1

Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic

Note de curs -3 –
VARIETĂŢI DE ŢESUT CONJUNCTIV

Clasificarea morfofuncţională a ţesuturilor

1.Ţesuturi conjunctive propriu-zise
1.Ţesuturi conjunctive laxe-----propriu-zise
speciale:- areolar
-spinocelular
2.Ţesuturi conjunctive dense (fibroase)-semiordonate (neordonate)
-ordonate
2.Ţesuturi conjunctive cu funcţii speciale
1.Ţesutul conjunctiv reticular- -ţesut mieloid
-ţesut limfoid
2.Tesutul conjunctiv elastic
3.Ţesut conjunctiv adipos
4.Ţesut mucoid
5.Sângele
6.Ţeusuturi conjunctive schetale
a.Ţesutul cartilaginos -cartilaj hialin
-cartilaj elastic
-fibrocartilajul
b.Ţesutul osos
-lamelar haversian
-lamelar trabecular
c. Articulaţiile

Ţesutul conjunctiv lax

Este cea mai răspândită variatate de ţesut conjunctiv. Intră în alcătuirea mucoasei
organelor cavitare, însoţind epiteliul de înveliş al mucoasei respective. Formează axul
conjunctivo-vascular al seroaselor, fiind tapetat de jur împrejur de celule mezoteliale. Formează
deasemenea stroma conjunctivă a organelor parenchimatoase, care face legătura între diferitele
componente parenchimatoase ale organelor. Intră în alcătuirea pereţilor vasculari( adventicea
vasculară), precum şi în partea superficială a dermului pielii denumită derm papilar,in structura
endonervului,endomisiumului, endotendineumului,etc.
Ţesutul conjunctiv lax este alcătuit în proporţii relativ egale din celule conjunctive, fibre
şi substanţă fundamentală.
Celulele conjuntive sunt reprezentate atât de celule rezidente cât şi de celule
nerezidente.Celulele rezidente sunt reprezentate de fibrocite, fibroblaste, chiar şi
miofibroblaste, mastocite, macrofage. Celule nerezidente sunt reprezentate de plasmocite,
precum şi alte tipuri de celule reactive imune, şi anume limfocite T,celule de tip citotoxic,
limfocite NK. Celulele rezidente sunt implicate în producerea şi distrugerea matricei
conjunctive, iar celule mobile sunt implicate în reacţiile imune locale.Ţesutul conjunctiv lax
este implicat şi în procesele de regenerare tisulară locală.
Fibrele conjunctive sunt de colagen, reticulare şi elastice. Fibrele de colagen dispuse în
panglici se asociază cu fibrele elastice, şi în ansamblu se dispun sub formă de reţele care se
întretaie sub diferite unghiuri deschise. Fibrele reticulare concură şi ele la formarea reţelei, dar
în general ele nu se văd pe preparatele colorate în hemalaun eozină, datorită conţinutului mare
 2
Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic
în fragmente oligozaharidice ataşate colagenului tip III din care sunt formate.Substanţa
fundamentală conţine glicoproteine de adezivitate de tipul fibronectinei, lamininei, entactinei,
şi tenasceinei, deasemenea şi glicozaminoglicani(GAG) şi proteoglicani.
Ţesutul conjunctiv lax este foarte bine vascularizat, sunt în general prezente atât vase
de calibru mare cât şi vase de calibru mic: arteriole, capilare şi venule postcapilare. Este şi
foarte bine inervat, conţine fibre nervoase vasomotorii şi fibre nervoase senzitive ce se
termină sub formă de terminaţii libere sau incapsulate, alcătuind extero-proprio- şi
visceroceptorii.
Unii histologi vorbesc de varietăţi de ţesut conjunctiv lax. Şi anume ar fi vorba de :
-ţesut conjunctiv areolar( fenestrat), formează epiploonul; fibrele de colagen organizează
areole sau cavităţi cu diametru şi contur variabil.
-ţesut conjunctiv spinocelular, prezent în corticala ovarului în jurul foliculilor ovarieni, şi
în structura endometrului în jurul glandelor uterine. Este alcătuit predominant celular cu
caractere embrionare, cu un evident potenţial de diferenţiere în alte celule.Celulele se dispun in
vartejuri in jurul foliculilor ovarieni, sau in jurul glandelor uterine Au o capacitate deosebită ,
ca sub acţiunea hormonilor ovarieni să se transforme în celule secretoare de hormoni androgeni,
sau se pot transforma în celule predeciduale(deciduale), intrând mai departe în structura plăcii
bazale din placentă.Există deasemenea o cantitate redusă de substanţă fundamentală, şi un
număr mic de fibre conjunctive reprezentate de fibrele reticulare.

TESUTURI CONJUNCTIVE DENSE(FIBROASE)

La nivelul lor predomină componenta fibrilară în detrimentul celulelor şi a substanţei

fundamentale. Foarte bine reprezentate sunt fibrele de colagen si elastice.
a.Tesuturi semiordonate
Intră în alcătuirea capsulei organelor parenchimatoase, durei mater, scleroticii şi corneii.
Formează deasemenea partea profundă a dermului pielii- dermul reticular,submucoasa
organelor cavitare,epinervul, epimisiumul,epitendineumul,etc
Este alcătuit predominant din fibre de colagen și elastice,fibrele de colagen se
organizează în mănunchiuri, fascicule. În cadrul fasciculelor, fibrele sunt aşezate paralel şi au
un traseu ondulat. Fasciculele de colagen şi fibrele elastice se dispun sub forma unei "pâsle".
Între fibrele de colagen se găsec celulele conjunctive, reprezentate de celule rezidente
(fibroblaste şi fibrocite, mastocite, macrofage) şi celule nerezidente (plasmocite, limfocite NK,
limfocite T ,PMN). Substanţa fundamentală , puţină cantitativ, conţine toate tipurile de
molecule caracteristice unui ţesut conjunctiv.Ţesutul conjunctiv dens semiordonat este bine
vascularizat şi inervat, fibrele nervoase fiind reprezentate de terminaţii nervoase vasomotorii,
ca şi de fibre senzitive libere sau incapsulate cu rol de extero-proprio-şi visceroceptori.
Acest ţesut conferă protecţie mecanică, de suport, are grad mare de flexibilitate şi
extensibilitate (capsulele).
b. Ţesuturi conjunctive dense ordonate Sunt reprezentate de aponevroză şi tendon
Aponevroza. Este o formaţiune inextensibilă care asigură inserţia muşchilor laţi pe os.Este
formată din una sau mai multe lamele conjunctive în funcţie de tipul de aponevroză.
Aponevroza poate fi: simplă(1-2 lamele conjunctive) şi compusă( 3-5 lamele conjunctive)
O lamelă conjunctivă este formată din fibre de colagen groase dispuse paralel între ele,
dar care se dispun perpendicular pe fibrele de colagen din lamela supra şi subiacentă. Între
fibrele de colagen apare o cantitate redusă de substanţă fundamentală şi fibroblaste care înbracă
forme foarte diferite în raport cu spaţiul ocupat. Planurile conjunctive se întretaie sub diferite
unghiuri, cel mai adesea în unghi drept.
Aponevroza este avasculară, se hrăneşte prin difuziune, în schimb are numeroase
terminaţii senzitive.
 3
Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic

Tendonul

Este o formaţiune inextensibilă, care asigură fixarea muşchilor lungi pe schelet.

Tendonul este format din fascicule de fibre de colagen, de marimi și forme diferite, înconjurate
de endotendon( țesut conjunctiv lax). Fasciculele de dimensiuni mici se dispun in centrul
tendonului iar cele de dimensiuni mari la periferia tendonului.Fasciculele pot fi parțial divizat
de septuri conjunctive care emerg din endotendon.Unele din fascicule pot fi grupate în unități
functionale mai mari de către peritendon( un țesut conjunctiv dens gros). În final fasciculele si
grupurile de fascicule sunt înconjurate de către țesut conjunctiv dens semiordonat epitendon.
Un fascicul de fibre de colagen este alcătuit dintr-un ansamblu de fibre de colagen care
creează între ele spaţii înguste,în care se găsesc celulele conjunctive, substanţă fundamentală.
Fibrele de colagen sunt paralele între ele , sunt groase şi formează fascicule de grosimi diferite.
Între fascicule celule conjunctive reprezentate de fibroblaste , care au fost denumite şi tenocite
se aşează într-un mod caracteristic, de monom bigeminat( celulele formează siraguri care la
rândul lor se dispun paralel cu fibrele de colagen. Sunt două câte două, deoarece în urma
diviziunii, datorită spaţiilor mici nu se pot despărţi).În secţiune longitudinala ele apar extrem
de aplatizate, făcînd corp comun cu fibrele de colagen. În secţiune transversală celule apar de
formă poligonală, deoarece din corpul lor pornesc nişte prelungiri, ca nişte aripioare, formând
un unghi ce cuprinde fibra de colagen adiacentă,de aceea aceste celule au fost denumite şi
"celule aliforme".Fasciculele au forme şi mărimi diferite, de regulă cele mai mici se aşează
spre partea centrală a tendonului compus, iar cele mai mari spre periferie.
Un tendon este format dintr-un număr variabil de fascicule sau grupuri de fascicule
Acesta este acoperit la suprafaţă de epitendon, , de un tesut conjunctiv dens semiordonat cu rol
de capsulă, ,care separă tendonul de restul structurilor adiacente şi este dublat de o teacă-un
strat de celule mezoteliale. Între celulele mezoteliale şi epitenon există un spaţiu redus , ocupat
de ţesut conjunctiv lax. Celulele mezoteliale împreună cu ţesutul conjunctiv lax formează teaca
sinovială.Bursa sinovială provine din dedublarea tecii mezoteliale. Aici se delimitează un spaţiu
ocupat de o cantitate redusă de lichid sinovial bogat în apă proteine, ioni şi GAG.
Tendonul este un ţesut avascular, care se hrăneşte prin difuziune pe seama vaselor din
endotenon. Regenerarea tendonului se face deasemenea pe seama endotenonului.
Joncţiunea osteotendinoasă. Tendonul se inseră la nivelul diafizei oaselor lungi prin
intermediul fibrelor de colagen care străbat periostul diafizei şi pătrund în corticala diafizei.
Aceste fibre se numesc fibrele Sharpey, modul de inserţie al tendonului la nivelul
diafizei.Inserţia pe epifize (apofize) se face prin ţesut conjunctiv de alunecare denumit ţesut
conjunctiv fibros hialin care este un ţesut conjunctiv intermediar între ţesutul conjunctiv dens
ordonat şi ţesutul cartilaginos hialin. Acest ţesut este alcătuit din fibre de colagen grupate în
fascicule. Între fascicule există substanţă fundamentală calcificată şi celule cartilaginoase,
mari,globuloase cu nucleu excentric.Aspectul diferit de inserţie al tendonului pe diafiză, sau
epifiză e legat de modul diferit de formare a diafizei şi epifizei. Joncţiunea osteotendionoasă
este o zonă activă de creştere a tendonului şi osului.
Joncţiunea miotendinoasă
La acest nivel epitenonul se continuă cu epimisiumul, şi endotenonul cu
endomisiumul,și perimisiumul. Fibra musculară striată la acest nivel se termină sub forma unor
prelungiri digitiforme.Pe versantul intern al membranei plasmatice se inseră miofilamentele
subţiri ale ultimului sarcomer. Versantul extern este dublat de lamină externă ,care împreună
cu membrana plasmatică formează sarcolema.Fibrele de colagen ce provin de la tendon se
inseră şi pătrund în identaţiile sarcolemei şi se leagă aderent la lamina externa prin intermediul
fibronectinei şi lamininei prezente în cantitate mare la nivelul joncţiunii. La acest nivel apar şi
 4
Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic
fibre de reticulină care încercuiesc prelungirile digitiforme ale fibrei musculare, dispunându-se
ca nişte inele în jurul joncţiunii. Este o zonă de maximă funcţionalitate.

