Functiile sangelui: prin toate componentele sale celulare si plasmatice, sangele indeplineste in organism

functii importante:
- Functia respiratorie, nutritiva, excretorie, termoreglatorie, de protective imunobiologica, de mentinere
a echilibrului acidobazic, de realizare a homeostaziei si de coordonare umorala.
Functia respiratorie: sangele transporta oxigenul fixat la nivelul plamanilor, il transporta la tesuturi si
CO2 rezultat din metabolismul tisular il transporta spre plamani. Este asigurat de hematii si de plasma si
astfel se realizeaza legatura intre respiratia pulmonara si respiratia tisulara.
Functia nutritiva: sangele asigura calea principala de transport a principiilor alimentare in forme
utilizabile metabolic( aminoacizi, acizi grasi si monozaharide) obtinute dupa absorbtia lor intestinala.
Sangele constituie deci sursa esentiala de substante cu rol plastic, functional si energetic, care asigura
pentru toate tesuturile mentinerea metabolismului, refacerea uzurii, cresterea si dezvoltarea.
Functia excretorie: sangele preia catabolitii inutili si chiar toxici de la nivelul tesuturilor si-i transporta la
nivelul organelor specializate in prelucrarea si eliminarea lor, care se numeste excretie. Aceste organe
sunt: rinichiul, ficatul, tractul digestiv si pielea.
Functia termoreglatorie: sangele intervine decisiv, in mentinearea echilibrului dinamic, dintre
termogeneza si termoliza, si se realizeaza prin mai multe mecanisme:
-.In primul rand sangele este sursa de substrat energetic pentru toate tesuturile, el se afla in echilibru cu
rezervele energetice din ficat, muschi, tesut adipos, care constituie sediul unor procese metabolice
esentiale in producerea de caldura respectiv termogeneza.
-.sangele transporta caldura de la nivelul organelor interne spre suprafata corpului, unde participa prin
mecanisme complexe la eliminarea caldurii, respectiv termoliza.
Capacitatea termolitica a sangelui este asigurata de proprietatile fizice ale apei, respective caldura
specifica mare, conductibilitate ridicata, caldura latenta de evaporare mare.
-.temperatura sangelui circulant este un excitant specific pentru anumiti neuroni, cu functie de
termodetectori din sistemul nervos central, care au rol in echilibrarea dinamica dintre centrii nervosi
termolitici si cei termogenetici, care se afla in hipotalamus.
Realizarea acestui echilibru dinamic asigura mentinerea constanta a termperaturii corpului. Asa numita
homeostazie termica. In cadrul unui mecanism de autoreglare bazat pe conexiune inversa; asa numitul
feedback, in cazul nostru este unul negativ.
Temperatura interna a organelor vitale trebuie sa fie in medie de 37 de grade. Intre zona centrala si
perifica exista un schimb de caldura si astfel caldura se degajeaza in medie pentru ca zona centrala sa
aibe o caldura constanta. Deci zona perfiferica functioneaza ca un tampon deoarece preia temperatura
din zona centrala si o elimina in mediu. Dar trebuie sa existe un echilibru de temperatura intre zona
centrala si cea periferica dar si intre cea periferica si mediu.
Functia de protectie imunobiologica: este asigurata prin mecanisme generale nespecifice sau specifice,
care caracterizeaza imunitatea umorala si celulara la care participa: atat elementele figurate, cat si
anumite componente ale plasmei sangvine. Aceasta functie de protective este deosebit de importanta
deoarece organismul vine in permanent in contact cu agenti patogeni purtatori de antigene sau cu
antigene libere.
Antigenul este o substanta macromoleculara proteica sau polizaharidica straina, care patrunsa in mediul
intern al organismului declanseaza producerea de catre organism a unor substante specific numite
anticorpi, care neutralizeaza sau distrug antigenul.
Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor si caracterizeaza imunitatea umorala.
Functia de mentinere a echilibrului acidobazic: sangele contribuie la echilibrarea mecanismelor de
producere cu cele de eliminare a ionilor de hidrogen in vederea mentinerii constante a ph-ului mediului
intern.
Aceasta functie se realizeaza prin sistemele tampon prezente in eritrocite, tesuturi si plasma si prin
mecanisme biologice bazate pe capacitatea unor tesuturi si organe de a modifica concentratia ionilor de
hidrogen din sangele care le iriga.
Functia de realizare a hemostazei: unele componente celulare si plasmatice ale sangelui pot determina
oprirea unor sangerari la nivel unui vas sangvin mic sau mijlociu. Aceasta oprire a sangerarii se numeste
hemostaza.
Hemostaza protejeaza integritatea aparatului circulator si conserva volumul sangelui circulant.
Sangele dispune si de mcanisme de restabilire si mentinere a propriei fluiditati, adica fibrinoliza. Exista
practic un echilibru permanent fluido-coagulant dinamic, care presupune un antagonism functional intre
hemostaza si fibrinoliza.
Functia de coordonare umorala: diferiti biocatalizatori; enzime, vitamine, hormoni, ajung pe calea
sangelui la nivelul unor structuri celulare receptive avand posibilitatea de a regla, de a coordona unitar
procesele metabolice in tesuturi si organe aflate la distanta variabila de locul de sinteza si secretie al
substantelor biologic active.
Sangele contribuie astfel la mentinerea homeostaziei.