Organizarea

generală a celulei
LP 2 CITOLOGIE VEGETALĂ ȘI ANIMALĂ
 Introducere
Celula este unitatea fundamentală morfo-fiziologică a
vieții, adică cea mai mică formă de organizare
susceptibilă a îndeplini funcțiile necesare menținerii
stării vii:
Metabolism, creștere și reproducere.
Celula este o cavitate închisă, limitată la exterior de o membrană
lipo-proteică (celula vegetală are în plus și un perete celular
celulozo-pectic), al cărei conținut are o compoziție diferită de cea
a mediului înconjurător.
Membrana are un rol de barieră ce permite menținerea acestei
diferențe pe parcursul vieții celulare.
Funcționarea celulei necesită schimburi cu mediul înconjurător
(ex. absorbția de elemente nutritive, ioni etc; eliminarea
produselor de deșeu)
Celula este un sistem termodinamic deschis
Membrana ectoplasmatică/plasmalema controlează aceste
schimburi Barieră selectivă.
Conținutul celular repartizat în: regiunea nucleară (cu materialul
genetic) și citoplasma (între regiunea nucleară și plasmalemă).
Celula animală
Celula vegetală
Celula procariotă și eucariotă
În funcție de organizarea regiunii nucleare se
deosebesc 2 categorii de celule:
Eucariote – regiunea nucleară separată de restul
celulei printr-o anvelopă formată din 2 membrane lipo-
proteice – NULEU.
Procariote – nu există frontieră materializată între
teritoriul nuclear și citoplasmic.
Pe lângă anvelopa nucleară mai există și alte diferențe
structurale și funcționale, care contribuie la stabilirea
deosebirii celor două forme de organizare celulară
Celula procariotă
 Trăsături proprii celulei vegetale
Peretele celular – celuloză, hemiceluloze, subst. pectice; proteine, lipide, lignină, tanin,
săruri minerale. Rol în apărare, creștere, receptare stimuli externi, regim hidric, diviziune.
Punctuațiile și plasmodesmele – strâns legate de perete, asigură relații structural-
funcționale între celulele unui țesut. La celula animală avem joncțiunile ca structuri analoage.
Compoziția chimică a plasmalemei – predomină galactozildigliceridele. La celula animală,
fosfatidilcolina și fosfatidiletanolamina.
Vacuolele – determină creșterea în volum a celulelor, mai dezvoltat ca la animale, până la
90% din vol. Total al celulei definitive, conține enzime litice (hidrolaze). La animale, creșterea
se face prin sporirea cantității de citoplasmă, iar enzimele litice se găsesc în lizozomi.
Plastidele
Microcorpi – implicați în procese proprii celulei vegetale, peroxizomi – fotorespirație,
glioxizomi – conversia lipidelor în glucide simple, asimilabile de embrion la germinarea
oleaginoaselor.
Corpi paramurali – lomazomi, plasmalemazomi, implicați în formarea peretelui celular.
Substanțe de rezervă – diverse, amidon, inulin, aleuronă, etc. La animale – glicogen.
Cristale de săruri organice și minerale– oxalat de calciu, sulfat de calciu.
 Elementele celulei vegetale
Protoplasma: totalitate Perete celular,
structuri celulare vii – Protoplast (conținutul celulei fără perete),
citoplasmă, nucleu, protoplasmă (partea vie, hialoplasma cu
condriozomi, plastide organitele + nucleu),
Citoplasma (hialoplasma cu organite –
Paraplasma: totalitate produși nucleu),
rezultați din activitatea Hialoplasma (substanța fundamentală, fără
protoplasmei (perete, vacuole, organite),
incluziuni solide Organitele:
Metaplasma: formațiuni membrană dublă – nucleu, mitocondrii,
plastide;
extracelulare – cili, flageli
membrană simplă – reticul endoplasmatic,
ap. Golgi, lizozomi, sferozomi, lomazomi,
peroxizomi, glioxizomi;
fără membrană – ribozomi, microtubuli, cili,
flageli, centru celular
 Forme și dimensiuni ale
celulelor vegetale
Plante unicelulare și pluricelulare.
La pluricelulare, celulele pot fi grupate în țesuturi
specializate pentru funcții bine determinate.
Țesuturile pot fi omogene (ex. epiderma tunicii de
ceapă) sau heterogene (țesutul conducător al sevei).
În toate cazurile, celula, al cărei forme și conținut
variază, rămâne unitatea anatomică și fiziologică
comună întregii plante.
Țesut omogen – epiderma tunicii de Țesut heterogen – vase
ceapă conducătoare
 Forme și dimensiuni ale
celulelor vegetale
În funcție de raportul lungime/lățime avem celule:
parenchimatice (izodiametrice)
prozenchimatice (anizodiametrice, heterodiametrice).
Celulele cu formă stabilă datorită peretelui se numesc dermatoplaste, cele lipsite
de perete și cu formă variabilă, modificabilă, se numesc gimnoplaste.
Forme ale celulelor parenchimatice:
 Poliedrice
 Tabulare
 Stelate
 Neregulate
 Reniforme
 Halteriforme
 Septate
Celule poliedrice din epiderma
inferioară a frunzei de Telegraf
(Zebrina pendula)

Celule stelate din parenchimul

medular al tulpinii de rugină
(Juncus sp.)
 Celule tabulare din suberul tulpinii de soc
(Sambucus nigra) și Quercus robur (dr. sus)
Celule neregulate ramificate (peri tectori) de la frunza de Arabidopsis
thaliana

Celule septate din mezofilul

frunzei de pin (Pinus sylvestris)
 Celule stomatice
reniforme din epiderma
frunzei de stânjenel (Iris
germanica)

Celule stomatice
halteriforme din epiderma
frunzei de porumb (Zea
mays)
 Forme și dimensiuni ale
celulelor vegetale
Marea majoritate a celulelor vegetale au dimensiuni micrometrice,
în general sub limita capacității de decelare a vederii libere.
Celulele parenchimatice și prozenchimatice se situează în limita
dimensiunilor medii de 10-100 µm, fiind vizibile la microscopul
obișnuit.
Există însă și celule mari sau foarte mari, ex. celulele suculente
ale endocarpului de lămâie (partea comestibilă), vizibile cu ochiul
liber – 10-20 mm - peri secretori unicelulari cu vacuolă mare.
Celule suculente din endocarpul fructului de portocală (Citrus X
sinensis)
 Peri de pe sâmânța de bumbac Gossypium hirsutum. Celule
foarte lungi (40-60 mm), răsucite din loc în loc, cu lumen filiform
și pereți celulozici foarte groși.
Talul algei Caulerpa prolifera