote sa fie:
- exagerata – hipermimie;
- diminuata pana la imobilitate – hipomimie, amimie;
- neconcordanta si dezadaptata – paramimie:
- ecomimia – pacientul imita mimica interlocutorului;
- manierismul – pervertire a gesturilor simple si a actiunilor comportamentale;
- bizareria – manierism exagerat si pierderea trasaturilor logice si intelegibile ale gesturilor si miscarilor;
- stereotipiile – tendinta de a repeta una si aceeasi miscare, de obicei bizara.
47

 cantitative – constau în modificarea forței, rapidității și intensității cu care se execută o activitate:
 încetinirea mișcării – pacientul se mișcă foarte lent și fără spontaneitate. Se întâlnește în depresie;
 stupoarea – pacientul stă aproape nemișcat, în pat, cu ochii deschiși; deși starea de cunoștință nu este
abolită, nu vorbește și nu răspunde la întrebări. Se întâlnește în depresie, schizofrenie, isterie, ca o
reacție la un eveniment;
 dezinhibiția mișcării – se întâlnește la pacienții cu manie și se caracterizează prin creșterea activității
motorii; poate fi însoțită de dezinhibiție sexuală;
 agitația psiho-motorie – dezorganizarea globală a conduitelor motorii, cu mișcări necoordonate, haotice,
uneori explozive. Prototipul stărilor de agitație este reprezentat de agitația maniacală – aceasta este
predominant motorie.
48

 calitative – sunt tulburări care modifică mai ales natura și forma de mișcare sau activitate:
 agresivitatea – are loc o alterare a relației cu sine, pe de o parte, și cu mediul, pe de altă parte. Poate fi verbală sau
fizică (înjurături, loviri), cu un scop precis sau nedirijată;
 agresiunea – poate fi orientată asupra propriei persoane (autoagresiuen) sau împotriva altor persoane
(heteroagresivitate);
 negativismul:
 activ – pacientul face totul invers de cum se așteaptă de la el. Pacienții cu schizofrnie pot prezenta o formă
activă de negativism alimentar care poate duce la denutriție și tulburări somatice, care să necesite alimentație
artificială, enterală sau parenterală;
 pasiv
49

 calitative:
 impulsivitatea – acțiunile sunt determinate de un impuls și nu de o evaluare con.tientă a faptelor.
Pacientul acționează, de cele mai multe ori, sub influența halucinațiilor imperative. Astfel, din impuls,
pacientul poate practica jocuri de noroc, cleptomania și piromania;
 activități forțate – pacientul efectuează activități sub presiunea unei forțe interioare care se opune
intereselor lor. Se întâlnesc la pacienții cu nevroză obsesiv-compulsivă din cauza fobiilor și a
compulsiunilor;
50

 calitative:
 catatonia – mișcări ciudate, rigide, uneori reluate la nesfârșit, prin mișcări stereotipe – repetarea unui act
motor în mimică, atitudine, limbaj, scris:
 frecarea la nesfârșit a pielii, care poate cauza bătături sau căderea părului;
 trecerea continuă de la poziția șezândă la statul în picioare;
 păstrarea poziției imprimate de examinator: perna psihică – schizofrenia catatonica;
 catalepsia – tulburare motorie tranzitorie caracterizată printr-o rigiditate a mușchilor feței, trunchiului și
membrelor, care rămân încremeniți în atitudinea de origine. Atacurile de catalepsie se întâlnesc în
schizofrenie, isterie, hipnoză.
51
 distonia – sindromul hiperton-hipokinetic – apare la debutul administrarii neurolepticelor; spasme musculare

intermitente si sustinute ale capului si gatului, spasme ale limbii, ce detrmina dizartrie si protruzia limbii, torticolis,
plafonarea privirii; in timp, pacientul isi pierde naturaletea in miscare, apare un trmor fin, rigiditate – semnul rotii dintate;
 akatisia – stare de neliniste, tremor si balans al picioarelor; pacientul are tendinta de a se misca tot timpul, se leagana de pe
un picor pe altul in ortostatism;
 diskinezia tardiva – semn de impregnare neuroleptica de lunga durata, dupa ani de tratament; miscari involuntare de tip
coreic, grimaserii;
 sindromul neuroleptic malign – complicatie majora a tratamentului cu neuroleptice; se intalneste destul de rar dar, prin
intensitatea tabloului clinic reprezinta o urgenta ce poate duce la exitus intr-un timp relativ scurt;
 ticurile – miscari cu caracter intempestiv, repetitive si rapide, rezultat al unor grupe musculare scapate de sub control
volitional, dar accesibile constiintei.
52
Tulburari de activitate si comportament prin pervertirea conduitei
 retragerea sociala – scadere a relatiilor sociale si izolare treptata;
 manierismele – atitudini si activitati caricaturale exagerate;
 comportamentul teatral – este demonstrativ, cu gestica ampla, caracteristic histrionilor.
53
Tulburari de activitate si comportament prin control volitional viciat
 impulsiunile – actiuni declansate brusc, fie spontan, fie reactive la un stimul minor; au caracter irational si devin necesitati imperioase, scapate de
sub controlul volitional; implica un important grad de periculozitate prin manifestarile lor brutale, cu heteroagresiune, manifestari clastice si chiar
suicid; sunt caracterizate printr-o stare tensionala premergatoare actiunii, o tendinta irezistibila de a trece la act, stare de satisfacere si gratificare la
savarsirea actiunii, eventual culpabilitate ulterioara.
Exemple:
 piromania – incendierea si asistarea cu placere la desfasurarea scenelor de periculozitate;
dromomania – plecarea nemotivata de acasa fara un scop precis si stabilit;
cleptomania – necesitatea imperioasa de a fura obiecte fara valoare, care nu sunt comercializate, in ciuda statutului financiar bun al individului;
jocul patologic – atractia irezistibila spre jocuri de noroc cu neglijarea vietii familiale si profesionale, in ciuda numeroaselor prejudicii
experimentate pana atunci;
tricotilomania – smulgerea intempestiva a parului cu aparitia zonelor de alopecie.
raptus – manifestare motorie paroxistica ce apare in urma unei tensiuni emotionale de intensitate marcata si se manifesta prin automatisme auto
sau heteroagresive de diverse forme; este urmat de amnezia lacunara a evenimentului
54
Personalitatea
– rezultanta a tuturor insusirilor psihice ale individului.
Tulburarile de personalitate:
 tulburari de dezvoltare – intarzieri mentale, demente;
tulburari de personalitate – psihopatii;
tulburari tranzitorii:
 depersonalizarea – impresia subiectiva de schimbare; subiectii descriu stari de vis, sunt indecisi, traiesc o
stare de dedublare in care isi contempla propria existenta; pacientul nu mai este sigur de propria identitate;
 derealizarea – insoteste depersonalizarea; individul isi pierde capacitatea de a percepe realul, gandirea este
disociata, timpul nu mai curge dinspre trecut spre viitor, lumea in care traieste este una a fantasmelor
amenintatoare sau pline de reprosuri si regrete. 55
Marcela Zsisku 56

