Prof. univ. dr.

Paula Drosescu
Țesut conjunctiv

ȚESUTUL CONJUNCTIV
Țesutul conjunctiv derivă din mezenchimul embrionar = MEZODERM. În timpul vieții intrauterine,
prin multiplicarea celulelor mezenchimale, acestea pătrund și îmbracă diferite organe asigurând
coeziunea celulelor respective ceea ce face ca toate organele să vină în contact cu țesutul conjunctiv. Se
găsește în toate tipurile de țesut și formează ca un fel de schelet, chiar și la nivelul structurii osoase.
Rol structural și mecanic, în principal (datorită conținutului său sărac în celule și metabolismului
redus), dar și biochimic precum și rol în procesele de cicatrizare.
Componente: celule + fibre+ fixate într-o matrice de substanță fundamentală. În raport de ponderea
elementelor și calitatea acestora se descriu diferite forme de țesut conjunctiv.

1. CELULE
Țesutul conjunctiv are un număr redus de celule. Sunt de două categorii:
- INTRINSECI, specifice: fibroblaști, condrocitele, osteocitele, celulele reticulate, celulele
adipoase
- EXTRINSECI, nu sunt totdeauna prezente în țesutul conjunctiv: mastocitul, limfocitul,
monocitul (dacă este în țesuturi = macrofagul), leucocitul poliformonuclear

FIBROBLAȘTII celule specifice țesutului conjunctiv.

Se regăsesc sub două forme, în funcție de activitatea lor:
- celule tinere cu activitate intensă
- forma matură, de dimensiuni mai mici, cu activitate biologică mai puțin intensă = FIBROCIT
Rol: sinteză de fibre de colagen și substanță fundamentală (proteoglicani). NUMAI în procesele de
stimulare intensă pot îndeplini și rol fagocitar.
Secreția depinde de vârsta individului + factori hormonali care:
1. inhibă secreția, ca de ex. hidrocortizon (direct), ACTH (indirect), tiroxina
2. stimulează secreție: STH, hormonii sexuali
Foarte rar se divizează, mitozele apar numai în procesele inflamatorii și de cicatrizare.

MASTOCITUL celulă mezenchimală extrinsecă prezentă în toate țesuturile, dar mai frecvent în derm
și căile respiratorii.
Are receptori pentru IgE.
Conține: histamină, heparină, serotonină, factor chemotactic pentru eozinofile

MACROFAGUL are origine hematopoietică medulară și migrează prin diapedeză în toate celulele.
Are receptori membranari IgG, IgM, C3 care servesc la atașarea mai ușoară a antigenelor cuplate cu
anticorpi.

2.FIBRE
2.a.FIBRE DE COLAGEN
Colagenul constituie ¼ din proteinele totale ale organismului, ceea ce face ca țesuturile să fie
extensibile, rezistente la presiune și deformabile.
Rol: structural (mai sus) + implicate în reglarea proceselor de creștere, îmbătrânire, cicatrizare + în
hemostază prin inducerea agregării trombocitelor.
Colagenul este organizat în benzi ale căror extremități se unesc.
O bandă = multitudine de fibre.
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
Fibrele conțin fibrile ce conțin benzi clare și întunecate.
Fibrele sunt rezultatul polimerizării subunităților proteice = TROPOCOLAGEN – există cel puțin 20
tipuri identificate până în prezent. Ca molecula să aibă rigiditate conține: prolină + hidroxiprolină.
Categorii de colagen:
- fibrilar: localizare interstițială
- nefibrilar: prezent în lamina bazală a celulelor epiteliale
- molecular dispus pericelular și care formează scheletul exterior al celulelor.
Sinteza de colagen are loc sub acțiunea Cromozomului 17, la om care necesită un agent reducător (acid
ascorbic). După formarea hidroxiprolinei, hidroxilizina adiționează dizaharide (glucoza, galactoza)
ceea ce conferă calitate moleculei de colagen, de ex: colagenul din tenson conține 6 dizaharide, cel din
cristalin 11o unități.
Degradarea colagenului are loc sub acțiunea COLAGENAZEI care descompune molecula în fragmente
inegale ce vor fi ulterior clivate de enzimele proteolitice. În stările inflamatorii, macrofagul activat
eliberează o cantitate sporită de colagenază.

2.b.FIBRE DE RETICULINĂ
Au structură identică cu a colagenului, dar mai bogată în hexoze.
Suport anatomic pentru celulele endoteliilor capilare, organelor limfoide și hematopoietice fiind în
corelație cu membranele bazale, cu stroma epitelială, sarcolema musculară.

2.c.FIBRE DE ELASTINĂ
Localizare preponderentă în ligamente și pereții vaselor mari. De ex. în ligamentul nuchale 70-80% din
substanța uscată este elastină, în timp ce la vasele de sânge se descriu 30-60%, în piele 2-5%.
Rol: - oferă proprietăți de întindere de până 150% din lungimea inițială, fără rupere și cu posibilitatea
de a reveni la forma inițială
- poate impregna calcar țesuturile sau să formeze ateromatoza aortică.
Dispoziție: - forma fibrilară - dispunere fasciculară compactă
- forma lamelară, ca în perele vaselor
Elastina este sintetizată de:
- fibroblast: piele, tendon
- celulele mari ale vaselor sanguine.
Elastina este degradată de elastază, enzimă localizată în:
- pancreas
- macrofage
- PMN
- trombocite

3. SUBSTANȚA FUNDAMENTALĂ
Între celule și fibre se găsește substanța fundamentală constituită din proteoglicani + glicoproteine
structurale.
Structura proteoglicanilor: polipeptid 5%+ 95% lanțuri polizaharidice care au o multitudine de radicali
negativi ce pot fixa ionii pozitivi (de ex. Na+)
Glicoproteine structurale au rol în adezivitatea celulelor de colagen, a substanței fundamentală și între
cele două.

Funcțiile țesutului conjunctiv

- suport și protecție umple spațiile dinte fibrele musculare, celule nervoase, celule epiteliale
determinând coeziunea acestora = capsule, membrane, aponevroze, tendoane
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
- depozit: a. pentru lipide = țesut adipos este o varietate a țesutului conjunctiv
b. pentru apă și electroliți – prin proteoglicani
- apărare: a. substanța fundamentală = barieră împotriva invaziei microbiene – excepție
microorganismele care pot produce hialuronidază ce fluidifică substanța fundamentală
- reparație după procese de inflamație

Metabolismului țesutului conjunctiv este influențat de:

- cortizonul inhibă sinteza de fibre
- hipotiroidia = exces de glicozaminoglicani – mixedem = edem mucos
- vitamina C rol în sinteza colagen – absența vitaminei C= scorbut = fibre anormale și deficitare
numeri = nu mai sunt refăcute = membrana peridontală este slăbită = pierderea dinților
- sinteza osului și a cartilajului legată de vitamina A, D, C
- colagenul = proteină stabilă cu un turn-over lent depinde de zonă: colagenul din tendon aproape
nu se schimbă, colagenul din țesutul lax se reînnoiește mai repede.

TIPURI DE ȚESUT CONJUNCTIV

Clasificarea țesutului conjunctiv:
- propriu zis: lax și dens
- cu proprietăți speciale: elastic, adipos, reticular, mucos
- de susținere: cartilaj și os

1. ȚESUT CONJUNCTIV LAX = AREOLAR

Localizare în: derm, hipoderm, țesutul de susținere al mucoaselor, organele cavitare, seroase, vasele de
sânge și limfatice
Substanța fundamentală abundentă.4
Fibrele au conexiuni și cu alte structuri.
Este foarte flexibil și intervine în metabolismele locale permițând schimburile dintre celule și sânge.

2. ȚESUT CONJUNCTIV DENS

Caracteristici: domină fibrele de colagen, puține celule, flexibilitate mică.
Localizare:
- fibre aranjate în benzi care nu sunt organizate: derm, submucoasa digestivă, capsula de la
nivelul splinei, ganglionilor limfatici
- fibre colagenice aranjate în benzi bine organizate = tendon – cel mai adesea, se găsește o teacă
de țesut conjunctiv dens , dispus pe două straturi, cel intern aderent de tendon, între care se află
un strat subțire de lichid care permite alunecarea.

3. ȚESUT CONJUNCTIV ELASTIC

Prezența fibrelor de elastină aranjate în benzi paralele înconjurate de puțin țesut conjunctiv lax =
distensibilitatea țesutului.
Localizare: ligamentele galbene ale coloanei, ligamentul suspensor al penisului.

4. ȚESUT CONJUNCTIV RETICULAR

Tip de țesut prezent în special în organele hemato- și limfopoietice.

5. ȚESUT ADIPOS
Celule derivă din LIPOBLASTE.
Localizare: hipoderm sau ca grupuri de celule localizate sinovial.
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
La embrion și nou-născut = țesut adipos brun = încărcare cu citocromi
La adult, celulele mature = adipocite sunt depozit de grăsimi neutre și trigliceride.

