Lateralizarea corticală și personalitatea

Studenți: Lucaci Camelia, Judeanu Iulia, Gheorghe Miruna

camelia.lucaci@student.unitbv.ro

iulia.judeanu@student.unitbv.ro
miruna.gheorghe@student.unitbv.ro

Cuvinte cheie: Cortex, asimetrie cerebrală, personalitate, dezvoltare, dominanță

cerebrală, emisfere cerebrale.
Abstract
În acest referat am încercat să facem o imagine a conceptului de lateralizare corticală prin teoriile
deja existente și folosindu-ne de studii care vin în susținerea sau infirmarea acestui concept.
Lateralizarea se explică prin dominanța pe care o exercită una dintre emisferele cerebrale. Gradul
de asimetrie cerebrală variază de la o persoană la alta, unele persoane fiind mai lateralizate
(asimetrice) decât altele.

Introducere
Cercetările efectuate în domeniul neuropsihologiei au pus în evidență faptul că între modul de
organizare anatomic a creierului și modul de organizare a personalității este o corespondență
directă, astfel modul în care formațiunile cerebrale interacționează pentru a construi
comportamentul este direct influențat de bagajul genetic a fiecărui individ, viața psihică fiind
rezultatul psihodinamicii cerebrale.
Desi creierul uman functioneaza ca un intreg, fiecare dintre cele doua emisfere pare sa fie
specializata, din punct de vedere calitativ, in cate o modalitate de procesare cognitiv diferita.
Ideea ca oamenii sunt diferiti din punct de vedere al modului in care utilizeaza capacitatea
fiecarei emisfere cerebrale a fost exprimata prin termenul de “emisfericitate” sau “preferinta
emisferica” (Zenhausen, 1978) si a generat de-a lungul timpului o multime de discutii si studii.
Lateralizarea este baza dominanței cerebrale la unele persoane domină emisfera stângă la altele
cea dreaptă pentru toate funcțiile psihice sau numai pentru unele dintre ele Acest lucru se poate
vedea foarte uşor urmărind manifestările motorii majoritatea oamenilor sunt dreptaci iar o mică
minoritate stângaci.
Gradul de asimetrie cerebrală variază de la o persoană la alta, unele persoane fiind mai
lateralizate (asimetrice) decât altele. Nu este încă pe deplin clarificată natura acestei asimetrii –
dacă această caracteristică este înnăscută sau este rezultatul învățării. Lateralizarea presupune nu
funcționarea separată a celor două emisfere, ci complementaritatea lor în activitățile complexe.
Un numar considerabil de neurocercetatori sustin ca emisfera stanga functioneaza intr-un mod
linear, analitic, logic si secvential (Springer & Deutsch, 1993). In cealalta parte se regaseste in

1
emisfera dreapta, care opereaza cu informatiile non-verbale, nu este liniara si este pusa in stransa
legatura cu visele si gandirea creativa (Iaccino 1993). S-a afirmat de-a lungul timpului ca
limbajul este specializarea specifica emisferei stangi, pe cand emisfera dreapta se ocupa de
procesarea informatiilor vizuale si spatiale (Gazzinga, 2000).
Lateralizarea se explică prin dominanța pe care o exercită una dintre emisferele cerebrale.O
teorie mult vehiculată este cea legată de o așa numită diviziune a muncii la nivelul emisferelor
cerebrale. Se pare că stângăcia este dată de dominant cerebrală. Dominanta cerebrală este inversă
dominantei fizice, cei cu dominanta dreaptă sunt stângaci, iar emisfera stângă este dominanta
pentru dreptaci.

Corpul Referatului
Uneori ideile care își au originea în știință se extind în cultura mai largă și iau viață a lor. Cum
rămâne cu ideea că unii oameni sunt mai dominați de emisfera stângă sau de cea dreaptă? Sau că
există un stil analitic și verbal distinct de gândire asociat cu emisfera stângă a creierului și un stil
mai holistic și creativ asociat cu dreapta? Sunt aceste fapte științifice sau ficțiuni culturale?
De multe ori aceste principii științifice sunt baza unor mituri, astfel vom enumera câteva mituri
care au pornit de la această idee a dominanței emisferice. Multă vreme, oamenii de știință au fost
convinși că mâna dominantă are legătură cu emisfera dominantă a creierului. Dacă teoria lor ar fi
stat în picioare, ar fi trebuit ca toate funcțiile controlate de creier să fie influențate de această
regulă. Ceea ce nu se întâmplă. De exemplu, centrul vorbirii se află în emisfera stângă a
creierului, indiferent de mâna dominantă. De-a lungul istoriei, particularitatea individului
referitoare la dominanta mainii stangi a fost interpretata in diferite feluri, adesea contradictorii:
ca semn al diavolului, ca boala nevrotica sau simt rebel, dar si ca semn al creativitatii, inzestrarii
cu talent plastic sau muzical. Legat de stângaci, există o mulțime de mituri precum: la eschimosi
exista credinta ca stangacii pot deveni vrajitori. In Maroc ei sunt asociati puterilor malefice. La
amerindienii din gruparea zuni, asezati pe valea raului Little Colorado din statul New Mexico,
SUA, stangacia este considerata un semn de noroc.
Platon a fost unul dintre primii care considera ca in creier exista doua aspecte distincte, facand
asocierea partii stangi a creierului cu gandirea convergentă, abstractă, analitică, calculată,
secvenţială şi obiectivă, iar partea dreapta o asocia cu intuiţia, gândirea divergentă, imaginativă,
metaforică, subiectivă. Prin acest aspect, a luat nastere teoria dominantei emisferice, potrivit
careia centrul de comandă al sistemului nervos şi implicit al întregului corp uman, este împărţit
în două emisfere cerebrale.(Murariu, 2016)
Serii de teorii care confirma teoriile platoniene, au fost dezvoltate de multe alte personalitati
precum P.Broca, L. S. Vîgotski, N. Hermman. Cercetările asupra creierului realizate de P. Broca
(1870) și de K. Wernike (1884), au stabilit că există o lateralizare funcțională unde tulburările de
limbaj, ca urmare a unor leziuni, apar doar în emisfera stângă (ES),iar leziuni ce apar în emisfera
dreaptă (ED) duc la o pierdere selectivă a vederii. De asemenea, s-a demonstrat experimental ca
fiecare emisfera cerebrala este specializate in realizarea anumitor functii prin cercetarile lui
Roger Sperry (1966, 1970, 1974, 1977). În unele privințe, neuroștiința cognitivă modernă își
poate trasa originile în studiile asimetriilor emisferice, deoarece demonstrația lui Paul Broca