ŢESUTURI CONJUNCTIVE MOI CU FUNCTII SPECIALE

Tesutul conjunctiv mucoid. Este prezent în cordonul ombilical. Este alcătuit,

predominant din substanţă fundamentală bogată în acid hialuronic, având o consistentă de gel
poros puternic hidratat numită și gelatina lui Wharton. Are puţine celule cu caractere
embrionare, fibroblaste şi celule mezenchimale şi puţine fibre de colagen .
Ţesutul elastic Se găseşte în structura ligamentelor elastice, ligamente reduse la om,
prezente la animale în regiunea cervicală.( ligamentele galbene), în ligamentele fibroase ce
solidarizează articulaţiile şi în ligamentul suspensor al penisului. În structura acestui ţesut se
găsesc predominant fibre elastice, puţină substanţă fundamentală, şi celule de tip fibroblaste.
Ţesutul reticular Se găseşte în structura măduvei roşii hematogene formând ţesutul
mieloid ca şi în structura organelor limfoide formând ţesutul limfoid. Ţesutul are în structura
lui un dublu reticul, format din celule conjunctive (citoreticul) dublat de o reţea formată din
fibre reticulare (fibroreticul). Celulele conjunctive ce participă la formarea reţelei sunt de mai
multe tipuri:
-celule reticulare fibroblastoide
-celule reticulare histioide
-celule reticulare interdigitate
-celule reticulare dendritice foliculare
Celulele reticulare fibroblastoide sunt fibroblastele din ţesutul conjunctiv propriu-zis.
Se deosebesc prin faptul , că au prelungiri desprinse uniform de pe suprafaţa celulară, prelungiri
care se dispun în toate direcţiile şi stabilesc contacte joncţionale de tip Gap între celule.
Citoplasma celulară este redusă cantitativ, slab bazofilă, nucleul este veziculos, adesea
nucleolat, eucromatic. Aceste celule au aceeaşi origine ca şi fibroblastele, se diferenţiază local
din celula embrionară mezenchimală. Au rol în producerea matricei care are în principal fibre
de reticulina.Celule reticulare de tip histioid sunt macrofagele tesutului reticulat. Sunt localizate
de-alungul formaţiunilor vasculare care traversează parenchimul organelor limfoide.se mai
numesc macrofage marginale. Fac parte din sistemul fagocitar mononuclear.
Celulele reticulare interdigitate au originea în celulele stem pluripotente şi sunt
localizate doar în ariile timodependente ale organelor limfoide periferice sau arii ocupate
preferenţial de limfocitele T.
Celulele reticulare dendritice foliculare se găsesc în ariile timoindependente ale
organelor limfoide secundare, zonele ocupate predominant de limfocitele B şi în număr redus
de limfocitele TH.
Ultimele două tipuri de celule reticulare sunt greu de evidenţiat la microscopul optic,
ele se pun în evidenţă prin teste de imunofluorescentă şi la microscopul electronic.Celulele
interdigitate au un nucleu mare eucromatic, identat cu formă neregulată, citoplasma abundentă,
clară la microscopul optic, iar la cel electronic , prezintă organite celulare reduse şi numeroase
granule de secreţie. Celulele dendritice foliculare trimit prelungiri mai mari decât celulele
interdigitate, ocupă centrul foliculilor limfatici. La microscopul electronic , în citoplasmă se
evidenţiază granule de secretie. Stabilesc joncţiuni de tip desmozom cu prelungirile invecinate.
Membrana plasmatică are o activitate enzimatică ATP-azică.
Din punct de vedere funcţional ultimele două categorii de celule reticulare sunt celule
prezentatoare de antigen. Ele recunosc antigenul prin receptori Fc, pe care îl înglobează sub
formă de endozom prin endocitoză. Antigenul scapă din endozom şi la nivelul citoplasmei se
leagă de nişte molecule de clasa a II a . Complexul antigen-clasa II a este exocitat pe suprafaţa
 5
Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic
celulelor şi este recepţionat de limfocitele T H care stimulează limfocitele B sau celulele
Tcitotoxice.Sunt considerate celule imune accesorii, fiind implicate în calea aferentă a răspunsului
imun mediat umoral.
ŢESUTUL ADIPOS
Ţesutul adipos sau gras este alcătuit predominant din celule grase(adipocite sau
lipocite), celule care se organizează în lobuli sau paniculi adipoşi, separaţi între ei de septuri de
ţesut conjunctiv lax sau tesut conjunctiv dens semiordonat. La nivelul septurilor apar formaţiuni
vasculare şi fibre nervoase. Alături de celule în ţesutul adipos există puţină substanţă
fundamentală şi puţine fibre reticulare.
Originea celulei adipoase o reprezintă celula embrionară mezenchimală derivată din
mezodermul embrionar, cu numeroase prelungiri şi care din săptămâna a 5a de viaţă intrauterină
se transformă în adipoblast care are un nucleu central veziculos, prelungiri puţine şi numeroase
picături lipidice în citoplasmă, reticul endoplasmatic rugos, mitocondrii, şi foarte bine
reprezentată activitatea enzimatică -α naftilacetatesteraza. Adipoblastul se transformă în
preadipocit care va matura apoi la adipocit alb, brun ,adipocit hepatic( celula lui ITO) care se
va localiza în spaţiile dintre hepatocite şi sinusurile intralobulare. Celula lui ITO are rol în
sinteza şi stocarea vitaminei A. De menţionat că adipocitele brune nu vor da naştere adipocitelor
albe, prin involuţie.
Numărul celulelor adipoase creşte la nou născut ,până la 2 ani de viată, cind procesul de
creştere şi diferenţiere este controlat de hormonii de creştere:STH, hormonii tiroidieni, insulina,
citochine, factori de creştere de tip insulinic. O altă creştere a numărului de adipocite se constată
la pubertate, proces controlat de hormonii sexuali, estrogenii şi androgenii. Cantitatea de ţesut
adipos ca şi distribuţia grăsimilor este diferită la sexul masculin faţă de sexul feminin. Se
vorbeşte chiar de un adipocit ginoid(sexul feminin) şi un adipocit android(sexul masculin).La
sexul masculin ţesutul adipos reprezintă până la pubertate cca 15% din greutatea corpului, iar
la pubertate 25%. La sexul feminin ,până la pubertate, ţesutul adipos reprezintă 25%, iar la
pubertate 40%. Celulele adipoase prin rolul pe care îl au participă la conversia androgenilor în
estrogeni la sexul feminin. Femeile cu un ţesut adipos mai bine reprezentat, au un exces de
estrogeni, (hiperfoliculinie), şi au o predispozitie către neoplasmul mamar, sau endometrial.O
creştere exagerată a numărului de adipocite este prezentă în obezitatea hiperplastică.Dar există
şi o obezitate hipertrofică, în care creşterea în greutate se face prin hipertrofierea celulelor
adipoase. Obezitatea hiperplastică are cauză genetică, iar cea hipertrofică este indusă de aport
caloric exagerat.
În caz de inaniţie ( post prelungit), adipocitele pot suferi o transformare seroasă
reversibilă. Celulele adipoase îşi pierd incluziunile lipidice, capătă prelungiri asemănându-se
cu fibroblastele.

Ţesutul adipos alb(unilocular)

Ţesut foarte bine reprezentat la adult, la nivelul hipodermului, în jurul organelor, la
nivelul mezenterului. Este alcătuit din adipocite albe, organizate în paniculi adipoşi separaţi de
septuri conjunctive, care aduc cu ele în ţesut vase de sânge, şi terminaţii colinergice şi
adrenergice. Vascularizatia este foarte bogată, se apreciază ca există un capilar pentru fiecare
adipocit.Adipocitele albe au dimensiuni între 5o-12o microni,uneori pot atinge si 250 microni,
formă rotundă(izolat) sau poligonală (în ţesut prin compresiune reciprocă), nucleul turtit palid
colorat, dispus periferic, înconjurat de puţină citoplasmă dispusă şi ea periferic. Toată celula
este ocupată de o picătură lipidică (adipocit unilocular) unică care se dizolvă pe parcursul etapei
de clarificare a preparatului microscopic permanent în hidrocarburile benzenice, astfel încât
celula apare ca lipsită de conţinut- imagine de "inel cu pecete".
 6
Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic
Picătura lipidică se poate evidenţia prin coloraţii pentru lipide neutre nespecifice , în roşu
portocaliu cu Sudan III, sau în roşu aprins cu Sudan Scharlach.
La microscopul electronic, în celulă se remarcă numeroase organite implicate în sinteza
de lipide:mitocondrii cu criste tubulare, REN, ;incluziunea lipidică unica nu este delimitată de
endomembrană , este mare şi poate fi înconjurată de alte mici incluziuni periferice. Celula
adipoasă prezintă deasemenea un citoschelet cortical foarte bine reprezentat. Membrana
plasmatică a adipocitului unilocular este dublată de o lamină externa si una una fibroreticulara
comune pentru mai multe adipocite. În strânsă legătură cu laminei externe se găsesc capilare
sanguine pentru fiecare adipocit. Terminaţiile nervoase atât colinergice cât şi adrenergice se
opresc la nivelul laminei externe, mediatorul ajungând la adipocit prin difuziune, iar efectul se
va exercita prin intermediul receptorilor membranari şi nucleari.
Celula adipoasă este implicată în special în metabolismul lipidic. Celula adipoasă prin
micropinocitoză înglobează acizi graşi proveniţi din sângele capilar, acizi care legati de
albumine difuzează prin endoteliul capilar, membrana bazală a capilarului, membrana bazala a
adipocitului şi prin endocitoză sunt înglobaţi în adipocit. La nivelul respectiv, acizii graşi se
separă de albumine, după care 3 molecule de acizi graşi se condensează cu o moleculă de
glicerolformând triacilglicerolul(TG) care este inglobat în incluziune.
Acizii graşi provin din 2 surse majore: exogenă (alimentaţie)şi endogenă ( proveniţi din
ficat).
Acizii graşi din sursă exogenă se absorb în intestin, sub formă de chilomicroni care se
formează la nivelul enterocitului. Chilomicronii sunt molecule mari de 3 microni diametru cu
o zonă centrală formată din TG şi colesterol esterificat şi o zonă periferică formată din
apoproteine, FL, colesterol liber. Pătrund în vilozitate la nivelul chiliferului central, ajungând
în circulaţia limfatică ,apoi în circulaţia sanguină , iar la nivelul capilarelor chilomicronii sunt
scindaţi de o lipoproteinlipază secretată de celula endotelială. Acizii graşi eliberati , rămân
legaţi de albumine şi în acest mod ajung prin difuziune în celula hepatică
. Dacă sursa de acizi graşi este ficatul, atunci acizii graşi sunt descărcaţi de ficat sub formă
de lipoproteine cu densitate mică ,care sunt scindate de lipoproteinlipază cu eliberarea acizilor
graşi legaţi de albumine.
Celula adipoasă poate să-şi sintetizeze de novo acizi graşi utilizând glucoza, funcţia
lipogenetică depinzând de insulină, insulină care creşte permeabilitatea celulei adipoase pentru
glucoză şi stimulează lipoproteinlipaza.
Lipidele sub formă de incluziuni sunt depozitate pentru un timp variabil, de la câteva
ore până la 3o zile, după care sunt mobilizate prin acţiunea hormonilor lipolitici. Scindarea TG
cu eliberarea de acizi graşi reprezintă funcţia lipolitică dependentă de o lipază hormonosen-
sibila la neurotransmiţători.
Ţesutul adipos brun(multilocular)
Este prezent la făt şi nou născut în primele două luni de viaţă.Reprezintă 2-5% din
greutatea corporeală. Este dispus subcutanat în regiunea cervicală, inghinală, axilară,
paravertebrală,mediastinala,sternală,retrosimfizar şi la nivelul mediastinului .La adult rămâne
la adult în regiunea din jurul rinichilor si glandelor suprarenale, vaselor mari din regiunea
cervicală profundă,interscapular și paravertebral și supraclavicular.
Ţesutul adipos brun are macroscopic acestă culoare , acesta fiind motivul denumirii lui.
Această culoare particulară este datorată în primul rând unui pigment lipocrom existent în
citoplasma celulelor adipoase, unei vascularizaţii mai bogate decât în cazul ţesutului adipos
alb(cca 2-3 capilare per adipocit)şi citocromului c prezent pe cristele unor mitocondrii mult mai
numeroase decât în cealaltă varietate de ţesut adipos.
Tesutul adipos brun este alcătuit din adipocite brune, care formează paniculi adipoşi
separaţi prin septuri conjunctive, care conţin vase de sânge şi terminaţii nervoase adrenergice.
 7
Note de curs tesut conjunctiv 3 Dr V. Bausic
Dispoziţia celulelor are un aspect epitelioid. Înafară de celule , ţesutul mai conţine substanţă
fundamentală puţină şi fibre reticulare.
Adipocitul brun este o celulă de talie medie , 30 microni, poligonală, cu nucleul dispus
central şi cu o citoplasmă care la microscopul optic apare intens vacuolată, spongioasă, motiv
pentru care acestor celule li se spune şi spongiocite.Acest aspect este datorat, incluziunilor
lipidice multiple, care s-au dizolvat pe parcursul etapelor de obtinere al preparatului
microscopic permanent inclus la parafină.
La microscopul electronic adipocitul prezintă în citoplasmă mitocondrii cu criste tubulare şi
septate, REN şi numeroase picături lipidice nedelimitate de endomembrane. Membrana
celulară este dublată de o lamină externă si fibroreticulară proprie fiecărui adipocit.
Terminatiile nervoase adrenergice vin în contact direct cu membrana adipocitului,
străpungând lamina externa, eliberand mediatorul in contact cu membrana celulară.
Funcţia acestui ţesut este predominant termogenetică. Când temperatura organismului
scade, din terminaţia adrenergică se descarcă norepinefrina, care se leagă imediat de receptorul
ei β adrenergic stimulând apoi adenilatciclaza. Aceasta va duce la formarea AMPc, care la
rândul lui stimulează proteinkinazele cu activarea lipazei. Lipaza va determina ca acizii graşi
desfăcuţi din forma de depozit , să fie arşi în ciclul Krebs.
În acelaşi timp la nivelul ribozomilor este blocată sinteza de ATP sintetază, iar la nivel
mitocondrial este decuplată oxidarea de fosforilare. În acest fel nu se mai formează ATP, şi
întreaga energie este disipată sub formă de căldură.
IMPLICATII MEDICALE

Celulele adipoase secreta leptine ,citochine precum si alti factori cu activitate autocrina si
paracrina, ce includ citochine proinflamatorii. Nu este clar daca aceste substante sunt produse
de adipocite sau de catre alte celule ale tesutului conjunctiv macrofage si fibroblaste.
Obezitatea se caracterizeaza printr-o stare de inflamatie cronica usoara. Citochinele si alti
factori eliberati de catre grasimea viscerala ar avea legatura cu fenomenele inflamatorii
asociate cu obezitatea si bolile cardiace.Tesutul adipos unilocular poate genera tumori
benigne numite lipoame.Tumorile maligne liposarcoamele sunt destul de rare la om.