Nursing în sănătate mintală

Marcela
Zsisku

1
 Noțiuni introductive

Psihiatria – ramură a medicinei, care se ocupă cu:

 studiul;

 prevenirea;

 tratarea

tulburărilor mintale, a problemelor emoționale și comportamentale.

Cuvântul psihiatrie a apărut în secolul XIX și are etiologie greacă.

 “Psiche” – suflet

 Iatros - știință, medicină.

2
 Noțiuni introductive

Sănătatea mintală

se referă la individ și la mediul înconjurător,

doi parametri care sunt supuși unor mari

variații, in funcție de contextul istoric,

socio-cultural și geografic.

Se apreciază în raport cu o schemă

dinamică, care este variabilă pentru individ și

pentru mediu.

3
 Noțiuni introductive

Definiții

“Aptitudinea psihicului de a funcționa armonios, plăcut, eficient și de a face față flexibil situațiilor dificile, în
timp ce își poate recăpăta echilibrul” (Sutter).

“Sănătatea mintală nu se definește numai prin absența tulburărilor, ci ca o stare de echilibru și armonie între
structurile nervoase ale individului și structura mediului la care trebuie să se adapteze. Chiar atunci când vorbim
de stare, aceasta nu este o stare stabilă și nici un echilibru static, ci un efort permanent de echilibrare” (Sivadon).

„Sănătatea mintală este definită ca o stare de bine care permite tuturor să își realizeze potențialul, să facă față
dificultăților normale de viață, să lucreze cu succes și productiv și să poată aduce o contribuție comunității“
(OMS). 4
 Noțiuni introductive

Normalitatea

“Persoanele normale psihic sunt acele persoane care se află în armonie cu ele însele și cu ambientul în care își
desfășoară existența. Ele pot avea devieri în starea de sănătate dar, atâta timp cât acestea nu afectează capacitățile
lor de judecată, capacitățile intelectuale și mai ales aptitudinile lor de adaptare socială și personală în perfectă
armonie, ele pot fi considerate psihic în stare de perfectă normalitate.” (Dicționarul psihiatric - Robert
Campbell).

Omul este o ființă contradictorie și paradoxală, secvențial putând să se comporte când normal, cînd anormal.

Sigismund Freud – definește normalitatea psihică ”o ficțiune ideală”.

Otto Rank spune că ”normalitatea este capacitatea de a trăi fără teamă, vinovăție, obsesia păcatului, fără angoase
și în deplină responsabilitate a asumării propriilor acte și consecințe”.

5
 Noțiuni introductive

Murphy – oferă o ilustrare simplă a graniței dintre normal și anormal: ”dacă cineva împinge un scaun înapoi,
pivotându-l pe picioarele dinapoi și își retrage mâna, scaunul va cădea în față pentru a-și relua echilibrul. Dacă îl
lasă să treacă cu un milimetru dincolo de un punct dat, atunci vechiul echilibru nu poate fi câștigat. Scaunul cade
înapoi pe podea, pentru a ajunge la o poziție complet nouă fără tendința de a reveni la cea veche.”

Multitudinea definițiilor și diversitatea acestora pledează pentru complexitatea stării de normalitate psihică.

Procesele care contribuie la normalitate sunt considerate modalități de funcționare care determină o dezvoltare
flexibilă și continuă a personalității.

6
 Noțiuni introductive
Procese care contribuie la normalitate Procese care contribuie la anormalitate
Confruntarea cu realitatea Evazionism – imaginație – sub presiune, individul
poate renunța complet la lume și la realitate. Evadarea
extremă din lume este întânită în cele mai severe
forme de tulburare mintală, psihozele.
Reprimarea eficientă – excluderea totală a impulsurilor Reprimarea ineficientă, cu efecte secundare, uneori
și a gândurilor nedorite jenante; când granița dintre real și imaginar se șterge,
când lumea din inconștient ajunge în starea de
conștient și începe boala psihică
Autointuiție Autodecepția, dezintegrarea / disocierea psihică
Integrare Pulsivitatea necontrolată, care duce la exhibiționism,
manie
Abstracție – aptitudinea de a gândi despre lucruri Fixație la nivel juvenil
Toleranță la frustrare
Autonomie adecvată vârstei și experienței

7
 Noțiuni introductive

Boala psihică

- afectarea uneia sau mai multor funcții ale intelectului (percepția, emoțiile, memoria, gândirea).

Termenul trebuie diferențiat de retardul mintal, în care individul prezintă o insuficiență generală de
dezvoltare a capacităților intelectuale.

Boala psihică a devenit în mileniul III, o boală endemică, alături de alte câteva boli somatice care face
ravagii în toată lumea și în toate rasele și clasele sociale.

Dintr-o boală rezervată unor dezmoșteniți ai sorții (prostul satului) sau dintr-o boală rezervată celor cu timp
de ”huzur și răsfățuri”, a ajuns în centrul preocupărilor medicinei psihiatrice, prin amploarea pe care a luat-o și
prin determinismul social.

8
 Noțiuni introductive

Bolnavii psihici sunt stigmatizați, denigrați, etichetați drept nebuni, lipsiți de compasiunea și empatia pe
care le generează bolnavii somatici.

Nu există prea multe apeluri umanitare, de strângere de fonduri, pentru bolnavii psihici, așa cum se
întâmplă pentru bolnavii somatici.