2
(1861) a unei legături între vorbire și operculul frontal stâng a furnizat primele dovezi larg
acceptate pentru specializarea cerebrală. De fapt, limbajul rămâne probabil cel mai cunoscut
dintre numeroasele asimetrii care au fost documentate acum, care variază de la diferențe în
procesarea trăsăturilor senzoriale de bază până la prejudecăți în atenție, procesare emoțională și
multe aspecte ale cunoașterii superioare (de exemplu, Hellige , 1993).
Studiile anterioare privind lateralitatea creierului sunt în mare parte limitate la evaluarea
regională a funcțiilor specializate și a diferențelor în lateralizarea structurală. S-a documentat
bine că micile asimetrii structurale constând dintr-un efect de forfecare frontal (dreapta-stânga) și
occipital (stânga-dreapta) sunt prezente la majoritatea indivizilor (LeMay M.,1977), pe lângă
asimetriile planum temporale, girus unghiular, caudat, și insula (Watkins K.E. și colab., 2001).
Lateralizarea este baza dominanței cerebrale: la unele persoane domină emisfera stângă, la altele
cea dreaptă pentru toate funcțiile psihice sau numai pentru unele dintre ele. Acest lucru se poate
vedea foarte uşor urmărind manifestările motorii: majoritatea oamenilor sunt dreptaci, iar o mică
minoritate, stângaci. În primul caz este vorba despre localizarea controlului motor voluntar în
emisfera stângă, în cel de-al doilea, în emisfera dreaptă. Acelaşi lucru se întâmplă cu ochii (unul
este conducător în scanarea câmpului perceptiv), cu coordonarea locomotorie generală (un picior
este mai uşor de coordonat decât celălalt). În cazul dreptacilor, localizarea acestor funcții este în
emisfera stângă, iar în cazul stângacilor, în cea dreaptă. Nu este încă foarte clar dacă în cazul
tuturor stângacilor şi centrii limbajului sunt situați în emisfera dreaptă sau distribuiți simetric
între cele două emisfere.
Legătura dintre asimetria cerebrală şi dominanţa mâinii a suscitat interes considerabil şi discuţii
multiple (Beaton A. A., 1997). Preferinţa pentru mâna dreaptă este de aşteptat să fi e un rezultat
sau chiar să inducă asimetrii ale cortexului motor. Chiar dacă este aşa, asimetriile însăşi a
cortexului motor sunt destul de subtile (Zilles K. și colab., 1996) iar preferinţa mâinii corelează
mai strâns cu asimetriile structurale şi funcţionale din structurile anatomice responsabile de
procesarea limbajului, aşa ca planum temporale şi alte arii corticale primare auditive şi de
asociere ce înconjoară scizura silviană.
Configuratia structurii mentale a fiintei umane si exprimarea comportamentala pot suferii
repercursiuni din cauza importantei raporturilor de dominanta interemisferica tinand cont de
perspectivele în înţelegerea și aprofundarea caracteristicilor de unitate şi emergenţă ale
personalităţii în dependență reciprocă cu baza neurofiziologică. (Murariu, 2016)
O alta teorie demonstreaza ca îndeplinirea sarcinilor care corespund emisferei stângi şi emisferei
drepte oscilează la intervale aproximativ egale de timp. Aceasta teorie a alternantei emisferice
prezinta alternanţa perioadelor active ale emisferelor cerebrale (Murariu, 2016). S-a demonstrat
prin studii encefalografice faptul ca exista o succesiune a dominantei celor doua emisfere prin
intermediul unor ritmuri utradiene. Potrivit cercetărilor neurosavantului D. Shannahoff-Khalsa
de la Institutul de Ştiinţe Biologice din Salk ., nu numai emisferele cerebrale, dar şi partea mai
activă a corpului s-a dovedit a-şi schimba dominanța la fiecare 90-120 de minute.
Unul dintre cei mai importanţi filozofi contemporani în filozofia ştiinţei cognitive evoluţioniste,
Daniel C. Dennett, lansează și el teoria (1996) conform căreia creierul funcționează ca un

3
ansamblu de reţele, ce lucrează în paralel, ale căror dominanta se schimbă pe rând, preluând
comanda principală. Teoria alternanței emisferice este fundamentală în explicarea alternanței
comportamentului uman care este caracterizat de fenomene ambivalente precum: contracție-
decontracție, tensiune-distensiune, consonanță-disonanță, sincronizare-desincronizare, pasiv-
impulsiv.(Murariu, 2016)
Nedd Hermann dezvolta un model numit: modelul creierului total, care explica varietatea
comportamentului uman impreuna cu o echipa de cercetatori de la Universitatea din Texas. In
functie de momentele specifice rezolvarii tipului de problema sunt activate sectoarele corticale
ale creierului : cortical stâng (analitic, matematic), cortical drept (sintetic, artistic), limbic stâng
(conservator, organizat), limbic drept (emotiv, spiritualist).Prin combinarea teoriei privind
specificitatea emisferelor cerebrale cu teoria creierului triunic, Hermann considera ca impartirea
creierului pe verticala(emisferica) se intersecteaza cu cele de pe orizontala (sistemul limbic –
activitatea emoțională și sistemul cortical - gândirea)
Astfel, 10% dintr-un milion de indivizi utilizeaza un singur sector dominant de regula cortexul
stang, 62% utilizeaza in general cortexul stang si limbic stang avand doua sectoare dominante,
25 % utilizează trei sectoare dominante și doar 3 % utilizează patru sectoare dominante. Drept
urmare, foarte puțini oameni ajung să folosească în totalitate creierul desi acesta este construit și
specializat să se dezvolte echilibrat, utilizând toate cele patru sectoare corticale, iar aceasta se
datorează în mare parte sistemului educațional care scapă din vedere dezvoltarea emoțională a
copiilor și adolescenților. Cercetările lui Hermann deschid calea spre o multitudine de cercetări
în psihologia dezvoltării, în psihologia personalității, neuropsihologie, psihologia
comportamentala, toate cu implicații directe și indirecte în dezvoltarea capacității de adaptare
individuală și socială.(Murariu, 2016)
Sinergia neuro-cerebrală, implicații și corelații în fenomenul social și în adaptarea socială
la adolescenți
„Stiința autoorganizării sistemelor, independent de natura lor (fizice, chimice, biologice,
sociale), pe baza conlucrării, a cooperării organice a componentelor sau subsistemelor
constitutive” este numita Sinergetica. (Haken, 1977)
Psihologia sinergetică are drept obiectiv deschiderea orizonturilor noi în cercetarea psihologică,
prin deschiderea unor căi de înțelegere a funcționării psihicului uman, de optimizare și
eficientizare a ființei. Conceptele sale sunt viabile în practică aducând ființa umană în starea de
„personalitate optimală”(Coan, 1974)
Există o largă gama de antrenamente de sincronizare și sinergizare a psihodinamicii
neurocerebale, ce au la bază teorii, principii și metode de sinergizare a funcționării creierului
precum sinergizarea emisferelor cerebrale. Momentul de maxima creativitate si eficienta este
reprezentat de momentul in care activitatea cerebrala devine echilibrata intre ambele emisfere in
timpul alternantei emisferice.
Fenomenul de sinergie apare in momentul in care cele două emisfere au funcții complementare și
când lucrează împreună și in acelasi timp. (Mânzat, 2010) Tehnologii şi programe de sinergizare

4
neurocerebrală (Hemi-Sync), care și-au demonstrat eficienţa și care sunt probate de studii
științifice riguroase asupra sincronizarii cerebrale, au fost dezvoltate de Robert Monroe timp de
decenii. (Murariu, 2016)
Eliminarea stresului şi insomniilor, învăţarea accelerată, dezvoltarea creativităţii, intuiţiei şi a
memoriei, eliminarea fricilor şi fobiilor, depăşirea tiparelor comportamentale nedorite,
renunţarea la fumat, întărirea sistemului imunitar, accelerarea proceselor de vindecare şi de
recuperare până la aplicaţiile terapeutice în domeniul autismului, ADHD, eliminarea stărilor
depresive, reprezinta cateva dintre efectele acestor progame.
În antiteză cu fenomenul de sinergie neuro-cerebrală avem fenomenul de desinergizare neuro-
cerebrală, fenomen de accentuare a asimetriei funcționale cerebrale, ce conduce la „tensiune și
combustie internă” (Mânzat, 2010), conflict psihic, disonanță, ființa umană fiind plasată între
două valențe opuse. Orice tulburare a stării de echilibru psihic duce la dezadaptarea persoanei,
urmată de dezorganizarea comportamentului acesteia.(Murariu, 2016)

Tendința de a trăi într-o stare de echilibru a oamenilor este demonstrata si afirmata de teoria
echilibrului cognitiv si de cea a simetriei.
Reactiile emotionale ale individului sunt controlate diferit de catre emisferele cerebrale.(Burlea,
2007) Viaţa psihică este echilibrată atâta timp cât cele două emisfere lucrează în consonanţă
(sinergic).Odobleja considera ca consonantismul constituie o concepţie despre armonie,
corespondenţe, echilibru şi reversibilitatea proceselor psihice. Disonanţa, in psihologia
consonantistă, se exprimă prin dezorganizare, diferenţieri, oscilaţii, variaţii, discordanţă, efecte
entropice. La adolescenti, dezechilibrul indică faptul că dominanța emisferică este pregnantă și
că cele două laturi ale naturii noastre devin dezechilibrate. În perioada adolescenței aceste
disonanțe (desinergizări) sunt cel mai evident vizibile, adolescentul confruntându-se cu
discordanțe și efecte entropice, datorate multor factori: dezvoltarea neuro-endocrină, mediul
familial, mediul social, mediul școlar, mediul cultural. Încă din fazele timpurii ale dezvoltării,
societatea noastră ne învaţă să apreciem foarte mult logica, raţiunea (emisfera stângă), în
detrimentul creativităţii, afectivităţii (emisfera dreaptă) „înregimentându-ne” în societate cu
multe probleme de adaptare şi comunicare.(Murariu, 2016)
Copii sunt intuitivi, vizuali, muzicali, atemporali, cu ritmuri interioare imprevizibile avand in
vedere ca inca de la naştere emisferele lucrează independent, cu forţe egale,iar acestia posedă o
activitate intensă a emisferei drepte a creierului, insa pe durata şcolii, aceste aspecte devin sursa
mustrarilor, fiind etichetați: visători, leneşi, indolenţi, distrugători. (Cahill, Uncapher, Kilpatrick,
2012)
Baza sistemului educațional dezvoltă funcţiile psihice controlate predominant de emisfera
stanga: limbajul, scrisul, raţionamentul şi calculul logic, matematic, transmiterea verbală sau în
scris a informaţiei, argumentarea şi susţinerea ideilor, în detrimentul dezvoltării funcțiilor psihice
controlate de emisfera dreapta: conştiinţă de sine, gândirea videospaţială, creativitatea, intuiţia,

5
afectivitatea, sentimentele estetice. Când tinerii ajung la maturitate, predominanţa emisferei
stângi este ferm stabilită, iar funcțiile psihice ale emisferei drepte sunt deja inhibate.
De asemenea, au fost documentate diferențele de lateralitate cerebrală între sexe și pot sta la baza
diferențelor de gen în stilurile cognitive (Proust-Lima et al. 2008). De exemplu, avantajul
lingvistic general al femeilor față de bărbați poate reflecta o lateralizare mai puternică spre
stânga a rețelelor lingvistice, în timp ce avantajul abilităților spațiale al bărbaților față de femei
poate reflecta o lateralizare mai puternică spre dreapta a rețelelor vizo-spațiale (Clements et al.
2006). Cu toate acestea, diferențele de gen în lateralizarea funcției creierului sunt încă
controversate și s-au făcut puține studii pentru a aborda această temă.
Un studiu realizat în 2012 de către Tomasi. și Volkow pe 913 participanți sănătoși, își propune
cartografierea densității conectivității funcționale. Și-au propus să cerceteze dacă cortexurile
temporale și cingulate ar arăta o lateralizare spre dreapta atât pentru densitatea de conectivitate
funcțională pe termen scurt, cât și pe cea lungă. De asemenea, a prezis că lateralitatea modelelor
de densitate a conectivității funcționale pe termen scurt și lung ar arăta efecte semnificative de
gen într-un mod specific regional.

Fig. 1, Faţa medială a emisferei cerebrale.

Analiza de grup a relevat efecte semnificative de gen în lateralitatea densității conectivității
funcționale (Fig. 2), deși acestea au fost limitate la regiuni cerebrale mici. Densitatea de
conectivitate funcțională pe termen scurt a relevat o lateralitate semnificativ mai mare la bărbați
decât la femei.

6
Fig.2, Diferențe de lateralitate între genuri

Alte studii
Cercetările lui Davidson (1993) au pus în evidență faptul că cele două emisfere cerebrale răspund
diferențiat la stimuli şi ele sunt implicate diferit în comportamentul de apropiere–inhibiție şi în
răspunsul emoțional. Există două modalități principale de studiu a lateralizării corticale
(asimetriei cerebrale): studiul efectelor accidentelor cerebrale de orice fel şi măsurători ale
funcționării creierului intact.
Studiul efectelor accidentelor cerebrale de orice fel
Din practica medicală au fost înregistrate similarități între manifestările psihice (deficite
comportamentale) la acelaşi tip de traumă fizică, ceea ce confirmă ipoteza că există localizări
corticale ale funcțiilor psihice. De exemplu: afectarea ES duce la apariția deficiențelor de limbaj,
în timp ce afectarea ED, nu. Afectarea ES–ED produce modificări diferențiate la nivelul
răspunsului emoțional:
• Leziunile în emisfera stângă duc la anxietate acută şi depresie.
• Leziunile în emisfera dreaptă duc la stări de bine şi negarea traumatismului
. Măsurători ale funcționării creierului intact
Undele alfa (care indică starea de relaxare specifică absenței unei activități care necesită
concentrarea atenției) diferă la cele două emisfere, în funcție de tipul de activitate–dacă solicită
mai mult funcțiile simbolice sau pe cele imagistice. Un nivel ridicat al prezenței undelor alfa
indică relaxare, iar un nivel scăzut, activare. Lobii frontali au conexiuni mai strânse decât alte
zone ale scoarței cu amigdala şi cu alte structuri subcorticale implicate în producerea emoțiilor şi
vor reacționa prin activare atunci când trăim o emoție. Davidson (1993) a lansat conceptul de
"stil afectiv", procedând invers decât Eysenck, care a selectat, după criteriul scorurilor la

7
nevrotism, subiecți înalt/slab nevrotici pentru a vedea dacă răspunsurile lor la nivel de
electroencefalogramă (EEG) diferă.
Davidson a selectat subiecți pe baza asimetriei EEG pentru a vedea dacă există o legătură între
activarea preferențială a ES/ED şi răspunsul emoțional. Măsurarea asimetriei EEG este validă
test–retest, de aceea este considerată un criteriu obiectiv de categorizare a persoanelor. Din acest
studiu a rezultat că există diferențieri în răspunsul emoțional în funcție de lateralizarea corticală.
Alte studii (Brody & Ehrlichman, 1998, p. 129) au confirmat că cei cu activare ridicată a
emisferei drepte (dominanță dreapta) tind să aibă emoții negative mult mai intense la aceeaşi
stimuli decât cei cu activare ridicată a emisferei stângi (dominanță stânga). Nu se ştie dacă
asimetria corticală este determinată genetic, deoarece încă nu există studii concludente.
Tehnici de studiu a creierului
Psihologia recurge la tehnici variate pentru a obtine imagini statice care prezintă structurile
cerebrale. Aceste tehnici includ angiogramele, tomografia axială computerizată (CT).
Tehnicile bazate pe raze X (angiogramele şi CT) permit observarea anomaliilor extinse ale
creierului, cum ar fi cele datorate atacurilor cerebrale sau tumorilor. Cu toate acestea, tehnicile
sunt limitate datorită rezolutiei şi incapacitătii de a oferi informatii despre leziunile şi anomaliile
mai mici. Se pare că tehnica cea mai interesantă pentru psihologi cognitivişti este RMN -
Rezonanta Magnetica Nucleara (fig. 3 ). Terminologia RMN - Rezonanta Magnetica Nucleara
- a fost inlocuita cu IRM - Imagistica prin Rezonanta Magnetica - pentru a elimina confuzia si a
nu lasa sa se creada ca acest tip de investigatie ar fi periculos datorita unor radiatii nucleare. O
scanare IRM - Rezonanta Magnetica Nucleara - este o tehnica a imagisticii medicale care
utilizeaza campul magnetic puternic, undele radio si un computer pentru a produce imagini ale
structurilor corpului..

Fig. 3, RMN cerebral sagital ( BioMed Scan)

Tomografia prin emisie de pozitroni (PET) se bazează pe conținutul crescut de glucoză în
ariile cerebrale active în timpul diferitelor procesări ale informatiei. Pentru a depista utilizarea
glucozei, participantilor li se administrează o formă de glucoză moderat radioactivă (una care
emite pozitroni pe măsură ce este metabolizată). Apoi, creierul este scanat (pentru a detecta
pozitronii), şi un computer analizează datele pentru a produce imagini ale functionării fiziologice
a creierului aflat în actiune. Scanările PET au fost utilizate pentru studiul comparativ al creierului

8
oamenilor care obtin scoruri mari la testele de inteligentă cu cel al persoanelor cu scoruri mici la
aceste teste. S-a observat că atunci când oamenii cu scoruri mari sunt implicati în sarcini
solicitante din punct de vedere cognitiv, creierul lor pare să folosească glucoza mai eficient, în
arii cerebrale înalt specializate pe sarcină. Creierul celor cu scoruri scăzute foloseşte glucoza mai
difuz, de-a lungul unor arii cerebrale mai vaste.

Fig. 4
PET-Scan
comparativ

Electroencefalograma (EEG) reprezinta inregistrarea, in timp, a activitatii electrice cerebrale.

Captarea se face prin intermediul unor electrozi asezati pe scalp, cuplati la un aparat
numit electroencefalograf.
Activitatea cerebrala se bazeaza pe conexiunile si comunicarea dintre neuroni, ce se realizeaza
prin transmiterea unor mici semnale electrice, denumite impulsuri electrice. Acestea creeaza
potentiale electrice care sunt receptionate de electrozi amplasati pe scalp, iar traseele inregistrate
pe electroencefalograma reprezinta variatia diferentelor de potential dintre perechile de electrozi
selectate de examinator.

9
 Fig. 5, Electroencefalogramă

Limite
Într-un interviu acordat site-ului NPR, Kara D. Federmeier, ale cărei cercetări se concentrează pe
limbaj, memorie și asimetrii emisferice, profesor de psihologie la Universitatea Urbana-
Champaign din Illinois, a fost întrebată care este ponderea de adevăr despre faptul că creierul
stâng este sediul limbajului și mai „logic”, în timp ce creierul drept este mai creativ. Pentru a
răspunde la această întrebare, doamna profesor, cosideră un exemplu concret, astfel discutând
despre abilitățile matematice, considerate ca fiind logice, răspunsul ei fiind următorul: ”
Cercetările arată că, în ansamblu, abilitățile care alcătuiesc deprinderile matematice provin din
procesarea care are loc în AMBELE emisferele (în special zona creierului din fiecare emisferă
cunoscută sub numele de suculus intraparietal) și că deteriorarea oricărei emisfere poate cauza
dificultăți la matematică. Și există și avantaje ale emisferei drepte și asupra unor sarcini legate de
matematică, în special estimarea cantității unui set de obiecte. Acest tip de tipar, în care ambele
emisfere ale creierului aduc contribuții critice, este valabil pentru majoritatea tipurilor de abilități
cognitive. Este nevoie de două emisfere pentru a fi logici - sau pentru a fi creativi.”
Deducem din cele spuse că este posibil ca multe funcții ambele emisfere cerebrale contribuie la
finalizarea sarcinii, prin analiza stimulilor de zone ale cortexului din ambele emisfere, însă aceste
detalii sunt de finețe iar tehnologia actuală nu poate le surprinde pentru a fi studiate, făcând din
structura organismului cea mai studiată, cea mai controversată temă.
Într-un studiu publicat de Kara D. Federmeier și colab (2008) despre înțelegerea limbajului,
aceasta coclude: ” mai mult, cadrele cognitive și neurobiologice care caută „mecanismul” sau

10
„zona” creierului responsabilă de un anumit comportament vor trebui să ia în considerare
posibilitatea ca mai multe mecanisme, distribuite probabil în cele două emisfere cerebrale, să fie
deseori implicate într-o anumită funcție, și că contribuțiile fiecăruia pot varia în funcție de stimul
și proprietățile sarcinii și tendințele subiecților individuali”.
Un studiu realizat în 2013, ”Evaluarea ipotezei creierului stâng vs. creierului drept cu stare de
repaus conectivitate funcțională imagistica prin rezonanță magnetică”, a ajuns la concluzia că
rezultatele obținute implică că lateralizarea este mai degrabă o proprietate locală decât o
proprietate a întregului creier. Dacă un nod cerebral formează o conexiune puternic lateralizată
cu un alt nod ipsilateral într-un subset de subiecți, era mai probabil ca același nod să formeze
conexiuni puternic lateralizate cu alte noduri ipsilaterale la acești subiecți. Dar, cu rare excepții,
nu s-a observat niciun efect între alte noduri ipsilaterale distincte la aceiași subiecți (Nielsen A.
Și colab., 2013)