Tulburările Principalelor Procese Psihice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tulburările Principalelor Procese Psihice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nursing în sănătate mintală

Tulburările proceselor cognitive:

Ce este senzația, sentimentul?

 procese cognitive (memoria, gandirea, inteligenta);

 procese afective, atentia vointa;

 integritatea anatomica si functionala a analizorului;

 tristețe = gânduri negative;

 furie = inima care bate tare;

 frica = gol în stomac. 9

 complexe – perceperea unor voci, bi sau monoauricular;

 antagonice (la o ureche îl vorbește de bine, la cealaltă de rău);

percepute ca niste comenzi, carora nu li se poate impotrivi.

Halucinațiile tactile (haptice), se întâlnesc în Schizofrenii și în toxicomanii.

și spațialitate. Bolnavii ”aud” cu creierul, ”văd” cu ochii minții. Se întâlnesc în

obiectelor văzute, pipăite, a sunetelor sau a persoanelor, în condițiile

în care organele de simț sunt integre.

Tulburările atenției - disprosexii

O hiperprosexie voluntară se observă la paranoici și la nevrotici.

Pacientul este invitat:

 să bareze o literă pe o pagină tipărită;

 să expună în ordine inversă lunile anului sau zilele săptămânii.

Tulburările memoriei – dismnezii

 hipermnezia = exagerarea patologică a proceselor de fixare, conservare și evocare. Poate fi globală

Tulburările memoriei – dismnezii

 hipermnezia = exagerarea patologică a proceselor de fixare, conservare și evocare. Poate fi globală

Tulburările memoriei – dismnezii

Conținutul confabulațiilor poate fi:

 fantastic (zboară cu avionul);

 oniric – similar visului – convoaie de sicrie, oameni cu capete tăiate.

Tulburările de gândire și limbaj

 tahifemia sau logoreea – se întâlnește în schizofrenie, în faza de manie a bolii bipolare și se

Tulburările de gândire și limbaj

Tulburările de gândire și limbaj

 agorafobie – teama de spații largi, deschise – piață;

 claustrofobie – teama de spații închise;

 zoofobie – teama de animale;

 sitiofobie – teama de a fi otrăvit;

 tafofobie – teama de a fi îngropat de viu

Tulburările de gândire și limbaj

Teme de delir pot fi:

 de negație – persoana afirmă că nu mai are organe;

 de invenție, delirul mistic.

 exaltarea imaginației – producții imaginare exuberante – se întâlnește în intoxicațiile cu alcool, excitația

 malignă – bârfe, calomnii, scrisori anonime, acuzații lipsite de temei; 27

Parametrii care stau la baza vieții afective:

 trairi pozitive: placere, bucurie;

 trairi negative: mâhnire, tristete;

 stabilitatea trairilor afective;

mobilitatea – trecerea de la o stare la alta;

expresivitatea – capacitatea de exteriorizare a trairilor afective prin intermediul mimicii, comportamentului,

 emotii astenice: teama, furie;

 dispozitia – atare afectiva de fond, generala, de durata, de intensitate medie;

 pozitive – legate de profesie, arta, stiinta;

 hipotimia – scăderea afectivității – se manifestă prin:

 indiferență afectivă – dezinteres pentru lumea exterioară;

 apatie – dezinteres față de propria persoană și ambianță;

 hipertimia – exagerarea afectivității peste normal:

 euforică – bună dispoziție, râs contagios, persoana este comunicativă, încrezătoare;

 în sens negativ – depresivă - sentiment de inutilitate si devalorizare; subiectul traieste o tristete

 pozitive (veselie, plăcere) la traume psihice negative (moarte boală);

 negative la auzul unor vești bune.

Instincte de conservare a individului:

Instincte de conservare a speciei: