Lateralizarea emisferică a funcţiilor

 deşi emisferele cerebrale sunt asemănătoare în aparenţă, se pare că structura şi

funcţiile acestora sunt total diferite;
 în ceea ce priveşte funcţia motorie (de mişcare) lucrurile sunt cât se poate de
clare: emisfera stângă coordonează activitatea jumătăţii drepte a corpului, iar
emisfera dreaptă jumătatea stângă a corpului;
 în afara funcţiilor motorii, fiecare emisferă cerebrală conţine reprezentarea
contralaterală a corpului şi mediului înconjurător acestuia;
 cu toate că funcţiile celor două emisfere par a fi diferite, ele nu lucrează
independent una de cealaltă;
 deoarece marea majoritate a oamenilor sunt dreptaci, se consideră că emisfera
stângă este, de cele mai multe ori, cea dominant;
 noţiunea „populară” de a atribui emisferei stângi denumirea de „emisferă
analitică” şi celei drepte de „emisferă sintetică (artistică)” nu poate explica foarte
clar modul în care funcţionează creierul uman;
 cu toate acestea, se consideră că emisfera stângă este responsabilă de gândirea
analitică, raţionalizare, verbalizare şi efectuarea calculelor („emisfera cifrelor”).
Oamenii cu predominenţa emisferei stângi se bazează mai mult pe logică,
fonetică, înţelegerea cuvintelor, preferă detaliile, abordează subiectele în genul
cauză-efect (fără acest aspect, lucrurile nu au sens pentru acest individ),
iarexplicaţia trebuie să fie prezentă în orice (nu există întâmplare sau lucru care
nu poate fi explicat);
 emisfera dreaptă pare a fi responsabilă mai mult de vedere, gândirea emoţională,
non-verbală, discriminare senzorială, calităţi artistice, percepţia spaţială a
obiectelor, recunoaşterea feţelor, tonalitatea vocii, imaginaţie, vise etc. Persoanele
cu predominenţa emisferei drepte par a avea o înclinaţie către imaginaţie, intuiţie,
competenţe artistice, muzicale, mistice, au o memorie vizuală şi spaţială
deosebite, iau lucrul într-un tot unitar („nu despică firul în patru”);
 în consecinţă, leziunile care afectează una dintre emsifere sunt însoţite de
tulburări ale funcţiilor aferente;
  studiile au arătat că, în diverse momente ale zilei, în funcţie de activităţile pe care
le efectuăm, se activează mai multe zone din emisfera stângă sau cea dreaptă;
 la mai mult de 95% din oameni, limbajul este reprezentat în emisfera stângă (în
copilărie, o dată cu dezvoltarea structurilor nervoase şi a limbajului, o emisferă
poate prelua funcţia celeilalte în caz de leziuni).

Formaţiunile de la baza creierului

Diencefalul – este situat sub emisferele cerebrale şi în continuarea trunchiului cerebral. Este
alcătuit din:

1. talamus – este compus din 2 formaţiuni de substanţă cenuşie, cu multiple funcţii.

o în primul rând, talamusul este staţia de releu cea mai importantă pentru toate fibrele
senzitive care merg spre scoarţa cerebrală (leziunile talamusului produc grave tulburări de
sensibilitate, în funcţie de nivelul de afectare: tulburări ale sensibilităţii vizuale, gustative
etc.). Studiile recente evidenţiază faptul că talamusul este un releu activ, lăsând să treacă
către scoarţa cerebrală doar acele informaţii senzitive care sunt relevante pentru individ.