Concluzii
Deși ideea de asimetrie emisferică este una intens studiată, a cărei cauze încă nu poate fi
determinată, dominanța cerebrală, ideea că personalitatea noastră este influiențată de o singură
emisferă, cea dominantă, nu poate fi întru totul verificată. Deși avem arii speciale pentru a
interpreta stimulii, este necesar de înțeles că acest lucru nu influiențează personalitatea, ci mai
degrabă sunt rezultatele adaptării individului și al bagajului genetic. Deși există numeroase teorii
care susțin dominanța cerebrală, consider că aceasta nu poate fi generalizată deoarece indivizii
tind să difere în funcție de nenumărați factori. Mai mult, funcțiile psihice nu pot fi suprapuse în
mod nemijlocit peste structura anatomică a creierului, adică, de exemplu, un creier nu gândește
prin simplul fapt că există. Legătura dintre psihic și creier este una complexă pe care de foarte
puțin timp, omenirea a început să o cerceteze.
Aceste cercetări ar putea contura direcții de intervenție pentru pedagogi, consilieri școlari,
profesori și părinți, care să îmbunătățească procesul adaptării și integrării sociale și ar putea
optimiza procesul autocunoașterii și autoevaluării, îmbunătățirea imaginii de sine și a stimei de
sine în cazul adolescenților.

11
Bibliografie
1. Sally P. Springer and Georg Deutsch: Left brain, right brain fourth edition, W. H.
Freeman and Company, New York, 1993;

2. Elena-Claudia Rusu, Psihologie Cognitiva; Editura Fundatiei Romania de Maine, 2007

3. James F. Iaccino: Left brain–right brain differences inquiries, evidence, and new
approaches, Lawrence Erlbaum Associates, Hillsdale, N.J., 1993.
4. https://ehealthromania.com/rmn-ghid-pacienti/ accesat la data de 14.11.2020
5. LeMay M (1977) Asymmetries of the skull and handedness. Phrenology revisited.
Journal of the neurological sciences 32: 243–253.
6. Watkins KE, Paus T, Lerch JP, Zijdenbos A, Collins DL, et al. (2001) Structural
asymmetries in the human brain: a voxel-based statistical analysis of 142 MRI scans.
Cerebral cortex 11: 868–877.
7. Nielsen JA, Zielinski BA, Ferguson MA, Lainhart JE, Anderson JS (2013) An Evaluation
of the Left-Brain vs. Right-Brain Hypothesis with Resting State Functional Connectivity
Magnetic Resonance Imaging. PLoS ONE 8(8): e71275.
doi:10.1371/journal.pone.0071275
8. Annett M. Left, Right, Hand and Brain. In: The Right Shift Theory. Lawrence Erlbaum,
London, 1985.
9. Beaton A. A. The relation of planum temporale asymmetry and morphology of the
corpus callosum to handedness, gender and dyslexia: a review of the evidence. In: Brain
and Language, 1997, vol. 60, p. 255-322.

10. Tomasi, D., & Volkow, N. D. (2012). Laterality patterns of brain functional
connectivity: Gender effects. Cerebral Cortex, 22(6), 1455–1462.

https://doi.org/10.1093/cercor/bhr230

11. Federmeier, K. D., Wlotko, E. W., & Meyer, A. M. (2009). Hemisphere Language
Capabilities. 2(1), 1–13. https://doi.org/10.1111/j.1749-818X.2007.00042.
12. Interviu Federmeier K.D. https://www.npr.org/sections/13.7/2013/12/02/248089436/the-truth-
about-the-left-brain-right-brain-relationship?t=1605184259147 accesat la 14.11.2020

13. Mânzat,I.,(2010). Psihologia Sinergetică – în căutarea umanului pierdut. București:

Univers Enciclopedic Gold.

12
14. Murariu,D.,(2016), Impactul psihodinamicii neurocerebrale asupra adaptarii sociale a
adolescentilor, Chisinau
15. Haken, H.,(1977) Synergetics – An Introduction. Berlin: Springer Verlag.
16. Coan, R., (1974), The Optimal Personality. New York: Columbia U. Press
17. Burlea, G.,(2007) Tulburările limbajului scris-citit. Iași: Polirom
18. Cahill, L.,Uncapher, M., Kilpatrick, L.(2012) Sex-Related Hemispheric Lateralization of
Amygdala Function in Emotionally Influenced Memory: An fMRI Investigation. Cold
Spring Harbor Laboratory Press.
19. Luca R. M., (2013) Introducere în psihologia personalității, Brașov, Editura Universității
Transilvania

13