6. ȚESUT CARTILAGINOS
Densitate relativ crescută de celule + predominanța materialului extracelular.
Cartilajul este:
- suportul pentru țesuturile moi din jur și realizează ariile de alunecare în articulații
- nu are rețea proprie vasculară și de inervație
- condrocitele sunt plasate în lacunele matricei acelulare și sintetizează colagen + proteoglicani.
În raport de cantitatea de matrice și abundența fibrelor de colagen se descriu trei tipuri de
cartilaj: hialin, elastic, fibrocartilaj.
Cartilajul hialin
Localizare la nivelul:- extremității ventrale a coastelor, inelelor traheale, laringelui – la toate aceste
localizări cartilajul hialin este acoperit de PERICONDRIUM –strat conjunctiv care asigură creșterea și
menținerea lui
- suprafeței articulară a oaselor: stratul de fibre superficiale au o dispoziție tangențială, în timp ce
în straturile profunde din vecinătatea osului devin perpendiculare.
Creșterea și regenerarea impune existența CONDROCITELOR viabile. Creșterea se realizează fie
interstițial, fie apozițional. Proteoglicanii conțin polizaharide de tipul condroitin 4 sulfat – în cartilajul
imatur se găsește mult condroitin 4 sulfat și puțin cheratan sulfat; în procesele de îmbătrânire se
întâmplă invers.
Cu excepția copiilor, procesul de regenerare a unui cartilaj hialin alterat se face incomplet și deficitar.
Este supus unor procese de degenerare care încep prin mărirea de volum - moartea condrocitelor –
modificarea raportului polizaharidelor din compoziția proteoglicanilor – apariția de calcificări în
matricea osoasă – dacă în zonă pătrund vase de sânge = este posibilă transformarea în țesut osos.

Cartilajul elastic
Flexibilitate și distensibilitate
Bogat în fibre elastice, nu se osifică
Localizare: urechea externă, pereții conductului auditiv extern, trompa lui Eustache, epiglotă.

Fibrocartilajul
Este dominat de fibrele de colagen.
Localizare: locul de fixare al tendonului pe perios, ligamentul rotund al capului femurului, simfiza
pubiană, capsulele articulare, ligamentele articulare, meniscuri (radiocarpian, sternoclaviculare,
genunchiului), discurile intervertebrale

7. ȚESUT OSOS
Este un țesut în care matrice de colagen este impregnată cu săruri minerale (fosfat și calciu).
Rol: protecția unor organe, susținere și homeostazie minerală.
Celulele osoase:
1. Osteoblaștii se găsesc la suprafața țesutului osos. Durata de viața de aproximativ 15 zile.
Celulele sintetizează matricea osoasă care are la bază fibre de colagen și proteoglicani, care nu
este calcificată = OSTEOID (PREOS). La 10-15 zile după formare începe depunerea de
minerale – aproximativ 70% din cantitatea totală, restul de 30% durând câteva luni. După ce
osteoidul s-a format, osteoblastul se închistează într-o lacună și devine OSTEOCIT. Reactivarea
celulei este stimulată de factori de creștere, stomatomedine. Secretă o mare cantitate de
fosfatază alcalină.
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
2. Osteocitele celule mature încapsulate în os mineralizat, parțial inactive. Pot fi activate prin
stimulare cu parathormon sau de stările de hipocalcemie când produc osteoliza necesară
refacerii nivelului de calcemie. Au o durată de viață variabilă: în epifiză, câteva zile, în osul
haversian, câteva luni. Prelungirile lor celulare sunt unele în contact cu altele, precum și cu
vasele sanguine.
3. Osteoclastele - se consideră că aceste celule nu aparțin liniilor celulare specifice țesutului
conjunctiv, sunt derivate ale sistemului monocit-macrofag. Sunt celule foarte mari,
ramificate cu până la 60-100 nuclee, localizate la suprafața osului, în lacunele Howship.
Resorbția osului se produce inițial print-o demineralizare locală – apoi, are loc secreția de acizi
organici + digestie extracelulară a matricei realizată, în principal prin colagenază și fostatază
alcalină

Matricea osoasă formată din substanță fundamentală, fibre conjunctive și cristale minerale.
Matricea organică a osului, osteoidul, este formată din fibre de colagen și substanță fundamentală
amorfă: glicozaminoglicani + proteine derivate din ser, albumină, + osteocalcină + osteonectină +
proteoglicani + fosfoproteine + sialoproteine.
În lungul fibrelor de colagen se descriu cristale de hidroxiapatită (Ca10(P04)6(OH)2).
Faza minerală a osului conține: Ca, P, bicarbonat, citrat, ioni de Mg, K, Na.

Periosteum este pătura de țesut conjunctiv foarte fibros cu dispoziție periferică. Din el pornesc fibre de
țesut conjunctiv ce pătrund în os și realizează aderența.
Este bogat în celule care au o morfologie de fibroblast și care se pot diferenția în osteoblast.
Se continuă cu pericondrum – stratul similar de țesut conjunctiv care acoperă cartilajul.

Endosteum are aceeași structură ca și periosteum, dar este mai subțire Reprezintă granița dintre țesutul
osos și cavitatea medulară.

În raport de proporția și distribuția elementelor structurale: os compact și os spongios.

Osul compact sau haversian
Localizare: diafiza oaselor lungi + corticala oaselor mici.
Osteonul este centrat de un canal longitudinal = canal Havers. Între diferitele canale Havers se găsesc
canale orientate oblic transversal = canale Volkman. Rezultă o rețea trabeculară ce găzduiește un țesut
conjunctiv lax, bogat vascularizat care irigă osul. Canalul Havers este înconjurat de 10-15 lame
concentrice în care fibrele de colagen sunt dispuse paralel. Fibrele lamelelor au angulații diferite. În
lamele se descriu alveole (lacune) osoase ce conțin osteocite și care au posibilitatea de a comunica cu
alte lacune.

Osul spongios – trabecular

Localizare: epifiza oaselor lungi, zona centrală a oaselor mici, între tablele osoase plate.
Dispoziția trabeculelor este dictată de direcția solicitărilor mecanice. În spațiile dintre trabecule =
măduvă osoasă. În lamele se găsesc osteocite.

Formarea osului: osificare membranoasă, desmală și condrală, encondrală.

Țesutul osos primar este înlocuit rapid de țesut osos definitiv.
Osificarea membranoasă (la oasele craniului și la unele dintre oasele feței) se realizează prin apariția
unor nuclee de osificare în foița conjunctivă mezenchimală. Nucleele sau centrele de osificare sunt
formate de osteoblaști proveniți din fibroblaști. Nucleele se măresc treptat până confluează.
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
Pătrunderea de vase de sânge permite individualizarea celor două table osoase între care se găsește
măduvă osoasă.
Osificarea encondrală (intracartilaginoasă) se descrie la oasele lungi. În perioada fetală și
embrionară apar centri primari de osificare în diafizele cartilaginoase.
În perioada de copilărie și adolescență apar centri secundari cu topografie epifizară.
În zona diafizară a modelului cartilaginos al viitorului os apare la periferie un manșon de țesut periostic
în locul pericondrului. Urmează apariția centrului primar de osificare ce va forma osul subperiostal.
În zona mijlocie a periostului un mugur vasculoconjunctiv penetrează în interiorul viitorului os și
concomitent cu acesta are loc convertirea osteoblaștilor spre a secreta fibrile și substanță fundamentală.
Urmează dezvoltarea osului primar în grosime și lungime.
Centrii secundari de osificare apar după naștere, cel mai frecvent. Sunt localizați la nivelul epifizelor.
Inițial are loc dezintegrarea țesutului cartilaginos, pentru ca ulterior să se formeze osul. Creșterea în
lungime a oaselor depinde de proliferarea celulelor cartilagiului; creșterea în grosime și lățime are loc
prin formarea de os la suprafața periostală și resorbție la suprafața endostală.
Cartilajul de creștere este localizat la zona dintre diafiză și epifiză, este responsabil de creșterea în
lungime a osului, dispare în jurul vârstei de 20 de ani.
Dup formare osul este supus proceselor de remodelare: resorbții și depuneri minerale în diferite regiuni,
alternativ ca urmare a procesului de permanentă reînnoire osoasă. Osteoporoza este un proces de
dezechilibru dintre cele două aspecte ale remodelării.
Procesul de osteogeneză este influențat de:
- factori hormonali:
parathormonul: stimulează resorbția osului
calcitonina inhibă resorbția osului prin acțiune directă asupra osteoclaștilor
STH stimulează procesele de creștere în lungime ale osului prin influența condrocitelor din
cartilajul de creștere
hormonii sexuali, androgeni/estrogeni, induc osificarea cartilajului de creștere oprind creșterea
în lungime a osului
- vitamine:
vitamina D influențează metabolismul fosfocalcic
vitamina C – intervine în formarea fibrelor în matricea osoasă
vitamina A modulează relațiile între osteoblaști și osteoclaști

METABOLISMUL FOSFOCALCIC
Parathormonul: stimulează resorbția osului prin activarea osteoclastelor. Astfel, este activată
resorbția osoasă și eliberarea calciului. Liza osoasă este însoțită de creșterea formării de os nou
prin înmulțirea osteoclastelor.
În cazurile de exces de parathormon se produce o scădere a masei osoase cu creșterea calcemiei,
a valorilor fosfatazei alcaline, a hidroxiprolinei urinare.
Parathormonul determină creșterea resorbției de calciu la nivelul tubului renal (crește fracția
filtrată de calciu) și cu toate acestea calcituria rămâne la valori crescute.
Parathormonul scade reabsorbția de fosfat ceea ce determină hipofosfatemie – scăderea induce
activarea vitaminei D.
vitamina D influențează metabolismul fosfocalcic. Este activată în două trepte:
I. Activare la nivel hepatic prin hidroxilare vit. D în 25-(OH)-vit D
II. Activare la nivelul rinichiului în 25-(OH)-vit D în 1,25-(OH)2-vit. Dproces stimulat de
scăderea fosfaților la nivelul celulei tubulare proximale ca urmare a hipersecreției de
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
parathormon. 1,25-(OH)2-vit. D stimulează absorbția intestinală de calciu și fosfor, stimulează
resorbția osteoclastică a osului.
calcitonina inhibă resorbția osului prin acțiune directă asupra osteoclaștilor, induce scăderea
calcemiei, diminuează reabsorbția renală a fosfaților.

Parathormonul: - crește calcemia prin acțiune directă osoasă, renală, indirectă digestivă
- scade fosfatemia –acțiune renală directă
Calcitonina: scade calcemia
Vitamina D: crește calciul și fosforul seric.
 Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Țesut conjunctiv
ARTICULAȚII
După gradul de mobilitate și structura anatomică: diartrozele (articulații sinoviale) și sinartrozele.
Sinartrozele după Eugen D. Popescu și Ruxandra Ionescu:
- simfizele conțin un disc fibrocartilaginos între extremitățile osoase
- sincondrozele: oasele sunt unite prin cartilaj hialin; mobilitate redusă: ex: articulațiile
manubrio- și stenocostale
- sindesmozele: articulații unite prin ligamente fibroase fără cartilaj: articulația distală tibio-
peronieră
- sinostoze: oasele sunt unite ferm între ele prin țesut conjunctiv dens și prin punți osoase,
articulațiile oaselor craniene.

Articulațiile diartrodiale
Articulație formată din: cartilaj hialin, capsulă articulară cu două straturi (intern sinovial și extern
fibros).
Unele articulații au disc fibrocartilaginos: radiocarpiană, sternoclaviculară, genunchi, altele meniscuri.

Cartilajul este de tip hialin elastic, compresibil, deformabil ca urmare a unei mari hidrofilii a
proteoglicanilor: la presiune elimină apă și electroliți în mediu, la relaxare o reabsorb. Prin genul acesta
de mecanism se asigură nutriția condrocitelor.
Rolul cartilajului articular:
- permite mișcarea fără durere prin scăderea forței de frecare
- rezistență la presiunea intraarticulară
- deformare reversibilă la aplicarea forțelor de presiune
- amortizează presiunea intraarticulară prin absorbția forțelor în timpul mersului, contribuind la
stabilitatea articulaților și asigură mobilitatea

Sinoviala este partea internă din capsulă, este o foiță care tapetează toată articulația, cu excepția
cartilajului, pe care îl ocolesc, se inseră pe os în zonele în care acesta este lipsit de perios.
Formează mai multe falduri periferice în interior ceea ce explică posibilitatea amplitudinii mișcărilor
articulare.
Compusă din 1-3 straturi de celule = SINOVIOCITE care NU sunt așezate pe o membrană bazală –
ceea ce poate explica prolifeirarea semnificativă din cadrul poliartritei reumatoide.
SINOVIOCITELE sunt de:
tip A sau M (denumite de la Macrophage-like), numeroase, bogate în organite celulare active
ceea ce explică proprietățile de fagocitoză ale acestora
tip B sau F (Fibroblast-like), are reticul endoplasmatic abundent; sunt implicate în sinteza
hialuronatului din lichidul sivovial

Lichidul sinovial este un transudat bogat în hialuronat secretat de celulele B. Conține maxim
3
200/elemente/mm în majoritate mononucleare provenite din sinovială.
Rol: - lubrefierea suprafețelor articulare
- nutriția cartilajul hialin avascular
Mișcările în articulații sunt posibile datorită coeficienților de frecare, scăzuți, a suprafețelor foarte
netede ale cartilajului articular.